Academia de tiine Agricole i Silvice Gheorghe Ionescu ieti

INSTITUTUL NAIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU

BIOLOGIE I NUTRIIE ANIMAL
IBNA - Balotesti
Calea Bucureti nr.1, cod 077015, Baloteti, jud. Ilfov
Tel/Fax: (+40 21) 3512080; Tel. (+40 21) 3515081; 3512082; 3512083; 3512084
website: www.ibna.ro
e-mail: secretariat@ibna.ro

RAPORT FAZA 1
Studiu tehnico-stiinfic privind criteriile de apreciere a bunastarii animalelor asociate cu
factorii de risc nutritionali si sanitari si procedurile necesare elaborarii suportului cadru in
vederea introducerii Masurii 215

Scopul acestui studiu este de a promova integrarea si cresterea impactului cercetarilor din
domeniul nutritiei animale asupra bunastarii animalelor de ferma.

Cadrul general

Declaratia Universala privind Bunastarea Animalelor, elaborata de catre Societatea Mondiala

pentru Protectia Animalelor, stabileste pentru animalele dependente de om cinci principii, care trebuie
sa fie asigurate concomitent: animalele trebuie sa aiba acces nelimitat la apa proaspata si la o hrana
adecvata pentru a-si mentine starea de sanatate; animalele trebuie sa aiba un mediu de viata adecvat,
care sa includa un adapost si o zona comfortabila de odihna; animalelor trebuie sa li se asigure un
diagnostic rapid si un tratament adecvat; animalelor trebuie sa li se ofere spatiu suficient si compania
animalelor din aceeasi specie. Animalele trebuie tratate intr-un mod care sa nu le provoace suferinte
psihice. O multitudine de aspecte scot in evidenta importanta bunastarii animalelor: corelatie pozitiva
intre bunastarea animalelor, siguranta alimentara si productia de carne si lapte: o stare proasta de
intretinere si furajare este asociata cu inrautatirea starii de sanatate si scaderea performantelor
productive; transportul si conditiile dinaintea sacrificarii pot afecta in egala masura calitatea carnii;
impactul asupra industriei carnii prin intermediul legislatiei sau standardelor distribuitorului. Avand in
vedere legatura intre conditiile din ferma, prevalenta bolii si siguranta animalelor au rezultat o serie de
metode de investigatii: panelul hazardului biologic prin care s-au furnizat opinii si rezultate privind
aspecte legate de siguranta alimentara si sistemele de crestere; atenuarea efectelor contaminantilor;
panelul bioaditivilor furajeri; unitatea de monitorizare biologica a zoonozelor.

Primele semnale privitoare la necesitatea consolidarii si stabilirii unor legi privitoare la standardele
etice si morale de tratare a animale au aparut in anii 1835 in UK. In 1911 in Parlamentul UK a trecut o
lege, inca in vigoare, cu accente pe protectia animalelor. Uniunea Europeana are unele dintre cele mai
inalte standarde de bunastare animala. Cadrul general de actiune al UE privind bunastarea animalelor
este definit prin planurile de actiune Protectia si Bunastarea Animalelor 2006-2010 si o noua
strategie in materie de sanatate animala pentru Uniunea Europeana (2007-2013). Directiva 98/58/CE
a Consiliului stabileste standardele minime pentru protectia tuturor animalelor de ferma, in timp ce alte
acte legislative ale UE stabilesc standardele de bunastare pentru animale in timpul transportului pana
la sacrificare. Exista directive specifice pentru toate speciile de animale si pentru cele supuse testelor
in laborator. Pentru intarirea bazei stiintifice a reglementarilor europene in acest domeniu au fost
stabiliti indicatori care stau la baza elaborarii programelor de monitorizare si control a bunastarii. FAO
(2011) pune accent pe impactul nutritiei animale asupra bunastarii animalelor, stabileste orientari si
politici de promovare a sustenabilitatii hranirii animalelor cu efecte asupra imbunatatirii bunastarii si
performantelor, sigurantei produselor animale, calitatii si profitabilitatii acestora. Globalizarea
aspectelor vizand protectia animalelor inititata in Europa a condus la schimbari de viziune si in US. La
mijlocul secolului 20, in America responsabilitatea pentru utilizarea animalelor in experimente a trecut
direct in mainile cercetatorilor.
Bunastarea animalelor este o parte importanta a Autoritatii Europene pentru Siguranta
Alimentara, aceasta fiind indirect afectata pe flux de bunastarea animala, in mod particular acele
ferme de producere a hranei, datorita legaturilor stranse intre bunastare-hrana-sanatate. Factori legati
de stres si conditii precare de intretinere pot duce la cresterea susceptabilitatii de boala printre
animale. Aceasta poate induce risc direct la consumatori de exemplu prin infectia alimentara cu
Salmonella, Campylobacter si E.Coli. Bunastarea depinde de felul in care este organizata de om.
O multitudine de factori pot influenta bunastarea: adapostul, conditiile de mediu din adapost,
spatiul si gradul de incarcare pe suprafata utila, conditii de transport, metodele de asomare si
sacrificare, castrarea masculilor si taierea coltilor, si, nu in ultimul rand, confortul nutritional asigurat
prin hrana de calitate care sa satisfaca cerintele nutritionale.
Programul cadru de actiune UE pentru bunastare animala are planuri de actiuni bine
conturate. Exista directive prin care se stipuleaza minimum de cerinte standard pentru protectia tuturor
animalelor, iar alte legislatii UE pun accent pe conditiile ce trebuie respectate in timpul transportului
incluzand si sacrificarea. Exista, de asemenea, conditii specifice pentru vaci de lapte, purcei, gaini
ouatoare. In plus, animalele supuse testelor in laborator sau cele tinute captive la gradina zoologica
sunt, de asemenea, protejate prin standardele impuse de legislatia UE.
Exista si alte organizatii care au generat recomandari si ghiduri legate de bunastarea
animalelor cum ar fi World Organisation for Animal Health (OIE) si Consiliul Europei. Problema este ca
aceste standarde sunt mai putin cunoscute si insuficient studiate motiv pentru care este necesara
elaborarea unor ghiduri cu standarde minime de bunastare animala si popularizarea acestora,
intarirea verigilor de legatura intre cercetarea in domeniile de convergenta (nutritie, bunastare, mediu)
si practica agricola.

In scopul imbunatatirii si asigurarii unor standarde inalte de bunastare, instrumentele

legislative care contin cerintele detaliate si care acopera toate aspectele legate de bunastare sunt
absolut necesare. Pentru aceasta este necesara argumentarea stiintifica si realizarea conexiunilor
intre toate aspectele implicate in asigurarea bunastarii animale. In plus, trebuie stabilite proceduri clare
si bine definite pentru bunastare care sa tina cont de cerintele specifice fiecarei specii de animale. In
plus, pentru ca sistemul sa fie functional este necesara uniformizarea conditiilor nationale cu cele
aplicate la nivel UE.
Sintagma bunastarea animalelor a fost aleasa pentru a desemna calitatea vietii animalelor. Ea
deriva din limba

engleza, in care se utilizeaza termenul welfare. In limba romana termenul de

bunastare este primit cu rezerve, traducerea parand fortata, dar, cu toate acestea, este oficial acceptat
si folosit in actele normative. Programul de furajare sau manipulare a animalelor, rasa si varsta
animalului, precum si conditiile de adapostire si echipamentele pot deveni factori de risc pentru
scaderea statusului de bunastare. Modificarile comportamentale in functie de confortul oferit exprima
masura in care tehnologia aplicata corespunde cerintelor animalului in raport cu varsta, starea
fiziologica si nivelul productiv. Abaterile de comportament ca urmare a unor factori stresanti duc la
perturbari in procesul de productie, reproductie, cu pierderi economice insemnate. Sanatatea
animalelor de ferma presupune bunastarea acestora, un anumit confort biologic minimal, fara de care
nu este posibila exprimarea integrala a vitalitatii si atingerea performantelor genetice ale raselor si
hibrizilor de animale. Aceasta inseamna asigurarea spatiului vital indispensabil, supravegherea zilnica
a tuturor animalelor, monitorizarea computerizata a factorilor de microclimat, a ventilatiei, consumului
de furaj si de apa si aplicarea programelor de profilaxie a bolilor. Daca examinam tehnologiile de tip
industrial, prin prisma progreselor din domeniul etologiei si al bioeticii animale, rezulta cu claritate
necesitatea reconsiderarii si inlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne si performante, de
tip intensiv (dar nu neaparat industrial), care tin seama de cerintele fiziologice ale animalelor si permit
valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor. Pentru progresul
zootehniei romanesti este necesara o atitudine deschisa si pozitiva fata de tehnologiile intensive, cu
conditia ca acestea sa fie adaptate la cerintele fiziologice si comportamentale ale fiecarei specii
(Decun, 2004). Bunastarea este influentata in egala masura de conditiile de hranire, adapare, de
microclimat, dar si de circuitul informational dintre animale si mediul lor de viata.
Bunastarea animalelor poate fi privita multidimensional incluzand aspecte legate de mediu
(aspecte sociale, fizice si nutritionale), comportament, sanatate si fiziologie. Hrana, unul din indicatorii
cheie ai bunastarii, a atras o serie de investigatii cu accente pe: evaluarea continua a calitatii
nutritionale; identificarea, caracterizarea si testarea unor resurse furajere cu potential de influentare a
calitatii produselor si/sau adaptate schimbarilor climatice; optimizarea conversiei lipo-proteice din
plante in carne cu implicatii asupra mediului; obtinerea de produse animale cu valoare adaugata fara
insa a interpreta rezultatele din prisma bunastarii animalelor.
Animalele de experienta si bunastarea acestora

Politica aplicarii bunastarii animale in ferme are implicatii directe asupra afacerilor in
agricultura si pe lant alimentar. In egala masura este afectata activitatea de transport al animalelor si
de sacrificare. Indirect sunt afectate activitatile de procesare, distributie si vanzare a produselor
agricole.
Bunastarea are un caracter multidimensional, incluzand elemente de tipul functiilor biologice
(comportament normal), sanatate fizica si intretinere, starea generala de bine. Complicata natura a
domeniului stiintific este reflectata prin numeroasele definitii ale bunastarii fiecare cu accente pe
diferite aspecte. Trei pozitii diferite se remarca:
-

o abordare subiectiva bazata pe simturile animalelor;

tratarea functiilor biologice, cu accente pe functionarea optima biologica;

accente pe mediul natural de viata, posibilitati de a avea un comportament natural.

Utilizarea animalelor de experiment joaca un rol important in multe activitati de cercetaredezvoltare. Pentru a fi eficienti in atingerea unor standarde inalte ale bunastarii este necesar sa
respectam cerintele de confort ale animalelor, ceea ce presupune:
-

confort nutritional (hrana la nivelul cerintelor specifice speciilor si in cadrul acestora

categoriilor de varsta si greutate; calitate nutritionala a hranei);

confort termic (in limitele stabilite pentru fiecare specie si categorie fiziologica);

eliminarea pe cat posibil a factorilor de stres, a aplicarii de tratamente dureroase;

spatiu suficient de cazare;

conditii de microclimat adecvate (temperatura, umiditate, lumina, curenti de aer,ventilatie);

eliminarea noxelor;

determinarea gradului de contaminare a hranei cu mucegaiuri, micotoxine si luarea de

masura pentru diminuarea contaminantilor.
Tehnologii de crestere si implicatii asupra bunastarii animale

Ca urmare a cunostintelor stiintifice si a caracterului multifactorial al stiintei bunastarii

descrierea unui nivel absolut al bunastarii pentru un anumit grup de animale si sistemul de crestere al
acestora este imposibil. Bunastarea depinde si de limitele sistemului de management. Exista totusi
anumite puncte de vedere generale privind potenialul anumitor sisteme de crestere:
-

pentru sistemul intensiv de crestere:

pentru porci, conditiile de cazare nu satisfac intotdeauna cerintele animalelor. Astfel,

plictiseala si frustrarea animalelor poate duce la comportament specific de stres
manifestate de exemplu, prin batai intre vieri, mancarea cozii (motiv pentru care se
recomanda taierea acesteia in primele zile dupa fatare); conditiile precare de cazare
pot cauza boli respiratorii sau afectiuni ale picioarelor.

Pentru gaini ouatoare- in sistemul de cazare la sol se tine seama de faptul ca ar putea
cauza zgaraieturi, ciocanit, baie de nisip, miscare pentru gasirea unui cuib sau cocos,
hranirea cu pamant. Acolo unde aceste conditii sunt intalnite, comportamentul specific
de stres se poate manifesta;

In cazul puilor broiler (pentru carne) principalul comportament este asociat cu

cresterea selectiva pentru atingerea rapida a performantelor, hranirea restrictionata,
comportament agresiv;

La vacile de lapte - selectia indelungata pentru ridicarea productiei de lapte este

factorul principal al deprecierii bunastarii; principalele aspecte negative ce pot sa se
manifeste sunt starile de boala, pododermatite, mastite; problemele de reproductie si
comportamentale sunt, de asemenea, indicatori specifici ai bunastarii deficitare.

In mod traditional, bunastarea a fost realizata tinand cont de cazarea animala si resursele care
le sunt puse la dispozitie (input-uri resurse). In ultimii ani, centrul atentiei vizavi de bunastare il
reprezinta output-urile sau animalele ca indicatori valabili ai bunastarii si aceasta in conditiile in care
bunastarea nu se mai adreseaza strict sistemelor de cazare ci si caracteristicilor animalelor luate ca
individ. Astfel, intrucat nu exista un singur parametru care sa caracterizeze bunastarea, o analiza
cantitativa detaliata pentru imbunatatirea bunastarii este dificila.
Impactul nutritiei (indicator cheie) asupra bunastarii animalelor
Patru principii si criterii principale de apreciere a calitatii bunastarii animalelor sunt stabilite
prin directivele Consiliului Europei (Boltreau, 2007):
1. Hrana de buna calitate;
2. Conditii de cazare adecvate;
3. Stare de sanatate buna;
4. Comportament corespunzator.
Hrana este un element esential al bunastarii, o hrana de buna calitate asigurand confortul
nutritional pentru o buna stare de sanatate. Calitatea hranei pentru animale presupune cantitate si
calitate corespunzatoare, o valoare nutritiva la nivelul cerintelor fiziologice, specifice fiecarei specii,
rase, categorii de varsta sau greutate, absenta contaminantilor, acces liber la hrana si apa.
Tipul de hranire (ad-libitum) si numarul de tainuri zilnice si cantitatea sunt, de asemenea,
criterii importante.
Compozitia hranei, respectiv tipul de ingrediente si valoarea nutritiva a acestora, sunt aspecte
de care se tine seama. Astfel, ingredientele trebuie sa fie selectate in functie de disponibil local, tip
(energetic, proteic, oleaginos), astfel incat in formula de nutret combinat realizata, sa avem parametrii
de calitate la nivelul cerintelor fiziologice. Aceasta presupune echilibrarea energo-proteica a ratiei,
asigurarea necesarului de minerale si vitamine pentru fiecare din aceste substante nutritive existand
recomandari care trebuie respectate cu strictete.
Hranirea este diferentiata si in functie de sistemul de crestere si intretinere: intr-un mod sunt
furajate animalele in sistem extensiv traditional (sistem recomandat dealtfel pentru ca animalele sunt
mai apropiate de mediul natural de viata fiind intretinute o parte din timp in afara adapostului) si
sistemul intensiv sau semiintensiv aceastea ridicand probleme de bunastare ca urmare a spatiului per
individ si a posibiltatilor limitate de miscare.

Controlul contaminarii hranei este un aspect important si constituie o parte integranta a

sistemului de asigurare a sigurantei alimentare. Hrana poate fi o sursa de infectii alimentare patogene
pentru porci (Comisia Europeana, 2000). Prezenta Salmonelei la punctul de hranire, de exemplu,
ridica serioase probleme despre prezenta acesteia si la nivelul morii sau extinderea contaminarii la
alte nivele: transport, depozitare sau la ferma prin sistemul de hranire.
O hrana in cantitati insuficiente si de proasta calitate induce reducerea performantelor
bioproductive, iritare, consecinte patologice si comportament anormal. In perspectiva cresterii
animalelor pentru produse de buna calitate, din motive de siguranta alimentara este rezonabil de a
inlatura factorii stresanti care pot avea efecte negative la sacrificare asupra calitatii carnii (creste
nivelul de cortizon, indicator de stres).
Contaminarea hranei cu micotoxine are, de asemenea, efecte negative asupra cresterii,
afectiuni la nivelul organismului si boli enterice. In plus, reziduuri ale acestora se pot regasi in carne
ceea ce duce la impact negativ asupra sanatatii umane.
Aplicarea unui sistem de hranire lichida duce la cresterea bunastarii prin consecintele pozitive
asupra descresterii infectiilor enterice dar, pe de alta parte, riscuri exista in conditiile in care apa
folosita pentru prepararea hranei este de slaba calitate ceea ce atrage pericolul manifestarii unor boli
enterice. Mai mult, este cunoscut faptul ca prezenta L. monocytogenes in hrana umezita (fermentarea
hranei) poate duce la efecte negative la sacrificare (Beloeil, 2003). Listerioza este o afectiune rara,
infectioasa, produsa de o bacterie numita "Listeria monocytogenes", care se transmite de obicei la
oameni prin produse alimentare contaminate, lapte insuficient pasteurizat sau branza (insa cel mai
adesea germenele se gaseste in carnea gatita insuficient si in produsele lactate). In unele cazuri
germenul a fost transmis prin contact direct cu alte persoane infectate sau animale. Exista o adevarata
varietate in ceea ce priveste severitatea cazurilor, de la statutul de purtator temporar asimptomatic,
pana la raspandirea acuta, brusca (fulminanta) a bacteriilor in torentul sangvin (bacteriemie). Multi
factori pot contribui la dezvoltarea simptomelor. In contrast, hrana umeda (fermentata) reduce riscul de
Salmonela la porci la sacrificare (EFSA, 2006). Acest aspect poate fi benefic pentru calitatea carnii de
porc. In prezent, nu este clar cum aceste 2 aspecte contrare pot avea loc simultan.
Un alt aspect ce trebuie mentionat il constitue intarcarea prematura, fapt ce are consecinte
asupra cresterii susceptibilitatii la boli (in special enterita), echipamentul enzimatic fiind incomplet
dezvoltat, si la un comportament anormal. Sub aspectul sigurantei alimentare, o crestere a animalelor
bolnave in ferma ar putea duce la o prezenta crescuta a riscului patogen la sacrificare.
In plus, in practica se aplica tratamente medicamentoase antimicrobiene cu consecinte asupra
cresterii rezistentei antimicrobiana sau/si remanenta in produse.
Utilizarea unor sisteme de hranire a animalelor bazate pe bune practici de igiena, cu
respectarea conditiilor optime de bunastare, creste rezistenta la infectii, reduce riscurile asociate
sigurantei alimentare.
Mai multe cercetari legate de relatia cantitativa intre factorii cu consecinte asupra bunastarii si
siguranta alimentara se impun. De asemenea, diminuarea efectelor negative ale factorilor de risc pe
lant alimentar poate avea rezultate pozitive asupra calitatii carcaselor.

Scopul principal in hrana animalelor il constituie optimizarea productiei, si/sau maximizarea

performantelor. Acest din urma aspect, este posibil daca sanatatea efectivului si conditiile de
management sunt asigurate. Astfel, mentinerea starii de sanatate are consecinte asupra bunastarii si
constituie o prioritate in sistemele moderne de productie. In ultimul timp, bunastarea devine din ce in
ce mai importanta in cresterea animalelor.
Un alt aspect, il constituie modul de hranire, respectiv hrana organica sau conventionala. Hrana
organica nu admite prezenta, de exemplu a aminoacizilor de sinteza, acestia putand fi inlocuiti cu
extracte de plante bogate in aminoacizi. De asemenea, utilizarea unor surse locale proteice, pentru
reducerea importurilor de soia constituie un deziderat. In acest sens, studiile de nutritie si
management, pot avea influenta asupra sistemelor de productie si managementul resurselor,
reducerea poluarii, productie de cantitate si calitate, reproductie, sanatate si bunastare. Furnizarea de
cunostinte stiintifice este importanta pentru asigurarea unui echilibru al nutrientilor, imbunatatirea
conditiilor nutritionale si de mediu, calitate nutritiva a produselor animale. Se dezvolta metode de
realizare a bunastarii animale prin nutritie. Modelul animal este folosit pentru studiul metabolismului
nutrientilor, utilizarea acestora, mecanismele bolilor. Cercetarile noastre furnizeaza noi cunostinte si
tehnici prin care se asigura compatibilitate intre elemente precum bunastare, nutritie, mediu, sanatate.
Aspecte si recomandari minimale legate de nutritie si bunastare animala
Echipa de studiu a proiectului va realiza interviuri in teritoriu pentru evidenta documentata a
tipului de animale si spatiul de crestere. In formularea si implementarea politicii de dezvoltare a
cercetarii si tehnologiei, ca urmare a tratarii animalelor ca fiinte se acorda atentie maxima respectarii
cerintelor de bunastare a acestora.
Aceasta presupune:
-

considerarea bunastarii animale in context socio-economic;

imbunatatirea standardelor de bunastare animala;

masurarea si monitorizarea bunastarii animalelor;

dezvoltarea unor metode pentru animalele de experienta acceptate si validate in functie

de respectarea cerintelor specifice de bunastare;

gasirea de metode alternative in utilizarea animalelor;

dezvoltarea unei pagini web de bunastare animala pentru imbunatatirea fluxului

informational cu crescatorii, procesatorii si producatorii de nutreturi combinate;

dialog cu fermierii;

investigatii privind atitudinea consumatorilor cu privire la bunastarea animala.

Standarde minime obligatorii pentru diferitele specii de animale:

pentru porci
-

adapostirea individuala a scroafelor si scrofitelor la patru saptamani de la monta pana la o

saptamana inaintea fatarii;

imbunatatirea calitatii pardoselei;

cresterea spatiului de viata pentru scroafe si scrofite;

un nivel inalt de calificare si instruire pentru personalul care se ocupa de animale;

cerinte minimale de lumina si zgomot admis;

acces permanent la materiale pentru ramat si joaca;

acces permanent la apa proaspata si hrana de calitate;

conditii restrictive aditionale in manipularea porcilor;

varsta minima de intarcare 4 saptamani.

pentru pasari
pentru gaini ouatoare
-

cusca de cazare sa aiba cel putin 750 cm2 suprafata;

sistemul fara custi (la cuib 1 pana la 7 pasari pe cuib) adecvat pentru cocotari si
densitatea nu depaseste 9 pasari pe m2 suprafata utila;

acces liber la apa proaspata si hrana, iar pentru sistemul in custi asigurarea unui front de
furajare de cel putin 12 cm pe pasare;

ventilatie si lumina corespunzatoare.

pentru pui broiler

-

reducerea suprapopularii in spatiul de cazare;

densitatea maxima admisa 33 kg/m2;

lumina suficienta;

hrana la nivelul cerintelor;

acces liber la apa proaspata si hrana;

ventilatie corespunzatoare.

pentru vaci
-

interzicerea folosirii de custi individuale ingradite dupa varsta de 8 saptamani;

stabilirea dimensiunilor minime admise pentru standuri sau a spatiului minim necesar la
intretinerea in grup;

hranirea la nivelul cerintelor fiziologice;

hrana sa contina suficient fier (ca o particularitate);

o ratie zilnica minima de fibroase de la varsta de 2 saptamani;

sa nu poarte botnita.
Proceduri pentru elaborarea suportului cadru pentru introducerea Masurii 215

Dezvoltarea unei strategii de comunicare si introducere a Masurii 215;

Definirea problematicilor ce exista si fiinteaza in momentul actual, care sunt lipsurile si ce

este necesar pentru acoperirea acestora;

Identificarea grupului tinta caruia se adreseaza Masura 215;

Activitati de comunicare (informare) prin care putem influenta direct sau indirect crescatorii
de animale;

Definirea obiectivelor si a mesajului cheie pentru activitatile de comunicare;

Plan de implementare, resurse financiare si umane ce trebuie mobilizate;

Proceduri de monitorizare si evaluare;

Recomandari privind centrarea activitatii de comunicare pe legislatie fundamentata pe

rezultatele cercetarii;

Intarirea activitatilor de monitorizare si evaluare, incluzand masuratori regulate si

consistente a rezultatelor prin indicatori specifici.

Plan de masuri
Este deosebit de importanta continuarea cercetarilor pentru intelegerea impactului social si
economic al politicii de bunastare a animalelor. Rareori a fost cuantificat costul unor asemenea actiuni
si cercetarea trebuie sa vizeze cuantificarea standardelor minime de bunastare si sa incurajeze
imbunatatirea practicilor in domeniul cresterii animalelor si scaderea rezistentei pentru posibile
standarde viitoare dezvoltate.
Esentiala este realizarea unei scheme de implementare al carui succes poate fi garantat daca
se imbunatateste fluxul informational si daca se identifica oportunitatile de reducere a costurilor.
Acest plan de masuri (figura 1) si procedurile elaborate se adreseaza crescatorilor de animale
si celor care efectueaza experimente pe animale.

Figura 1. Plan de masuri si consecinte ale implementarii Masurii de bunastare animala.

Studiu privind adaptarea animalelor la schimbarile climatice si impactul asupra valorificarii
resurselor furajere
Consecintele incalzirii climatice se rasfrang nu numai asupra oamenilor, ci si asupra animalelor
si plantelor. Animalele sunt nevoite sa-si schimbe habitatul. Cand habitatul acestora se schimba
irevocabil animalele sunt in pericol de disparitie. Mamiferele cu exceptia notabila a delfinilor si
balenelor, sunt animale terestre care locuiesc in diferite areale ale Pamantului. Raspunsul acestora la
cresterea temperaturilor si la alte schimbari climatice sunt de asemenea, diverse. Multe mamifere mici
reduc perioada de hiberanare, altele isi schimba habitatul in zone de altitudine, in timp ce unele au
tendinta de a-si modifica dimensiunile urmare a cresterii disponibilului de hrana prin cresterea
temperaturii.
Schimbarile climatice au efecte directe asupra productivitatii animalelor si indirect asupra
disponibilului de furaje si pasuni. Clima determina tipurile de animale cel mai bine adaptate pentru
anumite zone agro-ecologice si animalele care sunt capabile sa sustina comunitatea rurala. Este de
asteptat ca schimbarile climatice afecteaza animalele la nivel de specie.
Din moment ce schimbarile sunt relativ incete, este necesar a ne bizui pe observatiile continue
si experienta fermierilor si nivelul local de cunostinte. Schimbarile climatice afecteaza sistemul
transhumantei. Noi trasee si pasuni trebuie gasite.
Impactul negativ al rumegatoarelor asupra efectului de sera, poate impune schimbari in sistemul
de crestere al animalelor, dieta.

10

Succesul istoric in fata variabilitatii climatice sugereaza faptul ca anumite sisteme de crestere a
animalelor s-ar putea adapta cu succes schimbarilor climatice. FAO monitorizeaza atat resursele
genetice, cat si disponibilul de furaje si pasuni. Atenuarea efectelor schimbarilor climatice se poate
realiza prin cunoasterea (bazat pe experienta) a tipurilor de rase de animale sau varietati care rezista
mai bine conditiilor climatice schimbatoare, diminuarea efectului negativ al rumegatoarelor asupra
efectului de sera prin recomandari nutritionale.
Cerintele nutritionale ale animale au fost stabilite intr-un mediu protejat de extremele climatice.
Din acest motiv, unele sunt mai relevante in conditii optime de mediu, iar altele sunt mai putin
corespunzatoare cand animalele sunt expuse stresului climatic. In pofida acceptarii generale a faptului
ca cerintele energetice sunt crescute in conditii de frig, exista putine date cantitative privitoare la
mediu, necesarul de nutritenti si eficienta. In conditiile existentei unor resurse limitate este important
de a gasi legatura intre productia de carne, lapte, oua, in conditii controlate de mediu si input-ul
energetic necesar pentru crearea unui mediu controlat. Existenta modelului nutritie-mediu este
rudimentara, dar poate fi folosita pentru compararea costurilor cu hranirea suplimentara pentru
acoperirea necesarului energetic necesar pentru mentinerea temperaturii corporale in sezonul rece
vizavi de costul pentru vreme calda.
Cresterea intensitatii si frecventei furtunilor, seceta sau inundatiile, modificarea ciclurilor hidrice,
si variatia precipitatiilor, au implicatii asupra disponibilului viitor al hranei. La nivel global sunt deja
probleme cronice cauzate de lipsa hranei, aceasta constituind, de altfel, veriga slaba a societatii dupa
cum mentiona Brown (2001).
Impactul schimbarilor climatice poate fi divizat in doua grupe:
1. Biofizic:
-

efecte fiziolologice (cantitative si calitative) asupra productiei de cereale, cresterii

animalelor, pasunilor, padurilor;

cresterea bolilor si daunatorilor;

schimbari in resursele solului, apei, pamantului;

schimbari in salinitatea oceanelor;

temperatura marilor creste ceea ce duce la specii de pesti inadaptate.

2. Socio-economic:
-

declin al productivitatii;

fluctuatii ale preturilor;

cresterea numarului de oameni in risc de insecuritate alimentara;

migratia si tulburari ale populatiei.

Un scenariu de adaptare este necesar a fi realizat. Imperfecta informatie, limitarea accesului la

tehnologie si slabiciunile institutionale pot reduce eficienta adaptarii. Succesul adaptarii depinde de
factori legati de biologie, ecologie, tehnologie si management.
Clase majore de adaptare:
-

schimbari de sezon si perioade de insamantari;

diferite varietati si specii;

11

alte input-uri (fertilizare, operatii de camp, etc)

noi varietati;

managementul arderii padurilor (in anumite conditii acesta este un proces natural de
mentinere a sanatatii anumitor ecosisteme), promovarea sistemului agroforestier,
management adecvat cu specii potrivite si practici silvicole (FAO, 2005).

Raspunsuri specifice adaptarii:

-

reducerea riscurilor securitatii alimentare;

identificarea factorilor vulnerabili;

modificarea cercetarilor prioritare in agricultura;

protejarea resurselor naturale;

intarirea extensiei in agricultura si a sistemelor de comunicare;

cresterea nivelului de instruire si educare;

identificarea si promovarea beneficiilor climatice ale padurilor.

Biodiversitatea cu toate componentele acesteia (gene, specii, ecosistem, etc.) creste adaptarea
la conditiile si stresul schimbarilor climatice.
Suprapopularea, ecosistemele distruse si pierderea biodiversitatii, sunt asociate cu urbanizarea
si schimbarea stilului de viata, simplificarea dietelor si impactul negativ asupra sanatatii. Lipsa
diversitatii dietetice creste incidenta bolilor cronice, iar cercetarile trebuie sa fie orientate in aceasta
directie. Mentinerea biodiversitatii in sistemul alimentar este esentiala pentru asigurarea securitatii
alimentare, pentru o nutritie adecvata si o buna stare de sanatate. Toate acestea solicita promovarea
agresiva a produselor alimentare indigene ale caror proprietati nutritionale si de sanatate sunt
crescute si a produselor traditionale incomplet studiate.
Biodiversitatea a fost mult timp studiata separat de catre ecologisti care aveau preocupari legate
de natura salbatica considerata in stare de echilibru, dar si de agronomi care studiau diversitatea
resurselor genetice pentru speciile domestice de animale. Astazi este recunoscut faptul ca
biodiversitatea este un proces dinamic, influentata de interventia omului. Astfel, intelegerea relatiei
intre agricultura si biodiversitate joaca un rol esential in cunoasterea si gestionarea biodiversitatii.
Pentru a raspunde unei asemenea provocari, este necesar a se favoriza sinergia dintre agronomie,
ecologie si stiintele economice si sociale. Expertiza stiintifica colectiva agricultura-biodiversitate
evidentiaza cuceririle stiintifice referitoare la impactul agriculturii asupra biodiversitatii resurselor
naturale si serviciile pe care aceste resurse le aduc pentru agricultura. Descrierea si intelegerea
biodiversitatii la diferite niveluri gene, specie, ecosistem, peisaj dar si interactiunile intre acestea
impreuna cu practicele agricole fac parte din provocarile si asteptarile pentru cercetarea actuala
(INRA, 2008).
Biodiversitatea, pilon important al dezvoltarii durabile, este amenintata momentan de
modificarile habitatului (schimbarile climatice, despadurirea, supraexploatarea speciilor de animale si
plante, poluarea solului, aerului si apei) etc.
Situatia actuala a resurselor genetice in Europa este caracterizata prin existenta multor rase
locale si a unui numar mai mic rase selectionate, crescute intensiv, cu statut international. O evaluare

12

a biodiversitatii porcului European, cu sustinere UE, s-a desfasurat in mai multe tari europene, in
perioada 1994-2000.
FAO (2008) a reconsiderat legatura dintre biodiversitate, nutritie si sanatate, stabilindu-se
indicatori cheie ai nutritiei (de ex. compozitia hranei) ce pot contribui la promovarea si conservarea
biodiversitatii, la diversificarea dietelor si securitatea alimentara, problematici rareori incluse in
programe de nutritie. Aceasta situatie este datorata in special, insuficientei datelor cu privire la
valoarea nutritionala a resurselor locale, dar si lipsei de metode pentru obtinerea, analiza si utilizarea
datelor biodiversitatii in studiile legate de consumul si compozitia hranei. Compozitia hranei creaza
legatura intre biodiversitate si nutritie, in conditiile in care cele doua domenii par a fi diferite (Toledo si
Burllingam, 2006). Chiar daca notiunile de resursa genetica, ecosistem si biodiversitate nu sunt legate
direct de nutritie, activitatile nutritionale au adoptat acesti termeni de mult timp. Biodiversitatea
considerata la trei nivele - ecosistem, speciile continute si diversitatea in interiorul speciilor poate
contribui la securitatea alimentara si imbunatatirea nutritiei. The International Network of Food Data
System (INFOODS, 2006) prin Journal de Compozitia si Analiza Hranei a promovat, de mult timp, prin
activitatile de standardizare identificarea si diseminarea profilului nutrientilor din plante si animale,
cuprinzand inclusiv speciile salbatice. In comunitatea stiintifica nutritionala, biodiversitatea face referire
la hrana si nutrienti cu accent pe varietatile salbatice sau pe resurse supra utilizate sau exploatate.
Folosind eticheta biodiversitate pot aparea mici diferente. In plus, acest concept ne conduce automat
la unul din principiile de baza ale nutritiei si anume diversitatea dietetica.
Inca de la domesticirea primelor animale si plante, cu 12 mii de ani in urma, biodiversitatea
agricola a jucat un rol central in sustinerea si consolidarea hranei, nutritiei, sanatatii si securitatii
alimentare. In ciuda enormelor progrese inregistrate in imbunatatirea performantelor prin utilizarea
sustenabila a resurselor genetice pentru hrana, peste 800 milioane de oameni raman subnutriti.
Managementul biodiversitatii joaca astfel, un rol cheie in dezvoltarea unei agriculturi durabile, a unor
practici si strategii de combatere a malnutritiei. Integrarea biodiversitatii in securitatea alimentara
genereaza beneficii socio-economice incluzand sprijinirea eforturilor de combatere a saraciei. Pentru
aceasta, cunostintele despre biodiversitate pentru hrana trebuie imbunatatite, iar compozitia si
consumul hranei sunt segmente importante. Recunoasterea valorii biodiversitatii pentru imbunatatirea
nutritiei este una din componentele ce stau la baza schimbarii paradigmelor in caracterizarea
malnutritiei. Astfel, s-a constientizat necesitatea adaptarii interventiilor nutritionale si de sanatate la
diversitatea nevoilor individuale.
Agricultura este sursa principala de nutrienti pentru consumul uman. Intrebarea care se pune
este cum putem schimba practicile agricole si pe ce cai putem actiona pentru ca out-puturile din ferme
sa fie suficiente si de buna calitate (fig. 2). Important este ca tehnologiile agricole sa fie directionate
catre imbunatatirea calitatii nutritionale a hranei, iar interventiile sa fie sustenabile.

13

Figura 2. Management integrat de control al conversiei resurselor naturale in hrana diversa si de

calitate in conditii de siguranta si securitate alimentara.

Cercetari privind potentialul nutritiv al unor resurse furajere disponibile local in

corelatie cu adaptarea la schimbarile climatice

Conditiile de mediu joaca un rol important in definirea si distributia plantelor in combinatie cu alti
factori. Schimbarile conditiilor de mediu sunt cunoscute ca avand un impact enorm asupra diversitatii
plantelor la originea acestora. Se preconizeaza faptul ca schimbarile climatice raman factorul
important de influenta a biodiversitatii vegetale, fiind agravate conditiile de crestere in zone mai putin
favorabile. Scenariul in fata caruia este pusa agricultura consta in intensificarea rotatiei culturilor cu un
numar limitat de plante inalt productive pentru hrana sau materii prime pe piata, in conditiile agravarii

14

climatice. Aceasta va duce la cresterea problemelor legate de stresul biotic si/sau abiotic care
limiteaza nivelul de productie. Recentele progrese biotehnologice deschid noi posibilitati pentru
avantaje rapide in cresterea plantelor. Plantele cu rezistenta crescuta la factorii biotici si abiotici sunt
optiuni reale.
Speciile de plante variaza in ceea ce priveste raspunsul la CO 2. Graul, soia, orezul fac parte din
categoria plantelor cu raspuns rapid la cresterea nivelului de CO 2. Porumbul, sorgul, meiul sunt mai
bine adaptate conditiilor de seceta, dar raspunsul este mai putin eficient la cresterea nivelului de CO 2.
Un nivel ridicat al CO2 induce, de asemenea, inchiderea stamatiilor prin care CO 2 este absorbit si
vaporii de apa eliberati. Astfel, in conditiile cresterii nivelului de CO 2 se utilizeaza mai putina apa chiar
daca se produc cantitati mai mari de carbohidrati. Acest efect dual imbunatateste eficienta utilizarii
apei ca raport intre productia de biomasa si cantitatea de apa consumata. In acelasi timp, asociat
efectelor climatice, cum ar fi cresterea temperaturii, schimbari in nivelul precipitatiilor si gradul de
umezire al solului, cresterea evenimentelor meteorologice extreme pot fie imbunatati, fie afecta
negativ fiziologia plantelor cultivate.

Nutrientii afectati in plante la schimbarile climatice sunt:

1. la variabilitatea CO2, temperaturii si umiditatii sunt afectate: NO3, SO4, Mg, Si;
2. la seceta, CO2 si temperatura solului: toti nutrientii, in special P si K;
3. CO2, seceta, temperaturi variabile: N, P, Zn.
Seceta inhiba fixarea azotului in legume si intrerupe ciclul N prin bacteriile din sol. O inalta
intensitate a precipitatiilor duce la pierderi de substante nutritive in plante. Schimbarile in sistemul
redox al solului conduce la toxicitatea Mn, Fe si Al. Temperaturile inalte reduc masa fluxului de
nutrienti.
Toate animalele au o zona de neutralitate termica in care starea de sanatate si performantelor
zootehnice se manifesta n limite normale. Temperatura critica superioara este punctul in care efectele
stress-ului de caldura incepe sa afecteze animalul. In mediul in care traieste animalul sunt foarte multi
factori care pot induce stress-ul de caldura. Dintre acesti factori amintim tempreratura ridicata,
umiditatea ridicata si lumina solara.
In termeni simpli stress-ul de caldura la vaci reprezinta punctul in care acestea nu pot pierde
suficienta caldura pentru mentinerea echilibrului termic.

15

Chase (2004) pornind de la niste ecuatii, care iau in calcul conditiile de mediu, a determinat
stress-ul de caldura la vacile de lapte. Rezultatul l-a exprimat sub forma indicelui de umiditate i
temperatura. Atunci cand valoarea acestui indice depaseste cifra de 75 apare stressul de caldura. Cu
cat valoarea acestui indice depaseste pragul de 75 se constata de la usoare modificari ale
metabolismului i productiei de lapte la aparitia de modificari severe pana la moarte (peste cifra 95).
Dupa Chase (2004), schimbarile care au loc la nivelul corpului animalului ca urmare a actiunii
stressului de caldura sunt urmatoarele: cresterea temperaturii corporale peste valoarea normala de 39
o

C, cresterea ratei respiratorii (peste 70-80/minut), cresc cerintele energetice pentru intretinere cu 20-

30%, se diminueaza utilizarea nutrientilor (cresc pierderile de Na i K datorita cresterii ratei

respiratorii), scade utilizarea eficienta a nutrientilor (consumul de substanta se reduce cu 10-20%).
Productia de lapte scade cu 10%, uneori chiar peste 25% (in special la vacile la prima lactatie), si se
reduc performantele de reproductie (intensitatea i durata estrului, rata fertilitatii, foliculii ovarieni cresc
mai greu i sunt de dimensiuni mai mici, creste riscul mortii embrionare in primele stadii, se reduc
dimensiunile fatului si ulterior ale vitelului).
Aceste modificari depind de durata si gradul de severitate al stressului experimentat de catre
animal, insa si de aspecte precum: temperatura i umiditatea efectiva, durata de expunere la stressul
termic, temperatura de peste noapte, ventilatia si curentii de aer, marimea vacii, nivelul productiei de
lapte si de aportul de substana uscata avut inainte de stresul termic (animalele cu productii mai mari
de lapte vor experimenta un stress termic mai mare), adapostul (tipul, ventilatia, densitatea, etc),
disponibilitate apei, rasa, culoarea blanii (parul mai deschis la culoare absoarbe mai putina lumina
solara), desimea stratului de blana. Astfel, la vaci, pentru minimizarea stressului de caldura se pot lua
o serie de masuri, deosebit de importante fiind ajustarea ratiei si modificarea mediului de viata.
1. Ajustarea ratiei:
- Selectia si utilizarea in hrana vacilor a unor furaje de calitate;
- Usoara reducere a nivelului de fibre din ratie (ADF-fibre determinate prin metoda detergentilor neutrii,
NDF-fibre determinate prin metoda detergentilor acizi), dar mentinand totodata un nivel eficient de
fibre. Acest lucru presupune utilizarea unor suproduse (nefibroase) precum coji de soia, borhot de
sfecla, borhot de citrice;
- Sa se ia in considerare adaugarea unor grasimi pentru suplimentarea ratiei;
- Raportat la total substanta uscata din ratie nivelul total de grasimi nu trebuie depaseasca 5-5,5%;
- Selectarea materiilor prime care sa aibe o digestibilitate mai mare. Acestea vor reduce caldura
produsa de utilizarea nutrientilor la nivelul animalului.
- Echilibrarea proteica a ratiei pentru a reduce la minimum nivelul ridicat de proteina solubila si de
proteina degradabila in rumen. Animalul trebuie sa foloseasca energia pentru a excreta excesul de
proteine din organism;
- Sa se ia in considerare adaugarea de solutii tampoan pentru a ajuta la mentinerea unui mediu
ruminal normal.
- Sa se ia in considerare administrarea de potasiu pentru a contracara pierderea de potasiu din timpul
stressului de cldura. Deasemenea nivelul de magneziu din ratie trebuie crescut.
- Se pot aduce unele beneficii prin adaugarea de culturi de drojdie sau drojdie in ratie.

16

2. Managementul hranirii si al practicilor de hranire:

Temperatura crescuta sau stressul termic poate avea un impact negativ asupra productiei si
profitabilitatii vacilor de lapte prin reducerea consumului de hrana a productiei de lapte si reproductiei.
Ca urmare trebuie minimizat stressului de caldura prin ajustarea eficienta a ratiei, asigurarea unui
management de hranire si practici de hranire adecvate, apa si conditii de intretinere corespunzatoare.

ANEXA RAPORT
Caracterizarea din punct de vedere nutritional a unor resurse furajere pentru hrana diferitelor
categorii de animale
Tabel 1. Valoarea nutritiva a unor nutreturi din zona de campie
utilizate in hrana rumegatoarelor (pe kg SU)
Nutreul
Pajiste calit. buna
N.V. amest. Golomat + lucerna
Iarba de Sudan masa verde
Siloz amest. Golomat + lucerna
Fan amestec golomat + lucerna
Semisiloz lucerna
Fan lucerna de calitate buna
Fan lucerna de calitate medie
N. V. borceag (ovaz+mazare)
Siloz borceag (ovaz+mazariche)
Fan borceag (ovaz+mazariche)

SU
(g/kg)
167
184
240
232
878
350
850
875
154
204
877

UNL

UNC

1,06
0,99
0,93
0,88
0,74
0,82
0,81
0,65
1,09
0,84
0,73

1,05
0,96
0,91
0,82
0,66
0,74
0,74
0,55
1,09
0,84
0,66

PDIN
(g)
80
105
62
66
89
96
115
85
100
81
66

PDIE
(g)
80
88
61
50
70
55
72
58
86
59
64

Ca
(g)
6,0
10,6
3,0
8,6
8,8
19,7
18,6
14,1
9,0
7,3
8,5

P
(g)
3,8
3,0
2,0
2,5
2,4
2,9
2,7
2,0
3,6
2,9
2,9

17

Siloz de grau
Siloz de porumb
Paie de grau
Coceni de porumb
Vreji de mazare
Sfecla furajera
Taitei de sfecla insilozati
Morcovi
Porumb
Orz
Tarate grau
Tarate de orez
Mazare
Srot floarea soarelui
Srot soia
Uree

339
300
875
755
860
140
127
120
860
860
880
895
880
880
900
1000

0,84
1,05
0,53
0,70
0,60
1,30
1,11
1,30
1,43
1,22
0,70
1,04
1,33
0,87
1,37
-

0,80
1,04
0,42
0,62
0,50
1,38
1,12
1,39
1,52
1,25
0,62
1,00
1,38
0,79
1,42
-

55
46
22
40
60
34
72
53
96
73
106
96
156
247
326
1420

57
66
43
57
59
67
75
80
116
81
65
88
100
100
200
-

2,7
4,3
2,4
8,1
14,0
5,0
8,3
4,1
0,3
0,8
2,4
1,2
1,3
4,5
3,6
-

2,6
2,
1,8
3,0
1,9
2,1
1,0
3,4
2,9
4,0
8,5
12,0
4,5
11,2
6,4
-

18

Tabel 2. Compozitia chimica si valoarea nutritiva medie a principalelor materii prime furajere
folosite in hrana pasarilor
INGREDIENTE

SU

EM

Prot.

Liz.

Met.

Tre.

Trip.

Ca

P disp.

Mg

Na

Vit. E

Ac.

(g/kg)

Kcal/kg

brut

+cist

mg/kg

linoleic

A. Cereale
Porumb
Sorg
Orz
Grau
Secara
Ovaz, decojit

870
870
870
870
870
870

3320
3000
2710
3060
2780
3340

8,0
0,26
0,38
0,32
0,07
9,5
0,23
0,34
0,34
0,10
10,0
0,37
0,38
0,33
0,11
11,5
0,33
0,45
0,33
0,13
9,5
0,37
0,39
0,33
0,10
14,0
0,55
0,65
0,44
0,20
B. Proteaginoase ai Oleoproteaginoase

0,01
0,04
0,06
0,05
0,07
0,08

0,05
0,05
0,17
0,18
0,15
0,08

0,15
0,20
0,12
0,14
0,12
0,12

0,03
0,03
0,05
0,05
0,02
0,05

20,0
12,0
20,0
15,0
15,0
20,0

2,0
1,1
0,85
0,9
1,5

Soia toastata (full fat soia)

Mazare
Mazariche
Schinduf
Rapita Canola
Lupin
Bob
In

900
900
900
900
900
900
900
900

0,11
0,15
0,13
0,25
0,28
0,10
0,13
0,15

0,28
0,12
0,10

0,03
0,04
0,01
0,05
0,03
0,01

55,0
8,0
9,0
9,0

10,5
0,56
4,2
4,5

Turte soia
Turte de floarea soarelui
Turte de in
Gluten de porumb
Proteina din cartofi
Drojdie de bere

900
900
900
900
900
950

0,10
0,15
0,27
0,13
0,06
0,91

0,26
0,50
0,51
0,06
0,04
0,20

0,04
0,03
0,10
0,03
0,03
0,07

4,0
11,0
5,0
25,0
2,0

1,1
1,3
0,5
1,2
-

Tarata de grau
Tarata de orez

880
882

0,37
0,16

0,55
0,85

0,05
0,05

14,0
-

1,7
-

Uleiuri vegetale

990

3300
37,0
2,39
1,06
1,48
0,48
0,25
2650
23,0
1,70
0,62
0,86
0,20
0,10
2650
28,50
1,80
0,60
1,05
0,25
0,11
2929
24,0
1,79
0,62
0,93
0,21
0,39
3900
20,0
1,17
0,97
0,82
0,19
0,71
2500
37,0
1,80
0,81
1,32
0,29
0,20
2650
28,5
1,80
0,60
1,05
0,25
0,11
3950
22,0
0,92
0,77
0,91
0,45
0,25
C. Proteice vegetale, cu continut ridicat de proteina
2540
43,3
2,82
1,26
1,72
0,60
0,20
1520
29,0
1,14
1,27
1,01
0,35
0,30
1640
32,5
1,23
1,30
1,23
0,60
0,40
3500
62,0
1,07
2,58
2,13
0,31
0,02
3620
74,0
5,33
3,00
4,55
0,90
0,48
2070
47,0
3,25
1,19
2,03
0,50
0,10
D. Subproduse din cereale
2000
15,5
0,68
0,55
0,52
0,21
0,11
2440
12,5
0,55
0,41
0,43
0,13
0,06
E. Grasimi
8800
F. Nutreturi verzi deshidratate

0,20
0,18
0,26

19

Faina de lucerna

900

1280

21,5

0,93

0,57

0,94

0,34

2,00

0,24

0,32

0,08

150,0

0,5

Tabel 3. Valoarea nutritiva a unor ingrediente ecologice utilizate in hrana porcinelor

CATEGORIE

INGREDIENTE

A. ULEI

In
Camelina
Soia
Rapita
Floarea soarelui

SU
(%)

Energie
metabolizabila
Kcal /kg

PB
(%)

PBD
(%)

GB
(%)

LizB
(%)

LizD
(%)

M+
Cis
B
(%)

M+
Cis
D
(%)

Ca
(%)

P
(%)

Cel
(%)

8500
8500
8500
8500
8500

20

B. SEMINTE OLEAGINOASE

C. PROTEICE VEGETALE
D. ENERGETICE
E. SUBPRODUSE

In
Camelina
Floarea soarelui
Rapita
Mazare

89.8
91.03
92.1
92.9
87.87

4125
3662
3174
4115
3321

Schinduff
Porumb
Grau
Orz

87.45
87.7
88.83
88.07
91.00
90.30
93.16
87.54
89.00

Srot in
Srot camelina
Turte
floarea
soarelui
Full fat soia
Srot rapita

18.92
20.72
10.19
18.61
19.16

3334
3306
2904
3045
3617

22.8
24.97
14.55
24.18
21.53
24.27
7.07
10.71
8.19
30.94
28.16

0.82

0.72

0.75

0.62

0.23

0.57

1.04
1.47
1.53

0.85
1.09
1.41

0.36
1.1
0.54

0.33
0.85
0.41

0.37
0.39
0.1

0.98
0.67
0.4

5.51
8.78
5.9
25.68
23.37

33.9
22.11
37.51
25.88
0.88
3.5
2.76
2
1.65
3.45
22.37

0.21
0.3
0.33
1.08

0.14
0.21
0.22
0.92

0.31
0.41
0.33
1.02

0.25
0.34
0.25
0.85

0.01
0.05
0.06
0.38

0.25
0.33
0.35
0.86

3.2
3.32
6.03
6.36
7.99

3344
3556
4360

21.16
30.96
33.87

17.14
23.22
25.40

17.40
15.00
2.72

0.82
1.99
2.03

0.66
1.53
1.52

0.84
1.06
1.64

0.71
0.88
1.38

0.35
0.25
0.7

0.90
0.58
0.9

26.92
9.13

15.21
22.8
14.02
6.35

21