Abcesul pulmonar este o colectie purulenta de obicei unica, localizata in parenchimul

pulmonar care se evacueaza prin caile respiratorii, in urma deschiderii in bronhii insotindu-se
de expectoratie muco-purulenta si imagine radiologica.

Abcesul pulmonar este definit ca o necroza a tesutului pulmonar ca urmare a unei infectii
locale microbiene si formarea unor cavitati ce contin materialul necrotic (devitalizat) sau/si
fluid. Aparitia acestor abcese de mici dimensiuni (sunt mai mici de 2 cm in diametru) se mai
numeste si pneumonie necrotizanta sau gangrena pulmonara. Specialistii considera atat
pneumonia necrotizanta cat si abcesul pulmonar manifestari ale aceluia si proces patologic
iar tratamentul neadecvat sau tarziu administrat are un prognostic nefavorabil de fiecare data.

Epidemiologie.
Frecvența abcesului pulmonar în populația generală nu este cunoscută. În seriile de cazuri
publicate este raportată o predominanță a sexului masculin. Abcesele pulmonare apar mai
frecvent la vârstnici, datorită incidenței crescute a bolii periodontale și datorită prevalenței
crescute a disfagiei și aspirației. În cazul alcoolicilor, vârsta medie raportată a fost de 41 de
ani.

Etilogie si Fiziopatologie.
Cele mai multe abcese pulmonare se dezvoltă după aspirarea de secreții orale la pacienții
cu gingivită sau igienă orală deficitară și care sunt inconștienți sau obnubilați în urma
consumului de alcool, droguri ilicite, anestezice, sedative sau opioide. De asemenea, riscul
este crescut la vârstnici și la cei care nu își pot controla secrețiile orale, frecvent din cauza
unor afecțiuni neurologice. Abcesul pulmonar poate apărea rar ca și complicație în evoluția
unei pneumonii necrotice, prin diseminare hematogenă la nivel pulmonar sau prin embol
septic (având ca punct de plecare injectarea i.v. de droguri sau tromboembolismul supurat).
Prin contrast cu aspirația, în aceste condiții apar tipic mai multe abcese pulmonare, nu un
singur abces izolat.

Agentul etiologic potențial, testarea diagnostică potrivită și tratamentul corespunzător

sunt frecvent indicate de caracteristicile gazdei și de procesul bolii.
Patogenii microbieni care determină infecție pulmonară cavitară sunt:
Gazdă predispusă la aspirație:
- Bacterii anaerobe plus streptococi microaerofili și/sau anaerobi, Gemella spp.;
- Leziuni embolice (endovasculare): de obicei, Staphylococcus aureus, Pseudomonas
aeruginosa, Fusobacterium necrophorum;
- Fungi endemici: Histoplasma, Blastomyces, Coccidioides spp.;
- Micobacterii: M. tuberculosis, M. kansasii, M. avium.
Gazdă imunocompromisă: M. tuberculosis, Nocardia asteroides, Rhodococcus equi,
Legionella spp., Pseudomonas aeruginosa, Enterobactericeae (în special Klebsiella
pneumoniae), Aspergillus spp., Cryptococcus spp.
Gazdă anterior sănătoasă:
- Bacterii: S. aureus, S. milleri, K. pneumoniae, Streptococcus de grup A;
- Gemella, Legionella și Actinomices spp.;
- Paraziți: Entamoeba histolytica, Paragominus westwermani, Strongyloides stercoralis.

Cel mai nespecific abces pulmonar este presupus a fi din cauza bacteriilor anaerobe.
Agenții patogeni cei mai frecvenți sunt bacteriile anaerobe, dar în aproape jumătate din
cazuri se întâlnesc atât germeni anaerobi, cât și aerobi. Bacteriile anaerobe sunt prezente în
aproape toate abcesele pulmonare, uneori în număr mare, iar în o treime până la două treimi
din cazuri sunt agenți etiologici unici. Cei mai frecvenți anaerobi implicați sunt bacterii
comensuale prezente în mod normal în cavitatea orală, în
special Prevotella, Fusobacterium, Bacteroides, Peptostreptococcus, și streptococi
microaerofili. Micobacteriile, în special M. tuberculosis, sunt o cauză foarte importantă a
infecțiilor pulmonare și a formării abceselor. Fungii și anumiți paraziți cauzează, de
asemenea, abces pulmonar.

Un abces pulmonar acut dezvoltat la un pacient tânăr, anterior sănătos, în special în

conjuncție cu gripa, implică probabil Staphylococcus aureus; acest patogen este în general
observat ușor în colorațiile Gram din spută și în culturi, iar tratamentul prezumptiv pentru S.
aureus rezistent la meticilină este urgent. La o gazdă imunocompromisă, patogenii suspectați
includ bacili Gram-negativi enterici, în special Klebsiella pneumoniae, dar și agenți
descoperiți aproape exclusiv la pacienții cu deficiențe ale imunității mediate celular,
precum Nocardia asteroides și Rhodococcus equi.
Condiții predispozante (preliminarii):
- Aspirarea unui inocul bacterian mare: Aspirarea conținutului orofaringian cu
pătrunderea in bolus a inoculului bacterian este o condiție predispozantă pentru
dezvoltarea unui abces pulmonar.
- Pierderea reflexului de tuse: Dacă reflexul de tuse este păstrat, atunci aspirația
semnificativă nu este posibilă decât în cazul în care cantitatea aspirată este una
importantă și reflexul de tuse este copleșit. Alterarea stării de conștiență este cauza cea
mai întâlnită pentru supresia reflexului de tuse; alcoolismul, supradoza de
droguri, coma de orice etiologie sau starea postoperatorie reprezentând cel mai comun
factor predispozant pentru abcesul pulmonar.
- Tulburări de deglutiție: Acestea apar în afecțiuni neurologice sau boli ale esofagului.
Aspirația este frecventă în aceste situații chiar dacă reflexul de tuse este intact. În
multe boli ale esofagului, pacientul se prezintă cu abces pulmonar.
- Pneumonie postobstructivă: Abcesul pulmonar poate apărea ca și complicație a
pneumoniei postobstructive, așa cum se întâmplă în cazul pacienților cu cancer
bronho-pulmonar sau cu aspirație de corpi străini.

Mecanisme prin care agentul etiologic poate ajunge în plămân:

1. Aspirarea materialului infectant din carii dentare sau infecții sinusale sau amigdaliene, în
special în timpul intervențiilor chirurgicale orale, al anesteziei, al comei sau al intoxicației
alcoolice, și la pacienții debilitați cu reflex de tuse inhibat.
2. Aspirarea conținutului gastric, de obicei asociat cu microorganisme infecțioase din
orofaringe.
3. Ca o complicație a pneumoniei bacteriene necrozante, în special în formele cauzate de S.
aureus, Streptococcus pyogenes, K. pneumoniae, Pseudomonas spp, și rar pneumococi
3. Infecțiile micotice și bronșiectaziile pot duce de asemenea la abcese pulmonare.
4. Obstrucția bronșică, în special atunci când un carcinom bronșic obstruează o bronhie sau o
bronhiolă. La formarea abceselor contribuie și reducerea drenajului, atelectazia distală și
aspirarea de sânge și fragmente tumorale. Un abces se poate forma și în porțiunea necrotică
excavată a unei tumori.
5. Embolia septică, cu origine într-o tromboflebită septică sau o endocardită infecțioasă a
cordului drept.
6. Abcesele pulmonare se pot forma și prin diseminarea hematogenă a bacteriilor în infecțiile
piogene generalizate. Exemplul clasic este bacteriemia stafilococică, care duce frecvent la
formarea de abcese pulmonare multiple.

Abcesul pulmonar este constituit de obicei din trei structuri:

- o cavitate care contine puroi
- un perete mai mult sau mai putin ingrosat aparand uneori ca o membrana piogena
- o zona de reactie inflamatorie in jur
In oricare din aceste cazuri, infectia cu bacterii piogene sau anaerobe provoaca abces
pulmonar. Acesta se localizeaza in segmentul superior al lobului inferior sau portiunea
inferioara a lobului superior al plamanului drept. Patrunderea in spatiul pleural determina
aparitia semnelor de lichid pleural (pleurita). De asemenea, se poate instala pneumotoraxul.
In lipsa unui tratament corect ales si administrat, abcesul pulmonar se poate croniciza.

Clasificarea.
Abcesul pulmonar poate fi clasificat in abces pulmonar acut sau abces pulmonar
cronic, in functie de durata simptomelor. Abcesele cronice implica manifestarea
simptomelor pe o durata indelungata (cel putin o luna de zile).
De asemenea, abcesul pulmonar poate fi primar sau secundar. Abcesul primar este
abcesul de aspiratiei sau cel care apare in urma unor infectii ale cailor respiratorii superioare.
El apare la pacientii fara alte probleme medicale asociate. In abcesul pulmonar secundar se
asociaza inflamatia supurativa a parenchimului pulmonar cu un neoplasm bronhogenic sau
boli sistemice ce afecteaza sistemul imunitar, cum ar fi infectia cu HIV sau transplant de
organe.
Evolutie si etiologie
- acute (au durata mai scurta de 4-6 saptamani)
- cornice (care depasesc aceasta durata).

In functie de specia bacteriana incriminata in aparitia lor sunt

- abcese pulmonare determinate de Stafilococi
- abcese determinate de germeni anaerobi, cum ar fi Aspergillus.

Rata de vindecare a pacientilor diagnosticati la timp cu abces pulmonar s-a imbunatatit

foarte mult in ultimul secol, specialistii raportand succes terapeutic deplin la peste
95% din cazurile corect si prompt tratate. Insa, daca pacientul prezinta o serie de
factori de risc sau o stare de sanatate proasta, prognosticul devine foarte rezervat. Rata
mortalitatii pacientilor cu status imun compromis, cu obstructii
bronsice, malnutritie sau malignitati asociate poate ajunge chiar si la 75%.
Prognosticul este cu atat mai nefavorabil cu cat si germenele incriminat este mai
rezistent la tratament, din acest punct de vedere germenii contactati in spital fiind cei
mai periculosi.
Simptomatologie.

Clasic in desfasurarea abcesului pulmonar se admit trei faze:

1. Faza de debut. Abcesul pulmonar se instaleaza in medie dupa 1-3 zile de la aspiratia
sursei infectante.
Debutul este brutal cu stare generala alterata:
-febra 39-40C;
-frisoane;
-tuse seaca la inceput;
-expectoratie mucoasa;
-junghi toracic;
-dispnee moderata;
-facies palid,
-rezistenta organismului la antibiotice;
-hiperleucocitoza
-sindrom de condensare pulmonara incomplet (submatitate si raluri
subcrepitante).
Cel mai des, debutul este lent, insiduos, cu febra progresiva, transpiratii si tuse seaca.

2. Faza de deschidere (vomica). Dupa 7-10 zile de la debut si in absenta tratamentului

antiinfectios, brusc bolnavul prezinta:
-tuse violenta, urmata de evacuarea unei cantitati mari de puroi fetid, intre 400-600 ml
(vomica).
Astazi vomica este inlocuita cu bronhoree purulenta in cantitati medii si mai multe reprize
(50-60 ml/repriza).
Vomica presupune efractia bronsica si prin tuse, evacuarea brutala a colectiei purulente.
Ea se asociaza cu:
- febra neregulata, sau de tip oscilant;
- paloare;
- anorexie;
- slabire.
Vomica se anunta prin accentuarea durerii toracice, cresterea febrei hiperpirexie.
Abundenta expectoratiei determina dispnee, iar uneori asfixie – deces.

In absenta tratamentului antiinfectios, apare tuse violenta, urmate de eliminarea brusca,

periodica, a unor cantitati mari de puroi la plamani (vomica), cu miros fetid dintr-o cavitate a
parenchimului pulmonar. Dupa evacuarea unui abces pulmonar masiv, se poate constata la
examenul fizic prezenta unui sindrom cavitar (hipersonoritate, suflu cavernos, cand gaura in
plaman are un diametru mai mare de 7 cm). Eliminarea de sputa purulenta, urmata de
remisiunea simptomelor generale, este caracteristica abcesului pulmonar. Hemoptizia (sputa
cu sange) este si ea, deserori, prezenta. Durerea pleurala, agravata de tuse, este frecventa,
abcesul fiind de multe ori subpleural.

3.Faza de supuratie cronica. Se caracterizeaza prin:

- febra neregulata;
- bronhoree purulenta in jur de 100-300 ml/24 h;
- paliditate;
 - anorexie;
- scadere ponderala;
- degete hipocratice;
- raluri subcrepitante localizate.

Dupa 8-12 saptamani de la debut, abcesul se cronicizeaza, majoritatea bolnavilor consulta

medicul in acest stadiu. Febra devine neregulata, eliminarea de sputa purulenta (100-300
ml/24 ore) este frecventa, apar pierderile in greutate, anorexia, anemia si manifestari
osteoarticulare.

Diagnosticul.

Stabilirea diagnosticului de certitudine in cazul pacientului suspectat de abces pulmonar

trebuie realizata foarte rapid, pentru ca ulterior sa se poata initia si tratamentul. Cu cat
tratamentul se administreaza mai rapid, cu atat riscul de aparitie al complicatiilor este si el
mai redus. Investigatiile trebuie incepute cu anamneza si examenul fizic general, etape care
pot furniza foarte multe date importante in legatura cu afectiunea actuala. Pacientul va fi
rugat sa descrie simptomele, sa precizeze momentul debutului si starea de sanatate din acel
timp. Medicul va fi interesat si de evolutia lor, de existenta unor factori de agravare sau de
ameliorare. Antecedentele medicale sunt foarte importante in aceasta situatie, mai ales daca
pacientul a avut boli pulmonare (infectii, tumori). Tot in cadrul anamnezei se pot analiza si
factorii de risc ce pot creste sansele ca pacientul sa faca abcese pulmonare.

Examenul fizic al pacientului ofera informatii variabile. Modificarile fizice pot sa apara
secundar afectiunii de baza (de exemplu pneumoniei, revarsatului pelural), si variaza si in
functie de organismul implicat in infectie, de severitatea si extinderea bolii, dar si de starea
generala de sanatate a pacientului si de comorbiditati. Pacientii cu abcese pulmonare pot
prezenta la examenul fizic:
- Febra (redusa in infectiile cu germeni anaerobi, insa mare, peste 38.5, in alte tipuri de
infectii);
- Semne sugestive de boli stomatologice;
- Hipocratism digital evident.

La auscultatia cardio-pulmonara se va evidentia: reducerea murmurului vezicular, aparitia

zgomotelor supraadaugate de natura bronsica, a cracmentelor inspiratorii. La percutie aria ce
corespunde abcesului va parea mata.
Anamneza si examenul fizic pot orienta foarte mult medicul, insa in vederea stabilirii unui
diagnostic de certitudine, se vor efectua o serie de investigatii de specialitate. Datele obtinute
vor ajuta la diferentierea abcesului pulmonar de alte afectiuni cu tablou clinic (si chiar
modificari fizice) similare, cum ar fi: empiemul localizat, chistul hidatic, carcinoame
pulmonare, tuberculoza, penumonii, embolism pulmonar, hematoame pulmonare, infarct
pulmonar cu cavitatie, parazitoze pulmonare si multe altele.

Investigatiile paraclinice foarte utile diagnosticului sunt grupate in investigatii de

laborator si investigatii imagistice.

Investigatiile de laborator includ:

- Hemograma completa, cu determinarea numarului de leucocite si a formulei leucocitare
(sugestiva daca este inclinata spre stanga);
- Determinarea markerilor inflamatiei: poate stabili (intr-o oarecare masura) durata
procesului, acut sau nu;

- Recoltarea sputei si analiza ei microbiologica; sputa este purulenta, fetida (50%), flora
microbiana polimorfa si prezenta fibrelor elastice (distrugerea peretilor alveolari)
- Realizarea de culturi din sange.

Investigatiile radiologice au o foarte mare importanta in ceea ce priveste diagnosticarea

abcesului pulmonar. Se recomanda, in acest scop, urmatoarele:

1. Radiografii toracice
Un abces pulmonar tipic apare pe o radiografie pulmonara sub forma unei cavitati de forma
neregulata cu un nivel hidro-aeric in interior. Cel mai adesea, abcesele pulmonare care apar
ca rezultat al aspiratiei se localizeaza in segmentele posterioare ale lobilor superiori sau in
cele superioare ale lobilor inferiori. Peretele cavitatii abcesului se va modifica, de la gros la
subtire, in functie de evolutia procesului patologic. El poate fi neted sau usor crestat, foarte
rar aparand nodular (ceea ce ridica suspiciunea unui eventual carcinom cavitant). Infectiile
pulmonare cu organisme virulente se caracterizeaza prin necroza tisulara mult mai extinsa,
ceea ce poate facilita evolutia bolii si complicatii gangrenoase. Abcesul poate fi acompaniat
de empiem (vizibil pe radiografiile simple) in aproximativ o treime din cazuri.

2. Tomografii computerizate
CT-ul toracic poate oferi o mai buna vizualizare a intregii cavitati toracice comparativ cu
radiografiile clasice. In plus, folosind aceasta metoda de diagnosticare se poate identifica
mult mai corect un eventual empiem sau un infarct pulmonar. Pe CT-uri, abcesul apare de
obicei sub forma unei leziuni rotunde, cu pereti grosi si margini slab delimitate (de
parenchimul inconjurator), care nu modifica arhitectura bronsica si
nici vascularizatia segmentului in care se gaseste.

3. Ecografii
Pot identifica abcese periferice care au contact pleural sau sunt incluse in interiorul unei
consolidari pulmonare.
Pentru ca materialele biologice sa poata fi analizate din punct de vedere microbiologic
trebuie sa fie recoltate astfel incat sa nu se contamineze suplimentar cu bacterii din tractul
respirator superior, pot fi recoltate folosind urmatoarele proceduri:
- Aspiratie traheala;
- Aspiratie transtraheala;
- Bronhoscopie cu fibra optica;
- Lavaj bronhoalveolar.

Examenul bronhoscopic
- este obligatoriu, mai ales la barbatii trecuti de 40 ani.
- aceasta confirma supuratia, sediul sau tumora pulmonara necrozata si infectata avand
caracter de abces.
Forme clinic particulare
ABCESUL SUPRAACUT intalnit la bolnavii tarati, alcoolici, diabetici;
ABCESUL SUBACUT sau “abcesul pulmonar decapitat” printr-un tratament insuficient;
ABCESUL CU DETERMINARE PLEURALA SERO-FIBRINOASA SAU PURULENTA;
ABCESUL LOBULUI INFERIOR se insoteste frecvent de simptome toracoabdominale si
determina leziuni bronsiectatice;
SUPURATII PULMONARE DIFUZE, tot mai rar intalnite in era antibioticelor;
- pneumonia cu agenti patogeni anaerobi ce se poate excava;
- supuratii pulmonare difuze cu germeni anaerobi cu caracter prurid “gangrena
pulmonara” cu evolutie grava;
- pneumoniile de aspiratie (aspiratia continutului gastric).

Complicatiile sunt de doua feluri:

-locale sau pulmonare;
-extrapulmonare.

- Complicatiile locale sunt:

o hemoptizii;
o gangrena pulmonara;
o piopneumotorax;
o bronsiectazii;
o tuberculoza pulmonara etc si sunt numeroase si grave.
- Complicatiile extrapulmonare, sau care manifesta la distanta de plamani sunt:
o abcese metastatice;
o flebite;
o endocardite septice etc.

Tratamentul.

Tratamentul este:
- igieno-dietetic;
- medical;
- chirurgical.
Tratamentul impune:
- repaus la pat, cel putin 6 sapatamani;
- un regim complet (proteine, glucide, vitamine, cu lichide abundente).

Tratamentul medicamentos

Tratamentul abcesului pulmonar presupune administrarea antibioticelor in vederea eliminarii

infectiei, prevenirii complicatiilor si a sechelelor.
Antibiotice
- In doze mari si asociate pe cale generala (parenteral) si locala (endobronsic, in cazuri
speciale).
- Tratamentul se incepe cu Penicilina G, 10-20 mil. U.I./zi, in 2 perfuzii I.V., asociata
cu Probenecid cp. 500 mg x 4/zi, pentru cresterea concentratiei sanguine a
antibioticului, prin reducerea excretiei renale a acestuia.
- Dupa diminuarea fenomenelor acute si a bronhoreei, in continuare se administreaza
Penicilina G, 3-4 mil. U.I./zi, in 2-4 injectii I.M., pana la disparitia supuratiei si
stabilizarea imaginii radiologice (in medie 6-8 saptamani).
- Majoritatea bacteriilor anaerobe sunt sensibile la Penicilina (80%).
- In caz de penicilinorezistenta, aceasta se inlocuieste cu Ampicilina 4-6 g/zi sau se
asociaza cu Gentamicina 80 mg x 3/zi, sau Kanamicina 500 mg X 2/zi, I.M. sau I.V.,
sau se administreaza antibioticul indicat de antibiograma sputei.
- In abcesele pulmonare cu fungi se administreaza Stamicina sau Amfotericina B.
- In abcesele pulmonare amebiene se administreaza Metronidazol 2-3 g/zi sau Fasigyn
1.5-2 g/zi, 10 zile.

Drenajul postural si bronhoabsorbtia

- la 3-7 zile sunt utile in abcesul pulmonar, pentru evacuarea puroiului din focarul
septic, urmata de introducerea locala a antibioticelor (cu ajutorul sondei Metras).

Tratamentul medicamentos este prescris pentru o durata de 4-6 saptamani, desi ghidurile
terapeutice nu sunt foarte stricte in ceea ce priveste acest aspect. Specialistii sunt insa de
parere ca tratamentul trebuie continuat pana in momentul in care pe radiografie se poate
obiectiva rezolutia procesului infectios pulmonar, sau cel putin existenta unei leziuni foarte
mici, ce nu mai pune probleme.

In general, starea pacientilor cu abces pulmonar se amelioreaza sub tratament iar febra scade
dupa primele 3-4 zile. Febra dispare complet dupa prima saptamana (maxim 10 zile). In
situatia in care dupa acest interval de timp (7- 10 zile) febra nu se amelioreaza (nu scade
si temperatura corpului nu revine la normal), se poate considera ca tratamentul a esuat. Iar
pacientii vor fi investigati suplimentar in vederea reevaluarii terapeutice. Daca abcesul a avut
dimensiuni mari (de exemplu, mai mult de 5 cm in diametru), terapia trebuie mentinuta mai
mult timp.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este recomandat doar in cazuri foarte rare cand este vorba de
managementul terapeutic al abcesului pulmonar necomplicat. Principalele indicatii ale
tratamentului chirurgical includ: lipsa de raspuns la tratamentul medicamentos, suspiciune
de neoplasm, malformatii pulmonare congenitale. Procedurile chirurgicale presupun
realizarea unei lobectomii sau pneumectomii.
Cand terapia conventionala se dovedeste ineficienta, atunci se recomanda incercarea de
drenare a abcesului sau rezectia lui chirurgicala.
este indicat dupa 3-6 luni, cand tratamentul medical este ineficace, abcesul pulmonar s-a
cronicizat (pioscleroza) sau a recidivat.
Indicatii:
- Esecul tratamentului medical cu persistenta imaginii radiologice dupa 4-6 luni;
- In abcesele acute gangrenoase, mari cu drenaj deficitar bronsic, cu stare de intoxicatie
mare;
- In abcesul pulmonar cronic;
- In pleureziile purulente cu fistula bronsica;
- In cavitatile reziduale reactivate si hemoptoice;

DRENAJUL ENDOCAVITAR
- este indicat exceptional in abcesele acute gangrenoase gigante, cu drenaj bronsic
ineficient, nivel de lichid mare si stare de intoxicatie marcata;
- se face sub anestezie locala cu xilina 1% a peretelui toracic si consta in introducerea
unui tub de dren din material sintetic steril, subtire, in cavitatea abcesului.
- localizarea abcesului trebuie sa fie periferica, subpleurala cu simfiza pleurala la acest
nivel pentru a nu se produce infectarea cavitatii pleurale.

PLEUROTOMIA “A MINIMA” cu drenaj pleural tip Beclere sau drenajul aspirativ cu

trusa Sweet-Mathey-Evrest
- este indicata in pleureziile purulente cu sau fara fistula pleurobronsica,
- complicatii ale abcesului pulmonar.

Rezectiile pulmonare
- sunt indicate in abcesul cronic si trebuie sa fie radicale si conservatoare.

SEGMENTECTOMIA
- are indicatii restranse
- cavitate reziduala dupa abces, cu volum redus si cu parenchimul pulmonar normal.
LOBECTOMIA
- este frecventa in abcesul cronic.
BILOBECTOMIA
- medio-superioara sau medio-inferioara aplicate la nivelul plamanului drept, cand
abcesul depaseste limita unui lob.
LOBECTOMIA INFERIOARA STANGA
- asociata unei lingulectomii in cazul in care abcesul depaseste limita lobare si se
extinde si la lingula.
PNEUMECTOMIA
- are indicatie exceptionala.

Prognostic.
Majoritatea cazurilor raspund favorabil la tratamentul antibiotic si din acest motiv
prognosticul este excelent. Daca insa starea pacientului de sanate este departe de conditia
optima si prezinta numerosi factori de risc, prognosticul se va modifica si el in functie de
acestia. Rata de vindecare a abcesului este in jur de 95%, ceea ce inseamna ca in conditii
normale decesul apare la 5% dintre pacienti. Daca insa exista afectiuni debilitante, stari
imunocompromise, stari casectice, mortalitatea poate creste chiar la 75%