Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BRONŞITA ACUTĂ
BRONŞITA CRONICĂ
Este o inflamaţie cronică nespecifică a bronşiilor, ce se manifestă clinic prin tuse, expectoraţie mucoasă şi
muco-purulentă, cel puţin trei luni pe an, continuu sau intermitent, cel puţin doi ani consecutiv.
• Procesul patologic interesează mucoasa, determinând hiperplazia glandelor mucoase din trahee,
bronhii şi hiperplazia epiteliului bronşic.
• Afectează predominant bărbaţii fumători.
• Ca factori etiologici sunt implicaţi: frigul, poluarea atmosferică, pulberile profesionale, etilismul
cronic.
• Debutul este insidios, vârsta la care se produce este cuprinsă între 30-60 ani.
• Succede unei pneumonii virale, astm bronşic, după bronşite acute repetate, tuberculoză pulmonară.
• în puseele de acutizare sunt prezente semnele bronşitei acute.
1
Semne funcţionale: tuse, expectoraţie, dispnee mai întâi la efort, sau sub forma unor accese paroxistice de
tip astmatiform. Consecutiv tusei repetate apar dureri la baza toracelui, prin solicitarea musculaturii
intercostale şi diafragmului.
Examenul clinic obiectiv: secreţii purulente nazale, edem al luetei (constant în bronşita tabagică), torace
de conformaţie normală sau globulos, vibraţii vocale normal transmise sau diminuate, sonoritate
pulmonară normală sau crescută, respiraţie bronşică sau murmur vezicular accentuat, raluri ronflante şi
sibilante, laterotoracic, subscapular extern, paracardiac.
Paraclinic:
leucocitoză cu neutrofilie în perioadele de acutizare;
examenul microbiologic al sputei care evidenţiază floră patogenă,
comună pentru căile respiratorii;
examenul radiologic: accentuarea desenului bronhovascular, cu sau fără hipertransparenţă
pulmonară:
bronhografia lipiodolata exclude prezenţa bronşiectaziilor;
bronhoscopia exclude neoplasmul, corpii străini, tuberculoza;
explorarea funcţională respiratorie:
disfuncţie respiratorie progresivă de tip obstructiv (scăderea VEMS, scăderea indicelui
Tiffeneau VEMS x 100/CV) la care se adaugă scăderea CV şi disfuncţie restrictivă,
simultan cu creşterea VR, CRF.
Evoluţie: spre astm bronşic infecţios, bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), emfizem
obstructiv, cord pulmonar cronic (CPC).
EMFIZEMUL PULMONAR
Definiţie (anatomică): condiţie morbidă caracterizată prin dilatarea căilor aeriene distale de
bronhiola terminală, interesând bronhiola respiratorie, conductele alveolare, sacii alveolari, alveolele
pulmonare, cu creşterea conţinutului aeric al plămânului.
Incidenţa maximă este după vârsta de 50 de ani, fiind asociat cu tabagismul, expunerea la pulberi,
variaţii mari de temperatură, prezenţa în antecedente a bronşitei cronice, astmului bronşic, tuberculozei
pulmonare, profesiilor cu risc crescut (suflătorii în sticlă, muzicanţii suflători).
Simptome funcţionale
• Sunt reprezentate de dispnee de efort şi în cursul puseelor de infecţie bronşică, urmată de dispnee
permanentă.
• Tusea uscată, iritativă este provocată de efort, de contactul cu aer rece sau poluat şi de pusee de
infecţie bronşică.
În emfizemul de tip centrolobular, tusea cu expectoraţie mucoasă şi muco-purulentă predomină net
asupra dispneei, realizând tipul bronşitic al emfizemului pulmonar.
• În emfizemul de tip panlobular, dispneea predomină asupra expectoraţiei. Este adeseori continuă,
accentuată de eforturi minime şi de tusea uscată, chinuitoare.
• bolnavul prezintă exoftalmie
• cianoza este moderată sau absentă
Toracele poate fi astenic sau globulos, ascultaţia plămânului relevă expir prelungit şi raluri sibilante.
Explorarea funcţională respiratorie obiectivează sindrom de hiperinflaţie pulmonară, cu creşterea
VR, CRF şi CPT. La acestea se asociază sindromul de obstrucţie bronşică, cu reducerea VEMS şi a
indicelui Tiffenau, ameliorate în grade variabile la testul farmaco-dinamic, creşterea rezistenţei la flux, a
travaliului respirator, prelungirea timpului de mixică. Sunt evidente semne de pierdere a elasticităţii
pulmonare, hipercomplianţa pulmonară statică, cu reducerea CV în formele severe.
Gazometria sanguină permite identificarea insuficienţei pulmonare latente sau manifeste.
Examenul radiologic evidenţiază: hipertransparenţa pulmonară, orizontalizarea coastelor cu spaţii
intercostale lărgite, diafragm coborât, cu excursii reduse.
2
• în forma de emfizem CL desenul pulmonar este accentuat şi poate fi prezent în mantia plămânului,
spre deosebire de emfizemul PL unde structura vasculară este mult sărăcită, cu zone de
hipertransparenţa extinse şi absenţa desenului în mantie.
Complicaţiile emfizemului pulmonar: infecţii bronhopulmonare; pneumotorax spontan; fracturi
costale datorate tusei în emfizemul pulmonar obstructiv; tromboze venoase favorizate de
poliglobulie; cordul pulmonar cronic.
ASTMUL BRONŞIC
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
BPOC
Alte forme de dispnee expiratorie (corpi străini, pneumonii, bronşiolite, trombembolism,
sindroame de hiperventilaţie, etc);
Cancer bronhopulmonar;
Pneumonia eozinofilică;
Vasculite sistemice: sindromul Churg-Strauss, poliarterita nodoasă.
6
Îngrijirea pe termen lung a astmului.
Tratamentul atacului de astm, identificarea triggerilor şi evitarea lor.
– Minimalizarea expunerii la pneumalergenii din praful de casă: spălarea săptămânala a
lenjeriei, folosirea de perne şi plapume hipoalergenice, înlocuirea covoarelor cu gresie sau
parchet, evitarea mobilierului tapiţat, utilizarea aspiratoarelor cu filtru
– Evitarea fumatului pasiv sau activ
– Îndepărtarea animalelor de casă cu blană
– Reducerea umidităţii din încăperi pentru a preveni formarea mucegaiului în interior
– Inhalarea preventivă a unui beta-2-agonist cu acţiune rapidă sau a unei cromone sau a unui
modificator de leucotrienă înainte de efortul fizic
– Evitarea consumului de aspirină, alte AINS sau a betablocantelor.
Educarea pacienților pentru a-și controla boala.
Monitorizarea și modificarea tratamentului astmului pentru controlul eficient pe termen lung.
Există 2 tipuri de medicamente:
medicatie preventivă pe termen lung – în special agenți antiinflamatori - previn simptomele şi
crizele
medicatie rapidă, de urgenţă – bronhodilatatori cu durată scurtă de acțiune administrate în
criză, care au efect rapid şi îndepărtează simptomele (relacează musculatura netedă a căilor
respiratorii).
2. Anticolinergicele
Mod de acțiune:
– antagoniști ai receptorilor muscarinici care inhibă reflexul colinergic bronhoconstrictor și
reduc tonusul vagal colinergic.
– Mai puţin eficiente decât β2-agoniştii
Indicații
– la pacienții cu doze mari de CSI
– Ca bronhodilatatoare adiţionale la pacienţii al căror astm nu este controlat de celellalte
medicamente inhalatorii
– Ca bronhodilatatoare pentru pacienții cu BPOC – unde tonusul vagal este o componenta
reversibilă majoră
– Doze mari se pot administra prin nebulizare în crizele severe de astm, dar numai după
administrarea de β2-agonişti (debut mai lent al bronhodilataţiei)
8
Efecte secundare:
– bronhoconstricțtie paradoxală – datorata aditivilor din soluția de nebulizare
– glaucom
– efecte sistemice: uscăciunea gurii, retenție de urină, constipație
Preparate medicamentoase: Bromura de Ipratropium (Atrovent), Tiotropium Bromid
3) Teofilinele
Ieftine, cu reacţii adverse multimple şi cu efect bronhodilatator mai redus decât al β2-agoniştilor
Mod de acțiune:
– inhibă fosfodiesteraza (cresc nivelele de AMP ciclic și GMP ciclic)
– antagoniști ai receptorilor adenozinici (responsabili pentru unele efecte secundare)
– cresc secreția de adrenalină
– inhibă prostaglandinele
– inhibă intrarea /ieșirea Ca ionic din celulă
– efecte necunoscute care nu se pot explica prin mecanismele de mai sus și care concură la
un răspuns evident antiasmatic
– sunt necesare doze mari de teofiline care sunt apropiate de doza toxică (sunt studii care
infirmă aceasta)
Indicații
Se preferă formele retard, cu adminstrare zilnică, o dată sai de 2 ori/zi
– Ca bronhodilatator adițional la pacienții tratați cu doze mari de CSI
– Poate fi încercată în terapie cu monitorizarea VEMS
– Se poate folosi în combinații cu CSI la pacienţii cu AB sever
– Se va administra 1-2 ori/zi pentru a nu depăși concentrația plasmatică de teofilină de 5-10
mg/l
– Necesită monitorizarea nivelelor plasmatice
În crizele severe de astm, în locul administrării i.v. de aminofilină se preferă utilizarea de β2A SA
inhalatori
Aminofilina i.v. lent se preferă la pacienţii cu exacerbări severe refractare la doze mari de β2A SA
inhalatori
– Efecte secundare: greață, vărsături, cefalee, insomnia, reflux gastroesofagian, aritmii
cardiac, crize epileptic, tulburări de comportament – la copii
– Factorii care cresc clearance-ul teofilinei: vârsta tânără, inducţia enzimatică a CYP450 de
către: rifampicină, fenobarbital, etanol, fumat, dietă hipeproteică şi săracă în carbohidraţi
– Factorii care reduc clearance-ul teofilinei: vârsta înaintată, inbiţia CYP450: cimetidină,
eritromicină, ciprofloxacină, allopurinol, zafirlukast), insuficienţa cardiacă congestivă,
hepatopatii, pneumonii, infecţii virale, vaccinările, dieta bogată în carbohidraţi).
TERAPIA DE CONTROL
1) Corticoizii:
Inhalatori – medicaţie de bază
Se utilizează ca tratament de primă linie la pacienţii cu astm persistent
Dacă nu se obţine controlul simptomelor, se adaugă β2A LA
Se administrează de 2 ori/zi (în formele uşoare o dată/zi)
Mod de acțiune:
Se leagă de receptorii glucococorticoizi din citoplasma care reglează exprimarea mai multor gene.
Inhibă sinteza citokinelor implicate în inflamația bronșică în special IL5 ceea ce reduce infiltratul
cu eozinofile al peretelui căilor aeriene
Reduc hiperreactivitatea bronşică
Inhibă producerea leucotrienelor și prostaglandinelor
9
Scade exudarea plasmatică și secreția de mucus
Crește exprimarea beta 2 receptorilor în căile aeriene și previne desensibilizarea beta 2 receptorilor
Previne remodelarea tisulară
Efectele clinice ale CS: reduc inflamația, suprimă simptomele, ameliorează funcția pulmonară,
reduc procentul cronicizărilor, reduc frecvența crizelor, ameliorează calitatea vieții, acționează
indiferent de vârstă și severitatea astmului
Efecte secundare locale: datorate depozitării steroidului inhalator în orofaringe. Prin folosirea
unui spacer sau prin clătirea gurii cu apă după inhalare, frecvența lor se reduce semnificativ
disfonia: apare la 40% din pacienții care sunt tratați cu doze maxime
Candidoza orofaringiană apare la 5% din pacienți
Iritarea gâtului și tusea, posibil datorate aditivelor din dozatoare rare ori datorate CSI sub forma de
pulbere
Definitie: afectiune caracterizată prin limitarea fluxului de aer care nu este complet reversibilă.
Termenul include asocierea: bronşitei cronice, emfizemului pulmonar, bolii căilor aeriene mici
(îngustarea bronşiolelor).
Obstrucţia:
– cronică - fără variații lunare
– ireversibilă sau parțial la tratament bronhodilatator
– progresivă – lentă spre agravare
– asociată cu un răspuns anormal inflamator al plămânilor la particule nocive sau gaze;
– primitivă – fără etiologie (bronșiectazie, fibroză chistică, brohiolită obliterantă, TBC,
sarcoidoză, silicoză, neoplasm)
Morfopatologie – obstrucția la fluxul de aer este rezultatul îngustării căilor aeriene mici – bronhii
si bronhiole - cu diametrul <2mm
Cauze:
1.Procese inflamatorii intrinseci la nivelul căilor aeriene – bronșita asociată cu: hipersecretie de mucus
cu formare de dopuri, edem al mucoasei bronșice, infiltrație a submucoasei – îngroșarea peretelui,
alterarea proprietăților surfactantului, spasm al musculaturi netede a bronșiilor.
2. Distrugerea pereților alveolari îngustarea bronșiilor în inspirație
+ hiperinflație – emfizem pulmonar
Factori de risc: fumatul activ sau pasiv, expunerile profesionale la praf, iritanţi chimici (vapori,
fum), deficitul de alfa-1 antitripsină – genetic, polurea atmosferică, infecțiile virale, statusul
socioeconomic și rasa, alcoolismul, vârsta înaintată, hiperactivitatea căilor aeriene la stimuli exogeni.
Clinica BPOC
Istoric
Fumatori >20 ani, 20 țigarete /zi cu tuse cronică, producţie cronică de spută, dispnee ± wheezing
Expectorație: dimineața, mucoasă, purulentă
Producţia cronica de spută, Sputa/24h>30 ml
Dispnee progresivă, persistentă și permanentă, care se agraveayă în timpul efortului şi al infecţiilor
respiratorii supraadăugate
Hipoxemie și hipercapnie în formele severe
Vârsta >40 ani
Examen clinic
Torace de tip emfizematos: „în butoi”, cu mărirea diametrului antero-posterior,
reducerea excursiilor costale
Scăderea mobilităţii diafragmatice
Wheezing – expir prelungit >5sec
Raluri bronşice, raluri crepitante bazale
11
Diminuarea zgomotelor cardiace
Hipersonoritatepercutorie
Cianoza (în prezenţa insuficienţei respiratorii), hipocratism digital
BPOC de tip predominant emfizematos: „pink puffer”
BPOC de tip predominant bronşitic: „blue bloater”
În stadiile avansate:
– Scădere ponderală, reducerea ţesutului adipos
– Semnul Hoover (retracţia inspiratorie a spaţiilor intercostale)
– Semne ale cordului pulmonar cronic: edeme, turgescenţa jugularelor, hepatomegalie
Explorări paraclinice:
Explorarea funcţionlă pulmonară: bazală şi/sau cu test bronhomotor (după administrarea
inhalatorie a unui bronhodilatator beta-2-agonist cu durată scurtă de acţiune, de ex. Salbutamol
(Ventolin)
Spirometria evidenţiază disfuncţia respiratorie obstructivă (DVO)
Capacitatea vitală CV, VEMS și VEMS/CV
- reducerea capacităţii de difuziune la bolnavii cu emfizem pulmonar
- Severitatea BPOC în funcție de VEMS
Forma ușoară ≥70%
Moderată 50-69%
Severa < 50%
Gazometria sanguină (determinarea PaO2 și PaCO2, SaO2)
Scăderea PaO2 >8 mm Hg sub diagrama - hipoxemie
Creșterea PaCO2 >45 mm Hg - hipercapnie
Ex. radiologic - rol limitat, evaluare inițială, dg. diferențial (CaBP), complicaţii (pneumopatie,
pneumotorax)
1. Hiperinflație: hipertransparență pulmonară, diafragme coborâte, plate, diminuarea desenului vascular
pulmonar, mărirea spațiilor intercostale, orizontalizarea coastelor, micșorarea ariei cardiace, bule de
emfizem
2. Hipertensiune arterială pulmonară: mărirea hilurilor pulmonare, diametrul arterei pulmonare
descendente de peste 16mm, modificări ale siluetei cardiace.
Bronhoscopie
EKG
Polisomnografie - in cazul suspiciunii a episoadelor de apnee in timpul somnului
Tomografia computerizată:
identifică zonele hipodense – emfizemul
identifică prezența bulelor cu stabilirea tipului de emfizem centroacinar sau acinar
identifică bronșiectaziile
Echografia Doppler - metodă neinvazivă - apreciază severitatea bolii; apreciază prognosticul HT
arteriale pulmonare (în BPOC avansată)
Cateterismul cardiac evaluează presiunea în sistemul circulator pulmonar –nerecomandat în BPOC
severă.
Ex spută şi/sau secreţie faringiană/secreţie linguală (ex bcteriologic, citologic)
Hemoleucogramă (poliglobulie, hipereozinofilie, neutrofilie)
Sindrom biologic inflamator: VSH, Proteina C reactivă, fibrinogen
Testare cutanată alergologică
Determinarea IgE totale şi specifice
Determinarea alfa-1-antitripsinei
COMPLICAŢII:insuficienţă respiratorie, hipertensiune arterială pulmonară secundară,
insuficienţă ventriculară dreaptă.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Astm bronşic, tumori pbronhopulmonare,bronşiectazii, TBC pulmonară
12
Dispnee de alta etiologie: corpi străini, pneumonii, trombembolism, bronşiolite, sindroame de
hiperventilaţie
Insuficienţă cardiacă
Tratament - obiective:
Ameliorarea simptomelor și calității vieții pe termen scurt și lung
Ameliorarea toleranţei la efort
Ameliorarea funcției pulmonare
Prevenirea şi tratarea exacerbărilor
Prevenirea şi tratarea complicaţiilor
Prevenirea progresiei bolii
Reducerea mortalităţii
Prevenirea şi minimalizarea reacţiilor adverse medicamentoase
Tratamentul exacerbarilor
Factori cauzali ai exacerbărilor: infecții respiratorii cel mai frecvent, insuficiența cardiacă,
trombembolism pulmonar, medicație hipnotică, diuretice tranchilizante, nutriție deficitară,
poluarea atmosferică, oboseală musculară (stadii finale).
Elemente de recunoaștere a excerbărilor
14
Dispnee de repaus, agravarea tusei, modificarea caracterului şi cantităţii de spută
febră T <38,5 °C, mialgiii, odinofagie
Frecvența respiratorie >25 /min, puls >110/min, cianoză
Utilizarea musculaturii expiratorii accesorii, scăderea reactivității la stimuli externi, confuzie,
comă, prezenţa insuficienţei respiratorii: PaO2 <60mmHg, SaO2<90% ± PaCO2>45mm
Acidoză moderat-severă (pH<7,36) cu hipercapnie (PaCO2>45-60mmHg) la un pacient cu
insuficienţă respiratorie este idicaţie pentru ventilaţie mecanică
Rx toracică: pentru diagnostic diferenţial
EKG: HVD, aritmii, episoade ischemice
Investigaţii de laborator: culturi din spută şi antibiogramă, ionograma serică, hemoleucogramă
(poliglobulie, leucocitoză, neutrofilie).
Tratamentul exacerbărilor:
Bronhodilatatoare: creşterea dozei şi frecvenţei B2 simpaticomimeticelor cu acţiune scurtă,
anticolinergice inhalatorii
Glucocorticoizi: 30-40mg prednisolon/zi, 7-10 zile
Antibiotice:
– Prezenţa semnelor sugestive pentru exacerbare: dispnee, creşterea purulenţei şi a cantităţii
de sputa
– În prezenţa ventilaţiei mecanice
BRONŞIECTAZIA
15
• bronşiectazie interesând bronşiile lobare în aspergiloza alergică; sarcoidoza pulmonară; fibroze
interstiţiale difuze.
b. stenoze bronşice:
• localizate: leziuni metatuberculoase, corpi străini, adenopatii, tumori benigne sau maligne;
• difuze: în astmul bronşic şi în emfizemul pulmonar, după o evoluţie îndelungată.
• In patogenia bolii bronşiectatice se incriminează staza şi infecţia secreţiilor bronşice.
• Se pot localiza în lobii inferiori (cel mai frecvent) sau în lobul mijlociu, constituind sindromul
de lob mijlociu. Leziunile anatomo-patologice în cazul bronşiectaziilor sunt următoarele:
subţierea peretelui bronhie, hiperplazia aparatului secretor, infiltrat histiocitar şi limfoplasmocitar
în corion.
Tablou clinic
Simptomatologia poate debuta insidios, prin tuse cronică, productivă, mai ales dimineaţa, fără
efort, poziţională; cantitatea de spută depăşeşte adesea 100 ml/zi.
Sputa abundentă sedimentează în patru straturi: spumos, seros cu stalactite de mucus, purulent şi
grunjos. În caz de suprainfecţie cu anaerobi, mirosul devine fetid.
Hemoptiziile sau sputele hemoptice se produc prin lezarea vaselor din pereţii bronşiiior dilatate.
In perioada de acutizare şi retenţie bronşică bolnavul prezintă diminuarea bronhoreei, febră,
astenie, transpiraţii, scădere în greutate.
Examenul fizic
1. Sindromul bronşic este de tip localizat: raluri ronflante şi sibilante cu topografie constantă.
2. Sindromul cavitar:
3. Sindromul de condensare pulmonară
4. Sindromul pleuretic:
Manifestări la distanţă: hipocratism digital, cianoză, scăderea în greutate.
Examene paraclinice
1. Examenul radiologic pulmonar poate fi discrepant cu bronhoreea bolnavului; se pot observa:
accentuarea desenului bronho-vascular, condensări liniare tubulare, rozete Ameuille (imagini
areolare bazale).
Bronhografia, realizată prin introducerea de lipiodol pe sondă Metras în căile respiratorii, şi, mai
recent şi neinvaziv, computer tomografia relevă: prezenţa dilataţiilor; sediul lor; tipul: cilindrice,
ampulare (fusiforme), moniliforme (succesiune de dilataţii cu zone de calibru normal sau îngustat),
sacciforme; eventual etiologia (corpi străini, neoplazii, anomalii congenitale etc).
Contraindicaţii de brohografie: stare febrilă, sputa în cantitate crescută, disfuncţia respiratorie
importantă, hemoptizia recentă.
2. Examenul bronhoscopic se execută cu bronhoscopul rigid sau cu fibrobronhoscopul; se
vizualizează arborele bronşic până la bronşiile segmentare;
• Examenul microscopic al sputei pune în evidenţă PMN integre şi alterate, acizi graşi, cristale de
leucină şi absenţa fibrelor elastice (în bronşiectazie, spre deosebire de abcesul pulmonar).
Examenul bacteriologic arată prezenţa pneumococului, streptococului, stafilococului,
micrococului cataral şi germenilor anaerobi în dilataţiile mai mari (sacciforme).
3. Examenul biologic
Cresc reactanţii de fază acută ai inflamaţiei: fibrinogenul, VSH, a2 globulina, proteina C reactivă
şi leucocitoză cu neutrofilie.
Evoluţia de lungă durată este net ameliorată de antibioterapie.
Complicaţii: hemoptizii, pleurite, pleurezii, empieme, piopneumotorax, metaplazia epitelială,
proliferarea cu caracter polipoid, cancerul bronşic, pneumopatii acute supurate şi nesupurate, pioscleroze,
metastaze septice la distanţă (abcese cerebrale, hepatice, renale, osteomielită), amiloidoza, osteoartropatia
hipertrofiantă pneumică Pierre-Marie-Bamberger, cord pulmonar cronic (rar).
Evolutie și complicații: abcese peribronșice, pleurezie purulentă, focare bronhopneumonice,
amiloidoză, hemoptizii grave, scleroze retractile, pahipleurite, insuficiență respiratorie cu CPC
16
Prognostic: ameliorat datorită tratamentului antibiotic și chirurgical, rămane însă o boală cu
sechele respiratorii restrictive.
Tratament
Tratament medical de bază – antibioterapia. Se va trata comform antibiogramei si germenilor
selectionați. Se poate face o antibioterapie preventivă.
Corticoterapia discutabilă - prednisolon
Drenajul secrețiilor bronsice zilnic x 2/zi
Fluidificarea secrețiilor – mucolitice
Bronhodilatatoare –Salbutamol în nebulizare
Tratament chirurgical - indicații: caracterul localizat al bronșiectaziei, întinderea leziunilor
gravitatea bolii, hemoptiziile massive
PNEUMONII INFECŢIOASE
Pneumonii virale
-Etiologie:
-v.gripale sau paragripale->pneumonii interstiţiale (inundaţie alveolară sanguină)
-adenovirusuri->pneumonii interstiţiale
-v.rujeolei
-v.varicelo-zoosterian
-CMV->determină infecţii frecvent la nou-născuţi->boala incluziilor citomegalice
-determină pneumonie interstiţială
Pneumonii fungice
-etiologie->Aspergillus,Coccidioides
-determină pneumonii in special la imunodeprimaţi
18