Compoziia chimic a celulei

Bazele moleculare ale organizarii chimice ale celulei.

Compozitia elementara a materiei vii.
Din analizele efectuate asupra celulei umane rezulta o constitutie chimica a 60 de elemente
chimice, din care doar 20 sunt esentiali pentru viata.
in raport cu functiile pe care le au in celula elementele chimice se pot grupa in 3 categorii.
I.

elemente majore sau macroelemente, aflate intr-un procent de 2-60 % in structura din
totalul compozitiei in celula. Aceste elemente major sau abundente sunt
reprezentate de O, H, C, N.

II.

II elemente putin abundente aflate in procent de pana la 0,1% cum sunt: P, S, Cl, Na, K.

III.

Oligoelemente: in procent de sub 0,02% Fe, Cu, Co, Mg, Zn ect.

Din punct de vedere medical cunoasterea structurii celulei, a compozitiei chimice are importanta
prin faptul ca absenta acestor elemente poate determina aparitia unor boli ce se
pot extinde si sa dea nastere unor endemii bio-geo-chimice.
Studiile recente demonstreaza ca lipsa unor elemente chimice genereaza aparitia de boli cu
raspandire in masa, unele teorii afirmind ca efiogeneza (aparitia) cancerului pe
langa factorii genetici se datoreaza si lipsei unor elemente chimice la nivel
celular.
Un rol deosebit in structura chimica a materiei vii il are C prin legaturile ce le realizeaza sub forma
de cicluri chimice si posibilitatea prin tetravalenta lui de a realiza structuri
chimice tridimensionale la nivel celular.
Rolul elementelor chimice in celult:
I.
II.

macroelementele: O, C, H, N intra in compozitta

microelementele:

P: intra in compozitia acizilor nucleici, a nucleotidelor, a fosfolipidelor, a proteinelor, a fosfatului

de Ca in os.

S: anion major extracelular (S-)

Na: catiion major exracelular (Na+)
K: catiion major intracelular (K+)
Ca: catiion extracelular (Ca2+) influenteaza excitabilitatea neuromusculara, coagularea sangelui,
activator al enzimelor
Mg: component major intracelular, influenteaza excitabilitatea neuromusculara, permeabilitatea
membranelor, activator al enzimelor- in special al ATP si enzimelor de
fosfatizare.
III.

oligoelementele sunt in cantitati mici dar au rol important. Sunt elemente de catalizare a
proceselor desfasurate la nivelul celulelor

Fe: constituent al hemoglobinei si al enzimelor de oxido-reducere (la nivelul mitocondriilor)

Cu: necesara pt utilizarea Fe in hematopoeza, asigura transportul de O la multe animale marine
Co:intra in compozitia vitaminei B12, lipsa lui poate crea avitaminoza si dereglarea unor procese
metabolice
Mn:activator al unor enzime
Zn: in structura unor hormoni (insulina) dar si in enzime anhidraza carbonica sau carbopeptidaza
I: esential in alcatuirea hormonilor tiroidieni
F:intra in compozitia osului si a dentinei
Bor:cofactor al unor enzime la plante
Vanadiu: cofactor al unor enzime
Si:element de constitutie a structurii membranelor si a unor organite celulare.
Substantele chimice din celula.
I substante organice (apa si saruri minerale)

II substante anorganice (proteine, glucide, lipide, acizi nucleici)

Unitatea structurala celulara fiind formata din biomolecule, biomoleculele sunt structuri specifice
sub forma unor substituenti proteice avand o sturctura de polimeri liniari
formati din aminoacizi care poseda o anumita informatie structurala, fapt pt
care sunt numite biomolecule informationale. Biomoleculele au o structura ce
se bazeaza pe interactiunea dintr-o enzima si un substrat si genereaza procese
chimice de mare importanta fapt pt care ele sunt numite si moleculele vietii.
Principala proprietate a biomoleculelelor este cea de a realiza procesul de recunoastere
moleculara, adica de a avea posibilitatea sa se uneasca cu alte molecule
compatibile si sa formeze un agregat sau mai multe agregate intr-o structura
elicoidala sau sub forma unor agregate bimoleculare.
Biomoleculele realizeaza anumite reactii de asociere si disociere la nivelul celulei reactii opuse
care au la baza un punct de echilibru in care viteza de formare si cea de
disociere sunt egale.
Pt realizarea acestor doua procese trebuie sa existe un echilibru dinamic constant inte doua
factori. Constanta de afiliere si constanta de echilibru, factor care influenteaza
procesele biochimice celulare.
Substante anorganice
Apa: componenta esentiala ce constituie mediul de dispresie a materie vii in care se dezvolta
toate reactiile fizico-chimice ale vietii.
O componenta intr-un procent de 30-90% din materia vie (un adult de 70 kg- contine 40 kg apa)
Apa este o molecula polara prin aranjarea H si O sub forma unui triunghi isoscel.
Legatura de H specifice apei asigura coeziunea structurala a acestui component cu constanta
dielectronica mare. Constanta care favorizeaza procesele metabolice, legaturi
de H au un rol major deoarece:

asigura reglarea temperaturii corpului prin procese de evaporare

este singurul element ce permite reactii produse sub actiunea unor enzime- hidrolaze- la
nivelul organitelor celulare.

Sarurile minerale a substantelor anorganice:

Apa sub forma de ioni liberi sau combinatii indeplinesc in celula urmatoarele functii:
mentinerea presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic
influenteaza procesele diferitelor enzime
influenteaza excitabilitatea, contractibilitatea, vascozitatea celulara (densitate) si diviziunea
celulara.
Substantele organice.
Glucide: sunstante cheie in metabolismul celulei, contin in legaturi chimice inmaganizata o
cantitate mare de energie in special la nivelul glucozei dar si la nivel dimeric
(galactoza, fructoza, lactoza, sucroza) derivate ale glucozei.
Prin solubilitatea in apa, glucidele asigura un mediu favorabil pentru procesele biochimice
celulare deoarece glucoza se poate depune ca substanta de rezerva prin
formarea glicogenului, aceasta avand o structura de catene ramificate ce permit
inmaganizarea sub forma de molecule de rezerva.
Lipidele: au trei roluri de baza in celula:
sursa energetica deoarece reprezinta combustibilul cu valorae energetica cea mai mare
rol plastic- component al arhitecturii membranelor celulare
rol reglator pentru vitamine, hormonii steroizi si prostaglandina
Lipidele simple cu molecula structural inferioara au urmatoarele functii:
realizeaza procese de betaoxidare pt eliberarea energiei
biosinteza trigliceridelor
biosinteza lipidelor complexe
Acest lucru e posibil prin structura lipidelor si a trigliceridelor formati din acizi grasi cu catene
ramificate si glicerol.
Lipidele complexe reprezentate de fosfolipide si glicolipide sunt componente a membranei
celulare si au rol important in procesele de fosfatizare.
Proteinele: au o structura de natura peptidica prin prezenta aminoacizilor, a grupului amino si a
grupului carboxil, aceasta structura permite derularea unor procese cruciale in
activitatea celulara, fiind reglatorii tuturor proceselor metabolice prin:
enzime proteice care sunt catalizatorii reactiilor din toate sistemele biologice
in procesele de transport (O) si de depozitare (Fe)
asigura procesul de imunitate prin anticorpi pe care ii genereaza
transmiterea influxului nervos
controlul proceselor metaboice
rol plastic, intrind in compozitia unor tesuturi membranare a organitelor celulare.

O parte dintre lipide (grasimi si uleiuri) furnizeaza combustibilul in care se afla stocata energia
obtinuta in urma proceselor de nutritie a organismelor. O alta parte formeaza,
impreuna cu proteinele, lipoproteinele care edifica toate tipurile de membrane
celulare (biomembrane). Se pot combina si cu polizaharidele, caz in care
formeaza lipopolizaharidele, componenta principala a peretilor celulari la unele
bacterii sau se combina cu grupari fosfatice si formeaza fosfolipidele,
componenta majora a membranelor celulare.
Cercetarile privitoare lacompozitia chimica a celulei au scos in evidenta faptul ca toate elementele
identificate in celulele organismelor se gasesc si in afara acestora, adica in
mediul natural.Dar ,spre deosebire de acesta, in celulele vii elementele chimice
se gasesc in concentratii diferite.Acest fapt se datoreste capacitatii invelisurilor
celulare de a selecta numai acele elemente necesare desfasurari metabolismuli
cellular.
Peste 95% din masa celulei este reprezentata de 4 elemente: oxygen, carbon, hydrogen si azot.
Alte cateva procente sunt reprezentate de A, P, K, S, Na, Fe, Mg, Cl, Cu,
s.a.Dupa modelul de participare la alcatuirea substantei vii, elementele chimice
au fost inpartite in: macroelemente: O, C, H, N, P, K, Ca, S, Mg, Fe, Na, Cl, Al
microelemente: Mn, B, Sr, Cu, Ti, Zn, Si, Bo, Br, F, Rb, Sn, NiAcestea se afla in
proportii cuprinde intre miimi de procente, zecimi de miimi de procente si
sutimi de miimi de procent. ultramicroelemente: As, Mo, Co, I, Pb, Hg, Ag, Au,
RaAceestea se afla in proportii infime, de ordinul milionimilor de procent.Micro
si ultramicroelementele, participand in proportii atat de mici in viata celulei, au
fost denumite oligoelemente.Elementele chimice din celula vie nu sunt
independente ci sub forma de compusi sau substante organice si anorganice.
Principalii compusi chimici din celula vieDin punc de vedere al compozitiei moleculare, o celula vie
este alcatuita din apa, proteine, lipide, glucide, acizi nucleici si alte molecule
organice si anorganice, conform tabelului de mai jos.

Componente % din greutate apa 10-98% substante proteice 7-20% ARN 0.7% ADN 0.4% lipide 1-3%
polizaharide 1-2% alte molecule organice 0.4% Saruri minerale 1.5% ApaApa
reprezinta mediul in care se petrec procesele caracteristice vietii celulare.
Extragerea apei din celule, prin diferite procedee, determina suspendarea. Dar
nu si suprimarea proceselor vitale. Conservarea prin deshidratare a unor
bacterii, seminte sau celule umane a suspendat procesele vitale pentru mai
multe mii de ani. Revitalizarea a fost posibila dupa hidratarea treptata si
controlata in laboratoare speciale.Ouale de la o specie de crevete (Artemia),
congelate la 271C au generat embrioni normali dupa decongelare si crestere in
conditii normale. ProteineleProteinele au rolul cel mai important in edificarea
celulelor vii, deoarece intra in alcatuirea componentelor celulare si sunt
implicate, sub forma enzimelor, in functionarea tuturor sistemelor biologice. Din
punct de vedere chimic, sunt alcatuite din C, H, O, N, adeseori S si, uneori, P,
Fe, Cu, Mg, Co, Mo. Spre deosebire de alte macromolecule, cele proteice sunt de
dimensiuni foarte mari, deoarece in alcatuirea lor intra un numar mare de
unitati structurale numite monomeri sau aminoacizi diferiti. Aminoacizi se leaga
intre ei intr-o anumita ordine, formand lanturi mai lungi sau mai scurte.
Legaturile care se stabilesc intre aminoacizi se numesc peptidice iar lanturile
rezultate, polipeptidice. Din combinarea, intr-o anumita ordine, a celor 20 de
aminoacizi frecvent intalnit in proteine, rezulta un numar impresionant de
proteine, dupa cum rezulta din tabelul de mai jos.
Numarul de aminoacizi care se combina intre ei Numarul de proteine posibile 5 120 6 720 7 5040 8
40320 20 2432902008176640000
Rezulta de aici ca proteinele, care se intalnesc in toate celulele organismelor, au anumite
particularitati determinate de numarul si compozitia in aminoacizi, ordinea
acestora in lanturile polipeptidice si dispozitia lor in spatiu. Toate celulele
organismelor contin proteine, intr-o proportie mai mare sau mai mica. De
exemplu, la om, proteinele prezinta circa 63% din substanta uscata, semintele
leguminoaselor contin 25-45% proteine, ale cerealelor, 12% in timp ce tubeculii
de cartof au doar 2%. Sensul, viteza si succesiunea reactiilor chimice din
organismele vii sunt determinate de enzime (fermenti), adevarati ingineri
chimisti ai celulelor. Enzimele sunt o categorie de substante proteice cu rol
esential in metabolismul organismelor, deoarece ele intervin atat in
descompunere substantelor complexe in compusi simpli, usor de asimilat, cat si
sinteza substantelor asupra carora actioneaza. Dintre cele mai cunoscute enzime
mentionam pepsina din stomacul animalelor, care descompune proteinele in
segmente de polipeptide, acestea, la randul lor, sunt descompuse in aminoacizi
de catre tripsina, o enzima din intestin.

Acizii nucleiciAcizii nucleici detin rolul cel mai important in depozitarea si transmiterea
informatiei genetice, fiind implifcati in fenomenele ereditatii si procesele
evolutiei. Se cunosc doi acizi nucleici: acidul dezoxiribonucleic (AND) si acid
ribonucleic (ARN). Monomerii din care sunt alcatuiti cei doi acizi nucleici poarta
denumirea de nucleotide. O nucleotida este alcatuita din acid fosfatic, un glucid
si o baza ciclica azotata (pirimidinica sau purinica). Acestea sunt legate intre ele
formand lanturi polinucleotidice. Nucleotidele din cei doi acizi sunt
urmatoarele:
ACIZI NUCLEICI NUCLEOTIDE
Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice ADN acid fosforic dezoxiriboza citozinatimina
guaninaadenina ARN acid fosforic riboza citozinauracil guaninaadenina
ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic (n englez:deoxyribonucleic acid, DNA).
Acesta este format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substana
se gsete n fiecare celul a fiinelor vii i este esenial pentru identitatea
oricrui organism, de la Euglena viridis, mica fiin unicelular aflat la grania
dintre plante i animale, i pn la Homo sapiens sapiens, omul contemporan.
Proprieti chimice[modificare | modificare surs]
Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotid, adic un compus
n structura cruia se repet un set limitat de macromolecule numite nucleotide;
n acest sens, el este definit ca fiind un copolimer statistic:
un copolimer este un polimer n compoziia cruia se repet mai multe motive (monomeri); n
cazul ADN-ului, monomerii sunt nucleotidele.
iar statistic nseamn c monomerii se repet de manier aleatorie n lan ul polimer, fr ca ei s
fie dispui alternativ sau dup oricare alt aranjament repetitiv (a a cum se
ntmpl, de exemplu, n etilen-acetatul de vinil (EVA) sau n acronitril-butadienstiren (ABS).
Nucleotida, ce reprezint unitatea de baz a ADN-ului, este o macromolecul organic (o Nglicozid) compus (prin policondensare) din:
o glucid (mai exact o monozaharid) de tipul pentoz (n form furanozic)
o baz azotat heterociclic (inel sau ciclu aromatic n 5 atomi) de tipul pirimidinei, sau o
variant a acesteia condensat cu inelul imidazolic, numit purin
i un rest de acid fosforic (esterificat cu unul din hidroxilii pentozei), adic un grup fosfat. [A]

Pentozele care intr n structura ADN-ului sunt D-2-dezoxiriboza

(pentru acidul nucleic tip ADN)
sau D-riboza (pentru acidul nucleic tipARN).[B] Dou dintre bazele heterociclice
azotate ale ADN-ului sunt purinice (adenina i guanina), iar celelalte dou sunt
pirimidinice (citozina i timina). n ARN uracilul nlocuiete timina. n cadrul
elicei caracteristice, n form de scar spiralat, resturile pirimidinice ale
monomerului sunt orientate spre interior, formnd cu resturile purinice ale
celuilalt monomer treapta scrii, n timp ce pentozele formeaz bra ele
acesteia, de la o dubl unitate la alta (adic de la un cuplu purinic-pirimidinic la
urmtorul), legtura fiind realizat de gruprile fosfat (prin atomii lor de oxigen).
Legturile dintre resturile de purine i pirimidine sunt de natur molecular i
nu chimic, ele fiind legturi de hidrogen
Acidul ribonucleic (ARN) este, ca i ADN-ul, un polinucleotid format prin copolimerizarea
ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o baz azotat (adenin A,
guanin G, uracil U i citozin C), o pentoz (D-2-dezoxiriboz) i un fosfat. n
molecula de ARN uracilul nlocuiete timina.
Molecula de ARN este monocatenar (este alctuit dintr-un singur lan polinucleotidic). Este un
complex macromolecular similar, structural i func ional, n multe privin e ADN-ului. ARN-ul
rezult din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determin formarea unor lan uri lungi,
monocatenare.
Un ribonucleotid este format dintr-o baz azotat (adenin A, guanin G, uracil U i citozin C), o
pentoz (D-2-dezoxiriboz) i un fosfat. n molecula de ARN uracilul nlocuiete timina).
Polimerizarea ribonucleotidelor se realizeaz prin legturi fosfodiesterice n pozi iile 3- 5.

Pliere i aparierea unei regiuni din molecula unui ARN ce con ine o secven repetat inversat
cu formarea unei regiuni dublu catenare terminat cu o bucl.
Compoziia nucleotidic (sau secvena, ordinea nucleotidelor n molecul) definete structura
primar a moleculei de ARN. Datorit complementaritii bazelor n unele regiuni mai mari sau mai
mici ale moleculei de ARN, n soluie i n funcie de temperatur, prin pliere i aparierea regiunilor
complementare, molecula poate capta, formnd o bucl, o structur parial bicatenar. Aceast
structur secundar este deosebit de important n func ia unor tipuri de ARN, ca, de exemplu,
ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structur
tridimensional numitstructur teriar ce rezult din aparieri ntre bazele azotate diferite de
aparierile clasice A-T i C-G.
ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripie. n acest proces, ADN-ul are rol de
matri.Molecula dublu catenar de ADN este desfcut, pe intervalul care urmeaz a fi transcris,
de anumite complexe proteice prin ruperea punilor de hidrogen ntre bazele azotate
complementare. Un complex proteic cu funcie enzimatic numit ARN polimeraz copiaz una din
catenele deADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcioneaz ca
matri pentru sinteza ARN-ului se numete caten sens.

Sinteza ARN-ului (transcripia) se realizeaz pe baza complementarit ii bazelor azotate ca i n

cazul replicrii moleculei de ADN cu o singur excepie: n dreptul adeninei de pe catena matri a
ADN-ului se va ataa uracilul n catena nou sintetizat de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor n
transcripie se desfoar n acelai sens ca reac ia de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din
cadrul replicrii ADN-ului i anume de la 5' spre 3'.