Modalităţi de realizare a activităţilor muzicale în grădiniţă

- despre muzică şi mişcare la vârstă preşcolară

Edu. Barbu Maria

Prof. Urziceanu Ionela
Ca şi activităţi de sine stătătoare, audiţiile muzicale necesită o fază de pregătire şi una de realizare.
TEHNOLOGIA DIDACTICĂ A DESFĂŞURĂRII AUDIŢIEI MUZICALE
Audiţia muzicală cuprinde următoarele momente:
- pregătirea copiilor pentru audiţie;
- audierea propriu-zisă;
- reaudierea piesei (după caz).
PROPUNĂTORUL COPIII

Asigură disciplina prin formularea unor cerinţe Abandonează alte preocupări.

potrivite activităţii: pozitie lejeră de ascultare.

Receptionează cerinţele.
Creează starea afectivă generală propice caracterului

piesei de audiat, comunică datele necesare şi

orientează gândirea copiilor spre problemele ce Ascultă, observă şi recepţionează, participă la

conversaţie sau descriere;
urmează a fi rezolvate prin: povestire, conversaţie sau
Receptionează;
descriere legată de conţinutul piesei şi având ca suport

o ilustraţie, un instrument, un portret;

Ascultă şi recepţionează;
stabilirea elementelor ce trebuie urmărite în timpul

audiţiei şi crearea situaţiilor - problemă pentru copii;

Interpretează exemple muzicale stabilite, recunosc
transmiterea unor date privind compozitorul, piesa,
melodiile.
interpretul, dirijorul;

sublinierea caracterului muzicii, corelat cu conţinutul

de idei şi sentimente;

Metodele cele mai adecvate acestei etape sunt explicaţia şi conversaţia, care trebuie să îmbrace forme adecvate, chiar poetice, pentru a creea
starea emotională şi de aşteptare, necesare contactului nemijlocit cu muzica.

Familiarizarea copiilor cu datele specifice creaţiei muzicale se poate realiza eficient prin intermediul lecturilor
muzicale. Acestea prezintă conţinuturi specifice istoriei muzicii, formelor şi genurilor muzicale într-un limbaj
accesibil copiilor.
Toate aceste date cu privire la compozitori, creaţie şi interpretare constituie achiziţii importante pentru copii, ce
au rolul de a lărgi orizontul de cunoaştere al acestora şi de a le pune la dispoziţie elemente suplimentare pentru
întelegerea corectă şi profundă a unor lucrări muzicale pentru copii sau chiar celebre.
Finalul momentului pregătitor al audiţiei poate fi însoţit de stingerea luminii sau închiderea ochilor, procedee ce
pot apropia şi mai mult activitatea din sala de grupă de atmosfera unei săli de concert. Urmărind izolarea
ascultătorilor de alţi stimuli, mai ales vizuali, aceste procedee pot ajuta la sporirea randamentului percepţiei
muzicale.
AUDIEREA PIESELOR

PROPUNĂTORUL COPIII

Ascultă, sugerează starea de concentrare, trăire şi Ascultă conştient.

înţelegere a mesajului muzical.

Audierea propriu-zisă echivalează cu depistarea imaginilor muzicale cuprinse în lucrarea propusă. Aceste
imagini nu se lasă uşor descoperite, uneori fiind nevoie de reluarea unor audiţii, fie în cadrul aceleiaşi activităţi,
fie în altele viitoare. Se recomandă deprinderea copiilor de a comunica răspunsurile lor la problema urmarită în
audiţie, numai după încheierea acesteia şi după consumarea ultimelor impresii şi trăiri generate de ea.
Efecte educative deosebite se obţin prin înlocuirea în audiţii a înregistrarilor sonore cu interpretările "pe viu" ale
educatoarei.
În acest caz, copiii, au un reper important în întelegerea muzicii, faptul că aceasta este produsă de instrumente
sau vocea unui interpret care le este cunoscut, făcându-li-se cunoştinţă şi cu modalitatea concretă de interpretare.
Un alt avantaj al acestei demonstraţii directe este acela că permite revenirea asupra unor fragmnte mai dificile
sau mai expresive.
Prezentarea educatoarei în calitate de interpret vocal sau instrumental poate stimula dorinţa elevilor de a învăţa
să cânte vocal sau la un instrument muzical.

COMENTAREA AUDIŢIEI

PROPUNĂTORUL COPIII

Dirijează conversaţia după un program prestabilit, prin Răspund şi formulează întrebări cu privire la
care urmăreşte gradul în care copiii au înţeles piesa, problemele neelucidate.
caracterul şi destinaţia ei şi pot face asocieri cu alte
piese cunoscute.

Comentarea audiţiei de către copii poate reprezenta pentru educatoare un excepţional feed-beck, dându-i
posibilitatea de a cunoaşte reacţiile copiilor, nivelul de dezvoltare a capacităţilor de receptare a muzicii, cât şi
dificultăţile de receptare care, uneori, ţin mai ales de posibilitatea de a exprima verbal ceea ce ei simt.
Este momentul când copiii îşi pot comunica "descoperirile" lor legate de ceea ce li s-a propus şi acestea pot fi
foarte diferite, pentru că intervin elementele subiective ale percepţiei.
Această etapă trebuie să reprezinte faza conştientizării a ceea ce s-a intuit în momentul derulării audiţiei, a
trecerii de la emoţional la raţional. Comentariile copiilor pot avea în vedere anumite elemente specifice ale
lucrării audiate: genul de muzică, caracterul vocal sau instrumental, asemănări şi deosebiri dintre lucrarea
audiată şi altele cunoscute de copii, etc.
În general însă, discuţiile vor avea în vedere, concordanţa dintre conţinut şi titlu, pe de o parte şi concordanţa
dintre acestea şi propriile impresii, pe de altă parte.
Educatoarea trebuie să încurajeze permanent comentariile copiilor care trebuie să fie cât mai diverse.
O importanşă deoebită trebuie acordată însuşirii de către copii a unor elemente de limbaj verbal specifice muzicii
şi analizei creaţiei muzicale.
Antrenarea copiilor în comentarea unei lucrări audiate este condiţionată atât de profunzimea percepţiei din
timpul audiţiei cât şi de stăpânirea limbajului prin care aceştia să-şi exprime propriile impresii şi trăiri.
Aprecierea lucrării audiate poate prezenta forme variate şi de aceea este necesară formarea deprinderii copiilor
de a fi toleranţi, de a accepta păreri diferite, mai mult sau mai puţin originale.
Cu tact pedagogic va fi posibilă stabilirea unui consens foarte apropiat de semnificaţia reală a lucrării.

REAUDIEREA PIESEI
Se impune pentru întoarcerea de la raţional la emoţional, la conţinutul propriu-zis al lucrării audiate, mai ales că
în această nouă fază copiii deţin elemente suplimentare relevate de comentarea ei.
Din acest punct de vedere, reaudierea reprezintă o fază superioară, percepţia fiind sporită şi de relevarea unor
aspecte discutate dar şi de reabordarea a ceva deja cunoscut.
Dacă este nevoie, piesa audiată se poate relua în activităţile următoare, sub forma unor exerciţii şi jocuri de
recunoaştere.
În perioada prenotaţiei audiţia poate avea o desfăşurare liberă în ceea ce priveşte comportamentul copiilor. Ei
sunt tentaţi să se apropie de sursa sonoră, să vorbească, să se mişte, iar institutorul trebuie să stimuleze acestă
formă specifică a copiilor de a intui muzica, de a o transpune în mişcare şi cuvânt.
Ne mişcăm cum ne spune muzica!;
Povestim ce ne spune muzica!

Desenăm ce ne spune muzica!

Recunoaştem un cântec!;

Recunoaştem un instrument!;

Recunoaştem o problemă muzicală!.

Audiţia nu trebuie inclusă numai în activităţi special destinate acesteia.

Fiind un mijloc specific educaţiei muzicale, ea se poate utiliza eficient în fiecare activitate astfel:
- înlocuieşte sau precede interpretarea model a unui cântec ce urmează a fi însuşit după auz;
- în fixarea însuşirii unui cântec pentru a compara interpretarea copiilor cu cea înregistrată;
- după însuşirea unui cântec, se poate audia altul, cu acelaşi conţinut şi caracter sau de acelaşi
compozitor, pentru stabilirea asemănărilor.
Pentru a asigura caracterul de "spectacol" al activităţilor de educaţie muzicală este bine ca audiţia să constituie o
surpriză pentru copii.
Trebuie depaşită mentalitatea că audiţia poate fi programată doar la sfârşitul activităţii, fiind concepută ca o
anexă a ei şi nu ca o parte constitutivă, guvernată de obiective precise. Ea îşi poate găsi locul în orice moment al
activităţii, în funcţie de obiectivul prioritar urmărit de educatoare.
Practica mi-a evidenţiat diferite procedee care au rolul de a trezi interesul copiilor pentru acest tip de activitate.
Deosebit de atractive pentru copii sunt concursurile care au ca obiect recunoaşterea instrumentelor, a tipului de
muzică, a unor teme sau elemente sintactice sau de morfologie muzicală a unor piese audiate anterior.
În ceea ce priveşte timpul destinat audierii, consider că acesta poate fi extins progresiv printr-un consecvent
antrenament al copiilor. Se poate porni de la un spatiu de 3 minute, cât durează, de obicei, un cântec simplu,
prezentat la grupele mici pâna la circa 10 minute la sfârşitul preşcolarităţii.
Repertoriul audiţiilor pentru preşcolari este foarte divers aşa cum îl voi enumera mai jos, specificat de programă,
dar, în gradiniţă educatoarea are libertatea de a alege şi alt repertoriu recomandat de Programa - instructiv-
educativă, potrivit nivelului de receptare al copiilor de interese sau de gustul estetic al copiilor şi al cadrului
didactic.
Ex Un material deosebit de atragător şi educativ, adecvat audiţiilor muzicale pentru preşcolari îl constituie
muzica populară românească. Jocurile instrumentale, cum sunt hora, sârba, brâul, caluşul, interpretate la
instrumente soliste sau de către diferite formaţii instrumentale, pot servi ca material de audiţie la fel ca şi
cântecele satirice (ex: ,,Mi-o zis mama că mi-o da!")
Treptat, dacă audiţiilor muzicale li se asigură permanentă continuitate, ca şi o îmbogăţire calitativă şi progresivă
a materialului muzical audiat, se poate trece la audierea unor lucrări vocale şi instrumentale mai dezvoltate ca:
fragmente din opere şi operete, şi alte dansuri clasice, diferite piese din genul muzicii cu program, suite
instrumentale, concerte instrumentale, sonate, simfonii, etc.
Nu trebuie uitat faptul că, valoarea artistică şi educativă a pieselor audiate condiţionează menţinerea atenţiei şi
interesul copiilor pentru acest tip de activitate.
Bibliografie:
Ligia, Toma-Zoicas- Sensuri şi modalităţi de valorificare a audiţiei muzicale în Educaţia prin artă şi
literatură. Studii, Coordonator ştiintific-Dumitru Salade şi Rodica Ciurea, E.D.P., Bucureşti, 1973, p. 109.
M. Ed.C. Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, ediţia a II-a revizuită şi adaugită,
Editura V& INTEGRAL, Bucureşti, 2005.