Sunteți pe pagina 1din 20

1.

Istoria medicinei
Istoria ca stiinta se ocupa cu studiul trecut al societatii omenesti si nu se limiteaza la
problemele politice ci la probleme economice , sociale, culturale printre ca si medicina care
reprezinta arte de a provenii , de a alina , a vindeca suferinta.
Istoria medicinei este stiinta care studiaza dezvoltarea doctrinelor medicale, organizarea
ocrotirii sanatatii si a practicii medicale in stransa legatura cu evolutia oranduirii sociale .
Pentru medici cunoasterea istoriei medicinii este necesara din trei lucruri:
-medicul este un om de cultura si un participant actin in sfera sa de activitate
-ca price stiinta medicina are o evolutie istorica determinata; aparitia,evolutia si dezvoltarea
acesteia ne fiind aleatorie.
-prin studierea evolutiaei medicinei invatam sa cunoastem legile de dezvoltare a fenomenelor
medicale .
In principiu izvoarele medicinii se confunda cu izvoarele istoriei si sunt reprezentate de
dovezi care au strabatut timpul si pe baza carora se pot construi diferite aspecte ale trecutului .
In principiu aceste izvoare ale istoriei se impart in doua categorii:
-izvoare scrise;
-izvoare nescrise; reprezentate de : urme de viata, materiale ale trecutului (unelte,
arme,bijuterii, ruine ) precum si succesiunea straturilor de pamant care contin aceste dovezi.
Izvoarele scrise:
1.izvoare epigrafice(inscriptii pe materiale dure)
2.izvoare nunismatice (monede)
3.izvoare literare
4. izvoare administrativ-economice (registre de nastere, decese..)
5.izvoare diplomatice
6.izvoare audio-vizuale(ziare, cd-uri)
Stiintele ajutatoare fara de care nu era posibile scrierea istorica : arheologia(prin sapaturi a
evidentiat izvoarele istorice), nunismatica diplomatica(studiaza documentele), paleografia(scrieri
din cele mai vechi timpuri), heraldica(steme si blazoane), sigilografia(insemnele folosite la diferite
persinalitati la familiile nobiliare sau organizatii care s-au perindat de-a lungul timpului),
istoriografia medicala (descoperirea si inventia conceptiilor medicale , tratamente medicale ,
succesiunea logica in timp).
Primele tentative de aplicare a metodei istorice in stiinta universala s-au intalnit la greci;
tocmai in literatura medicala. Autorul tratatului Hipocratic despre vechea medicina isi pune
problema origii artei medicale si realizeaza o interesanta teorie in legatura cu inceputurile
terapeutice si perfectionarea regimului alimentar.
In 1920 la Amers se sustine primul Congres de Istorie a medicinei , in 1921 se
sustineSocietatea Internationala de Istoria medicinei la Paris.De-a lungul timpului la conducerea
acestei societati au fost alesi: Jean Tricot Roie, D. Geordiano, V. Gomoiu, M. Michel Baryety.

Bazele istoriografiei medicake romanesti au fost puse de pesonalitati stiintifice precum:


Iacob Felix, Nicolaie Iorga , Victor Gomoiu , Pompei Samarian, Victor Bologa, Gheorghe Petrescu,
Jules Guiard(fondatorul invatamantului medical de istorie a medicinei).
Medicina arhaica : istoria stiintifica a speciei umane atesta existenta din cele mai vechi
timpuri a unor suferinte. Studiul atent al resturilor scheletice indica o serie de leziuni anatomice care
dovedesc ca boala este la fel de veche ca si omul . Datorita pesterilor reci, intunecate si umede in
perioada de glaciatiune a pamantului , leziunile prediminante sunt cele reumatismale .
Paleopatologii au descris numeroase malformatii osoase: hidrocefalii, microcefalia ,
acromegalia , precum si o serie de fracturi care au fost consolidate mai putin apropiate de normal. In
acele coonditii vitrege de viata durata supravietuirii a fost redusa , asfel 55% dintre neardentalieni
au decedat sub varsta de 20 ani ;( 34% in paleolitic si 37% in mezolitic). Dintre craniile studiate s-a
constat ca din 157 de cazuri, vrsta mai mare de 40 de ani nu a fost depasita decat de 16 indivizi si
numai 3 au depasit 50 de ani . Proportia femeilor decedate intre 20-30 ani a fost extrem de mare
( datorita problemelor date de fertilitate).
Odata cu evolutia umana bolile au continuat sa fie un fenomen curent si chiar s-au amplificat
. Hrana dura, coapta sau fiarta a determinat uzura precoce a danturii , iar introducerea olaritului in
neolitic a permis dezvoltatrea tehnicilor culinare , care au avut ca si consecinta scaderea uzurii
dentare, dar si o crestere a cariei dentare si a paraodontopatiilor. Acest lucru se datoreaza scaderii
dimensiunii mandibulei , a indesirii dintilor si a retentiei resturilor alimentare .
Dovezi despre existenta bolilor contagioase , carentiale, degenerative au fost in masura in
care acestea si-au pus amprenta asupra elementelor osoase , a scheletului.
Omul a luptat mereu impoytiva mortii.Forma cea mai veche de reactii impotriva impotriva
fenomenelor morbide a fost tratamentul empiric, care se baza pe experienta de toate zilele a omului
primitiv de a discerne ceea ce ii foloseste sau ii dauneaza in caz de boala.
Aceste cunostinte medicale au fost transmise din generatie in generatie prin educatie si au
constituit fondul de cunostinte medicale empirice . Fara indoiala ca una dintre cele mai vechii
terapii a constat in schimbarea instimctiva a regimului alimentar ; Fie cantitativ , fie calitativ si
introducerea preferantiala a unor princiipii vedetale si animale. A putut sa compare alimentele
vegetale sub o forma sau alta dandu-si seama de caracterul vomitiv , viermifug, halucinogen ,
sudorific sau antitermic.
De-a lungul timpului s-au diferentiat o seriede oameni, indivizi cu bogate cunostinte in
botanica si terapeutica care in timp au indeplinit functia de vraci si care aveau obligatia de a culege
si conserva plantele de leac si de a prepara fierturile vindecatoare.
Pe masura diversificarii alimentatiei sporesc cunostintele de igiena alimentara , omul invata
sa conserve alimentele prin uscare ,sarare , afumare sau sa pregateasca fierturi si terciuri reusind sasi realizeze un regim alimentar echilibrat.
Omul a trait in pesteri , unde s-a adapostit si a inventat vesmantul si a invatat sa-si faca
corturi .
Vesmintele erau legate de ideea ca transferul calitatii animalului rapus vor cobora asupra
purtatorului . La intrarea in pesteri , focul ardea neincetat si servea la iluminare, aparare si incalzire.
Curatenia corporala a constituit intotdeauna o preocupare instinctiva la om. Impaierea zilnica
constituie un rit , ca si ungerea pielii cu diferite uleiuri si grasimi . Pentru par se folosea pieptene
din os.

Gasim o sumedenie de marturii pentru ramurile chirurgicale, ortopedie in mod deosebit.


Asfel au fost gasite oase care prezentau fracturi bine consolidate , ceea ce demonstreaza ca existau
oameni de mestesug , de asistenta sociala.
Mijloacele de preparare a terapiilor erau diferite : fie cu ajutorul unui cutit de silex( se taia si
indeparta portiunea de piele unde urma sa se execute trepanatia apoi se taia osul) , apoi se
strapungea cu ajutorul unor mijloace ascutite care produceau perforatii osoase . Pe traiectul acestor
perforatii se delimita un traseu care se scrijelea cu acest cutit de silex. Formarea tesutului cicatricial
atest supravietuirea persoanei respective .
Trepanatiile se foloseau fie in scop medical decompresiv, fie in scop magic in cadrul unui
ritual. Este mentionat si un cult al porturilor acestor rondele osoase ca un talisman , se faceau in
scop de pretuire a celui decedat.
Pe anumite cranii de femei s-a constat existenta unei dungi cicatriciale in forma de T , de-a
lungul suturii sagitale , cu prezenta unei dungi care se bifurca pe marginea posterioara a celor doua
oase parietale ,avand probabil rolul unor operatii mutilante in scop de pedepsire.
Au fost observate o serie de vindecari perfecte ale crestelor alveolare pe maxilare lipsite de
dinti , motiv pentru care s-a presupus ca se practica extractia de dentara cu ajutorul unor
instrumente speciale manuite de oameni de mestesug.
Este posibil ca omul primitiv sa fi sesizat ca suferinta sau moartea pot fii provocate de o serie
de factori externi cu caracter material sau factori care depaseau existenta concreta din starea de
veghe .
Obiceiul mortii presupunea un ritual cu totul deosebit. Mortul era pus in pozitie chircita la fel
ca fatul in uterul mamei sugerand renasterea. Alteori cadavrul era pastrat si asezat pe ocru care
simboliza sangele, principiu activ al vietii . Altii erau acoperiti de scoici .
In groapa erau puse obiecte de uz personal , in sensul contaminarii acestor lucruri cu forte
malefice . Inhumarea se face adeseori in apropierea vetrei familiei in sensul ca focul sa dea caldura
sufletului decedat.
In ceea ce priveste determinismul imbolnavirii , omul primitiv admitea ca bolile majore erau
provocate de o forta malefica invizibila , care produce boala din propie initiativa sau prin
mobilizarea unui vrajitor .
Ca urmare ritualul de tratare al bolnavilor era unu de purificare sau ispasire . Atitudinea
ostila cu care erau priviti bolnavii intotdeauna provenea din teama celor sanatosi din colectivitate de
a nu fii solidari cu cel bolnavi , cei care prin pacatele lor atarasesera mania fortei malefice. Daca
ceremoniile imbunarii zeilor nu dadeau roade se intampla ca bolnavul sa fie exclus din
colecticitate.Din acelasi considerent erau ucisi si pruncii care presupuneau ca prezentau semne rau
prevestitoare .
Un prim tip de baza era acela ca era invadat de catre un demon, iar acesta isi manifesta
prezenta prin suferintele pe care le manifesta bolnavul. Un alt tip de de boala se refera la acela cere
isi pierde propriul suflet datorita unui vis care speria sufletul persoanei sau interventia unui decedat
care vroia sa ia o fiinta apropiata sau de despartirea sufletului de corp.
Existau experti care permiteau sufletului vrajit sa se desprinda de trup, sa planeze dincolo de
aceste hotare ale acestei lumi concrete pana pe taramul unde s-a ratacit sufletul si sa-l aduca inapoi .
Reintoarcerea sufletului echivala cu insanatosirea bolnavului si de multe ori acesti fosti bolnavi erau
admisi in societati secrete vindecatoare . Tot in scopul prevenirii inbolnavirii se obisnuia sa se

poate amuletele , sa se faca tatuaje care aveau semnificatia indepartarii fortei malefice , iar teama de
deochi(actiunea malefica a unei priviri poftcioase , a unui individ, era protejata prin purtarea
podoabelor).
Fetisul este un obiect de adoratie colectiva care este capabil sa trimita nenorocirea asupra
unui vrajmas sau sa protejeze impotriva unei nefaste actiuni malefice : acesta era reprezentat printrun anumit lucru in care se presupune ca forta supranaturala isi are salajul .
Actvitatea terapeutica a unor medici vrajitori se baza pe rugaciuni si descantece , excitantul
verbal era insotit de un ritual exorcist si avea o mare forta sugestiva pozitiva asupra unor indivizi
creduli , adica a fortei psihoterapiei , cea mai veche forma de tamaduire de pe pamant.

2.Medicina greaca
a) Perioada epocii homerice :
Descoperirile arheologice din perioada arhaica egene au aratat ca viata indivizilor
si colectivitatiilor a fost stapanita de libertate spirituala , claritate , echilibru si intelegere
rationala a fenomenelor . Cu toate ca au emis mituri de o complexitate fara precedent , cu
toate ca invocau permanent zei care erau omniprezenti , vechii greci au cautat sa
descopere cauzele materiale ale fiecarui eveniment.
Vechii greci au mostenit de la civilizatiile cretano-miceniene preocuparile ereditare
si igienice prin folosirea conductelor de apa, a bailor , a instalatiilor de eliminare a
rezidurilor ,fapt care s-a rasfrant in mod pozitiv si in arta lecuirii. Cele mai vechi date
referitoare la practicarea medicinei in Vechea Elada au provenit din scrierile lui Homer
(Eliada si Odisea) . Intalnim aici informatii privind medicina mitica somagica . In primul
cant al Eliadei se povesteste despre o molima timisa de Apollo in tabara greceasca care a
secerat multe suflete viteze si care nu inceteaza decat dupa ritualuri de purificare printre
care imbaierea intregii ostiri a lui Agamemmon . Aceste fapte s-au resfrant in mod
pozitiv au constat intr-o serie de incantatii , un ceremoniale magice de invocare a zeilor
tamaduitori .In Eliada este descris un leac care alunga jalea si necazul si pe care
egipteanca Polimada il da Elenei din Troia . Zeii nemuritori coborau pr campul de lupta si
participau la lupta. Eroii raniti , dar nu mureau pentru ca erau salvati de zei. Desi
notiunile de anatomie si fiziologie erau imprecise si foarte sumare in cele doua lucrari se
intalnesc numeroase prezentari de cazuri chirurgicale si traumatologice .
Numai in Eliada sunt descrise 140 de relatari privind lovituri la cap, gat, piept ,
abdomen, o fractura de col femural , calcai , au fost descrise si tratamentele aplicate pe
campul de lupta constau in :alifii si pulbere din radacini de plante, care aveau proprietatii
cicatrizante hemostatice, analgezice.
Se mai discuta despre suflet care era considerat sediul vietii care se gasea sub
diafragma si moartea aparea cand acest principiu al vietii era era cunoscut sub denumirea
himos parasea corpul. Toate remediile medicale vechi grecesti erau sub denumirea
farmaco-arida , plantele cu remedii magice .In Odisea care a aparut cu circa 200 de ani
mai tarziu dupa Eliada se vorbeste deja de vindecatorul profesionist care este pus in
slujba colectivitatii, era infatisat ca un individ cu un prestigiu demn de invidiat. In
Odoseea intalnim numeroase tamaduirii mitico-magice . , se apela la ritualuri magice.
Pe langa acest tip de medicina a existat si o medicina sacerdotala practicata de sacerdoti
(medici preoti) . Existau temple in care preotii se ocupau cu arta vindecarii bine
cunoscute fiind templele zeului ile grecesti Apollo .
In timp aceste temple s-au transformat in locuri de pelerinaj pentru cei aflati in
suferinta.
Dintre zeitatile grecesti venerate ca ocrotitoare a sanatatii si vietii psihice , sunt:
Apollo:era considerat zeul purificator si lecuitor de boala sau aducator de boala
pentru aceia care nesocoteau vointa lui;
Hera,Atena si Atemis :erau considerate ocroritoare a sanatatii feminine, fiecare
indeplinea functi speciale : fertilitatea, nasterea, maternitatea si gravitatea;

Orfeu, Casta, Polux, Heracles :privea cultul izvoarelor vindecatoare ;


Chiron: invata oamenii cum sa foloseasca plantele tamaduitoare ;
Asclepios: fiul zeului Apollo si al lui Coronis , era asa de puternic incat putea sa
invie din morti;
Coronis:divinitate subpamanteana care cavea ca simbol sarpele;
Panaceea: pastratoarea leacurilor ;
Epione: cea cere alina durerile;
Telesfor: zeul convalescentei;
Vechea arta medicala greceasca
Medicii laice isi castigau existenta exercitandu-si profesia fara a avea o autorizatie
si pretinzand onorariu de la pacienti. Medicii incompetentii erau pedepsiti de societate
prin pierderea clientlor. Situatia s-a resfrant in mod negativ asupra practicii medicale
pentru ca nedorind sa aiba pacienti care sa decedeze au evitat sa preia cazurile medicale
grave, bolnavii aceia fiind considerati incurabili ; pentru a nu pierde bunul renume
castigat si mentinut.
Au existat si centre stiintifice si medicale cum era Rodos Cnidos, Crotana in care
filozofii si medicii promovau conceptii si tehnici terapeutice specifice. De multe ori
vindecatori greci practicau medicina mutandu-se la un interval de 2-3 ani dintr-o societate
in alta pentru ca in aceasta perioada isi aveau asigurata clientela si adesea era insotiti de
sclavi si elevi care ajutau la intretinerea cabinetului medical.
Se floseau aparate ortopedice , instrumente chirurgicale se pregateau droguri.
Medicii acupandu-se de culegerea plantelor se pregatirea acestora si de comercializarea
lor. Ei erau preocupati de un profit cat mai mare .In pelerinajele lor acesti medici
observau influenta factorilor geografici si climatici asupra starii de sanatate a populatiei ;
se mai ocupau de mijloacele de tamaduire folosite in acele locuri . Multi din tamaduitorii
greci ajungeau si in Egipt. Alte ori vracii intrau in slujba cetatilor si primeau un salariu
fix si erau obligati sa acorde asistenta medicala gratuita tuturor bolnavilor indiferent de
situatia sociala a acestora.
Era preferat in acest post fie un medic cu un statut de serviciu ridicat fie altii ori
erau angajati medici care pretindeau cel mai mic onorariu. Femeile nu erau admise in
functia de medic ci numai de moase. O trasatura distinctiva a medicinei Elenei este aceia
ca medicii nu se ocupau numai de cunoasterea bolilor si de perfectionarea leacurilor ci ei
au pus bazele medicinei omului sanatos cultivand interesul teoretic si practic pentru
studierea dietici, a igienei si al fiziologiei normale urmarind un ideal al armoniei
corporale si echilibrul spiritual, oamenii au practicat o serie de exercitii fizice incepand
din copilarie pana la batranete. Aceste exercitii se executau in sali de antrenament in
prezenta unor oameni de mestesug , se numeau pedrotribi si erau obligati sa acorde
asistenta de urgenta pemtru diferite accidente.Au fost folositi ulterior in diferite situatii
de razboi .

Pedrotribii exercitau pe langa exercitii fizice si intocmirea unui regim de viata


care presupunea o buna cumpanirea a ritmului de effort , odihna , a unui regim alimentar
in functie de varsta , effort,obisnuinte alimentare si de anotimp.
Reprezentantii de seama Alcmeon din Crotona a fost un eminent ganditor si
savant , experimentator , medic care a facut studii de fiziologie si psihologie . A
considerat ca suprematia activitatii sufletesti este creierul . A facut disectie pe animale , a
fost preocupat de structura ochiului si mecanismul vederii , a emis ipoteza conform careia
starea de sanatate este rezultatul echilibrului ( izonomie ) fortelor opuse care slasluiesc in
organism.
Ependocle Arigente- s-a remarcat prin initiative legislative cu caracter igienic si
realizarea unor lucrari de .............................. a mlastinilor datatoare de molimi.A descris
diabetul zaharat si pneumonia , a proclamat principiul iubirii si al urei constand la baza
tuturor fenomenelor cosmice. Asfel la inceputul creatiei au existat doar organe si membre
separate cate in virtutea principiului iubirii s-au lipit si din acestea au rezultate fiinte
riguroase capabile sa se multumeasca, constituind stramosi speciei actuale , in caz contrar
a actionat principiul urii.
Democrit din Abdera- a redactat cateva tratate de interes medico-biologic in care
a consemnat notiuni de anatomie , embriologie , fiziologie , patologie si farmacologie .
Diogene din Apalonia- considera ca aerul este elementul vital a tuturor
fenomenelor biologice, si ca tot ce se produce in natura duce la condensarea aerului
.Deplasarea aerului determina exercitarea inteligentei , sensibilitatii memoriei si functiile
celorlalte organe.Limba este rascrucea intregului aparat arterial si ca atare Diogene
sustine ca examinarea atenta a limbii permite aprecierea calitatii aerului cu lichidele
organice si stabilirea unor concluzii asupra starii de sanatate .
In pragul afirmarii hipocratismului a aparut asa zisi iatrosofisti adica medici care
in actvitatea lor puneau mare pret nu pe ingrijirea efectiva a pacientilor ci pe executarea
unor bagaje elegante pe discursuri inflorite, pe o tinuta vestimentare cat mai
impresionanta , toate aceste mijloace fiind capabile sa le sporeaca reputatia profesionala.

3.Medicina lui Hipocrate.


Hipocratismul s-a nascut pe un teren pregatit indelungat de mesteri si ganditori in
arta tamaduirii . Biografia lui Hipocrate ce a fost scrisa prima data de Sorano din Elfes si
arata ca s-a nascut in Insula Cos, 460 iHr si a murit in 385 iHr si a fost inmormantat in
orasul Larissa.
Intre cele 60 de lucrari care alcatuiesc Colectia Hipocratica este cunoscuta sub
numele de Corpus Hipocratucum , se gaseste diferenta de stil , de maniere a tratarii
pacientilor de dialect si de timp toate acestea au facut sa se considere ca nu toate lucrarile
sunt ale lui Hipocrat.
Istoriografii considera ca autentice sunt urmatoarele lucrari:
-Epidemiile (cartea I si carteaII)
-Prognosticul despre aer , ape si locuri.
-Boala sfanta
-Fracturi
-Articulatii
-Regimul in bolile acute
-Vechea medicina
In toate aceste lucrari intalnim aceiasi atitudine realista si antispeculativa, aceiasi
preocupare pentru punerea in evidenta a cauzelor materiale a boli si aceeasi stradanie de a
fi de folos omului suferind.
Medicul in conceptia lui Hipocrat trebuie sa aiba o serie de calitati care se regasesc
si in cartile hipocratice. In primul rand trebuie sa fie un bun si atent observator si sasi supuna in analiza riguroasa si rationala datele obtinute pentru a aprecia corect
fenomenele clinice si evolutia boli, trebuie sa aiba o pregatire temeinica , sa aiba
vocatie. Sa aiba invatatura , inca din copilarie , dragoste de munca , timp , dar
inainte de toate este vorba despre predispozitie .
Medicul trebuie sa-si duca traiul din recompensele primite de la pacienti , dar
nu trebuie sa se transforme in negustor de sanatate, ci trebuie sa aibe iubire pentru
oameni si meserie .
In operele hipocratice sunt descrise in mod amanuntit o serie de atitudini , a
fizionomiei bolnavului, studierea acestora fiind importanta pentru evolutia ulterioara a
bolii si a precizarii sanselor de insanatosire . Medicul dadea un prognostic si il
reconstituia din relatarile pacientului sau a apartinatorilor acestuia , imprejurarile de
aparitien a bolii , etapele anterioare consultului .
Cautand in acest fel sa il convinga si pe pacient de competenta sa si sa-si castige
increderea acestora pentru urmarea si aplicarea corecta a tratamentului .
Medicul hipocratic facea tratamente pentru o scurta perioada de timp.
In functie de manifestarile de moment ale bolii si era interesat de cunoasterea
factorilor care tin de mediu inconjurator , regimul pacientilor , efortul fizic .
Sunt interesante opiniile lui Hipocrate privind rolul mediului fizic si social asupra
aspectelor fizice si temperamentale ale unor populatii sau colectivitatii.

Hipocrate scria ca cei care locuiesc intr-um tinuturile saracacioase , inalte , fara
apa , au infatisare uscativa , sunt nervosi si sunt mult mai galbeni si maniosi .Cei din
regiunile inalte batute de vant , bogate in apa sunt inalti , blanzi si mai putin curajosi .
Interesante sunt deasemenea opiniile hipocratice despre rolul organizarii politice
asupra conformatiei trupesti si asupra temperamentelor : europenii ne fiind stapaniti de
regi precum asiatici sunt razboinici, in timp unde exista regi sunt lasi , spiritele se
inrobesc si nu doresc sa infunte primejdii.
Fiziologia si patologia lui Hipocrat sunt de tip moralist , buna functionare a
organismului este conditionata de existenta unu echilibru intre umori(lichide
fundamentale).
Initial in scrierile lui Hipocrat intalnim 2 scrieri de umori:
-bila sau fierea
-flegma sau pituita
Mai tarziu apar 4 umori:
-bila galbena care este calda si uscata produsa de ficat;
-flegma umeda , rece , produsa de creier;
-sangele cald , umed , produs de inima;
-bila neagra sau eterna melancolie rece , umeda produsa de splina;
Fiecare dintre aceste umori predomina in anumite anotimpuri : bila galbena-vara,
bila neagra-toamna, flegma- iarna, sangele- primavara.
Varstele omului stau sub semnul unei umori : in copilarie-sangele, tinerete- bila
galbena, la maturitate bila neagra, batranete flegma.
Bazate pe predominanta unei unori au fost elaborate 4 tipuri temperamentale :
colerici-bila galbena, sangvin-sangele, flegmatici-flegma, melancolicii bila neagra .
Starea de sanatate era data de echilibru dintre cele 4 umori si poarta numele de
eucrazie . Ruperea echilibrului acestora sub forma calitativa sau cantitativa , duce la
starea de boala , care poarta numele de discrazie.
Organismul urmarea sa se insanatoseasca singur prin eliminarea materiei alterate
(materie pecans) , iar aceasta se realiza in urma unui proces de coacere asemanator
coacerii alimentelor in care mijlocul principal este febra . Pentru realizarea acestei
coaceri era necesara o durata de timp .La sfarsitul ei aparea criza numita crizis ce
reprezenta o agravare a bolii dupa care pacientul se insanatosea sau deceda sau daca
simptomele persistau boala de croniciza.
Terapiile in perioada hipocratica erau predominant eliminatorii si evacuatorii ,
practicandu-se purgatia pe cale superioaea si inferioara(iti producea senzatie de voma,
clismele , sangerarea , aplicarea de lipiori ).
Medicii hipocratici aveau o mare incredere in a restabili in mod spontan starea de
sanatate alterata . Acesta a fost motivul pentru care terapiile au fost considerate doctrine
exoectationiste sau o contemplare indelungata a mortii , lucru complet neadevarat
intrucat terapia hipocratica recomanda :
-dozarea efortului fizic;
-administrarea de substante cu caracter antivomitiv , antihelmitic(limbrici),
antispastic;

-mentinerea unui regim alimentar;


-acordarea unei atentii deosebite evacuarii fiziologice potrivit constitutiei
individuale , a anotimpurilor ;
In operele hipocraticilor intalnim tratate de chirurgie , ortopedie si obstretica.
Tratatele poarta numele :Despre fracturi, Despre nasterea la 7 luni, Despre bolile femeii.
Pe langa scrierile cu caracter medical se gasesc scrieri cu caracter epic si
deontologia : exemplu : legea si juramantul .
Juramantul a anticipat morala medicala , aprecierea de care s-a bucurat in evul
mediu deoarece a sintetizat experienta morala , eterna a vindecatorului.

4.Urmasii lui Hipocrate


Incepand cu secolul al IV-lea i. Hr. in medicina greaca, apare un declin; bolnavii se incred
tot mai mult in buna-vointa divina, si se indreapta catre templele lui Asclepios. Apar in
consecinta o serie de asclepioane, dintre care cele mai vestite erau cele din Acropole,
Pireu, Epidaur si Cos. In aceste temple tratamentul de baza era tehnica de incubatie ( o
variatie a psihoterapiei) in care bolnavul era supus unor ritualuri de purificare, care
constau in imbaieri, posturi, sacrificii de animale. Uneori bolnavul era culcat sub
colonnadele templului, unde in vise li se infatisa zeul tamaduitor. A doua zi dimineata
sacerdotii ii talmaceau visul si ii prescriau un tratament care includea o terapie
medicamentoasa.
Tratamentul era completat de atmosfera de destindere, de reculegere; prilejuita de o serie
de sepctacole teatrale unde erau istorisite o serie de vindecari miraculoase.
Ca reprezentanti de seama ai acestei perioade:
- Filiston din Locri
- Praxagora din Cos
- Dioses din Caritas( a fost considerat un nou Hipocrate in Atena in sec al XIVlea i. Hr.)
O inflorire deosebita capata studiile de anatomie si fiziologie in cadrul scolii de la
Alexandria ( Grecia). Aici erau permise disectiile pe cadavre, si chiar vivisectii pe cei
care erau condamnati la moarte.
Ca reprezentanti ai scolii alexandriene:
- Herophil din Calcedonia face studii de anatomie a sistemului nervos, descrie
nervii cranieni, descrie encefalul, descrie rolul arterelor ca purtatoare de sange,
deosebit de cel al venelor si acorda o importanta deosebita studiului pulsului.
- Urmasul sau Erasistrate din Cos recunoaste rolul vital al bulbului rahidian,
aprofundeaza studiul aparatului vascular, demonstreaza miscarea permanenta a
sangelui in organism si descopera rolul valvelor venoase care impiedica
refluxul sangelui
Scoli medicale elenisto-romane
Pe langa instruire in arta vindecarii, in familie medicii puteau sa isi desavarseasca studiile
in centre culturale si stiintifice promotoare a unei idei, concepte medicale particulare.
Astfel in secolul al VII-lea d. Hr. apare curentul metodist care are ca initiator pe
Asclepiade din Bitinia. Dupa parerea lui starea de sanatate depinde de libera miscare a
atomilor prin porii organismului, boala putea sa apara fie printr-o stramtoare excesiva a
porilor(status strictus), sau printr-o largire exagerata a acestora(status largus) ca urmare
terapia se adresa substanteleor relaxante, astrigente, efectele terapeutice asemanatoare
obtinandu-se prin: bai, diete si exercitii fizice dozate corect.
Asclepiade a fost adeptul si solidismului antic proclamand rolul fiziologic si fiziopatologic a substantelor solide.

Intemeietorul curentului metodist este considerat Temison din Laodiceea. Dintre


reprezentantii acestui curent si acestei perioade sunt:
- Tesalos din Trales
- Soranus din Efest( a facut studii de anatomie in special de anatomie patologica
si a precizat sediul bolilor si influenta acestora asupra organelor. El a redactat
lucrari de ginecologie, chirurgie si obstretica. A fost un precursor al
puericulturii si a patologiei infantile. S-a ocupat de alimentatia, ingrijirea si de
bolile noului-nascut si copilului).
Curentul pseumatic
A fost intemeiat la inceputul secolului I de Ateneu din Ateleea. Acesta considera ca
organismul este sustinut de un suflu denumit pseuma. Acesta patrunde in organism prin
esofag si se raspandeste in tot corpul. In studiul chimic el acorda o importanta deosebita
studiului pulsului pe care il considera ca fiind, cel care masoara distributia si circulatia
pseumei. Alterarea sau repartizarea neomogena a acesteia in organism duce la starea de
boala.
Curentul empiric(empirismul)
A luat nastere in secolul al III-lea d. Hr. Se baza pe cunoastere si experienta. Promotorii
ai acestui curent au fost:
- Heraclide din Tarent
- Soribanius Largus cel Mare
Neapartinand nici unui curent medico-filozofic distinct, alti medici s-au incadrat in
categoria electicilor. Acestia promovau puncte de vedere, idei, conceptii medicale
diferite, eterogene.
Ca reprezentanti de seama ai acestui curent sunt:
- Rufus din Efest(a descris simptomologia leprei, ciumei, erizipelului)
- Arateu din Capadocia (a descris simptomologia diabetului, pneumoniei,
pleureziei, ftizia, astmul bronsic, apoplezia(accident vascular cerebral) si
epilepsia).
Medicina romana
Catre anul 500 i. Hr. in Roma antica exista o medicina imprumutata de la etrusci, erau
foarte raspandite ritualurile divinitorii pentru care se faceau sacrificii de animale, iar
sacerdotii ghiceau sansele de insanatosire a pacientilor prin studierea organelor interne a
animalului sacrificat.
Au existat o serie de divinitati autohtone identificate si venerate ca tamaduitoare si
ocrotitoare a sanatatii:
a Salus(idolul sanatatii individuale apoi a devenit idolul sanatatii publice)

b Febris si Mefitis(protectoare impotriva frigurilor de balta)


c Carne(zeita aparatoare a organelor vitale)
d Lucina(zeita menstruatiei si a nasterii usoare)
e Mutunus Tutunus(zeul care asigura fecundatia)
In aceasta perioada medicii au fost desconsiderati ca mestesugari in arta vindecarii.
Grija vindecarii era preluata in totalitate de tatal familiei care atunci cand nu avea
cunostiinte in domeniul vindecarii recurgea adesea la sfaturile unui prieten mai priceput
ca el. Des folosite erau remediile vegetale, descantecele si sacrificiile de animale.
Catre sfarsitul sec. Al III- lea d. Hr. apar o serie de medici intinerantii de origine
greaca primiti cu ostentatie de catre localnici dar pe masura ce si-au aratat priceperea in
arta vindecarii au fost venerati de catre romani. Acest fapt a incurajat afluxul de medici
straini spre imperiul roman. Iar rezultatele bune obtinute l-au indreptatit pe Imparatul
Iulius Cezar sa acorde cetatenie romana acestor medici.
Oficialitatile romane erau interesate de starea igienico sanitara a urbei,
reglementau inmormantarile, supravegheau salubritatea, asigurau controlul sanitar al
alimentelor si aplicau masuri antiepidemice, de asanare a mlastinilor din imprejur,
construiau sisteme de canalizare.
In peroada regalitatii la Roma existau deja 14 apeducte si 247 de castele de apa,
bai publice, bai, piscine cu apa curenta, cabine si cazi, sali de masaj si gimnastica.
In secolul al IV-lea d. Hr. Arhiatrii imperiali, acestia erau medici care se ocupau cu
ingrijirea sanatatii imparatului si a familiei lui, care indeplineau o serie de atribute
administrative in stat, legate de starea de sanatate a imperiului.
In anul 200 d. Hr. imparatul Septimius Sever a introdus aprobarea care era un fel
de examen pentru verificarea cunostiintelor medicale si competenta medicilor. O
dezvoltare deosebita capata si medicina militara din timpul marilor campanii militare;
luau fiinta o serie de spitale aflate in castre care se insirau dealungul granitelor impreiului
roman.
Cel mai deseama reprezentant al medicinei romane, Galep din Pergam, este medic
grec care activat la Roma dupa varsta de 30 ani pana la sfarsitul vietii sale. A fost un bun
sfetnic si prieten a lui Marc Aureliu. In timpul acestuia a ocupat functia de artriatru
imperial. In scrierile sale a facut un inventar al cunostiintelor practice si teoretice
edificand o fiziologie umoralista cu elemente de pseumatism. A fost foarte bun observator
si experimentator, a adus contributii importante in studiul anatomiei, fiziologiei, l-a
preocupat clinica medicala, chirurgicala si terapia bolii. A inregistrat toate substantele
medicamentoase cunoscute pana in timpul sau, neobtinand nici macar leacurile din
farmacopea magica. Un loc special in terapeutica l-a avut antidotul sub numele de
teriaca care continea un numar de 67 de componente(de la veninul de vipera pana la
opiu), pe plan medico-fiziologic Galep a fost preocupat sa demonstreze toate formatiunile
anatomice, care au fost create de inteligenta superioara.
Pentru a indeplini cat mai perfect functiile individului si speciei , pentru explicarea
oricaror fenomene vitale, Galep a invocat si forte imorale imbinand hipocratismul cu
unele aspecte spirituale ale doctrinlor lui Platon si Aristotel

Un alt reprezentant al acestei perioade este Pedanius Dioscoride a fost distins medic ,
farmacolog, botanist , care a scris compediul farmaceutic intitulat Materia medica , a
cuprins terapii farmaceutice.

Medicina geto-dacica
Urme care atesta practica medicinei pe teritoriu tarii noastre dateaza din cele mai vechi
timpuri . A fost practicata de catre preoti, o parte fiind medici cunoscuti sub denumirea de
iatroi sau polistai .
Practica medicala atestata de istorici se refera la aceia care se desfasurau la curtile regilor
geto-daci .
Platon consemneaza in scrierile sale despre principiul medicinei integraliste pe care o
practicau iatroi, in sensul ca nu putea fii vindecata o parte a organismului decat daca era
ingrijit intregul organism .
Printre zeitatile geto-dacice care aveau virtuti vindecatoare se enumera:
-Zamoxis
-Darzos( zeul vigorii )
-Orfeu
-Zeita Bentis (mestera farmecelor)
-Asclepios si Telesfor (zeul convalescentei)
Virgiliu aminteste ca principii terapeutice mai frecvente la geto-daci: apa curgatoare
alaturi de magie si vrajitorie . Poporul credea in deochi impotriva caruia exista o serie de
inscriptii pe amulete si bijuterii sub forma unor chipuri de animale precum sarpele si
ursul .In medicina geto-dacica se foloseau plante medicinale cu efecte calmante
anestezice , antiinflamatorii , purgative , antivomitative , expectorante , sudorifice etc. ,
plante pe care le vom intalni in materia medicala a lui Dioscoride si in Herbariusul lui
Pseudoapulius , care a aparut cu circa 200-300 ani dupa cucerirea Dacilor de catre romani
, ceea ce atesta continuarea obiceiurilor geto-dacice .
Se mai foloseau pentru tamaduire o serie de produse animale , apa minerala si termala ,
ape care purtau denumirea de ape ale zeilor .
Ovidiu atesta in scrierile sale cunoasterea si folosirea otravurilor de catre geto-daci si
spunea ca ei invenineaza sagetile cu venin . Se pare ca pe terotoriu tarii noastre a fost
cunoscuta si tehnica trepanatiei craniene deoarece au fost gasite urme in descoperirile de
la Gradistea Muscelului si Sarmisegetuza . Tot in aceste locuri edificatoare in acest sens
este existenta unei truse compusa dintr-un bisturiu , pensa , cescute cu alifii si o placa de
cenusa vulcanica (pt oprirea hemoragiilor).
Istoricii amintesc de reguli de viata sanatoasa care erau citite de istroi si invatate prin
cantec pentru o mai usoara memorare de catre populatie .

Medicina in dacia-romana
Cucerirea Daciei de catre romani si transformarea ei in provincie romana a insemnat un
pas inainte in dezvoltarea si progresul medicinei in Dacia ; inclusiv in domeniu igienicosanitar. Dupa cum atesta un nr mare de inscriptii gasite pe teritoriu tarii noastre am putea
sintetiza existenta a 3 forme de medicina:
-Medicina sacerdotala: este comuna dacilor si romanilor care in cultul lui Zamolxis , al
zeului Daldos se intrepatrunde cu cel al lui Aesculap ai al Migiei.Divinitatile de origine
romana si mai tarziu cu cel al zeitelor Isis si Serapis (egiptene ) care au fost adoptate de
romani, si cu cel al lui Hercule cu cultul ninifelor , care este practicat mai ales in
statiunile balneare.
-Medicina laica sau culta a fost reprezentata prin 3 tipuri de medici :
a)Medicii legiunilor romane :
-Marc Valerius medicul cohortei romane
-Aelius Decimus medicul legiunii I romane
-Criton cel care a insotit pe Traian in timpul razboaielor daco-romane
b)Medicii din infermerii: acordau asistenta medicala tuturor cetatenilor , inclusiv
gladiatorilor
c)Medicii civili / liberi profesionisti
Fusesera atrasi de bogatiile Daciei. Din acesta perioada este atestata existenta unui orelist
si oftalmolog asa cum indica descoperirea unor indtrumente chirurgicale medicale,
vase ,biberoane.
Romani au organizat o serie de statiuni balneare pe teritoriul tarii : Herculane, Buzias . Ei
au construit apeducte , canalizari, bai publice , toate acestea indicand o intensa activitate
medicala si igienica .
Medicina autohtona vechea medicina Dacica era practicata in mod deosebit in sate.

5.Medicina chineza
Inainte de instalarea dinastiilor in China Antica se practica o medicina antica de catre
preoti , de catre magicieni si de catre samani.Acestia utilizau patru tehnici principale:
-tehnica pu presupunea cercetarea vointei cerului urmarind crapaturile care apareau
inytr-un strat de cerneala pe carapacea unei broaste testoase careia i se dadea foc;
-tehnic shen la fel ca precedenta insa startul de cerneala era inlocuit cu niste ierburi;
-tehnica cen presupunea niste rugaciuni care invocau starea de sanatate;
-tehnica tsin o modalitate de a atrage piaza rea asupra cuiva. Se mai obisnuia sa se
puna pe poarta curtii o inscriptie care indeparta duhurile rele, se purtau amulete si
implorarea bunavointei zeilor prin ceremoniale de sacrificiu se foloseau si plante cu
propietati vindecatoare( in absenta ierburilor vindecatoare se scria pe o placuta numele
plantei careia i se dadea foc si se folosea cenusa sau se punea intr-un vas cu apa si se bea
apa.
Existau doua tipuri de boli:
-boli nemeritate
-boli meritate(a caror cauza era ofensarea zeilor )
In secolul II i. Hr. existau medici si vraci. In secolul V lea d. Hr. la curtea Imperiala
existau 22 de medici care se imparteau pe ramuri medicale :
-medici internisti (medici de boli curente )
- medici chirurgi(medici de tumori)
-medici dieteticieni(medici ai hranei)
-medici veterinari(medici de dobitoace)
Printre primele scrieri medicale descoperite in China antica exista Canonul medicilor
denumita si Neiting scrisa de un imparat , ea reprezinta prima Enciclopedie medicala
chineza .
Aici intalnim o mentalitate folozofico-medicala distincta de cea europeana aupra starii de
sanatate si a patologiei, aupra interelatiei dintre boala si organ si intre organele din
organism:
-ficatul(rezerva sangelui si sediul sufletului)
-splina (face nutritia si gandirea)
-inima( produce pulsul si se identifica cu spiritul)
-plamanul(respiratia si acumuleaza energia)
-rinichi (vointa si puterea germinativa)
Exista si o ierarhie a organelor:
-inima era regele
-plamanii erau ministrii
-ficatul era generalul
-splina era ofiterul
-bila era procurorul
Exista si o genealogie a organelor:
-inima era considerata fica ficatului
-stomacul era considerat fiul inimii

Intalnim teoria micro-cosmosului organismului uman conform acestei teorii intalnim


elemente din care este format totul pe pamant: foc, pamant, metal, apa si lemn . Fiecarui
element ii corespunde o anumita culoare , un punct cardinal , un animal , un miros s.a.
Exemlu: *metalul vestul-alb-meros de carne cruda- seminte oleaginoase- cainelecifra 9 ficatul s.a.
Examinarea complexa a pacientului : observvatia , auscultatia , interogatoriul si palparea.
Principiile fortelor yin respectiv yang :
*principiul yin-cel feminin, rece , pasiv, intunecat, aducator de boala si moarte;
*principiul yang- cel masculin , activ, cald, luminos, aducator de viata si sanatate;
Cand cele doua se afla in armonie domneste sanatatea, iar cand raportul echilibrului intre
cele doua e diferit apare boala. Aceste principii determina ritmul fenomenelor .
Medicii cinezi au fost observatori de exceptie si preocupati de auscultatia respiratiei, a
vocii, a pulsatiilor si de urmarirea orificiilor naturale. Ei considerau ca organismul este
asemanator unui instrument cu coarde in care pulsul vibreaza asemanator corzilor , ca
atare ei stabileau diagnosticul si terapia prin aprecierea pulsului, care era luat in 18
puncte , prin diferite grade de comprimare a arterelor pe os.
Au fost identificate aproximativ 200 de tipuri de puls , iar dintre ele 26 indicau o moarte
apropiata. In prognosticuri medicii chenezi tineau seama de varsta, de starea sufleteasca ,
de anotimp, de sex, de momentul zilei in care se efectua examinarea toate acestea puteau
influenta ritmul si intensitatea pulsatiilor.
Visul medicilor chinezi era sa descopere o iarba sau o pilula pentru nemurire , lucru care
a permis o buna cunoastere a propietatilor plantelor medicinale si a substantelor
minerale , lucru care a imbunatatit terapia medicala.
Pentru prelungirea vietii practicau gimnastica activa jocul celor 5 animale ,indivizii
imitau respiratia si miscarile animalelor: cocos , maimuta,tigru, urs si cerb.
O amploare deosebita a luat gimnastica pasiva exercitata sub forma masajului prin care
insistarea asupra anumitor puncte care se numeau puncte vitale.
Meseori chinezi abtin rezultate superioare , aceste pucte vitale au stat la baza pacticarii
acupuncturii .
Acupuctura consta in infigerea in piele a unor ace in piele ,( acele fiind confectionate din
aur si argint ) in 365 puncte de pe corp. Aceste punste erau aliniate de-a lungul celor 14
meridiane principale pe unde se presupune ca circula influxul de energie.
Acupunctura este folosita in general pentru tratarea bolilor in faza functionala . este
eficienta in combaterea durerilor articulare , a abceselor sau flegmoanelor , se gandeau sa
faca anestezie prin acupunctura.
Un procedeu superior acupuncturi il reprezinta noxibitia sau ignatia care consta in
infigerea in anumite puncte a unor ace care sunt inconjurate dintr-un ghemotoc de
artemisia vulgaris , careia I se da foc si arde de sus in jos , conducand caldura.
O metoda foarte veche consta in tehnica variorizarii preventive cere se facea prin
recoltarea de cruste de variola de la un bolnav aflat in convalescenta , apoi se pisau cu
mojarul si se insuflau prin doua betisoare de bambus sau se suflau in nas la persoanele
sanatoase pentru a-I imuniza.

Chirurgia chineza a cunoscut o involutie datorita faptului nu era permisa amputarea ,


pentru ca se credea ca in Regatul mortilor nu se putea prezenta nimeni cu corpul
mutilat.
Cel mai vechi Tratat de farmacologie este a lui Li si Cen si are 51 de volume.
Se mai folosea apoterapia ( administrarea de tesuturi) : tiroida de oaie , lapte de femeie ,
placenta umana. Se foloseau produse de excretie , Fe in anemii, arseniu pentru lepra si
boli de piele, radacina de rodie pentru viermicid si stiau ca in cazul unei epidemii sa bea
apa fiarta si racita.
In vremea lui Lublai se introduce examenul care sa ateste competentele medicale.
In timpul dinastiei Ming se infinteaza prima scoala medicala la Peching.

Medicina indiana
In cadrul civilizatiei antice indiene exista un grad de civilizatie si cultura care s-a
rasfrant si asupra medicinei. Din anul 900 i. Hr. pana in mileniul I a existat perioada
brahmanica , iar dupa mileniul I a urmat perioada mongola.
In istoria indiana civilizatie vedica - numele cine de la vede niste carti de stiinta ale
indienilor, care au fost descoperite in orasul Mohenio Barah . S-au pastrat patru carti :
- Rig Veda (imnuri liturghice )
- Sama Veda ( cunoasterea melodiilor)
- Aiur Veda
- Atar Veda } ( cunoasterea formulelor magice , despre boli si leacuri potrivite
pentru aceste boli)
In aceasta perioada medicina a fost dominata de magie , existau in cultura
indiana doua zeitati fratii Asvin care erau vindecatori si faceau diferite vindecari ex:
pe femeile sterpe le faceau rodice s.a.
In realitate Panteonul indian cuprindea 33 de zei ai sanatatii despre care se
spunea ca personifica bolnavul prin: foc, soare, zori, vant si pamant.
Calul era animalu de sacrificiu pentru ofranda zeilor . Elementul vital este reprezentat de
un element magic numit masa considerat originea tuturor lichidelor din organism .
Sufletul se numea si prana in organism existau 5 sufluri care puneau in miscare partile
corpului, bolile generale erau desemnate dupa simtome principale: febra , durere s.a.
durerea in organism in timpul bolii era importanta si se credea ca unii pacienti sunt
pozedati de demoni.
Existau boli astrale determinate de astri, care se aflau in paza zeului Varuna , care dadea
icterul , bolile de piele care marcau psihologic pacientul .
Terapia era constituita din plante si magie in analogie cu plantele .
Scrierile medicale din perioada antica medicala sunt atribuite unor medici:
- Saraka
- Behla

Kaniska

In literatura medicala indiana apar initial 5 elemente care alcatuiesc organismul:


pamantul, apa , focul, vantul si spatiul . Aceste elemente corespund tesuturilor solide,
umorilor, bilei.
Ulterior apar alte elemente : foc, vant, apa carora le corespund : prana, pneuma si
flegma . Armonia acestora mentine sanatatea iar tulburarea echilibrului produce
imbolnavirea .
-prana= digestia , defecarea, miscarea membrelor ;
- bila =element arzator al organismului care se ocupa cu digestia mancarii ingerate si
desteapta dorintele si centru vietii fizica ;
-flegma= legatura intre partile organelor;
Existau boli produse de vant (convulsiile si paraliziile). Febrele erau importante ,
considerau ca exista 8 tipuri de febra , care erau puse pe seama manierii zeului Shiva .
Medicul indian nu intervenea cand bolnavul prezenta : tuse , febra si hemoftizie deoarece
se credea ca a suparat zeul si nimeni nu il poate vindeca.
In chirurgie sunt descrise hemoragii interne si fistule. In medicina interna se vorbeste de
tumori, boli de piele, psihoze si epilepsie.
Medicul indian era format intr-o scoala mai mult culturala de cat medicala si se pregatea
timp de 6 ani , era permisa studierea formatiunilor anatomice pe cadavre care se
descompuneau in apa. S-au gasit intrumente chirurgicale , iar studentii invatau sa opereze
cu aceste intrumente pe fructe , erau indrumati sa-I ajute pe cei suferinzi si sa se
perfectioneze prin studiu.
Prognosticul unei boli avea in vedere examen extern , examinarea inimii, aspectul limbii
si pulsul care putea sa prevada moartea pacientului .
Tratamentele erau de natura vegetala , se cunosteau efectele vindecatoare a peste 200 de
plante medicale: piperul , trestie de zahar, mac,rodie s.a . Se foloseau droguri minerale ,
sulfatul de Cu , mercurul, otravuri ,antidoturi pentru muscaturile de sarpe si afrodisiace.
Administrarea se facea sub forma de fierturi , supozitoare , inhalatii, se spalau orificiile
externe ,tehnica variorizarii si frecvent se folosea sugestia si psihoterapia.
Chirurgia era foarte dezvoltata se opera cataracta , se facea cezariana . Se foloseau lipitori
si se extrageau copii metalici cu magnetul , se faceau suturi cu ata de bumbac si canepa ,
chiar suturi intestinale.
Dupa ce se apropiau capetele de piele ce urmau sa fie suturate se prindeau cu clestii unor
insecte (furnicile).
Pentru prevenirea cariilor se frecau dintii cu betisoare astrigente si se faceau extractii in
cazul cariilor avansate.
S-au dezvoltat tehnici de chirurgie plastica , rinoplastia. Respiratia se asigura prin
deschiderea narinelor cu ajutorul a doua betisoare de bambus
Sunt printre primii care au creat spitale . Se faceau sedinte de purificare a sufletului ,
crezand ca se pot prevenii bolile .

Yoga este disciplina indiana care urmareste poatentarea pana la cel mai inalt nivel a
rezervelor de energie a corpului uman , care deobicei raman neconsumate care dupa
exercitiu indelungat capata o autonomie fiziologica si psihica si un echilibru.