IGIENA VETERINARĂ

Igiena animalelor şi protecţia mediului.

Bunăstarea şi protecţia animalelor

- CURS 1 -
 ştiinţa care studiază raporturile reciproce dintre
organismul animal şi mediul de viaţă.

Organismul animal Mediul de viaţă

măsuri de promovare

Factori favorabili
măsuri de ocrotire

Factori nefavorabili

SCOP:

- asigurarea bunăstării; - ridicarea nivelului productiv;

- apărarea şi menţinerea stării de
sănătate;
- prelungirea vieţii economice;
- stabilirea măsurilor generale de
prevenire a transmiterii unor boli
de la animale la om;
- protecţia mediului.

Asigură cunoştinţele necesare referitoare la:

 Factorii naturali de mediu;

 Căile de asigurare a bunăstării depline şi cele de
creştere şi exploatare a animalelor;
 Regulile de igienă generală şi specială;
 Relaţiile dintre bunăstare şi medicina preventivă;
 Prevenirea zoonozelor;
 Protecţia mediului.
 Etimologia noţiunii de igienă
Denumirea de igienă derivă de la zeiţa Hygeia =
divinitatea protectoare a sănătăţii.
Ca o recunoaştere a acestui simbol la Geneva, în faţa
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este amplasată statuia
zeiţei Hygeia.

Acesta are în vedere:

a) Controlul bolilor la animale;
b) extinderea noţiunii de boală;
c) cerinţele consumatorilor, în concordanţă cu sistemul de
calitate “de la fermă la farfurie”;
d) cerinţele relaţiilor comerciale internaţionale;
e) necesitatea extinderii în igiena veterinară.
a) Controlul bolilor epidemice se realizează prin
programe de apărare în vederea eradicării iar restul
bolilor prin programe de control a sănătăţii.

Presiunea germenilor
Rezistenţa animalelor infecţioşi din mediu

STAREA DE SĂNĂTATE

b) Conceptul de boală s-a extins, cuprinzând în prezent:

• Bolile tradiţionale;
• Injuriile;
• Comportamentul nonadaptatip (mişcări repetative,
invariabile, stereotipe, automutilante).
c) Consumatorii cer garanţii pentru bunăstarea
animalelor pe timpul vieţii şi siguranţa alimentelor,
punându-se baza pe conceptul “de la fermă la farfurie”
(from stable to table sau from farm to fork) – sistem de
calitate totală integrată.

d) În schimbul internaţional cu produse de origine

animală se solicită garanţii privind absenţa unor agenţi
patogeni, folosindu-se sisteme de creştere şi
exploatare care să nu folosească vaccinuri, unele
medicamente şi promotori de creştere, evitându-se
apariţia antibiorezistenţei.
e) Extinderea în igiena veterinară vizează:
- Unele animale de rentă (bubaline, capre, raţe, gâşte,
bibilici, prepeliţe, porumbei, fazani, potârnichi);

- Animale de blană;

- Peşti; - Albine, viermi de mătase;

- Struţi; - Animale favorite;

- Animale sălbatice în captivitate şi în libertate;

- Etologie aplicată;
- Integrarea în sistemul calităţii;
- Implementarea în sistemul de producţie animalieră
suportabilă;
- Educaţia.
 Perfecţionarea sistemelor de
- Satisfacerea nevoilor reale de produse de origine creştere şi exploatare existente
animală sub raportul cantităţii
Abordarea sistemelor noi de
calităţii creştere şi exploatare a animalelor
diversităţii Atragerea în circuitul economic a
unor specii de animale cu
potenţial biologic deosebit

- Starea de sănătate a animalului

- Bunăstarea animalului

elaborează
Medicina veterinară proiecte pentru
aprobă construcţia
adăpostului

amplasarea adăpostului
în mediu

Rolul medicinii veterinare Starea de sănătate a animalelor

Respectarea regulilor de igienă privind:

Mişcarea ca Igiena Adăpostirea Adăparea Furajarea Transportul Biosecuritatea Sanitaţie veterinară

gimnastică corporală (DDD, ventilaţie,
funcţională inactivare dejecţii)
Sănătatea animalelor
Bunăstarea animalelor
Sănătatea publică:
- Igiena generală şi specială
Protecţia mediului:
- Inactivarea dejecţiilor; inactivarea purinului;
ramură a medicinii veterinare - inactivarea apelor reziduale; inactivarea
cadavrelor;
- reducerea emisiilor de pulberi,
microorganisme, gaze toxice şi odorante ;
- efectuarea acţiunilor de DDD în condiţii de
agresiune minimă.
 Norme de igienă veterinară

Factori determinanţi de producţie

Prevenirea şi combaterea bolilor la animale

Ocrotirea sănătăţii publice şi protecţia mediului

Recunoaşterea rolului şi importanţei igienei veterinare pe plan internaţional:

Înfiinţarea în 1970 a Societăţii Internaţionale de Igienă Animală

12 congrese, ultimul – anul acesta

la Tartu (Estonia)

Rolul şi importanţa igienei veterinare au fost definite de profesorul francez

Leclanche – “Creşterea animalelor este igiena în acţiune”, iar Royal College
susţine că “medicul veterinar are rol cheie în dezvoltarea şi avizarea
sistemelor de adăpostire”.

◊ Primele reguli de igienă – în sclavagism.

◊ Grecii – Aristotel
Apsyrtos – hipiatrul (medic de cai – gr. hippos şi iatros)
A înfiinţat prima şcoală de hipiatrie din lume (Bizanţ – Constantin cel Mare).
◊ Romanii – Varron
Columella
Vegetius
◊ Părintele igienei moderne – profesorul german Max von Pettenkoffer (1818 - 1901)
Directorul Institutului de Igienă din München, a editat prima revistă de igienă din lume.
◊ În Bucureşti – primul profesor de igienă al Şcolii de Medicină Veterinară → Ion
Andronic, absolvent de Alfort (Şcoala Superioară Veterinară).
Au urmat: C. Fometescu, I. Muşceleanu, C. Vasilescu (primul curs de Igienă Veterinară
de 512 pagini), N. Filip, Al. Ciucă (Secţia de Igienă în cadrul Institutului Naţional
Zootehnic), Al. Vechiu, D. Contescu, Fr. Popescu, V. Gligor (director al Institutului de
Cercetări Zootehnice) şi D. Popescu
Igiena animalelor foloseşte patru mari categorii de metode:
1) Metode pentru investigarea factorilor de mediu
a) – fizice şi biofizice;
b) – chimice şi biochimice;
c) – toxicologice;
d) – biologice;
e) – microbiologice;
f) – calitative, cantitative.
2) Metode de investigare a organismului animal
a) clinice;
b) paraclinice;
c) epidemiologice.
3) Metode statistico – matematice = prelucrează datele furnizate de primele două
categorii de metode
4) Metode experimentale

Există o serie de acte normative care prevăd:

- obligaţiile deţinătorilor de animale;
- normele sanitare veterinare de amplasare, proiectare şi sistematizare a
obiectivelor zootehnice şi de industrie alimentară;
- normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
- programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale,
al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia
mediului.

Actele normative pot fi: - Ordonanţe ale Guvernului (O.G.);

- Ordine ale M.A.I.A.;
- Ordine ale Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).
Aerul reprezintă unul dintre factorii naturali de mediu
care prin însuşirile şi compoziţia sa influenţează viaţa
pe Pământ.

- gaze;
- vapori de apă;

Amestec de: - pulberi;

- microorganisme;
care înconjoară Pământul şi - particule radioactive
se menţine în contact cu
acesta datorită gravitaţiei
5) EXOSFERA: km 1000 – 3000 - densitate foarte redusă
Peste 3000 km: radiaţii foarte puternice, vid, gravitaţie slabă,
temperatura este de - 273 °C
MAGNETOSFERA: limita exterioară a câmpului electric al Pământului
– reţine particulele de energie ridicată, ferind Pământul
4) TERMOSFERA: km 80 - 1000
- temperatura + 2000 °C (absorbţia radiaţiilor solare cu lungime mică
de undă;
- Între 200 – 500 km IONOSFERA (strat cu o conductibilitate electrică
mare, care reflectă undele radio folosite în telecomunicaţii, în acest
strat se formează aurora boreală = lumina polară – când particulele
încărcate electric se lovesc de atmosferă).
TERMOPAUZĂ
3) MEZOSFERA: km 35 - 80
→ km 35 – 55: inversiunea termică + 70 – 75 °C (absorbţia de radiaţii
ultraviolete); ozon – OZONOSFERA;
→ peste 55 km: temperatura scade până la - 95 °C;
1- 2 km: MEZOPAUZĂ
2) STRATOSFERA: km 12 - 35
- viteză mare de circulaţie a aerului;
- temperatura – 56,5 °C;
Ultimii 1- 2 km: STRATOPAUZĂ
1) TROPOSFERA: - grosime medie de 12 km;
- conţine 90% din cantitatea totală de vapori de apă, microorganisme,
pulberi; sediul majorităţii fenomenelor meteorologice;
- temperatura scade pe verticală cu 6,5 °C/km;
- avioanele zboară în troposferă.
Ultimii 2 km: TROPOPAUZĂ
 Azotul (78,08%) CO2 (0,03%)
Oxigenul (21%) Gazele rare (0,01%) – heliu, neon, kripton,
Argonul (0,93%) hidrogen, xenon, radon, ozon

Azotul
- diluează oxigenul pur → anulează efectul nociv;
- efect sedativ în cantităţi mici;
- amnezii
inhalat sub presiune
halucinaţii
- este utilizat în procesele metabolice de alge, embrioni de găină.

ŢESUT ADIPOS Creşte azotul din sânge

ŢESUT NERVOS

Narcoză hiperbarică Creşte presiunea atmosferică

Oxigenul
- element indispensabil vieţii.
un procent foarte mic – se dizolvă în sânge
O2 → pulmoni
+ Hb = OxiHb (1 g Hb fixează 1,33 cm3 O2)

Viaţa este posibilă până la concentraţii de 11 – 12%;

Sub 10% - tulburări grave;
7% - moarte prin asfixie.
Scade presiunea Scade presiunea Sânge insuficient
atmosferică parţială a O2 oxigenat

Hipoxie

răul de munte răul de altitudine

(2500 – 3000 m) (6000 – 7000 m)
 CO2
Gaz incolor, inodor, mai greu decât aerul (partea inferioară a atmosferei).
Surse: - aer expirat;
- emanaţii vulcanice, marine;
- degradarea substanţelor organice;
- diferite industrii.
Efectul de seră (cantitatea din ce în ce mai mare de CO2 duce la creşterea
temperaturii)

Rolul dioxidului de carbon:

- în respiraţie;
- indicator de apreciere a calităţii mediului şi
microclimatului;
- principalul poluant atmosferic.

Ozonul (O3)
Forma alotropică a oigenului
Dipare repede în atmosfera poluată.
Raze ultraviolete

subţierea stratului
de ozon

Pământ:
- creşte incidenţa
tumorilor de piele;
- se reduce ritmul de
creştere a producţiilor
vegetale;
- se accentuează
efectul de seră.
În reducerea stratului de ozon este implicată poluarea cu unele substanţe
chimice (CFC, NO)
Protejarea stratului de ozon: - încheierea în 1985 a Convenţiei de la Viena;
- 1986: Geneva (40 de state);
- 1987: Acordul de la Montreal (45 de state).
Origine: - telurică;
- granule de polen;
- vulcanică;
- cosmică. - resturi vegetale;
Compoziţie: - 30% de natură organică - spori de ciuperci;
- producţii cutanate;
- virusuri, bacterii, miceţi.

- sol;
- 70% anorganice - cenuşă, fum;
- ciment, var.
Clasificarea pulberilor după Gibbs:
a) Praful propriu-zis: particule peste 10 μm, sedimentează în aerul fără
curenţi, sunt reţinute în căile respiratorii anterioare.
b) Norii (ceaţa): dimensiuni 0,10 - 10 μm, sedimentează cu viteză uniformă,
pătrund până la nivelul alveolelor, sunt reţinute în zona traheobronhică;
c) Fumul: dimensiuni 0,01 – 0,10 μm, nu sedimentează, difuzează în aer,
pătrund până la alveole şi sunt eliminate în mare parte prin expectoraţie.
Măsurare: mg/m3 – pulberi în suspensie;
g/m2/30 zile – pulberi sedimentabile.

Acţiunea pulberilor asupra animalelor

Boli provocate de pulberi =
Natura
Acţiunea pulberilor este Cantitatea pulberilor
Compoziţia pulberilor
condiţionată de: Locul de acţiune
Receptivitatea organismului

Aparatul afectat = ap. respirator

Expunere permanentă
Grad superior de absorbţie
Lipsa “barierei selective”
Reţinere la nivelul ap. respirator
- Proprietăţile adezive ale mucoasei;
- mişcare turbulentă şi browniană;
- scăderea treptată a vitezei de deplasare a aerului.

Eliminarea particulelor de praf Clearance pulmonar

Fagocitoză
(macrofagele alveolare)
 toxică – aerosoli Pb, F, As

alergică – granule, polen, puf, pene

Acţiunea pulberilor poate fi:
(substanţe alergizante organice)
fotodinamică – produşi cărbune + petrol
cancerigenă – hidrocarburi aromatice
infectantă/infestantă – microorganisme patogene
imunogenă

iritantă

Fibrozantă, pneumoconiogenă – boală (clinic,

anatomopatologic)

Acţiunea fotodinamică
intensifică acţiunea biologică
Produşi cărbune Radiaţii solare
+ petrol

tegumente, mucoase

Acţiunea imunogenă

organism animal Ac
Ag

Acţiunea iritantă
blocare secreţia glandelor
Particule piele
sudoripare şi sebacee

inflamaţie

prurit

- plantarea perdelelor de protecţie în jurul fermelor;

- cultivarea terenurilor cu plante perene;
- echiparea cu filtre a sistemelor de ventilaţie;
- stropirea cu apă a furajelor fibroase şi grosiere înainte de administrare;
- ionizarea aerului din adăposturi;
- folosirea de furaje granulate sau peletate;
- spălări repetate.
 virusuri;
bacterii;
fungi.

- saprofite
Microorganisme - condiţionat patogene provoacă îmbolnăviri
- patogene
În aer microorganismele se găsesc sub 3 forme:
1) Picăturile de secreţie: origine nazală, buco-faringiană, bronhică
- conţin germeni vii, au dimensiuni de peste 100 μm;
- sunt proiectate la o distanţă de maxim 5 m, sedimentează rapid
Contaminare prin contact (contagiu) – prevenire: izolare, igienă individuală
2) Nuclee de picături: dimensiuni mai mici; Contaminare - prevenire:
stabilitate mai mare; aerogenă decontaminare,
3) Praf microbian: dimensiuni extrem de mici; (boli aerogene) ventilaţie
Influenţa microorganismelor:
- microorganismele inhalate declanşează boli respiratorii
- microorganismele ingerate cu apa şi furajele declanşează boli digestive

Bacteriile predomină primăvara şi vara Ciupercile predomină toamna şi iarna

Testele biologice utilizate pentru punerea în evidenţă a gradului de poluare a

aerului cu microfloră de origine umană şi animală sunt:

- NTG (numărul total de germeni care se dezvoltă la 37 °C)

- streptococii α şi β hemolitici = floră nasofaringiană şi bucală
- stafilococii
- coliformii
- NTF
 - temperatură;
- umiditate;
- precipitaţii;
Factorii fizici ai aerului - presiune;
- mişcarea;
- radiaţiile;
- electricitatea.

= starea de încălzire sau de răcire a aerului

- Conductivitatea termică moleculară: încălzirea unui strat subţire de aer

(4 – 5 cm), din imediata vecinătate a scoarţei terestre;
- Radiaţia terestră: fluxul de căldură dinspre pământ către atmosferă;
- Radiaţia atmosferică: cedarea de căldură de către masele de aer unor
mase limitrofe, mai reci;

- Turbulenţa: deplasarea dezorganizată a maselor de aer, în toate sensurile;

- Convecţia: ridicarea pe verticală a aerului cald (mai uşor) de la suprafaţa
solului şi coborârea spre sol a aerului rece de la înălţime;
- Advecţia: transferul căldurii pe orizontală prin amestecul aerului cald cu cel
rece;
- Transformările de fază ale apei: condensarea vaporilor, care contribuie la
încălzirea aerului în straturile mai reci şi mai înalte ale atmosferei.
- Destinderea adiabatică: prin mişcări ascendente aerul trece de la presiuni
mai mari la presiuni mai mici şi se destinde, proces care presupune consum
de căldură;
- Radiaţia: bilanţul radiativ negativ al solului în nopţile senine duce la
preluarea energiei calorice din aer;
- Advecţia: masele de aer cald care se deplasează pe orizontală peste
suprafeţe/ mase de aer reci le cedează acestora căldură şi datorită acestui
fenomen se răcesc.

Temperatura aerului se măsoară la înălţimea de

2 m şi la umbră.

Amplitudinea termică diurnă = diferenţa dintre nivelul minim, înregistrat înainte

de răsăritul soarelui şi nivelul maxim, la două ore după apus.

În ţara noastră, amplitudinea diurnă maximă este de 20 – 25 °C, iar amplitudinea

anuală de 60 – 70 °C (diferenţa între temperatura maximă, înregistrată în iulie şi
cea minimă, înregistrată în ianuarie).

Linii izoterme
Hărţi izoterme
 Pierderile de căldură animală către mediu se realizează prin:
1) Radiaţie – condiţionată de: suprafaţa corporală;
temperatura pielii;
natura învelişului cutanat;
temperatura mediului.
Poziţie patrupedală (staţiune) → pierderi mici
Poziţie culcat (decubit) → pierderi mari

2) Conductivitatea termică (în poziţie culcat)

3) Convecţie (pierdere pe verticală)

Căldura pierdută prin aceste 3 modalităţi se numeşte căldură liberă (sensibilă)
şi contribuie la încălzirea aerului din adăposturi.
la nivelul aparatului respirator (respiraţie)
4) Evaporarea – care poate avea loc:
la nivelul tegumentelor (transpiraţie,
perspiraţie) – porci, iepuri, păsări
Căldura folosită pentru evaporarea apei este căldură latentă (insensibilă), nu
încălzeşte aerul din adăposturi.

Radiaţie Conductivitate termică Convecţie

Evaporare

izolarea externă (rezistenţa faţă de fluxul de căldură

de la nivelul pielii spre mediul exterior)
Pierderile de căldură
sunt influenţate de:

valoarea izolatoare a ţesuturilor (rezistenţa ţesuturilor

faţă de fluxul de căldură din interiorul organismului
 nu solicită
ANIMAL temperatura optimă SISTEMUL
DE TERMOREGLARE

Termoreglarea asigură schimbul de căldură dintre organism şi mediu în

vederea homeotermiei.

temperatură mare ambientală → TERMOLIZĂ

SISTEMUL
DE TERMOREGLARE temperatură mică ambientală → TERMOGENEZĂ

SISTEMUL NEURO-ENDOCRIN

SISTEMUL termoreceptori
DE TERMOREGLARE interni viscerali

frig căldură
corpusculii Krausse corpusculii Ruffini

termoreceptori cutanaţi

Zona de confort termic

(producţii mari, sănătate optimă)

Zona de neutralitate termică

(temp. internă constantă)

Zona de homeotermie
(sist. de termoreglare)

Hipotermie Hipertermie
moarte moarte

T0 T1 T2 T3 T4 T5

TERMOGENEZĂ TERMOLIZĂ

temp. critică inferioară temp. critică superioară

 La temperaturi sub limitele inferioare ale neutralităţii termice (T2) intervine
TERMOGENEZA (producerea de căldură) a) chimică (fără frison)

b) fizică (cu frison)

a) Creşte rata metabolică (ficat, musculatură, ţesut adipos)

b) Fenomen reflex de contractare a musculaturii striate

În paralel: vasoconstricţie periferică;

horiplumaţie, horipilaţie;
reducerea evaporării; înghesuire
modificări de comportament ghemuire
cap sub aripă
La tineret sistemul de termoreglare se consolidează la:
- mânji şi viţei: 3 zile;
- miei: 2 – 5 zile;
1 – 2 zile
- purcei
10 zile
- pui: 10 zile.

Depăşirea limitei superioare a zonei de neutralitate termică (T3) declanşează

TERMOLIZA (pierderile de căldură).

În ambianţe calde: - se reduce rata metabolismului;

- vasodilataţie periferică;
- modificări de comportament:
- întinderea extremităţilor;
- mişcarea aripilor;
- aşezarea în locuri umbrite,
reci;
- reducerea consumului de
furaje;
- consum mare de apă;
- tăvălirea în noroi, bălţi.
 - scăderea producţiilor sau anularea lor;
În ambianţe reci: - scăderea cantităţii de spermă;
- scăderea procentului de fătare.
- scad producţiile;
În ambianţe calde: - scade greutatea corporală;
- se alterează funcţia de reproducţie.

♂ ♀
- se reduce secreţia testosteronului; - se reduce secreţia de LH, foliculină,
- scade libidoul; progesteron;
- scade volumul ejaculatului; - apar călduri şterse;
- se reduce numărul spermatozoizilor şi - număr mic de ovule;
mobilitatea lor (cu revenirea - scade fecunditatea.
spermatogenezei la 4- 5 săptămâni de
la reducerea temperaturii).
Valori ale temperaturii corelate cu sporuri de creştere în greutate superioare
Vaci de lapte = 20 °C; Tineret porcin = 20 °C;
Tineret taurin = 10 °C; Pui carne = 12 - 24 °C.
Tineret ovin = 15 °C;

- scade glicemia;
În ambianţe reci: - cresc lipidele sanguine;
- se reduc proteinele serice;
- se reduce numărul de fagocite.
temperaturi scăzute + umidităţi crescute boli a frigore, boli reumatismale
temperaturi scăzute + umidităţi scăzute degerături ►necroze
temperaturi scăzute + umidităţi ridicate
+ curenţi mari de aer hipotermie ►moarte
- spolierea organismului de Na, K şi N proteic;
- perturbarea metabolismului mineral;
În ambianţe calde: - reducerea amplitudinii şi frecvenţei contracţiilor ruminale;
- scăderea proteinelor totale şi zincului plasmatic.

temperaturi crescute + umidităţi ridicate + curenţi de aer reduşi şoc caloric:

- hipertermie; - prostraţie, somnolenţă;
- accelerarea ritmului cardiac şi respirator; - epuizare;
- congestia mucoaselor; - convulsii tetaniforme;
- sete intensă; - moarte, atunci când temp. internă
- refuzul hranei; depăşeşte 43 °C la mamifere
46 °C la păsări
 - CURS 2 -

- temperatură;
- umiditate;
- precipitaţii;
Factorii fizici ai aerului - presiune;
- mişcarea;
- radiaţiile;
- electricitatea.

= starea de încălzire sau de răcire a aerului

- Conductivitatea termică moleculară: încălzirea unui strat subţire de aer
(4 – 5 cm), din imediata vecinătate a scoarţei terestre;
- Radiaţia terestră: fluxul de căldură dinspre pământ către atmosferă;
- Radiaţia atmosferică: cedarea de căldură de către masele de aer unor
mase limitrofe, mai reci;

- Turbulenţa: deplasarea dezorganizată a maselor de aer, în toate sensurile;

- Convecţia: ridicarea pe verticală a aerului cald (mai uşor) de la suprafaţa
solului şi coborârea spre sol a aerului rece de la înălţime;
- Advecţia: transferul căldurii pe orizontală prin amestecul aerului cald cu cel
rece;
- Transformările de fază ale apei: condensarea vaporilor, care contribuie la
încălzirea aerului în straturile mai reci şi mai înalte ale atmosferei.

- Destinderea adiabatică: prin mişcări ascendente aerul trece de la presiuni

mai mari la presiuni mai mici şi se destinde, proces care presupune consum
de căldură;
- Radiaţia: bilanţul radiativ negativ al solului în nopţile senine duce la
preluarea energiei calorice din aer;
- Advecţia: masele de aer cald care se deplasează pe orizontală peste
suprafeţe/ mase de aer reci le cedează acestora căldură şi datorită acestui
fenomen se răcesc.

Temperatura aerului se măsoară la înălţimea de

2 m şi la umbră.
Amplitudinea termică diurnă = diferenţa dintre nivelul minim, înregistrat înainte
de răsăritul soarelui şi nivelul maxim, la două ore după apus.

În ţara noastră, amplitudinea diurnă maximă este de 20 – 25 °C, iar amplitudinea

anuală de 60 – 70 °C (diferenţa între temperatura maximă, înregistrată în iulie şi
cea minimă, înregistrată în ianuarie).

Linii izoterme
Hărţi izoterme

Pierderile de căldură animală către mediu se realizează prin:

1) Radiaţie – condiţionată de: suprafaţa corporală;
temperatura pielii;
natura învelişului cutanat;
temperatura mediului.
Poziţie patrupedală (staţiune) → pierderi mici
Poziţie culcat (decubit) → pierderi mari

2) Conductivitatea termică (în poziţie culcat)

3) Convecţie (pierdere pe verticală)

Căldura pierdută prin aceste 3 modalităţi se numeşte căldură liberă (sensibilă)
şi contribuie la încălzirea aerului din adăposturi.
la nivelul aparatului respirator (respiraţie)
4) Evaporarea – care poate avea loc:
la nivelul tegumentelor (transpiraţie,
perspiraţie) – porci, iepuri, păsări
Căldura folosită pentru evaporarea apei este căldură latentă (insensibilă), nu
încălzeşte aerul din adăposturi.
 Radiaţie Conductivitate termică Convecţie

Evaporare

izolarea externă (rezistenţa faţă de fluxul de căldură

de la nivelul pielii spre mediul exterior)
Pierderile de căldură
sunt influenţate de:

valoarea izolatoare a ţesuturilor (rezistenţa ţesuturilor

faţă de fluxul de căldură din interiorul organismului

nu solicită
ANIMAL temperatura optimă SISTEMUL
DE TERMOREGLARE

Termoreglarea asigură schimbul de căldură dintre organism şi mediu în

vederea homeotermiei.

temperatură mare ambientală → TERMOLIZĂ

SISTEMUL
DE TERMOREGLARE temperatură mică ambientală → TERMOGENEZĂ

SISTEMUL NEURO-ENDOCRIN

SISTEMUL termoreceptori
DE TERMOREGLARE interni viscerali

frig căldură
corpusculii Krausse corpusculii Ruffini

termoreceptori cutanaţi
 Zona de confort termic
(producţii mari, sănătate optimă)

Zona de neutralitate termică

(temp. internă constantă)

Zona de homeotermie
(sist. de termoreglare)

Hipotermie Hipertermie
moarte moarte

T0 T1 T2 T3 T4 T5

TERMOGENEZĂ TERMOLIZĂ

temp. critică inferioară temp. critică superioară

La temperaturi sub limitele inferioare ale neutralităţii termice (T2) intervine

TERMOGENEZA (producerea de căldură) a) chimică (fără frison)

b) fizică (cu frison)

a) Creşte rata metabolică (ficat, musculatură, ţesut adipos)

b) Fenomen reflex de contractare a musculaturii striate

În paralel: vasoconstricţie periferică;

horiplumaţie, horipilaţie;
reducerea evaporării; înghesuire
modificări de comportament ghemuire
cap sub aripă
La tineret sistemul de termoreglare se consolidează la:
- mânji şi viţei: 3 zile;
- miei: 2 – 5 zile;
1 – 2 zile
- purcei
10 zile
- pui: 10 zile.
 Depăşirea limitei superioare a zonei de neutralitate termică (T3) declanşează
TERMOLIZA (pierderile de căldură).

În ambianţe calde: - se reduce rata metabolismului;

- vasodilataţie periferică;
- modificări de comportament:
- întinderea extremităţilor;
- mişcarea aripilor;
- aşezarea în locuri umbrite,
reci;
- reducerea consumului de
furaje;
- consum mare de apă;
- tăvălirea în noroi, bălţi.

- scăderea producţiilor sau anularea lor;

În ambianţe reci: - scăderea cantităţii de spermă;
- scăderea procentului de fătare.
- scad producţiile;
În ambianţe calde: - scade greutatea corporală;
- se alterează funcţia de reproducţie.

♂ ♀
- se reduce secreţia testosteronului; - se reduce secreţia de LH, foliculină,
- scade libidoul; progesteron;
- scade volumul ejaculatului; - apar călduri şterse;
- se reduce numărul spermatozoizilor şi - număr mic de ovule;
mobilitatea lor (cu revenirea - scade fecunditatea.
spermatogenezei la 4- 5 săptămâni de
la reducerea temperaturii).
Valori ale temperaturii corelate cu sporuri de creştere în greutate superioare
Vaci de lapte = 20 °C; Tineret porcin = 20 °C;
Tineret taurin = 10 °C; Pui carne = 12 - 24 °C.
Tineret ovin = 15 °C;
 - scade glicemia;
În ambianţe reci: - cresc lipidele sanguine;
- se reduc proteinele serice;
- se reduce numărul de fagocite.
temperaturi scăzute + umidităţi crescute boli a frigore, boli reumatismale
temperaturi scăzute + umidităţi scăzute degerături ►necroze
temperaturi scăzute + umidităţi ridicate
+ curenţi mari de aer hipotermie ►moarte
- spolierea organismului de Na, K şi N proteic;
- perturbarea metabolismului mineral;
În ambianţe calde: - reducerea amplitudinii şi frecvenţei contracţiilor ruminale;
- scăderea proteinelor totale şi zincului plasmatic.

temperaturi crescute + umidităţi ridicate + curenţi de aer reduşi şoc caloric:

- hipertermie; - prostraţie, somnolenţă;
- accelerarea ritmului cardiac şi respirator; - epuizare;
- congestia mucoaselor; - convulsii tetaniforme;
- sete intensă; - moarte, atunci când temp. internă
- refuzul hranei; depăşeşte 43 °C la mamifere
46 °C la păsări

Umiditatea aerului atmosferic

Definiţie Umiditatea aerului este reprezentată de conţinutul în vapori
de apă a acestuia.

Se exprimă prin mărimi higrometrice:

1) Umiditatea maximă;
2) Umiditatea absolută;
3) Umiditatea relativă;
4) Deficitul de saturaţie;
5) Punctul de rouă.
UA
Umiditatea aerului reprezintă gradul de saturaţie a aerului UR  x 100
în vapori de apă. UM

Umiditatea aerului prezintă variaţii zilnice maximă în zori

minimă după amiaza

anuale maximă = decembrie

minimă = august
 Influenţa umidităţii aerului asupra animalelor
scade indicele de conversie a furajelor
Temperaturi scăzute
+ UR ridicate (peste 75%) scade producţia

creşte incidenţa bolilor respiratorii

se reduc pierderile de căldură

ale organismului
Temperaturi scăzute
+ UR scăzute (sub 40 %) este favorizată apariţia degerăturilor:
- urechi;
- coadă;
- mameloane.

ITU = indice sintetic ce reflectă raporturile dintre temperatura şi umiditatea

aerului
temperaturi sub cele de confort termic
ITU scade la
creşterea UR a aerului
temperaturi peste valorile de confort termic
ITU creşte la
creşterea UR a aerului

Umiditatea intensifică efectele temperaturii şi influenţează producţia animalelor.

microorganismelor
Umiditatea mare
favorizează dezvoltarea paraziţilor
în mediul exterior
gazdelor intermediare

reducerea surselor de vapori din adăpost

PROTECŢIA ANIMALELOR
asigurarea unei temperaturi cât mai
apropiate de zona de confort
 Precipitaţiile atmosferice
Definiţie: produsele condensării sau sublimării vaporilor de apă din
atmosferă pe particule microscopice numite nuclee de condensare
Precipitaţiile se pot forma:
rouă

La suprafaţa solului:

brumă

chiciură

polei

ceaţă lapoviţă

nori
10 genuri, burniţă
grupate în 3 etaje: Ф = 0,25 mm
I = 0-2 km; V = 0,2 – 3 m/s
II = 2-5 km;
III= 5-10 km.
În aer:

ploaie
Ф = 0,5-5 mm; măzăriche
v = 3-8 m/s

zăpadă
Ф < 5 cm; v = 1 m/s
grindină
 Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire a cerului cu nori.

Apreciere – 10 grade convenţionale, un grad reprezintă o zecime a bolţii cereşti

acoperită de nori. 0 – 3,5 → zile senine;
3,6 – 7,5 → zile noroase;
nebulozitate medie
7,6 – 10 → nebulozitate totală.
Cantitatea de precipitaţii se măsoară în mm sau l/m2.
1 mm x 1 m2 = 1 l
maximă = iunie (la munte)
Precipitaţiile au
minimă = februarie
(Dobrogea, Delta Dunării)

Linii izohiete =
unirea punctelor cu aceeaşi
medie lunară sau anuală
Hărţi izohiete

Influenţa precipitaţiilor asupra animalelor

favorabilă 1) asigură homeotermia prin:
- stimularea circulaţiei;
- curăţarea corpului de murdărie;
- umezirea corpului.
2) reduc intensitatea radiaţiilor solare
directă
3) Vara contribuie la scăderea
temperaturii

nefavorabilă 1) suprasolicită sist. de termoreglare

în asociaţie cu temperatura scăzută
şi curenţii mari de aer
2) scad producţia de lapte
Precipitaţiile au acţiune: 3) favorizează apariţia mastitelor, a
necrobacilozei, pasteurelozei
4) declanşează bolile a frigore

1) “spală atmosfera” = purifică aerul

2) influenţează cantitatea şi calitatea furajelor :

- influenţează major nivelul producţiei de furaje în
indirectă zone lipsite de sisteme de irigaţie;
- furajele recoltate pe timp ploios au valoare
nutritivă redusă şi salubritate îndoielnică din cauza
încărcăturii mari de miceţi şl micotoxine
 Roua + plantele verzi colici;
indigestii; rumegătoare
timpanism.

endoparazitoze

- efectele menţionate la rouă;

Bruma - pareze;
+ furajele
Chiciura - diaree;
- avort.

- fracturi;
Poleiul
- avorturi.

stimulează termogeneza (termoliză);

direct
determină apariţia afecţiunilor a frigore

Ceaţa reţine radiaţiile ultraviolete în totalitate,

radiaţiile luminoase şi infraroşii parţial;
indirect reduce luminozitatea

ceaţa + gaze poluante = SMOG

Protecţia animalelor faţă de precipitaţii

- amenajarea pe păşune de şoproane
tabere de vară;

- evitarea păşunatului pe brumă sau rouă.

 Presiunea atmosferică
Definiţie: Forţa cu care aerul apasă asupra solului şi obiectelor de pe
suprafaţa acestuia.
a) în raport cu zona geografică
Presiunea atmosferică prezintă variaţii b) în raport cu altitudinea
c) în timp.
a) anticicloni (maxime barometrice)
cicloni (minime barometrice)
b) presiunea atmosferică scade odată cu creşterea altitudinii, datorită scăderii
densităţii aerului.
diurnă 2 maxime (1000, 2200)
c) variaţii periodice 2 minime (400, 1600)
anuală maxima iarna
minima vara
Amplitudinea diurnă = diferenţa dintre maxima de la ora
1000 şi minima de la ora 1600 (la noi în ţară: 2-3 mm Hg)

neperiodice: generează schimbarea vremii

Consecinţa încălzirii inegale a stratului inferior al atmosferei şi
mişcărilor turbulente – ajung la 50 mm Hg.
Sunt resimţite de om şi animale = BAROSENSIBILITATE

Linii izobare

Hărţi izobare

Presiunea atmosferică = factor biotropic al mediului.

 Influenţa presiunii atmosferice asupra animalelor
cantitatea de oxigen din aer
Presiune influenţă indirectă prin:
determină fenomene meteorologice

creşte creşte cantitatea de oxigen

Presiunea atmosferică
scade brusc hipervigilenţă
modificarea tonusului sistemului
neurovegetativ
Boala salbei (boala de altitudine) = animalele nu se adaptează la presiuni scăzute
barotraume (gazele din organism nu se pot elimina)
boala de decompresiune (N trece din forma de soluţie din
Presiunea scade
sânge în cea de bule de gaz)
anoxia (din cauza scăderii presiunii parţiale a oxigenului).
Până la altitudini de 360 m Oxigenare foarte bună a sângelui
Peste altitudini de 360 m modificări funcţionale: creşte frecvenţa şi
amplitudinea respiratorie, accelerarea ritmului cardiac.
Deficit de oxigen compensat prin: modificări organice: hipertrofie cardiacă, creşte nr.
de hematii, creşte cant. de Hb, cresc imunoglobulinele.

Protecţia animalelor: transhumanţa

Mişcarea aerului atmosferic

Definiţie: Mişcarea maselor de aer în plan orizontal în aerul atmosferic poartă
numele de vânt, iar în adăposturi – curenţi de aer.

Direcţie

briza de munte
- variaţie zilnică
briza de mare
- variaţie sezonieră: direcţie
dominantă: N şi E iarna; S şi V vara
- variaţie neperiodică - accidentală
Vânt

Intensitate (tărie) – scara Beaufort

anemometre (vânt)
Viteza (m/s) catatermometre
(curenţi de aer)
 Influenţa mişcării aerului atmosferic asupra animalelor
Acţiunea directă a vânturilor
- creşte valoarea temperaturii critice inferioare;
În ambianţe reci - cresc pierderile de căldură;

În funcţie de unghiul de acţiune a vântului (pierderi mai mari la 90°)

- consum mare de energie calorică;

- scad producţiile.

Vânt rece + temperaturi scăzute + umiditate mare → boli a frigore

risc scăzut de şoc caloric
În ambianţe calde efecte benefice

cresc pierderile de căldură ale

organismului către mediu

Acţiunea indirectă a vânturilor

- diluează poluanţii;
- difuzează pulberile şi microorganismele;
- cresc viteza curenţilor de aer;
- intensifică schimbul de aer;
- cresc presiunea aerului.

ANEMOSENSIBILITATE = fenomenul de sensibilitate a animalelor faţă de

acţiunea vântului.

Vântul = factor biotropic al mediului

adăpostirea animalelor

Protecţia animalelor: orientarea animalelor pe păşune astfel încât

să vină în contact cu vântul din faţă sau din
spate – nu din lateral.
 Radiaţiile solare şi influenţa lor asupra animalelor
Clasificarea radiaţiilor
ionizante → λ = 0,001 – 100 nm (1 nm = 109 m)
ultraviolete → λ = 150 – 400 nm (1%)
Radiaţii
luminoase → λ = 400 – 780 nm (40%)
infraroşii → λ = 780 – 3000 nm (59%)
Microundele → λ = 1 – 10 mm

Radiaţii ionizante
radiaţii X
a) Radiaţii electromagnetice
radiaţii gamma
radiaţii α pozitive
b) Radiaţii corpusculare radiaţii β negative
pozitroni, neutroni
a) Radiaţiile electromagnetice au următoarele caracteristici: capacitate mare
de penetrare a ţesuturilor; se utilizează în radiodiagnostic, radioterapie
b) Radiaţiile corpusculare au capacitate redusă de penetrare:
- radiaţia α penetrează 0,1 mm;
- radiaţia β penetrează 2 cm.

Acţiunea razelor ionizante asupra animalelor

alterări celulare grave în
organe şi sisteme
efecte somatice
modificări genetice ale
celulelor somatice

apariţia descendenţilor
modificaţi
Radiaţiile ionizante precoce tardive
expuneri în doze mici şi repetat

boală de boală de
iradiere Iradiere acută

mutaţii
efecte genetice
aberaţii cromozomiale
 Radiaţiile ultraviolete
Caracteristici: - lungime de undă mică;
- penetrabilitate scăzută;
- energie ridicată.
Clasificare: - raze ultraviolete lungi (320 – 400 nm) = 90%;
- raze ultraviolete mijlocii (250 – 320 nm);
- raze ultraviolete mici (150 – 250 nm).

Acţiunea asupra animalelor

Radiaţii ultraviolete lungi eritem cutanat zone depigmentate
la nivelul pielii (bovine, ovine, suine)
Radiaţii ultraviolete lungi transformă provitamina D în vitamină D
Stimulează funcţia glandei tiroide => intesificarea metabolismului general (proteic,
glucidic, mineral); modifică tabloul sanguin; stimulează multiplicarea celulară.
Măresc cantitatea de spermă la berbeci, măresc sporul de creştere în greutate la
miei şi purcei. tratamentul rahitismului
Se folosesc în: afecţiuni chirurgicale (actinoterapia)
decontaminarea microbiană (efect microbicid)
La iepuri- λ = 298 nm determină cheratite, ulcere corneene
La bovine λ = 290 – 320 nm determină conjunctivite
Indirectă Îmbunătăţesc condiţiile de mediu prin: reducerea nr. de germeni,
creşterea concentraţiei de O3, creşterea nr. de aeroioni negativi.

Radiaţiile luminoase
- violet;
Se împart în 7 categorii: - indigo;
- albastru;
- verde;
- galben;
- portocaliu;
- roşu.

Caracteristici: - Λ mică;
- putere de penetraţie redusă.

Radiaţii luminoase

Fotoreceptori retinieni

Centri nervoşi din scoarţa cerebrală

PERCEPŢIA VIZUALĂ
Sensibilitatea organismelor la stimuli luminoşi = FOTOSENSIBILITATE

fototactism fototropism – pozitiv fotoperiodism

(orientare spre lumină) – negativ (necesitatea alternanţei lumină - întuneric)

Influenţa radiaţiilor luminoase asupra animalelor

I) Acţiune informaţională

Mediul exterior Senzaţia vizuală permite hrănirea;

adăpare;
reproducţia

Acţiunea radiaţiilor luminoase asupra sistemului nervos vegetativ

Radiaţii luminoase Sistemul nervos vegetativ:

- simpatic;
- parasimpatic.

centri nerv. corticali → centri vegetativi

direct, prin căile Frey : retină → hipotalamus

retina
 - intensitatea luminii;
Reacţia animalelor la stimulii
luminoşi depinde de:
- durata iluminării fotoperioadă
(intervalul de lumină naturală sau
artificială dintr-o zi astronomică)

depinde de:
- latitudine;
- anotimp;
- alternanţa lumină – întuneric.

durata zilei = durata nopţii – ecuator

echinocţiul de primăvară (21 martie)
- latitudini medii: 12 ore lumină,
echinocţiul de toamnă (22 septembrie) 12 ore întuneric
Animale longidiurne = cele care reacţionează la un număr de ore de iluminare > 12.
Animale brevidiurne = animalele care reacţionează la o iluminare ≤12 ore.

Iluminatul de durată s.n. simpatic intensificarea catabolismului

- creşterea în greutate;
- activitatea de reproducţie.

Iluminatul de durată s.n. parasimpatic favorizează anabolismul

mică

Fotodermatoza = stare patologică provocată de transformarea rapidă de către

unele substanţe fotosensibile (conţinute de trifoi, lucernă) a
radiaţiilor luminoase în radiaţii infraroşii, cu apariţia eritemului.

Bioritmul = manifestare ciclică şi periodică a unor funcţii organice.

contracţii cardiace
scurt
contracţii respiratorii

corespunzător unei zile

lung
luni, ani
 II) Acţiune energetică
- participă la fenomenul de fotosinteză;
- oxidarea unor poluanţi;
- inactivarea unor microorganisme.

Helioterapia = tratamentul cu radiaţii solare luminoase în anumite nivele.

- creşte rezistenţa organismelor la îmbolnăviri;

Efecte: - îmbunătăţeşte activitatea de reproducţie;
- ameliorează sau vindecă rahitismul;

Lumina = factor tehnologic de producţie

sub forma programelor de iluminat.

Radiaţiile infraroşii
- cantitate redusă dimineaţa şi în atmosfera opacă, mare după-amiaza;
- capacitate mare de penetrare a atmosferei.
Acţiune directă - efect caloric - sunt absorbite de pielea şi părul închise la culoare
şi curate;
- sunt reflectate de piele şi păr deschise la culoare.
1) Încălzire locală manifestată prin: vasodilataţie, creşterea temperaturii şi a
debitului sanguin, creşterea secreţiei glandelor sebacee şi sudoripare;
2) Stimulează procesele de cicatrizare;
3) Intensifică metabolismul pielii şi al ţesuturilor învecinate.
La expuneri prelungite + intensităţi mari:
- reacţii locale (frecvent primăvara): eritem caloric, insolaţie, conjunctivite, opacifieri
ale corneei şi cristalinului
- reacţii generale (frecvent vara): şocul termic, fotodermatoze
IARNA = efect favorabil asupra bilanţului termic
VARA = creşte temperatura adăpostului => efect negativ
Protecţia animalelor: cazarea animalelor sub şoproane, umbrare; asigurarea apei
pentru băut, îmbăiat; protecţia cutiei craniene la cabaline.
Microundele - au lungime mare de undă (λ = 1-10 mm)
- produse artificial.

Efecte: oboseală, surmenaj, cefalee, stări depresive, scăderea libidoului,

modificări de vedere, tulburări cardiace.
Se folosesc în decontaminarea furajelor administrate în hrana animalelor libere
de germeni sau libere de germeni patogeni specifici.
 - CURS 3 -

Radiaţiile luminoase
- violet;
Se împart în 7 categorii: - indigo;
- albastru;
- verde;
- galben;
- portocaliu;
- roşu.

Caracteristici: - Λ mică;
- putere de penetraţie redusă.

Radiaţii luminoase

Fotoreceptori retinieni

Centri nervoşi din scoarţa cerebrală

PERCEPŢIA VIZUALĂ
Sensibilitatea organismelor la stimuli luminoşi = FOTOSENSIBILITATE

fototactism fototropism – pozitiv fotoperiodism

(orientare spre lumină) – negativ (necesitatea alternanţei lumină - întuneric)

Influenţa radiaţiilor luminoase asupra animalelor

I) Acţiune informaţională

Mediul exterior Senzaţia vizuală permite hrănirea;

adăpare;
reproducţia

Acţiunea radiaţiilor luminoase asupra sistemului nervos vegetativ

Radiaţii luminoase Sistemul nervos vegetativ:

- simpatic;
- parasimpatic.

centri nerv. corticali → centri vegetativi

direct, prin căile Frey : retină → hipotalamus

retina
 - intensitatea luminii;
Reacţia animalelor la stimulii
luminoşi depinde de:
- durata iluminării fotoperioadă
(intervalul de lumină naturală sau
artificială dintr-o zi astronomică)

depinde de:
- latitudine;
- anotimp;
- alternanţa lumină – întuneric.

durata zilei = durata nopţii – ecuator

echinocţiul de primăvară (21 martie)
- latitudini medii: 12 ore lumină,
echinocţiul de toamnă (22 septembrie) 12 ore întuneric
Animale longidiurne = cele care reacţionează la un număr de ore de iluminare > 12.
Animale brevidiurne = animalele care reacţionează la o iluminare ≤12 ore.

Iluminatul de durată s.n. simpatic intensificarea catabolismului

- creşterea în greutate;
- activitatea de reproducţie.

Iluminatul de durată s.n. parasimpatic favorizează anabolismul

mică

Fotodermatoza = stare patologică provocată de transformarea rapidă de către

unele substanţe fotosensibile (conţinute de trifoi, lucernă) a
radiaţiilor luminoase în radiaţii infraroşii, cu apariţia eritemului.

Bioritmul = manifestare ciclică şi periodică a unor funcţii organice.

contracţii cardiace
scurt
contracţii respiratorii

corespunzător unei zile

lung
luni, ani
 II) Acţiune energetică
- participă la fenomenul de fotosinteză;
- oxidarea unor poluanţi;
- inactivarea unor microorganisme.

Helioterapia = tratamentul cu radiaţii solare luminoase în anumite nivele.

- creşte rezistenţa organismelor la îmbolnăviri;

Efecte: - îmbunătăţeşte activitatea de reproducţie;
- ameliorează sau vindecă rahitismul;

Lumina = factor tehnologic de producţie

sub forma programelor de iluminat.

Radiaţiile infraroşii
- cantitate redusă dimineaţa şi în atmosfera opacă, mare după-amiaza;
- capacitate mare de penetrare a atmosferei.
Acţiune directă - efect caloric - sunt absorbite de pielea şi părul închise la culoare
şi curate;
- sunt reflectate de piele şi păr deschise la culoare.
1) Încălzire locală manifestată prin: vasodilataţie, creşterea temperaturii şi a
debitului sanguin, creşterea secreţiei glandelor sebacee şi sudoripare;
2) Stimulează procesele de cicatrizare;
3) Intensifică metabolismul pielii şi al ţesuturilor învecinate.
La expuneri prelungite + intensităţi mari:
- reacţii locale (frecvent primăvara): eritem caloric, insolaţie, conjunctivite, opacifieri
ale corneei şi cristalinului
- reacţii generale (frecvent vara): şocul termic, fotodermatoze
IARNA = efect favorabil asupra bilanţului termic
VARA = creşte temperatura adăpostului => efect negativ
Protecţia animalelor: cazarea animalelor sub şoproane, umbrare; asigurarea apei
pentru băut, îmbăiat; protecţia cutiei craniene la cabaline.
 Microundele - au lungime mare de undă (λ = 1-10 mm)
- produse artificial.

Efecte: oboseală, surmenaj, cefalee, stări depresive, scăderea libidoului,

modificări de vedere, tulburări cardiace.
Se folosesc în decontaminarea furajelor administrate în hrana animalelor libere
de germeni sau libere de germeni patogeni specifici.

Electricitatea atmosferică
- aeroionizare - câmpul aeroelectric - fenomene orajoase - câmpul magnetic

Aeroionizarea
Definiţia procesul de formare şi evoluţie a particulelor încărcate şi % ionilor
dintr-un anumit loc.

Aeroionii. Definiţie pierdere sau câştig de particule materiale (electroni) sub acţiunea
factorilor ionizanţi cosmici, telurici şi a fenomenelor meteo

Caracteristicile aeroionilor
a) Stare de agregare: gazoşi, solizi, lichizi;
b) Sarcină electrică: pozitivă (pierd electroni – e.g. H3O+1);
negativă (câştigă electroni – e.g. OH-2, N, O2);
c) Dimensiuni: mari, mici;
d) Greutate: uşori, grei, ultragrei;
e) Mobilitate: invers proporţională cu dimensiunile şi masa lor;
f) Durata de viaţă a aeroionilor: aeroionii mici, în atmosfera nepoluată = 20 minute; în atmosfera
poluată = câteva secunde;
aeroionii mari = câteva ore.
Ebert,
g) Densitatea – nr/cm3 Electrometre Gardien,
Geiger-Müller
 Aeroionii înregistrează variaţii:

diurne anuale
densitate minimă = ora 800 densitate minimă = decembrie - februarie
densitate maximă = ora 1400 densitate maximă = septembrie
Influenţa aeroionilor
Aeroionii negativi a) efecte favorabile asupra sănătăţii:
- înviorează organismul;
- hipotensivi;
- stimulează: reacţiile de oxido-reducere în ţesuturi, secreţia glandei tiroide, secreţia
hipofizei;
- reduc stresul;
- îmbunătăţesc parametrii biochimici şi hematologici sanguini;
- densitate mare de aeroioni negativi (700-1000/cm3) → sub aceste valori apar:
fenomene de slăbire, adinamie, anorexie.
b) efecte favorabile asupra producţiei:
- cresc ingestia, cresc indicele de conversie a furajelor; detitraj
fizic
- reduc morbiditatea reduc nr. de microorganisme din aer
< 38% adăposturi păsări < 75% adăposturi iepuri detitraj
- cresc rezistenţa organismului. biologic

efect
bacteriostatic,
bactericid accelerarea
sedimentării

DETITRAJ BIOLOGIC DETITRAJ FIZIC

Aeroionii pozitivi acţiune nefavorabilă.

- cresc excitabilitatea nervoasă;

- hipertensivi;
- creşte secreţia de serotonină => excitabilitate, fenomene respiratorii;
- tuse şi dificultăţi respiratorii la animale cu afecţiuni cronice;
- deteriorarea indicilor sanguini.

Câmpul aeroelectric (CAE)

+
+ + + + + + +
+
+
+ +
+ + +
+ - + + + + + + +
- - -
- - -
-
- - - - - - - -

Diferenţa de tensiune dintre sol şi aer = gradientul CAE, care se măsoară în V/m
- la suprafaţa pământului, pe timp frumos, este de 120 - 150 V/m;
- pe timp noros ajunge până la 20000 V/m.
CAE ocoleşte denivelările, inclusiv adăposturile de animale (este nul în
adăposturi) = mişcarea se va face în afara fermelor.

CAE nul

diurne depind de zonă şi sunt

periodice anuale suportate bine de animale

Variaţiile CAE
hiperexcitabilitatea
neperiodice apar pe furtună
animalelor
 Fenomenele electrice orajoase
Definiţie Complexul de manifestări electrice din atmosferă care duc la
descărcări electrice sub formă de scântei.
Fulgerele = descărcări electrice în interiorul unor nori stratificaţi sau între nori
nestratificaţi, cu sarcini electrice de sens contrar - care nu ating pământul.

+ + +
- - -

+ + - -

Trăznetele = descărcări electrice între nori şi suprafaţa pământului, însoţite

de tunete, frecvent în perioada mai – septembrie.

+ +
- - - - -

Influenţa fenomenele electrice orajoase asupra animalelor

Fulgerul + tunetul produc:
- hiperexcitabilitate;
- tahicardie;
- încetarea temporară a digestiei.
- distrugerii SN;
Trăznetul → fulguraţie → moarte instantanee datorită:
- sincopei cardiace;
- hipertensiunii.

Frecvenţa fulguraţiei la animale datorită poziţiei patrupede, lipsei izolaţiei

 - bovine;
- ovine;
Ordinea frecvenţei:
- cabaline;
- suine.
Actele de despăgubire pentru animalele moarte prin fulguraţie şi
asigurate se întocmesc de către medicii veterinari. Semne:
- arsuri superficiale în regiunile expuse;
- evidenţierea vascularizaţiei venoase;
- traumatisme în timpul căderii.
Protecţie: - montare de paratrăsnete la adăposturi;
- evitarea adăpostirii sub copaci sau pe locuri înalte.
Câmpul geomagnetic (cgm)
Pământul = magnet uriaş
Influenţa cgm asupra animalelor depinde de: sex, vârstă, rasă, stare fiziologică.
- glandelor endocrine;
Se evidenţiază la nivelul: - sângelui;
- S.N.
Cgm mari (condiţii experimentale): - inhibă dezvoltarea tumorilor,
- modifică reacţiile imunologice.
Cgm variabile: - modifică structura spaţială a apei (magnetizarea apei);
- reduce tulb. digestive, creşte indicele de conversie a furajelor;
- măreşte sporul de creştere în greutate.

Nuclee de condensare (ndc)

Definiţie: particule solide, în suspensie în atmosferă, pe care condensează

sau sublimează vaporii de apă.
Praful nu constituie ndc!

Nr. de ndc/cm3 aer: - în aerul poluat sute de mii;

- în aerul curat 1000 – 2000;
- în aerul foarte curat: sute.

- iritantă mecanic;
Acţiunea ndc: - toxică;
- alergică.

Prevenire = filtrarea aerului.

 Factori meteorologici complecşi
Vremea
Clima

Vremea
Definiţie: starea fizică a atmosferei la un moment dat, determinată de
temperatura, umiditate, presiune, mişcarea aerului, precipitaţii, stare
electrică a atmosferei.
Front atmosferic = partea anterioară a unei mase de aer în mişcare.

cald rece

Hărţi sinoptice = hărţi

care conţin linii izobare,
delimitând masele şi
fronturile atmosferice şi
simbolurile fenomenelor
pe care le determină.

Vremea este influenţată de:

- anticiclonul azoric (rece şi umed);
- anticiclonul ruso-siberian (rece şi uscat);
- ciclonul mediteranean (cald şi umed);
- ciclonul islandez (călduţ şi umed);
- ciclonul arabic (cald şi uscat).
zilnice;
periodice sezoniere;
Variaţiile vremii anuale.

neperiodice (cicloni, anticicloni)

Caracterul vremii este impus de nivelul factorilor meteorologici predominanţi.

Prognoza vremii este importantă pentru creşterea şi exploatarea animalelor:

- previne îmbolnăvirile generate de factorii meteo excesivi;
- organizarea acţiunilor curativo-profilactice.

Influenţa vremii
Studiază raporturile
BIOMETEOROLOGIE între animale şi factorii
acţiune biotropă
VETERINARĂ meteorologici
 ciclonopatii boli reumateice;
(acutizare artralgii, mialgii;
Înaintea ciclonilor)
boli nervoase;
Boli meteorotrope boli cardiovasculare;
(boli influenţate de depresie;
factorii meteo) catar gastrointestinal.
anemopatii nevroze;
(sub influenţa nevralgii;
vânturilor puternice) migrene.
Masele şi fronturile de aer scăderea bruscă a temperaturii;
rece determină: creşterea presiunii;
creşterea densităţii aeroionilor;
stimularea SN ortosimpatic
vasoconstricţie, spasme vasculare,
hipertensiune, hiperglicemie

Masele şi fronturile de aer stimularea SN parasimpatic

cald determină:
vasodilataţie, hipertensiune,
colici, indigestie
şoc caloric

Meteorosensibilitate
Capacitatea animalelor de a presimţi modificarea comportamentului
schimbările vremii
- căutare de culcuş;
- creşterea consumului de furaje;
- fătare înainte de furtună.

starea de sănătate; Cantitatea şi calitatea furajelor;

Vremea influenţează indirect Nivelul parametrilor de
producţia prin
microclimat

Clima şi influenţa ei
Definiţie: ansamblul elementelor meteorologice ce caracterizează atmosfera
într-un spaţiu determinat.

La formarea climei participă: radiaţia solară

circulaţia aerului
caracteristicile teritoriului;
activitatea omului.
 Clasificarea climei
macroclima (clima Terrei)
I) după zona geografică: mezoclima (unele zone geografice)
microclima (suprafeţe terestre mici)
climat tropical
II) după latitudine: climat temperat
climat polar

România = climat temperat – continental (paralela 25-65), 4 anotimpuri, influenţat

de: anticiclonii azoric
rusosiberian
ciclonii islandez
mediteranean
arabic
III) după forma de relief: climat alpin (la peste 1000 m, temp. + pres. scăzute;
UR, radiaţii şi mişcarea aerului ridicate)
climat subalpin (500 – 1000 m)
climat de şes şi colinar (sub 500 m, temp. + presiune
mari)
climat de stepă (în sudul ţării, temp. mari, radiaţii
intense, mişcarea aerului mare)
climat marin (litoralul Mării Negre, temp. + presiune +
UR mari, radiaţii intense, aerosoli salini)
 Valorile medii ale factorilor meteorologici în România
Temperatură = luna cea mai caldă: iulie
luna cea mai rece: ianuarie

Umiditate relativă = valoare medie anuală 70 – 85%

(< şes, > munte)

Nebulozitate = valoare medie 5 – 6 grade convenţionale

(< litoral, > munte)

Precipitaţii = valoare medie/an = 630 mm 1200 mm – munte

<400 mm – litoral

Vânturi = - oceanice din V şi N-V = vara

- continentale din N şi N-E = iarna
Crivăţul
Nemira
- locale = Austrul
Vântul mare
brizele de munte şi de mare

Influenţa climei
solicitante (climatul alpin, de stepă şi marin)
directă stimulator (climatul subalpin)
indiferent (climatul de şes şi colinar)
Acţiunea climei consecinţa nivelului şi dinamicii
factorilor meteorologici

Cantitatea şi calitatea furajelor

indirectă
Cantitatea şi calitatea apei
Condiţiile climatice au rol major în:
- răspândirea speciilor şi raselor;
- determinarea tipurilor morfofiziologice şi productive ale animalelor

a) climatul cald şi uscat: animale cu talie mică, piele fină, păr scurt, glande
sudoripare numeroase, copite şi ongloane mici şi dure

b) climatul rece şi umed: animale cu talie mare, piele groasă, păr şi ţesut conjunctiv
abundent, depuneri de grăsime, ongloane şi copite mari

c) climatul maritim: animale masive

 boli a frigore
rece şi umed
boli microbiene
Influenţa climei asupra sănătăţii
boli parazitare
cald şi umed
scăderea parametrilor
reproductivi

Protecţia animalelor: cazarea în adăposturi cu microclimat controlat

Aclimatizarea animalelor

organism mediu

Asigură menţinerea vieţii

Realizarea producţiilor animaliere

Conceptul de adaptare = modificări funcţionale şi anatomice ce au loc în condiţii

normale şi se pot instala după perioade mai scurte sau mai lungi
fenomen natural de timp

Adaptarea se realizează prin mecanisme neuro-hormonale

depinde de: - însuşirile genetice şi fenotipice, ” experienţa” animalului;
- calităţile ascendenţilor;
- gradul de solicitare a factorilor de mediu.
Conceptul de aclimatizare = proces complex, dirijat de om, în care animalele
domestice se adaptează unor condiţii naturale şi artificiale
de mediu diferite de cele în care s-au format şi care le
permit să trăiască, să se reproducă, să-şi menţină sau sa
îşi îmbunătăţească însuşirile productive.
 speciile granivore

Se aclimatizează uşor speciile omnivore

speciile carnivore

Se aclimatizează greu - speciile ierbivore

găini Plymouth Rock,

cosmopolite cai pursânge englez,
(se adaptează uşor, ocupă pursânge arab, taurine
zone întinse pe Terra) Simmenthal, porci
Landrace, oi Merinos
Rasele

topopolite taurinele Jersey,

(se adaptează greu, ocupă oile Friză
zone restrânse)

animalele tinere
(maturitate sexuală – sunt plastice
Se aclimatizează uşor – sistem de adaptare consolidat)
animalele cu constituţie robustă
animalele cu stare de întreţinere bună

homeoclimatice = asemănătoare sub raport climatic

(favorabile aclimatizării)
Zonele
heteroclimatice = diferite sub raport climatic
(improprii aclimatizării)

Climograme = înscriere pe grafice a temperaturii medii lunare multianuale şi

umidităţii medii lunare
Hyterograme = înscriere pe grafice a temperaturii + precipitaţiilor

Aclimatizare uşoară = - animale transportate în zone cu aceeaşi izotermă sau izohietă

- din climat cald şi umed → climat rece şi uscat
toamna/iarna – când animalele
provin din climat rece
La noi în ţară → transferul de animale
primăvara/vara – când animalele
provin din climat cald
 eforturilor de adaptare
Criza de aclimatizare - consecinţa
asimilarea condiţiilor noi

se manifestă prin: modificări morfo-productive (atenuare în 3-4 ani)

Criza de aclimatizare

dirijarea furajare îngrijire exploatare degenerare

microclimatului raţională raţională raţională (neasimilarea condiţiilor
noi de viaţă)

asimilarea condiţiilor noi de viaţă economică

masă corporală mică,
producţie necorespunzătoare
biologică
pierderea fertilităţii
 IGIENA SOLULUI

Definiţia solului: stratul superficial, afânat, al scoarţei terestre în care au

loc procese biologice.

Rolul igienic al solului

- suport pentru animale şi adăposturi;
- loc de depozitare şi furnizor de elemente nutritive pentru plante şi animale;
- sistem epurator – sediu pentru transformarea reziduurilor de orice fel
(industriale, umane, animale etc.)

Acţiunea solului asupra animalelor:

apariţia unor leziuni corporale în zona de
contact datorită consistenţei dure

a) Acţiune directă: pierderi de căldură de către animale în

poziţia decubitală datorită proprietăţilor
calorice ale solului

generează pulberi datorită structurii

favorabile a solului
 calitatea vegetaţiei: sub raportul compoziţiei
fizico-chimice
carenţe
dismineraloze:
exces
b) Acţiune indirectă: cantitatea de furaje: fertilitatea solului

calitatea furajelor: compoziţia fizico-chimică a

straturilor de sol
cantitatea de apă subterană

Bolile telurice = boli care se transmit prin intermediul solului.

Boli infecţioase

ascaridiozele
Boli parazitare
dicrocelioza

sănătoase amplasate pe terenuri

înalte, uscate, însorite,
Soluri libere de agenţi etiologici

insalubre amplasate pe terenuri

joase, inundabile, reci,
contaminate

Compoziţia chimică a solului

solidă
Solul este format din 3 faze lichidă
gazoasă

I) Faza solidă macroelemente:

(62-95%)
Si, Al, Ca, Fe, Mg, K,
N, C, O2
microelemente:
I, F, Br, Co, Mn, Mo
Cartarea agrochimică a solurilor = împărţirea solurilor în funcţie de conţinutul
acestora în elemente minerale

Hărţi agrochimice = corelaţii între endemii → excesul şi carenţa solului

în elemente minerale

endemii biogeochimice
Sănătatea omului şi a animalelor sub raport
nutriţional metabolic reflectă sănătatea solului.

capacitatea naturii
de a se reînnoi

îmbunătăţirea stării de sănătate pe Terra trebuie începută cu “vindecarea”

pământului de poluare
de exploatare neraţională
Pământul bolnav prezintă următoarele simptome:
- eroziunea solului;
- pierderea fertilităţii;
- anomaliile hidrologice;
- dezvoltarea luxuriantă a anumitor specii.

cantitatea de humus

Fertilitatea solului depinde de: structura granulară a solului;

condiţionează:
nivelul producţiilor.
reacţia solului
gradul de solubilitate a
condiţionează: substanţelor;
nivelul activităţii biologice.

- producţii mari la hectar;

pH neutru - plante echilibrate din punct de
vedere al compoziţiei chimice.

- producţii mici la hectar;

-calitate slabă a plantelor
pH acid (dezechilibre sub raport Ca/Mg);
- inhibă activitatea microorganismelor.

- moderat: dezvolt. leguminoase,

compoziţie minerală echilibrată;
pH alcalin - mare: plante concentrate în Fe şi Mn,
dezechilibre Ca/P – carenţa în P.
 Zonele Hoffman (apa din sol aşezată
II) Faza lichidă - apa din sol în straturi succesive)

apă precipitaţii
(săracă în ioni)
strat O
zona de evaporare

strat A
zona de aerare
(apă în suspensie)
strat E zona de filtrare

ionizarea apei
strat B zona de capilaritate
(trecerea în sol)

strat C
zona de saturaţie zona apei
(apă sub presiune propriu-zise
strat R hidrostatică) (ape subterane)

staturile O - C = regolith
strat R = rocă

III) Faza gazoasă - aerul din sol (conţine cant. mari de vapori de apă)

Proprietăţile fizice ale solului

- granulaţia
- porozitatea
- permeabilitatea
- capilaritatea
- capacitatea de absorbţie (selectivitatea)
- temperatura
Granulaţia – agregate ale componentelor solului ce îi conferă acestuia structura
mecanică.
Porozitatea – reprezintă spaţiile dintre granulele de sol (necapilară – pori cu
Φ>2 mm) şi din interiorul granulelor de sol (capilară – pori cu Φ<2 mm).
Porozitatea totală a solului este raportul dintre volumul total al porilor capilari şi
necapilari şi volumul solului la care se raportează. Porozitatea depinde de:
mărimea granulelor, uniformitatea granulelor, structura solului.
Permeabilitatea – proprietatea solului de a se lăsa traversat de aer sau apă de
sus în jos conform gravitaţiei.
Capilaritatea – proprietatea solului de a se lăsa traversat de apă de jos în sus
contrar gravitaţiei. Este invers proporţională cu: mărimea granulelor, porilor.
Selectivitatea – proprietatea solului de a reţine pe suprafaţa granulelor care îl
compun apa, gazele, impurităţile şi microorganismele.

asigură protecţia apelor subterane

 Proprietatea fizică a ADĂPOST FÂNTÂNĂ
solului
granulaţie mare fină

porozitate mare (necapilară) mare (totală)

permeabilitate mare moderată

capilaritate mică moderată
selectivitate mică ff. mare

Temperatura solului – starea de încălzire sau de răcire a solului.

Soluri calde – uscate, pietroase, nisipoase.
Soluri reci – umede, compacte (argiloase).
Importanţa determinării temperaturii solului – cunoaşterea temperaturii de
îngheţ a solului.
sub 1,5 m

- fundaţia adăposturilor;
- amplasarea reţelelor de apă şi canalizare.

Componentele vii ale solului

- bacterii;
- bacteriofagi;
- actinomicete;
Organisme vii:
- ciuperci;
- alge;
- protozoare.

Bacteriile produc: degradarea aerobă şi anaerobă a mat. organic;

nitrificarea;
denitrificarea;
eliberarea sulfului şi fosforului;
oxidarea sulfului şi H2S;
fixarea N atmosferic în sol.
Microflora din sol este clasificată în: permanentă (autohtonă)
germeni adaptaţi la solul neîngrăşat
constituită din: temporară (îngrăşăminte organice)
- virusuri de tranziţie (îngrăşăminte organice,
- bacterii secreţii, excreţii, cadavre)
- actinomicete germeni patogeni pentru om şi animale
- miceţi
- alge
Virusurile patogene pentru om şi animale = viaţă limitată în sol.
saprofite;
Bacteriile din sol condiţionat patogene;
patogene.

excretaţi de om
om → sol → om

Germenii patogeni din sol om → sol → animal

excretaţi de animale animal → sol → om

animal → sol → animal

exemple:

tetanos
antrax
cărbune emfizematos

Formele vegetative rezistă 4 – 10 săptămâni

Formele sporulate rezistă până la 20 de ani.

Actinomicetele – în soluri bogate în substanţe organice.

Miceţii – în stratul superficial al solului.
produc micotoxine
contaminarea animalelor
autotrofe (asigură circuitul carbonului)
Alge
heterotrofe (scindează substanţele poluante)
Microfauna solului - protozoare
biohelminţi (paraziţi intestinali → gazdă intermediară → stadiul infestant)
tenie
Paraziţii din sol:
geohelminţi (se dezvoltă direct pe sol, stadiu infestant în afara org. animal)
ascarizi, strongili, trichocefali
Răspândirea microorganismelor în sol
suprafaţa solului
2-3 cm = nr. redus

4-30 cm = densitate maximă

3 m = dispar
 Poluarea solului
Definiţie: modificarea compoziţiei naturale a solului ca urmare a depunerii sau
integrării în sol a diferite reziduuri.
solizi
Poluanţi după starea de agregare
lichizi
clasificare
organici
după natura chimică anorganici
micşti
Forme de degradare a solului:

eroziune sărăturare tasare deşertificare

Poluarea solului cu reziduuri solide

Reziduurile solide pot fi: menajere
stradale
industriale
radioactive
agrozootehnice
speciale
a) Poluarea solului cu reziduuri menajere
Într-o zi de la un locuitor rezultă 0,4 – 1 kg reziduuri menajere.
Importanţa igienică a acestora constă în: cantitatea
compoziţia lor
favorizează dezvoltarea unui număr mare de
vectori (insecte, rozătoare) şi germeni patogeni
reziduuri menajere risc din cauza încărcăturii infecţioase ridicate
b) Poluarea solului cu reziduuri stradale

Reziduuri stradale = cele care rezultată în pieţe, parcuri.

0,3 kg/locuitor/zi
În pieţe – 1 m3/1000 m2/zi
plante
Importanţa = volumul mare
c) Poluarea solului cu reziduuri industriale

materie primă 50% reziduuri sol animale

15% nocive om

d) Poluarea radioactivă a solului

depunerilor radioactive din atmosferă
este urmarea:
depozitarea pe sol a reziduurilor ce conţin izotopi radioactivi

e) Poluarea solului cu reziduuri agrozootehnice

Reziduul agrozootehnic biomasă - vegetală
- gunoi de grajd
- dejecţii: păstoase, semilichide
- resturi furajere
- cadavre

se descompune: gaze odorante

germeni
elemente parazitare

folosirea neraţională a îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor

f) Poluarea solului cu reziduuri speciale
Reziduurile speciale provin de la: spitale
unităţi de cercetare

- colectate
- îndepărtate
Reziduurile solide:
- depozitate compostare
- prelucrate prin: tratare în camera biotermică
incinerare

Poluarea solului cu reziduuri lichide

Reziduurile lichide sunt: ape reziduale feclaloid-menajere
ape reziduale industriale
ape reziduale zootehnice
ape reziduale meteorice
ape reziduale incomplet epurate
ape reziduale chimice
reziduuri petroliere - ţiţei
a) Apele reziduale fecaloid-menajere
locuinţe
provin din
instituţii publice

volumul lor = volumul apei potabile distribuite

- substanţe organice rezultate din dejecţii, spălarea corpului,

spălarea locuinţelor şi pregătirea hranei
Poluează prin:
- microorganisme din dejecţii, secreţii, spută
- substanţe chimice: detergenţi, pesticide
b) Apele reziduale industriale
procese tehnologice
provin din
igienizarea unităţilor
chimică
Poluează cu substanţe ce provin din industria: alimentară
organică siderurgică
anorganică
mixtă
după natură: toxică
netoxică
infecţioasă
neinfecţioasă

c) Apele reziduale zootehnice

Provin din unităţi de creştere a animalelor
Compoziţie = ape fecaloid menajere

d) Apele reziduale meteorice = surse naturale de poluare

germeni patogeni
conţin: substanţe toxice
suspensii

e) Apele reziduale incomplet

epurate = de la staţiile de epurare

f) Apele reziduale chimice provin

din diferite industrii chimice

g) Reziduurile petroliere se
întâlnesc în vecinătatea sondelor
 Rolul apelor reziduale
epizootologic (diseminarea în sol şi apă a germenilor patogeni)
toxicologic (diseminarea substanţelor toxice)
ecologic (afectează procesele de autoepurare a solului şi a apei)
economic (distrug flora şi fauna)

Prevenirea poluării cu ape reziduale se realizează prin:

- colectarea
- evacuarea apelor reziduale
- tratarea

Poluarea biologică a solului

Microflora
componentele
vii ale solului
Microfauna

Aprecierea poluării solului

Insalubritatea solului se poate depista:
structură omogenă
a) organoleptic – soluri poluate granulaţie fină
culoare închisă
miros neplăcut
modificarea pH-ului
b) chimic raportul elementelor componente
azotul organic
sol nepoluat: 0,95
Indicele Hlebnikov N organic teluric
sol poluat: 0,85 - 0,95 
sol mediu poluat: 0,70 - 0,85 (cifra sanitară ) N organic total
sol puternic poluat: <0,70

NTG/g sol
bacterii coliforme/g sol (arată nivelul poluării)
bacterii perfringens/g sol (momentul impurificării:
singuri – poluare veche, perfringens + coli – poluare recentă)
c) biologic bacterii termofile/g sol (bacterii care se dezvoltă la 72°C → fertilizarea
solului cu gunoi de grajd)
nr. ouă, larve, geohelminţi/g sol (corelaţii între poluarea solului şi
gradul de infestare a populaţiei umane şi animale)
prezenţa virusurilor
Solul reprezintă o cale de transmitere a unor agenţi patogeni cu rol în epidemiologie.

1) NTG = un indicator igienic relativ, arată nr. de germeni care se dezvoltă la 37°C.
Ceilalţi germeni (care se dezvoltă la alte temperaturi) au rol agrobiologic.
2) Bacteriile coliforme = indicator sanitar care exprimă nivelul poluării, fără a se
putea preciza natura umană sau animală a impurificării.
Pentru interpretarea nivelului de poluare cu bacterii coliforme se determină titrul
coli, care reprezintă cantitatea minimă de sol în care s-au identificat bacterii
coliforme.
3) Bacteriile perfringens (sporulate) pot aduce precizări legate de momentul
impurificării mediului.
Prezenţa lor singulară în probele de sol indică o poluare mai veche, în timp ce
identificarea lor simultan cu Escherichia coli denotă o impurificare recentă.
Prezenţa bacteriilor perfringens indică riscul unei infecţii cu germeni patogeni de tipul
Salmonella, Shigella, precum şi a unor enterovirusuri care au o rezistenţă mai mare
în mediul exterior decât enterobacteriaceele.
Şi în cazul acestor bacterii se determină titrul perfringens (cantitatea cea mai mică
de sol în care se evidenţiază bacterii din genul perfringens).
4) Bacteriofagii enterici. Cu ajutorul lor se apreciază momentul impurificării.
În cazul impurificării, primul apare fagul coli, urmat de fagul tific O, apoi de Vibrio,
dispărând în ordinea inversă apariţiei.

5) Bacterii termofile (care se dezvoltă la 72°C) arată o fertilizare a solului cu gunoi

de grajd.
6) Nr. ouălor şi larvelor de geohelminţi (ascarizi, trichocefali, strongili etc.) din sol
reflectă gradul de infestare a populaţiei umane şi animale cu aceştia. Examenul
parazitologic al solului se face pe probe recoltate de pe păşuni, fâneţe, dar şi din
padocuri.
7) Virusurile odată ajunse în sol, se absorb pe granule, unde rămân ca atare, fiind
foarte greu de dezadsorbit, fapt foarte important din punct de vedere igienic şi
epidemiologic.

Indicatorii poluării biologice a solului (Strauss, 1980)

Sol NTG/g sol Tritrul coli Titrul Nr. ouă
perfringens helminţi/g sol

Nepoluat 1.000 1 g şi peste 0,1 g şi peste 0

Slab poluat 10.000 1 – 0,01 g 0,1 – 0,001 g 10

Poluat 100.000 0,01 g – 0,001 g 0,001 – 0,0001 g 10 – 100

Foarte poluat 1.000.000 sub 0,001 g sub 0,0001 peste 100

 Autopurificarea şi asanarea solului
dizolvare
fizice
Poluanţii anorganici sunt difuzie
neutralizare
integraţi în sol prin procese: chimice r. de oxidare
r. de reducere

biologice asimilare de către flora autohtonă

absorbţia de către plante
fizice
a) dezintegraţi în compuşi simpli prin procese chimice
Poluanţii organici biologice
b) integraţi în sol

naturală: vara = 5 zile

Autoepurarea solului
toamna
10 zile
primăvara
- permeabilitate mare
rapidă – soluri cu:
- umiditate redusă
- aerate
- în care predomină procese oxidative, aerobe
- reci
lentă în soluri
- compacte unde au loc procese
- cu umiditate ridicată anaerobe, de reducere
- cu deficit de aerare

Influenţa solului poluat asupra apei

Agricultură – Substanţe chimice
apa

sol
produşi de autopurificare
poluanţi

Apa Agresiv

aer plante animale om

Influenţa solului poluat asupra plantelor

îngrăşăminte chimice îngrăşăminte organice
excesul de N
- creşterea luxuriantă a organelor verzi
- întârzierea maturării fructelor, exacerbarea sensibilităţii
- scuturarea florilor, coloraţia neuniformă şi timpurie a fructelor
- scurtarea perioadei apte pentru conservare

om
influenţă negativă animale
 Prevenirea poluării solului
Menţinerea salubrităţii solului se realizează prin:
- Reglementarea şi respectarea condiţiilor de depozitare a reziduurilor;
- Respectarea tehnologiilor de colectare, evacuare şi inactivare a reziduurilor;
- inactivarea substanţelor toxice, a germenilor patogeni, elementelor parazite;
- evitarea dispersării dejecţiilor pe sol;
- folosirea fertilizanţilor naturali după inactivare biologică, chimică
- avertizarea asupra pericolului reprezentat de fertilizanţii neinactivaţi;
- folosirea raţională a îngrăşămintelor chimice.
Combaterea poluării solului
salubrităţii solului
Scop = refacerea structurii
capacităţii productive

- restabilirea raportului normal între S.O., umiditate, aerare;

- îndepărtarea excesului de substanţe organice de pe
suprafaţa solului;
se realizează prin: - lucrări de subsolaj;
- drenarea terenului;
- decontaminare;
- tratarea solului.

În SUA este promovată agricultura durabilă care este:

- sănătoasă pentru mediu;
- viabilă economic;
- responsabilă dpdv. social.

Obiectivele agriculturii biologice:

- obţinerea de produse agricole cu valoare nutritivă ridicată şi în cantităţi
suficiente;
- folosirea unor metode de lucru compatibile cu mediul;
- menţinerea fertilităţii solului;
- evitarea poluării;
- menţinerea diversităţii genetice inclusiv protejarea plantelor şi animalelor
sălbatice;
- păstrarea organismelor vii din sol (microflora şi microfauna) prin rotaţie
adecvată de culturi, tehnici de lucrări şi menţinerea cantităţii mari de humus
din sol.
Principiile agriculturii ecologice
- menţinerea fertilităţii solului;
- protecţia mediului (folosirea îngrăşămintelor organice);
- respectul pentru sănătatea consumatorilor.
 Eroziunea solului (pierderea humusului şi a unor substanţe nutritive – N, P, K,
Ca, Mn, Zn)
Se previne prin:
- irigare, fertilizare, tratarea cu pesticide
- alternarea culturilor
- folosirea unor sisteme de maşini adecvate
- evitarea suprapăşunatului, exploatarea raţională a păşunilor
- reîmpăduriri.
Sărăturarea se previne prin lucrări de desecare, drenaj şi prin irigări de
spălare.
Excesul de umiditate – prin lucrări de hidroameliorare corespunzătoare.

În ţările puternic dezvoltate economic, pentru

prevenirea şi combaterea poluării, degradării solului se
extinde agricultura biologică în locul celei chimice.
În acest context, UE a emis regulamentul 91/2002 care
reglementează obţinerea, etichetare şi controlul
produselor biologice şi alimentare obţinute prin
aplicarea principiilor agriculturii biologice. Acest
regulament admite folosirea îngrăşămintelor organice,
a celor minerale puţin solubile şi a unui număr redus de
substanţe chimice simple.

În Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 sunt cuprinse următoarele

recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei:
- primăriile au obligaţia de a îndepărta apele uzate şi reziduurile solide;
- igiena în gospodării şi locuinţa proprie;
- să nu se creeze disconfort vecinilor;
- îndepărtarea apelor uzate numai după tratarea în instalaţii publice sau proprii ale
agenţilor economici;
- instalaţiile mici de colectare a apelor uzate se amplasează la cel puţin 20 m de cea
mai apropiată locuinţă;
- colectarea deşeurilor menajere în condiţii care să evite poluarea şi dezvoltarea de
vectori patogeni;
- evacuarea deşeurilor solide în perioada 1 aprilie – 1 octombrie la 1-2 zile şi în
perioada 1 octombrie – 1 aprilie la maxim 3 zile;
- irigarea culturilor cu apă ce îndeplineşte condiţiile STAS;
- amplasarea rampelor de depozitare se va face pe terenuri avizate de organele de
specialitate teritoriale, la distanţă de malurile râurilor, cartierele de locuinţe, fermele
de animale, sursele de apă, cu suprafeţe suficient de mari (10 ani);
- deratizarea, dezinsecţia, decontaminarea sistematică a rampelor de depozitare a
deşeurilor menajere;
- folosirea mijloacelor de transport corespunzătoare (acoperite, igienice,
decontaminate).
- împrejmuirea rampelor de depozitare;
- neutralizarea deşeurilor solide şi a celor toxice şi periculoase se realizează cu
avizul organelor de specialitate;
- inactivarea dejecţiilor, purinului, secreţiilor şi excreţiilor provenite de la animale
bolnave din ferme, abatoare, laboratoare sanitare veterinare (cercetare, diagnostic,
producţie de biopreparate);
- folosirea dejecţiilor numai după trecerea perioadei minime de stocare necesară în
funcţie de tipul de fermentaţie la care au fost supuse (fermentaţie aerobă, anaerobă
şi mixtă);
- popularizarea în rândul producătorilor particulari a metodelor moderne de inactivare
a fertilizanţilor naturali şi a pericolului folosirii acestora fără tratare corespunzătoare;
- avizarea folosirii apelor uzate numai după realizarea parametrilor de depoluare
prevăzuţi în tehnologia staţiilor de epurare.
 IGIENA APEI

Definiţia apei: element de constituţie esenţial şi majoritar al materiei vii,

care asigură desfăşurarea proceselor vitale.

Rolul apei
a) Generează fenomenele meteorologice
tipurile de climă
procesele biologice din sol

b) Asigură circuitul materiei în natură

legătura dintre sol şi plante
calitatea aerului atmosferic
hrana animalelor

c) Determină starea de sănătate a animalelor

nivelul cantitativ şi calitativ al
produselor animale

d) Este sursă desfătare estetică

importantă de satisfacţii sufleteşti
 e) În zootehnie nutrient (apă biologică)
element important al
procesului de producţie (apă tehnologică)

Apa, conform constituţiei României, este proprietate publică

(irigaţii, potabilă, stradală, de răcire).

f) Element de purificare a mediului

g) Sursă de energie

h) Cale de transport

Apa în natură

70% apă

0,01% 0,34% 0,3% 2,15% 97,2%

apă atmosferică apă din ape continentale ape continentale mări şi oceane
calotele polare mai puţin profunde
profunde + ape de
suprafaţă
 Circuitul apei în natură

Circuitul apei în natură are 3 faze:

FAZA I: Apa atmosferică (vapori, nori, precipitaţii)

NORII

vapori precipitaţii vapori precipitaţii

Oceanul planetar Ape de suprafaţă

FAZA II: Ape subterane

FAZA III: Ape curgătoare şi stătătoare

 Rezervele mondiale de apă dulce
Din rezervele mondiale – 2,8% = apă dulce

sursă de apă dulce

exploatabile ca

industrie alimentaţie igienă Agricultură

70% 5% 25%
- apă de suprafaţă;
- apă de mică adâncime.

20-70 l/locuitor în ţările în curs de

dezvoltare
Consumul de apă dulce
pe zi pe plan mondial
100 l/zi S.U.A.

OMS = necesarul biologic de apă = 5 l/zi/locuitor

- pentru o viaţă decentă = 100 l/zi locuitor

Rezervele de apă dulce din România

Se estimează în 2010 un consum de apă dulce de 46 miliarde m3.
Regia Autonomă a Apelor Marine
Regia Autonomă a Apelor Minerale
Legea nr. 5/1989 – Gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii
apelor
Legea nr. 137/1995 – Legea protecţiei mediului, abrogată prin Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului României 195/2005
Legea nr. 107/2996 – Legea apelor, modificată prin Legea 310/2004

Obligaţiile consumatorilor:
- reducerea pierderilor;
- recircularea apei;
- epurarea apelor uzate la nivelul parametrilor de calitate şi refolosirea lor;
- transportul, manipularea sau depozitarea corespunzătoare a reziduurilor;
- prevenirea poluării accidentale;
- întocmirea unor programe de folosire a apei;
- montarea de apometre;
- aplicarea de penalităţi pentru încălcarea pierderilor legale privind folosirea
cantitativă şi calitativă a apei.
 Sursele de apă şi calităţile lor igienice
L 458/2002 L 311/2004
Calitatea apei potabile
În ţara noastră, pe ansamblul economiei se folosesc toate sursele de apă
dulce existente:
- meteorică;
- de suprafaţă;
- subterană.
Apa meteorică
1. La locul de formare
a precipitaţiilor atmosferice
Suportă 3 poluări: 2. Spălarea atmosferei
în momentul căderii precipitaţiilor
3. La contactul cu solul

Caracteristici: - conţine puţini ioni minerali, gust fad, duritate slabă;

- nu îndeplineşte condiţii de potabilitate;
- generează tulburări digestive consumatorilor;
- se foloseşte în zone aride (Dobrogea, zone subcarpatice);
- se colectează în benturi, rezervoare subterane.

Calitatea apei meteorice este condiţionată de:

- gradul de curăţenie a suprafeţelor de colectare;
- gradul de curăţenie a reţelelor de aducţie;
- gradul de curăţenie a bazinelor de stocare.

Ape de suprafaţă
a) curgătoare;
b) stătătoare
c) stagnante.
a) Ape curgătoare râuri
permanente
fluvii

pâraie
intermitente
Pot fi: torente

accidentale – viituri

canale artificiale
 debit
Proprietăţile apelor
fenomene meteo
curgătoare depind de:
natura terenului
surse de poluare

Caracteristici: - temperatura 0 - 25°C, în funcţie de anotimp;

debit
- turbiditatea creşte direct proporţional cu viteză de curgere
cantit. de precipitaţii
- mineralizare mai mare decât a apelor meteorice;
- conţinutul în substanţe organice şi microorganisme depinde de
cantitatea de ape reziduale colectate;
- nu se foloseşte ca sursă de apă potabilă decât după
prelucrare;
- curent se folosesc pentru irigaţii.

b) Ape stătătoare
mări
Acumulări naturale oceane
lacuri
Amenajări construite de om
acumulări artificiale
Calitatea apei depinde de calitatea sursei din care provin.
Caracteristicile apei din lacuri şi acumulările artificiale:
- temperatura = ca a apelor de suprafaţă;
- turbiditatea
- substanţele organice mai reduse decât în apele curgătoare
- microorganismele
- modificări ale gustului, mirosului

din cauza dezvoltării fitoplanctonului şi zooplanctonului

Apa din lacuri şi acumulări artificiale

poate fi folosită ca apă potabilă după prelucrare.

Apa din mări şi oceane = apă potabilă după desalinizare.

 c) Ape stagnante - bălţi;
- mlaştini.

Caracteristici: - conţinut ridicat în plancton

subst. organice
microorganisme
organisme
- procese de descompunere
- procese de putrefacţie
- gust
- miros neplăcute
- culoare

Apele stagnante nu se pretează consumului ca atare sau prelucrării în vederea

consumului.

Apa subterană

Se formează din: ape meteorice

ape de suprafaţă

sol

stratul acvifer roci

acvifere
straturi impermeabile

mărimea zonei de colectare

Cantitatea de apă depinde de: volumul de apă care se infiltrează
permeabilitatea scoarţei terestre
 În traversarea straturilor de sol, apa:
a) Îşi poate corecta anumiţi parametri:
- Sunt reţinute particulele în suspensie datorită adsobţiei;
- Inactivarea şi degradarea microorganismele şi substanţelor organice
autoepurarea solului
prin:
reacţii de fixare a substanţelor dizolvate
b) Îşi îmbogăţesc compoziţia

dizolvarea diferitelor gaze

dizolvarea substanţelor minerale

După compoziţie: ape minerale Ape cu însuşiri superioare

ape plate de potabilitate şi gustative
ape medicinale – ape terapeutice
radioactive
ape termale (40 - 80°C)
fără radioactivitate

După adâncimea stratului acvifer: ape freatice

ape de adâncime

a) Apa freatică

ape meteorice

ape de suprafaţă

2
sol

apa freatică
20 m
stratul impermeabil

Caracteristici: - volumul depinde de nivelul precipitaţiilor şi

anotimp;
- temperatura depinde de temperatura rocilor;
- limpezi;
- gust plăcut;
- duritate scăzută;
- mineralizare superioară;
- se folosesc ca apă potabilă prin intermediul
fântânilor (freas = puţ, fântână)
b) Apa de adâncime

ape de suprafaţă
sol

apa freatică

strat impermeabil

apă de adâncime apă apă

arteziană ascensională

strat impermeabil

Caracteristici: - compoziţie constantă, debit mare şi stabil;

- calitate superioară;
- grad de mineralizare ridicat;
- conţinut redus sau nul de oxigen;
- număr mic de germeni;
fisuri
- poluarea
forări
- se poate folosi ca atare pentru alimentarea cu apă a oraşelor şi
unităţilor zootehnice.

Apa potabilă

Definiţie = apa bună de băut, care îndeplineşte anumite condiţii de

calitate, satisface setea şi nu afectează starea de sănătate a
consumatorilor.

STAS 1342/1991
Legea 458/2002 – calitatea apei potabile
Legea 311/2004 completează Legea 458/2002

Lucrări practice
Supravegherea calităţii apei, recoltarea probelor de apă
 Poluarea apei
Definiţie = modificarea calităţii naturale ale apei în urma înglobării în ea
a unor elemente străine care o fac improprie scopurilor în
care a fost folosită anterior.
intermitentă
naturală
după origine accidentală
artificială
Clasificarea poluării
permanentă
după dinamica realizării intermitentă
gaze accidentală
pulberi
microorganisme
ape meteorice sol
dejecţii
Poluarea naturală cadavre
pesticide, îngrăşăminte chimice
înflorirea apei modificare culoare
(dezvoltarea planctonului) miros, gust
compoziţie
moarte efect toxic subst. de secreţie

detergenţi
a) termică subst. sedimentabile
consecinţa deversării apelor de răcire
de la centralele termoelectrice

1) fizică creşte temperatura apei;

efecte: distrugerea biocenozelor acvatice;
alterarea proceselor de autoepurare.
b) radioactivă – consecinţa depozitelor naturale de
roci radioactive şi a radionuclizilor din activităţi umane
(explozii nucleare)
Poluarea artificială nitraţi, pesticide;
detergenţi;
metale grele – Hg, Pb, Cu, Cd
reziduuri petroliere, fenoli
substanţe eutrofizante (N, P, K)
2) chimică reziduuri de la prelucrarea lemnului
arsenic, azbest
a) cu subst. toxice;
hidrocarburi aromatice policiclice
• cu subst chimice indezirabile;
• cu micropoluanţi chimici organici;
• cu subst. chimice indicatoare de poluare.
3) biologică
 2) Poluarea chimică
a) Poluarea cu substanţe toxice
- nitraţi;
- cianuri;
- arsen;
- cadmiu;
- cobalt;
- fluor;
- mercur;
- plumb.
b) Poluarea cu substanţe chimice indezirabile
Cu, Zn, Fe, Al, Mn.

c) Poluarea cu micropoluanţi chimici organici

- detergenţi, fenoli, pesticide;
- reziduuri petroliere;
- hidrocarburi aromatice;
- azbest;
- reziduuri de la prelucrarea lemnului.

d) Poluarea cu substanţe chimice indicatoare ale poluării

- eutrofizarea apei (cu N şi P)
(K, Mg, Co, Cu, Zn)
- oxigen dizolvat;
- CBO5, CCO, oxidabilitate;
- N organic din apă, N total din apă, NH3;
- fosfaţi, azotaţi, fosfor;
- H2S;
- putrescibilitatea apei.

Efectele poluării chimice:

a) ecologice: - perturbarea dezvoltării biocenozelor acvatice;
- dezvoltarea microorganismelor cu afectarea proceselor de autoepurare;
b) economice: - distrugerea florei şi faunei.
 3) Poluarea biologică
(înglobarea organismelor vegetale şi animale)

a) Primară microorganisme patogene → boli hidrice (salmoneloză, colibaciloză,

rujet, leptospiroză, pesta
porcină, variola)

miceţi, protozoare, cestode, trematode, nematode, filarii

ape reziduale
Surse: dejecţii
secreţii patologice
cadavre

bacterii nesporulate, virusuri: 2 – 3 luni

Rezistenţa
bacterii sporulate: câţiva ani

b) Secundară – dezvoltarea luxuriantă a

organismelor vegetale şi animale
(eutrofizarea apei)

Autoepurarea apelor
Definiţie = complexul de procese naturale: fizice, chimice, biochimice şi
biologice prin care se inactivează şi degradează poluanţii din
apă, redobândind calităţile avute anterior.

Autoepurarea fizică
Se înregistrează în cazul poluării cu substanţe în suspensie.
Se realizează prin: - amestec;
- diluţie;
- sedimentare;
- radiaţii solare;
- temperatura.

Radiaţiile solare - direct (efect bactericid) prin razele ultraviolete

acţionează:
creşte temperatura apei prin razele infraroşii
- indirect şi luminoase
stimularea unor reacţii fotochimice

Temperatura apei favorizează: - viteza de sedimentare;

chimice
- intensitatea reacţiilor biologice
biochimice
 Autoepurarea chimică
Se înregistrează în cazul poluării apei cu substanţe organice dizolvate.
oxidare
Se realizează prin: reducere între poluanţi sau între ei şi subst. naturale din apă
precipitare

Autoepurarea biochimică şi biologică

Predomină când poluarea este consecinţa substanţelor organice – jucând rol în
salubrizarea apelor poluate.
Este realizată de către biocenoză – rolul principal revine bacteriilor.

În poluarea cu produşi anorganici – intervin bacteriile autotrofe

În poluarea cu substanţe organice – intervin în 5 etape următoarele organisme:
- bacteriile heterotrofe;
- bacteriile autotrofe;
- organismele bacterivore;
- consumatorii de ciliate;
- consumatorii de macronevertebrate.

Etapa I: predomină procesele biochimice de oxido-reducere

descompunere consumaţi consumă O2
Subst. organice produşi simpli bacterii heterotrofe dispariţia O2 dizolvat

Etapa II: predomină procesele de sinteză organică

rezultă asimilaţi
I etapă Produşi finali Bacterii autotrofe fotosintetizante
oxidativă NH3, NO2, NO3, CO2 şi chemosintetizante
energie
solară

Creşterea concentraţiei de O2
dizolvat în apă
Etapa III:
bacterii consumate ciliate
detritusuri organisme bacterivore flagelate
coloizi anaerobe
Etapa IV: apar şi se multiplică macronevertebratele (spongieri, lamelibranhiate)
consumate filtrează apa;
ciliatele macronevertebrate aerează apa, consumă mâl;
reţin substanţele coloidale.
Etapa V:
fixează subst. coloidale
plante cu clorofilă Consumatorii de macronevertebrate
eliberează O2 (fotosinteză)
(peştii)

proces de autoepurare terminat

Autoepurarea apelor curgătoare poluate 10 zile

este intensă vara

stagnează iarna

Metode de apreciere a gradului de

poluare şi autoepurare a apei
- organoleptice;
- fizice;
- chimice;
- fiziologice;
- biologice

a) Metodele organoleptice = se referă la miros şi gust.

b) Metode fizice:
- determinarea culorii;
- turbiditatea;
- conductibilitatea electrică;
- radioactivitatea;:
- temperatura.
c) Metode chimice = identificarea şi determinarea cantitativă a diferitelor
substanţe prezente în apă.
Rezultatele obţinute în urma determinărilor organoleptice, fizice şi chimice se
compară cu prevederile Ordinului Ministerului Mediului şi Gospodăririi
apelor 161/2006.
d) Metode fiziologice = determinarea consumului biochimic de O2 al florei şi
faunei acvatice.
e) Metode biologice: - ansamblul organismelor vegetale şi animale;
- numărul şi varietatea speciilor.

(indicator biologic-ecologic)
Liebmann (1962) a apreciat calitatea apei conform sistemului saprobiilor.
Acest sistem se bazează pe apariţia diferitelor categorii de organisme în apele
poluate cu substanţe organice sau în curs de autoepurare, în principal în funcţie
de concentraţia de oxigen dizolvat.
 Clasificarea apelor de suprafaţă după
gradul de poluare şi autoepurare
După gradul de poluare şi autoepurare, apele de suprafaţă se împart în
patru categorii.
Apa de calitatea a IV-a = puternic poluată cu substanţe organice
Caracterizare:
- deficit de oxigen;
- predomină procesele anaerobe;
- rezultă produşi intermediari ca: NH3, H2S care imprimă mirosuri
caracteristice şi neplăcute apei;
- turbiditate ridicată;
- biocenoza este formată din organisme polisaprobe, reprezentate de
bacterii anaerobe, viermi, amöbe, flagelate, alge albastre;
- cantităţi mari de mâl;
- bacteriile depăşesc 1 milion/ml apă.

Nu corespund consumului şi nici prelucrării pentru a constitui sursă de

apă potabilă.

Apa de calitatea a III-a = mai puţin poluată

- apar şi procese de oxidare;
- cantitatea de oxigen nu depăşeşte 50% din gradul de saturaţie;
- scade turbiditatea;
- scade cantitatea de mâl şi culoarea este mai deschisă;
- biocenoza este constituită din organisme alfamezosaprobe, reprezentate
de alge verzi, spongieri, gasteropode, lamelibranhiate, crustacee, larve de
insecte şi peşti;
- numărul de bacterii: 100.000/ml.
Nu se pretează pentru consum ca atare şi nici pentru prelucrare în
scopul de a constitui sursă de apă potabilă.

Apa de calitatea a II-a = este superioară ca grad de autoepurare

- mineralizare aproape totală a substanţelor organice;
- scade sedimentul în mâl şi culoarea galben-cenuşiu;
- creşte concentraţia de O2 la peste 50% din gradul de saturaţie;
- biocenoza - organisme betamezosaprobe
- numărul de bacterii scade sub 10.000/ml;
- creşte ponderea plantelor cu clorofilă şi peştilor.
Nu se pretează consumului ca atare, dar poate fi folosită ca sursă de apă
după prelucrare.
Apa de calitatea I = apa nepoluată sau în care procesele de autoepurare s-au
finalizat
- este limpede;
- substanţe organice total mineralizate;
- creşte conţinutul în fosfaţi şi nitraţi;
- oxigenul ajunge la saturaţie;
- sedimentul de mâl este redus, culoare cenuşie.
- biocenoza - organisme oligosaprobe;
- bacterii: sub 100/ml;
- se reduc numeric: algele, ciliatele, flagelatele;
- domină macronevertebratele.
Se foloseşte în scopuri productive, după tratare ca apă potabilă.
 ADĂPOSTIREA ANIMALELOR

Necesitate: - climatul temperat continental;

- adăpostirea faţă de intemperii;
- rase perfecţionate – cu rezistenţă redusă faţă de factorii
de mediu;
- adăpostirea raţională → construcţii realizate pe baza unor
proiecte elaborate de echipe multidisciplinare

în funcţie de necesităţile fiziologice ale animalelor

specie
Durata adăpostirii – depinde de categorie de vârstă
sistemul de creştere şi exploatare
 Avantajele adăpostirii
- protejează animalele de acţiunea nefavorabilă a
factorilor de mediu excesivi;
- asigurarea parametrilor de microclimat la nivel
optim;
- posibilitatea dirijării programului de iluminat;
- supravegherea uşoară a animalelor;
- executarea corespunzătoare a acţiunilor sanitare
veterinare.

Dezavantajele adăpostirii
- privarea animalelor de efectul benefic al factorilor de
mediu naturali;
- reducerea mişcării;
- creşterea riscului difuzării bolilor transmisibile;
- neasigurarea corespunzătoare a factorilor de
microclimat => expunerea animalelor la nivele peste
limitele sanitare.

Cerinţe igienice în amplasarea unităţilor zootehnice

Unităţile zootehnice se amplasează pe baza unor studii:
a) social economice urmăresc amplasarea pe terenuri slab productive sau
neproductive;
- în zone preorăşeneşti – unităţi lapte, carne şi ouă:
- existenţa căilor de comunicaţie
resurselor de furaje
apei potabile
energiei
b) edilitare urmăresc amplasarea unităţilor zootehnice în funcţie de planurile
de sistematizare şi perspectivele de dezvoltare a localităţilor.

c) sanitare evitarea poluării mediului

alegerea amplasamentului pentru: controlul zoonozelor
evitarea disconfortului
d) sanitare veterinare – au în vedere:
- prevenirea contaminării efectivelor, prevenirea difuzării bolilor;
- asigurarea parametrilor de microclimat.
Amplasamentul ales trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie suficient de mare;
- să aibă o pantă lină, de 1 - 3°;
- să aibă expunere spre S, S-E sau S-V;
- să fie sub nivelul localităţii;
- să nu fie inundabil;
permeabilitate mare
- să fie stabil capacitate de reţinere a apei mică
capilaritate mică
- pânza freatică la minim 1,5 m adâncime;
- să fie salubru, liber de germeni anaerobi, elemente parazitare;
- să nu fie strâmte, neînsorite, umede, cu ceaţă persistentă, cu ape stătătoare;
- să fie protejat de vânturile dominante;
- să aibă în apropiere terenuri pentru păşuni;
- să beneficieze de surse de apă potabilă şi de energie electrică;
- să nu fie traversat de reţele de înaltă tensiune;
- să fie situat la 22 m de şosele naţionale, 20 m de şosele judeţene, 18 m de
drumurile comunale;

- să nu fie în apropierea surselor permanente de poluare (combinate chimice,

metalurgice, energetice);
- unităţile zootehnice nu trebuie să fie traversate de drumuri publice, conducte de
gaze, canalizare publică;
- să se asigure zonele de protecţie sanitară pentru prevenirea poluării mediului
şi a localităţilor învecinate

Distanţele minime între unităţile zootehnice şi localităţi – Ord. M.S. nr.

981/1994 şi 536/1997:
500 – 1000 m → unităţile de porci; 500 m → unităţile avicole;
300 – 500 m → unităţile de bovine; 50 m → unităţile de ovine.

- să se asigure zonele de protecţie sanitară veterinară

Ord. M.A.I.A. nr. 76/1979 – izolarea unităţilor zootehnice în spaţiu

pentru prevenirea difuzării sau contaminării de la/cu boli transmisibile:
100 – 200 m → între unităţile de animale de blană şi celelalte unităţi
zootehnice
 Elemente cu care poluează o unitate zootehnică
a) gaze nocive – 600 m faţă de sursa de disconfort;

b) gaze odorante – disconfort;

porci – se percep până la 1000 – 1500 m;

păsări

c) pulberi – difuzează microorganismele;

d) microorganismele – rol în transmiterea bolilor aerogene;

e) muştele – 2000 m;
– distanţe mari → mijloace de transport;
– vectori;
– disconfort.

f) rozătoarele → 2000 m

Sistematizarea unităţilor zootehnice

Unităţile zootehnice sunt formate din următoarele obiective:
1) Adăposturi – 80% – cazarea animalelor

fânare, silozuri;
magazii, bucătării furajere;
lăptării, grupuri de muls;
2) Clădiri, construcţii
centrale termice;
auxiliare şi accesorii staţii de epurare;
clădiri sanitare veterinare;
abatoare, puncte de tăiere;
rampe de încărcare;
cântare basculă, ateliere mecanice.

3) Clădiri administrative şi sociale:

- pavilioane administrative (birouri);
- cantine;
- filtre sanitare.
Sistematizarea în teren a obiectivelor trebuie să asigure:
a) izolarea în spaţiu a unităţilor zootehnice
zona de protecţie (culturi vegetale)
trei zone concentrice zona de apărare (păşuni)
zona interzisă (amplasarea obiectivelor unităţii): este împrejmuită
b) gruparea obiectivelor pe sectoare funcţionale
- în fermele mixte: gruparea animalelor pe specii, în adăposturi separate
- unităţile specializate: gruparea pe sectoare funcţionale

sectorul de montă-gestaţie; tineret înlocuire;

maternitate; găini adulte;
porci păsări pui carne;
creşă;
porci la îngrăşat. incubaţie.

vaci lapte;
vaci de lapte maternitate;
tineret.
Gruparea adăposturilor pe sectoare funcţionale se poate face:
- linear;
- în rozetă;
- circular.

c) cerinţe sanitare veterinare de igienă şi de prevenire şi stingere a incendiilor

în amplasarea sectoarelor funcţionale şi a obiectivelor în cadrul acestora
1) cerinţe sanitare veterinare
distanţe minime între sectoare: 30 – 100 m în funcţie de specie şi categorie de
exploatare
2) cerinţe igienice
iluminat optim → distanţe 6 - 10 m între adăposturi fără padocuri;
→ distanţă de 15 m între adăposturi cu padocuri.
3) cerinţe de prevenire şi stingere a incendiilor
distanţe minime → 18 - 20 m: adăposturi construite din materiale semicombustibile;
6 - 10 m
→ pentru adăposturile din materiale rezistente la foc
15 m
d) orientarea adăposturilor → Scop:
1) protecţia faţă de vânturile dominante
Adăposturile închise cu ferestre pe ambii pereţi longitudinali se orientează cu axul
lung paralel cu direcţia dominantă a vânturilor din zonă.
Adăposturile închise cu ferestre pe o singură latură se orientează astfel încât latura
cu ferestre să fie opusă vântului dominant.
Adăposturile semideschise se amplasează astfel încât latura deschisă să fie pe
direcţia opusă vântului dominant.
2) Asigurarea iluminatului natural optim

3) Îmbunătăţirea bilanţului termic al adăposturilor

Axul longitudinal al adăpostului – după meridianul locului

se evită pierderile de căldură iarna se evită supraîncălzirea vara

e) amplasarea drumurilor interioare

- trebuie să asigure desfăşurarea normală a fluxului tehnologic cu investiţii cât mai
mici;
- evacuarea uşoară a animalelor în caz de necesitate;
- evitarea murdăririi;
- evitarea intersectărilor nedorite.

Cerinţe de igienă privind materialele de construcţie

pentru adăposturi
1) Raporturile materialelor de construcţie cu factorii microclimei:
a) raporturile materialelor de construcţie cu temperatura
rol – de tampon termic între adăpost şi mediu.

Se realizează prin termoconductibilitate (transferul de căldură dintre adăpost şi

mediu).
Λ = kcal/m2/h/°C
conductivitatea termică (λ) (mat. de construcţie)
Se exprimă prin:
coeficientul de transmisie termică (k)

elemente de închidere

valorile lui k sunt prevăzute în

Ord. M.A.I.A. nr. 76/1979
Valoarea lui k creşte odată cu mărirea gradului de umezeală şi pierderea integrităţii
materialelor de construcţie şi scade cu cerinţele mari ale speciei faţă de factorul
temperatură.
k pentru uşi şi ferestre: 2 – 5 kcal/m2/h/°C
b) raporturile materialelor de construcţie cu aerul atmosferic

depind de porozitatea materialelor de construcţie (se preferă materialele cu

porozitate mare).
c) raporturile materialelor de construcţie cu apa
higroscopicitatea materialelor de construcţie = apa din porii materialului:
- materiale umede;
- bune conducătoare de căldură;
- igrasioase;
- le scade rezistenţa;
- le scade durabilitatea;
Combaterea higroscopicităţii: - tencuire;
- sclivisire;
- acoperire cu materiale hidrofuge (bitum, folii de plastic).
d) raporturile materialelor de construcţie cu radiaţiile
depinde de netezimea şi culoarea materialelor
Astfel, materialele netede şi de culoare deschisă reflectă majoritatea radiaţiilor
incidente.

2) Raporturile materialelor de construcţie cu factorii de exploatare:

Comportarea materialelor de
construcţie faţă de:
agenţi fizici;
agenţi chimici (dejecţii, decontaminanţi, purin);
biologici (rozătoare, insecte);
foc.

3) Raporturile materialelor de construcţie cu sănătatea animalelor:

- să nu fie toxice;
- să nu fie radioactive;
- să nu favorizeze dezvoltarea microorganismelor.

Criterii economice:
- să fie ieftine;
- să fie disponibile pe piaţă.
 Cerinţe igienice privind părţile componente
ale adăposturilor

- se construiesc pe baza unui

proiect;
- arhitectonică simplă, funcţională;
- scop: asigurarea confortului optim
al animalelor;
- au formă de U, de semicerc sau
dreptunghiulară;
- lungime variabilă;
- lăţime → 12 m
(iluminat şi ventilaţie naturale);
→ 18 m
(ventilaţie şi iluminat artificiale);

Clasificarea adăposturilor
a) necomasate
l = 18 m, preţ de cost mare pe loc construit, scot din circuitul
agricol suprafeţe mari de teren

- închise;

- semideschise (oi, stabul. liberă la taurine)

- deschise (şoproane, tabere de vară).

pe orizontală
b) comasate (bovine, ovine, suine)
l = 36 m, preţ de cost pe verticală
scăzut, scot din circuitul (păsări, porci)
agricol suprafeţe mici de teren

c) modulare: întreţinere uşoară, se pot schimba tehnologiile

d) containerizate: se pot adapta uşor în funcţie de teren şi

efectiv; sunt transportabile.
 Părţile componente ale adăposturilor
1) Elemente de închidere
2) Elemente de amenajare interioară
3) Instalaţii şi sisteme

1) Elemente de închidere a adăpostului

a) Fundaţia:
- se amplasează la diferite adâncimi în pământ;
- suport pentru adăpost;
- protecţia pereţilor faţă de infiltrarea apelor meteorice.

Se construiesc din: - beton armat;

- cărămidă arsă;
- blocuri din piatră.
Pot fi:
- continui = adăposturi închise şi semideschise
- discontinui = sprijin pentru stâlpii de susţinere.

adăposturi deschise

Soclul Soclul
20-50 cm ext. 10 cm int.

Sol
5 cm

Fundaţia

carton bitumat
Între soclu şi pereţi – strat izolator hidrofug
bitum
Trotuar de circulaţie – ape pluviale.

b) Pereţii exteriori:
- elemente de închidere care delimitează pe verticală adăposturile.
Rol:
- termoizolant (25% din pierderi);
- sprijin pentru acoperiş şi tavan;
- portant pentru ferestre, uşi, utilaje, instalaţii.
- k pentru pereţi în jur de 1,0 kcal/m2/h/°C.

Grosimea pereţilor depinde de: - zona climatică;

37,5 cm cărămidă plină
50 cm cărămidă nearsă
55-60 cm piatră
20 cm lemn
- materiale de construcţie folosite;
- destinaţie.
Soluţii constructive
clasice

cărămidă cu goluri
blocuri de beton uşor
BCA Soluţii constructive
panouri prefabricate moderne
panouri din BCA
panouri din azbopan
panouri din aluminiu
panouri din lemn
Condiţii igienice:
- întregi, curaţi, văruiţi;
- rezistenţi la acţiunea rozătoarelor;
- se pretează acţiunilor de decontaminare.

c) Tavanul:
- element de închidere care delimitează în înălţime spaţiul adăpostului.
h = 1,8 – 3,5 m
Pierderile de căldură = 50%

Părţi componente:
podina într-un strat (podeală)
Soluţii tradiţionale podeală
podina în două straturi
tăvăneală
tavan din beton armat (monolit):
Soluţii moderne – este rece
– generează condens
tavan din stufit
stuf, trestie, coceni,
Tavanul se mai construieşte din: paie, crengi
folie din plastic
neted
Trebuie să fie curat
uscat
să se preteze decontaminării
d) Acoperişul:
Rol:
- hidroizolant – la adăposturi prevăzute cu tavan
- hidroizolant şi termoizolant – la adăposturile fără tavan

Părţi componente:
Clasic:
- şarpantă (element de susţinere)
- astereală
- învelitoare (hidroizolantă)
paie, stuf;
şindrilă, şiţă;
ţiglă, carton, tablă zincată;
folie de aluminiu.

Modern:
a) Acoperiş din plăci de azbociment:
1) placă azbociment;
2) strat termoizolant
(vată de sticlă, spumă de poliuretan, deşeuri textile);
3) barieră de vapori (folie de material plastic);
4) placă azbociment sau plasă rabiţ.

b) Acoperiş din plăci de aluminiu:

(ca la azbociment)
c) Acoperişuri compacte (terasă):
5) 5-10 cm nisip + pietriş;
4) învelitoare – carton bitumat şi bitum;
3) strat termoizolant;
2) folie de material plastic
(barieră de vapori);
1) beton armat.
d) Acoperişuri cu spaţii de ventilare:
6) 5-10 cm nisip + pietriş;
5) învelitoare;
4) spaţii de ventilare;
3) strat termoizolant;
2) folie de material plastic;
1) beton armat.
Streaşină → 30 cm nivelul pereţilor;
Jgheaburi, burlane
Sageac → rând de scânduri pe interiorul
streaşinei (evită smulgerea acoperişului)
La adăposturi cu lăţimea
peste 12 m: sheduri şi luminatoare
e) Ferestre: elemente de închidere transparente amplasate pe unul sau ambii
pereţi longitudinali.
k=2–5
Părţi componente:
- toc (suport pentru cercevele);
- pervaz (peria precipitaţiile – int. şi condensul – ext.)
- cercevelele (suport pentru sticlă)
- balamale (sistem de prindere)
- foraibăr (sistem de închidere/deschidere).

Parapetul – distanţa dintre pardoseală şi marginea inferioară a ferestrei.

simple
Clasificare
- evită condensul
duble - evită pierderile de căldură
- evită reducerea iluminării prin îngheţ

Deschiderea pivotare
- simple: de jos în sus;
basculare - duble: ext. de jos în sus,
int. de sus în jos.

f) Uşile: elemente de închidere amplasate pe pereţi.

Roluri:
- asigură circulaţia oamenilor, animalelor şi mijloacelor de transport;
- ventilaţia naturală neorganizată.
k=2–5 toc
foaie
sistem de prindere
Părţi componente: sistem de închidere/deschidere
praguri

Dimensiuni: l = 1,5 m – 3 m; h = 2 – 4 m.
Deschidere: - pivotare;
- glisare (pe şine).
25 cai pentru reproducţie;
35 cai de muncă, vaci,
Nr. uşilor – o uşă pentru: scroafe cu purcei;
50 viţei, tineret bovin;
200 porci la îngrăşat,
oi, capre.
g) Pardoseala: element de închidere care delimitează partea inferioară a
adăpostului.
Roluri:
- de sprijin pentru animale, oameni, mijloace de transport, instalaţii tehnologice;
- suport pentru sistemul de colectare şi evacuare a purinului şi dejecţiilor;
- rol termoizolant;
- rol hidroizolant.
Cerinţe tehnice şi de igienă:
- să fie plane (evită oboseala animalelor şi apariţia plăgilor decubitale);
- să aibă o pantă de 1,5 – 2,5% (pentru scurgerea dejecţiilor, a apelor de spălare
şi a purinului);
- să fie netedă (pentru drenarea lichidelor şi decontaminare eficientă);
- să fie impermeabilă (evită pierderea capacităţii termoizolante şi apariţia
fenomenului de fermentare);
- să fie elastică (pentru a evita apariţia afecţiunilor podale);
- să reziste la uzura fizică (să nu formeze pulberi) 10 ani
- să reziste la uzura chimică (dejecţii, decontaminante);
- să reziste la atacul rozătoarelor.

Zonele pardoselilor
a) zona de odihnă – elastică, plană, termoizolantă;

b) zona de depunere a dejecţiilor – impermeabilă,

netedă, rezistentă la factori chimici (boxe,
standuri).

c) zona de depunere, colectare şi transport a

dejecţiilor – stabulaţie legată, cuşetă

d) zona de furajare – impermeabilă, netedă,

rezistentă la factori chimici: iesle, jgheaburi, pe
pardoseală

e) zona de adăpare
f) zona de circulaţie – să nu fie alunecoasă şi să
reziste la agresiuni fizice şi chimice;

g) zona de copulaţie (la palmipede) – impermeabilă.

h) zona de depunere a ouălor – cuibare.

i) zona de îmbăiere – impermeabilă.

j) zona de amplasare a utilajelor pentru ventilaţie

şi distribuire a furajelor

Clasificarea pardoselilor
1) Continui (grosime 25 – 30 cm)
strat de uzură: pământ, elemente ceramice, beton,
mat. plastic, asfalt, lemn, cauciuc
termoizolaţie
hidroizolaţie (carton bitumat)
strat de rupere a presiunii capilare (5 – 10 cm
pietriş)
suport (pământ compactat)

2) Discontinui
- lemn;
- metal (grătare, bare sau plase de sârmă);
- beton armat;
- mat. plastic.
metal – fier, fontă plasă de sârmă
porci păsări
plastic mat. plastic
bovine – beton armat + cauciuc sau mat. plastic

Dezavantaje: odihnă incomodă;

solicită extremităţile membrelor.
 Aşternutul
Este reprezentat de diferite materiale care se aplică pe pardoseală cu scopul de a
asigura animalelor un culcuş călduros, moale, elastic şi uscat.
Rolul aşternutului – izolează termic organismul animal în raport cu pardoseala.
Cerinţe de igienă:
- capacitate de izolare termică şi de absorbţie mari;
- elasticitate superioară;
- să nu fie toxic;
- să nu irite pielea;
- să nu adere la păr, lână sau pene.

Cerinţe economice:
- să aibă valoare fertilizantă ridicată;
- să aibă preţ de cost redus;
- să fie disponibil pe piaţă.

Materiale folosite:
reziduuri vegetale: paie de graminee, pleavă de graminee, vreji de leguminoase,
coceni de porumb.
reziduuri industriale: coji de seminţe floarea soarelui, coji de orez, puzderie de in şi
cânepă, rumeguş de lemn de esenţă moale, talaş
materiale din natură: papura, rogozul, trestia, frunza, crengi de copaci, turba, nisipul

Necesarul de aşternut:
3 – 7 kg/ zi bovine adulte, 2 – 4 kg/zi viţei şi tineret bovin;
4 – 8 kg/zi cabaline adulte;
1,5 – 2,5 kg/zi porcine;
0,3 – 0,5 kg/zi ovine;
0,1 – 0,2 kg/zi la păsări.

Tipuri de aşternut:
a) temporar: - vaci de lapte în stabulaţie legat, b) permanent - adăposturi cu stabulaţie
stabulaţie liberă pe cuşetă; liberă = bovine, cabaline,
- tineret bovin, viţei; ovine;
- oi mame; - adăposturi de păsări
- porcine;
- cai de muncă.
Formarea aşternutului permanent

material folosit 10 – 30 cm

0,5 – 1 kg var nestins/m2

pardoseală

Dezavantaje:
- formarea de gaze: CO2, NH3, H2S;
- constituie o sursă importantă de poluare cu pulberi şi microorganisme:
NTG/m3 = sute de mii (mamifere)
NTG/m3 = zeci de milioane (adăposturi pentru păsări)

Reducere prin folosirea formaldehidei 0,5 – 1%

pH-ul acid – superfosfat 0,5 – 1 kg/m2 şi acid fosforic 0,4 kg/m2.

Ventilaţie în pardoseală → reducerea emisiilor de NH3 în adăposturile pt. păsări

2) Elemente de amenajare interioară a adăpostului

Elementele de amenajare interioară pot fi confecţionate din:
- beton armat = animale mari şi porci
- plasă de sârmă = oi, capre, păsări, animale mici;
- lemn = bile, stinghii
- material plastic = porci, oi, capre.

Unitatea funcţională tehnologică = cea mai mică compartimentare care

asigură utilităţile necesare creşterii şi exploatării animalelor.
compartiment sau adăpost

Unitatea funcţională sanitară – veterinară = cea mai mică compartimentare

care asigură supravegherea stării de sănătate a animalelor.
boxe, ţarcuri, cuşti
 Instalaţii şi sisteme care asigură
funcţionalitatea adăposturilor
1) Sisteme de iluminare;
2) Sisteme de colectare şi evacuare a purinului sau dejecţiilor;
3) Sisteme de ventilaţie;
4) Sisteme de furajare a animalelor;
5) Sisteme de adăpare a animalelor;
6) Sisteme de legare a animalelor.

1) Sisteme de iluminare a adăposturilor

a) Iluminare naturală;
b) Iluminare artificială.

a) Sistemul de iluminare naturală

- Foloseşte radiaţiile luminoase solare (sursă ieftină şi fiziologică de lumină);
- Se asigură prin: ferestre
luminatoare
sheduri

durată
Pentru lumina naturală se apreciază: intensitate
uniformitate

Durata de ziua lumină anotimp

(ziua lumină = 12,2 ore)

Intensitatea luminii depinde de:

- intensitatea radiaţiilor solare;
- gradul de reţinere sau reflectare a suprafeţelor
transparente;
- forma şi mărimea suprafeţelor transparente.

0,2 lucşi = nopţi cu lună plină; 100.000 lucşi = prânz

- radiaţie directă
Radiaţia luminoasă se percepe ca:
- radiaţie difuză
Proiectanţii au în vedere pentru asigurarea iluminatului natural în adăpost două
elemente: C.I.N. şi I.
 iluminarea unui punct din adăpost
CIN = X 100
iluminarea unei suprafeţe orizontale în aer liber

Valoarea CIN = 1 – 3 % din 5.000 lucşi (50 – 150 Lx)

suprafaţa totală a deschiderilor transparente normat pe specii şi

I=
suprafaţa pardoselii categorii de animale

animale adulte la îngrăşat 1/25 palmipede

pui carne 1/14
vaci cu lapte câini
scroafe gestante
1/20
vieri
oi, capre

tineret de reproducţie
găini ouătoare 1/16 – 1/18
maternităţi
pisici 1/24

Iluminarea naturală a adăposturilor depinde de:

1) orientarea adăposturilor
- adăposturi cu ferestre în pereţii longitudinali: axul N-S
- adăposturi cu ferestre pe o latură: spre S
2) înălţimea parapetului ferestrelor = 1,5 – 1,8 m
3) mărimea şi forma ferestrelor

ferestre mici şi dese dreptunghiulară, cu axul lung orizontală

4) calitatea materialului transparent:

- mărimea;
- grosimea (1,6 – 2,5 mm: absorbţie 10%);
- grad de opacifiere (murdăria = 30%, gheaţă = 90%)
5) culoarea suprafeţelor interioare ale adăposturilor

Influenţează albedoul = radiaţia absorbită alb = 95%

radiaţia reflectată galben, cenuşiu = 40%
brun = 14%
culori
(reflectă rad. luminoase) negru = 1,6 %
6) amenajări interioare
Uniformitatea depinde de:
- reducerea înălţimii pereţilor despărţitori ai boxelor
- construcţia acestora din elemente spaţiate.
suprafaţa elementelor de admisie
repartiţia lor
gradul de transparenţă

b) Sistemul de iluminare artificială

- completează iluminatul natural;
- factor tehnologic → program de lumină;
- sistem exclusiv în creşterea păsărilor şi iepurilor.

Lumina artificială: a) lămpi incandescente

transformă energia electrică în radiaţii luminoase 41%,
restul de 59% = radiaţii infraroşii
energia electrică
= factorul de eficacitate = 2,5 %
energia luminoasă

b) lămpi fluorescente
factorul de eficacitate = 7,5%

intensitatea – W/m2

Lumina artificială durata totală program de iluminat

în reprize
uniformitatea nr. şi distanţa dintre becuri
putere mică

c) Sistemul de iluminare mixtă

- iluminat natural
- Iluminat artificial
 2) Sistemele de colectare şi evacuare a purinului, a
dejecţiilor şi apelor uzate
purin
dejecţii păioase
dejecţii păstoase
Din producţia zootehnică rezultă:
dejecţii semilichide
dejecţii lichide
ape uzate

a) Sistemul de colectare şi evacuare a purinului

urină
Purinul = amestec de lichide din fecale
apă tehnologică
apă meteorică

20 l la vacile de lapte
7 l tineret taurin
Cantitatea de purin 14 l scroafe
4 l tineret porcin
15 l cabaline

specia şi categoria de animale

cazate;
felul furajelor;
temperatura mediului;
cantitatea de apă folosită la
Cantitatea este în strictă dependenţă cu: igienizarea adăposturilor şi
animalelor;
aşternut şi propriet. absorbante ale
acestuia;
cantit. de precipitaţii.

Purinul se foloseşte ca fertilizant diluat 1/10.

potenţial microbiologic ridicat păşunat după 21 – 30 zile

Sistemul de colectare şi evacuare a purinului este format din:

a) rigole – şanţuri cu l = 10 – 20 cm,
adâncime = 6 – 12 cm
pe secţiune
 grătare din metal
beton
Se acoperă cu:
scândură
descoperite
beton
Se construiesc din: cărămidă
asfalt
Se amplasează paralel cu axul longitudinal
al adăposturilor, la marginea standurilor şi
boxelor, cu o pantă de scurgere de 0,5 – 2%.
b) guri de scurgere – cavităţi circulare

sifoane hidraulice (clopot fontă)

permit scurgerea lichidelor spre canalele colectoare
împiedică pătrunderea gazelor de canal spre adăpost

c) canalele colectoare – tuburi de beton armat, metal

sau mat. plastice speciale

d) colectoarele de purin – bazine mici,

sub aleea de circulaţie

camere de vizitare

e) Bazine pentru purin – la 5 m în afara adăpostului

1 – 2 m3/UVM

Inactivarea purinului
a) prin stocare prelungită – menţinerea în bazine de colectare cel puţin 6 luni
b) decontaminarea – cu substanţe care modifică pH-ul purinului sub 2 sau peste
12 (timp de contact 4 – 7 zile)

var stins
sodă caustică
formaldehidă
clorură de var
 b) Sistemul de colectare şi evacuare a dejecţiilor
păioase (peste 18% SU)
păstoase (10 – 16% SU)
Dejecţiile pot fi:
semilichide (4 – 10% SU)
lichide (sub 4% SU)

Dejecţii păioase (gunoiul de grajd)

fecale;
urină;
Sunt formate din: apă de spălare + meteorică;
aşternut;
resturi furajere.

Se obţin în adaposturi închise şi semideschise pe aşternut temporar sau

permanent.
Cant. de gunoi de grajd proaspăt obţinut de la un animal/zi = greutatea anim. X 25

10 – 12 t bălegar/vacă
8 – 10 t bălegar/cal
1,5 tone bălegar/porc Cantitatea de gunoi de grajd obţinută/animal
0,5 t bălegar/oaie
50 – 60 kg bălegar/pasăre

Interesul din punct de vedere igienic:

- Gaze nocive şi odorante;
- pulberi;
- microorganisme: patogene şi condiţionat patogene;
- favorizează multiplicarea insectelor şi rozătoarelor (vectori).
manual
Colectarea
mecanic
manual: căruţă,
roabă, remorci,
Evacuarea vagoneţi

mecanic: a) instalaţii mecanice,

b) instalaţii pneumatice,
c) tractoare cu lamă.
a) Instalaţii mecanice:
- instalaţii cu racleţi ficşi unilaterali:

transportor orizontal transportor înclinat

- instalaţii cu racleţi batanţi unilaterali

b) Instalaţii pneumatice:
- în locul transportorului înclinat cu racleţi, câte un
recipient metalic cu capacitate de 3m3, sub nivelul
pardoselii, care comunică cu paturile de uscare;
- bălegarul este tocat cu o pompă specială. După
umplerea recipientului metalic, se închide capacul
şi se introduce aer sub presiune (5-8 atmosfere)
de la o instalaţie de aer comprimat

gunoiul este expulzat către patul de uscare

c) Tractorul cu lamă

Depozitarea:
- platforme de gunoi dreptunghiulare betonate;
- platforme tip Sergent;
- platforme tip capcană.

Inconveniente igienice:
- potenţial poluant ridicat în microorganisme şi elemente
parazitare;
- inconveniente economice: calitate fertilizantă redusă.

1) Platforme dreptunghiulare betonate:

l = 6 m, h = 2 m 6 – 7 m2/bovină
Pantă de scurgere 5% 3 – 4 m2/cabalină
Perete lateral 0,5 – 1 m 1,5 m2/porc
canal colector 0,5 m2/ovină, caprină
rigole
bazine colectoare

2) Platforme tip Sergent:

- placă din beton, plasă de sârmă pt. împrejmuire;
- rigolă adâncă de 25 – 30 cm – capcană pt. larve.
3) Platforme tip capcană:
- bazin din beton, cu grătar, pe care se aşează gunoiul.

Inactivarea dejecţiilor păioase

- are loc în mai multe faze:
Faza I: procese de dezintegrare a substanţelor complexe în produşi
simpli – r. exoterme

Autoîncălzirea sterilizarea biotermică a păioaselor

psihrofile mezofile termofile

Fermentarea
1) aerobă (la cald) – până la 80 °C => r. de oxidare:
- depozitare în strat de 1,5 – 2 m grosime
- inactivarea germenilor patogeni;
- inactivarea ouălor şi larvelor de helminţi;
- Inactivarea seminţelor de buruieni.

(durează 1 – 3 luni)

2) anaerobă (la rece) – până la 30 - 35°C vara şi

20 – 25 °C iarna => r. de reducere;
- strat de 3 – 4 m grosime, bine tasat

(durează 4 – 5 luni)
insuficient depoluat din punct de vedere microbiologic

3) mixtă (met. Krantz) – temp. 55 - 60°C

- aşezare afânată, în strat de până la 1 m;
- după 3 – 4 zile → h = 3 – 4 m

Dejecţiile păioase care provin de la animalele cu

boli infectocontagioase se inactivează prin:

- incinerare;

- îngropare;

- decontaminare chimică.
 Dejecţiile păstoase
fecale;
Formate din: urină;
furaje concentrate;
apă.
manuală (pardoseli continui)
Colectare
datorită gravitaţiei (pardoseli discontinui)

manual (în tăvi)

Evacuare
mecanic:
a) transportoare cu racleţi batanţi bilaterali
(tip fluture sau lopată mecanică);
b) lama racloare;
c) benzi transportoare de cauciuc.

Inactivarea dejecţiilor păstoase

Paturile de uscare:
bazine impermeabile; canale colectoare, filtre

Partea lichidă colectată în canalele colectoare:

- dirijată din acestea în bazine impermeabile amplasate în afara paturilor de
uscare = inactivare biologică
- evacuată prin conducte, fără inactivare, în canale de irigaţie sau cu ajutorul
vidanjelor pe câmp sau în lagune etc.(soluţie neecologică)
Partea solidă rămasă pe patul de uscare suferă un proces de
biosterilizare asemănător cu cel al dejecţiilor păioase (minim 3 luni), apoi este
evacuată cu mijloace auto pentru a fi folosită ca fertilizant.

Îngrăşământului organic din dejecţiile păstoase de la porcine este

inferior aceluia obţinut din dejecţiile păioase datorită: pH-ului acid, valorii
fertilizante scăzute, potenţialului poluant sub raport microbiologic mai ridicat.

Pentru a creşte valoarea nutritivă şi a reduce potenţialul

poluant al fertilizantului rezultat din dejecţiile păstoase

Compostarea = amestecul părţii solide a dejecţiilor

păstoase în raport de 1/3 cu resturi vegetale uscate,
tocate – amestecul se aşează în platforme, în care prin
fermentare aerobă se dezvoltă temperaturi peste 60°C.
 Dejecţiile semilichide şi lichide
fecale;
Formate din: urină;
apă de diluţie.

Conţin: 90 % apă, 10 % substanţe organice

Potenţial poluant:
medicamente, pesticide, detergenţi,
subst. decontamionante, microorganisme (NTG – mld./ml;
indexul coli >2500, germeni patogeni), elemente parazitare (ouă,
larve, protozoare).

Colectarea – în canale colectoare sub pardoseli discontinui

Evacuarea
a) scurgere rapidă bazin de purjare
canale colectoare
fose colectoare

b) scurgere lentă:
- în canale colectoare cu/fără pantă şi fără
stăvilar, plin alunecare şi spălare cu apă;

- în canale colectoare cu pantă şi stăvilare succesive;

- în canale colectoare fără pantă cu stăvilar fix.

Inactivarea dejecţiilor semilichide şi lichide

- decontaminarea;
- pasteurizarea (tratarea termică la 65 – 100 °C, 30 minute);
- oligoliza (ioni de Cu – efect cid);
- sterilizarea cu microunde (λ = 1 – 10 mm);
- stocarea pe termen lung (6 luni) în bazine.
 Prelucrarea dejecţiilor semilichide şi lichide
Staţiile de epurare:
- clasice:
o treaptă – mecanică
două trepte – mecanică şi biologică
trei trepte – mecanică, biologică, chimică
TREAPTA MECANICĂ:
cămin cu grătar şi site; elevator; staţie de pompare
a dejecţiilor semilichide şi lichide brute; decantoare
orizontale; staţie de pompare a dejecţiilor
semilichide şi lichide depoluate de suspensiile
mari plutitoare, paturi de uscare
TREAPTA BIOLOGICĂ:
bazine de stocare, iazuri biologice, bazine de
epurare cu nămol activ
TREAPTA CHIMICĂ:
bazine de amestec cu şicane

- moderne:
cele trei trepte, cuplate cu staţii pentru producerea
de biomasă sau de biogaz

3) Sisteme de ventilaţie
Definiţie = procesul de înlocuire a aerului viciat din adăposturi cu un volum
echivalent de aer curat atmosferic.

La stabilirea necesarului de ventilaţie (ventilaţia optimă) participă trei elemente:

a) dupa cantit. de CO2 eliminată de animale

1) Volumul de ventilaţie
m3/h/animal
m3/h/kg greutate vie
(g/h sau l/h);
expiraţia animalelor
b) după umiditate (g/h)
evaporarea tehnologică
c) după căldura sensibilă eliminată de animale
(kcal/h)

2) Cubajul (volumul adăposturilor în m3)

Adăposturi cu tavan → V = L x l x h
hc – hp
Adăposturi fără tavan → V = L x l (h + )
2
Volumul de ventilaţie
3) Coeficientul de schimb (rata ventilaţiei) =
Cubaj
iarna: 3 – 5, vara 8 – 10, toamna şi primăvara 3 - 10
 continuă
O ventilaţie bună trebuie să fie cu debit reglabil
uniformă

Clasificarea sistemelor de ventilaţie

I) Ventilaţie naturală (diferenţa dintre aerul adăposturilor şi cel din exterior)
Intensitatea schimbului de aer a) neorganizată (neetanşeităţi, uşi, ferestre)
ti – te = 10°C neuniformă
înălţimea de aspiraţie (H) = 3 m insuficientă
S = suprafaţa deschiderilor pentru ventilaţie incontrolabilă

Guri de admisie coşuri de evacuare

b) organizată

orizontală verticală mixtă

(guri de ventilaţie) (coşuri de ventilaţie) (guri de admisie, coşuri de evacuare)

- mască
Gurile de admisie - clapetă mobilă
- plasă de sârmă
- acoperiş
- jaluzele
Coşurile de evacuare
- plasă de sârmă
- clapetă basculantă

Adăposturi cu lăţimi mari:

Admisia = deschideri + obloane rabatabile;
Evacuarea = shed (acoperiş)

Reglarea ventilaţiei naturale

manuală, diferă în funcţie de: tipul ventilaţiei, specia şi categ. de animale cazate;
disponibilul de căldură.
Ventilaţia naturală neorganizată:
- deschiderea uşilor şi a ferestrelor (parţială sau totală)
- iarna: în zigzag
Ventilaţia naturală organizată (orizontală, verticală sau mixtă):
- deschiderea/închiderea clapetelor de la gurile de admisie şi coşurile de evacuare
II) Ventilaţie artificială (mecanică): schimbul de aer cu electroventilatoare
Avantaje: - nu este influenţată de diferenţa de temperatură (ti - te);
- eficienţă sporită, reglare după necesităţi;
- calitate superioară a microclimatului;
- stare de sănătate şi producţie superioare.
Dezavantaje: - preţ de cost superior, consum de energie electrică.

Microclimat (definiţie) = totalitatea factorilor fizici, chimici şi biologici ai aerului

din adăpost care acţionează concomitent asupra animalelor.
Microclimatul de confort = nivelul factorilor de microclimat care nu necesită
eforturi de adaptare din partea animalelor.

cu debit reglabil
(mai multe trepte)
cu debit nominal fix
(o singură treaptă)
Ventilatoare
centrifugale
(vent. aspirantă)
axiale
(vent. aspirantă şi refulantă)

Clasificarea ventilaţiei artificiale (mecanice)

după presiunea creată:
a) aspirantă (presiune negativă)
evacuarea forţată a aerului viciat din adăpost cu ajutorul ventilatorului, admisia liberă a
aerului curat.

1) transversală 2) longitudinală 3) verticală

(vent. pe unul/ambii pereţi longit., (vent. pe un perete transversal, (vent. pe coama acoperişului)
admisia prin pereţii longit.) admisia prin pereţii longit.) de jos în sus
tranversal de sus în jos longitudinal de sus în jos de sus în jos, transversal ½ din adăpost

4) gazodinamică Ejex - Coandă

(2 ventilatoare, unul fixat la nivelul
pardoselii, celălalt la partea superioară
a adăpostului)
Se foloseşte în laboratoarele în care
se lucrează cu agenţi patogeni
b) refulantă (cu presiune pozitivă)
admisia forţată a aerului curat cu ajutorul ventilatorului, evacuarea liberă a aerului viciat
1) ventilaţie transversală
2) ventilaţie longitudinală
3) ventilaţie verticală (de jos în sus sau de sus în jos)
Se foloseşte în sistemul de creştere a animalelor libere de germeni patogeni
specifici.

c) cu presiune echilibrată
atât admisia, cât şi evacuarea sunt forţate, cu ventilatoarele
Se foloseşte cu succes în sistemul de exploatare a păsărilor în baterii de cuşti.

manuală
mecanică (ceasuri programatoare)
Reglarea ventilaţiei mecanice
automată (senzori de temperatură)
computerizată (mai mulţi parametri)

Exploatarea raţională a instalaţiilor de ventilaţie

- menţinerea integrităţii ventilatoarelor;
- menţinerea integrităţii elementelor de închidere a adăpostului;
- menţinere integrităţii amenajărilor pentru ventilaţie;
- curăţirea mecanică periodică a amenajărilor pentru ventilaţie;
uzurii
- evitarea înlocuirii neechilibrate a unor utilaje
colmatării ventilatoarelor

Sisteme şi instalaţii pentru condiţionarea aerului din adăpost

încălzire
iarna, uscare
sfârşitul toamnei, ionizare
începutul primăverii filtrare
decontaminare
Condiţionarea totală
răcire
vara, umidifiere
sfârşitul primăverii, ionizare
începutul toamnei filtrare
decontaminare
 generală:
a) centrale termice
-cu apă caldă
-cu vapori
Anexe:
- baterii de încălzire
-radiatoare
Încălzirea -paturi de încălzire
aerului
b) Instalaţii individuale de încălzire

c) Aeroterme de încălzire (fixe sau

mobile)

locală:
a) radianţi (emit raze infraroşii)
eleveuze electrice
radianţi cu gaze
b) încălzire în pardoseală
reţele de conducte apă caldă, rezistenţe
electrice, saltele electrice din fibră carbon
cu termostat, paturi calde

directă:
- trecerea aerului prin filtrul de răcire

- trecerea aerului printr-o baterie de răcire

Răcirea - producerea de ceaţă
aerului

indirectă:
- umezirea suprafeţei de închidere (t < 2-5 °C)

- umezirea suprafeţelor corporale (t < 5-6 °C)

- creşterea vitezei de circulaţie a aerului:

0,6 m/s , temperatura < 7-8 °C

umidifierea aerului;

producerea de ceaţă;
Creşterea umidităţii
aerului evaporarea apei de pe suprafaţa de închidere;

evaporarea apei de pe suprafaţa corpului

animalelor.
 filtre brute:
naturale
sintetice

Filtrarea aerului filtre cu eficienţă crescută:

filtre hârtie
filtru cu ulei

ultrafiltre (ceramice)

filtrarea
aeroionizarea negativă
acid lactic
germostop L
Decontaminarea aerului substanţele biocide
Virkon
propilenglicol
radiaţiile
ultraviolete – reduc NTG cu 60-90%
 INSTALAŢII PENTRU
FURAJAREA ANIMALELOR

Diferă în funcţie de:

- specie
- scopul creşterii şi exploatării animalelor.

Amenajări şi instalaţii pentru furajarea cabalinelor

iesle fibroase
Administrarea furajelor manual
jgheaburi suculente
concentrate

Confecţionate din:
- lemn
- beton armat
- metal
- zidărie din cărămidă tencuită şi sclivisită

Construcţie:
- temelie îngustă
- peretele din faţa cailor oblic şi retras
 Amenajări şi instalaţii pentru furajarea taurinelor
categoria de exploatare
Diferă în funcţie de:
sistemul de cazare
Cerinţe igienice:
- iesle - să se încarce uşor cu furaje
- jgheaburi - să ofere animalelor acces facil la furaje
- hrănitori - să ofere loc de amplasare pentru adăpători
- aşezare confortabilă a corpului animalelor.

a) Simple (cu acces la frontul de furajare pe o parte)

Iesle:
b) Duble (cu acces la frontul de furajare pe ambele părţi)

a) Pot fi:
plate largi mici – cunete înalte tradiţionale
b) Pot fi:
tip cunetă plate înalte

coş
roabă
manual
căruţă
vagoneţi
Distribuirea furajelor:
remorci
transportoare cu şnec helicoidal
mecanic transportor cu racleţi
transportor cu bandă
transportor cu noduri (pt. combinate)

Stabulaţie liberă grătare - rastele

- pe păşune
acoperite descoperite

circulare dreptunghiulare
 a) Furajarea vacilor de lapte cazate în sistem legat
plate
largi
iesle simple:
mici
- Pe stand scurt şi mijlociu înalte
tip cunetă
iesle duble: plate
înalte
tradiţionale
iesle simple: înalte
largi
- Pe stand lung
tip cunetă
iesle duble: plate
înalte

proteinice Administrare computerizată,

animalele fiind identificate pe
Pentru concentrate şi premixuri vitaminice baza microcipurilor montate pe
minerale o zgardă care se aşează la
gâtul vacilor

b) Furajarea vacilor de lapte cazate în sistem dezlegat

- similar celor din sistem legat

- acces la furaje însilozate şi fibroase prin grilaje
limitatoare; concentratele şi suplimentele proteinice,
vitaminice, minerale sunt administrate în hrănitori cu
dozator (în soluţiile moderne sistemul de administrare
a acestor sortimente este computerizat).

c) Furajarea taurilor
- manual, în iesle plată

d) Furajarea boilor de muncă

- manual, în iesle tradiţionale, înalte sau largi
 e) Furajarea viţeilor
- unităţi fără profilactoriu: alaptare – ad libitum supt

- unităţi cu profilactoriu (sistem de cazare în boxe individuale sau la sol),

în care alăptarea se face:
– la biberon cu valvă sau fără valvă;
– la găleată cu biberon sau fără biberon.

În creşă, în funcţie de sortiment, furajarea se face:

- din găleată;
- din iesle;
- din jgheaburi.

f) Furajarea tineretului taurin la îngrăşat

Diferit, în funcţie de perioada de creştere şi sistemul de cazare, legat sau dezlegat
Sistem intensiv:
ETAPA I
Faza I: Faza II:
laptele sau înlocuitorii de lapte din găleţi după trecerea la sol, în
concentratele din hrănitori boxe colective → din iesle
fibroasele din grătare

ETAPA II
Faza III Faza IV

iesle de volum mare

Sistem semiintensiv:
similar vacilor de lapte

g) Furajarea bovinelor adulte la îngrăşat

similar cu cea a vacilor de lapte cazate în sistem legat
 Amenajări şi instalaţii de furajare pentru ovine şi caprine
a) Furajarea ovinelor
Sectorul gospodăriilor populaţiei:
căruţă
Distribuire furaje manual vagoneţi
monoşina

grătare simple pentru fibroase

Administrare furaje în echipamente
tradiţionale grătare cu jgheab
jgheaburi

Sectorul semiintensiv şi intensiv:

- mecanizat: cu remorci tehnologice, cu transportorul helicoidal
- mixt: mecanizat pe lungime, manual pe adâncime

Administrarea furajelor:
- hrănitori cu acces unilateral, cu sau fără descărcare reglabilă
- hrănitori automate cu acces bilateral, în două variante
1 2

b) Furajarea caprinelor
Sectorul gospodăriilor populaţiei:
- iesle cu acces unilateral sau bilateral
- jgheaburi
Sectorul semiintensiv şi intensiv:
a) Sistem de cazare legat
iesle în care sunt administrate toate sortimentele furajere

b) Sistem de cazare dezlegat

iesle amplasate de-a lungul unui perete sau în centrul adăpostului – fibroasele
hrănitori (similare celor de la ovine sau circulare) - concentratele

Amenajări şi instalaţii pentru furajarea porcinelor

nutreţuri uscate ad libitum manual
nutreţuri umede mecanic
nutreţuri lichide restricţionată computerizat

a) Sistemul de furajare uscată

1. Buncăre mari exterioare (silozuri) 5 – 10 tone

2. Buncăre mici
(exterioare şi interioare)

3. Transportoare a) cu noduri b) spiromatice

a) Transportoarele cu noduri sunt formate din:
- grup de acţionare
- roţi de ghidaj montate în colţurile adăpostului
- conducta de transport, lanţul cu noduri
- tuburi rigide sau telescopice de legătură între
conducta de transport şi hrănitori
- dozatoare
- senzori

b) Transportoarele spiromatice sunt formate din:

- grup de acţionare
- conducta de transport, spire
Pot transporta furajele în unghi de până la 75° (oţelul de calitate deosebită)

Transportoarele pot fi acţionate: mecanic, automat, computerizat

4) Hrănitori: pentru o singură categorie de porci sau universale, uni sau

multicompartimentate
de uşă

multicompartimentate cu montare pe latura boxei (sau centru)

circulare (deasupra jgheabului au montate

- pentru o singură
adăpători cu tijă tubulară)
categorie de porci

unicompartimentate de colţ
- au încorporată tijă tubulară

- universale cu jgheab circular şi vibrator (6 locuri) pentru 2 boxe

 5) Medicatoare (amestecul de produse farmaceutice, se montează înainte de
primul hrănitor)

b) Sistemul de furajare umedă

tineret la îngrăşat, de la înţărcare până la livrare
Bazat pe utilizarea hrănitorilor de tip Lean
Machine, PigNic (standard, Ew, Jumbo) şi Swing
Avantaje:
- creşte consumul de furaje (prin umidifierea
acestuia);
- favorizează exprimarea comportamentului
natural de râmat → favorizează bunăstarea
deplină a suinelor

c) Sistemul de furajare lichidă

- bucătărie furajeră
- staţie de pompare
- conducte de transport
- jgheaburi (perpendiculare pe aleile
de circulaţie)
- tanc de mixare
- tanc de apă folosită
- buncăre de furaje combinate
- conveier de furaje combinate
- tanc de apă proaspătă
- sistem de cântărire electronic
- pompă de furaj lichid
- compresor
- conductă de transport furaje
- valve
- computer
d) Furajarea individuală
computerizată a scroafelor
cazate în grup
- zgărzi sau crotalii cu microemiţător
(identificarea electronică a scroafelor) sau
implantarea microemiţătorilor sub piele
(se recuperează la tăierea animalelor)
- antenă de recepţie a semnalelor emise
de microemiţătoare
- computere pentru managementul
furajării

Agrosoft WinPig

Amenajări şi instalaţii pentru furajarea găinilor

gospodăresc la sol
Sisteme de creştere şi exploatare semiintensiv
în baterii de cuşti
intensiv
alternativă în baterii fără cuşti

- la discreţie
- restricţionată
- duală (pe sexe)
Se practică furajarea: - secvenţială (la alegere)
-alternativă (nutreţ combinat şi boabe de grâu
în tainuri diferite)

a) Sistemul de furajare a găinilor crescute şi exploatate la sol

1) Transportoare cu zale, transportoare spiromatice şi transportoare cu noduri
a) transportorul cu zale – circuite furajare
b) transportorul spiromatic – linii furajare

c) transportorul cu noduri – circuite furajare

2) Hrănitorile: pentru o singură categorie de păsări, hrănitori universale = pentru

mai multe categorii sau chiar pentru mai multe specii
Cerinţe igienice ale hrănitorilor
- să asigure accesul uşor al păsării la nutreţ
- să ofere furaj proaspăt şi suficient şi să evite leziunile pieptului
- să fie construite din materiale rezistente, inoxidabile
- să fie demontabile, rabatabile
- să poată fi reglată cantitatea de furaj oferită
- să se decontamineze uşor

a) Hrănitori pentru o singură categorie de vârstă:

► Pentru demaraj: hrănitori specifice pentru demaraj
La această categorie de vârstă se mai pot utiliza tăviţe
din material plastic sau tablă, cofraje din carton

► Pentru tineret:
- hrănitori tronconice cu jgheab circular pentru
această categorie de vârstă
- hrănitori tronconice cu jgheab circular universale

► Pentru adulte: hrănitori tronconice cu

jgheab circular
- universale sau specifice
- cu guler (peste 2,5 kg) sau fără
- pentru găini sau pentru cocoşi (furajare duală)
 b) Sistemul de furajare a găinilor crescute şi exploatate
în baterii de cuşti
În exteriorul adăpostului: amenajări şi instalaţii ca la porcine
În interiorul adăpostului:
- hrănire din jgheaburi amplasate în exteriorul cuştii,
aprovizionate cu transportor cu zale sau cu buncăre mici
acţionate electric sau manual
Accesul la furaj se face pe sub şina de reglaj (până la
vârsta de 40 zile).
După această vârstă şina se va poziţiona în partea
inferioară → acces la furaj pe deasupra.
În alte soluţii constructive accesul la furaj este reglat prin
grătare cu bare verticale sau orizontale.
Transportorul cu zale aprovizionat în 2 variante:
a) coloana de alimentare (cu şicane, în cascadă pentru
fiecare nivel)
b) minibuncăre (la fiecare nivel al bateriilor de cuşti)

c) Sistemul de furajare a găinilor crescute şi exploatate

în sistem alternativă
Cazare în baterii verticale fără cuşti (Natura, Voletage), adăpost cu/fără padoc
Transportor cu zale, cu noduri sau spiromatic

Amenajări şi instalaţii pentru furajarea curcilor

la sol, pe aşternut permanent
Curcile se cresc şi se exploatează
rar în baterii
Sistemele şi instalaţiile de furajare similare celor de la găini, cu excepţia
hrănitorilor. Se folosesc 2 tipuri de hrănitori: pentru curci de până la 7 kg (hrănitori
din oţel galvanizat sau plastic) şi peste 7 kg (din plastic foarte rezistent).
 Sisteme de furajare a palmipedelor
a) Raţe
manual – jgheaburi (sectorul gospodăriilor populaţiei)
mecanic – instalaţii ca la găini (sistemul intensiv: la
sol sau în baterii)

b) Gâşte
- demararea bobocilor: acelaşi echipament ca pentru puii de găină
- după această vârstă, se folosesc hrănitorile semiautomate tip palmipede
pentru concentrate în 2 variante: pentru amplasare în interiorul adăposturilor
şi pentru amplasare în exterior; iar pentru furajele verzi grătare - rastele
(similare ieslelor pentru ovine)

Sisteme de furajare a struţilor

- de la ecloziune până la vârsta de 21 zile: hrănitori circulare sau tăviţe
- după 21 de zile → hrănitori tip palmipede
- fibroase netocate → iesle similare cu cele pentru ovine

Sisteme de furajare pentru animalele de blană

boluri pe pardoseală în tăviţe
a) Carnivore – (pastă) – manual (tineret)
boluri pe plafonul cuştii (adulte)

b) Granivore pe pardoseală
(chinchila) în jgheaburi
Sisteme de furajare pentru iepuri
iesle – grătar (fibroasele)
jgheaburi (suculente)
hrănitori semiautomate (concentrate, furaje granulate)

manual mecanic
transportor cu noduri
 Sisteme de furajare pentru câini
- lichidă
- pastă
- resturi menajere
Hrană - clasică
- conservă
- granule

Hrănitori individuale (simple sau duble), Hrănitori semiautomate

confecţionate din: pentru week-end
- plastic
- inox
- ceramică

Sisteme de furajare pentru pisici

Hrănitori individuale Hrănitori automate (asigura hrana 24 h)
- material plastic cu ceas programator şi capac rotitor
- tablă inoxidabilă cu baterie
- ceramică
 Sisteme de furajare pentru peşti
făinuri Se administrează în puncte fixe,
granule mai aproape sau mai departe de
boabe de cereale pereţii bazinului
gozuri manual sau mecanic (transportoare)

Amenajări pentru hrănirea albinelor

nectar floral
cules
nectar extrafloral (suc dulce şi aromat)
polen stimulativ
Hrana artificială SCOP: completarea rezervelor de hrană
pe timp de iarnă
prevenirea sau combaterea unor
boli produse de noxe animate

miere
polen
păstură
sirop de zahăr
Hrana suplimentară zahăr tos
şerbet
administrare turte de miere
drojdie de bere inactivă
lapte praf
celulele fagurilor hrănitori
int. stupului ext. stupului

Amenajări pentru hrănirea viermilor de mătase

larvele – frunză de dud, lăstari
stelaje
paturi de creştere fixe (cu
acces bilateral)
paturi de creştere cu sertare
mobile
 INSTALAŢII ŞI AMENAJĂRI
PENTRU ADĂPAREA ANIMALELOR

Adăpătorile au rol esenţial în asigurarea necesarului de apă.

Distribuirea apei în adăposturi:
■ Soluţiile constructive vechi - bazinele de rupere a
presiunii, capacitate 300-1000 litri: capac, conductă de
alimentare cu robinet, conductă de preaplin, conductă de
golire cu robinet şi conductă ramificată cu robinet pentru
liniile de aprovizionare a adăpătorilor
■ Soluţiile constructive moderne - unitate de racord cu
5 parţi componente: reductorul principal de presiune cu
manometru şi filtru primar; racord pentru dozatorul de
medicamente, cu trei robinete cu bilă; filtru decantor cu
manometru şi posibilităţi de spălare în contrasens;
apometru şi dozator de medicamente.

Cerinţele igienice ale adăpătorilor:

- să asigure apă proaspătă, nepoluată şi la discreţie
- accesul facil la apă
- evitarea risipei
- reglarea uşoară a debitului şi înălţimii
- să fie confecţionate din materiale rezistente şi uşor igienizabile
- să se întreţină şi să se repare uşor
 Adăpători pentru bovine cazate în sistem legat
cu clapetă verticală
a) cu supapă şi cupă cu clapetă orizontală
cu tub

Se pot amplasa: pe iesle, pe perete, pe stâlpi

individual
pentru 2 adăpători
b) cu nivel constant: pentru un rând de adăpători

Adăpători pentru bovine cazate în sistem dezlegat

şi pentru păşune
- prevăzute cu mecanism anti-îngheţ (rezistenţă electrică): cu supapă sau cu nivel constant
- fără sistem anti-îngheţ (termoizolate)

- pentru păşune: adăpători racordate la o pompă cu membrană; adăpători cu nivel

constant sau tip cupă şi supapă racordate la cisterne, jgheaburi
 Adăpători şi jgheaburi pentru ovine şi caprine
tip cupă şi supapă
adăpători
cu nivel constant
pentru stabulaţie dreptunghiulare, cu nivel ct.
jgheaburi
manuale
adăpători cu supapă - racordate la o sursă de apă
pentru păşune
adăpători cu nivel constant - montate pe cisterne

Adăpători pentru porcine

tip cupă şi scafă
1) Cu supapă
cu tijă tubulară
Adăpători tip suzetă:
- cu supapă şi scafă,
- cu supapă şi tijă tubulară

2) Tip cupă şi picurător

3) Adăpători şi jgheaburi cu nivel constant:

- adăpători cu nivel constant tip suzetă, cu pipă
- jgheaburi dreptunghiulare cu nivel constant
- adăpători cu nivel constant de volum mare, termoizolate

Adăpători pentru păsări

cu stelaj
1) Adăpători vacuumatice pui de până la 2 săptămâni
fără stelaj
 liniare (profil in U sau V)
2) Adăpători cu nivel constant
semicirculare
mai puţin folosite din cauza: calităţii modificate a apei,
riscului transmiterii de boli
unifaziale (varianta veche şi varianta modernă)
3) Adăpători tronconice cu
de tip universal
supapă şi jgheab circular
tip cupă, supapă şi clapetă

4) Adăpători cu picurător:
- fără recuperator
- cu recuperator în L amplasat în partea inferioară a conductei
- cu recuperator în U
- cu picurător amplasat în partea superioară a conductei

Adăpători pentru iepuri

în sectorul gospodăresc – adăpători semiautomate
cu nivel constant şi cupe de adăpare
în sist. Intensiv cu picurător
tip suzetă
 Adăpători pentru animale de blană
manuale în formă de U
a) Carnivore (vulpi, nurci, dihori) cu nivel constant,
în formă de “U”

b) vegetariene (nutria) – formă de cupă, cu diametrul şi adâncimea de 10 cm

manual mecanizat (nivel constant)
Adăpători pentru câini
manual – câini de companie
mecanizat (canise): adăpători automate cu nivel constant, adăpători vacuumatice,
cu supapă

Adăpători pentru albine

nectar = 50% apă
adăpători vacuumatice de stup

jgheab circular
dreptunghiular
adăpătoare colectivă de stupină
 SISTEME DE LEGARE
A ANIMALELOR

Mijloace de legare - trebuie să permită animalelor mişcările necesare:

- când se ridică
- când adoptă decubitul
- să le protejeze de lovituri, muşcături
- să nu permită animalelor intrarea cu picioarele în iesle sau în rigolele de
colectare a dejecţiilor, purinului
- să nu producă contuzii
- să fie uşoare, rezistente
- să nu fie generatoare de zgomote
- să se aplice şi să se scoată uşor
- să se decontamineze uşor
- căpestre
lung - gâtare

Sisteme de legare - lanţuri

vertical (Grabner)
scurt
orizontal
La cai: la căpăstru
- cu două lanţuri, fără contragreutate
- cu două lanţuri şi contragreutate

La bovine:
- pe stand lung: cu gâtar, pana acestuia se prinde de marginea jgheabului
- pe stand mijlociu: idem, accesul la jgheab este limitat de grătare acţionate de la
capătul rândului de standuri
vertical
- pe stand scurt, sistem de legare
orizontal

La capre: gâtare

La scroafe: gâtarul din curea (exploatate pe stand)

MICROCLIMATUL ADĂPOSTURILOR

Microclimatul = ansamblul de factori fizici, chimici şi biologici ai

aerului din adăposturi care acţionează concomitent asupra
animalelor

temperatură
umiditate
precipitaţii
factorii climatici vânt
radiaţii solare
aeroioni
Microclimatul căldură sensibilă
depinde de: factori fiziologici gaze
vapori
instalaţii de furajare
instalaţii de adăpare
factori tehnologici iluminat
încălzire
ventilaţie
 Factorii de microclimat
a) Factorii fizici
1. Temperatura aerului din adăposturi
umiditate
curenţi de aer
Determină nivelul altor factori gaze
pulberi
microorganisme

Nivelul temperaturii din adăposturi este consecinţa raportului dintre mărimea

surselor şi pierderilor de căldură din acestea.

Sursele de căldură din adăposturi: nivel furajării

greutate corporală
a) căldura sensibilă (Qs – kcal/h/animal)
suprafaţa pielii
b) căldura solară calitate înveliş pilos
c) Căldura artificială – instalaţii de încălzire

suplimentarea căldurii sensibile

Pierderile de căldură din adăposturi

a) transmisie termică
depind de K (al fiecărui element de închidere)
S – element de închidere
ti – te
b) prin ventilaţie dejecţii
furaje
c) evaporare tehnologică adăpători
suprafeţe umede
tehnologia de creştere şi exploatare

2. Umiditatea aerului din adăposturi

vaporii din aerul atmosferic
Sursele de umiditate:
vaporii rezultaţi din evaporarea fiziologică şi tehnologică
respiraţie
numărul şi categoria de
perspiraţie evaporare fiziologică
animale cazate
transpiraţie
 10 – 38% sectorul gospodăriilor populaţiei
evaporare tehnologică
30 – 50% sistemul intensiv

g/animal/zi

UR mare => temperatură scăzută

3. Mişcarea aerului în adăposturi (curenţii de aer)

Presiune mare Presiune mică
(aer rece) (aer cald)

Adăposturi neîncălzite artificial

pe verticală
mişcarea aerului
pe orizontală (ext. → int.)

Adăposturi încălzite artificial doar cu sursă centrală

mişcarea aerului de la admisie spre evacuare

Adăposturi încălzite mixt (surse centrale şi locale)

- de la admisie spre evacuare
- de jos în sus, de la sursele locale spre tavan

4. Presiunea aerului din adăposturi

adăposturi cu ventilaţie naturală presiunea int. = presiunea ext.
ventilaţie artificială aspirantă presiunea int. < presiunea ext.
ventilaţie artificială refulantă presiunea ext. > presiunea int.

5. Radiaţiile din adăposturi

naturale
a) rad. infraroşii
artificiale – surse locale de încălzire

naturale
b) rad. luminoase lămpi incandescente
artificiale
tuburi fluorescente

naturale
c) rad. ultraviolete
artificiale lămpi speciale cu vapori
de mercur şi cuarţ
6. Starea electrică a mediului din adăposturi
- câmpul electromagnetic (reţele de înaltă tensiune,
staţii de transformare curent)

- curenţii de scurgere (reţele electrice neizolate)

naturali
- aeroionii
artificiali - aeroionizatoare

7. Zgomotele din adăposturi

endogene
Surse
exogene

50 – 60 dB sector gospodăresc
Norma igienică
80 – 90 dB sist. intensiv

b) Factorii chimici ai microclimatului

favorabilă
nocivă
Gaze - acţiune
odorantă
indiferentă
Provin din:
- procesele metabolice ale animalelor
- fenomene de descompunere a dejecţiilor şi altor materii organice
- acţiunile de decontaminare, dezinsecţie, deratizare

1) Azotul → din atmosferă

N int. = N ext.

2) Oxigenul – scade în adăposturi procese respiratorii

descompunerea aerobă a subst. organice
densitatea animalelor
Consumul de oxigen din adăposturi este influenţat de:
specia şi categ. animale cazate
nivelul producţiei
LIMITA MINIM ADMISĂ = 18%
factorii de microclimat
 naturală
3) Ozonul – origine
artificială - ozonizatoare

4) Dioxidul de carbon – eliminat de animale

temp. scăzute
factori care determină
umidităţi relative ridicate
creşterea ratei metabolice
curenţi mari de aer
depinde de: categoria de animale
specia
nr. de animale cazate
1500 ppm pui
NORMA IGIENICĂ = 2500 ppm găini adulte
3000 ppm mamifere
acidoză gazoasă, reducerea proceselor oxidative, tulburarea metabolismului animal
nivelul toxic = 5000 ppm: respiraţie profundă,
leziuni congestivo-hemoragice (pulmoni, căi respiratorii)
10000 ppm => moarte → inhibarea sistemelor enzimatice

gaz incolor
miros înţepător
5) Amoniacul mai uşor decât aerul
solubil în apă
surse = urina (uree)
temp. mari
NH3 cant. mare R peste 75%
pH alcalin (7,8 – 8,8)
Formarea sa în adăpost este favorizată de:
- stagnarea dejecţiilor
- evacuarea defectuoasă a purinului
- exploatarea necorespunzătoare a canalelor colectoare
- densitatea mare/m2
- aşternut necorespunzător
- ventilaţie insuficientă
26 ppm mamifere
NORMA IGIENICĂ =
excepţii: iepuri = 10 ppm
câini = 15 ppm
struţi = 4 ppm
 Acţiune:
- lăcrimări intense
- conjunctivite
- cheratite
- traheo-bronşite
- bronho-pneumonii
- descuamări
- ulcere ale mucoasei respiratorii
- infiltraţii edematoase
- edem pulmonar
- creşte receptivitatea animalelor la
îmbolnăviri
- se reduce rezistenţa nespecifică

La bovine:
- iritaţii cutanate
- mastite
- pododermatite
- bronhopneumonii
- reducerea prod. de lapte cu până la 33%
La ovine:
- scade sporul de creştere în greutate cu până la 30%
La porcine:
- creşte incidenţa unor boli (pleuropneumonia inf., rinita atrofică, pneumonia
enzootică, pasteureloza, canibalismul)
- se reduce sporul de creştere până la 33%
- se reduce indicele de conversie a furajelor cu 11%
- pleurite → declasarea carcaselor

micoplasmozei
La păsări: bursitei infecţioase
- creşte incidenţa laringotraheitei
canibalismului
coccidiozei
- întârzie instalarea maturităţii sexuale (3 săptămâni)
- se reduc sporul în greutate şi procentul de ouat cu până la 9%
- se reduce indicele de conversie furaje cu 10%

6) Hidrogenul sulfurat gaz incolor

mai greu decât aerul
solubil în apă
NORMA IGIENICĂ = 10 ppm
iritantă locală
Acţiune
asfixiantă generală
H2S + Hb → sulfmetHb nu fixează oxigenul
la nivelul ţesuturilor → H2S + Fe → citocromoxidază
inhibă respiraţia tisulară
 La purcei: La viţei:
- fotofobia - hemoragii
- anorexie - edem pulmonar
- vomismente - edem cerebral
- semne nervoase

La pui:
- fotofobie
- anorexie
- somnolenţa

7) Gazele de canal (odorante)

prin descompunerea substanţelor organice în condiţii de anaerobioză

gaz metan
scatol “mirosul de grajd”:
indol - disconfort
mercaptan - impregnează îmbrăcămintea
amine
aldehide
cetone CH4 – 50.000 ppm = amestec exploziv

8) Monoxidul de carbon (CO)

gaz incolor, inodor, insipid, mai uşor decât aerul
CO → pulmon → circulaţie sanguină + Hb = carboxiHb

- blochează Hb
- diminuează transportul de O2
- hipoxie, anoxie tisulară
- moarte => 70 – 80% din Hb este blocată
1000 ppm CO → blochează 60% din Hb
NORMA IGIENICĂ = 30 ppm
c) Factorii biologici ai microclimatului
Sunt reprezentaţi de pulberi şi microorganisme
1) Pulberile din aerul adăposturilor
În adăpost, pulberile provin din sursa exogenă (aerul atmosferic, pătrunzând odată
cu aerul – prin ventilaţie) şi din sursa endogenă (furaje, aşternut, corpul animalelor).
Pulberile din adăpost au compoziţie predominant organică.
Pulberile din sursele exogene au importanţă în cazul poluărilor industriale, când pot
avea efecte toxice.
 Cantitatea de pulberi din adăposturi depinde de:
- specia şi categoria de animale cazate
- mărimea efectivului
- felul furajelor utilizate
- tehnologia de creştere
Cantităţi mari de pulberi se întâlnesc în adăposturi:
- cu densitate ridicată;
- unde există aşternut permanent
- alimentaţia cu furaje de volum
- alimentaţia cu furaje combinate sub formă de făinuri
- temperaturi crescute în adăpost
- UR sub 75%
Cantităţi mici de pulberi se înregistrează în adăposturi cu sisteme de exploatare în
baterii de cuşti, unde furajarea se face cu nutreţuri combinate granulate.
Cele mai mari cantităţi de pulberi se înregistrează în perioadele de:
- furajare
- igienizare
- lotizare sau în timpul vaccinărilor

NORMA IGIENICĂ este de 15 mg/m3 de aer pt. pulberile în suspensie şi de

17 g/m2/30 zile pt. cele sedimentabile

2) Microorganismele din aerul adăposturilor

Aeromicroflora adăposturilor = totalitatea germenilor din aerul adăposturilor

Aceasta provine din surse exogene (aerul atmosferic) şi din surse endogene
(animale – germeni epifiţi sau patogeni eliminaţi prin expiraţie, secreţii, excreţii,
descuamări, dejecţii).
Germenii eliminaţi sunt puşi în circulaţie prin: tuse, strănut, descuamare, secreţii
şi excreţii.
specia şi categoria de animale cazate
NTG variază cu: tehnologia de creştere utilizată
nivelul celorlalţi factori de microclimat
Există o corelaţie pozitivă între:
NTG + cantit. de pulperi din adăpost + intervalul dintre două decontaminări + factorii
de microclimat (temperatura, umiditate etc.)
Între aeromicroflora adăposturilor şi animalele cazate în acestea se pot stabili relaţii
de:
- indiferenţă;
- sinergism;
- antagonism.
 în sist. Intensiv se foloseşte noţiunea de “microbism de grajd”

Acesta se caracterizează prin:

- concentraţia mare de germeni pe suprafeţele din adăpost şi în aerul din adăpost
- ponderea mare a germenilor saprofiţi şi condiţionat patogeni
- variabilitate ridicată a germenilor datorită densităţii mari a animalelor
- circulaţiei rapide a microorganismelor între animale şi animale şi mediu
- producerea de infecţii asociate.

Nivelul factorilor de microclimat

Df. microcimat de confort
Nivelele optime ale factorilor de microclimat au fost determinate pe baza unor
cercetări pentru fiecare specie şi categorie de animale în parte şi oficializate ca
norme igienice de bază.
Respectarea nivelului optim al factorilor de microclimat este obligatorie, aceasta
fiind determinantă pentru realizarea unor producţii zootehnice superioare şi salubre.

Nivelul factorilor fizici ai microclimatului

Pentru temperatură s-a stabilit un nivel optim, maxim şi minim pe specii şi
categorii de animale.

bovine = 10 – 20 °C
cabaline = 8 – 15 °C
suine = 15 – 32 °C
Nivelul optim:
ovine = 8 – 15 °C
iepuri = 18 – 23 °C
păsări = 13 – 36 °C
bovine = 20 °C
ovine = 15 °C
Temperaturile optime pentru tineret în
suine = 30 °C
perioada de demaraj
cabaline = 12 - 15 °C
tineret aviar = 30°C
Coborârea temperaturii sub nivelul minim sau depăşirea celui maxim supune
organismul la eforturi de adaptare.
Umiditatea relativă a fost normată pe nivele minime şi maxime.

bovine 60 – 75% ovine 60 – 75%

cabaline 60 – 75% păsări 50 – 70%

suine 55 – 70% iepuri 50 – 70%

 Iluminarea este normată la nivel minim.
Vaci de lapte

Indicele de iluminat natural

Ovine 1/20 50 – 60 lucşi
Scroafe gestante
Palmipede 1/14
Animale la îngrăşat 1/25 suine 30 lucşi
bovine 1/16 oi 20 lucşi
Tineret de reproducţie
suine 1/18
Iepe cu mânji = 1/18
iepuri de reproducţie 30 – 40 lucşi
pui de carne 20 lucşi

2,5 – 5 W/m2

Zgomotele au fost normate la un nivel maxim:

50 – 60 dB sectorul gospodăriilor populaţiei
80 – 90 dB sist. intensiv

Nivelul factorilor chimici ai microclimatului

Pentru gazele nocive s-a stabilit un nivel maxim admis, tolerat fără urmări de
către adulte, dar nu şi de către tineret, motiv pentru care limitele din adăposturi
trebuie să fie sub cele normate.

CO2 mamifere 3000 ppm NH3 26 ppm majoritatea

păsări adulte 2500 ppm 15 ppm câini
10 ppm iepuri
pui 1500 ppm
4 ppm struţi

CO 30 ppm 03 0,1 ppm H2S 10 ppm

Nivelul factorilor biologici ai microclimatului

Pentru pulberile în suspensie norma igienică = 15 mg/m3

Pentru pulberile sedimentabile = 17 g/m2/30 zile

Pentru aeromicrofloră norma a fost stabilită la 250000 germeni/m3 aer,

iar din punct de vedere calitativ se admit:
- sub 50% stafilococi
- sub 25 % streptococi
- sub 25% Gram negativi
- sub 5% miceţi
 Aprecierea globală a microclimatului
Se face cu ajutorul cheii de apreciere a microclimatului, elaborată de Petkov
(1975), modificată de Drăghici în 1987 şi Lungeanu 1990.
Pentru fiecare factor de microclimat apreciat se acordă un punctaj.
Punctajul maxim se acordă pentru nivelul optim al factorilor de microclimat.
Abaterile se penalizează cu scăderea punctajului.
Se însumează punctele acordate şi, în funcţie de punctajul general obţinut,
microclimatul poate fi:
- bun (cu un punctaj între 90 şi 100 puncte);
- mediu (70 – 90 puncte);
- necorespunzător (valori sub 70 puncte).
În medicina umană, calitatea microclimatului se completează cu indicele de
prospeţime a mediului ambiant.
Acest indice completează noţiunea de “curăţenie a aerului”, când se utilizează
sisteme de condiţionare a acestuia, respectiv: ventilaţie mecanică, încălzire, răcire
şi se apreciază în puncte de la 0 la 10. La stabilirea acestui indice se are în vedere
conţinutul aerului în: ozon, aeroioni şi fitoncide.
Valoarea minimă a indicelui de prospeţime pentru oameni s-a stabilit între 4 şi
6 puncte. Indicele sub 4 are efecte negative asemănătoare aeroionilor pozitivi:
creşte excitabilitatea nervoasă, hipertensiune sanguină, tuse, creşte stresul.
Îmbunătăţirea indicelui de prospeţime se realizează prin folosirea
ozonizatoarelor, aeroionizatoarelor etc.

IGIENA ALIMENTAŢIEI
Nutriţia = ştiinţa care studiază ansamblul schimburilor care au loc între
organismul animal şi mediu în scopul
energiei
- asigurării substanţelor plastice
substanţelor biocatalitice
- menţinerea structurii ţesuturilor
- buna funcţionare a organismului

Nutrientul = o substanţă care:

- poate fi asimilată de animale
- poate exista ca atare în natură
- poate rezulta în urma proceselor digestive

Alimentaţia = ştiinţa care studiază nutreţurile sub raportul valorii nutritive pe

specii şi combinarea lor în alcătuirea raţiilor, în scopul asigurării
nutrienţilor pentru întreţinere, producţie, reproducţie

Alimentaţia raţională = complex de reguli şi măsuri care asigură o valorificare

superioară a raţiilor administrate în condiţii de siguranţă
pentru sănătatea animalelor, omului şi mediului
Nutreţul = orice substanţă naturală sau artificială care nu este toxică pentru
animale şi care are proprietăţi nutritive

Raţia = amestec de nutreţuri, elaborat după norme ştiinţifice

Baza furajeră = totalitatea nutreţurilor dintr-o fermă, judeţ sau ţară care se
folosesc pentru alimentaţia animalelor (1 an)

Cerinţe igienice generale ale

alimentaţiei raţionale a animalelor
1) Continuitate în aportul de principii nutritivi
organismul animal consumator de energie
continuitate
Continuitatea asigură – digestia fiziologică

evitarea tulburărilor digestive creşterea eficienţei furajelor

scăderea sau sistarea producţiei

Aportul discontinuu de furaje scăderea de lipide, vitamine liposolubile din

rezervele organismului
apariţia stresului alimentar
scade rezistenţa generală
 când nu s-au instalat leziuni ireversibile

aport alimentar nou restabilirea funcţiilor vitale

tulburări digestive
goluri în alimentaţie => consum exagerat de furaje
accidente
suprapopulare front insuficient de furajare

2) Constanţa compoziţiei raţiei

Menţinerea constanţei compoziţiei asigură capacitatea optimă de transformare a
nutrienţilor ingeraţi prin adaptarea florei şi faunei prestomacelor.
- dezvoltarea insuficientă a florei
şi faunei specifice
Schimbarea bruscă a regimului alimentar duce la: - neasigurarea condiţiilor de pH
- neasigurarea condiţiilor de
primăvara motricitate
toamna - neasigurarea cond. de salivaţie

3) Calitatea nutrienţilor
- menţinerea sănătăţii animalelor
Importanţă
- protecţia consumatorilor
mucegăite
alterate
Nu se vor administra furaje
infestate cu insecte, acarieni
care conţin plante/şi sau substanţe toxice

Laboratoarele judeţene de controlul Institutul de Biologie şi Nutriţie

calităţii furajelor şi de nutriţie animală Animală Baloteşti

calitatea furajelor

Acţiuni profilactice pentru evitarea:

a) reticulitelor traumatice – ex. clinice lunare, magneţi la mori, magneţi remanenţi în
prestomace
b) bezoarelor cu sfoară de mat. plastic – sfoară de cânepă
c) micozelor şi micotoxicozelor – decontaminare furaje, respectare măsuri de
profilaxie generală, utilizarea de bentonită sau de aluminosilicati (adsorbţie)
 perioada de recoltare a culturilor fânul la 30 – 40 zile
silozul de lucernă 40 – 60 zile
conservarea furajelor
silozul de porumb 40 – 60 zile
d) bolilor de carenţă
momentul administrării furajelor silozul de grosiere 60 – 90 zile
respectarea tehnologiei de prelucrare
fertilizarea suprafeţelor
e) intoxicaţiilor cronice sau acute, verificarea calităţii făinurilor proteice
a bolilor transmisibile controlul instalaţiilor de frig
controlul modului de sterilizare termică

4) Asigurarea frontului optim de furajare

Front de furajare = loc de acces pentru ingestia de furaj din iesle,

jgheab, hrănitori

Animalelor trebuie să li se asigure accesul nestingherit şi loc de consum al raţiei.

nerespectarea densităţii
relativă
Subdimensionarea frontului de furajare furajare discontinuă

absolută – proiectare defectuoasă

duce la lupta intraspecifică pt. supravieţuire

consum mare de energie

Efecte: apariţia animalelor hipotrepsice
moartea

5) Elaborarea raţiilor
furaje variate ca sortimente
furaje salubre

evitarea carenţelor nutriţionale

pentru
menţinerea apetitului

6) Modul de administrare a raţiilor

- după program strict
- în funcţie de tehnologia de creştere şi exploatare
ierbivore: 2 - 3 tainuri omnivore: tineret după criza de înţărcare ad libitum
celelalte categorii 2 – 3 tainuri
păsări – la discreţie
 condiţii favorabile unei digestii fiziologice
administrarea furajelor trebuie să asigure:
eficienţa conversiei furajelor

7) Volumul raţiilor
specia
categoria de animale
Diferă cu
volumul tubului digestiv
tipul de digestie
Volumul optim al raţiei asigură:
- valorificarea totală a furajelor
- evitarea tulburărilor gastro-intestinale
- evitarea tulburărilor de reproducţie

8) Ordinea administrării furajelor

Nutreţurile se administrează în ordinea inversă a preferinţelor animalelor.

Nutreţurile preferate la animalele de muncă se administrează după cele de volum,
iar la vacile de lapte în timpul mulsului.

9) Modul de utilizare a nutreţurilor

Furajele se pot folosi:
ca atare (fibroase, grosiere)
tocate (furajele de volum)
măcinate - concentrate
granulate
peletate furaje combinate
brizurarate

uscate
F. combinate
umede (terci)
F. concentrate
lichide

Folosirea reţetelor furajere numai la speciile pentru care au fost preparate

! La ovine → reţete porci → intoxicaţie cu sulfat de cupru

! La curci
→ reţete pentru păsări → intoxicaţie cu salynomicin
Porci
10) Monitorizarea eficienţei alimentaţiei şi a consumului zilnic de furaje
- consumul zilnic de furaje
- starea de sănătate a efectivului
- calitatea furajului
- producţia zilnică de lapte, ouă
- sporul de creştere în greutate

Situaţii de încălcare a normelor de igienă

- aport scăzut de proteine, vitamine, microelemente
- poluarea furajelor cu: metale grele
pesticide
nitriţi, nitraţi
pulberi
microorganisme
- administrarea furajelor: - la temperaturi prea scăzute sau ridicate
- furaje insuficient omogenizate
- furaje neadecvate speciei

IGIENA PĂŞUNATULUI ŞI
A PĂŞUNILOR
 Păşunatul Def.= modul de furajare a animalelor prin autoservire, în condiţiile
oferite de mediul exterior, cu plante de pe păşuni naturale sau
cultivate
favorabile
Consecinţele păşunatului
nefavorabile

Avantajele igienice se referă la

- asigurarea ca atare a unui furaj de calitate superioară
- fortificarea organismului animal
- creşterea rezistenţei nespecifice
- dezvoltarea şi consolidarea sistemului locomotor
- consolidarea şi dezvoltarea capacităţii respiratorii şi cardiace
- stimularea SNC şi neurovegetativ
- stimularea sintezei vitaminei D
- prevenirea şi combaterea unor boli carenţiale, parazitare şi
obstetricale

Avantajele economice sunt

- indirecte: menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a animalelor
- directe: preţ de cost scăzut/unitatea de produs, prin scăderea cheltuielilor de
furajare, recoltare, transport, depozitare şi administrare a furajelor, de evacuare
a dejecţiilor, de condiţionare a aerului

Dezavantajele igienice
a) când se păşunează pe caniculă – insolaţia şi şocul termic
b) în cazul consumului de plante care conţin substanţe fotosensibilizante şi
expuneri la temp. ridicate – fotodermatoze
c) când se păşunează pe temp. scăzute + precipitaţii şi vânt – boli a frigore şi
boli de purtător
d) Când se revine mai devreme de 21 zile pe aceeaşi parcelă sau când
păşunatul se prelungeşte mai mult de 4 - 6 zile pe o parcelă – geofagie, boli
telurice şi parazitare
colici
e) Păşunatul pe rouă şi brumă – tulb. digestive pareza prestomacelor
indigestii gazoase
f) intoxicaţii cu plante toxice:
- când nu sunt distruse înainte de păşunatul animalelor
- când nu se asigură supliment alimentar în cazul păşunilor cu prod. mici

g) intoxicaţii cu plante furajere

- când păşunatul se face pe variaţii mari de temperatură şi precipitaţii
- păşuni cu vegetaţie luxuriantă = favorizează sinteza acidului cianhidric şi a
diferiţilor glicozizi
 Dezavantajele economice
Dezavantaje directe: generează diverse boli => producţii necorespunzătoare
Dezavantaje indirecte: obţinerea unor producţii animaliere necorespunzătoare
din cauza:
- deficienţelor în organizarea păşunatului (păşunat pe caniculă, pe temp.
scăzute, în perioade cu precipitaţii reci sau vânturi)
- păşunat de durată pe o parcelă, necorelat cu producţia păşunii
- păşuni de calitate slabă
- situate la distanţe mari de ferme
- fără surse suficiente de apă sau cu surse de apă inferioare calitativ
- surse de apă situate la distanţe mari de păşune

Pregătirea animalelor pentru păşunat presupune:

- acomodarea treptată a animalelor la condiţiile mediului exterior (prin scoatere
în padoc sau plimbări în incinta fermei sau în vecinătatea acesteia)
- trecerea lentă de la furajarea de stabulaţie la cea cu masă verde prin
creşterea treptată a furajelor suculente, amestecul furajelor verzi cu grosiere
- acţiuni sanitare veterinare (depistarea unor boli transmisibile, acţiuni
imunoprofilactice, tratamente generale antiparazitare, curăţirea ongloanelor şi
copitelor, examen clinic înainte de scoaterea la păşune)

- nu se vor scoate la păşune: animalele retive; animalele cu boli cronice (TBC,

LEB, paratuberculoză); cele care nu suportă deplasarea
- acţiuni zootehnice: individualizarea; cântărirea şi clasarea; castrarea
masculilor; lotizarea pe specii, categorii de exploatare şi de stare fiziologică

clasică RFID – microemiţător, dispozitiv de citire

Pregătirea şi organizarea păşunilor

Păşuni naturale din România – 62% sunt degradate şi anume:
31% eroziune
3 milioane ha
10% umiditate excesivă
3% aciditate şi sărăturare
10% împădurire
8% stâncăriş, grohotiş
 Lucrările ameliorative sunt necesare pentru:
- atragerea de noi suprafeţe în circuitul economic
- îmbunătăţirea celor degradate
- menţinerea capacităţii productive

a) Lucrări ameliorative pentru atragerea în circuitul economic

de noi suprafeţe
- combaterea eroziunii solului, umidităţii excesive, acidităţii, sărăturării, împăduririi
- degajarea de grohotiş, stâncăriş
- aplicarea de amendamente, îngrăşăminte chimice şi naturale
- tarlalizarea
- amenajarea surselor de apă şi a drumurilor
- cultivarea plantelor perene valoroase

b) Lucrări ameliorative curente

înainte de păşunat
Se execută în timpul păşunatului
după păşunat
 Înainte de păşunat se execută:
- curăţirea păşunilor de arbuşti - drenarea locurilor cu exces de umiditate
- nivelarea terenului - împrejmuirea bălţilor

- aplicarea îngrăşămintelor - amenajarea taberelor de vară, care

trebuie să aibă:
- distrugerea buruienilor, a plantelor toxice şoproane, adăposturi uşoare
umbrare
- decontaminarea surselor de apă
platforme betonate
bazine pentru colectarea dejecţiilor şi purinului
staţii de muls
puncte de însămânţări artificiale
puncte farmaceutice
lăptării

 În timpul şi după păşunat

- îndepărtarea plantelor necomestibile
în timpul păşunatului
- împrăştierea uniformă a dejecţiilor şi muşuroaielor
după folosirea unei parcele
- fertilizare

- însămânţare Trebuie supravegheat pentru

prevenirea dismineralozelor,
după păşunat - fertilizare
enzootiilor biogeochimice
- aplicare de amendamente

Examinarea periodică a solului şi plantelor de pe păşune

 Tehnica păşunatului
Păşunatul începe când terenul este zvântat şi plantele au o înălţime de 15 cm pt. oi şi
20 cm pt. bovine.
La început păşunatul durează 1 – 2 ore/zi, ajungând în 10 zile la 8 – 10 ore/zi.
- nu se păşunează pe rouă, brumă, imediat după ploaie
- nu se păşunează pe păşuni cu vegetaţie luxuriantă
- revenirea pe păşune după 21 zile
- timp de păşunat pe o parcelă 4 – 6 zile
- nu pe biotopi şi cu plante toxice
Păşunatul se desfăşoară în 2 reprize cu pauză la amiază pentru odihnă, adăpare,
muls şi evitarea caniculei.
În zilele foarte călduroase, păşunatul se face dis – de – dimineaţă, seara târziu sau
noaptea.
Păşunatul de noapte – pericol de infestare, larvele infestante ridicându-se spre vârful
plantelor.
Pentru un randament cât mai mare este necesară porţionarea păşunii în tarlale
delimitate cu garduri mobile sau electrice – păşunat porţionat în front pentru o zi
– păşunat în brazdă

clasic – metalice, PVC, lemn modern (împrejmuire virtuală) – GPS, sistem

de control, gâtar generator de sunete

- concentratele ca supliment se administrează la aceeaşi oră

- sarea şi brichetele cu microelemente la discreţie
- adăparea de minim 3 ori/zi
- fibroasele se dau dimineaţa, înainte de scoaterea pe păşune
- accesul pe tarlale sau la sursele de apă să se facă direct

Pentru un păşunat raţional – păşunile trebuie să producă 10 tone masă verde/ha

Pentru menţinerea raportului legumino – graminacee se efectuează obligatoriu cel
puţin o coasă o dată la 2 ani
categorii de exploatare
Repartizarea păşunilor
stare fiziologică

Astfel: vacile de lapte, oile cu miei, pe păşunile cele mai valoroase şi

tineretul de structură mică mai apropiate

oile (excepţie oile - mame) păşuni aflate la distanţă şi mai

tineretul bovin peste 12 luni puţin valorase
Întreruperea păşunatului
cu 3 – 4 săptămâni înaintea apariţiei primelor îngheţuri, pentru ca plantele să
regenereze şi să fie suficient de puternice pentru a putea rezista pe timpul iernii
 IGIENA ANIMALELOR PE
TIMPUL TRANSPORTULUI

Consideraţii generale privind transportul

- pregătirea animalelor pentru transport;
- pregătirea vehiculelor;
- alegerea rutei;
Transportul se referă la:
- comportamentul faţă de animale la încărcare,
pe timpul transportului şi la descărcare;
- respectarea libertăţilor animalelor.

- de foame şi de sete; - de frică şi suferinţă mentală;

- de disconfort (fact. de microclimat); - de exprimare a comportamentului
- de durere, injurie sau boală; normal

Scopurile în care sunt creştere;

Transportul trebuie să asigure:
transportate animalele: îngrăşare;
1) Bunăstarea animalelor
reproducţie;
valorificare; 2) Eficienţa producţiei
spectacole; 3) Calitatea superioară a cărnii
sport; 4) Integritatea corporală
muncă.
 pe jos
Transportul se face la nivel local (judeţ): 40 – 100 km
cu vehicule

regional (interjudeţean)
naţional cu vehicule
internaţional

Transportul animalelor se poate face:

- pe jos

- cu vagoane (pe calea ferată)

- cu autovehicule (pe cale rutieră)

- cu vapoare (navală)

- cu avioane (aeriană)

Transportul de animale are în vedere:

- pregătirea animalelor din punct de vedere sanitar – veterinar (tratamente, acţiuni
imunoprofilactice, teste de laborator, reacţii alergice care confirmă starea de sănătate
a animalelor)
- pregătirea zootehnică (lotizarea animalelor, tundere, ecornare, sexare etc.)
- pregătirea din punct de vedere administrativ şi organizatoric (elaborarea actelor
de adeverire a sănătăţii animalelor, asigurarea mijloacelor de transport şi asigurarea
necesarului de însoţitori, apă, furaje, aşternut, nr. de animale, stabilirea rutei)
- instruirea însoţitorilor, a conducătorilor

Acte normative care reglementează transportul de animale

- Ordinul M.A.A. nr. 170/2000 cu privire la Norma sanitară veterinară privind
protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului
- Ordinul MAAP nr. 375/2003 privind aprobarea Normei sanitare veterinare
pentru protecţia animalelor în timpul transportului, cu referire la stabilirea
punctelor de oprire, a punctelor de transfer şi a planului de rută în cazul
transporturilor internaţionale
- H.G.R. nr. 267/1991 privind aderarea ţării noastre la Convenţia Europeană
privind protecţia animalelor în transportul internaţional
Acte de certificare a proprietăţii animalelor (Ordinul 26/2005 )
valabil 1 an pentru bovine + cabaline
Pentru animalele din gospodăriile populaţiei
şi 15 zile pentru ovine, caprine şi suine

Bilet de adeverire a proprietăţii animalelor

Eliberat de primăria unde se găseşte proprietarul

Pentru animalele de la agenţii economici

Adeverinţă de proprietate
Semnată de conducătorul organizaţiei

Pentru export

Bilete de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii

Semnate şi de medicul veterinar oficial şi eliberate în limba cerută
de autoritatea veterinară a ţării importatoare
- eliberare individuală pt. cabaline şi bovine de reproducţie
- un singur bilet pt. celelalte categorii, cu specificarea nr. de identificare într-un tabel ataşat
- la celelalte specii la alegere (individual sau comun)

Acte de certificare a stării de sănătate

Certificatele sanitare veterinare de transport pentru animale vii (CSVT)
Se eliberează pentru fiecare mijloc de transport sau pentru fiecare turmă sau animal (pe
jos) de către medicul veterinar oficial care supraveghează îmbarcarea sau plecarea,
verifică mijlocul de transport.
Se specifică de asemenea: locul de plecare, ruta, destinaţia, restricţii sanitare veterinare,
se barează cu dungă roşie!
dacă animalele au fost examinate şi sunt sănătoase, provin din localităţi indemne de boli
infecto-contagioase, animalele au fost imunizate anterior, mijlocul de transport a fost
verificat.
Transportul de animale vii sub restricţii sanitare veterinare se face:
1) cu avizul Autorităţii Sanitare Veterinare judeţene – pe teritoriul unui judeţ
2) cu avizul A.S.V. judeţene şi Autorităţii Centrale Sanitare Veterinare - între
judeţe

stampilă
semnătură valabile până la sosirea animalelor la destinaţie sau cel
parafă mult 3 zile de la eliberare

Certificatele sanitare veterinare de transport pentru animale vii internaţionale

Elaborate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

Alte acte care însoţesc transporturile de animale

Pentru transportul animalelor în afara graniţelor ţării se mai eliberează:
- planul de rută : medic veterinar oficial
- copia buletinului de analiză pentru cai
- CSV pentru bovine, ovine, caprine domestice de reproducţie şi/sau producţie,
destinate Comunităţii Europene
- scrisoarea de trăsură: eliberată de către staţia CFR de îmbarcare
 Condiţii sanitare veterinare la
îmbarcarea şi debarcarea animalelor
Locurile de îmbarcare trebuie să aibă:
- locuri pentru staţionare şi examinarea animalelor

fixe

- rampe
pentru încărcare, descărcare

mobile

- surse de apă
- depozite de furaje

staţii de cale ferată

Locurile de îmbarcare aeroporturi
porturi
se amenajează în:
centre autorizate sanitar veterinar
abatoare
unităţi zootehnice

ziua (nu pe caniculă)

Îmbarcarea se face:
noaptea (500 lucşi/m2 la 1 m înălţime)

Medicul veterinar se anunţă cu 24 ore înainte

de efectuarea acţiunii şi are obligaţia să verifice:
- actele de proprietate
- starea de sănătate a animalelor
- igiena mijloacelor de transport
- necesarul de apă, furaje, aşternut
şi microclimatul
- integritatea pardoselilor, personalul de
însoţire (număr, instruire)
- modul de contenţionare a animalelor
 În registrul de îmbarcare, medicul veterinar înscrie fiecare mijloc de transport
încărcat.
Animalele moarte se necropsiază, se expertizează carcasele şi se va stabili
destinaţia lor.
Importul sau tranzitul de animale se va face cu aprobarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

TRANSPORTUL ANIMALELOR CU AUTOVEHICULELE

număr redus de manipulări

rapiditatea transportului
Prezintă avantaje
nu furaje, apă
ce reduc stresul de transport
se alege momentul optim de transport

- şasiu amplasată jos pentru stabilitate

- pardoseală nealunecoasă
- pereţi solizi
- acoperiş la 1,8 m sau prelată la 0,6 (animale
mijlocii şi mici)
- belciuge pe pereţii laterali pentru contenţie
- ventilaţie, sistem de iluminat
- platforme intermediare fixe sau mobile
- uşă-rampă sau uşă cu 2 canate l = 2,10 m
 autovane – cu pereţi termoizolanţi
pardoseala 50 – 60 cm
Pentru cai de valoare:
h = 2 m, sist. de ventilaţie, iluminat electric
sist. de colectare a purinului

Îmbarcarea în exploataţii: rampe fixe, la limita împrejmuirii

Păsările se livrează în cuşti

mobile din plastic, fixate la
un cadru metalic al
vehiculului sau în lăzi

Transporturile tehnologice se fac în vehicule climatizate, termoizolate sau remorci

tehnologice
Bovine şi cai de măcelărie – cu maşină tip şa

Struţii – vehicule specializate (cuşti)

sau autovane (ca pt. cai)
h = 1,8 – 2,2 m; trei sferturi sârmă

Viteza de deplasare 40 km/h

Porniri, opriri şi viraje bruşte – se evită!
După fiecare transport se fac decontaminări sub strictă supraveghere
sanitară veterinară, în locuri special amenajate – vor fi înscrise într-un
registru şi trecute în foaia de parcurs a autovehiculului.
În călătoriile lungi se fac opriri.
 Suprafaţa normată pe specii şi categorii de
animale pentru transportul cu autovehiculele

Spaţiu disponibil = 0.021 G0.67

TRANSPORTUL ANIMALELOR PE CALEA FERATĂ

La îmbarcare, staţia de cale ferată emite “scrisoarea de trăsură”.

Se pot folosi vagoane de marfă acoperite

de tip G sau etajate tip E pt. porci, oi, capre

Păsările în cuşti – vagoane de mesagerie

sau coletărie

Câini de serviciu cu carnet de sănătate

şi botniţă pe culoarele frontale ale vagoanelor
de persoane
Rampele de încărcare mobile sau fixe trebuie
să îndeplinească o serie de condiţii
Animalele sunt aduse la locul de îmbarcare
cu cel puţin 2 ore înainte.
Acelaşi sex şi specie = se îmbarcă în vagon!
Bovinele se leagă de inele în pereţii laterali.
Cabalinele se despotcovesc şi se aşează paralel cu axul lung al vagonului, legate
de inele în pereţii frontali. Animalele retive se separa!

Oile, caprele, porcii – în boxe colective 20 exemplare

Animalele mici şi păsările – în cuşti
specie
Numărul de animale într-un vagon: greutate corporală
anotimp
suprafaţă
2 ori/zi – vara
Furajare
1 dată/zi – iarna
Adăpare – de către însoţitori, în staţii cu instalaţii corespunzătoare, stabilite la
începutul călătoriei
Vacile se mulg după programul din exploataţiile de origine

1/vagon cu animale mari

Numărul îngrijitorilor
1/1-3 vagoane cu animale mijlocii şi mici
Însoţitori - obligaţii:
- preluarea animalelor sub semnătură
- participă la îmbarcare
- supraveghează animalele
- efectuează hrănirea, adăparea animalelor
- anunţă şeful de tren asupra modificării stării de sănătate a animalelor
- să nu consume alcool
- să nu facă foc
- să prezinte la necropsie anim. moarte sau carnea pentru expertize
- depozitarea gunoiului într-un colţ al vagonului
- verificarea ventilaţiei în vagon

Şefii de tren
- să asigure timpul de adăpare
- să solicite medicul veterinar
- să verifice îngrijitorii

Şefii de staţii
- să anunţe medicii veterinari oficiali din zonă în caz de necesitate
Cadavrele animalelor mari se îndepărtează din vagoane, cele ale animalelor
mici se lasă în vagoane până la destinaţie.
Animalele tăiate de necesitate se predau cu PV la prima staţie.
Descărcarea la destinaţie în maxim 2 ore.
Se scot toate elementele din vagon, se sigilează, se etichetează cu inscripţia
“de dezinfectat” şi se trimit către staţiile de spălare şi dezinfecţie a vagoanelor
(SSDV).
Staţiile de încărcare şi descărcare se vor igieniza şi ele.

TRANSPORTUL ANIMALELOR PE CALEA AERULUI

Se foloseşte pentru transportul pe distanţe lungi
animalele valoroase pt. reproducţie
Se foloseşte pentru caii de sport
puii de o zi
animalele de companie, sălbatice etc.

Se folosesc avioane de tip mixt sau cargo.

individuale
În cele de tip mixt se transportă animale în cuşti 100 kg
colective
Pardoseală impermeabilă, pereţi plini până la 10 cm

În cele tip cargo: 1 – 2 însoţitori

- tăierea de necesitate după aprobarea comandantului
- inactivarea cadavrelor pe aeroportul de destinaţie sub
supraveghere sanitară veterinară
- dejecţiile se colectează în containere şi se inactivează
la destinaţie
 - boxe colective
Animalele se pot transporta în: - containere individuale
- containere colective împărţite în boxe individuale

În transport peste 6 ore se furajează!

Nu se încarcă animale care ar putea făta în avion pe timpul transportului (INTERZIS!)
Dacă se tranchilizează animalele, trebuie menţionat pe o notă medicamentul, doza şi
timpul de acţiune.

Cabaline = containere individuale

Bovine = legate sau în containere

Ovine = în boxe individuale pe un nivel

sau două de ţarcuri 10 exemplare, aşternut
de 10 cm grosime
Animalele cu coarne se transportă în
containere individuale.

Porcii = cu nave speciale împărţite în

boxe colective, membrele posterioare
legate sau în containere

Păsările = în cuşti sau cutii de carton

100 exemplare

Iepurii = în cuşti
 TRANSPORTUL ANIMALELOR PE APĂ
Se folosesc vapoare special construite sau amenajate,
în cală
unde animalele se pot caza
pe punte

Boxele colective sau individuale se amplasează pe punte

(în perioada 1 aprilie – 30 octombrie) sau în cală
Brăila, Constanţa → baze de export din România
Îmbarcarea se face pe dane speciale cu rampe mobile, sub supravegherea
medicului veterinar oficial, în baza unui plan de îmbarcare elaborat de el +
reprezentantul căpităniei portului + comandantul navei.
Cazarea animalelor – boxe pe unul sau 2 nivele, animalele mari legate; iar celelalte
dezlegate, în număr de 10 – 25 exemplare
Se asigură un îngrijitor la 10 bovine sau cabaline, la 30 porci sau viţei, la 50
câini si la 10-15 cuşti cu păsări sau iepuri

Fânul se asigură zilnic – 2% din greutatea corporală

Cantitatea de apă = 40 – 50 l animale mari
5 – 10 l animale mici + porci
Furajare de 2 ori/zi
Adăpare de 2 – 3 ori/zi
La sosirea în ţară, animalele sunt dirijate pentru carantină.

CIRCULAŢIA ANIMALELOR PE JOS

- pentru păşunat
- târguri
- centre de colectare
- staţii de îmbarcare
Circulaţia pe jos atunci când prognoza meteo pe 3 – 7 zile este
favorabilă, nu depăşeşte 100 km pt. bovine şi 300 km pentru ovine.
Se stabilesc locurile de odihnă, hrănire, adăpare şi înnoptare.
Adăpare de 2 ori/zi
Se constituie în turme de 100 bovine adulte, 250 tineret bovin, 500 – 600 oi
Deplasarea se face la pas, pe drumuri lăturalnice, neaccidentate
Nu pe caniculă, ceaţă, viscol, nu în zile cu temp. de - 15 °C!
12 km → bovine îngrăşat
Zilnic se vor parcurge: 18 km → bovine de reproducţie
25 km → ovine, caprine
0,5 – 1 km → suine

CONSECINŢELE TRANPORTULUI ANIMALELOR

I) Stresul fiziologic şi psihologic, de care este responsabilă axa hipotalamus-
hipofiză-corticosuprarenală

II) Pierderea în greutate vie (CALOU)

În ţara noastră, calourile sunt normate prin Ordinul MAIA nr. 1370/1960 în funcţie
de specie, durată şi distanţă

III) Alte consecinţe: modificarea caracterelor organoleptice ale cărnii; accidente:

traumatisme, contuzii, luxaţii, fracturi; avorturi; febră de transport; boli digestive şi
respiratorii; tetanie de transport; şoc caloric; boli a frigore
 IGIENA CORPORALĂ

Definiţie = complex de măsuri necesare asigurării curăţeniei şi funcţionalităţii

normale a: pielii, fanerelor şi producţiei cornoase.

Igiena corporală a animalelor este influenţată negativ de:

- calitatea şi modul de construcţie a pardoselii;
- calitatea şi cantitatea aşternutului;
- întreţinerea sistemelor de colectare şi evacuare a dejecţiilor;
- densitatea mare a animalelor;
- parametri necorespunzători de microclimat.

Igiena corporală cuprinde:

pansaj; tundere; îmbăiere; întreţinerea ongloanelor şi copitelor

PANSAJUL cuprinde: buşumarea

ţesălarea Acţiuni ce se aplică
Se execută zilnic la cabaline de
sport şi muncă, vaci de lapte şi tauri perierea animalelor cu păr scurt
ştergerea
în scopul îndepărtării: murdăriei, celulelor descuamate, ouălor de helminţi, unor
microorganisme din jurul orificiilor naturale, de pe piele şi păr.
BUŞUMATUL are drept scop îndepărtarea murdăriei superficiale şi a excesului de
umiditate (cu şomoiog de paie sau ţesături cu fibre groase). Se execută la animalele
de muncă, după efort.

ŢESĂLATUL constă în îndepărtarea murdăriei aderente de pe regiunile bogate în

musculatură, cu ajutorul ţesalelor.

PERIATUL se execută pe tot corpul, cu ajutorul periilor (manual sau mecanic).

ŞTERGEREA se face în scopul îndepărtării murdăriei şi secreţiilor din jurul

orificiilor naturale şi a prafului de pe corp.

La cabaline se practică şi pieptănatul coamei, moţului şi cozii.

La vacile de lapte pansajul este interzis în timpul mulsului!
La porcii de reproducţie, pansajul este obligatoriu înainte de trecerea
scroafelor gestante în maternitate.

Mijloc ecologic = aspiratoarele cu apă

La câini şi pisici se practică: periatul, pieptănatul şi ştergerea cu tot felul de

instrumente.

TUNDEREA def. = constă în scurtarea manuală sau mecanică a

lungimii părului, facilitând termoreglarea
Se practică la ovine, bovine, cabaline şi câini în scop igienic, economic,
terapeutic şi estetic. locală
După extindere, tunderea poate fi generală
TUNDEREA GENERALĂ se practică la:
- ovine
- iepuri economic, terapeutic, igienic şi estetic
- unele rase de câini
Se practică în zilele călduroase, fără vânt şi precipitaţii.
Oile adulte şi tineretul născut în anul precedent se tund în martie – aprilie în zonele
de deal şi munte şi în mai – iunie şa câmpie.
La tineretul ovin mascul la îngrăşat tunsul se numeşte miţuit şi se execută toamna,
înainte de tăiere.
Pentru efectivele mari de oi se face mulsul în centre de muls (medic veterinar,
medicamente etc.).
Nu se tund: animalele prea tinere, bătrâne sau cu boli cronice.

Iepurii se tund când firele de păr ajung

la lungimea de 6 cm.
Câinii se tund la începutul verii.
Caprele – pentru mohair.

TUNDEREA LOCALĂ
La cabaline se scurtează părul moţului (estetic şi igienic), coama la un lat de palmă
şi vârful cozii.

NU SE TUNDE PĂRUL DE LA CHIŞIŢĂ!

La vaci – la nivelul ugerului, pentru igiena mulsului

La ovine – codinitul (regiunea anogenitală şi în jurul ugerului, înainte de fătare)
ÎMBĂIEREA ANIMALELOR = acţiunea de igienizare a corpului
animalelor cu ajutorul apei, în scop igienic şi economic.

băi (fixe, mobile)

ape de suprafaţă
Se realizează în
aspersare (aplicare sub formă de picături)
duşare (aplicare sub formă de jet)

generală
După extindere, poate fi:
locală
ÎMBĂIEREA GENERALĂ
Se practică la bovine, cabaline, porcine, ovine şi câini în scopul:
- asigurării curăţeniei pielii;
- înviorarea organismului;
- înlăturarea oboselii musculare;
- creşterea indicelui de conversie a furajului.
La bovine şi cabaline
- în ape de suprafaţă temp. de 20 °C timp de sectorul gospodăriilor
20 – 30 minute
populaţiei
- cu plimbare după, până la uscare, pe teren înierbat

- vaci gestante înainte de transfer în maternitate

- în staţii speciale (antiparazitare şi antimicrobiene) în sistem intensiv
şi uscarea pielii

La porcine
Gospodăresc – ca la bovine
Intensiv – staţii de spălare, dezinfecţie şi deparazitare
Registrul de funcţionare a staţiei de spălare, tratare
Vara, scroafele, scrofiţele şi vierii sunt îmbăiaţi zilnic prin aspersare, pentru a creşte
nr. de animale montate şi procentul de fecunditate.
Duşarea se poate face şi la matcă, cât şi la porcii graşi (consum mai mare de apă).

La ovine – în băi fixe sau mobile, în scop preventiv şi curativ.

După tuns – de 2 ori,
la interval de 2 săptămâni.
(lot de probă)
Nu înot în baie, ci trecerea la pas!
La câini
 vara
 tot timpul – cei de apartament
scop igienic şi terapeutic

ÎMBĂIEREA LOCALĂ
În scop igienic îmbăierea locală se face la nivelul glandei mamare înainte de muls
la vaci, bivoliţe, oi, capre, iepe.
În scop terapeutic – aplicarea diferitelor substanţe medicamentoase

ovine în afecţiuni podale (băi din cauciuc sau din

beton sclivisit pentru picioare) – sulfat de
bovine cupru 5%

ÎNTREŢINEREA COPITELOR ŞI ONGLOANELOR

Se referă la a) menţinerea curată a acestora
b) umiditatea normală
c) forma şi dimensiunile caracteristice speciei

A) CURĂŢENIA
- aşternut proaspăt, cu umiditate normală
- drenarea purinului Se folosesc perii aspre,
- îndepărtarea bălegarului şomoioage, cuţite şi scobitori
- îndepărtarea murdăriei de pe corn
B) UMIDITATEA
La cai – spălare, uscare, ungere cu unsoare de copită (pentru menţinerea elasticităţii
şi umidităţii cornului)
C) MENŢINEREA FORMELOR ŞI DIMENSIUNILOR
- potcovit
Se realizează prin: - pardoseală elastică
- ajustarea permanentă a cornului (trimaj – engl. trimming)

podotehnişti instrumente – travaliu

 MĂSURI DE IGIENĂ GENERALĂ
PENTRU PREVENIREA ŞI
COMBATEREA BOLILOR
TRANSMISIBILE LA ANIMALE

MĂSURI DE PROFILAXIE GENERALĂ

- prevenirea introducerii agenţilor etiologici ai bolilor
Vizează: transmisibile în unităţile indemne
- evitarea difuzării acestor agenţi din unităţile contaminate

Cheltuielile pentru controlul bolilor la animale reprezintă 34% din valoarea producţiei
marfă în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările avansate 17%.
Aceste metode se referă la:
1) izolarea în spaţiu;
2) gruparea obiectivelor exploataţiilor de animale în sectoare funcţionale;
3) asigurarea mărimii optime a exploataţiilor
4) reglementarea şi controlul circulaţiei oamenilor, animalelor, vehiculelor, furajelor
şi produselor de origine animală;
5) izolarea şi tăierea animalelor bolnave
6) respectarea principiului tehnologic şi igienic “totul plin – totul gol” (all in – all out)
7) creşterea şi exploatarea segregată a diferitelor specii de animale de fermă
8) acţiunile de sanitaţie veterinară: decontaminare, dezinsecţie, deratizare
9) valorificarea, neutralizarea şi distrugerea cadavrelor, a deşeurilor şi confiscatelor
de origine animală
 1) Izolarea în spaţiu a exploataţiilor
Element care defineşte nivelul de biosecuritate a animalelor
interzisă
Respectarea zonelor de apărare prezentate în vol. 1 adăpostire, cap. 3
de protecţie

2) Gruparea obiectivelor în sectoare funcţionale

Element de biosecuritate care previne:
- contaminarea precoce a efectivelor de tineret;
- contaminarea încrucişată între diferite categorii
zootehnice sau specii cazate în aceeaşi incintă

3) Mărimea optimă a exploataţiilor

de animale
Dimensiunile unei exploataţii determină nivelul
poluării microclimei.
Cu cât exploataţiile sunt mai mari, cu atât nivelul de
poluare fizică, chimică şi biologică va fi mai mare
- presiunea infecţioasă ridicată => morbiditate, mortalitate;
- diminuarea performanţelor zootehnice;
- diminuarea producţiei şi a indicelui de conversie a furajelor;
- dificultăţi manageriale în lipsa mijloacelor moderne, computerizării
vaci: 200 exemplare
Sunt evaluate ca optime porci: 30.000 exemplare
pui de carne: 40.000 exemplare
4) Reglementarea şi controlul circulaţiei oamenilor,
animalelor, vehiculelor, furajelor, unor produse de origine
animală şi a cadavrelor
- împrejmuire
- dezinfectoare rutiere
- filtre sanitare
- staţii, ferme sau adăposturi pentru carantină profilactică
- rampe de livrare a animalelor şi laptelor, ouălor etc.
- rampe de încărcare/descărcare a animalelor
- platforme şi instalaţii pentru colectarea, depozitarea şi livrarea cadavrelor,
avortonilor şi placentelor
- staţii de spălare şi decontaminare microbienă
4.1. Împrejmuirea (delimitează zona interzisă de zona de apărare)
- din plăci de beton sau plasă de sârmă cu înălţime
de 1,8 – 2m;
- partea inferioară se îngroapă până la 30 – 50 cm,
iar partea superioară se încurbează în interior în
unghi de 120°, 3 – 5 rânduri de sârmă ghimpată la
interval de 20 – 30 cm;
- când gardul este de sârmă, pentru a evita fuga
animalelor de blană, la 1 m de sol se montează o
bandă din tablă cu înălţimea de 0,5 m

4.2. Dezinfectoarele rutiere

- se amplasează pe căile de acces în exploataţii, la nivelul
porţilor de intrare
lăţimea cât porţile
lungimea minim 6 m
adâncimea de 40 – 60 cm
- se construiesc din materiale impermeabile, cu pantă lină,
care să permită colectarea soluţiilor decontaminante, curăţirea
mecanică şi spălarea lor
- să fie dat în primire unui salariat, care să-l cureţe şi să
împrospăteze soluţia decontaminantă
Mijloacele de transport care intră în unitate vor fi decontaminate înainte de
intrare: roţi, aripi, şasiuri, scări de acces
În cazul evoluţiei unei boli epidemice, în zonă se decontaminează şi cabina, mâinile
şi încălţămintea şoferului şi a însoţitorilor acestora.

4.3. Filtrul sanitar

Def. = reprezintă locul prin care se realizează reglementarea şi controlul circulaţiei
persoanelor, reducând astfel riscul introducerii, difuzării agenţilor patogeni în şi din
exploataţii. administrativă
Clădirea este împărţită în 2 zone sanitară
 Zona administrativă
- este legată direct cu exteriorul unităţii
- are dezinfector pentru încălţăminte, amplasat în interiorul
clădirii, pe toată lăţimea coridorului de acces, lungimea de
0,7 m (pentru a nu putea fi sărit sau ocolit), adâncimea 5 cm

Zona sanitară
Este separată de zona administrativă printr-un hol care comunică cu 2 linii de
vestiare (pt. bărbaţi şi pentru femei).
Fiecare linie este formată din 3 încăperi:
1) pentru dezbrăcatul hainelor de stradă, dotată cu fişete individuale sau
garderobă
2) pentru îmbăiere, dotată cu duşuri, spălătoare, grătare din lemn sau plastic
3) pentru îmbrăcarea echipamentului de lucru, dotată cu fişete individuale

Cea de-a treia cameră comunică cu zona interzisă prin uşă care se deschide spre
exterior.
În faţa uşii se găseşte un dezinfector de picioare.
sală de mese
grupuri sanitare
Filtru sanitar mai mare spălătorie
uscătorie – călcătorie
sală de decontaminare a echipamentului de lucru
Sala de mese comunică direct cu zona interzisă sau cu primul compartiment al liniei
de vestiare prin ghişeu.
Prin ghişeu se introduc alimentele aduse de salariaţi.
curăţă mecanic
Camerele vestiar şi sale de mese se după fiecare folosire
spală
decontaminează
Intrarea şi ieşirea personalului în şi din filtru se face pe bază
de grafic, sub stricta supraveghere a personalului de
specialitate – care răspunde în faţa organelor sanitare
veterinare de încălcarea normelor de filtru.
În cazul exploataţiilor mici (1 – 3 adăposturi), măsurile de filtru
sanitar veterinar se derulează în camere tampon ale
adăpostului şi se reduc la spălare şi decontaminarea mâinilor.
- protecţia încălţămintei cu pungi de material plastic
- îmbrăcarea unui halat sau salopete
- acoperirea capului cu o bonetă
- încălţarea cizmelor, tenişilor
Întreaga activitate de filtru sanitar va fi controlată de medicul veterinar.
4.4. Staţii, ferme şi adăposturi pentru carantină profilactică
Carantină profilactică = presupune un complex de măsuri de igienă şi sanitare
veterinare la care se supun animalele cumpărate în vederea evitării contaminării
cu diverse boli a teritoriului ţării sau exploataţiilor zootehnice.
În ţările dezvoltate, carantina animalelor se face în staţiile de carantină.
La noi în ţară, carantina se face în ferme depopulate, autorizate de direcţiile
sanitare veterinare judeţene.
În unităţile zootehnice ar trebui să se facă în adăposturi special construite, în
afara perimetrului zonei interzise, autorizate de medicul veterinar de stat.
La noi, practic carantina se execută într-un adăpost amplasat la marginea
sectorului de reproducţie sau de îngrăşare, sector ce se izolează funcţional.
Carantina profilactică durează 60 de zile, perioadă în care animalele sunt supuse
unor examene clinice repetate pentru depistarea bolilor transmisibile, unor acţiuni
imunoprofilactice şi tratamentelor curente.

4.5. Rampe de livrare a animalelor şi a laptelui

- se amplasează la nivelul împrejmuirii unităţilor zootehnice,
pentru a evita pătrunderea autovehiculelor în incinta
unităţilor
- după fiecare folosire, se supun acţiunilor de decontaminare
sub controlul personalului sanitar veterinar

4.6. Platforme şi instalaţii pentru colectarea, depozitarea şi

livrarea cadavrelor, avortonilor şi placentelor
Exploataţiile zootehnice sunt obligate:
- să asigure containere;

pentru colectarea, depozitarea,

- să amenajeze platforme betonate livrarea cadavrelor, avortonilor,
mijloace şi instalaţii placentelor

Platforma betonată se amplasează la marginea unităţii, în apropierea împrejmuirii

Avortonii, placentele şi cadavrele de păsări şi tineret porcin se colectează în
containere etanşe, care după golire se decontaminează.
Cadavrele celorlalte categorii de animale se transportă în remorci etanşe, care
după golire se decontaminează.
La locul de colectare se amenajează spaţii pentru efectuarea necropsiilor.
jupuire
După necropsii se procedează la
livrare spre incinerare
Medicul veterinar are obligaţia:
- să controleze livrarea cadavrelor
- să verifice gradul de etanşare a mijlocului de transport
- să controleze modul de efectuare a decontaminării
- să elibereze certificatul sanitar veterinar de transport
După livrare, platforma se supune acţiunilor de decontaminare şi dezinsecţie.
4.7. Staţii de spălare şi dezinfecţie
Sunt reprezentate de: platforme betonate prevăzute cu canale colectoare şi
bazine de stocare a apelor de spălare.
Pe platformă se amplasează mijloace de spălare şi dezinfecţie.
Decontaminarea se execută sub controlul personalului medical veterinar, care
are obligaţia de a urmări:
- corectitudinea derulării acţiunilor
- să consemneze în scris pe foile de parcurs şi într-un registru special.
Staţiile de spălare şi dezinfecţie trebuie să aibă sursă de apă caldă la 80 °C.

5. Izolarea şi tăierea animalelor bolnave

Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile, exploataţiile sunt prevăzute prin
proiect cu staţionare sanitare - veterinare
puncte de tăiere pentru animalele în pericol iminent de moarte
Este interzisă:
- izolarea animalelor bolnave la un capăt al grajdului
- tăierea acestora pe linia grajdului

pentru a evita difuzarea infecţiilor şi compromiterea salubrităţii cărnii

5.1. Staţionarele sanitare - veterinare

- sunt proiectate pentru 1% din efectivul unităţii
- se amplasează la 100 m de sectorul de producţie
- se împrejmuiesc cu gard plin
- materialul de construcţie să se preteze la decontaminare
- se compartimentează în - boxe individuale pentru animale mari
- dotările să asigure o furajare,- adăpare,
boxe colective pentru
îngrijire porci, oi corespunzătoare
ţi întreţinere şi capre
- animalele se grupează pe diagnostice pentru efectuarea tratamentelor
- se ţine o evidenţă a acţiunilor
Animalele hipotrepsice – se plasează într-un adăpost la marginea unităţii, cu
condiţii optime de zooigienă
 5.2. Punctele de tăiere
reducerea riscului de difuzare a bolilor transmisibile
Scopul înfiinţării
reducerea pierderilor economice
Se amplasează lângă adăposturile de izolare.

Medicul veterinar – obligaţii eliberează certificatele sanitare veterinare de

transport pentru produse de origine animale
execută expertiza cărnii

6. Respectarea principiului de igienă şi tehnologic

“totul plin – totul gol”
reducerea microbismului decontaminare
Importanţa aplicării principiului
distrugerea local prin repaus biologic
(vid sanitar)

Medicul veterinar:
- participă la întocmirea unui flux tehnologic care respectă principiul “totul plin –
totul gol”
- urmăreşte respectarea acestui principiu
asigurării bunăstării animalelor
- intervine în corijarea deficienţelor în vederea
siguranţei alimentelor

7. Creşterea şi exploatarea segregată

Porcii, păsările se cresc şi exploatează pe categorii zootehnice, pe
amplasamente diferite, la distanţe minime de 2 km → pentru controlul bolilor.

8. Acţiunile de sanitaţie veterinară

8.1. Decontaminarea

Def. = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite pentru distrugerea virusurilor,

bacteriilor, ciupercilor şi elementelor parazitare patogene, condiţionat patogene şi
saprofite din mediul în care se cresc şi se exploatează animalele în vederea asigurării
şi menţinerii stării de sănătate şi producţiei acestora, precum şi a obţinerii unor
produse de origine animală de cea mai înaltă calitate igienică.
 Clasificarea decontaminării
generală
I) După zona de aplicare
parţială (locală)
profilactică (acţiune nespecifică)
II) După scopul urmărit
de necesitate (acţiune specifică)
Decontaminarea generală se aplică în toate adăposturile şi în toată unitatea
cu scopul prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile.
Decontaminarea parţială se aplică pe o suprafaţă restrânsă care a fost în
contact cu animalele bolnave sau produsele patologice.
Decontaminarea profilactică se efectuează în scopul prevenirii şi combaterii
bolilor transmisibile. Se aplică periodic şi poate fi parţială şi generală.
Este precedată de efectuarea deratizării şi a dezinsecţiei.
Profilactic se execută decontaminarea:
- mijloacelor de transport;
- oamenilor (filtru sanitar);
- aerului din adăpost;
- punctelor de tăiere;
- laboratoarelor sanitare-veterinare;
- lăptăriilor;
- rampelor de livrare;
- sistemului de canalizare.

Decontaminarea profilactică generală se face în sistem gospodăresc de

2 ori/an (primăvara şi toamna).
În sistem intensiv şi alternativă se execută după fiecare ciclu de producţie sau
cel puţin de 2 ori/an.
Decontaminarea de necesitate – se efectuează pentru combaterea bolilor
transmisibile de la apariţia primelor cazuri de boală până la lichidarea focarului.
curentă
Poate fi
finală

Decontaminarea curentă se face continuu, pe toată perioada de evoluţie a focarului

Scopul: distruge germenii patogeni pe măsura eliminării lor în mediul exterior de

animalele bolnave sau sănătoase dar purtătoare şi excretoare de germeni.
Se efectuează zilnic sau la câteva zile.
parţial sau general
Decontaminarea finală se aplică după lichidarea ultimelor surse primare de germeni
şi după efectuarea deratizării şi dezinsecţiei.
Înainte de ridicarea măsurilor de carantină se aplică decontaminantele de cel puţin
2 ori.
 Principiile decontaminării
HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) = analiza
riscului şi a punctelor critice pentru controlul lui
- efectuarea ultimei decontaminări cât mai aproape de momentul
populării
- respectarea cu stricteţe a tuturor etapelor decontaminării
- curăţirea mecanică perfectă a suprafeţelor care urmează a fi
decontaminate
- folosirea apei potabile pentru spălare
- alegerea decontaminantelor adecvate şi a metodelor de lucru
- aplicarea uniformă a soluţiei decontaminante
- respectarea timpului de contact dintre decontaminant şi suprafeţe
- decontaminarea tuturor spaţiilor construite şi a incintei întregii
unităţi
- folosirea barierelor sanitare (dezinfectorul de încălţăminte,
echipament curat - pentru evitarea recontaminării)
- folosirea principiului totul plin – totul gol
- conştiinciozitatea celor care execută, supraveghează şi
controlează operaţiunea
- monitorizarea modului de efectuare a decontaminării: organoleptic
şi prin teste rapide sau de laborator

Etapele decontaminării
I) Curăţirea mecanică (uscată)
II) Curăţirea hidromecanică (sanitară)
III) Decontaminarea propriu – zisă (etapa chimică)
I) Curăţirea mecanică
Constă în îndepărtarea de pe suprafeţele care urmează a fi spălate şi decontaminate a
diferitelor materiale depuse în timpul procesului tehnologic.
Măsuri care preced curăţirea mecanică:
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor electrice
- evacuarea utilajelor mobile (adăpători, hrănitori)
- evacuarea animalelor
- umezirea cu soluţii decontaminante slabe sau cu apă a tuturor suprafeţelor elementelor
de închidere, de compartimentare, aşternut, bălegar, în vederea fixării pulberilor existente şi
prevenirii formării unor noi cantităţi şi înmuierea materialelor aderente pe suprafeţe.
Curăţirea mecanică constă în:
Etapa I: se îndepărtează dejecţiile, aşternutul şi resturile de furaje, apa din adăpători şi
din reţeaua interioară de distribuire, a dejecţiilor din canalele colectoare. Materialul colectat
se duce pe platformele de gunoi sau pe paturile de uscare sau se arde dacă conţin germeni
sporulaţi.
Etapa II: - îndepărtarea murdăriei aderente prin răzuire;
- când pardoselile sunt din pământ se înlătura un strat de 10 – 30 cm, iar când sunt din
lemn se demontează şi se îndepărtează un strat de pământ de sub acestea;
- după curăţirea mecanică se repară elementele de construcţie, instalaţiile şi utilajele;
- se execută şi curăţirea mecanică a incintei unităţii.
 II) Curăţirea sanitară (hidromecanică)
Constă în spălarea diferitelor suprafeţe cu jet de apă sau cu soluţii de
detergenţi sub presiune de minim 4 – 5 atmosfere, sub unghi de 25 grade.
Se foloseşte apă caldă (60 – 80 °C) la presiuni de 50 – 60 bari/cm2 ; pompe
robot ce funcţionează la presiuni de 50 – 150 bari/cm2
Efectul spălării constă în îndepărtarea murdăriei şi reducerea gradului de
contaminare microbiană.
- se limpezesc suprafeţele (cu apă) de detergenţii utilizaţi;
- se lasă să se usuce.
Curăţirea sanitară reduce numărul iniţial de germeni cu până la 70 – 90%.

III) Decontaminarea propriu-zisă

Constă în aplicarea substanţelor decontaminante pe suprafeţele supuse
curăţirii mecanice şi sanitare şi în volumul de aer delimitat de elementele de
închidere.

Eficienţa decontaminării propriu – zise depinde de:

- alegerea corespunzătoare a decontaminantului în
funcţie de germeni, calitatea materialului de
construcţie, temperatura de executare a
decontaminării;
- calcularea corectă a concentraţiei optime şi
cantităţii/m2 sau m3 de aer;
- prevenirea recontaminării spaţiilor decontaminate
prin folosirea barierelor sanitare;
- separarea adăposturilor decontaminate de cele
aflate în lucru;
- aplicarea uniformă a soluţiilor decontaminante şi
în strat subţire;
- respectarea timpului de contact;
- calitatea fizică, chimică şi bacteriologică a apei de
diluţie;
- gradul de limpezire a suprafeţelor spălate cu
detergenţi;
După efectuarea decontaminării se încheie actul
de decontaminare în care se trec condiţiile în care
s-a efectuat acţiunea şi materialele consumate.
 Mijloacele de decontaminare
1. FIZICE:
flambarea (arderea) şi incinerarea

a) căldura căldura uscată (aerul încălzit, obţinut în etuve şi cuptoare speciale)

pasteurizare
tindalizare
căldura umedă
fierbere
autoclavare
b) radiaţiile ultraviolete (280 – 300 nm)
c) radiaţiile ionizante
d) ultrasunetele
e) aeroionizarea
f) filtrarea

2. CHIMICE: folosirea substanţelor microbicide

Metode şi mijloace de aplicare a decontaminantelor

mare (picături cu Φ > 400 μm)
1. Pulverizare medie (picături cu Φ de 250 - 400 μm)
fină (picături cu Φ de 150 – 250 μm)

Picături cu dimensiuni între 50 – 100 μm

(ceaţă rece - umedă)
Picături cu Φ de 5 - 50 μm (ceaţă rece
2. Spreiere
ULV → nebulizator)
Picături cu Φ de 0,1 - 10 μm (ceaţă caldă =
thermal fog TF → termonebulizator)

Cantităţile folosite
Pentru produsele formulate clasic:
- 0,5 l/m2 suprafeţe neabsorbante
- 1 l/m2 suprafeţe absorbante
Pentru produsele ULV: 50 – 100 ml/m3 aer
Pentru produsele TF: 2,5 – 2,7 ml/m3 aer
 Decontaminarea profilactică a adăposturilor şi
unităţilor zootehnice
Operaţiunile care se execută:
- scoaterea animalelor;
- întreruperea aprovizionării cu energie electrică;
- deratizarea şi dezinsecţia;
- umectarea suprafeţelor cu apă sau soluţii decontaminante (decont. de fixare);
- golirea sistemului de furajare;
- scoaterea furajelor din adăpost;
- îndepărtarea apei din adăpători şi reţelele interioare;
- demontarea adăpătorilor şi hrănitorilor;
- scoaterea lor din adăpost (perioada aprilie - octombrie);
- desprăfuirea instalaţiilor de încălzire şi electrice;
- depietrificarea bateriilor de încălzire şi instalaţiilor de apă caldă;
- evacuarea purinului, dejecţiilor şi aşternutului;
- spălarea cu apă sau cu detergenţi, de sus în jos, a adăpostului;
- repararea elementelor de închidere şi a instalaţiilor din dotare;
- văruirea exterioară şi interioară;
- spălare uşi, ferestre;
- aplicarea primei decontaminări, apoi repetarea, după caz;
- închiderea şi sigilarea adăposturilor pentru vidul sanitar.

Eficienţa decontaminării
organoleptic
Se apreciază
analize de laborator

• Testul bacililor coliformi modificaţi (TBCM)

• Testul stafilococic (TSt)
• Testul acido-alcoolo-rezistenţilor (TAAR)
• Testul de sanitaţie prin bioproba pe cobai (TSBC)
• NTG; NTF
• Testul cu animale santinelă (TAS)
• TMT (Testul micologic în teren)
 Decontaminarea finală în micobacterioze
tuberculoză, paratuberculoză soluţie alcalină de formol
Pentru aceasta se foloseşte soluţie limpezită de clorură de var
suspensie var proaspăt stins + bromocet + NaCl

Soluţia alcalina de formol contine 3% sodă caustică şi 3 % aldehidă formică.

Se foloseşte încălzită la 25 °C, la o temperatură a aerului de minim 15 °C. Se
aplică în 3 reprize, în cantitate de 1 l/m2 prin pulverizare, la interval de 1-2 ore, iar
după ultima aplicare se asigură un timp de contact de minimum 3 ore. Aplicarea
substanţei microbicide se repeta de încă 2 ori la interval de 30 zile. În asanarea
prin depopulare totală - 4 aplicări la interval de 2 luni.
Soluţia limpezita de clorura de var trebuie să conţină cel puţin 5% clor activ.
Se lasă la sedimentat 24 ore. Se aplică porţiunea limpede la temperatura minimă
de 15°C, o singură dată, în cantitate de 1 l/m2 suprafaţă, prin pulverizare. În cazul
depopulării totale se aplica de 3-4 ori, la interval de 1-2 luni.
Soluţia de var proaspăt stins (15%)
Se administrează prin pulverizare în 3 reprize, la interval de 1-2 ore (1 l/m2).
Timpul de contact după ultima aplicare este 4 zile pentru Mycobacterium bovis şi
6 zile pentru Mycobacterium avium.
Pentru sezonul rece – suspensie de var proaspăt stins 15% + bromocet 0,5% +
NaCl 5%

Curăţirea mecanică
Mult mai severă:
- se scoate tencuiala de pe tavan şi pereţi;
- se scoate pardoseala;
- se demontează toate instalaţiile şi utilajele;
- după curăţirea sanitară şi 1 – 2 decontaminări propriu-zise cu una din substanţele
amintite anterior se refac elementele de închidere şi dotările adăpostului.
• Purinul se decontaminează cu clorură de var 0,75% clor activ, contact 72 ore.
• Gunoiul se depozitează în platforme pentru biosterilizare anaerobă.

se consideră încheiată după 5 luni

• Solul: - curăţire mecanică;
- decontaminare cu clorură de var 2 – 5 kg/m2;
- se acoperă cu 10 – 15 cm pământ curat, proaspăt, necontaminat sau se ară;
- se tasează pentru a crea condiţii de anaerobioză;
- se umezeşte cu 10 – 12 l apă/m2.
• Echipamentul de protecţie: se decontaminează prin fierbere 30 minute în apă cu
carbonat de sodiu 1%.
• Mâinile: după spălarea cu apă şi săpun, se decontaminează cu cloramină 1% sau
clorură de amoniu 1% sau cu alcool 70°;
• Obiecte de cauciuc: cloramină 1% timp de o oră;
• Vehiculele şi padocurile: cu aceleaşi subst. utilizate la adăposturi (pentru padocuri
simultan cu adăposturile)
• Furajeriile: materialele inflamabile se ard, celelalte se decontaminează.
Eficienţa decontaminării în micobacterioze: TSt, TAAR, TSBC
 8.2. Dezinsecţia

Def. = ansamblul metodelor şi mijloacelor de combatere a insectelor şi acarienilor,

care vehiculează şi transmit boli infectocontagioase şi parazitare şi produc pagube
economice importante prin degradarea sau distrugerea produselor animaliere.

Consideraţii generale
Dezinsecţia este acţiune obligatorie, se face permanent în funcţie
de intensitatea invaziilor, fie cu formaţii proprii, fie pe bază de
contract.
Acţiunea este reglementată prin: Normele şi măsurile sanitare
veterinare elaborate în baza Legii sanitare veterinare prin
Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi
combatere a bolilor la animale, de prevenire a bolilor
transmisibile de la animale la om şi de protecţie a mediului.
Insectele şi acarienii se adaptează foarte uşor, motiv pentru care
se întâlnesc peste tot (magazii, adăposturi, depozite agroalimentare,
grupuri sociale etc.)
O parte din insecte trăiesc pe corpul animalelor, ca paraziţi
permanenţi – păduchi, purici, căpuşe.
aer
Alţii trăiesc liberi paraziţi temporari
adăpost

Insectele şi acarienii pot fi:

pe corp
vectori pasivi – ei transmit boli prin agenţii patogeni pe care îi poartă în tubul digestiv
vectori activi – când agenţii patogeni se multiplică în corpul acestora, transmiţând
boala prin înţepare.
- musca domestică
- Tabanidae
Ex. vectori pasivi: - Culicidae
- Lucillia
- Sacrophaga
Insectele şi acarienii afectează starea de sănătate
şi producţie a animalelor prin:
- transmiterea bolilor infecto-contagioase;
- întreţinerea stării de stres;
- spolierea organismului prin sângele supt;
- consum de energie pentru apărarea animalelor;
- reducerea consumului de hrană şi apă;
- îngreunarea condiţiilor de lucru a oamenilor;
- disconfortul creat.
Clasificarea dezinsecţiei
I) După momentul aplicării măsurilor de combatere: profilactică, de necesitate
II) După extindere: locală, generală
Dezinsecţia profilactică = cuprinde mijloace şi măsuri nespecifice şi specifice
pentru prevenirea înmulţirii şi dezvoltării insectelor.
Mijloace nespecifice – se aplică permanent şi constau în:
- reducerea surselor de hrană;
- reducerea locurilor de depunere a ouălor şi dezvoltare a larvelor;
- menţinerea unei igiene optime în adăposturi, puncte de tăiere, lăptării, magazii,
grupuri sanitare, platforme de gunoi;
- menţinerea igienei corporale a animalelor;
- exploatarea corespunzătoare a sistemelor de colectare şi prelucrare a dejecţiilor.
Mijloace specifice:
- aplicarea dezinsecţiei preventive cel puţin de 2 ori/an, în toate obiectivele
exploataţiei, în sist. gospodăresc; iar în sistem intensiv, semiintensiv şi alternativă
este prevăzut ca acţiune tehnologică
Dezinsecţia de necesitate = vizează distrugerea permanentă a insectelor în
toate obiectivele din unităţi, de pe corpul animalelor şi de pe păşune.

Mijloace de dezinsecţie
- mecanice - chimice
- fizice - biologice

reducerea surselor de hrană

reducerea locurilor de înmulţire
Mijloacele mecanice vizează
folosirea plaselor de sârmă/plastic
folosirea benzilor adezive

- temperaturi ridicate
- temperaturi scăzute
Mijloacele fizice
- rad. infraroşii
- rad. ultraviolete
- dispozitive de electrocutare

Mijloacele chimice - folosirea unor substanţe chimice denumite insecticide.

Condiţiile unui bun insecticid: electivitate ridicată, toxicitate redusă pentru om
şi animale, acţiune rapidă în doze mici, stabilitate mare în condiţii obişnuite de
mediu, miros plăcut, corozivitate slabă, preţ de cost scăzut.
 organofosforice
piretroide
Se folosesc:
carbamice
triazinice

Mijloacele biologice scopul lor = obţinerea de descendenţi care nu se mai reproduc.

radiaţii ionizante
Sterilizare prin
analogi hormonali
Rezultate bune – Turingin
Pentru viitor se vor folosi atractanţi (analogi chimici ai hormonilor). Atractanţii au
rolul de a atrage artropodele în locurile unde s-a aplicat un insecticid activ.
◄ Măsuri de prevenire a invaziei cu insecte
Se referă la:
- eliminarea materiilor organice şi a dejecţiilor din adăposturi şi incinta unităţilor;
- utilizarea containerelor cu capac pentru recoltarea avortonilor, placentelor,
resturilor menajere etc.
◄ Măsuri de combatere a insectelor
Au în vedere:
- expertizarea zonei de lucru;
- stabilirea speciei de insecte dăunătoare;

- stabilirea gradului de infestare;

- stabilirea metodei de dezinsecţiei;
- alegerea insecticidului;
- stabilirea necesarului de insecticid;
- pregătirea zonei ce urmează a fi tratată prin igienizarea spaţiilor, a suprafeţelor;
- evacuarea animalelor dacă este necesar;
- instruirea personalului asupra măsurilor de prevenire a intoxicaţiilor.
◄ Efectuarea dezinsecţiei
- prepararea soluţiilor de lucru;
- etanşarea adăpostului;
- aplicarea insecticidului;
- închiderea adăposturilor;
- amplasarea avertizoarelor;
- asigurarea timpului de contact.
◄ Controlul eficienţei dezinsecţiei
Se face prin:
- stabilirea nr. de insecte moarte;
- circulaţia liberă a insectelor.
- aerisirea adăpostului minim 3 ore;
- spălarea frontului de furajare şi adăpare.
Dacă acţiunea se face cu unităţi specializate (terţi), medicul veterinar are obligaţia
de a semna procesul verbal de recepţie a lucrării.
 8.3. Deratizarea

Def. = complexul de metode şi mijloace de

prevenire şi combatere a infestaţiilor cu
rozătoare (distrugerea şobolanilor).

Rozătoarele pot fi:

- sinantrope (şobolanul cenuşiu, alb)
(unităţi, mediu rural, urban)
- asinantrope (şobolanul de câmp, de pădure, hârciogul)
(câmp, păduri, apă)
Deratizarea este acţiune obligatorie de
2 ori/an – primăvara şi toamna, înainte de
decontaminările profilactice.
În cursul anului se execută deratizări de
întreţinere.

Însuşirile morfofiziologice şi bioecologice ale

rozătoarelor sinantrope
- trăiesc în galerii, formând colonii familiale;
- au sistem de termoreglare insuficient dezvoltat (temp. internă între 30 şi 40 °C);
- tolerează temp. între 5 şi 35 °C
la temp. negative mor prin hipotermie
la temp. mai mari de 35 °C mor prin şoc caloric;
- nu pot trăi fără apă mai mult de 24 – 38 ore (lipsa apei duce la devorarea
femelelor şi a puilor);
- dinţii incisivi cresc continuu, de aici necesitatea de a roade permanent;
- au consum mare de hrană (dinţii şi temperatura corporală scăzută);
- consumul de hrană pe zi ajunge la 50 – 80% din greutatea corporală;
- depozitează în galerii rezerve de hrană;
- în unele condiţii migrează;
- au capacitate deosebită de orientare (migrează la 1 – 2 km în jurul cuibului);
- au organe de simţ bine dezvoltate;
- au instinct de conservare ridicat;
- şobolanii sunt suspicioşi, şoarecii curioşi;
- şobolanii sunt apţi de reproducţie la 2 – 3 luni, fată
4 – 6 serii pe an şi 5 – 8 pui la fătare;
- şoarecii sunt apţi de reproducţie la 1,5 – 2,5 luni, gestaţia
durează 19 zile, fată 6 – 8 serii pe an şi 6 – 10 pui la fătare.
Raportul între sexe este de 1/1.
 Implicaţiile igienice şi economice ale rozătoarelor
Rozătoarele au rol de sursă şi vector pentru o serie de boli transmisibile (30 de
boli: salmoneloză, leptospiroză, trichineloză etc.).
Produc pierderi economice prin: consum de hrană (1,8 kg boabe/şoarece/an şi
12 kg boabe/şobolan/an); poluarea produselor vegetale.
- distrug 10% din producţia agricolă globală
- deteriorează adăposturile;
Pierderile globale se ridică la 4 $/an pentru un şoarece
25 $/an pentru un şobolan

Cheltuielile pentru prevenirea şi combaterea rozătoarelor se ridică la 1% din

valoarea pagubelor produse.

Principiile deratizării
- participarea tuturor factorilor la distrugerea rozătoarelor (beneficiar şi executant);
- utilizarea întregului complex de metode şi mijloace disponibile;
- efectuarea pe platforme epizootice profilactic şi permanent;
- efectuarea înaintea dezinsecţiei şi decontaminării;
- identificarea speciilor care trebuie distruse;
- alegerea metodelor, mijloacelor şi raticidelor specifice;
- aplicarea măsurilor în toată platforma;

- prepararea corectă a momelilor;

- folosirea personalului calificat şi autorizat;
- folosirea raţională a raticidelor pentru evitarea instalării fenomenului de
rezistenţă;
- crearea în unităţile zootehnice de condiţii nefavorabile dezvoltării rozătoarelor;
- ararea terenurilor din incinta unităţilor la 20 cm pentru distrugerea cuiburilor;
- decontaminarea periodică a canalelor colectoare;
- plasarea momelilor în zonele de circulaţie, alimentare şi adăpare a rozătoarelor;
- gazarea galeriilor după depopularea animalelor;
- strângerea cadavrelor şi şobolanilor agonici;
- urmărirea eficienţei deratizării.
Prevenirea infestaţiei cu rozătoare sinantrope
Presupune instituirea unor măsuri care trebuie luate în interiorul adăposturilor,
în exteriorul adăposturilor şi în incinta unităţilor zootehnice.
Măsuri în interiorul adăposturilor
- evitarea pătrunderii şi cuibăririi rozătoarelor;
- limitarea consumului de hrană şi apă;
- stocarea furajelor în buncăre metalice;
- etanşeizarea capacelor la bazinele de apă;
- menţinerea în stare de funcţionare a adăpătorilor şi hrănitorilor;
- cimentarea galeriilor rozătoarelor;
- decontaminarea periodică a dejecţiilor semilichide şi purinului.
Măsuri în exteriorul unităţilor şi în incinta exploataţiilor zootehnice
- repararea elementelor de închidere a adăposturilor;
- distrugerea cuiburilor, galeriilor de rozătoare;
- cosirea buruienilor;
- betonarea incintei;
- depozitarea resturilor, avortonilor, placentelor în buncăre metalice bine închise;
- depozitarea gunoiului numai în platforme de bălegar;
- depozitarea nutreţurilor în furajerii;
- distrugerea ochiurilor de apă;
- controlul permanent în vederea depistării galeriilor şi asanarea lor.

Combaterea infestaţiilor cu rozătoare sinantrope

Mijloace mecanice Gradul de infestare:
a) nr. de şobolani depistaţi ziua şi noaptea:
fizice
• un şobolan din când în când, noaptea = populaţii de
chimice 50 – 100 exemplare;
• şobolani în fiecare noapte = 100 – 500 exemplare;
biologice
• şobolanii apar şi ziua şi noaptea = peste 500.
mixte
b) nr. de galerii circulate/100 m2:
• densitate mare = 10/100 m2;
• densitate mare = 2 - 10/100 m2;
• densitate mare = 0 - 2/100 m2.

Mijloace mecanice

- staţii de intoxicare;
- curse, capcane;
- şanţuri cu apă (pentru protecţia furajeriilor);
- introducerea de apă, aer în galerii.

Mijloace fizice
- ultrasunetele → pentru izgonire şobolanilor;
- undele electromagnetice → determină moartea
şobolanilor şi a şoarecilor

Mijloace chimice = folosirea raticidelor

 Un bun raticid trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- toxicitate selectivă;
- inofensive pentru om şi animale;
- acţiune rapidă cu modificări ireversibile;
- eliminare lentă din organismul rozătoarelor;
- să nu inducă starea de rezistenţă;
- stabilitate ridicată în condiţii de mediu obişnuite;
- miros şi gust plăcute;
- uşurinţă în aplicare şi procurare;
- preţ de cost redus.

În ţara noastră se folosesc:

- ANTU;
- oxicumarinice (Warfarina, Cumachlorul, Redentinul, Tomorinul);
- fosfura de zinc, fosfura de aluminiu (Phostoxin = toxic respirator);
- scillirozidul (Silmurin);
- Lanirat, Ratac = eficiente la populaţiile rezistente la Warfarină;
- Raticate (s.a. norbromid = toxic selectiv cu efect acut) .

Raticidele se pot aplica prin:

a) prăfuire;
uscate
b) momeli brichete parafinate
umede boabe de cereale sau floarea-soarelui
c) în apă; batoane pentru sistemul de canalizare – se suspendă la
d) gazarea coloniilor. înălţimi accesibile rozătoarelor

Mijloace biologice
- conservarea duşmanilor naturali: arici, vulpi,
bufniţe, cucuvele, berze, câini;
- utilizarea de culturi bacteriene.
Impracticabile în unităţile zootehnice.

Mijloace mixte
- asocierea procedeelor amintite anterior

Tehnica deratizării
- întocmirea fişei de lucru;
- preluarea substanţelor;
- pregătirea dozelor toxice;
- instruirea personalului;
- verificarea echipamentului de protecţia muncii;
- expertizarea zonei de lucru şi pregătirea acesteia;
- avertizarea asupra acţiunii (tăbliţe cu “teren otrăvit”,
“substanţe toxice, pericol de moarte”) ;
- efectuarea deratizării propriu-zise;
- timp de contact 4 – 5 zile;
 - ridicarea cadavrelor;
- controlul eficienţei deratizării (excremente proaspete,
nr. de cadavre, prezenţa circulaţiei rozătoarelor,
cantitatea de momeli consumate);
- ridicarea momelilor neconsumate;
- curăţirea mecanică;
- curăţirea sanitară;
- părăsirea unităţii.

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITATEA DE

DECONTAMINARE, DEZINSECŢIE ŞI DERATIZARE
Pentru personalul operator:
- respectarea tehnologiilor de lucru;
- folosirea echipamentului de lucru;
- respectarea timpului de lucru în mediu toxic.

Pentru personalul fermelor şi animale:

- instruirea salariaţilor despre acţiune;
- aplicarea substanţelor în condiţii de securitate;
- întreruperea curentului electric;
- amplasarea avertizoarelor; supravegherea cu paznici bine instruiţi;
- asigurarea aerisirii;
- introducerea animalelor în adăpost după încheierea unui act care să ateste lipsa de risc;
- evitarea distrugerii buteliilor goale prin ardere.

În caz de accident, acordarea primului ajutor şi transportarea la spital.

Măsuri de prim ajutor:

- provocarea vomei;
- administrarea purgativelor;
- spălături stomacale;
- scoaterea la aer curat;
- oxigenoterapie;
- scoaterea hainelor contaminate;
- administrarea antidotului.
 CURS 12

8.3. Deratizarea

Def. = complexul de metode şi mijloace de

prevenire şi combatere a infestaţiilor cu
rozătoare (distrugerea şobolanilor).

Rozătoarele pot fi:

- sinantrope (şobolanul cenuşiu, alb)
(unităţi, mediu rural, urban)
- asinantrope (şobolanul de câmp, de pădure, hârciogul)
(câmp, păduri, apă)
Deratizarea este acţiune obligatorie de
2 ori/an – primăvara şi toamna, înainte de
decontaminările profilactice.
În cursul anului se execută deratizări de
întreţinere.
 Însuşirile morfofiziologice şi bioecologice ale
rozătoarelor sinantrope
- trăiesc în galerii, formând colonii familiale;
- au sistem de termoreglare insuficient dezvoltat (temp. internă între 30 şi 40 °C);
- tolerează temp. între 5 şi 35 °C
la temp. negative mor prin hipotermie
la temp. mai mari de 35 °C mor prin şoc caloric;
- nu pot trăi fără apă mai mult de 24 – 38 ore (lipsa apei duce la devorarea
femelelor şi a puilor);
- dinţii incisivi cresc continuu, de aici necesitatea de a roade permanent;
- au consum mare de hrană (dinţii şi temperatura corporală scăzută);
- consumul de hrană pe zi ajunge la 50 – 80% din greutatea corporală;
- depozitează în galerii rezerve de hrană;
- în unele condiţii migrează;
- au capacitate deosebită de orientare (migrează la 1 – 2 km în jurul cuibului);
- au organe de simţ bine dezvoltate;
- au instinct de conservare ridicat;
- şobolanii sunt suspicioşi, şoarecii curioşi;
- şobolanii sunt apţi de reproducţie la 2 – 3 luni, fată
4 – 6 serii pe an şi 5 – 8 pui la fătare;
- şoarecii sunt apţi de reproducţie la 1,5 – 2,5 luni, gestaţia
durează 19 zile, fată 6 – 8 serii pe an şi 6 – 10 pui la fătare.
Raportul între sexe este de 1/1.

Implicaţiile igienice şi economice ale rozătoarelor

Rozătoarele au rol de sursă şi vector pentru o serie de boli transmisibile (30 de
boli: salmoneloză, leptospiroză, trichineloză etc.).
Produc pierderi economice prin: consum de hrană (1,8 kg boabe/şoarece/an şi
12 kg boabe/şobolan/an); poluarea produselor vegetale.
- distrug 10% din producţia agricolă globală
- deteriorează adăposturile;
Pierderile globale se ridică la 4 $/an pentru un şoarece
25 $/an pentru un şobolan

Cheltuielile pentru prevenirea şi combaterea rozătoarelor se ridică la 1% din

valoarea pagubelor produse.

Principiile deratizării
- participarea tuturor factorilor la distrugerea rozătoarelor (beneficiar şi executant);
- utilizarea întregului complex de metode şi mijloace disponibile;
- efectuarea pe platforme epizootice profilactic şi permanent;
- efectuarea înaintea dezinsecţiei şi decontaminării;
- identificarea speciilor care trebuie distruse;
- alegerea metodelor, mijloacelor şi raticidelor specifice;
- aplicarea măsurilor în toată platforma;
- prepararea corectă a momelilor;
- folosirea personalului calificat şi autorizat;
- folosirea raţională a raticidelor pentru evitarea instalării fenomenului de
rezistenţă;
- crearea în unităţile zootehnice de condiţii nefavorabile dezvoltării rozătoarelor;
- ararea terenurilor din incinta unităţilor la 20 cm pentru distrugerea cuiburilor;
- decontaminarea periodică a canalelor colectoare;
- plasarea momelilor în zonele de circulaţie, alimentare şi adăpare a rozătoarelor;
- gazarea galeriilor după depopularea animalelor;
- strângerea cadavrelor şi şobolanilor agonici;
- urmărirea eficienţei deratizării.
Prevenirea infestaţiei cu rozătoare sinantrope
Presupune instituirea unor măsuri care trebuie luate în interiorul adăposturilor,
în exteriorul adăposturilor şi în incinta unităţilor zootehnice.
Măsuri în interiorul adăposturilor
- evitarea pătrunderii şi cuibăririi rozătoarelor;
- limitarea consumului de hrană şi apă;
- stocarea furajelor în buncăre metalice;
- etanşeizarea capacelor la bazinele de apă;
- menţinerea în stare de funcţionare a adăpătorilor şi hrănitorilor;
- cimentarea galeriilor rozătoarelor;
- decontaminarea periodică a dejecţiilor semilichide şi purinului.

Măsuri în exteriorul unităţilor şi în incinta exploataţiilor zootehnice

- repararea elementelor de închidere a adăposturilor;
- distrugerea cuiburilor, galeriilor de rozătoare;
- cosirea buruienilor;
- betonarea incintei;
- depozitarea resturilor, avortonilor, placentelor în buncăre metalice bine închise;
- depozitarea gunoiului numai în platforme de bălegar;
- depozitarea nutreţurilor în furajerii;
- distrugerea ochiurilor de apă;
- controlul permanent în vederea depistării galeriilor şi asanarea lor.

Combaterea infestaţiilor cu rozătoare sinantrope

Mijloace mecanice Gradul de infestare:
a) nr. de şobolani depistaţi ziua şi noaptea:
fizice
• un şobolan din când în când, noaptea = populaţii de
chimice 50 – 100 exemplare;
• şobolani în fiecare noapte = 100 – 500 exemplare;
biologice
• şobolanii apar şi ziua şi noaptea = peste 500.
mixte
b) nr. de galerii circulate/100 m2:
• densitate mare = 10/100 m2;
• densitate mare = 2 - 10/100 m2;
• densitate mare = 0 - 2/100 m2.
 Mijloace mecanice

- staţii de intoxicare;
- curse, capcane;
- şanţuri cu apă (pentru protecţia furajeriilor);
- introducerea de apă, aer în galerii.

Mijloace fizice
- ultrasunetele → pentru izgonire şobolanilor;
- undele electromagnetice → determină moartea
şobolanilor şi a şoarecilor

Mijloace chimice = folosirea raticidelor

Un bun raticid trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- toxicitate selectivă;
- inofensive pentru om şi animale;
- acţiune rapidă cu modificări ireversibile;
- eliminare lentă din organismul rozătoarelor;
- să nu inducă starea de rezistenţă;
- stabilitate ridicată în condiţii de mediu obişnuite;
- miros şi gust plăcute;
- uşurinţă în aplicare şi procurare;
- preţ de cost redus.

În ţara noastră se folosesc:

- ANTU;
- oxicumarinice (Warfarina, Cumachlorul, Redentinul, Tomorinul);
- fosfura de zinc, fosfura de aluminiu (Phostoxin = toxic respirator);
- scillirozidul (Silmurin);
- Lanirat, Ratac = eficiente la populaţiile rezistente la Warfarină;
- Raticate (s.a. norbromid = toxic selectiv cu efect acut) .

Raticidele se pot aplica prin:

a) prăfuire;
uscate
b) momeli brichete parafinate
umede boabe de cereale sau floarea-soarelui
c) în apă; batoane pentru sistemul de canalizare – se suspendă la
d) gazarea coloniilor. înălţimi accesibile rozătoarelor
 Mijloace biologice
- conservarea duşmanilor naturali: arici, vulpi,
bufniţe, cucuvele, berze, câini;
- utilizarea de culturi bacteriene.
Impracticabile în unităţile zootehnice.

Mijloace mixte
- asocierea procedeelor amintite anterior

Tehnica deratizării
- întocmirea fişei de lucru;
- preluarea substanţelor;
- pregătirea dozelor toxice;
- instruirea personalului;
- verificarea echipamentului de protecţia muncii;
- expertizarea zonei de lucru şi pregătirea acesteia;
- avertizarea asupra acţiunii (tăbliţe cu “teren otrăvit”,
“substanţe toxice, pericol de moarte”) ;
- efectuarea deratizării propriu-zise;
- timp de contact 4 – 5 zile;

- ridicarea cadavrelor;
- controlul eficienţei deratizării (excremente proaspete,
nr. de cadavre, prezenţa circulaţiei rozătoarelor,
cantitatea de momeli consumate);
- ridicarea momelilor neconsumate;
- curăţirea mecanică;
- curăţirea sanitară;
- părăsirea unităţii.

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITATEA DE

DECONTAMINARE, DEZINSECŢIE ŞI DERATIZARE
Pentru personalul operator:
- respectarea tehnologiilor de lucru;
- folosirea echipamentului de lucru;
- respectarea timpului de lucru în mediu toxic.

Pentru personalul fermelor şi animale:

- instruirea salariaţilor despre acţiune;
- aplicarea substanţelor în condiţii de securitate;
- întreruperea curentului electric;
- amplasarea avertizoarelor; supravegherea cu paznici bine instruiţi;
- asigurarea aerisirii;
- introducerea animalelor în adăpost după încheierea unui act care să ateste lipsa de risc;
- evitarea distrugerii buteliilor goale prin ardere.
În caz de accident, acordarea primului ajutor şi transportarea la spital.

Măsuri de prim ajutor:

- provocarea vomei;
- administrarea purgativelor;
- spălături stomacale;
- scoaterea la aer curat;
- oxigenoterapie;
- scoaterea hainelor contaminate;
- administrarea antidotului.

VALORIFICAREA, NEUTRALIZAREA
ŞI DISTRUGEREA CADAVRELOR,
DEŞEURILOR ŞI A CONFISCATELOR
DE ORIGINE ANIMALĂ
 IMPORTANŢĂ:

- ECONOMICĂ

- PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR

TRANSMISIBILE ŞI A POLUĂRII MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR

DIRECT – când cadavrele provin de la animale

moarte de boli transmisibile

RISCUL
EPIDEMIOLOGIC:

INDIRECT – când cadavrele provin de la animale

moarte din alte cauze, constituind suport nutritiv
pentru vectori, poluarea mediului prin compoziţia
şi produşi odoranţi proveniţi din descompunerea
lor
ÎN BAZA NORMELOR SANITARE VETERINARE
“DEŢINĂTORII DE ANIMALE” SUNT OBLIGAŢI:
- SĂ ANUNŢE TOATE CAZURILE DE MOARTE A ANIMALELOR;

- SĂ IA MĂSURI PENTRU ÎNGROPARE, ARDERE SAU

PRELUCRARE IND. DUPĂ EXAMINAREA SANITARĂ
VETERINARĂ

EXPLOATAŢIILE ZOOTEHNICE SUNT OBLIGATE:

- SĂ AMENAJEZE SAU SĂ CONSTRUIASCĂ CU AVIZ SANITAR

VETERINAR SPAŢII SAU LOCURI SPECIALE PENTRU
COLECTARE, DEPOZITARE ŞI LIVRAREA CADAVRELOR ŞI A
ALTOR METERII ORGANICE SAU LOCURI DE ÎNGROPARE ORI
ARDERE
- TRANSPORTUL CADAVRELOR ŞI A ALTOR MATERII DE ORIGINE
ANIMALĂ SĂ SE FACĂ CU MIJLOACE DE TRANSPORT ETANŞE
AUTORIZATE DE D.S.V.S.A.

SERVICII DE ECARISAJ

- gestionarea câinilor fără stăpân supranumerici;

- ţinerea sub control a celor suspecţi de rabie;
- subordinea primăriilor îndrumate tehnic de
OBIECTIV organele sanitare veterinare;
- să aibă dotări pentru:
- păstrarea;
- jupuirea;
- necropsierea cadavrelor;
- conservarea pieilor,
- observarea câinilor suspecţi de rabie;
- împrejmuire;
- mijloace de transport;
- sistem pentru decontaminare
- sisteme de epurare a apelor uzate;
- valorificarea cadavrelor: - făinuri;
- incinerare.
 VALORIFICAREA CADAVRELOR
PRIN PRELUCRAREA INDUSTRIALĂ
FĂINURI PROTEICE

GRĂSIMI INDUSTRIALE

LA 3 - 4 JUDEŢE O UNITATE PROTAN

OBLIGAŢIILE UNITĂŢILOR “PROTAN”:
- ridicarea şi transportul cu maşini proprii;
- efectuarea necropsiilor;
- eliberarea buletinelor de analiză;
- prelucrarea mat. ecarisat;
- distrugerea celui care nu corespunde;
- instituirea măsurilor care să evite difuzarea bolilor şi poluarea mediului;
- să aibă gard plin, înalt de 2,5 m;
- incinta pavată în totalitate şi împărţită tot prin gard în două sectoare:
- contaminat (murdar);
- necontaminat (curat)
- fiecare sector are filtru sanitar veterinar;
- echipament de protecţie colorat diferit pentru fiecare sector.

SECTOR CONTAMINAT
- PERON ACOPERIT

- ÎNCĂPERI SEPARATE:
- necropsie;
- jupuire;
- tranşare;
- recoltarea probelor pentru expediere la laborator;
- crematoriu pentru incinerarea celor ce nu corespund;
- staţie de spălare şi depozitare;
- staţie de tratarea apelor uzate.
 SECTORUL NECONTAMINAT
- săli autoclavare
- decontaminarea grăsimilor;
- măcinare;
- ambalarea produselor finite;
- examinarea fizico-chimică a şarjelor;
- sărarea şi păstrarea pieilor, părului, copitelor,
ongloanelor;
- prelucrarea materiilor ecarisate în 24 ore de la primire
la 1300C – 2,7 atmosfere timp de 90 minute.
- Testul eficienţei pe gram produs:
- Clostridium perfringens
- Salmonella
S-a stabilit tehnologia de compostare şi fermentare lactică
a cadavrelor.

NEUTRALIZAREA ŞI DISTRUGEREA CADAVRELOR

NEUTRALIZAREA:
- îngropare în cimitire de animale;
- introducerea în puţuri seci.

- GROPI;
DISTRUGEREA - INCINERARE - ŞANŢURI;
- CREMATORII

Transportul pentru cele două acţiuni se face în

mijloace etanşe:

- orificiile animalelor: se obstruează cu materiale

îmbibate în soluţii decontaminante;
- odată cu animalul se încarcă şi aşternutul;
- mijlocul de transport se decontaminează;
- folosirea echipamentului de protecţie
adecvat la cei ce manipulează.
 CIMITIRELE PENTRU ANIMALE
- AMPLASAREA LA 500 m DISTANŢĂ DE LOCALITĂŢI, SURSE DE APĂ;

- APA FREATICĂ LA CEL PUŢIN 5 m ADÂNCIME;

- PENTRU 1 UNITATE VITĂ MARE = 1m2;

- SE ÎMPREJMUIEŞTE CU GARD PLIN;

- INTRAREA PRINTR-O POARTĂ CE

SE ŢINE SUB CHEIE;

- DEZINFECTOR RUTIER LA INTRARE.

CIMITIRELE - CAMERE: - JUPUIRE ŞI NECROPSIE -1

- PĂSTRAREA UNELTELOR -2
- CONSERVAREA PIEILOR -3

GROPILE DE ÎNHUMARE: - ADÂNCIME MINIMĂ 2 m;

- AŞEZAREA ÎN RÂNDURI PARALELE;
- DISTANŢA ÎNTRE RÂNDURI 0,5 m;
- ACOPERIREA CU PĂMÂNT;
- DEZINFECTAREA LOCULUI ŞI A
UNELTELOR
CADAVRELE MARI SE TRANŞEAZĂ IAR CELE MICI SE PUN ÎNTREGI

NEUTRALIZAREA – ÎN 7 ANI
FOLOSIREA TERENULUI PENTRU PĂŞUNAT SAU CULTIVAT (ÎN CARE
AU FOST CIMITIRE) – DUPĂ 25 ANI DE LA ÎNHUMAREA ULTIMULUI
CADAVRU.

ÎNHUMAREA ANIMALELOR - NU ESTE INDICATĂ DIN PUNCT DE

VEDERE IGIENIC PENTRU CĂ RÂMELE, VIERMII, ALUNECĂRILE DE
TEREN POT SCOATE LA SUPRAFAŢĂ CADAVRELE ŞI POT INFECTA
SPECIILE RECEPTIVE.
 PUŢURI SECI
SUNT CONSTRUCŢII DESTINATE NEUTRAALIZĂRII CADAVRELOR.

- APA FREATICĂ LA MINIMUM 10 m ADÂNCIME;

- DIAMETRUL: 2 – 3 m;
- ADÂNCIME: 8 – 9 m;
- PEREŢII ŞI PARDOSEALA - IMPERMIABILE;
- PEREŢII DEPĂŞESC TERENUL CU 50 – 80 cm;
- AU ACOPERIŞ ÎN 2 APE ŞI CAPAC CU LACĂT;
- TUB DE AERISIRE PENTRU EVACUAREA GAZELOR
REZULTATE DIN DESCOMPUNEREA CADAVRELOR.
- UN PUŢ = 40 – 60 CADAVRE ANIMALE MARI;
- DESCOMPUNEREA ÎN 5 LUNI DE LA ULTIMUL
CADAVRU INTRODUS.

DEZAVANTAJE:
- COSTUL RIDICAT AL CONSTRUCŢIEI
- RISCUL TRANSMITERII UNOR BOLI INFECŢIO-CONTAGIOASE

INCINERAREA ÎN GROPI ŞI ŞANŢURI

SE PRACTICĂ ÎN CAZUL RESTRICŢIILOR SANITARE VETERINARE
- IMPOSIBILITATEA PRELUCRĂRII INDUSTRIALE;
- 2 – 5 m3 DE LEMN / ANIMAL MARE;
- SE SAPĂ ÎN CRUCE;
- SE DESCHID CAVITĂŢILE;
- SE STROPESC CU PETROL SAU
MOTORINĂ: 8 – 10 L/ ANIMAL;
- SE DĂ FOC.

DEZAVANTAJE:
- FORŢĂ DE MUNCĂ MARE;
- FOLOSIREA UNOR CANTITĂŢI MARI DE
COMBUSTIBIL;
- RISCUL TRANSMITERII UNOR BOLI;
- SCOATEREA UNOR SUPRAFEŢE DIN
CIRCUITUL AGRICOL;
- MARI CANTITĂŢI DE MATERII PRIME;
- POLUAREA ATMOSFEREI.
 INCINERAREA ÎN CREMATORII – TOATE UNITĂŢILE
INCINERATORUL ESTE FORMAT DIN:
- CUPTOR CU INJECTOR;
- PEREŢI CĂPTUŞIŢI CU CĂRĂMIDĂ REFRACTARĂ;
- PLANŞEU CU GRĂTAR METALIC;
- COŞURI ÎNALTE PENTRU ELIMINAREA GAZELOR DE ARDERE;
- FOLOSESC COMBUSTIBILI LICHIZI ŞI GAZOŞI, MAI RAR
CEI SOLIZI
DEZAVANTAJE – CONSUM DE ENERGIE

CERINŢE PENTRU COMERCIALIZAREA DEJECŢIILOR

COMERŢUL CU DEJECŢII NEPRELUCRATE DINTRE ROMÂNIA ŞI STATELE
MEMBRE ALE U.E. ESTE INTERZIS

EXCEPŢIE:
- ECVIDEE;
- PĂSĂRI (LIBERE DE NEWCASTLE ŞI INFLUENŢĂ AVIARĂ)

SE POT COMERCIALIZA DEJECŢIILE DACĂ:

- AU FOST TRATATE TERMIC ≥ 700c TIMP DE 60’;
- LIBERE DE SALMONELLA ŞI ENTEROBACTERIACEAE
- DEPOZITATE ÎN SILOZURI SIGILATE
 BIOSECURITATEA EFECTIVELOR
DE ANIMALE DIN EXPLOATAŢII
CONSIDERAŢII GENERALE

Măsuri de profilaxie generală

BIOSECURITATEA: INCLUDE Măsuri de imunoprofilaxie

Ansamblul metodelor şi
Măsuri de terapie
mijloacelor folosite pentru
protecţia efectivelor de
Trebuie să fie suportul programelor de
animale faţă de noxele management al sănătăţii animalelor
animate responsabile de
bolile transmisibile Rol esenţial în siguranţa animalelor

În abordarea biosecurităţii exploataţiilor pentru animale se are în

vedere o serie de factori:
PEDOCLIMATICE
SOCIALE
1. CONDIŢII ECONOMICE
DEMOGRAFICE

AER
2. STAREA DE SĂNĂTATE A MEDIULUI APĂ
SOL

3. DISTANŢELE MINIME SANITARE ŞI SANITARE VETERINARE

4. CALITATEA STAŢIA DE INCUBAŢIE

FACILITĂŢILOR DIN ABATOARE
ADĂPOSTURI FABRICI DE NITREŢURI COMBINATE
 INACTIVAREA DEJECŢIILOR

TRANSPORTUL ANIMALELOR, FURAJELOR,

PRODUSELOR

REGULAMENT PENTRU CIRCULAŢIA

5. DOTĂRI PENTRU PERSOANELOR ŞI MIJLOACELOR DE
TRANSPORT ÎN COMUN
DECONTAMINARE

ABATOR

F.N.C.
DISPONIBILITĂŢI FINANCIARE

MICROBISM
NIVELUL DE IGIENĂ

NIVELELE DE BIOSECURITATE
PENTRU EXPLOATAŢIILE AVICOLE
 Nivelele de biosecuritate pentru exploataţiile avicole au
fost stabilite în funcţie de 7 criterii:

1. GRAD DE IZOLARE A AMPLASAMENTULUI;

2. PRINCIPIILE TEHNOLOGICE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE;

3. REGLEMENTAREA CIRCULAŢIEI PERSONALULUI;

4. CONTROLUL VECTORILOR;

5. CONTROLUL CALITĂŢII FURAJELOR ŞI APEI;

6. APROVIZIONAREA CU FURAJE;

7. CONDUITA FAŢĂ DE PĂSĂRILE BOLNAVE ŞI MOARTE.

Sunt 3 nivele de biosecuritate:

1. NIVELUL REDUS:
- amplasament aşezat la distanţă de până la 1 km faţă de exploataţii;

- creştere şi exploatare după principiul multivârstă pe adăpost;

- filtru sanitar constă numai în schimbarea încălţămintei;

- deratizări permanente – controlul vectorilor;

- analize de laborator – controlul furajelor şi apei;

- vehicule intră în exploataţie după curăţirea hidromecanică şi aplicarea

substanţelor microbicide

- păsările bolnave se menţin în ţarcuri (cuşti separate în adăpost.)

2. NIVELUL MEDIU

- Amplasarea la o distanţă de 1 – 5 km;

- Creştere pe principiul “totul plin – totul gol”;

- Schimbarea îmbrăcămintei şi încălţămintei în stradă;

- Deratizare, dezinsecţie, păsările sălbatice – monitorizarea permanentă a

eficienţei acestora;

- Controlul furajelor şi apei – analize de laborator periodice;

- Mijloace de transport – curăţare hidromecanică cu substanţe microbicide;

- Păsările bolnave/tarate – ţarcuri/cuşti → separate în adăpost.

3. NIVEL ÎNALT:

- Amplasament la distanţă de 5 – 10 km faţă de alte exploataţii;

- Creştere pe principiul “totul plin – totul gol”;

- Filtru complet;

- Deratizări, dezinsecţii, păsări sălbatice – control vectori;

- Analizele de laborator – decontaminarea mijloacelor de transport →

control furaje;

- Nu au voie vehiculele în exploataţii

- Cadavrele sunt incinerate;

- Păsările bolnave sunt scoase zilnic din efectiv.

 SISTEMELE HACCP ÎN
BIOSECURITATEA EXPLOATAŢIILOR
ZOOTEHNICE ŞI A STAŢIILOR
DE INCUBAŢIE

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND SISTEMUL HACCP

SISTEMUL HACCP ARE ÎN VEDERE:

- STABILIREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE IDENTIFICARE A RISCULUI
ŞI A PUNCTELOR CRITICE PRIN CARE AGENŢII PATOGENI PĂTRUND ÎN
EFECTIV.
- STABILIREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE IDENTIFICARE A RISCULUI
ŞI A PUNCTELOR CRITICE PRIN CARE AGENŢII PATOGENI PĂTRUND ÎN
EFECTIV ŞIDE ÎNDEPĂRTAREA LOR

HACCP – ELABORAT ÎN 1970 ÎN SUA – ALIMENTE SIGURE PENTRU

COSMONAUŢI:

- MIJLOC DE ANALIZĂ ŞI DECIZIE ÎN TOATE ETAPELE PROCESULUI

TEHNOLOGIC.

- ESTE MIJLOC DE GESTIUNE ŞI RESPONSABILIZAREA PERSONALULUI

ŞAPTE PRINCIPII:
1. ANALIZA RISCULUI;

2. DETERMINAREA PUNCTELOR CRITICE DE CONTROL;

3. STABILIREA LIMITELOR CRITICE;

4. STABILIREA SISTEMULUI DE MONITORIZARE;

5. STABILIREA SISTEMULUI DE MĂSURI CORECTIVE;

6. CONSTITUIREA UNEI BĂNCI DE DATE;

7. VERIFICAREA FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI

1) - Identificarea pericolelor pentru sănătatea efectivelor;

- Evaluarea posibilităţilor de apariţie a pericolelor;
- Identificarea metodelor şi mijloacelor de prevenire pentru controlul
pericolelor;

APLICAREA SISTEMULUI HACCP ÎN

BIOSECURITATEA EXPLOTAŢIILOR ZOOTEHNICE
ETAPA I – Identificarea riscului pentru infecţiile specifice

ETAPA II – Stabilirea punctelor critice

a. Materiale biologice:
b. Zone de acces în exploataţie sau adăposturi
Filtru sanitar
PUNCTE CRITICE Dezinfectoare rutiere
Dezinfectoare pentru încălţăminte
pentru fiecare punct c. Igiena salariaţilor şi vizitatorilor, mijloacelor de transport
critic se vor
d. Sistemele de alimentare cu apă
nominaliza metode şi
e. Frontul de furajare şi adăpare
mijloace pentru
controlul infecţiilor f. Furajele
g. Apa
h. Aşternutul
I. Rozătoarele
j. Insectele
k. Acarienii
l. Păsările sălbatice
m. Câinii
n. Pisicile
o. Animalele domestice
p. Sistemele de ventilaţie a adăpostului
ETAPA III – Stabilirea limitelor critice orientative privind rezultatele D.D.D.

0 - 100 UFC/ cm2 – pardoseli

0 - 10 UFC/ cm2 - pereţi, hrănitori, adăpători
0 Salmonella spp./cm2

ETAPA IV – Evaluarea decontaminării microbiene prin folosirea testelor

oficiale.

ETAPA V – În funcţie de rezultatele testelor:

- refacerea curăţirii mecanice + hidromecanice;

- repetarea aplicării substanţelor microbicide;
- schimbarea substanţelor microbicide;
- refacerea dezinsecţiei şi deratizării.

- Produsele folosite;
ETAPA VI - Locul şi condiţiile de folosire;
- Concentraţii de lucru;
- Metode de supraveghere a limitelor critice stabilite;
Evidenţe privind
- Programe de decontaminare, de dezinsecţie,
de deratizare;
- Acţiuni corective folosite;
- Rezultate obţinute.

Cauze penale;
Constituie suport în
Argumente de audit intern sau externe într-un sistem de
management al calităţii şi de mediu

ETAPA VII – teste specifice pentru autocontrol cu persoane neutre pentru

certificarea funcţionării şi eficienţei sistemului HACCP
 APLICAREA SISTEMULUI HACCP
ÎN BIOSECURITATEA STAŢIILOR DE INCUBAŢIE

ETAPA I – RISCURI MAJORE MICROBIENE LEGATE DE GENITORI

(sursă de ouă, recepţia ouălor, livrarea puilor de o zi)
- Salmonella
Infecţii cu: - Mycoplasma
- Aspergillus

ETAPA II:
- Sănătatea genitorilor;
- Recepţie;
- Sortare;
- Depozitare;
- Incubare;
- Ecloziune, sortare, sexare, vaccinarea puilor de 1 zi;
- Livrare;
- Decontaminare microbienă;
- Transport;
- Personal – vector important de agenţi microbieni (igienă, echipament,
decontaminare încălţăminte)

ETAPA III – Se stabilesc valorile minime la care trebuie redusă contaminarea

ETAPA IV – Monitorizarea eficienţei decontaminării microbiene:

- calitatea oului de incubat;
- gradul de igienă a suprafeţelor cu care oul intră în contact;
- nivelul de contaminare pe cale aerogenă (inclusiv ventilaţie);
- pragul de igienă a personalului.

ETAPA V – Stabilirea metodelor de corectare a deficienţelor identificate

ETAPA VI – Constituirea unei bănci de date formate din evidenţe, registre

de decontaminare, dezinsecţie - integrate în sistemul de
management al calităţii

ETAPA VII – Teste şi proceduri de verificare a funcţionalităţii sistemului

HACCP.
 Principiile HACCP
ANALIZA RISCULUI ŞI A PUNCTELOR CRITICE PENTRU CONTROLUL ACESTORA

1. Analiza de risc.
a. Analiza pericolelor şi analiza importanţei lor;
b. Identificarea metodei de control.
2. Identificarea Punctelor Critice de Control.
3. Stabilirea limitelor critice
4. Stabilirea unor proceduri de monitorizare a PCC
5. Stabilirea măsurilor corective
6. Stabilirea procedurilor de verificare a funcţionării
sistemului HACCP
7. Stabilirea unui sistem de înregistrări

Decontaminarea în
industria agroalimentară
 NOŢIUNI
SANITAŢIE – îndepărtarea murdăriei indiferent de natura ei (resturi alimentare,
corpi străini, microorganisme sub formă de biofilm, substanţe
chimice) de pe suprafeţele de închidere a spaţiilor tehnologice,
a utilajelor, în scopul obţinerii de produse salubre şi de înaltă
calitate).
MURDĂRIA – materiale nedorite în locuri şi la momente nepotrivite ce provin
din procese tehnologice, scurgeri, echipamente, ambalaje,
mediu, sub formă de praf şi microorganisme.

BIOFILM – peliculă aderentă la suprafeţe rezultată în urma multiplicării

microorganismelor patogene neadmise (Salmonella, Listeria) şi
nepatogene admise în anumite limite.

PRODUSE ALIMENTARE CU RISC SCĂZUT – cele ce necesită fierberea

înainte de a fi consumate

PRODUSE ALIMENTARE CU RISC RIDICAT – nu necesită fierberea înainte de

a fi consumate şi produse răcite cu viaţă scurtă.

PROGRAME PENTRU STANDARDE RIDICATE DE IGIENĂ - ACESTE

PROGRAME SUNT ELABORATE PE BAZA SISTEMULUI HACCP

ZONĂ DE RISC - orice loc unde se prelucrează sau manipulează produse

ce pot constitui suport pentru dezvoltarea germenilor

RISCUL - o posibilă contaminare a unui produs alimentar, indiferent de

originea şi felul său, care afectează starea de sănătate a
consumatorului sau perioada sa de conservare dacă nu se
consumă imediat
DECONTAMINAREA MICROBIENĂ ESTE MIJLOCUL DE CONTROL A
PROPAGĂRII MICROORGANISMELOR ÎN PRODUSELE ALIMENTARE ŞI
PENTRU A EVITA CONTAMINĂRILE ÎNCRUCIŞATE.

Personal propriu (nu este de preferat)

Se poate Echipă specializată proprie

executa cu:
Echipă de terţi (prestatori de servicii pe
bază de contract)

DECONTAMINAREA MICROBIANĂ SE DESFĂŞOARĂ ATÂT ÎN PERIOADA DE

PRODUCŢIE, CÂT ŞI DUPĂ TERMINAREA LUCRIULUI

DECONTAMINAREA SE EXECUTĂ PE BAZA UNOR PROGRAME

ÎNMUIEREA
ETAPELE SUNT
PENETRAREA MURDĂRIEI

MURDĂRIA POATE FI:

NEADERENTĂ Se găseşte liberă pe suprafeţe, se îndepărtează uşor prin

curăţenie mecanică

ADERENTĂ Este fixată mai mult sau mai puţin, în funcţie de suprafeţe.
Aderenţa este mai mare pe suprafeţele rugoase
(se îndepărtează prin curăţenie mecanică şi hidromecanică)

ÎNCRUSTATĂ Conţine impurităţi incluse în discontinuităţile suprafeţelor

(se îndepărtează prin cele 3 etape)

ALEGEREA AGENTULUI DE CURĂŢIRE DIFERĂ CU NATURA ŞI

PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE MURDĂRIEI

POSIBILITĂŢILE DE CURĂŢIRE A MURDĂRIEI SUNT STRÂNS LEGATE DE

STRUCTURA SUPRAFEŢELOR, ASTFEL: - la sticlă 100%;
- inox 80%;
- aluminiu 70%
- cauciuc 30%;
- material plastic 20%
EVALUAREA GRADULUI DE MURDĂRIE A SUPRAFEŢELOR SE FACE ÎN
FUNCŢIE DE CANTITATEA DE DEŞEURI ŞI CELE TREI TIPURI DE MURDĂRIE

FOARTE MURDARE: deşeuri ++, liberă +,

ASTFEL SE CUNOSC aderentă +, încrucişată +;
SUPRAFEŢE MURDARE: deşeuri +, liberă +, aderentă +;

PUŢIN MURDARE: liberă +

Prin energia introdusă în sistem pentru îndepărtarea murdăriei se urmăreşte
1. ÎNMUIEREA ŞI PENETRAREA MURDĂRIEI;
2. PEPTIZAREA SUBSTANŢELOR ORGANICE;
3. DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR ORGANICE ŞI A SĂRURILOR SOLUBILE;
4. EMULSIONAREA GRĂSIMILOR;
5. DISPERSAREA MURDĂRIEI SOLIDE;
6. ÎNDEPĂRTAREA MURDĂRIEI SOLIDE;
7. ÎNDEPĂRTAREA BIOFILMULUI;
8. DISTRUGEREA PARŢIALĂ SAU TOTALĂ A MICROORGANISMELOR
REZIDUALE;
9. ÎNDEPĂRTAREA MICROORGANISMELOR REZIDUALE ŞI A
SUBSTANŢELOR MICROBIOSTATICE SAU MICROBICIDE.

raclare;
ÎNDEPĂRTAREA MANUALĂ A MURDĂRIEI se face prin periere;
ştergere.

ÎNDEPĂRTAREA MECANICĂ A MURDĂRIEI - se folosesc maşini abrazive

ÎNDEPĂRTAREA HIDROMECANICĂ - se bazează pe efectul abraziv al

apei cu presiune mare, sub formă de
jet lamelar

ENERGIA TERMICĂ - se înlătură grăsimile cu apă, la o temperatură

mai ridicată

TIMPUL ÎNDELUNGAT: reduce consumul de energie chimică – agent de

curăţire
 NIVELUL DE RISC ÎN INDUSTRIA
AGROALIMENTARĂ
A. ZONELE CU NIVEL 0 DE RISC (RISCUL NUL)
Sunt spaţiile administrative cu excepţia celor sanitare
B. ZONE CU NIVEL 1 DE RISC (RISC MINIM)
Zone nealimentare - depozite de ambalaje, decontaminante, agenţi de curăţire
Se igienizează prin curăţire mecanică, curăţire hidromecanică cu agenţi de
curăţire, fără aplicare de substanţe microbicide.

C. ZONE CU NIVEL 2 DE RISC (RISC MEDIU)

Spaţii de stocare a produselor ambalate
(Curăţire mecanică, hidromecanică şi aplicare de sanitizanţi în cinci etape:
- pregătitoare:
- precurăţire;
- curăţire;
- clătire finală;
-limitarea recontaminării
şi multiplicării microorganismelor)

ZONELE CU NIVEL 3 DE RISC (RISC MARE)

Stocarea produselor neambalate

Program de decontaminare în 8 etape:

- pregătitoare
- curăţire mecanică
- prespălare
- spălare hidromecanică
- aplicarea substanţelor microbicide
- limpezire finală
- limitarea recontaminărilor
 ZONELE CU NIVEL 4 DE RISC (RISC FOARTE MARE)

SPAŢII DE PRODUCŢIE – aceleaşi programe

ca la nivelul 3

Circumstanţe care reduc riscul:

- manipulare de produse preambalate;
- produse stabile, pH scăzut;
- care c se consumă imediat sau fierte;
- materie primă de calitate foarte bună şi încărcătură microbiană scăzută

Circumstanţe care cresc riscul:

- produse neambalate;
- suprafeţe neigienice cele ce vin în contact cu produsele;
- pH ridicat;
- produse proaspete transportate;
- produse pentru

AGENTUL DE CURĂŢIRE TREBUIE SĂ AIBĂ URMĂTOARELE ÎNSUŞIRI:

- capacitate de a dezagrega murdăria;
- să menţină în suspensie grăsimile;
- să dizolve substanţele organice şi anorganice;

- să emulsioneze grăsimile;

- să evite cristalizarea.

apă anionici
-agenţi de curăţire - ionici
PENTRU cationici
DECONTAMINAREA
detergenţi:
MICROBIENĂ ÎN INDUSTRIA (reduc tensiunea
AGROALIMENTARĂ SE superficială a apei) neionici
FOLOSESC

- Alcalii (degradează proteinele, saponifică grăsimile)

Acizi (efect microbicid)

Agenţi chelatori (evită precipitarea ionilor minerali din apă)

 METODE DE DECONTAMINARE MICROBIENĂ ÎN
INDUSTRIA AGROALIMENTARĂ

Căldura (apă caldă, vapori) – suprafeţe, utilaje;

Filtrare – aer şi apă;
FIZICE
Radiaţii ultraviolete – suprafeţe mici
Radiaţii ionizante - ambalaje

CHIMICE

PROGRAME DE DECONTAMINARE MICROBIENĂ

ÎN INDUSTRIA AGROALIMENTARĂ
1. Pe perioada de producţie
Zilnice
2. După terminarea activităţii
Pot fi:

Periodice

I. ZILNIC – PE PERIOADA DE PRODUCŢIE:

- Curăţire mecanică;
- Curăţire hidromecanică
- Aplicare locală de substanţe microbicide.
NU SE FOLOSESC DISPOZITIVE CE GENEREAZĂ AEROSOLI

SUNT APRECIATE TEHNICILE MANUALE, IAR DIN CELE MECANICE NUMAI

RACLATOARELE PENTRU PARDOSEALĂ ŞI PERIILE ELECTRICE
II. ZILNIC – DUPĂ TERMINAREA ACTIVITĂŢII:

Programul are 8 etape:

1. Pregătirea pentru decontaminare microbienă

2. Curăţire mecanică

3. Preclătirea (prespălarea)
4. Spălarea (hidromecanică)

5. Limpezirea intermediară
6. Aplicarea substanţelor microbicide
7. Limpezire finală
8. Pregătire pentru reluarea ciclului de producţie.

1. Pregătirea pentru decontaminarea microbienă cuprinde:

– oprirea utilajelor aflate în procesul de producţie

– pregătirea faţă de infiltraţiile de apă şi faţă de soluţiile folosite a

instalaţiilor, utilajelor sensibile
– demontarea echipamentelor şi stocarea pe rafturi, mese, grătare sau
introducerea în bazine.

2. Curăţirea mecanică
– vizează îndepărtarea murdăriei neaderente sau slab aderente:
- manual;
- periere sau raclare;
- mecanic cu aspirator special
3. Prespălarea se face cu:
- apă rece - la presiune scăzută de sus în jos, dinspre zonele curate
spre cele murdare
- apă caldă – nu se foloseşte apa foarte caldă deoarece conduce la
coagularea proteinelor şi la creşterea aderenţei la suprafaţa supusă
spălării
 4. Curăţirea hidromecanică
- Se folosesc soluţii de agenţi de curăţire la temperatura, pH şi în
concentraţii corespunzătoare

Manual (cârpă, burete)

- Agenţii de curăţire se pot aplica:
Mecanic (pompe, tun pentru spumă)
5. Limpezire intermediară
Are drept scop îndepărtarea murdăriei aderente detaşate şi dispersate

6. Aplicarea substanţelor microbicide

Are ca scop distrugerea totală sau parţială a microorganismelor prin ULV
sau TF cu interval suficient pentru depunerea aerosolilor
7. Limpezirea finală
Se face cu apă potabilă caldă la presiune redusă şi are ca scop
îndepărtarea rezidiurilor de substanţe microbicide
8. Uscarea suprafeţelor prin ventilaţie
- Flux de aer cald în circuit închis
- Îndepărtarea excesului de apă.

TESTE RAPIDE – PROBE DE SANITAŢIE ŞI ANALIZA LOR PRIN:

IMPEDIMETRIE (dezvoltarea microorganismelor în mediul de cultură)

BIOLUMINISCENŢA (număr de microorganisme vizibile rămase după

decontaminare)
- Determinarea ATP – adenozin trifosfatului
- Determinarea colorimetrică semicantitativă a cantităţilor de proteină/cm2
(bună = sub 10 mcg/cm2 )
- Turbidimetrie (turbiditatea mediului de cultură))

Rezultatele până la 15 minute cu excepţia turbidimetriei, care necesită câteva ore

TESTE MICROBIOLOGICE CLASICE

- Pe probe de sanitaţie
 Igiena oului de incubat

Calitatea puiului de 1 zi depinde de:

a. Condiţii de management;
1. Calitatea oului de incubat b. Starea de sănătate a genitorilor
c. Parametri intriseci ai acestuia

a. Se referă la: - modul de constituire a loturilor ;

- densitate;
- nivelul parametrilor de microclimat;
cantitativă
- furajare, adăpare
calitativă
- asigurarea numărului optim de cuibare;
- modul de amplasare al acestora;
- întreţinerea cuibarelor;
- raport optim între sexe;
igiena corporală;
- îngrijitori igiena echipamentului de lucru;
frecvenţa recoltării ouălor (nu mai
târziu de 2 ore după pontă)
- decontaminare microbiană a ouălor
 - transportul ouălor cu vehicule corespunzătoare;
- sortarea ouălor;
- frecvenţa şi calitatea decontaminării microbiene;
- conservarea ouălor (temperatură, umiditate);
- monitorizarea stării de sănătate a efectivelor.

b. Boli transmise pe verticală: - micoplasmoză;

- tifopuluroză;
- encefalomieliză;
- sindromul scăderii ouatului.
- infecţii cu Salmonella
Boli transmise pe orizontală: - colibaciloza;
- pseudomonoza

c. - greutate;
- culoare;
- integritatea cojii;
- formă;
- uniformitatea calcificării;
- gradul de curăţenie al cojii;
- vechime;
- calitatea albuşului;
- volumul gălbenuşului.

2. Respectarea normelor de igienă privind incubaţia:

În exploataţiile de reproducţie, calitatea activităţii de management este

evaluată după:
- producţia de ouă;
- procentul de ouă bune de incubat;
- procentul de ecloziune;
- rezultatele embriotestelor.
 IGIENA
LAPTELUI

Igiena laptelui depinde de:

1. Starea de sănătate a animalelor în lactaţie – validată de medicii veterinari
acreditaţi de autoritatea veterinară competentă prin C.S.V.

2. Sănătatea ugerului depinde de:

- igiena corporală a animalului;
- calitatea mulgătorului;
- calitatea aparatului de muls;
- furajarea raţională;
- selecţia vacilor după rezistenţă la mastită;
- controlul ugerului la fiecare muls şi după înţărcare;
- calitatea aşternutului;
- igiena standului;
- gradul de infestaţie cu rozătoare şi insecte.

3. Igiena mulsului:
- mulsul pe bază de program, la aceiaşi oră;
- respectarea condiţiilor de igienă a aparatelor, adăpostului, staţiilor de
muls, ugerului, personalului şi culoarelor de deplasare.
4. Igiena adăpostului:
- se scoală animalele să defece şi să urineze;
- se colectează şi evacuează dejecţiile
- se opreşte pansajul;
- activarea ventilaţiei;
- se administrează concentratele.

5. Igiena staţiilor / platformelor:

- bidoane
după fiecare folosire
- instalaţii
găleată (după fiecare vacă)
umedă - apă
duş
- aplicare substanţe microbicide;
6. Igiena ugerului - ştergere - prosop

uscată – pe păşune – ştergere cu prosop de unică

folosinţă

7. Igiena personalului: - sănătatea îngrijitorului - examen medical obligatoriu

- igiena îngrijitorilor
- igiena echipamentului: - spălare frecventă;
- decontaminare.

8. Igiena culoarelor de deplasare a animalelor:

- curăţenie mecanică;

- curăţenie hidromecanică;

- aplicarea substanţelor microbicide.

9. Managementul corect al mulsului:

- folosirea unei tehnici bune de muls (interacţiune optimă între

mulgător → animal → aparat de muls);

- cunoştinţe minime ale mulgătorului legate de: - conformaţia ugerului;

- fiziologia secreţiei de
lapte;
- decontaminare
microbiană.
- funcţionarea aparatelor de muls;
- conservarea laptelui.
 Mulsul se face după formula: concentrate → pregătire → ataşare

Se întrerupe administrarea concentratelor cu 1,5 ore înainte de muls.

- pregătirea ugerului prin masaj;

- controlul glandei mamare;

- igienizarea ugerului;

- controlul primelor jeturi de lapte;

- ataşarea cupelor aparatului la mameloane, în 30 secunde la un

număr minim de vaci;

- să nu se supramulgă – influenţează sănătatea glandei mamare

(Îndepărtarea cupelor de muls imediat după oprirea fluxului de lapte)

MIŞCAREA
CA
GIMNASTICĂ
FUNCŢIONALĂ
DEFINIŢIE:
MISCAREA CA GIMNASTICA FUNCTIONALA ESTE EFORTUL FIZIC
(INTENSITATE ŞI DURATĂ) LA CARE SE SUPUN ANIMALELE PENTRU
REPRODUCŢIE ÎN VEDEREA OBŢINERII UNOR PARAMETRI
REPRODUCTIVI OPTIMI

CABALINE
ARMĂSARI Este obligatorie – se alternează mişcarea la pas cu trap uşor

Zilnic - în două reprize (1 – 2 ore):

- sub şa (8 – 9 km);
- la alonje;
- înhămare la trăsură (4 – 6 km);
- muncă – 30% din norma rasei;
- la sulky (6 – 8 km)

IEPE – în stabulaţie:
- în padoc (3 – 5 km);
- pe culoare special amenajate.
După fătare mişcarea se reia la două săptămâni.

LA MÂNJII SUGARI (6 – 8 LUNI):

- în herghelie alături de mamă – 10 – 15 minute/zi;
- după 2 – 3 luni – în padoc aproape toată ziua;

LA MÂNJII DE 12 LUNI:
- antrenamente dirijate pe culoarele de mişcare
în două reprize cu câte 30 – 60 minute dimineaţa
şi după-amiază.
LA TINERETUL CABALIN PESTE 12 LUNI:
- dirijat pe culoare, în 2 reprize (1 – 2 ore).

CAII DE MUNCĂ (se folosesc la muncă la vârsta de 3 – 4 ani, când ajung la

80% din greutatea specifică rasei, 280 zile pe an – durata
zilnică:
8 – 10 ore/zi la pas;
4 – 6 ore/zi la trap; Pentru cai

Pentru iepe 60% din regimul de muncă pentru cai

Programul de muncă – 4 reprize cu pauze de 0,5 ore

TAURINE
TAURI - la baston
1 km/zi
- la carusel
VACI – 2 – 4 km/zi
VIŢEI – în creşă – scoatere la padoc treptat
TINERET REPRODUCŢIE DUPĂ ÎNŢĂRCARE:
în padocuri;
Femele Masculi – ca la tauri
la păşune.

OVINE, CAPRINE
Berbeci, ţapi – plimbări 1 km/zi (în stabulaţie)
Oi, capre - mişcare în jurul saivanelor (la stabulaţie)
- pe păşune (vara)
Tineret ovin şi caprin - mişcare alături de mame în jurul saivanelor
(la stabulaţie)
- pe păşune alături de mame (vara)
PORCINE
Vieri – deplasări pe distanţe diferite;
Scroafe – nu este obligatoriu

STRUŢI
pe lăţime pentru pui
De voie în padocuri înierbate
pe lungime pentru restul