Planul temei

 Definiţie
 Epidimiologie

 Patogenie

 Anatomia patologică

 Clasificare

 Etiologie

 Manifestarile clinice

 Diagnostic

 Diagnosticul de nursing

 Tratamentul

 Evoluţie şi complicaţii

 Promovarea modului sănătos de viaţă

Definiție

Bronşita acută este o patologie inflamatorie la nivelul căilor respiratorii inferioare,

caracterizată printr-un sindrom bronşic acut cu evoluţie de scurtă durată, nefiind însoțit de
modificări radiologice.
Epidimiologie
Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare, inclusiv bronşita acută, sunt cele mai frecvente
patologii ale căilor respiratorii și constituie 1/3 din toate maladiile sistemului respirator.
Bronşitele acute ating un vîrf al incidenței mai ales primăvara si toamna , se declanşează de
obicei datorită unei infecţii virale, care poate fi agravată de influențe de mediu (poluare, fum de
țigara) sau de suprainfecții bacteriene. De obicei sunt afectate mai ales bronhiile, cu toate că
inflamația poate sa se extindă de la nivelul traheei (traheonbronşita) pînă la nivelul celor mai
mici unități (bronhiolele).

Etiologie

Bronșita acută are patru cauze principale:

 Virale
 Bacteriene
 Chimice
 Alergice

Rolul decesiv în producerea bronşitei acute îl are infecţia virală( 90%). Boala se întîlneşte mai
frecvent în perioada rece a anului (noiembrie – martie), în timpul epidemiilor de gripă sau de alte
infecţii respiratorii virale. Infectarea cu viruşi se produce pe căile aerogene, prin tuse şi strănut
sau prin contact cu obiectele contaminate cu viruşi.

In cazul adulților, boala este declansată de :

 Viruşii gripali (A,B) şi paragripali – pot genera epidemii de traheobronşite.

 Rino- si adenovirusii, enteroviruşii – sunt cauza traheobronşitelor acute endemice.
 Virusul rujeolic, citomegaloviruşii- sunt mai rar întîlniţi în etiologia bronşitelor acute.

Infecția bacteriana survine mai rar. De cele mai multe ori bacteriile suprainfectează mucoasa
bronhială care a fost deja supusă atacului viral. Bronşitele bacteriene evoluiază de obicei, după
sau concomitent cu infecţiile respiratorii virale şi se confirmă clinic prin apariţia tusei ,
expectoraţiei şi prin explorări bacteriologice.

Cei mai frecvenți agenti patogeni ai bronșitei bacteriene sunt:

 Streptococii
 Pneumococii
 Stafilococii
 Corinebacteriile

Infecțiile acute ale bronhiilor cu ciuperci apar foarte rar, la persoanele cu sistem imunitar
slăbit.

Bronșita chimică apare în urma expunerii profesionale la:

 Pulberi ( de origine minerală sau vegetală)

 Aerosoli ( de acizi, amoniac, clor)
 Fum ( de tutun)

Bronşita alergică este expresia unei reacţii alergice produsă de diverşi agenţi cu însuşiri
alergice:

 Polenul plantelor
 Lîna şi părul animalelor
 Penele păsărilor
 Fungi ş.a.

Factorii predispozanți pentru bronșitele acute servesc:

 Suprarăceala
 Extenuarea fizică
 Aerul poluat
 Carenţele alimentare
 Avitaminozele
 Alcoolul
 Sinusitele , amigdalitele

Patogenie

La apariția acestei infectii , căile respiratorii se inflamează producînd mai multă secretie ca
de obicei. Inflamația împreună cu mucusul produs obstrucționează respirația. Virusul atacă
mucoasa arborelui bronșic provocandu-i hiperemie, edem, infiltrație leucocitară a submucoasei
cu formarea exudatului seros sau seropurulent, eroziuni.Funcțiile de apărare bronșică alterate pot
conduce la colonizarea bacteriană a bronhiilor cu extinderea procesului inflamator, acumularea
toxinelor celulare și formarea de exudat mucopurulent.
Anatomia patologică
Edem si hiperemie a mucosei (culoare roşietica), cu secreție mucoasă sau mucopurulentă.

Clasificarea bronșitei acute:

1. După etiologie
 Infecțioasă ( virală, bacteriană, fungică)
 Fizico- chimică
 Alergică
2. După formele clinice
 Primare
 Secundare
3. După calibrul bronhiilor afectate
 Mare (traheobronşită)
 Mediu
 Mic (bronşiolită)
4. După caracterul inflamaţiei
 Catarală
 Mucopurulentă
 Purulentă
5. După particularităţile funcţionale
 Obstructivă
 Neobstructivă
6. După evoluție
 Acută ( 2-3 săptămîni)
 Trenantă( o lună și mai mult)
 Recidivantă (pînă la 3 luni și mai mult)

Manifestarile clinice

Bronsita acută se asociază, de obicei, cu simptomele tipice unui episod de răceală.

În evoluţia bronşitei acute se disting două faze:

- Uscată ( catarală)
- Umedă (productivă)

1. Simptomul de bază este tusea, care deseori este precedată la cîteva zile de manifestările
unei rinite sau faringite cu senzaţie neplăcută în gît, răguşeală şi dureri retrosternale,
care denotă extinderea procesului inflamator asupra traheei. Iniţial tusea este seacă
(uscată), iritativă dar după cîteva zile ( 2-3 zile de la debut ) devine productivă, umedă
cu expectorații mucoase ( în bronșite virale) sau mucopurulente ( în bronșite bacteriene).

Bolnavul expectorează spută albicioasă în infecții virale, dar dacă infecția virală este
agravată de o suprainfectie bacteriană, culoarea sputei devine galben-verzuie, iar starea
generală a pacientului se agravează.
In cazurile de bronsită acută cu evoluție mai îndelungată , poate sa apară, izolat,
 striuri sangvinolente în secreția expectorată. Prezența sîngelui se datorează unor mici
leziuni de la nivelul mucoaselor, care apar ca urmare a  acceselor frecvente si severe de
tuse. Hemoptizia este de cele mai multe ori inofensiva.

2. Pot apărea dureri toracice care:

 Sunt localizate retrosternal, cu senzație de iritare laringotrahială

 Se agravează la tuse și mișcări respiratorii ample

3. Dispneea - este rară și apare din cauza obstrucției căilor aeriene superioare ( cu stridor
inspirator, răgușeală) .

4. Simptome extrarespiratorii sau semne generale de tip infecţios:

 Cefalee

 Slăbiciune generală

 Oboseală

 Transpiraţii

 Subfebrilitate ( rareori febra poate depăși 38 0 C)

 Frisoane

 Herpes labial

 Disfonie.

 Dureri musculare toracice

 Mialgii

 Artralgii

Examenul obiectiv

 Starea generală de gravitate medie

 Ochii lucitori, uneori cu injectarea sclerelor

 Tegumentele umede, calde

 Percutor – se determină sunet pulmonar, mai rar cu aspect timpanic.

  În plămîni – la auscultație – în afectarea bronhiilor mari și medii se percepe
respirație aspră , raluri uscate romflante; iar la afectarea bronhiilor de calibru mic
– respirație aspră , raluri romflante, sibilante, raluri buloase mici nesonore.

 Cordul – o ușoară accelerare și accentuare a zgomotelor.

La bătrîni bronşita acută evoluiază atipic, cu febră moderată şi o simptomatologie neînsemnată.

Examenul obiectiv determină percutor un sunet pulmonar; iar auscultativ – respiraţie aspră, raluri
romflante şi sibilante.

Traheobronşita alergică – se întîlneşte mai frecvent la persoanele din ,, familii alergice,,.Atît

bolnavii, cît şi rudele lor suferă şi de alte boli alergice( dermatite, exeme, urticarie). Tabloul
clinic se caracterizează tusă sîcîitoare,cu caracter paroxistic, apare deseori noaptea precedată de o
nelinişte generală a pacientului, excitabilitate, senzaţie neplăcută în gît sau nas, rinoree, nas
înfundat, ce ne indică o alergie şi ne permite să presupunem diagnosticul de traheobronşită
alergică. Expectoraţiile sunt seroase sau mucoase, în cantităţi neînsemnate. La unii bolnavi creşte
temperatura corporală, de obicei subfebrilă, iar la asocierea infecţiei bacteriene atinge valori şi
mai înalte.

Inspecţia generală a bolnavului evidenţiază cianoză neînsemnată, în unele cazuri erupţii

tegumentare de origine alergică, rinoree, conjunctivită.

În plămîni se auscultă respiraţie aspră, diverse raluri uscate şi/sau buloase.

Traheobronşita alergică are o evoluţie persistentă, recidivantă, dependentă de anumite condiţii

casnice sau profesionale, după un contact al pacientului cu diverşi agenţi alergici.

În raport cu vîrstele afectate şi extinderea inflamaţiei se disting două forme de inflamaţie a

căilor respiratorii:

1. Laringo - traheita acută stridoroasă – care afectează mai des copiii mici.
2. Bronşiolita acută – care se manifestă ca o bronhopneumonie, afectează de obicei
copiii şi bătrînii cu deficienţă imună. Debutul bolii este acut la copii şi insidios la
bătrîni. Starea generală este gravă, febra atinge 38 – 39 0C, tahipnee, cianoză,
tahicardie, expectoraţii neproductive purulente. Percuţia pulmonilor denotă sunet
pulmonar, pe alocuri cu nuanţă timpanică. Auscultația – denotă respirație aspră,
pe alocuri diminuată, raluri sibilante şi subcrepitante diseminate sau în focar
instabile. Radiologic, în pulmoni se constată uneori opacităţi mici neomogene,
diseminate, desenul pulmonar este accentuat.

Diagnostic

1. Examenul clinic
Diagnosticarea bronșitei acute se face de regulă pe baza anamnezei (istoricul bolii) și a
rezultatelor de la auscultația pulmonară şi a bronhiilor.
2. Examene de laborator
 In caz de febră şi expectorații purulente se va recolta sînge pentru a se decide dacă se
impune sau nu tratamentul cu antibiotice.

 Hemograma demonstrează, de obicei, cresterea usoară a vitezei de sedimentare a

hematiilor (VSH-ul) şi scăderea numarului de leucocite (leucopenie) în infecție
virală . Cresterea semnificativă a vitezei de sedimentare a hematiilor, asociată cu
leucocitoză (creșterea numărului de leucocite), semnalizează o infecție bacteriană.
Traheobronşitele alergice evoluiază cu euzinofilie.
 Examenul sputei – se efectuiază în cazurile cu evoluție gravă, care nu cedează la
antibiotice. Explorarea sputei relevă o secreţie bronşică mucoasă sau
mucopurulentă compusă din mucus, leucocite, celule polinucleare, macrofagi.

 Însămînţarea sputei - pune în evidenţă existenţa infecţiei bacteriene, mai

frecvent a florei cocice.

 Examenul radiologic – rămîne normal și se indică în caz de suspecție la

pneumonie.

 Endoscopia bronşică – pune în evidenţă hiperemia şi congestia mucoasei cu

aspect mat. În formele grave, purulente se por releva mici ulceraţii şi obstrucţia
bronhiilor cu mucus.

 Studierea funcţiei respiratorii – relevă la unii bolnavi scăderea capacităţii vitale

pulmonare(cu 10 – 15 % faţă de valorile normale) şi a ventilaţiei pulmonare
maxime.

Diagnosticul diferencial se face cu:

 Pneumoniile virale sau bacteriene

 Gripa

 Bronșitele acute în boli infecțioase

 Corpi străini intrabronșici

 Acutizările bronșitei cornice

Diagnosticul de nursing - nevoile şi problemele de dependenţă

 Nesatisfacerea nevoii de a respira cu problemele de dependenţă:

o Alterarea vocii
o Dispnee
o Obstrucţia căilor respiratorii
 Nesatisfacerea nevoii de a elimina cu problemele de dependenţă:
o Expectoraţii
o diaforeză
 Nesatisfacerea nevoii de a menţine temperatura corpului în limitele normei cu
problemele de dependenţă:
 o Hipertermia

Tratamentul

De obicei pacienții cu bronșite acute se tratează la domiciliu cu remedii generale. Cazurile grave,
complicate necesită spitalizare.

Tratamentul curativ include:

Măsuri igieno – dietetice

Combaterea infecţiei, febrei

Favorizarea expectoraţiei

Măsuri igieno – dietetice includ:

 Repaos timp de cel puţin 5-7 zile în camere încălzite, cu aer umezit;
 Evitarea expunerii la frig;

 Alimentare echilibrată în special cu proteine şi vitamine,

 Consum sporit de lichide – ceai, lapte, compot, ape minerale - ( se consideră că hidratarea
contribuie la lichefierea sputei și facilitează expectorația)

 Inhalatii cu muşetel sau sare,

 O baie fiebinte, dupa care odihnă la pat sub o patură călduroasă ( bolnavul va transpira
intens) şi băuturi fierbinţi cu suc de lămîie,

 În cazul persoanelor bătrane, mai ales a celor imobilizate la pat, se recomandă tapotaj
regulat pe spate (pentru mobilizarea secrețiilor si prevenirea pneumoniilor de staza);

Dacă bronsita acută se manifestă într-o formă ușoară, nu este necesar tratament medicamentos.

Bolnavilor , la care bronşita acută a evoluat pe fondalul unei infecţii virale, se indică preparate
antivirale:

 Interferon – intranasal – 3-5 zile,

 Remantadina – 100mg, per os, de 3ori pe zi, 5-10 zile,

 Acyclovir – 200mg de 4ori/zi, per os 5-10 zile.

In cazul în care simptomatologia se agravează, apare febra mare si expectorație purulentă, se

recomandă tratament medicamentos antibacterian, cum ar fi aminopenicilinele, cefalosporinele:

 Penicilina – 4-6mln. U/zi, în 4-6 prize,

 Eritromicina – 1,mg/zi, în 4 prize;
Mucoliticele şi expectorantele - (Substante fluidizante ale secreţiilor bronșice)

Pentru a declansa reflexul de tuse si a favoriza eliminarea secrețiilor mucopurulente, se prescriu

mucolitice şi expectorante :

 Acetilcisteina 10% - 2ml în inhalaţii,

 Ambroxol (forma de prezentare: solutie sau comprimate).

 Infuzie de termopsis 1-2 linguri de 8ori /zi

Antitusive
Dacă tusea bolnavului este uscată si chinuitoare, se prescriu medicamente care conțin
codeină. Antitusivele se administrează doar pe termen scurt și în cazuri excepționale, deoarece
reprimă reflexul de tuse și consecutiv, expectorarea secrețiilor de la nivelul bronhiilor.

 Dionin 0,015 de 3ori/zi

 Codein 0,015 de 3ori/zi

Cînd sputa este vîscoasă se recomandă fermenţi, care se administrează în inhalaţii:

 Tripsina 5-10mg,
 Chimotripsina – 5-10mg.

Antipiretice si Antialgice
Dacă pacientul are febra ridicată se prescriu antipiretice ca paracetamol sau acid
acetilsalicilic (aspirina). Este important să se aibă totusi în vedere că febra este o reactie
normală a sistemului imunitar la atacul unui agent patogen ( reprezintă modul organismului de
a lupta cu infecția) şi că nu se impune mereu combaterea ei.

Tratamentul cu cortizon pentru tusea iritativă

Accesele puternice de tuse iritativă persistentă se tratează, mai ales la persoanele a căror bronhii
sunt deja degradate, cu cortizon (spray-uri).

Pacienţilor cu sindrom bronhospastic li se prescrie:

 Eufilină- cite 1 tabletă de 3-4 ori/zi,

 Solutan – 10 – 30 picături de 3 ori/zi

Evoluție

Bronsita acută evoluează de regulă fără complicații, cu șanse bune de vindecare la pacienții cu
un sistem imunitar puternic, care în general nu au probleme de sănătate. Chiar si infecția
secundară de etiologie bacteriană raspunde de cele mai multe ori pozitiv la tratamentul
medicamentos.

Complicații
Complicațiile bronșitei acute apar mai ales la oamenii bătrani, cu imunitate scazută, în cazul
cărora bronşita poate să evolueze spre pneumonie sau să se cronicizeze. Copiii mici sunt supuși
riscului de a dezvolta bronșiolită, afecțiune caracterizată de inflamarea celor mai mici unitati
funcționale ale aparatului respirator (alveolele), care se vindecă de obicei cu cicatrici la nivelul
pulmonului. Aceste sclerozări pot determina mai tarziu boli pulmonare cronice, cum ar fi
bronsita cronica sau bronhopneumonia obstructiva cronica (BPOC).

O bronsită acută care evoluează normal nu ar trebui sa dureze mai mult de 8-10 zile. In caz
contrar, se recomandă consultarea medicului, care va recomanda anumite investigatii paraclinice
pentru a face diagnosticul diferentiat cu afectiuni mai grave.

Promovarea modului sănătos de viaţă

Măsuri generale – constau, în primul rind, în realizarea programelor de stat privind protecţia
mediului înconjurător, ameliorarea condiţiilor de trai şi de muncă, un stil de viată sanatos, o
dietă echilibrată, renunțarea la fumat si activitate fizica regulată, prevenirea şi combaterea
bolilor virale, în special, în perioadele de declanşare a epidemiilor. În acest context se recomandă
vaccinarea antigripală în sezonul rece.

Vaccinare antigripală

Vaccinul antigripal se recomandă în special persoanelor peste 60 de ani, copiilor, adolescenților

și adulților  a căror stare de sănătate este deja afectată datorită unei alte patologii, de natură
pulmonară, vasculară, hepatică, renală, diabetului sau maladiei SIDA.Vaccinul se recomandă si
în cazul persoanelor care au un risc profesional de expunere la infectii (de exemplu personalul
medical).
Vaccinul antigripal trebuie repetat an de an, deoarece virusii gripali se diversifică.

Care sunt grupele de risc pentru care se recomandă vaccinul?

- Persoanele peste 60 de ani;
- Pacienții cu imunitate scazută datorită unor afectiuni cum ar fi SIDA sau bolile autoimune;
- Pacienții cu afectiuni cardiace si pulmonare cronice;
- Pacienții cu diabet zaharat;
- Pacienții la care a fost indepartată splina;
- Pacienții imobilizati la pat;
- Pacienții cu afecțiuni frecvente ale căii respiratorii;
- Pacienții supusi chimioterapiei;
- Persoanele cu risc profesional;

Vaccinarea antipneumococică
La fel de important ca și vaccinarea antigripală este vaccinarea antipneumococică.  Pneumococii
sunt bacterii care pot provoca pneumonie. Vaccinul antipneumococic se recomandă persoanelor
peste 60 de ani, sugarilor pîna la 2 ani, precum si copiilor, adolescenților si adulților care suferă
deja de o patologie gravă.
În timpul epidemiilor de gripă se efectuiază chimioterapia profilactică cu Amantadină,
Remantadină.

BIBLIOGRAFIE

DE SPECIALITATE:
 Botnaru V., Afecţiunile sistemului respirator, Editura, F. E. –P Tipografia Centrală,
Chişinău, 2001.
 Babiuc C., Dumbrava V-T., Medicina internă, Editura TISH, Chişinău 2007.
 Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL,
Chişinău, 2008.
 Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente
medicale şi moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007.
 Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001.
 Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000.
 Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.
 Gavriliuc L., Boli interne, Diagnostic şi tratament, Breviar, Editura TISH, Chişinău 1997.
 WWW. ms.md
SET METODIC

BRONŞITA ACUTĂ