Pneumonia

Candva pneumonia era numita „ prietena omului batran ” deoarece era ultima lovitura primita de
cei in varsta, care deja sufereau de alte afectiuni. Pneumonia ii afecteaza in general pe cei bolnavi, pe copii
si pe batrani si a provocat milioane de morti de-a lungul anilor. In zile noastre, datorita antibioticelor,
urmarile sunt mult mai optimiste.
De fapt „ pneumonia ” este o denumire generica data mai multor tipuri de inflamatii dureroase ale
celor mai profunde parti ale plamanilor, situate dupa bronhii si bronhiole. Multe tipuri de pneumonii sunt
cauzate de bacterii sau virusi. Altele sunt provocate de inhalarea unor vapori otravitori sau lichide iritante.
Simptomele includ tuse, febra, transpiratie, greutati in respiratie, urme de singe in saliva eliminata si
dureri in piept.
Clasificarea pneumoniilor
I. Clasificarea etiologică
1. cauze infecţioase
– pneumonii virale
– pneumonii bacteriene
– pneumonii micotice
– pneumonii parazitare
– pneumonii cu atipici
2. cauze neinfecţioase
– aspiraţia de alimente
– aspiraţia de acid clorhidric
– hidrocarburi

II. Clasificarea anatomică (în funcţie de structura pulmonară preponderent afectată de procesul
infecţios)
• pneumonii necomplicate (bronhopneumonie, pneumonie lobară, segmentită, pneumonie
interstiţială)
• pneumonii complicate – cu pleurezie, abces pulmonar

III. Clasificarea după modalitatea de contaminare

• pneumonii primitive (pe un plămân indemn morfofuncţional)
• pneumonii secundare – se dezvoltă pe:
– un organism cu deficite imune
– cardiopatii congenitale cu congestie pulmonară
– malformaţii bronhopulmonare
– fibroză chistică
• Iniţial poate fi o pneumonie virală, o pneumonie de aspiraţie.
• Sunt implicaţi în pneumoniile secundare: Pneumocystis carinii, virusul citomegalic,
virusul varicelă-zoster, candida, aspergillus.

IV. Clasificarea în funcţie de complicaţii

• pneumonia complicată cu pleurezie: stafilococ
• pneumonia complicată cu abces pulmonar: anaerobi, stafilococ, floră gram negativă

1
Factori favorizanţi ai pneumopatiilor
1.vârsta
• sub 6 luni domină bronşiolitele
• 0-2 ani şi 2-3 ani laringotraheita
• deficienţă ale imunităţii locale şi generale determinate de vârstă
• diametru redus al căilor aeriene
• dezvoltarea anatomică şi funcţională se face până la 6-7 ani
• vârsta gestaţională se corelează pozitiv cu numărul infecţiilor respiratorii
• Prematurii fac mai multe infecţii respiratorii în primele 6 luni de viaţă decât cei
născuţi la termen.
2. boli genetice (fibroza chistică)
3. malformaţii pulmonare
4. malformaţii cardiovasculare
5. atopia
6. defecte locale ale apărării antiinfecţioase pulmonare
7. refluxul gastroesofagian
8. incoordonarea motorie faringiană – aspirarea repetată de alimente (prematuritatea, boli
neuromusculare, boli de SNC)
9. fumatul activ şi pasiv
10. scăderea capacităţii de apărare antiinfecţioasă a organismului ce apare în:
11. deficit imunologic congenital sau dobândit
12. tratamente cortizonice sau imunosupresive
13. malnutriţie
14. hipogamaglobulinemia fiziologică la sugar şi copilul mic (în special IgG) – ce explică
frecvenţa pneumoniilor la vârsta mică şi în prematuritate
15. anotimpul rece (determină modificări vasomotorii la nivelul epiteliului respirator)
16. mediul familial supraaglomerat (igienă deficitară)
Examene paraclinice
1. Radiografia toracică în poziţie verticală arată:
• în stadiul iniţial:aspect de pneumonie interstiţială sau bronhopneumonie nespecifică (cu
focare confluente macronodulare)
– leziunile sunt unilaterale
• în perioada de stare
– imagini variabile
– stadiul abcedat primitiv, stadiul de pleurezie de mare cavitate ± pneumotorax ±
emfizem mediastinal; stadiul bulos cu pneumatocele de dimensiuni variabile şi cu
sedii variate
 Se recomandă repetarea examenului radiologic la intervale scurte
 Vindecarea clinică precede vindecarea radiologică
2. Hemoleucograma
– leucocitoza (> 20000/mm3)
– neutrofilie (75-85%)
– anemie hipocromă intrainfecţioasă
– proteina C reactivă +
– fibrinogen ↑
– VSH ↑ (> 50 mm/1oră)

2
3. Culturi pozitive (hemoculturi, puroi pleural) pentru stafilococul auriu
4. Teste de patogenitate pentru stafilococ

Evoluţie
Se descrie:
– faza acută
– faza subacută
1. Faza acută
– durează 2-3 săptămâni (până la 6-8 săptămâni)
Se caracterizează prin:
– sindrom toxiinfecţios
– cuprinde toate etapele clinico-radiologice
2. Faza subacută
– se recunoaşte când: apare afebrilitatea, dispare sindromul toxiinfecţios, se
normalizează VSH şi globulele albe
– poate persista pneumotorax rezidual şi pneumatocelele
Nu se remarcă recăderi sau recidive
• Leziuni reziduale:
– reacţii interstiţiale (persistă 1-2 luni)
– pneumatocele (unice sau multiple) (dispar după 2-12 luni)
– pahipleurită cu fibrotorax
• Se poate obţine restitutio ad integrum
• Mortalitatea prin pneumonie stafilococică ≈ 10%
Complicaţii
– Leziuni septice metastatice (prin diseminare hematogenă):
• artrite septice
• osteomielita
• meningita
• pericardita
• abcesele cerebrale
– accidente mecanice – în piopneumotorax sau pneumomediastin
– insuficienţă cardio-respiratorie
– suprainfecţia cu un al doilea agent microbian (frecvent gram negativ)
– afectare hepatică (prin acţiunea agentului infecţios sau prin acţiunea toxinelor
microbiene sau acţiunea hepatotoxică a unor antibiotice)

Tratament
• antibioterapie
• drenarea colecţiilor purulente
• tratament suportiv:
– oxigenoterapie
– hidratare parenterală
– reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică
– tratamentul anemiei asociate
– tratamentul CID

3
4