PNEUMONIILE

Pneumonia este o forma de infecție respiratorie acută apărută într-unul dintre

plămâni sau în ambii plămâni, care cauzează o inflamație în alveolele acestora.
Alveolele pulmonare sunt niște săculeți care se umplu cu aer când respiram,
ajutând la realizarea schimbului de gaze. Atunci când o persoana are pneumonie,
alveolele pulmonare sunt umplute cu puroi și lichid, lucru ce îngreunează respirația
și limitează consumul de oxigen.

Clasificarea etiologică a pneumoniilor.

Are importanţă pentru terapia pneumoniilor. După agentul etiologic, pneumoniile
se clasifică astfel:
a. Pneumonii bacteriene (tipice) - 70%, din care cea mai frecventă este pneumo-
nia pneumococică. 90% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de
pneumococ şi 10% de alte bacterii (stafilococ, streptococ,Haemophilusinfluenzae,
Klebsiellapneumoniae etc.);
b. Pneumonii nebacteriene (atipice) - 30%, care pot fi virale, alergice, micotice,
chimice, de iradiere etc.

Tipuri de pneumonie
 
În funcție de cauza declanșării bolii, pneumonia poate fi clasificată în pneumonii
infecțioase si neinfecțioase.
Din categoria pneumoniilor infecțioase fac parte pneumoniile bacteriene, virale,
micotice și parazitare, în timp ce printre cauzele neinfecțioase ce pot sta la baza unei
pneumonii se număra aspirația de alimente, aspirația de acid clorhidric și
hidrocarburi.
Pneumonii bacteriene
* Pneumonia pneumococică - Este cauzata de bacteria Streptococuspneumoniaeși
poate apărea ca atare sau după un episod de răceala sau gripa. Este tratabilă, însă
poate fi periculoasă pentru bătrâni, copii sau persoane care au și alte afecțiuni. Este
cel mai frecvent agent etiologic al pneumoniilor la copii.
* Pneumonia cauzata de Mycoplasmapneumoniae - Este frecventă în rândul
persoanelor cu vârstă cuprinsă între 15 și 35 de ani. Uneori, boala poate trece fără
tratament, alteori necesită antibiotice specifice.
* Pneumonia cauzată de Haemophilusinfluenzae - Bacteria a fost considerată în
mod eronat cauza gripei pana în anul 1933, când a fost descoperită natura virală a
acestei afecțiuni. Bacteria Haemophilusinfluenzae poate cauza mai multe infecții,
printre care și pneumonia la copii. Din anul 1990 sunt disponibile vaccinuri eficiente
împotriva acestei boli.
* Pneumonia cauzata de Chlamydophilapneumoniae - Este o forma de
pneumonie care se dobândește de obicei in comunitate, putând fi transmisa de la
persoana infectata la cea sănătoasă prin intermediul picăturilor de saliva in timpul
unei crize de tuse.
 * Pneumonia cauzata de Staphylococcus aureus - Infecțiile cu bacteria gram-
2 pozitiva Staphylococcus aureus se pot produce prin contactul direct cu pielea unei
persoane bolnave sau cu obiectele personale ale acesteia, precum prosopul sau
hainele. Pneumonia cu aceasta cauza nu este foarte frecventă, dar are o rată
ridicatămortalității.

Sursa foto: https://pixabay.com/en/bacteria-electron-microscope-811861/
Pneumonii virale
Pneumoniile virale pot fi cauzate de virusuri gripale si, de obicei, iau forme ușoare.
Pneumoniile virale sunt frecvente în rândul copiilor cu vârsta mai mica de cinci ani.
Pneumonii micotice
Destul de rar întâlnita, pneumonia cauzata de ciuperci poate apărea la persoane cu
sistemul imunitar slăbit. In cazul paciențilorinfectați cu HIV/SIDA, pneumonia cauzata
de Pneumocystisjiroveci este o afecțiune frecventă.
Pneumonii parazitare
Plămânii pot fi afectați de diverșiparaziți, precum Toxoplasma gondii,
Ascarislumbricoides sau Strongyloidesstercoralis, care se transmit prin contactul
direct cu pielea, prin ingerare sau prin înțepături de insecte. In tarile dezvoltate, acest
tip de pneumonii se întâlnește la persoanele care se întorc din calatorii.
Pneumonii neinfecțioase
Acestea apar ca urmare a aspirării timp îndelungat a unor alimente solide sau lichide,
voma, secreții salivare sau substanțe cu efecte toxice asupra plămânilor sau
bronhiilor. Pneumonia de aspirație este uneori asociata pneumoniei nozocomiale
(dobândite in spital). Aceasta este o forma de pneumonie deosebit de gravă, din
cauza faptului ca de obicei este provocată de bacterii rezistente la antibiotice.

Factori de risc
Apariția unei pneumonii poate fi favorizata de o serie de factori de risc. Astfel, un
sistem imunitar slăbit din cauza unor boli precum leucemia, limfomul malign, SIDA
sau diabetul zaharat, sau din cauza tratamentului cu imunsupresoare sau citostatice,
poate crește riscul îmbolnăvirii de pneumonie.
Alte grupe cu risc mare de contractare a unei pneumonii sunt următoarele:
* Nou-născuții si copii mai mici de doi ani
* Persoanele cu vârsta peste șaizeci si cinci de ani
* Persoanele imobilizate la pat (in cazul acestora, pericolul vine de la agenții patogeni
care se găsesc in secrețiabronșică care stagnează, din cauza unei defectuoase
ventilații pulmonare)
* Persoanele care au dificultăți la înghițire
* Fumătorii
* Alcoolicii
* Consumatorii de droguri
 * Persoanele care suferă de boli cronice, precum insuficienta cardiaca sau diabetul.
3

Semne şi simptome
în pneumonia pneumococică:
- debut brusc prin frison intens şi prelungit („unic şi solemn"), urmat de febră
mare, 39°C-40°C şi junghi toracic submamelonar sau la nivelul focarului pneumonie,
inflamator;
- dispnee prin disfuncție respiratorie restrictivă;
- tuse seacă la început, iar la 2 -3 zile expectorație ruginie, caracteristică,
datorită hemoglobinei rezultată din degradarea hematiilor la nivelul exsudatului
alveolar.
Semne fizice:
- facies pneumonie, cu congestie facială mai intensă de partea plămânului
afectat (semnul Jaccoud) şiherpes labial care este semn caracteristic pentru
pneumonia pneumococică;
- sindrom de condensare pulmonară (vibrații vocale exagerate, matitate, raluri
crepitante);
- puls tahicardicşi scăderea tensiunii arteriale cu tendinţă la colaps.
Semne paraclinice:
- opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful în hil şi baza la periferie;
- leucocitoza cu creştereaneutrofilelor;
- prezenţa pneumococului (diplococ gram pozitiv) şi a polinuclearelor
neutrofile în spută.

Investigaţii (studii de diagnostic)

 în pneumoniile bacteriene se recomandă:
- radiografie toracică, în primele 24-48 h de la debut;
- HLG cu formula leucocitară;
- teste de inflamaţie - VSH, fibrinogen;
- examen bacteriologic al sputei.
 în pneumoniile nebacteriene se recomandă următoarele investigații:
- radiografie pulmonară faţăşi profil;
- examen bacteriologic din spută pentru evidențierea miceliilor;
- bronhoscopie - în pneumonia cu Candida albicansşi în actinomicoză;
examen coprologicîn pneumonia alergică prin infectare cu ouă de paraziţi
- determinarea în urină a antigenului solubil alLegionella;
- proba de urină se recoltează în recipient steril după 3 zile de la debutul bolii, chiar
dacă s-a început tratamentul cu antibiotice.

Tratament
 Spitalizarea este obligatorie în toate cazurile de pneumonie la copii, vârstnici,
4 bolnavi cu boli preexistente, cu complicații sau cu tablou clinic grav (insuficiența
respiratorie, șoc, colaps)
Tratamentul în pneumoniile bacteriene:
a) tratamentul igieno-dietetic:
- repaus la pat în timpul perioadei febrile şi circa o săptămână după scăderea
febrei;
- hidratare suficientă, dietă lichidă şi semilichidă în perioada febrilă: ceaiuri, sucuri
de fructe, supe de legume, lapte, gris, orez, budinci;

b) tratament simptomatic: antitermice, analgezice, calmante ale tusei;

c) antibioterapia adresată germenului cauzal reprezintă tratamentul de bază în

pneumoniile bacteriene:
- instituirea tratamentului se face după recoltarea sputei pentru examen
bacteriologic și antibiogramă și constă, de regulă, în administrarea de Penicilină
i.m, pe toată durata bolii şi 2-3 zile după vindecarea acesteia;
- în caz de intoleranță la Penicilină sau rezistență microbiană se recomandă ampi-
cilina, eritromicina sau alt preparat indicat de antibiogramă;
- în formele severe de pneumonie se administrează antibiotice în doze mari şi aso-
ciate, i.v.;
d) tratamentul complicațiilor-în funcție de tipul complicației astfel:
- în caz de colaps se recomandă hemisuccinat de hidrocortizon în perfuzie cu ser
fiziologic sau soluție de glucoză 5%;
- în caz de insuficiență respiratorie - oxigenoterapie, ventilație mecanică.
Tratamentul în pneumoniile atipice cuprinde:
a) măsuri generale:
- izolarea bolnavului la domiciliu şi a formelor complicate în spital;
- tratament igieno-dietetic şi simptomatic ca în pneumoniile bacteriene;
b) tratamentul etiologic se adresează agentului etiologic şi constă în:
- administrarea de antifungice (amphotericina B), parenteral în pneumoniile
micotice;
- perfuzie i.v. cu hemisuccinat de hidrocortizon în formele cu şoc anafilactic;
- oxigenoterapie pe mască în pneumonia chimică;
- antibiotice cu spectru larg pentru prevenirea suprainfecțiilor bacteriene în pneu-
monia de iradiere;
-administrarea de eritromicină şi tetraciclină, macrolide (azitromicină) sau chinolo-
ne (ciprofloxacină) în pneumonia cuLegionellapneumophila

Asistent prof: Dudau Simona