Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie

Nicolae Testemi anu

Catedra: Farmacie social Vasile Procopiin

Inceputurile medicinei
si farmaciei romane

Medicina nu a aprut ca tiin aa cum o

cunoatem astzi. De la arta vracilor
i amanilor care pretindeau c alung
duhurile rele, pn la medicina modern este
o cale lung.

Dac medicul medieval i renascentist era un

erudit, bun cunosctor att al textelor clasice,
ct i al astrologiei i alchimiei, medicul
modern trebuie s fie att savant, ct i
cetean, care s aplice tiina actual n
scopul modificrii pozitive a condiiilor de
mediu natural i social.

Faptul ca medicina moderna s-a

dezvoltat relativ tarziu, in mare parte
simultan cu modernizarea Tarilor
Romane, a facut ca deja de la mijlocul
secolului al XIX-lea sa asistam la o
integrare deplina a medicinei romanesti
in dinamica medicinei europene
moderne.

Multe dintre personalitatile noastre de

seama figureaza astfel cu cinste in
istoria medicinei ultimelor secole. Iata
povestea catorva personalitati de
seama a caror contributie este astazi
recunoscuta in unanimitate, chiar daca
in epoca acesti eroi nu au ocupat
intotdeauna locul pe care il meritau!

Lucian Valeriu Bologa

(1892-1971)
Medic si istoric al
medicinei, fondatorul
scolii de istoria medicinei
la Cluj, care a scris
importante lucrari despre
istoria medicinei, de la
cea dacica si cea din
perioada feudala si pana
la istoria medicinei
romanesti si universale
din secolele XVIII-XX.

scoala romaneasca de medicina a fost tot

timpul apreciata in intreaga lume. Daca
pana in secolul XV se intalnesc doar asanumitele bolnite, situate pe langa manastiri,
apar apoi si primele spitale laice, iar in
secolul XVII, in timpul lui Vasile Lupu si Matei
Basarab, apare si cea dintai legislatie cu
reglementari ce priveau activitatea sanitara,
pentru ca in 1775 sa ia fiinta la Cluj cea
dintai scoala de invatamant medical.

Insa deja din 1710 este infiintat la

Bucuresti Spitalul Coltea, in 1735 Spitalul Pantelimon, iar in 1745 Spiridonia din Iasi

Lucrurile aveau sa intre intr-o noua

ordine odata cu prevederile sanitare
prevazute de Regulamentul Organic din
1831 si apoi cu deschiderea Facultatii
de Medicina si Farmacie din Bucuresti,
in 1857, urmata de cele din Iasi si Cluj.

In cadrul acestui proces, un rol esential l-au

jucatCarol Davila(1828-1884) siNicolae
Kretzulescu(1812-1900), care au pus
bazele invatamantului nostru medical, dar
si ale Societatii Medicale (1857), Societatii
de Cruce Rosie (1876), Societatea Stiintelor
Naturale (1876) si a revistelor medicale
Monitorul Medical (1862) si Gazeta Medicala
(1865).

Activitatea medicala in cadrul clinicilor

medicale infiintate in secolul XIX s-a
dezvoltat rapid, aparand nenumarate
contributii importante ale medicilor romani.
Astfel, in cadrul Clinicii de Ginecologie
conduse deConstantin Daniel(18761914), profesorulAurel A. Babes(18861962) initiaza citodiagnosticul cancerului de
col uterin, propunand examenul frotiului
citovaginal deja din 1927

Un nume de referinta
al acelor ani il
reprezintaMina
Minovici(1858-1933),
profesor, fondatorul
scolii romanesti de
medicina judiciara si
organizatorul
institutiilor centrale de
medicina criminalistica
din Romania.

Cu multiple contributii recunoscute in

intreaga lume, Tratatul lui de medicina
legala si Institutul Medico-Legal, fondat
de el la Bucuresti, in 1892, au
reprezentat un important model pentru
multe alte tari.

De numele Minovici sunt legate insa in

egala masura Spitalul de Urgenta,
Facultatea de Chimie, Casa Centrala a
Asigurarilor Sociale, Salvarea si multe
altele. Pentru ca alaturi de Mina
Minovici nu-i putem uita pe Dumitru,
Nicolae si Stefan Minovici. Pe buna
dreptate s-a vorbit despre familia
Minovici ca despre un adevarat inceput
de drum.

Victor Babes, fondatorul scolii

romanesti de microbiologie.
Cercetarile sale au dus la
descoperiri importante in
studiul tuberculozei, al leprei,
al vaccinarii antirabice si
seroterapiei antidifterice, la
descoperirea de noi
microorganisme, un intreg
gen de paraziti fiind
clasificati, in 1900, la
Congresul International de
Zoologie din Londra sub
numeleBabesia.

Ioan Cantacuzino, fondatorul scolii

romanesti de imunologie si patologie
experimentala
A creat notiunea de imunitate prin
contact si a pus la punct vaccinarea
antiholerica, numita Metoda
Cantacuzino, folosita si astazi.
Vaccinarea antiholerica masiva
realizata de el in 1913 este cunoscuta
caMarea experienta romaneasca.

Scoala romaneasca de oftalmologie este

infiintata deNicolae Manolescu(18501910), care a pus la punct o serie de
procedee ce au cunoscut o larga
raspandire internationala dupa ce au
fost prezentate la Congresul
International de Medicina de la Lisabona

O personalitate deosebita, profesorul si

academicianulGheorghe
Marinescu(1863-1938) este
fondatorul scolii romanesti de
neurologie.

Nicolae Paulescu(1869-1931),
adevaratul descoperitor in 1921 al
insulinei, pe care el o denumise initial
pancreina, aceasta fiind secretata de
pancreas.

Cu toate acestea, premiul Nobel pentru descoperirea insulinei este

acordat canadienilor Frederick Banting si Charles Best, care au
reusit sa izoleze insulina, dupa ce Paulescu isi publicase rezultatele
intr-o serie de articole aparute in sectiunea romana a Societatii de
Biologie din Paris si intr-o revista belgiana cu peste opt luni inainte.
Rezultatele le obtinuse insa cu si mai mult timp inainte, dar in 1916,
atunci cand isi finaliza lucrarea, Bucurestiul fiind ocupat de trupele
germane, s-a vazut nevoit sa amane publicarea lucrarii. Aceasta a
vazut insa oricum lumina tiparului cu mult inainte ca viitorii laureati
ai premiului Nobel sa-si fi realizat cercetarile. Singurul lucru care
mai starneste discutii este daca cei doi au citit articolele lui Paulescu
sau nu. Oricum, meritul incontestabil pentru descoperirea insulinei
si adevarata paternitate a acesteia nu ii poate apartine decat lui
Paulescu, indiferent cine a primit mult ravnitul premiu.

Mai putin ghinionist a

fostGeorge Emil
Palade(1912-2008),
singurul roman laureat al
premiului Nobel, obtinut
de el in 1974, pentru
fiziologie si medicina.
Considerat astazi
parintele biologiei celulare
moderne, a primit in 1986
si Medalia Nationala
pentru Stiinta a Statelor
Unite ale Americii.

Istoria farmaciei rominesti

nca nainte de 1916, anul intrarii

Romniei n razboi, nvatamntul
medico-farmaceutic superior din
Bucuresti creat de Carol Davila n 1857
prin nfiintarea Scolii Nationale de
Medicina si Farmacie se afla n plin
proces de restructurare.

Stefan Minovici facnd demersuri, Stefan Minovici (1867 - 1935),

desi chimist , si-a legat indisolubil numele de profesia de
farmacist prin activitatea didactica desfasurata la catedra de
Chimie Analitica (1897-1925), dar mai ales prin promovarea ideii
de emancipare a nvatamntului farmaceutic: nvatamntul
medical se ocupa de boala si bolnav, cel farmaceutic de
medicamente, de aceea studentilor farmacisti trebuie sa li se
asigure discipline proprii instruirii lor pentru constituirea unei
Facultati de Farmacie independente, separata de cea de Medicina.
n 1923 acest lucru s-a realizat, fapt consfintit prin legea de
nfiintare si regulamentul de functionare . La Cluj, fosta
Universitate maghiara Ferencz Iosif fondata n 1872 devenea,
dupa Unire, Universitatea Daciei Superioare n care Farmacia
functiona n continuare ca sectie a Facultatii de Medicina.

La Iasi, desi au existat ncercari de

constituire a unui nvatamnt farmaceutic
nca din 1857, sub conducerea Gremiului,
Sectia de Farmacie a aparut n cadrul
Facultatii de Medicina abia n 1913. La
Cernauti, Universitatea creata n 1875 sub
administratie austriaca, pregatea farmacistii
n cadrul Sectiei de stiinte naturale a
Facultatii de Filozofie, Universitatea neavnd
Facultate de Medicina.

Situatia nu s-a schimbat nici dupa reorganizarea

romneasca iar n octombrie 1923 nvatamntul
farmaceutic din acest centru universitar a fost
desfiintat . Aceasta hotarre era luata n urma
dezbaterilor din Parlament, dupa constituirea n iunie
1923 a Facultatii de Farmacie din Bucuresti, cnd se
propunea centralizarea ntregului nvatamnt
farmaceutic superior n capitala. Spre deosebire de
Cernauti, sectiile din Cluj si Iasi, s-au bucurat de sprijinul
Facultatilor de Medicina din care faceau parte, astfel ca
au putut sa mai functioneze pna n 1934, cnd proiectul
centralizarii s-a aplicat si acestor doua centre .

Conform unei situatii prezentate de profesorul Gheorghe

Pamfil , numarul studentilor de la facultatile de farmacie
n 1933-1934 se ridica la 1132 din care 64% erau pregatiti
n Bucuresti, 26% n Cluj si 10% n Iasi. Este de mentionat
nsa ca nu toti studentii reuseau sa devina si absolventi.
Spre exemplu, numarul licentiatilor Facultatii de Farmacie
din Bucuresti n perioada 1924-1948 era de aproximativ
1/6 din totalul studentilor . Centralizarea din 1934 a fost
nsotita si de o reducere drastica a numarului de locuri,
studentii din toata tara nscrisi n anul de nvatamnt
1934-1935 fiind de numai 72. Numarul acestora a crescut
treptat fara a depasi nsa 186 de nscrisi pentru anul
universitar 1939-1940.

Initierea studiilor de istoria medicinii si farmaciei n cadrul

nvatamntului superior a avut loc n anul 1921. Emil Racovita,
pe atunci membru n Senatul Universitatii din Cluj, a intervenit
pe lnga profesorul francez Jules Guiart , care i fusese coleg si
prieten n laboratorul din Sorbona, determinndu-l sa accepte
postul de profesor la catedra - nou nfiintata - de Istoria Medicinii
unde a si predat pna n 1930. Cu experienta pe care o avea ca
membru fondator al Muzeului Facultatii de Medicina din Lyon,
Jules Guiart a initiat si organizarea unei colectii muzeale
medicofarmaceutice cu care sa-si ilustreze expunerile teoretice.
Astfel, se nfiinta n aprilie 1921 Institutul de Istoria Medicinii,
farmaciei si folklor medical, care pna n 1932 reusise sa creeze
o colectie ce numara 305 piese si o biblioteca-muzeu cu peste
10.000 volume, din care cel mai vechi era datat 1508.

Institutul nu dispunea de fonduri si nici de local propriu ci

numai de ctiva entuziasti. Istoria farmaciei era
reprezentata datorita donatiilor profesorului Iuliu Orient
care nzestrase si Muzeul Ardealului cu o parte din
exponatele colectiei personale. Dupa 1930 activitatea prof.
J Guiart a fost continuata - att la Catedra ct si la Institut de principalul sau discipol, Valeriu L. Bologa . Din anul
universitar 1933-1934, acesta a nceput sa predea si
cursuri de istoria farmaciei, initiativa ce devansa cu
aproape jumatate de secol asa numita Declaratie de la
Granada prin care Societatea si Academia Internationala
de Istoria Farmaciei propuneau introducerea acestei
discipline n pregatirea studentilor de profil

Actiunile de pionierat de la Universitatea din Cluj nu au

ramas fara ecou, astfel ca n 1925 se crea la Bucuresti
Catedra de Istoria Medicinii, cursurile fiind tinute de prof.
Ghe. Z. Petrescu. Tot la Bucuresti, n februarie 1936,
Consiliul Profesoral al Facultatii de Farmacie decidea
nfiintarea unui Muzeu National de Istoria Farmaciei sub
auspiciile Universitatii, responsabilitate ce avea sa fie
ncredintata farmacistului Aurel Scurtu care n perioada
1936-1939 a depus o activitate sustinuta de colectionare.
Din nefericire rezultatele acestei munci s-au pierdut n
bombardamentul aprilie 1944 cnd, muzeul si biblioteca
aflate n cladirea Universitatii, au fost distruse .

Un moment important pentru mai buna organizare si

functionare a sistemului sanitar, si implicit a celui farmaceutic,
l-a constituit nfiintarea n 1922 a Ministerului Muncii, Sanatatii
si Ocrotirilor Sociale realizndu-se astfel desprinderea
serviciului sanitar de Ministerul de Interne. Legea de
organizare a nou nfiintatului minister mentiona existenta unei
Comisii chimico-farmaceutice (art. 18) care mpreuna cu
Serviciul farmaciilor, drogheriilor si depozitelor (art. 23, 25)
si cu cei trei inspectori generali farmacisti (art. 24) aveau
menirea de a se ocupa la nivel central cu problemele din
domeniu: elaborarea farmacopeii, stabilirea taxelor
farmaceutice, acordarea de concesiuni pentru farmacii,
drogherii, laboratoare si stabilimente chimico-farmaceutice,
etc.

nca de la nceputurile farmaciei ca

institutie, Statul a reglementat
nfiintarea lor, initial prin hrisoave
domnesti si ulterior prin regimul
concesiunilor. Se putea astfel interveni
n favoarea dezvoltarii farmaciilor
rurale, care conform acestor noi
reglementari introduse n legea
sanitara din 1910, erau nfiintate una la
5000 de locuitori,

Prin instituirea monopolului de Stat asupra stupefiantelor si crearea Comisiei

pentru combaterea abuzului acestora (art. 45), se realiza armonizarea
legislatiei nationale cu prevederile Conventiei Internationale de la Geneva.
Unul din cele trei institute de stiinta aplicata mentionate de lege era si cel
chimico-farmaceutic, nfiintat la Bucuresti n 1929 (art. 38-44). Desi a suferit
n timp numeroase reorganizari si modificari ale atributiilor si titulaturii,
Institutul chimico-farmaceutic a fost punctul de plecare a ceea ce azi
reprezinta Agentia Nationala a Medicamentului. n art. 492 erau specificate
sursele de venituri pentru crearea bugetului sanatatii si ocrotirilor sociale,
activitatea farmaceutica contribuind esential la formarea acestuia prin:
-cota de 70% din taxele pentru autorizarea vnzarii produselor
medicamentoase straine sau indigene
-cota de 90% din veniturile nete ale monopolului stupefiantelor si
medicamentelor continatoare de stupefiante
-taxa perceputa pentru fiecare autorizatiune de transmitere ntre vii a
farmaciilor si drogheriilor.

Intrata n vigoare n 27 martie 1926,

Farmacopeea romna editia a-IV-a
oficializa cele mai importante
substante medicamentoase de sinteza
introduse n arsenalul terapeutic al
vremii, cu mentionarea denumirilor
comerciale: Acidum acetilsalicilicum
(Aspirina), Acidum diaethylbarbituricum
(Veronal), Aetilum aminobenzoicum
(Anestezina).

nceputurile industrializarii medicamentului.

Prepararea n cantitati mai mari a unor formule
medicamentoase originale si tehnicizarea
activitatii n farmacie au constituit primele forme
ale micii industrii. Astfel Laboratorul chimicofarmaceutic nfiintat de Al. Iteanu n Bucuresti,
la sfrsitul secolului al XIX-lea producea diverse
forme farmaceutice, printre care si: fiole
injectabile riguros dozate si perfect sterilizate,
dupa cum se mentiona ntr-o reclama .

Este de presupus ca nu avem de-a face numai cu aspectul publicitar,

calitatea si originalitatea produselor laboratorului fiind recompensata cu
medalie de aur la prima expozitie nationala de farmacie (Bucuresti,
21sept.-19 oct. 1903). Pe plan mondial etapa manufacturiera a
laboratorului de oficina fusese nsa depasita, declinul medicamentului
de receptura ncepnd si n Romnia. Fara a avea o traditie n domeniul
sintezei si nici resurse financiare care sa sustina dezvoltarea adevaratei
industrii chimico-farmaceutice, majoritatea laboratoarelor nfiintate n
perioada interbelica se limitau la prelucrarea, conditionarea si mai ales
comercializarea medicamentelor de serie produse de firmele straine si
denumite n epoca specialitati. Trebuie aratat nsa ca unele dintre
aceste laboratoare au beneficiat de investitii de capital - strain sau
autohton - care le-a permis cumpararea de brevete si tehnologii cu care
sa produca si n tara unele specialitati. Se faceau astfel primii pasi pe
calea obtinerii industriale a medicamentelor de sinteza

In 1904 a fost creata la Cluj, sub conducerea agronomului

Bela Pater, o statiune experimentala pentru studiul
plantelor medicinale, singura din lume la acea vreme. Aici
s-au realizat culturi de plante din flora spontana si s-au
aclimatizat specii din alte zone ale lumii. S-au studiat
fitochimic peste 130 de specii si s-a urmarit influenta
factorilor pedoclimatici asupra continutului n principii
active. S-au facut primele ncercari de obtinere industriala
a sclerotilor de Claviceps purpurea (1915) prin infestarea
artificiala a lanurilor de secara. S-a descoperit varietatea
flava a speciei Atropa belladona, cu un continut crescut
n alcaloizi si s-a introdus n cultura.