Centrul de excelente șîn medicină și farmcie Raisa Pacalo

Catedra: Discipline farmaceutice

Lecţie ştiinţifică
Bronşitele acute şi cronice

Profesor: A.Diaconu

Chişinău
 Subiectul lecţiei: Bronşitele acute şi cronice
Planul
1.Noţiune de bronşita acută; date statistice.
2. Etiologie
3. Patogenie
4. Clasificarea bronşitei acute
5. Tabloul clinic
- particularităţile evoluţiei la bătrîni
- Trahiobronşita alergică
6. Explorări paraclinice
7.Complicaţiile
8. Evoluţia, prognosticul.
9. Tratamentul
10. Profilaxia
11. Nevoile prioritare afectate (problemele)
Bronşita cronică
1. Noţiune de bronşită cronică
2. Etiologie
3. Patogenie
4. Tabloul clinic
5. Bronşita cronică simplă (catarală, neobstructivă)
6. Bronşita cronică purulentă
7. Bronşita cronică obstructivă
8. Explorări paraclinice
9. Evoluţie şi complicaţii
10. Tratamentul
11. Profilaxia
12. Nevoile prioritare afectate (problemele)

Bibliografie
1. Babiuc C.; Dumbrava V-T., Medicina internă. Vol I Ediţia a
2- a, Chişinău, 2008.
2. Narrison. Manual de medicină internă (traducere în l.
română). Ed. 15, Bucureşti, 2002, 1184p.
3. Butorov I., Corneiciuc N. şi al. Bronşita cronică obstructivă –
diagnosticul, principiile moderene de tratament, profilaxie, Recomandări
metodice. Chişinău, 2003.
4. Окороков А.Н. Диагностика болезней внутренних
органов. Тю 10, Москва, 2005, 368 с.
2
 Bolile pulmonare
Subiectul: Bronşita acută
Bronşita acută reprezintă o inflamaţie a bronhiilor cu un sindrom bronşitic acut,
caracterizat prin tuse, expectoraţie şi dispnee( în caz de bronşiolită ). Procesul
inflamator poate interesa traheea şi bronhiile de calibru mare ( trahiobronşită),
mediu şi mic ( bronşiolită).
Bronşita acută este una din cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului
respirator. Datele statistice arată că în structura bolilor pulmonare nespecifice ea
constitue 30- 38%, incidenţa reală a bolii este greu de stabilit, deoarece o mare
parte de bolnavi nu solicită asistenţă medicală sau sunt înregistraţi cu alte maladii
respiratorii acute ( viroze, laringo- traheite, rinofaringite, ş.a.).
Etiologie. Rolul decisiv în producerea bronşitei acute îl are infecţia virală
(viruşii gripali, paragripali, rinoviruşii, ş. a. ) Boala se întîlneşte mai frecvent în
perioada rece a anului ( noiembrie- martie), în timpul epidemiilor de gripă sau de
alte infecţii respiratorii virale.
Infecţia bacteriană ( pneumococi, streptococi, stafilococi, corinebacterii şi
alţi germeni.
Bronşita acută poate evolua şi sub influienţa factorilor fizici sau chimici, prin
iritarea căilor respiratorii, expunere profesională sau accedentală. În aceste cazuri
sunt inchriminaţi: aerul rece, fumul de ţigară, vapori oxizilor de azot, amoniacul,
vapori de acizi, baze, brom, clor, benzină, dizolvanţi, vopsele, detergenţi şi alte
substanţe chimice. Diverse pulberi ( de bumbac, făină), deasemenea pot provoca
bronşite acute.
Patogenie. Boala debutează cu o infecţie respiratorie virală. Pe fundalul
leziunilor virale ale mucoasei tractului respirator grefează infecţia bacteriană din
rinofaringe, sau o infectare bacteriană primitivă.
Viruşii inhibă activitatea macrofagilor alveolare, limfocitelor, neutrofilelor,
scade secreţia de Ig- A, contribuind astfel la activarea infecţiei bacteriene. Frigul,
fumatul, alcoolul, carenţele alimentare şi de vitamine scad imunitatea
organizmului, favorizînd dezvoltarea infecţiei bacteriene.
Atît factorii infecţioşi cît şi cei neinfecţioşi, alterează mucoasa bronşică,
excită căile respiratorii ( stimulînd hipersecreţia bronşică), alterează epiteliul ciliat
cu dereglarea transportului şi expectoraţia mucusului, excită terminaţiile nervoase
vagale, producînd bronhoconstricţia şi durerea retrosternală.
Clasificarea bronşitelor acute
II. După etiologie
1. Infecţioase: virale, bacteriene, mixte, fungice
2. Provocate de factori fizici şi chimici
3. Alergice.
II. Forme clinice
- primare
- secundare
III. Calibrul bronhiilor afectate
3
 1. Mare ( trahiobronşită)
2. Mediu
3. Mic ( bronşiolită)
IV. Caracterul inflamaţiei
1. Catarală
2. Mucopurulentă
3. Purulentă
IV. Particularităţile funcţionale
1. Neobstructivă
2. Obstructivă
V. Evoluţie
1. Acută ( pînă la 2 săptămîni )
2. Trenantă ( pînă la 1 lună de zile )
3. Recidivantă ( pînă la 3 luni şi mai mult)

Tablou clinic. În evoluţia bronşitei acute se desting două faze:

uscată( catarală) şi umedă( expectoraţie). În faza uscată apare o tusă iritativă
seacă, o sezaţie neplăcută în gât, răguşeală şi dureri retrosternale, care denotă
extinderea procesului inflamator asupra traheei. Mai apoi, procesul se extinde
asupra bronhiilor de calibrul mare şi mic cu obstrucţia lor, cu semne de insuficienţă
respiratorie, manifestată prin tuse paroxistică şi dispnee.
În faza umedă ( după 2- 3 zile de la debut ) apare tusea cu expectoraţie mucoasă
(bronşita virală) sau mucopurulentă ( bronşita bacteriană). Tusea şi contracţiile
convulsive a diafragmului provoacă dureri toracice.
Bronşita acută se caracterizează şi prin semne generale: febră cu mici frisoane,
mialgii, artralgii, dureri musculare, toracice, slăbiciune generală, oboseală,
transpiraţii, herpis labialis, hiperemia faringelui, disfonia.
La bătrâni bronşita acută evoluează atipic, cu febră moderată şi o
simptomatologie neînsemnată.
La auscultaţia plămînilor respiraţia aspră cu raluri uscate şi umede în dependenţă
de faza de evoluţie.
Trahiobronşita alergică se întîlneşte mai frecvent la persoane din „familii
alergice”. Tabloul clinic se caracterizează prin tuse rebelă, sâcâitoare, precedată
de nelinişte generală a pacientului, excitabilitate, senzaţie neplăcută în gît,
rinoree, ce ne indică despre o alergie şi ne permite să confirmăm diagnosticul de
o trahiobronşită alergică. Tusea poate avea un caracter paroxist, apare deseori
noaptea, se asociează cu o senzaţie neplăcută şi dureri în gît şi retrosternale.
Inspecţia generală a bolnavului evidenţiază cianoză neînsemnată, în unele
cazuri erupţii tegumentare de origine alergică, rinoree, nas înfundat,
conjunctivită. La auscultaţia plămănilor respiraşie înăsprită, diverse raluri uscate
de diferită sonoritate.
Explorări paraclinice. Examenul morgologic al sîngelui la pacienţii cu bronşită
de etiologie bacteriană- leucocitoză neutrofilă, deviere spre stînga a formulei
leucocitare, creşte VSH. Trahiobronşitele virale evoluează cu leucopenie, în
special forme grave, iar cele alergice – cu eozinofilie.

4
 Explorarea sputei relevă o secreţie bronţică mucoasă sau mucopurulentă
compusă din mucus, leucocite, celule epiteliale,macrofage.
Însămînţarea sputei pune în evidenţă existenţa infecţiei bacteriene mai
frecvent a florei cocice.
Examenul virusologic se execută prin metode de cultivare a virusului (teste
serologice)
Radiografia pulmonară nu determină schimbări deosebite.
Bronhoscopia pune în evidenţă hiperemia şi congestia mucoasei.
Evoluţie. Bronşita uşoară evoluează până la 5-7 zile cu subfebrilitate, tuse,
expectoraţii neînsemnate. Formele grave, în special cele purulente evoluează
pînă la 2- 3 sîptămîni, se caracterizează cu febră înaltă, tuse cu expectoraţii
purulente, dispnee, leucocitoză şi VSH crescut.
Prognosticul este favorabil, dacă semnele clinice dispar după 5- 7 zile, cel
mult 10- 14 zile.
Complicaţiile sunt mai caracteristice bronşiolitei acute: insuficienţă
respiratorie; Bronhopneumoniile bacteriene.
Prognosticul este favorabil, dacă semnele clinice dispar după 5- 7 zile, cel mult
10- 14 zile. Normalizarea indicilor ventilaţiei pulmonare, ce ne indică
însănătoşirea completă a bolnavului, se remarcă peste 2- 3 săptămîni de la
debutul bolii.
Tratament. Pacienţii cu bronşită acută se tratează de obicei la domiciliu cu
remedii generale: antipiretice, vitamine, consum sporit de lichide calde( ceai,
lapte, ape minerale alcaline calde ). Cazurile grave complicate se spitalizează.
Bolnavilor, la care bronşita acută a evoluat pe fondalul unei infecţii virale, se
indică preparate antivirale:- gama- globulină antivirală; - interferon intranazal
3- 5 zile; - amantadină 200mg/ 24 ore per os, 10 zile; remantadină 100 mg, per
os, 3 ori în zi, 5- 10 zile.
Bronşitele acute bacteriene şi cele chimice se tratează cu antibiotice;
eritromicină 1,0g/ zi în 4 prize; doxiciclina o,2 g/zi în 2 prize; Amoxicilină per
os 750 mg / 2 ori în zi sau 500mg/ 3 ori în zi timp de 5 zile sau Amoxicilină /
clavulant per os 500/ 125 mg/ 3 ori în zi. Formele uşoare pot fi tratate cu
Biseptol 480 a cîte 2 pastile 2 ori în zi, 5 zile.
Expectorante şi mucolitice: Mucaltin, bromghexin, infuzie de termopsis,
acetilcisteină. Pacienţilor cu sindrom bronhospastic li se prescriu eufelină,
solutan ( 10- 30 picături de 3 ori în zi), inhalarea adrenomimeticilor ( izadrin,
salbutamol, berotec ş.a.) Se pot folosi remedii revulsive: sinapizme la piept şi la
spate, inhalaţii, băi de picoare.
Profilaxia:
- Realizarea programelor de stat privind protecţia mediului înconjurător;
- ameliorarea condiţiilor de trai şi de muncă
- prevenirea şi combaterea bolilor virale
- vaccinarea antigripală în sezonul rece
- evitarea suprarîcelilor, fumatului, alcoolului,
- călirea organizmului, educaţia fizică şi sportul.
În plan de nursing nevoile preoritare afectate sunt: nevoia de a menţine
temperatura în limetele normei cu problema – hipertermia, nevoia de a respira cu
problema – tusea uscată în primele zile de boală la asocierea bronşiolitei –
5
Dispneea; nevoia de a elimina – eliminări inadecvate bronşice:- expectoraţie;
nevoia de dormi, odihni cu problema – insomnie ( cauza tusea chinuitoare, febra)

Bronşita cronică

Bronşita cronică – inflamaţie cronică nespecifică a bronhiilor, caracterizată

prin episoade recurente de tuse cu expectoraţii mucoasă sau mucopurulentă, care
durează cel puţin 3 luni pe an, timp de 2 – 3 ani consecutiv.
Bronşita cronică frecvent se asociează cu alte boli acute sau cronice ale
căilor respiratorii. Ea se întîlneşte la orice vârstă inclusiv la copii şi bătrîni, mai
frecvant la bărbaţi. Bronşita cronică afectează de la 10% până la 25% din populaţia
adultă, bărbaţii de 2- 3 ori mai frecvent decăt femeele, iar fumătorii – de 3-5 ori
mai frecvent decît nefumătorii. Vîrsta afectată mai frecvent este după 40 ani, iar
mortalitatea – după 50 ani.
Etiologie. Factorii etiologici ai bronşitei cronice sunt multipli şi se divizează în
endogeni şi exogeni.
Factori (endogeni) – deviaţii de sept nazal, vegetaţii adenoide, amigdalite, etc.;
Factori exogeni:
- fumul de tutun;
- poluarea atmosferei cu diferite substanţe nocive( gazoase, lichide sau solide)
ocupă locul doi după fumul de tutun. Praful, care se întîlneşte în condiţiile de
producere în mine, uzine şi fabrici ( praful de cărbune şi alte zăcăminte
subterane, ce conţin SiO2); cimentul, ardezia, asbestul etc; praful de la
prelucrarea bumbacului, lemnului,; făina şi alte materiale organice; vapori de
acizi, baze, clor, brom, amoniac şi alte substanţe volatile sunt cauza
bronşitelor profesionale.
- Agenţii infecţioşi virali sau bacterieni;
- Factori climaterici şi meteorologici ( anotimpul rece, oscilaţiile bruşte de
temperatură, umiditatea crescută, negura etc. )
- Expuneri cronice la alergeni 8 lână şi părul animalelor, penele păsărilor,
polenul plantelor ş. a.
- factori genetici.
La majoritatea bolnavilor cu bronşită cronică etiologia este multifactorială –
asocierea fumatului la oricare din ceilanţi factori agravează evoluţia sindromului
obstructiv.
Patogeneză.
Prin acţiunea factorilor etiologici enumeraţi mai sus are loc hiperplazia celulelor
din glandele mucosecretoare ale stratului submucos cu hipersecreţia mucusului. Se
modifică componenţa mucusului şi viscozitatea lui, reacţia devine acidă. Apare
deficit de unii fermenţi ( lizocimă, lactoferină). În atare condiţii se alterează funcţia
de drenaj, ceea ce contribuie la activarea infecţiei în bronhii.
Tabloul clinic
Tabloul clinic al bronşitei cronice se distinge prin trei semne esenţiale: tuse,
expectoraţie şi dispnee. Debutul, de obicei este lent: pe parcursul mai multor ani
pacientul prezintă perioade de tuse productivă după răceli din perioada de iarnă.
6
Durata şi severitatea tusei creşte în permanenţă de la an la an pînă nu sînt
satisfăcute criteriile de bronşită cronică: tuse cu spută prezentă timp de 3 luni, mai
mult de 2 ani consecutiv.

În debut tusea este matinală cu expectoraţii mucoase, apoi ea este prezentă

şi în cursul zilei şi seara. Sputa devine mucopurulentă sau purulentă în cantităţi mai
mari. Cantitatea expectoraţiei este variată fiind mai fluidă sau mai vîscoasă. Sputa
vîscoasă se elimină greu, după o tusă chinuitoare, îndelungată, striduloasă.
Dispneea apare, de obicei după un timp mai îndelungat de la debutul bolii.
Iniţial se manifestă la efort fizic, dar şi în repaus. Uneori se instalează de la debut
în caz de afectare a bronhiilor mici cu asocierea sindromului obstructiv.
Din semnele generale mai cu seamă în timpul acutizării bolii: creşte
temperatura corpului, astenie, slăbiciuni, oboseală, transpiraţii, scăderea capacităţii
de muncă, mialgii.
Examenul obiectiv general , inspecţia, palpaţia, percuţia toracelui în perioada
precoce a bolii nu evidenţiază modificări deosebite. În perioade mai tardive cănd se
complică cu emfizem pulmonar, se constată o acrocianoză, bombarea foselor
supra- şi subclaviculare, lărgirea spaţiilor intercostale. În timpul acutizării bronşitei
cronice la auscultaţie – murmur vezicular înăsprit, raluri bronşice uscate şi umede.

Conform tabloului clinic se disting mai multe tipuri de bronşită cronică.

Bronşita cronică simplă (catarală, neobstructivă) este forma cea mai
uşoară, evoluează fără complicaţii deosebite. Starea generală a pacientului este
satisfăcătoare, iar în perioada de remisiune – normală. La început tusea îl deranjază
pe pacient dimineaţa ( pe parcursul tualetei matinale), apoi în cursul zilei şi
noaptea. Expectoraţiile sunt mucoase, în cantităţi mici, fără miros. Bronşita simplă
evaluează fără semne de obstrucţie ale căilor aeriene respiratorii. Despre bronşita
neobstructivă se vorbeşte atunci, când respiraţia este liberă, bolnavul nu acuză
dispnee. Să nu uităm că dispneea la bolnaviicu bronşită cronică poate fi
condiţionată şi de alte patologii: obezitate, cardiopatie ischemică, hipertensiune
arterială ş.a.
Acutizările apar de regulă iarna după expunere îndelungată la frig sau
infecţii respiratorii acute, sau în perioadele de tranziţie ale anotimpului ( toamna
tîrziu şi primăvara devreme), când factorii climacterici suportă cele mai mari
oscilaţii. Semnele de intoxicaţii sunt slab pronunţate sau lipsesc, temperatura
corpului este subfebrilă sau normală.
Examenul fizic al bolnavului relevă respiraţie aspră, raluri bronşice uscate şi
umede. Testele ventelatorii pulmonare sunt normale.
Bronşita cronică purulentă are o evoluţie mai severă, cu recidive frecvente
şi mai prelungite, comparativ cu bronşita simplă. Se deosebesc clar semnele de
intoxicaţie, temperatura corpului creşte până la 38 0C şi mai mult. Tusea este mai
constantă, expectoraţiile sunt muco – purulente sau purulente, în cantităţi mai mari,
preponderent dimineaţa, uneori cu un miros neplăcut. Nu se exlude asocierea
sindromului obstructiv bronşic, de regulă, în perioadele de acutizare a bronşitei.
Bronşita cronică obstructivă ( bronşita cu dispnee ) se caracterizează
anatomic prin lezarea bronhiilor mari şi mici, iar clinic prin triada: tuse,
expectoraţie şi dispnee. Ea are o evoluţie cronică- progresivă, cu predominarea
7
sindromului obstructiv, manifestat prin dispnee progresivă şi expir prelungit.
Dispneea este mai caracteristică când în proces sunt antrenate bronhiile mici.
Iniţial dispneea apare la efort fizic, apoi şi în repaus, iar intensitatea ei creşte în
timpul puseului de acutizare. Concomitent, treptat la aceşti pacienţi apare cianoza,

tusea iritativă, care se intensifică după fumat şi inspiraţia aerului rece. Tusea
este rebelă, sputa – vâscoasî, se elimină greu, sub formă de dopuri. Sputa este
mucoasă sau muco- purulentă. În timpul acutizării bronşitei cantitatea de spută şi
dispneea cresc, apare acrocianoza.
Explorări paraclinice. Examenul sângelui general: În multe cazuri
sângele este normal, chear şi în epizoadele de acutizare a bronşitei cronice. În
bronşita cronică purulentă: leucocitoză neutrofilă cu devierea spre stânga a
formulei leucocitare, creşterea VSH.
Examenul sputei. La microscopie în spută se relevă o cantitate mare de
mucus, leucocite, eozinofile, celule epiteliale, macrofage alveolare. În perioada
precoce a bolii sputa este mucoasă, de o culoare alb- gri sau muco- purulentă (gri –
gălbuie), iar în perioadele tardive ale bolii – purulentă ( galbenă sau galbenă-
verzuie). Examenul radiologic – Radiografia la mai mult de jumătate de pacienţi
este normală, mai ales în perioadele precoce ale bolii. În celealte cazuri desenul
pulmonar este accentuat. Odată cu asocierea emfizemului pulmonar –
hipertransparenţa a câmpurilor pulmonare.
Bronhoscopia - ea permite diagnosticarea stadiilor precoce ale bronşitei
cronice. Studierea funcţiei respiratorii pulmonare este o investigaţie obligatorie
pentru diagnosticul diferenţial şi constatarea gravităţii bolii.
Evoluţie şi complicaţii. Bronşita cronică poate evolua timp îndelungat
fără modificări serioase funcţionale şi organice, păstrîndu- se capacitatea de muncă
fizică şi intelectuală a pacientului. La cei cu bronşită obstructivă şi afectarea
bronhiilor mici, evoluează rapid emfizemul pulmonar, insuficienţa respiratorie şi
cardiacă.
Tratamentul bronşitei cronice vizează următoarele obiective: alimentaţia
raţională, tratamentul infecţiilor acute şi cronice ale căilor aeriene respiratorii;
tratamentul antiinflamator şi imunostimulator; stimularea fluidificării şi eliminării
sputei; tratament bronhodilatator, balneo- sanatorial.
Alimentaţia raţională este un element esenţial în terapia bronşitei cronice, ea
trebuie să fie echilibrată cu starea generală şi cu greutatea bolnavului. Mesele
trebuie să fie bogate în proteine ( uşor asimilabile) şi vitamine, normocalorice sau
hipercalorice.
Antibioticoterapia: Amoxiciclina, ampicilina, eritromicina.
Stimularea fluidificării şi stimulării secreţiei bronşice: Hidratarea
organismului per os: ceaiuri calde cu flori de tei, flori de salcâm, romaniţă, mentă
rece, lapte cald, ape minerale alcaline. Inhalaţii cu soluţii de bicarbonat de sodiu,
infuzii din plante cu acţiune expectorantă. Mucolitice: acetilcisteină, mucaltin,
ambroxol. Tratament bronhodilatator: salbutamol, ventolin, fenoterol,
Tratament cu corticosteroizi aerozoli beclametazon, becotid .
Tratament fizioterapeutic; Gimnastica medicală

8
 Tratamentul balneosanatorial ( slănic- moldova, zonile litoralului Mării –
Negre, Crimea, zonile muntoase ale Carpaţilor, locurile cu păduri de pin.

Profilaxie. Călirea organismului care se începe din copilărie. Alimentaţia

corectă adecvată, bogată în vitamine. Întreruperea fumatului
Reducerea iritaţiilor bronşice şi secreţiei bronşice se face prin eliminarea
agresiunilor de la locul de muncă şi protecţia mediului ambiant.
Toţi bolnavii cu bronşite cronice trebuie să fie la evidenţă la medicul de familie.

Nevoile preoritare afectate: nevoia de a respira cu problema –– Dispneea;

nevoia de a elimina – eliminări inadecvate bronşice – expectoraţia; tusea matinală;
în acutizări – nevoia de a menţine temperatura în limitele normei – hipertermia;
Nevoia de a evita pericolul – crize de dispnee ( bronşita cronică obstructivă); o altă
problemă – riscul complicaţiilor; Nevoia de a se alimenta, hidrata – alimentaţie
inadecvată prin dificit; Nevoia de a dormi, odihni- insomnie, senzaţie de oboseală
etc..