CURS 1

Evolutia productiei animale

Evolutia cunostintelor in cresterea animalelor

Cresterea animalelor este domeniul stiintific al unei preocupari umane foarte vechi si anume
productia animala.
Ca domeniu stiintific al productiei animale, cresterea animalelor este formata dintr un complex de
stiinte :
- alimentatia animalelor
- exploatarea animalelor actuale
- reproductia animalelor (procurarea animalelor viitoare)
- ameliorarea animalelor viitoare

Stiinta si practica in cresterea animalelor au evoluat impreuna , la inceput cu prioritati ale practicii
, mai recent cu prioritati ale stiintei.
Practica in cresterea animalelor a inceput o data cu domesticirea animalelor .
In viziunea sociologiei domesticirea a insemnat trecerea de la stadiul de pradator al omului la cel
de producator.
Strict tehnologic domesticirea a insemnat trecerea sub controlul omului a alimentatiei si ingrijirii
animalelor, dar mai ales a reproducerii implicit a evolutiei lor.
Darvin a afirmat domesticirea este cea mai inalta experienta evolutionista facuta de catre om .

Perioada domesticirii principalelor specii de animale

Epoca istorica Specia domesticita Perioada Alte evenimente

domesticirii importante
Mezolitic 1000 5000 cainele 1000- 5000 i.e.n
i.e.n
Neolitic 5000 2000 Cultivarea primelor
i.e.n plante : grau , orz,
mazare
Porc, oaia capra 5000 i.e.n
Bivol asiatic 4000 i.e.n
Cal 3000 i.e.n.
Epoca Prima diviziune a muncii:
Bronzului 2000 1000 separarea triburilor de
i.e.n pastori de agricultori
Gaina 1500 i.e.n
Palmipede 1000 i.e.n
Epoca fierului < 1000 Apar rase locale la
i.e.n speciile domesticite

Principalele centre de domesticire a animalelor

Locul domesticirii Speciile domesticite

America Lama, rata , curca
Africa Zeb (forma africana de taurine), asin , bibilica,
pisica
Europa Oaia (muflon) , porc, cal ( tarpan)
Asia mica Oaia (arkar) , capra
India , China , Indochina Gaina , rata, gasca, porc, vaca , capra
Asia centrala (Mongolia , Tibet) Oaia (argal), cal , vaca
Asia de Nord Ren
Unele specii au fost domesticite intr un singur centru , dintr un singur stramos salbatic (curca ,
gaina , bibilica , pisica). Acestea au origine monofiletica .
Alte specii au fost domesticite in mai multe centre din stramosi salbatici diferiti (oaia , capra, vaca
, calul). Acestea au origine polifiletica .

Procedee folosite de om pentru domesticire :

- captivitatea (mai ales a tineretului)
- infometarea
- mutilarea

Intotdeauna in drumul spre domesticire s-a trecuT prin etapa de imblanzire.La inceput imblanzirea
era prezenta numai in generatia respectiva. Domesticirea are insa ca premiza obtinerea altor
generatii din exemplarele imblanzite si ca masura gradul de controlare a reproductiei de catre om.

Consecintele domesticirii

1. S a intensificat in primul rand actiunea consangvinizarii , nu atat datorita vointei

omului cat mai ales populatiilor mici de animale existente dupa domesticire.
S au produs frecvent imperecheri inrudite , ceea ce au facut ca populatiile respective sa intre in
deriva genetica , cu consecinta de fixare sau pierdere intamplatoare a unor gene.
2. O importanta deosebita a avut adaugarea selectiei artificiale (empirica) facuta de catre
om in populatiile domesticite , la selectia naturala facuta de catre mediu in populatiile
nedomesticite.
3. Trecerea sub controlul omului a animalelor domesticite a dus la unele modificari
morfo-structurale asociate cu pierderea unor arme de aparare impotriva mediului (imbracaminte
piloasa , textura pielii , depozite de grasime etc).

Sisteme de productie animala

Dupa domesticire au aparut urmatoarele sisteme de productie animala :

DOMESTICIRE

Nomadism Transhumanta Ferme mixte

Rancing Ferme specializate

Ferme industriale
Nomadismul

Nomadismul este o deplasare eratica dupa hrana si apa fara asezari fixe.
Au existat mai multe tipuri :
1. Nomadism de tip asiatic : stiut inca de la 3000 i.e.n. , care dupa 1500 i.e.n. folosea pt
deplasare calul si se defasura pe suprafete si distante foarte mari.
2. Nomadism de tip arabic (practicat si in Afica de Nord) : folosea pt deplasare asinul si camila
si cuprindea un areal mai redus.
3. Nomadism practicat in Afica , la Sud de Sahara : deplasarea se facea pe jos si se desfasura
pe distante si suprafete foarte mici.

Transhumanta

Transhumanta este o pendulare sezoniera intre 2 surse de hrana , cu asezari fixe , in care numai o
parte din membrii familiei pleaca cu animalele.
Acest sistem a fost aproape generalizat pana in Evul Mediu in Europa si exista si astazi la unele
specii de animale exploatate extensiv (in tara noastra la rasele de ovine Tigaie si Turcan).

Ferme mixte

Au aparut in Evul Mediu in Europa si America de Nord ca ferme sedentare autarhice (autarhie =
politica unui stat prin care isi procura singur toate bunurile de consum).
Prima revolutie industriala (1850) le-a transformat in ferme comerciale de profit iar ultima
revolutie stiintifico-tehnica (1950) le-a facut ineficiente.
Fermele mixte au avut numeroase merite :
- Introducerea in cultura a plantelor furajere : lucerna , trifoi , leguminoase.
- Introducerea adaposturilor pt animale.
- Introducerea utilajelor cu tractiune animala : grebla , semanatoare, cositoare.

Rancing

Rancing-ul este o forma extensiva sedentara a productiei animale ce a aparut dupa prima revolutie
industriala si exista si astazi in zonele aride din America de nord si sud.
A aparut ca urmare a dezvoltarii oraselor si a cresterii cererii pt carne dar si a existentei
posibilitatii de congelare si transport pe distante mari.
A vizat exclusiv productia de carne , eventual si de lana.

Ferme specializate

Fermele specializate au aparut ca ferme comerciale de profit dupa 1850 ca urmare a dezvoltarii
oraselor .
Primele ferme au fost pt productia de lapte de vaca si a coincis si cu cresterea cererii de branzeturi
si unt.
Au aparut apoi ferme pt productia de carne la porci si ferme pt gaini , pt productiile de carne si
oua.
Ele au evoluat spre sec XX spre ferme industriale.

Ferme industriale

Fermele industriale au aparut la jumatatea sec XX si se numesc si complexe industriale.

Se bucura de o inalta specializare si concentrare a efectivelor cu tendinta ca marile companii
internationale sa inglobeze activitatile din amonte (furaje, utilaje) si din aval (industrializarea
produselor).

Evolutia cunostintelor in cresterea animalelor

Ca si alte stiinte , stiintele cresterii animalelor au la origine o practica .

In drumul lor de la practica la stiinta , au parcurs mai multe etape :

I. Din antichitate pana in Evul Mediu :

- Sistemul de productie : nomadism si transhumanta.
- Evolutia productiilor : productia de lapte a inceput o data cu practica mulsului (4000 i.e.n.)
, la 3000 i.e.n. se cunosteau retete de branzeturi si unt ; productia de carne : la inceput
calul a fost domesticit pt carne si bivolul pt munca ; productia de oua : sec I i.e.n. in
China sunt date de incercari de incubatie artificiala.
- Evolutia cunostiintelor : in aceasta perioada a avut loc o acumulare empirica de cunostinte
reflectata in operele unor asa numiti scriitori agricoli cum au fost : Mago din Cartagina ,
Varro , Collumela. Ameliorarea animalelor era inconstienta , totusi cu participarea unui nr
mare de generatii s-au format unele rase locale
II. Perioada din Evul Mediu pana la prima revolutie industriala (1850)
- Sistemul de productie : ferme mixte si rancing.
- Evolutia productiilor : productia de lapte : inceteaza de a mai fi sezoniera astfel productia
de lapte de la 500 600 kg lapte ajunge la jumatatea sec IX la 1000 1300 kg lapte pe cap
de vaca furajata.
- Evolutia cunostintelor : ameliorarea animalelor devine o arta . Apar primii creatori de rase;
primul creator de rase a fost Robert Backwell (1725 -1795) care a creat rase la taurine,
cabaline, ovine.
Discipolii lui, fratii Collings au creat rasa de taurine Shorthon. Printre procedeele folosite de ei
enumeram :
1. selectia pe descendenti (empirica)
2. consangvinizarea moderata

III. Perioada dintre cele doua revolutii industriale :

- Sistemul de productie : ferme specializate si rancing.
 - Evolutia productiilor : s-au obtinut progrese deosebite in alimentatia animalelor : 1840
introducerea turtelor de ulei in alimentatie ; 1860 introducerea nutretului murat ; 1860
a fost imaginata prima masina de muls mecanic care va intra in practica dupa 1910 ; 1880
este imaginat sistemul de pasteurizate a laptelui (de catre Koch) ; reproductie
insamnatari artificiale (dupa 1920) ; incubatia artificiala a oualor (dupa 1920) ; productia
de lapte : ajunge la jumatatea sec IX la 3000 3500 kg lapte pe cap de vaca pe an ;
productia de oua : inceteaza de a mai fi sezoniera (se introduc halele oarbe cu iluminat
artificial astfel ca productia de oua ajunge la 200 250 de oua pe cap de gaina pe an
1950).La pasari inceteaza sa se exploateze rasele curate care sunt inlocuite de hibrizi
(superiori prin heterozis).
- Evolutia cunostintelor : in ameliorarea animalelor se consemneaza aparitia tuturor raselor
existente astazi si a unor asociatii de crestere care erau organizatii de tip sindical ce
reuneau crescatorii aceleiasi rase. Prima asociatie de crestere : 1821 asociatia de crestere
pt rasa Shorthon. Aceste asociatii au avut implicatii deosebite in tehnologia de ameliorare.
Datorita lor s-au infiintat registrele genealogice (RG) cu scopul de atestare a originii dar
care au fost si principalul mijloc de izolare reproductiva a raselor , premiza a evolutiei lor.
Primul RG a fost in 1791 la rasa pur sange de galop englez. Datorita asociatiilor de crestere
s-a instituit in cadrul fiecarei rase o asa numita piramida a ameliorarii care este o
stratificare functionala a fermelor : ferme de elita, ferme de multiplicare si ferme de
productie.
Fermele de elita realizeaza progres genetic si il vehiculeaza prin reproducatori catre celelalte
doua.
Fermele de productie realizeaza venituri din vanzarea de produse.
Asociatiile de crestere au introdus controlul oficial al productiei (COP), prin care performantele
reproducatorilor care circulau in piramida ameliorarii erau atestate de o autoritate neutra
(1895 la vaci , 1898 la gaini , 1905 la porci).
Asociatiile de crestere au organizat concursuri si expozitii pt animale.
In aceasta perioada se mai consemneaza interventia statului in dirijarea importurilor si
exporturilor de reproducatori si controlarea montei publice.
Apar primele institute zootehnice si se contureaza primele discipline universitare.

CURS 2

IV. Perioada de dupa ultima revolutie stiintifico-tehnica (1950)

- Sistemul de productie : ferme industriale
- Evolutia productiilor : productia de lapte care a ajuns la 8000 9000 kg pe cap de vaca Israel.
Productia de oua : 300 350 oua pe gaina pe an.
- Evolutia cunostintelor : in ameliorare apar intreprinderile de ameliorare in care deciziile
sunt luate de specialisti in cercetare operationala. Este introdusa optimizarea programelor de
ameliorare prin modelare matematica. Se generalizeaza incrucisarile industriale pt obtinerea
hibrizilor de exploatare care sunt superiori prin heterozis.

Filiatia ideilor in stiintele cresterii animalelor

Zootehnia (cresterea animalelor) a fost introdusa ca disciplina universitara in 1850 in Franta de

catre Sanson.
In 1888 este introdusa in Germania de catre Settegast.
In 1897 in Franta Cornevin face separarea zootehniei in : zootehnie generala (ameliorarea
animalelor) si zootehnie speciala (sisteme de exploatare a animalelor).
In 1865 Mendel elaboreaza legile ereditatii.
In 1900 Johannsen scrie Genetica.
In 1905 Kellner scrie Alimentatia animalelor.
In 1920 Wright si Fisher elaboreaza Genetica cantitativa.
In 1930 Wright, Fisher si Haldane pun bazele Geneticii populatiilor.
In 1945 J. Lush elaboreaza Ameliorarea animalelor.
In Romania 1850 Ion Ionescu de la Brad scrie un curs intitulat Cresterea vitelor pe care il preda
la Iasi la facultatea de agronomie.
In 1897 Nicolae Filip scrie o lucrare intitulata Caii iar in 1905 infiinteaza primul institut
zootehnic.
In 1916 Haralamb Vasiliu scrie Nutrirea animalelor.
In 1927 G.K.Constantinescu pune bazele intitutului de cercetari zootehnice ICZ.
In 1930 G.K.Constantinescu scrie Tratat de zootehnie I
In 1938 G.K.Constantinescu scrie Tratat de zootehnie II.
 Capitolul I : Exteriorul animalelor si procesul de crestere

EXTERIORUL ANIMALELOR

Exteriorul animalelor a fost prezent pt prima data sub forma unui studiu stiintific in lucrarea lui
Bourgelat intitulata Exteriorul calului (1768).
In sec IX Settegast dezvolta aceste studii si introduce notiunea de exterior comparativ pt specii ,
rase si specializari productive.
Examinarea exteriorului se face individual . De aceea este necesara in prealabil marcarea
animalelor.

Marcarea animalelor

Marcarea poate fi: de grup sau individuala , caz in care se numeste si individualizare.
Marcarea mai poate fi : provizorie sau permanenta.
1. Marcarea provizorie : se face imediat dupa nastere inainte de marcarea permanenta , la
pasune , in experimente , in campania de monta . Se face cu vopsea, medalioane colorate
sau tunderea parului intr un fel distinct.
2. Marcarea permanenta : se face prin urmatoarele procedee :
- dangalizarea
- preducirea
- tatuaj
- crotaliere si inelare
- criomarcare
- microcipare

Dangalizarea (infierarea) : este un procedeu care se foloseste la cabaline. Se face cu ajutorulul

unui fier cauterizat numit fier danga.
Numarul respectiv se aplica pe laturile gatului , pe coapsa sau in locul seii.
Preducirea se foloseste mai ales la porcii cu pielea pigmentata la care nu se poate aplica tatuajul.
Consta in crestarea si perforarea urechilor cu ajutorul unui cleste numit preducea , dupa un sistem
conventional.
Tatuajul : taurine, ovine, caprine, porci cu pielea nepigmentata .
Se foloseste un cleste de tatuaj care perforeaza straturile pielii de pe fata interna a pavilionului
urechii. Zona respectiva se freaca apoi cu tus colorant.
Crotaliere si inelare : crotaliile sunt confectionate din material inoxidabil sau din plastic si se
aplica la urechi (taurine, caprine, ovine , porci). Inelarele se aplica la picioarele pasarilor si la
porumbeii voiajori.
Criomarcare se aplica numai la taurine. Dangalele se introduc in azot lichid la 196 grade si se
aplica pe crupa.
Microciparea : microcipurile sunt implantate subcutanat si contin un cod numeric sau numere si
litere care arata rasa, varsta, sexul etc.

Conditiile care trebuie sa le indeplineasca o buna marcare :

- sa fie simpla, ieftina si usor de aplicat
- sa contina suficiente informatii despre animal (pe langa numarul matricol sa contina sexul ,
varsta , eventual si originea)
- sa fie usor de citit si de la distanta fara contentionarea animalelor
- sa fie durabila si greu de falsificat
- sa fie nedureroasa si sa nu afecteze pielea

Marcarea corecta este foarte importanta in fermele de elita .

Examenul analitic al exteriorului

Prima etapa in examinarea exteriorului unui animal consta in aprecierea somatoscopica a fiecarei
regiuni corporale . Cu acest prilej se fac precizari cu privire la : baza anatomica, delimitare, mod
de atasare , forma , profil , directie , marime , frumusete , defecte , boli, vicii.
Frumusetea sau defectul de bucura de relativitate in sensul ca se judeca numai pt rasa si
specializarea respectiva : ceea ce la o rasa este frumusete la alta poate fi defect , sau invers .
Bolile si viciile sunt defecte absolute.
Examenul sintetic al exteriorului
In a doua etapa a examinarii exteriorului se apreciaza :

1. dezvoltarea corporala
2. conformatia corporala
3. constitutia
4. conditia
5. aplomburi
6. roba

1. Dezvoltarea corporala : se refera la talie si greutate . In functie de acestea exista 3 tipuri :

- hipermetrice : grele si de talie mare.
- eumetrice : mijlocii.
- elipometrice : usoare si de talie mica.

2. Conformatia corporala : se refera la armonia de ansamblu a exteriorului unui animal reiesita

din proportionalitatea regiunilor corporale.
Conformatia se apreciaza pt :
- intregul organism
- pt torace
- pt cap
Conformatia generala : imparte animalele in 3 tipuri :
a. dolicomorfe : forme alungite , regiuni corporale cu dimensiuni de lungime mai dezvoltate
decat cele de largime.
b. mezomorfe : forme intermediare
c. brevimorfe : regiuni corporale cu dimensiuni de largime mai dezvoltate decat lungimile.
Conformatia toracelui : este in stransa legatura cu tipul metabolic.
a. tipul respirator : cu torace lung si turtit, cu coaste orientate oblic inapoi pe coloana
vertebrala , piele subtire , o satura fina, dolicomorfe, metabolism orientat catre
catabolism. Formatul corporal lateral al animalelor respective este trapezoidal sau chiar
triunghiular, propriu vacilor de mari productii de lapte si a cailor de viteza.
b. tipul digestiv : cu torace scurt si larg , coaste orientate perpendicular pe coloana
vertebrala , piele groasa, o satura puternica , brevimorfe sau chiar mezomorfe ,
metabolism orientata catre anabolism. Formatul corporal lateral este dreptunghiular . Din
aceasta categorie fac parte animalele din rasele de carne si mixte.
Conformatia capului : imparte animalele in 3 tipuri:
a. dolicocefale : cap lung
b. mezocefale : cap mediu
c. brevicefale : cap scurt (rase de carne)

3. Constitutia (alcatuirea) : reuneste informatii de exterior (morfologie) si de interior (fiziologie)

cu scopul de a sugera aptitudini productive si sanse de aparare a animalelor in confruntarea lor cu
mediul.
Exista urmatoarele tipuri :
a. Constitutie fina : animalelor din aceasta categorie le corespund tipul morfologic
dolicomorf si tipul fiziologic respirator. Fac parte : vacile de mari productii de lapte, caii de
viteza si gainile ouatoare. Exagerarea constitutiei fine se numeste constitutie de bila.
b. Constitutie robusta : animalele din acest tip au tipul morfologie brevimorf sau chiar
mezomorf iar tipul fiziologic digestiv. Fac parte animalele din rasele de carne si mixte.
Exagerarea constitutiei robuste se numeste constitutie grosolana.

4. Conditia : reprezinta starea de intretinere a animalelor in raport cu scopul exploatarii lor.

Exista urmatoarele tipuri:
- conditia de reproductie corespunzatoare femelelor si masculilor din fermele de reproductie
- conditia de ingrasare : animalele pt carne
- conditia de antrenament : la cabaline
- conditia de epuizare (in situatii de subalimentatie si microclimat necorespunzator)
- conditia de expozitie

5. Aplombul : reprezinta directia membrelor in statiune plasata (cu sprijin fortat pe cele 4
membre) in raport cu verticala imaginara care uneste punctul de suspensie cu punctul de sprijin
(solul).
Punctul de suspensie este punctul spetei pt membrele anterioare si punctul fesei pt membrele
posterioare. Membrele anterioare se analizeaza din fata si din profil iar cele posterioare din spate
si din profil.
6. Roba : reprezinta culoarea pielii, parului , penelor , lanii , blanii etc.
Culoarea reprezinta un caracter de rasa care diferentiaza populatiile de animale . In perioada
dintre cele 2 revolutii industriale culoarea a reprezentat un obiectiv important in amelioarare
pt ca animalele erau admise la prasila (reproductie) sau eliminate daca nu se incadrau in
standardul de culoare al rasei respective.
Azi culoarea a iesit din obiectivele ameliorarii, cele mai importante sunt performantele
productive.
Culoarea a ramas insa un caracter economic pt : rasele de iepuri si animale de blana (vulpi,
nurci , nutrii ) si rasele de ovine Karakul.

Metode pt examenul sintetic al exteriorului

Examenul sintetic al exteriorului se face prin somatoscopie si somatometrie.

A. Examenul somatoscopic : este mai degraba individual si se face prin urmatoarele metode :
1. Metoda libera : rezuma examenul analitic si examenul sintetic intr o singura nota sau
calificativ . Este o metoda foarte subiectiva pt ca nu se cunoaste motivul penalizarii.
2. Metoda punctelor : elimina din subiectivismul primei metode prin faptul ca fiecarei regiuni
corporale se acorda o nota in scara 1 5 , note care sunt apoi multiplicate prin coieficienti in scara
1- 4 , acesti coieficienti sunt diferentiati de la o regiune la alta in functie de importanta regiunii
respective in contextul specializarii rasei respective. Suma tuturor notelor multiplicate prin
coieficienti este 100 pt exemplarele cu un exterior perfect. Motivul penalizarii ramane in
continuare necunoscut .
3. Metoda grafica : insoteste metoda punctelor . Pe un dreptunghi care sugereaza formatul
corporal lateral se trec semne conform unui cod care arata motivele depunctarii sau calitatile
deosebite .

CURS 3

B. Examenul somatometric : este util mai ales in cazul studiului populatiilor pt ca rezultatele
masurarilor pot face obiectul unor prelucrari statistice.
Instrumentar necesar :
- zoometru : pt lungimi, largimi si adancimi mari
- compasul : pt lungimi , largimi si adancimi mici
- panglica : pt perimetre
- cantar : pt greutate

Greutatea poate fi determinata prin cantarire (gravimetric) sau dedusa din alte masurari
(barimetric). De exemplu : la cabaline se foloseste formula:
G = 80 P3 P = perimetrul toracic in metri

Principalele masurari de lungime

1. Lungimea oblica a trunchiului : de la umar la punctul fesei
2. Lungimea toracelui (profunzime) : de la umar la curbura ultimei coaste
3. Lungimea crupei : de la sold la punctul fesei
4. Lungimea capului : de la tabla incisivilor la protuberanta occipitalului

Principalele masurari de largime

1. Largimea pieptului : intre umeri
2. Largimea toracelui : la curbura maxima a coastelor
3. Largimea crupei : la solduri si la ischii
4. Largimea capului : la oribite

Principalele masurari de adancime si inaltimi

1. Talia : de la greban la sol
2. Adancimea toracelui : de la greban la stern
3. Inaltimea la crupa : de la crupa la sol

Principalele perimetre
1. Perimetrul toracic : in spatele spetelor
2. Perimetrul fluierului : in treimea mijlocie

Rezultatele masurarilor pot si folosite ca valori absolute , ca valori relative sau ca indici corporali.
Valorile absolute
Ele nu ofera informatii cu privire la proportionalitatea ansamblului corporal. Ele stau la baza
obtinerii valorilor relative.

Valorile relative
Se obtin prin raportarea oricarei dimensiuni la talie dar nu toate regiunile corporale se gasesc intr o
corelatie organica directa cu talia.

Indicii corporali
Se obtin prin raportarea acelor dimensiuni care se gasesc intr-o corelatie morfofunctionala cu talia
sau cu alte dimensiuni.

Sunt de 3 tipuri :
A. Indici de format :
- indicele formatului corporal lateral I. F. L. = lungimea oblica a trunchiului/ talie 100
- indicele formatului corporal transversal I. F. T. = largimea toracelui / talie 100
- indicele formatului crupei I. F. C. = largimea crupei la sold / lungimea crupei 100
- indicele ascutimii crupei I. A. C. = largimea crupei la sold / largimea crupei la ischii 100
B. Indici constitutionali :
- indicele masivitatii - I. M. = perimetrul toracic / talie 100
- indicele compactitatii I. C. = perimetrul toracic / lungimea oblica a trunchiului 100
- indicele osaturii I. O. = perimetrul fluierului / talie 100
- indicele adancimii toracelui I. A. T. = adancimea toracelui / talie 100
- indicele cefalic I. Cefalic = largimea capului / lungimea capului 100
C. Indici mecanici :
- indicele diferentei de inaltime I. D. I. = inaltimea la crupa / talie 100
- indicele vidului substernal I. V. S. = talia adancimea toracelui / talie 100

PROCESUL DE CRESTERE
Factorii care influienteaza procesul de crestere (foi xeroxate)

Indicatorii procesului de crestere

Cresterea este o acumulare cantitativa care se exprima prin evolutia greutatii corporale , spre
deosebire de dezvoltare care este o diferentiere calitativa .
Cresterea organismului ca intreg se apreciaza prin urmatorii indicatori :
1. Energia de crestere (E)
2. Viteza absoluta de crestere (VA)
3. Viteza relativa de crestere (VR)
4. Intensitatea de crestere (I)
5. Coeficientul de crestere (C)

1. Energia de crestere : sau greutatea corporala la o anumita varsta , este o insurire care depinde
mult de baza ereditara a individului , dar care se realizeaza in prezenta unor conditii de mediu
corespunzatoare (alimentatie , microclimat).
Energia de crestere nu este la fel pe toata perioada cresterii : este mica la inceputul perioadei de
crestere , creste treptat catre partea centrala a cresterii dupa care tinde sa scada usor.
In expresie grafica are aspectul unui S.(grafic1)
2. Viteza absoluta de crestere : reprezinta sporul de crestere pe care il inregistreaza un organism
intre 2 determinari raportat la timp (zile , saptamani , decade , luni etc).

VA = Ef Ei / t

Viteza absoluta este mica la inceputul perioadei de crestere , creste catre maturitatea corporala
iar apoi catre sfarsitul maturitatii tinde sa devina nula .In expresie grafica are aspectul unei
parabole. (grafic 2)

3. Viteza relativa de crestere : reprezinta sporul de crestere in procente pe care il inregistreaza

un organism intre 2 determinari raportat la energia iniatiala .

VR = Ef Ei / Ei 100
Viteza relativa este mare la inceputul perioadei de crestere (pt ca energia initiala este mica) , ade
treptat catre partea centrala a cresterii , tinzand sa devina nula catre maturitatea corporala. In
expresie grafica are aspectul unei hiperbole (grafic 3).

4. Intensitatea de crestere : reprezinta sporul de crestere in procente pe care il inregistreaza un

organism intre 2 determinari , raportat la greutatea corporala care se modifica continuu de al
lungul perioadei de crestere.
Ef Ei
I= 100
Ef + Ei/ 2

Intensitatea de crestere este mare la inceputul perioadei de crestere (cand greutatea corporala
este mica) , scade treptat catre partea centrala a cresterii , tinzand sa devina nula catre
maturitatea corporala.
Grafic aspect de hiperbola (ca si viteza relativa grafic 4).

5. Coeficientul de crestere : reprezinta greutatea corporala in procente a unui individ la un

moment dat fata de greutatea maxima posibila la adult.

C = E t / E a 100
Se exprima grafic prin sistemul coloanelor
De exemplu la taurine : un vitel in primul an de viata are aproximativ 55 % din greutatea maxima
la adult , in al doilea an 88 % , in al treilea an 92%. (desen).
E (1)
kg
(spor)

VA (2)
VR (3)
I (4)

Grafic varsta

CAP II : Sistematica zootehnica

Sistematica zoologica se termina la nivel de specie ; de sub diviziunile posibile in interiorul

speciilor domestice se ocupa sistematica zootehnica. Ea are ca unitate a categoriilor populatia.
Populatia este un grup de indivizi izolat reproductiv sau o comunitate reproductiva de indivizi.

Clasificarea populatiilor

I . In functie de gradul de izolare reproductiva :

1. Populatii deschise = comunitati reproductive cu un mare aflux de gene straine datorita
imigratiei (unele semirase).
2. Populatii inchise = comunitati reproductive care au un grad mare de izolare reproductiva
instalat de multe generatii. Nu au aflux de gene straine.(rasele pure cu registrul genealogic
inchis , ca de exemplu rasa Pur Sange de galop englez).
II . In functie de structura interna a populatiilor :
1. Populatii simple = de regula sunt populatiile mici in care toti indivizii au posibilitatea
reala de imperechere intre ei (liniile unei rase).
2. Agregate de populatii = comunitati reproductive mari formate din populatii simple in
cate indivizii au posibilitatea potentiala de imperechere intre ei(rasele , speciile).
III. In functie de teritoriul ocupat:
 1. Populatii synpatrice = populatii care ocupa acelasi teritoriu
2. Populatii allopatrice = populatii care ocupa teritorii diferite
IV. In functie de diferentele existente intre populatii se distinge taxonul care este o populatie
suficient de distincta ca izolare reproductiva si performante ce poate fi clasificata printre
categoriile sistematice .
Taxonomia sau sistematica zootehnica este teoria si practica clasificarii populatiilor de
animale domestice .
Este o disciplina practica care ajuta exploatarea si ameliorarea genetica a animalelor.
Taxonomia trebuie sa aiba un sistem corect si eficient prin care sa il informeze pe ameliorator si sa
ii arate performantele compartive ale populatiilor.
Taxonomia a cunoscut in istoria sa , 3 idei de baza:
- Conceptia morfologista sau tipologista formulata de Karl Linne : conform acesteia exteriorul
animalelor este criteriul principal in distingerea unei populatii . Tipologistii nu recunosteau
existenta variatiei genetice.
- Conceptia nominalista : considera ca numai individul este o realitate , categoriile sistematice
fiind creatii ale imaginatiei omului.
- Conceptia populationista sau biologista : care considera ca gradul de izolare reproductiva este cel
care hotaraste aprobarea unei populatii.

Criterii taxonomice pentru aprobarea populatiilor

A. Gradul de izolare reproductiva

B. Diferentiere morfologica si fiziologica
C. Diferentiere prin cerinte fata de mediu
D. Marimea efectiva a populatiilor

A. Gradul de izolare reproductiva

Izolarea reproductiva adica reproductia in sine a unei populatii , este un factor important in
evolutia lumii organice, implicit in ameliorare.
Izolarea reproductiva ca factor al evolutiei a fost pus intr o lumina noua prin dezvoltarea geneticii
populatiilor , teoriei evolutioniste si a sistematicii moderne.
Rolul izolarii reproductive este de a permite reconstructia genetica a populatiilor prin eliminarea
combinatiilor de gene disarmonice sau nearmonizate , neintegrate ce apar in urma hibridarilor si
retinerea numai a acelor combinatii de gene armonizate , integrate.
Estimarea gradului de izolare reproductiva se face cu ajutorul unui indicator cantitativ numit
coeficient de izolare reproductiva (I)

I = AA (AI +II) / AA + AI +II

AA = indivizi cu ambii parinti autohtoni (nascuti in populatie)

AI = indivizi cu un parinte autohton si unul imigrant (rezultatul unei imigrari anterioare)
II = indivizi cu ambii parinti imigranti(rezultatul unei imigrari prezente)
Coeficientul de izolare reproductiva ia valori intre 1 si + 1.
Cand este de la -1 inclusiv 0 efectivul nu este populatie .
Cand este pozitiv pana la + 1 ar putea fi populatie .
!!! Este sigur populatie cand se mentine pozitiv timp de 5 generatii.
Izolarea reproductiva optima se obtine cand coeficientul de izolare reproductiva este + 0,8 adica 90
% indivizi autohtoni si 10 % indivizi cu cel putin un parinte imigrant.

CURS 4

B. Diferentiere morfologica si fiziologica

Populatiile difera si prin prezenta sau absenta unor caractere calitative (morfologice) sau prin
media unor caractere cantitative (fiziologice).
Sistematica nu poate analiza toate caracterele populatiilor. Caracterele preferate de taxonomisti
sunt cele morfologice pt ca :
- sunt mai usor vizibile
- mai putin influientate de mediu
- se transmit in masura mare la descendenti
exemple : culoarea pielii, parului, lanii, penelor, dezvoltarea corporala , conformatia corporala,
prezenta , forma si dimensiunea cozii, urechilor, crestei etc.
Regula folosita de taxonomisti este , adica daca din 2 populatii presupuse a fi amestecate se
separa corect dintre indivizi , ele sunt considerate a fi diferite.
Caracterele cantitative : cantitatea de lapte, greutatea vie , greutatea lanii, numarul de oua etc si
caracterele de reproductie : natalitate , prolificitate, fecunditate etc , sunt mai putin vizibile ,
foarte mult influientate de mediu si se transmit in masura mica la descendenti.
In cazul caracterelor cantitative se pune problema care este cauza diferentei intre mediile unui
caracter la 2 populatii.
Diferenta intre mediile unui caracter poate avea 2 cauze:
- una genetica
- una de mediu
Populatiile sunt considerate diferite numai in masura in care diferenta este genetica.
Diferentele genetice intre populatii pot avea 2 cauze :
1. Frecventa diferita a acelorasi gene la cele 2 populatii
2. Prezenta unor gene intr o populatie si absenta lor in alte populatii (in cazul speciilor)

C. Diferentiere prin cerinte fata de mediu

Fiecare populatie are o nisa ecologica distincta la care este adaptata , ceea ce o fereste de a intra
in competitie cu alta populatie.
Nisa ecologica = totalitatea factorilor de mediu la care este adaptata o populatie.

D. Marimea efectiva a populatiilor

Rasele sunt agregate de populatii cu marime efectiva mare si care evolueaza sub influienta
selectiei.
Liniile sunt populatii cu marime efectiva mica , de exemplu linia consangvinizata evolueaza sub
influienta derivei genetice.

CATEGORII SISTEMATICE ZOOTEHNICE

SPECIA

Specia este cea mai larga comunitate de indivizi care se reproduc efectiv intre ei sau sunt potential
capabili sa o faca.
Specia este un sistem inchis , izolat reproductiv printr un mecanism de izolare controlat genetic.
Dupa Mayer exista urmatoarele mecanisme de izolare reproductiva a speciilor :
I. Mecanisme care impiedica imperecherea (precopulatoare)
1.Parintii potentiali nu se intalnesc (izolare geografica sau ecologica)
2.Parintii potentiali se intalnesc dar nu are loc copularea (izolare etologica)
3.Copularea se produce dar nu are loc tranferul de sperma (izolare mecanica)
II. Mecanisme postcopulatoare
1.Transferul de sperma se produce dar ovula moare (mortalitate gametica)
2.Ovula este fecundata dar hibridul moare (hibridare oaie-capra)
3.Hibridul are o supravietuire scazuta (mortalitate neonatala)
4.Hibridul supravietuieste dar este steril (exemplu : catar (hibridare magar iapa) si bardou
(hibridare armasar magarita))
In functie de gradul de izolare reproductiva , diferente fenotipice si diferente ecologice exista
urmatoarele categorii de specii:
1. Specia propriu zisa reprezentata de un agregat de populatii panmictice (foarte mari)
izolate reproductiv.
2. Specii gemene cuprinde grup de populatii fenotipic asemanatoare dar avand intre ele
mecanism de izolare reproductiva (la speciile salbatice).
3. Semispecia este reprezentata prin grup de populatii care au dobandit unele atribute ale
rangului de specie , dar nu in totalitate: nu au dobandit izolarea reproductiva deplina
(exemple : taurinele si zebul , taurinele si yakul).
 RASA

Rasa este un agregat de populatii , rar o populatie simpla , cu un efectiv suficient de mare pt a
evolua sub influienta selectiei.
Nu este izolata reproductiv, este un sistem deschis (poate schimba gene cu alt sistem). Izolarea
reproductiva a fost facuta astfel :
1. De catre om cu ajutorul registrelor genealogice in cazul raselor perfectionate
2. Prin bariere geografice, politice si vointa omului in cazul raselor locale.
Clasificarea raselor se face in functie de urmatoarele criterii:
I. Tipul de productie :
-rase specializate
-rase mixte
II. Precocitate:
-rase precoce
-rase tardive
III. Dezvoltarea corporala:
-rase hipermetrice
-rase eumetrice
-rase elipometrice
IV. Conformatie corporala de ansamblu :
-dolicomorfe
-mezomorfe
-brevimorfe
V. Conformatia capului:
-dolicocefale
-mezocefale
-brevicefacele
VI. Profilul capului:
-rectiliniu (drept)
-concav sau convex
VII. Forma si dimensiunea urechilor(la rasele de porci)
VIII . Forma si dimensiunea cozii (la rasele de ovine)

In functie de gradul de izolare reproductiva , de gradul de ameliorare si de diferente fenotipice

exista urmatoarele categorii de rase :
A. Rase perfectionate
B. Rase de tranzitie
C. Rase locale

A. Rase perfectionate : se mai numesc pure , artificiale sau amelioratoare. Sunt agregate de
populatii izolate reproductiv prin registre genealogice si caracterizate prin capacitate de productie
ridicata fiind diferentiate intre ele mai mult prin caractere morfologice.
Sunt integrate adica subpopulatiile pot schimba intre ele reproducatori.
Sunt cosmopolite adica pot vietui oriunde li se creaza conditiile in care s-au format.
Evolueaza sub influienta selectiei artificiale.
Valoara economica a raselor perfectionate s-a stabilit pana in zilele noastre pe baza performantelor
lor medii , astfel ca rasa pura din fermele de elita trebuia sa aiba o performanta mai mare decat
rasa din fermele de productie .
Transformarea raselor perfectionate in sursa de producere a hibrizilor a schimbat aceasta viziune :
animalele din fermele de elita pot avea performante mai mici decat cele din fermele de productie
datorita absentei heterozisului (fenomenul de heterozis se manifesta la hibrizi).
Ameliorarea raselor perfectionate in perioada dintre cele 2 revolutii industriale se baza pe selectie
pe ascendenti (ameliorare cu pedigreu).
Erau considerati valorosi ca stramosi numai reproducatorii care erau premiati la expozitii sau
vanduti cu preturi mari.
Obiectivul selectiei raselor perfectionate era vag iar caracterele vizate spre ameliorare erau multe
si imprecis formulate . Printre acestea un loc important il ocupa tipul rasei(un ansamblu de
caractere de exterior).
Astazi tipul rasei a iesit din obiectivul ameliorarii raselor perfectionate , locul lui fiind luat de
performantele productive (caractere utile economic).
Rasa perfectionata nu mai este destinata exploatarii , ci producerii hibrizilor . Aceste rase sunt
ameliorate in intreprinderi de ameliorare integrate , in care controlul oficial al productiei ocupa un
loc important.
Cresterea consangvinizarii pe generatie in cazul raselor este 0.5 %
B. Rasele de tranzitie (semirase sau ameliorate) cuprind un grup de populatii care au dobandit
unele atribute ale rangului de rasa , dar nu in totalitate : nu au dobandit izolarea reproductiva
deplina.
Din grupul semiraselor fac parte populatiile de tipul : Merinos, Marele Alb, Friza, Bruna, Baltata
Romaneasca.
Ameliorarea semiraselor descendente dintr o rasa perfectionata straina s-a aflat pana in zilele
noastre sub imperiul pseudoteoriei conform careia rasele perfectionate introduse in zone noi
degenereaza . Ca urmare trebuie facute continuu importuri de reproducatori pt a le mentine.
Importurile masive au perpetuat criza de aclimatizare si au impiedicat realizarea unei adaptari
fenotipice de lunga durata , urmata de o adaptare genetica.
Perspectiva semiraselor este izolarea reproductiva si transformarea lor in rase perfectionate.
C. Rasele locale (naturale sau primitive) sunt un agregat de populatii izolate reproductiv prin
bariere geografice, politice si vointa omului.
Sunt adaptate la mediul natural, deci evolueaza sub influienta selectiei naturale. Sunt divizate in
populatii mici adica crescatorii pe localitate si pe proprietar.
Nu toate gospodariile poseda berbeci. Ca urmare cele care nu au graviteaza in sfera de influienta
genetica a crescatoriilor cu berbeci.
In afara de aceasta integrare genetica exista si o integrare economica , prin organizarea
pasunatului.
Pt ca evolueaza sub influienta selectiei naturale , rasele locale sunt mai putin productive ca cele
perfectionate.

LINIA

Linia este o populatie simpla izolata reproductiv de catre om si care evolueaza sub influienta
selectiei artificiale.
In functie de ponderea consangvinizarii pe generatie liniile sunt de mai multe categorii :
1. Linii neconsangvinizate sunt populatii simple apartinand unei rase , diferentiate intre ele mai
mult prin caractere productive decat morfologice, fiind adaptate la mediul artificial (daca apartin
raselor artificiale) sau la mediul natural (daca apartin raselor naturale).
Cresterea consangvinizarii pe generatie este 1%.
Liniile neconsangvinizate sunt ameliorate in intreprinderi de ameliorare si se vizeaza obtinerea unui
progres genetic cat mai mare.Valoare economica a liniilor se stabileste nu pe baza performantelor
lor medii , ci prin comparare intre ele sau cu o populatie stabila genetic in statiuni de testare.
Daca liniile sunt destinate producerii hibrizilor , atunci valoare economica a lor se stabileste prin
compararea hibrizilor .
2. Liniile moderatconsangvinizate sunt populatii simple ce apartin unei rase , diferentiate intre
ele mai mult prin caractere productive decat morfologice. Evolueaza cu o crestere a
consangvinizarii de 3 % pe generatie (limite intre 1-6%).
Cresterea consangvinizarii pe generatie poate fi rezultatil actiunii unei selectii intense sau poate
viza mentinerea unei asemanari genetice (inrudire) cu unii reproducatori remarcabili.
Aceasta metoda a fost folosita secolul trecut cand s-au format majoritatea raselor existente astazi
care pastreaza o mare asemanare genetica cu fondatorii lor.
Acest procedeu s-a numit mecanism cu clichet.
3. Linia consangvinizata este cea mai mica populatie simpla care se reproduce prin
consangvinizare stransa si care tinde sa devina homozigota.
Evolueaza sub influienta derivei genetice .
Cresterea consangvinizarii pe generatie este mai mare de 6%.
Sunt folosite pt obtinerea animalelor de laborator si incrucisari industriale la plante.
4. Linia sau populatia stabila genetic este o populatie simpla in care se evita selectia ,
incrucisarea , consangvinizarea si deriva genetica.
Frecventa genelor si genotipurilor ramane neschimbata de la o generatie la alta.
Sunt folosite :
- ca rezerva de gene de la populatiile pe cale de disparitie(genoteci)
- ca populatii de control pt masurarea progresului genetic in alte populatii supuse
ameliorarii.
CURS 5

STRUCTURA SI ATRIBUTELE POPULATIILOR

Ca si individul , populatia are o anumita structura ce s-ar putea modifica in timpul procesului de
adaptare. Ea are o ontogenie : aparitie , dezvoltare, disparitie.
Structura populatiei reprezinta descrierea categoriilor de indivizi dintr-o populatie cu precizarea
ponderii pe care o detine fiecare categorie din total.

Populatia poate avea mai multe structuri in functie de criteriile avute in vedere pt clasificare :

A. Structura genetica : este reprezentata de descrierea categoriilor de genotipuri dintr o

populatie si frecventa acestor genotipuri. Este foarte importanta pt ameliorare pt ca
structura genetica constituie obiectul schimbarii.

B. Structura de reproductie : reprezinta descrierea categoriilor de indivizi care participa la

reproductia populatiei si ponderea pe care o detine fiecare categorie din total. Legat de
structura de reproductie se studiaza :
1. Structura de sexe
2. Structura de familii
3. Structura de varsta
4. Structura de imigratie
5. Structura de generatii
6. Structura de subpopulatii

1. Structura de sexe : este redata prin raportul de sexe adica cu cate femele se
imperecheaza un mascul . De exemplu : la cabaline 1/10 sau 1:10 , la gaini 1/8 1/12, la
ovine 1/25-1/40.

2. Structura de familii : familia (in sens genetic) este un grup de indivizi apropiat inruditi ce
au avut un stramos comun suficient de apropiat. Familia merge pana la inrudirea dintre
veri primari (fii unor semifrati , deci un bunic comun). Familia nu este o populatie ci o
structura genetica a acesteia (femelele si masculii de reproductie dintr-o populatie =
matca). In matca nu exista familii ci cupluri de imperechere. Structura de familii se
discuta numai la descendenti.

Exista 2 tipuri de familii:

a. familii de mama : reprezentate prin toti descendentii aceleiasi mame (la o fatare).
- La speciile unipare (cabaline, taurine, ovine) nu exista familii de mama
- La speciile pluripare (porci , pasari) familiile de mama sunt reprezentate de frati buni, surori
bune (familii de sibs).

b. familii de tata : reprezentate prin toti descendentii aceluiasi tata:

- la speciile unipare sunt familii de semifrati , semisurori (familii de halfsibs).
- la speciile pluripare familiile de tata sunt amestec de frati buni surori bune, semifrati semisurori
(familii de sibs si halfsibs).

3. Structura de varsta : reprezinta descrierea categoriilor de varsta dintr-o populatie cu

precizarea ponderii pe care o detine fiecare categorie din total .
Unitati de masura pt varsta :
-lactatia
-fatarea
-tunsoarea
-anul
Populatiile prezinta 2 structuri de varsta :
a. structura de varsta stabila (stationara sau echilibrata)
In generatii diferite, in ani diferiti structura de varsta este aceeasi cu 2 conditii :
- efectiv stationar numeric : ponderea reformelor = ponderea primiparelor
- fiecare categorie de varsta are o pondere mai mare decat categoria de varsta
urmatoare. In expresie grafica structura de varsta stabila este piramidala .
 %

reforma primipare

%reforme=%primipare

varsta(lactatia)

b. structura de varsta instabila (dezechilibrata sau fluctuanta)

Nu se respecta conditiile anterioare : efectivul nu e stationar numeric si pot aparea si categorii de
varsta care au o pondere mai mica decat categoria de varsta urmatoare ceea ce va determina
fluctuatii ale varstei.

fluctuatii

1 2 3 4 5
lactatii

1 2 3 4 5 lactatii

Structura de varsta este importanta pt exploatare si pt ameliorare.

Pt exploatare este importanta pt ca de ea depinde productia medie a efectivului la un
moment dat . Pt exploatare se doreste o structura de varsta optima care sa maximizeze in mod
constant productia . Aceasta structura de varsta se obtine astfel : dupa prima varsta se face
selectie (de exemplu selectie pt cantitatea de lapte la prima lactatie , selectie pt cantitatea de
lana pt primul tuns) apoi structura de varsta se mentine aproximativ cu aceeasi pondere
efectuandu-se strict numai reformele de necesitate , pana la ultima varsta cand se reformeaza
totul . Pe parcurs tot ceea ce iese prin reforme va intra prin primipare .

DESEN

Structura de varsta optima

Pt ameliorare este importanta pt ca in functie de ea se pot calcula varsta medie a

efectivului la un moment dat si durata medie de exploatare la reproductie (d). In efectivele cu
structura de varsta stabila sunt valabile urmatoarele formule:
d= 100 / %ref sau d= 100 / %primipare
4. Structura de imigratie : nu toate efectivele sunt complet izolate reproductiv. Unele
populatii sunt supuse unui flux de gene straine datorita imigratiei. Gradul de imigratie se estimeaza
cu ajutorul coeficientului de izolare reproductiva (I).
5. Structura de generatii : generatia este reprezentata de un grup de indivizi care ocupa
acelasi loc in lantul filogenetic. Grupul de contemporani este reprezentat de indivizi care s-au
nascut in aceeasi perioada , au crescut si au produs impreuna , deci au beneficiat de aceleasi
conditii de mediu general. Exista 2 structuri de generatii:
a. populatii cu generatii suprapuse : cabaline, taurine, ovine.
b. populatii fara generatii suprapuse : grupe de frati, surori, semifrati, semisurori (porci , pasari).
6. Structura de subpopulatii : unele populatii (rasele) sunt agregate de populatii formate
din populatii simple sau subpopulatii. Exista 2 structuri de subpopulatii:
a. structura piramidala : care este proprie raselor perfectionate. Exista o stratificare functionala a
raselor in : ferme de elita , ferme de multiplicare, ferme de productie.
b. structura insulara : proprie raselor locale (Tigae, Turcana). In acest caz rasa este divizata in
crescatorii pe localitate si pe proprietar. Intre acestea au loc schimburi de reproducatori masculi.

Adaptarea populatiilor la mediu

Este importanta pt ameliorare pt ca lamureste 2 aspecte :

- modul cum se realizeaza adaptarea populatiilor la mediu
- mediul in care trebuie facuta selectia privit prin prisma interactiunii genotip
mediu
Adaptarea este procesul de modificare al vietuitoarelor ca raspuns la stimulii externi si interni.
Stimulii care provoaca reactia de adaptare sunt de regula factori adversi (stresori , agresivi) , care
forteaza domeniul de reactie (de neutralitate) al vietuitoarelor.
Domeniul de neutralitate reprezinta domeniul in care nu este solicitat sau este solicitat slab
mecanismul de adaptare.
Factorii adversi pot fi :
- de natura climatica (cald, frig)
- de natura nutritionala (carente in microelemente, aminoacizi, vitamine etc)
- de natura interna (toxine , paraziti, agenti patogeni)
- de natura sociala (treapta inferioara in grup)
Factorii stresori pot avea o durata scurta de actiune , pot fi fluctuanti in timp si spatiu sau pot avea
o durata mare de actiune in timp. Cand actioneaza pt scurt timp, de regula indivizii populatiei
raspund printr-o modificare fenotipica de scurta durata ce vizeaza tamponarea fluctuatiilor de
mediu.
Daca factorul stresor actioneaza timp indelungat , indivizii populatiei raspund printr-o adaptare
fenotipica de lunga durata (aclimatizare) urmata de o adaptare genetica.
Pt ca o populatie sa supravietuiasca trebuie ca majoritatea indivizilor ei sa-si ajusteze fenotipul si
sa urmeze apoi o adaptare genetica.

Adaptarea fenotipica
Este modificarea fenotipica (anatomica , fiziologica) ca raspuns si pt a anihila fluctuatiile adverse
ale factorilor de mediu .
Adaptarea fenotipica este posibila deoarece genotipul unor caractere poate da in medii diferite ,
fenotipuri diferite.
Totalitatea fenotipurilor pe care le prezinta un genotip se numeste domeniul sau norma sa de
reactie .
Genotipurile heterozigote se adapteaza mai bine decat cele homozigote .
Exista 3 cai de realizare a adaptarii fenotipice :
1. Adaptare comportamentala : este procesul alegerii de catre indivizi a mediului
favorabil si evitarea celui nefavorabil (cald-rece).
2. Adaptare prin homeostazie fiziologica : este tendinta organismului de a si pastrea
echilibrul dinamic intern prin procese de reglare proprii(mentinerea temperaturii,
mentinerea presiunii sangelui).
3. Adaptare prin canalizare (homeostazie de dezvoltare) : este procesul prin care un
genotip da nastere aceluiasi genotip in medii diferite. Acest proces este controlat
de gene specifice promovate de selectia naturala.
Adaptarea fenotipica a fost studiata de Seyle si denumita teoria sindromului de stres cu 3 stadii :
A. Reactia de alarma : in care sunt mobilizate toate fortele de aparare impotriva factorului
stresor.
B. Stadiul de rezistenta : reflecta completa adaptare a organismului la factorul stresor.
C. Stadiul de epuizare : intervine cand factorul stresor este puternic si de lunga durata.

Adaptarea genetica (evolutia populatiilor)

Spre deosebire de adaptarea fenotipica care este fluctuanta , adaptarea genetica este directionala
adica modifica radical populatia.
Baza adaptarii genetice o constituie faptul ca populatiile prezinta o variabilitate genotipica a
caracterelor de adaptare : unii indivizi sunt foarte bine adaptati , altii sunt mai putin adaptati iar
altii sunt neadaptati.
Ansamblul factorilor de mediu general la care este adaptat o populatie constituie nisa sa ecologica.
Gradul de adaptare al indivizilor la nisa populatiei a fost prezentat de catre Wright sub forma unei
harti cu dealuri si vai. In varfuri se gasesc indivizii adaptati iar in vai cei neadaptati care
constituie povara genetica a populatiilor.
Si unii si altii apar la fiecare generatie prin antrenarea rezervei de gene a populatiilor.
Adaptarea genetica se realizeaza prin restructurarea genofondului populatiilor in 2 situatii :
1. Mediul general al populatiei (nisa sa) se schimba
2. In vecinatatea populatiei apare o nisa ecologica libera care determina populatia sa o ocupe

CURS 6 - Continuare adaptare genetica

Populatiile fara suficienta variabilitate genetica mai devreme sau mai tarziu sunt supuse
disparitiei. Problema adaptarii genetice si fenotipice se pune in 2 situatii:
1.Importurile de animale : introducerea raselor perfectionate in zone cu climat mai putin
favorabil. Importurile trebuie sa fie suficient de mari si heterogene pt ca selectia sa gaseasca
genotipuri care sa realizeze adaptare populatiilor.
2.Modificarea drastica a sistemelor de exploatare in ferme

Masura genetica a adaptarii

Reprezinta capacitatea unui genotip de a transmite genele sale la fondul de gene al generatiei
urmatoare , de fapt numarul de descendenti adulti pt reproductie pe care ii lasa fiecare individ
(genotip).
Aceasta se numeste valoarea adaptativa sau genetic fitness (W).
W = 0 : atunci cand indivizii nu lasa descendenti adulti pt reproductie.
W = 1 : indivizii au avut nr maxim de descendenti pt reproductie conform speciei respective.
In genofondul populatiei exista gene pastrate ca rezerva pt diferite situatii . Acestea constituie
balastul genetic al populatiei.
Diminuarea valorii adaptative ca urmare e expresiei in fenotip a unor gene din balastul genetic ,
constituie povara genetica a fiecarei populatii (L).

Interactiunea genotip mediu (G-M)

E posibil ca un animal sau o populatie sa fie mai bune decat altele intr-un mediu si mai slabe in alte
medii. Deci clasificarea animalelor este legata de un anumit mediu.
Interactiunea G-M are la baza faptul ca performanta respectiva este controlata in medii diferite ,
de gene diferite. Genetic este vorba de 2 caractere diferite si nu de unul .
Interactiunea G-M inseamna ca poate avea loc o schimbare in clasificarea unei serii de genotipuri
cand sunt masurate in medii diferite.
P = performanta M = mediu
P P

I I I
A A

I II
B
B
II II
II

Slab bun M slab bun M

Nu exista interactiune G-M Exista interactiune G-M

Pentru a masura gradul si sensul interactiunii G-M se calculeaza coeficientul de corelatie genetica
(rG) intre performantele realizate in medii diferite. Daca r G tinde catre 1 nu exista interactiune G-M
, daca rG tinde catre 0 exista o puternica interactiune G-M.
Interactiunea G-M este importanta in 2 situatii :
- cand se iau decizii in legatura cu mediul in care trebuie organizata selectia .
- cand se introduc rase perfectionate in zone cu climat diferit (importuri de animale).
Mediile care pot interactiona cu genotipul sunt :
1. Anul : diferente de clima de la an la an.
2. Clima : diferente de clima intre zonele in care sunt situate fermele.
3. Ferma : sisteme de exploatare diferite in diferite ferme .

Ontogenia populatiilor (ontogeneza)

Se refera la aparitie , dezvoltare , disparitie .

Aparitia populatiilor
Exista 3 moduri :
- Anageneza : aparitia unui populatii prin transformarea in timp a unei populatii fara ramificatie
geografica. Este de 2 tipuri :
a. Anageneza autogena : transformarea in timp a unei populatii fara imigratie(aport de
gene straine). Ex : Friza olandeza , Bruna elvetiana.
b. Anageneza alogena : transformarea in timp a unei populatii cu imigratii . Ex : Tigae
romaneasca .
- Cladogeneza (clados = spargere) : aparitia unei populatii prin ramificarea geografica a unei
populatii in mai multe. Poate fi :
a. Cladogeneza autogena : fara imigratie . Ex : Friza olandeza s-a ramificat in Friza
americana si Friza elvetiana.
b. Cladogeneza alogena : cu imigratii . Ex : Baltata romaneasca a provenit prin ramificarea
rasei Simmenthal cu masive imigratii.
- Sinteza : fuzionarea mai multor populatii intr-una singura care nu mai poate fi considerata
echivalenta cu nici una cu care a intrat in combinatie. Ex : rasa de ovine Merinos de Palace a
provenit prin fuzionarea (sinteza) mai multor rase de tip Merinos.

Dezvoltarea populatiilor
Este procesul de expansiune numerica , teritoriala si diversificare genetica a populatiilor .
Expansiunea populatiilor depinde de caracterele demografice dinamice (natalitate , prolificitate ,
viabilitate , mortalitate) si de gradul de adaptare al populatiilor la mediu si la cerintele omului.
Dezvoltarea populatiilor se exprima si la om, prin rata bruta a cresterii numerice = natalitate
mortalitate (in %).
Dezvoltarea populatiilor se realizeaza in 2 moduri :
1. Reproductia in sine a unei populatii , adica aducerea de reproducatori masculi si
femeli si inmultirea lor in zone noi (metoda costisitoare).
2. La taurine se practica absorbtia populatiei locale prin insamantarea femelelor locale
cu material seminal de la masculii populatiei ce urmeaza a fi introdusa.
Disparitia populatiilor
Poate avea 2 cauze :
- din ratiuni econimice, deci pierderea competitiei economice
- pierderea adaptarii la mediu
Se pune problema conservarii materialului genetic de la populatiile pe cale de disparitie :
a. Infiintarea de populatii stabile genetic (genoteci) ca rezerva de gene de la populatiile
ce ar disparea.
b. Banci de sperma , embrioni , ovare congelate .

CAP III : AMELIORAREA ANIMALELOR

Este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv , a caracterelor ereditare , a

genofondului populatiilor de animale in directia dorita de om. Unitatea de lucru a ameliorarii este
populatia.
Modificarea bazei ereditare a populatiilor se face prin interventia omului in procesul de
schimbare a generatiilor , de reproducere a lor (prin dirijarea imperecherilor).
Ameliorarea animalelor este procesul prin care acestea sunt modificate in directia utila
omului , fiind un proces analog celui de evolutie prin care populatiile se adapteaza filogenetic la
modul de viata . Este de fapt o teorie evolutionista aplicata.
Genetica populatiilor ca si ameliorarea animalelor au 5 factori (procese) care modifica
frecventa genelor si genotipurilor in populatie :
1. Mutatia : este procesul de aparitie a unei modificari in materialul genetic . Constituie
materia prima a evolutiei fiind prima sursa de variatie genetica.
2. Imigratia (migratia) : este procesul prin care sunt introduse gene straine intr-o populatie
prin intermediul indivizilor imigranti. Este a doua sursa de variatie genetica.
3. Selectia : este procesul de discriminare reproductiva facut de catre mediu (selectia
naturala) sau de catre om (selectia artificiala). Ea triaza si aranjeaza genotipurile aduse de
mutatie si imigratie in genotipuri mai bine adaptate mediului si omului .
4. Deriva genetica : procesul de modificare a frecventei genelor intr-o directie imprevizibila ,
dar intr-o cantitate previzibila , ca urmare a marimii mici a populatiilor.
5. Consangvinizarea : este procesul prin care se imperecheaza indivizi mai apropiat inruditi
intre ei decat media gradului de inrudire din populatie.

Caractere , valori , variante , deviatii , parametri genetici

Caracterele dpdv genetic sunt :

1. Caractere calitative (mendeliene) : au o variatie discontinua si sunt controlate de un nr mic
de perechi de gene (o pereche cel mult 2 perechi) fiecare cu efect major.
2. Caractere cantitative (metrice) : au variatie continua adica diferentele dintre indivizi pot fi
oricat de mici . Ele pot fi masurate , sunt controlate de un nr mare de perechi de gene ,
fiecare cu efect minor (de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor).
Expresia metrica a unui caracter se numeste valoare. Valoarea observata cand caracterul este
masurat pe individ se numeste valoare fenotipica , informatie fenotipica , performanta sau pe
scurt fenotip si se noteaza cu F sau P.
Genotipul unui caracter ii da o anumita valoare numita valoare genotipica (G).
Mediul nu creaza valori ci numai deviatii.
M = deviatie datorata mediului
P=G+M
Intr-o populatie nu toti indivizii au acelasi fenotip (performanta) deci exista o variatie fenotipica
care se masoara prin varianta.
VP = VG + VM
Varianta fenotipica = varianta genotipica + varinata datorata deviatiilor de mediu.
Genotipul prezinta in interiorul lui diferite interactiuni intre gene care pot crea valori si deviatii.
G =A+ D + I
A = valoarea aditiva sau valoarea de ameliorare : reprezinta suma efectelor medii ale genelor ,
luate una cate una , pe care le are individul pt un caracter , insumarea facandu-se pt perechea de
alele de la un locus si pt toti locii implicati in controlarea acelui caracter. Este sigura transmisibila
la descendenti ea gasindu-se si in gameti.
Nu poate fi masurata , ea poate fi insa predictata.
D = deviatia de dominanta : este o interactiune intre genele alele prin care una (dominanta)
anuleaza efectul alteia (recesiva). Nu se transmite la descendenti .
I (E) = deviatia de epistazie : este o interactiune intre genele nealele , nu se transmite la
descendenti .
M = Mg + Ms
Mg = deviatia de mediu general : cuprinde factorii de mediu comuni pt un grup mare de animale
(clima , sezonul , ferma).
Ms = deviatia de mediu special : cuprinde factorii de care beneficiaza un grup restrans de animale
(temperatura , umiditate , furaje , ingrijitor).
Este sursa cea mai mare de eroare in aprecierea valorii genetice a indivizilor.
Mediu special variaza in timp pt acelasi individ si in spatiu de la un individ la altul. Variaza si ca
semn : este cand favorabil cand nefavorabil.
P = A + D + I + Mg + Ms
A = este singura transmisibila la descendenti

CURS 7

Predictia valorii de ameliorare (A) si a capacitatii reale de productie (CRP)

Pentru aceasta este necesara cunoasterea parametrilor genetici ai caracterelor. Caracterele

prezinta 2 parametri genetici : heritabilitatea (h 2) si repetabilitatea (R).
Heritabilitatea reprezinta raportul dintre varianta valorii de ameliorare si varianta
fenotipica. Arata de fapt cat % din diferentele fenotipice existente intre indivizi pentru un caracter
se datoreaza diferentelor prin valoare de ameliorare. Arata in ce masura un caracter este mostenit
de descendenti.
Heritabilitatea este o caracteristica pentru fiecare caracter si pentru fiecare populatie in
anumite conditii de mediu. Exemple : pentru cantitatea de lapte h 2 = 0,2 0,3 (adica A = 20 30 %),
pentru numarul de oua h2= 0,2 0,25 , pentru cantitatea de lana 0,4 , pentru greutatea vie 0,3-
0,4 , pentru procentul de grasime din lapte 0,5-0,6. h 2 face parte din toate formulele de predictie
a valorii de ameliorare si reprezinta precizia predictiei.
h 2 = VA
VP
Repetabilitatea : unele performante se pot masura de mai multe ori in viata unui individ.
Repetabilitatea reprezinta de fapt o corelatie intre performantele care se repeta in viata unui
individ. Ca valoare este ceva mai mare decat h2.
R = (VG + VMg)
VP

A. Predictia valorii de ameliorare prin procedee BLP (Best Linear Prediction) : prima
etapa a selectiei este predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie (valoarea de
ameliorare este criteriul ideal de alegere al animalelor pentru reproductie , pentru descendenta ,
ea gasindu-se si in gameti).
I. Predictia valorii de ameliorare pe performante proprii :
1. O singura performanta masurata pentru un caracter : se porneste de la performanta ca
sursa de informatie fenotipica (numai ea poate fi masurata) iar trecerea de la performanta la
valoarea de ameliorare se face cu ajutorul heritabilitatii care are functie de regresie a valorii de
ameliorare fata de performanta.
_
h2 = bA,P => A= bA,P P => = h2 (P PC)

h2 = precizia predictiei
Performantele se exprima intotdeauna ca abatere de la performanta media a grupului de
contemporani.
Aceasta formula este cea mai generala formula a predictiei lui A cand indivizii au o singura
performanta masurata pentru un caracter si apartine aceluiasi grup de contemporani.
2. Mai multe performante masurate pentru un caracter : in acest caz heritabilitatea unica
(h2) se inlocuieste cu heritabilitatea medie sau multipla_ (h 2m) si performanta unica (P) se
inlocuieste cu performanta medie (Pm)
h2m > h2
h2m = h2 m .
1+ (m-1)R

m= nr de performante participante la medie

R repetabilitatea caracterului
Raportul reprezinta castigul de precizie obtinut prin repetarea controlului
 _ _
= h2m (Pm- PC)
_ _
= h2 m (Pm Pc)
1 + (m-1)R

3. Indivizii provin din ferme diferite (vanzari cumparari): totdeauna compararea se face
in cadrul fermei care cumpara (comparare prin calcul . Valoarea de ameliorare pentru ferma care
vinde are 2 componenti : se tine cont si de diferentele genetice existente intre ferme.
Exemplu : ferma A cumpara din ferma B
_
A = h2 (PA PA)
_ _ _
B = h2 (PB PB) + h2d (PB PA)
h2d = heritabilitatea diferentei genetice dintre ferme
h2d = 0,05 0,15 (cand fermele schimba frecvent reproducatori intre ele)
h2 = 0,2 (cand se compara rase diferite)

II. Predictia valorii de ameliorare pe performantele rudelor : se apeleaza la performantele rudelor

in 2 situatii :
a. Caractere limitate de sex (cantitate de lapte , nr de oua , prolificitate).
b. Cand caracterele nu se pot masura pe animalul viu (caractere legate de calitatea
carcasei).
1. Performantele ascendentilor (mama , bunica , strabunica):
A. O singura performanta masurata :
_
= r h2 (PR PCR)
R= coeficientul de inrudire intre individul apreciat si ruda
Pr = performanta rudei
_
Pcr = performanta contemporanilor rudei
B. Mai multe performante masurate pentru un caracter :
_ _
= r h2 m (PR PCR)
1+(m-1)R
2. Performantele rudelor colaterale (surori , semisurori , amestec de surori si semisurori):
_ _
= nrh2 (PR PCP)
1 + (n-1)t

n= nr de rude
r = coeficientul de inrudire intre individul apreciat si rude (0,5 pentru surori , 0,25 pentru
semisurori , 0,27 pentru amestec de surori si semisurori)
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor
t = r h2 + c 2
r = coeficientul de inrudire a rudelor intre ele (0,5 pentru surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27
amestec de surori si semisurori )
c2 = corelatia de mediu comun ; de regula rudele beneficieaza de acelasi mediu si ca urmare se
face abstractie de el in formula (c2 = 0).

3. Performantele descendentilor (selectia taurilor pentru cantiatea de lapte pe baza performantei

medii a fiicelor)
_ _
= n 0,5 h2 (PC - PCP)
1+(n-1)0,25h2
n = nr de fiice
0, 5 = inrudirea intre taur si fiice
0,25 = inrudirea fiicelor unui taur intre ele (fiicele unui taur sunt semisurori)
B. Predictia valorii de ameliorare prin metodologia BLUP (cei mai buni predictori liniari
nedeplasati) : este o metodologie foarte moderna care permite evaluarea genetica a indivizilor pe
baza mai multor surse de informatie.
Modelul liniar poate fi scris astfel :

Yij = + si + eij

Y ij = performanta descendentului j care apartiene reproducatorului i

= media populatiei generala pentru toate observatiile
si = efectul reproducatorului i
eij = efectul rezidual sau efectul eroare determinat de descendentul j care apartine
reproducatorului i
Ipotezele in care acest model este valabil sunt :
- reproducatorii constituie o proba extrasa la intamplare din aceeasi populatie
neselectionata si neconsangvinizata
- reproducatorii nu sunt inruditi intre ei
- imperecherile au loc la intamplare si de la fiecare femela se testeaza un singur descendent
- media si varianta genetica a populatiei raman constante de la o generatie la alta

C. Predictia capacitatii reale de reproductie (CRP) : CRP reprezinta performanta neafectata

de mediu special sau valoarea genotipica + deviatia de mediu general. CRP reprezinta cea mai
probabila performanta viitoare a indivizilor cand sunt pusi in aceleasi conditii de mediu general.
Este criteriul ideal de alegere al animalelor pentru productiile viitoare , pentru exploatarile
viitoare .
CRP = P - Ms
CRP = G + Mg
Se predicteaza numai pe performante proprii .
1. O singura performanata masurata pentru un caracter : se porneste tot de la performanta
ca sursa de informatie fenotipica iar legatura dintre performanta si CRP se face cu ajutorul
repetabilitatii care are functie de regresie a CRP fata de performanta.
R = bCRP , P
CRP = b CRP , P P
_
CRP = R (P PC)

2. Mai multe performante masurate pentru un caracter : repetabilitatea unica (R) se

inlocuieste cu repetabilitatea media (Rm). Performanta unica (P) se inlocuieste cu performanta
medie (Pm).
_ _
CRP = Rm (Pm Pc)
_ _
CRP = R ( m ) (Pm Pc)
1+(n-1)R

Selectia

Selectia este procesul de alegere pentru reproductie sau procesul de discriminare reproductiva
neintamplatoare a genotipurilor.
Animalele din care se face alegerea se numesc candidati la selectie.
Indivizii alesi se numesc retinuti sau selectionati , ceilalti se numesc respinsi sau reformati.
Ca rezultat al selectiei unii indivizi nu lasa descendenti , ei mor genetic deci genele lor dispar din
populatie.
Cei selectionati continua sa vietuiasca prin urmasi proportional cu numarul acestora , ca urmare
purtatorii diferitelor genotipuri transmit in proportie diferita genele lor si ca urmare frecventa
acestora se modifica de la o generatie la alta.
Cauzele discriminarii reproductive :
- Intamplarea : indiferent de valoarea lui unanimal lasa mai multi sau mai putini descendenti
datorita sansei sau nesansei. Intamplarea este prezenta de la gamet pana la fetus : meioza si
fecundarea sunt supuse hazardului.
- Selectia naturala : reprezinta procesul de discriminare realizat de mediul de viata care
favorizeaza supravietuirea celor mai bine adaptati. Selectia naturala actioneaza continuu si peste
tot , uneori greu de sesizat. Spre deosebire de cea artificiala ea nu are un obiectiv iar efectul ei se
realizeaza intr-un timp indelungat.
- Selectia artificiala : este procesul de discriminare reproductiva realizat de catre om in scopul
obtinerii unor populatii de animale mai bine adaptate nevoilor sale . Pentru a se maximiza efectul
selectiei artificiale trebuie reduse la minim intamplarea si selectia naturala .

CURS 8

Momentele selectiei artificiale

Selectia artificiala ca proces poate avea loc in 2 momente :

1. Inainte de intrarea animalelor la reproductie , pe baza cunoasterii performantelor ce
formeaza obiectivul selectiei. Acesta este momentul principal al selectiei . Performantele pot fi :
- cantitatea de lana la primul tuns
- cantitatea de lapte la prima lactatie
- greutatea vie la o anumita varsta
2. Dupa ce animalele au intrat la reproductie , in cazul selectiei pe ascendenti . Se
nominalizeaza un numar de animale din numarul efectivului matca care vor fi parintii unor noi
generatii. Aceste animale constituie asa numitul nucleu de prasila.

Etapele selectiei

1. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie (- bonitare)

2. Clasificarea animalelor pe baza valorii de ameliorare predictate (clasare)
3. Retinerea la reproductie (= reprezinta nivelul vizat al selectiei)
4. Obtinerea de descendenti de la cei retinuti (= reprezinta nivelul realizat al selectiei)

Efectul genetic al selectiei

Efectul primar al selectiei este schimbarea frecventei genelor si genotipurilor in populatie.

Modificarea fenotipica a populatiei , a performantelor medii ale acestora este consecinta acestei
schimbari. Efectul genetic al selectiei se exprima prin gradul de modificare al frecventei genelor
de la o generatie la alta.
Selectia promoveaza pe unii indivizi si ii elimina pe altii. Ca urmare va creste frecventa genelor
pentru primii si o diminueaza pentru ceilalti.

Efectul selectiei = raspuns la selectie = progres genetic

Raspunsul selectiei pe generatie (R) reprezinta superioritatea performantei medii a candidatilor din
generatia filiala fata de performanta medie a candidatilor din generatia parentala , in aceleasi
conditii de mediu sau diferenta dintre performanta medie a candidatilor in 2 generatii succesive.
P - +

Retinuti/selectionati
S

_ _
XC P XR _
XR = media retinutilor
F _
XC P = media candidatilor din
generatia parentala
R

_
XC P

R = h2 S
h2 = precizia selectiei
S = diferenta / diferentialul de selectie = superioritatea performantei medii a retinutilor fata de
performanta medie a candidatilor , in aceleasi conditii de mediu
_ _
S = XR - XC P
Raspunsul la selectie poate fi analizat si de la an la an si se numeste raspuns natural la selectie (
G) si reprezinta superioritatea performantei medii a candidatilor din anul urmator fata de
performanta medie a candidatilor din acest an , in aceleasi conditii de mediu.

G = h2 S
T
T = intervalul de generatie

Factorii de care depinde raspunsul anual al selectiei

A . Intervalul de generatie (T) reprezinta varsta medie a parintilor la data cand sunt fatati
descendentii lor retinuti pentru reproductie. Datorita faptului ca intr-o populatie sunt atat masculi
cat si femele , care la randul lor vor avea fiecare atat fii cat si fiice , intervalul de generatie mediu
/ populatie este media aritmetica a celor 4 cai de realizare a lui.

Masculi (tati) : - fii (tati) , TTT = varsta medie a tatilor cand dau tati (fii)
- fiice (mame) , TTM = varsta medie a tatilor cand dau mame (fiice)
Femelele (mame) : - fii (tati) , TMT = varsta medie a mamelor cand dau tati (fii)
- fiice (mame) , TMM = varsta medie a mamelor cand dau mame (fiice)

T = TTT + TTM + TMT + TMM

4

Factorii de care depinde intervalul de generatie :

1. Varsta nasterii primului produs : cu cat specia este mai tardiva cu atat intervalul de
generatie este mai mare (Ex : cabaline varsta nasterii primului produs 5 6 ani => T =
10 12 ani , taurine varsta nasterii primului produs 27 luni => T = 4- 5 ani , ovine
varsta nasterii primului produs 24 luni => T = 3 4 ani , suine varsta nasterii primului
produs 1 an = > T = 1 2,5 ani , pasari T = 1 an).
2. Natalitatea populatiei (numarul de produsi fatati la 100 femele montate) : la speciile
cu natalitate mica (cabaline , taurine) nu se poate reduce intervalul de generatie .
Parghia principala prin care omul reduce intervalul de generatie este durata medie de
exploatare la reproductie (d) . La aceste specii nu se poate reduce durata medie de
exploatare la reproductie inplicit intervalul de generatie pentru ca nu se pot obtine
suficienti descendenti pentru inlocuirea generatiei parentale.
3. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea sunt mari la speciile cu
natalitate mica , nu se poate reduce durata medie de exploatare la reproductie ,
implicit intervalul de generatie.
4. Durata medie de exploatare la reproductie (d) : daca durata medie de exploatare la
reproductie este mica => interval de generatie mic => raspuns anual al selectiei mare
( G >).
Durata de exploatare la reproductie mica la speciile cu natalitate mica inseamna candidati putini la
selectie => proportie de retinere mare => intensitatea selectiei mica ceea ce face ca progresul
genetic sa fie mic . Ca urmare apare o contradictie permanenta intre intensitatea selectiei si
intervalul de generatie , contradictie din care se iese numai prin calcule de optimizare.

B. Diferentialul sau diferenta de selectie (S) : reprezinta superioritatea performantei medii a

retinutilor fata de performanta medie a candidatilor , in aceleasi conditii de mediu.
_ _
S = XR - XC
Diferentialul de selectie poate fi masurat sau estimat. Atunci cand este masurat se exprima in
valori concrete (kg , cm , m etc) si are marele neajuns ca se cunoaste foarte tarziu dupa ce toti
retinutii si candidatii dintr-o serie au dat performantele lor.
La speciile cu generatii suprapuse aceasta poate dura foarte multi ani .
Diferentialul de selectie poate fi exprimat inainte de a avea loc selectia pe baza intensitatii
selectiei (i) . Intensitatea selectiei reprezinta diferentialul de selectie exprimat in deviatii standard
. Ea se citeste direct din tabele care sunt intocmite pe baza proportiei de retineri (p).
i=S
s
i = se citeste din tabel pe baza p = numar animale retinute
numar animale candidate
s = deviatia standard

Factorii de care depinde diferentialul de selectie (S = i s)

 1. Variabilitatea populatiei de fapt depinde de deviatia standard ca masura absoluta a
variatiei
V % = s 100
X
In populatiile cu variabilitate mare , deviatia standard este mare , implicit diferenta de selectie
este mare .
V% > => s % > => S >

Retinuti

S S

_ +1s +2s _ _
XC XC XR

V % > => s > => S > V % < => s < => S <

Cai de crestere a variatiei genetice intr-o populatie

a. Mutatia , imigratia , recombinarile trebuie luate masuri de reduce a variatiei de mediu

care poate masca variatia genetica
b. Cresterea numarului de candidati la selectie care poate spori sansa de aparitie a cat mai
multor combinatii genetice

2. Intensitatea selectiei care la randul ei depinde de proportia la retineri fiind invers

proportionale . La speciile cu natalitate mica sunt candidati putini la selectie , deci
proportia de retineri este mare , iar intensitatea selectiei mica.

Exemplu de proportie de retinere la diferite specii :

Specia P P
Porci
Pasari 10 15 % 0, 5 2 %
Ovine 45 - 55 % 34%
Taurine 55 65 % 36%

Factorii de care depinde proportia de retineri

a. Natalitatea populatiei : la speciile cu natalitate mare => candidati multi la selectie => proportie
de retineri mica => intensitatea selectiei mare => raspuns anual al selectiei mare.

G = h2 i
T
b. Raportul de sexe : conform raportului de sexe , numarul de masculi retinuti este < decat al
femelelor => intensitatea selectiei lor este mai mare de aceea principala cale de realizare a
progresului genetic prin ameliorare este prin masculi.
Intensitatea selectiei lor poate creste foarte mult prin folosirea insamantarilor artificiale.
c. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea sunt mari va creste proportia de
retineri => scade intensitatea selectiei => scade raspunsul la selectie.
d. Durata medie de exploatare la reproductie : daca durata medie de exploatare la reproductie
este mare :
- creste numarul candidatilor la selectie => scade proportia de retineri => creste intensitatea
selectiei => creste raspunsul la selectie G.
- durata de exploatare la reproductie mare => interval de generatie mare => raspunsul la selectie
mic (numitorul fractiei) , de aceea apare necesar efectuarea unor calcule de optimizare pentru
raportul i .
T

C. Precizia selectiei (h2)

Depinde de precizia cu care a fost predictata valoarea de ameliorare a candidatilor la selectie si
reprezinta raportul dintre varianta valorii de ameliorare si varianta fenotipica.
Precizia selectiei este :
a. Pe performante proprii :
- h2 cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un caracter
- h2m = h2 m , cand indivizii au mai multe performante medii masurate pentru
1+(m-1) R un caracter
b. Performanta rudelor :
- ascendenti : rh2 si rh2m
- colaterali si descendenti : nrh2 .
1+(n-1)rh2

Factorii de care depinde precizia selectiei

1. Durata medie de exploatare la reproductie (d) : daca aceasta este mare => precizia va fi
mare pentru ca se pot face mai multe controale ale performantelor indivizilor (adica h 2m >
h2).
2. Numarul de rude carora li se masoara performantele are importanta in cazul selectiei
familiale : numarul mare de rude , precizie mai mare comparativ cu o singura ruda (e mai
precisa selectia pe colaterali si descendenti pentru ca sunt mai multe rude fata de selectia
pe ascendenti).

CURS 9

Clasificarea metodelor de selectie

A. In functie de sursa de informatie fenotipica :

1. Performanta proprie ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia pe performante proprii
b. Selectia intrafamiliala
2. Performantele rudelor ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia interfamiliala (familiala propriu zisa)
b. Selectia pe descendenti
c. Selectia pe rude colaterale
d. Selectia pe ascendenti
Exista o posibilitate de selectie combinata care foloseste atat performanta proprie cat si
performanta medie a familiei.

B. In functie de numarul de caractere care intra in obiectivul selectiei :

1. Un singur caracter in obiectivul selectiei toate metodele de selectie de la A
2. Mai multe caractere in obiectivul selectiei :
a. Selectia in tandem (succesiva filogenetic)
b. Selectia pe nivele independente (succesiva ontogenetic)
c. Selectia pe indici de selectie (simultana)

C. In functie de valoarea de ameliorare care constituie obiectul selectiei :

1. Selectie pe valoare de ameliorare generala : este selectia care se bazeaza pe predictia
valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din parteneri luati la intamplare din populatie. Aici
intra toate metodele de selectie de la A si B.
2. Selectie pe valoare de ameliorare speciala : este selectia ce se bazeaza pe predictia
valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din parteneri ce apartin unui anumit grup genetic
(familie , populatie). Sunt 2 metode :
a. Selectie reciproc recurenta
b. Selectie recurenta

D. In functie de modul cum se vizeaza modificarea caracterelor :

1. Selectie directa : practicata direct pe caracterul a carui ameliorare se urmareste .
2. Selectie indirecta : este selectia practicata pe un caracter corelat cu cel a carui
ameliorare se urmareste (selectia vacilor pentru cantitatea de lapte pe baza conformatiei
corporale).

E. In functie de directia de modificare a populatiei :

 1. Selectie directionala = retinerea la reproductie a unei singure categorii de animale (fie
fie + variante) , in generatia filiala populatia modificandu-se in directia celor retinuti.

P - +
Retinuti

_
XCP

_
XCF

2. Selectie stabilizatoare = retinerea la reproductie a indivizilor din jurul mediei ,

eliminandu-se extremele .

P Retinuti F

_ _
XCP XCF

3. Selectie disruptiva = retinerea la reproductie a mai multor categorii de animale , atat

cat si + variante , astfel ca in generatia filiala , populatia tinde sa se imparta in mai multe
subpopulatii, sa se dezmembreze.
P Retinuti Retinuti F

_ _ _
XP X X
!!!! De invatat de pe foi caractere care pot intra in obectivul ameliorarii !!!!!

Selectia pe performante proprii

Este selectia indivizilor pe baza predictiei valorii de ameliorare a candidatilor si clasarea lor in
functie de performantele proprii exprimate ca abatere de la performanta medie a contemporanilor
(pe performanta proprie (P-P C) . Aceasta metoda de selectie se mai numeste individuala pentru ca
individul constituie obiecticul selectiei si se numeste si masala atunci cand se face fara
individualizare si inregistrarea performantelor.
Selectia pe performante proprii se aplica la :
1. Caractere nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
3. Caractere cu heritabilitate mare (h2 > 0,25)
4. Atunci cand indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de mediu , deci nu exista
corelatie de mediu comun intre ei (c2 = 0). Aceasta metoda nu este recomandabila ca
eficienta economica si genetica pentru caracterele care se masoara tarziu in viata
animalelor .
Etapele selectiei pe performante proprii :
1. Individualizarea animalelor , controlul si inregistrarea performantelor care intra in
obiectivul selectiei .
2. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie si clasarea lor pe aceasta baza
Precizia selectiei pe perforamante proprii este :
a. h2 , cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un singur caracter
b. h2m , cand indivizii au mai multe performante masurate pentru un caracter
h2m = h2 m .
1+(n-1)R
3. Repartitia tineretului candidat la selectie obtinut in urma clasarii este urmatoarea :
a. Retinuti sau selectionati
b. Respinsi (reformati sau eliminati)

Selectia pe performante proprii are 2 forme :

A. Selectie pe performante proprii cu individualizare si inregistrarea performantelor : se
aplica pentru ameliorarea cantitatii de lana la ovine si a greutatii vii la oi , porci , gaini , curci ,
rate , gaste etc.
Pentru greutatea vie varsta la care se face selectia este :
1 6 7 saptamani la gaini
2 12 - 14 saptamani la curci
3 4 - 6 luni la oi
4 154 180 zile la porci
Pentru cantitatea de lana selectia se face la 400 de zile (tarziu). In aceasta situatie selectia pe
performante proprii este asociata cu selectia pe ascendenti , astfel ca in cadrul efectivului matca
se nominalizeaza (se alege) un nucleu de prasila (femele si masculi de reproductie) si numai
descendentii acestora vor candida la selectie .
B. Selectia pe performante proprii fara individualizare si inregistrareaperformantelor
(masala) : se practica in fermele mari de exploatare pentru lana si carne din Australia si Rusia .
Etape :
1. Gruparea fatarilor pentru a obtine grupe mari de contemporani
2. Formarea grupelor de contemporani : acestea trebuie sa fie suficient de numeroase pentru
a asigura o oarecare intensitate a selectiei.
3. Controlul subiectiv sau obiectiv al caracterului la data fixata si clasarea in acel moment in:
5 selectionati
6 reformati

Selectia intrafamiliala

Este selectia indivizilor pe baza_ performantelor lor proprii exprimate ca abatere de la performanta
medie e familiei (( P-Pf) selectia intrafamiliala). Se aplica atunci cand familiile nu pot fi
amestecate pentru ca fiecare familie a beneficiat de conditii de mediu diferite , deci exista
corelatie de mediu comun intre familii (c2 0).
Se judeca separat fiecare familie alegandu-se cei mai buni indivizi din ea. Se aplica la caractere :
1. Nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
3. Caractere cu heritabilitate mare (h2 > 0,25)
4. Familiile beneficiaza de conditii de mediu diferite , deci corelatia de mediu comun este diferita
de 0

Practic se aplica in populatii mici , nu atat pentru progres genetic cat mai ales pentru evitarea
consangvinizarii. Este urmata totdeauna de incrucisare rotativa interfamiliala.
Aceasta metoda de selectie are 2 forme :

A. Selectia intrafamiliala in herghelii : hergheliile sunt ferme de elita mici formate din
aproximativ 40 100 iepe si 4 10 armasari. Sub aspectul costului aceasta metoda de selectie este
mai scumpa decat selectia pe performante proprii pentru ca impune controlul montelor si al
fatarilor si inregistrarea originii in registrul genealogic de herghelie.
Efectivul matca se imparte in atatea grupe cati armasari sunt (fiecare grupa are 10 iepe si un
armasar). Fiecare armasar reformat dintr-o grupa este inlocuit printr-unul din fiii sai (selectie
intrafamiliala). Femelele candidate la selectie dintr-o grupa inlocuiesc reforma acestora in grupa
vecina (incrucisare rotativa interfamiliala)

B. Selectie intrafamiliala in liniile paterne de curci , fara individualizare , controlul si

inregistrarea performantelor : o astfel de linie este formata din 80 100 femele si 5 20 masculi.
Femelele vor fi impartite in 4 5 grupe astfel ca in propriul grup pot fi inlocuiti ori masculii
reformati ori femelele reformate , celalalt sex inlocuind reforma in grupa vecina.

Selectia interfamiliala(familiala propri-zisa)

Este selectia familiilor luate ca intreg (surori , semisurori, amestec) pe baza performantelor lor
medii exprimate ca abatere de la performanta medie a contemporanilor . ((P f Pc) selectie
interfamiliala).
Se retin sau se resping de la reproductie familiile luate ca intreg , facandu-se abstractie de
performantele individuale , desi acestea se cunosc. Se aplica la caractere :
7 nelimitate de sex
8 care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
9 caractere cu heritabilitate mica (h2 < 0,25)
10 atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu (c 2= 0)
In cazul acestei metode de selectie intervine o contradictie intre precizia selectiei (determinata de
marimea familiilor la testare) si intensitatea selectiei (determinata de numarul de familii care
intra la testare.
Exemplu familii mari la testare inseamna :
a. Multi indivizi in familie carora li se masoara performantele precizie mare (h2 >) rezulta
G >.
b. Putine in spatiul de testare proportia de retineri mare (p) rezulta intensitatea selectiei
mica (i) rezulta G<
Aceasta contradictie a fost rezolvata de catre Robertson care a elaborat marimea optima a familiei
la testare (n).
n = 0,56 T .
sh2
0,56 = constanta
T = spatiul de testare
s = numarul minim de familii din care se retin masculii pentru evitatarea consangvinizarii
In forma ei pura aceasta metoda se aplica rar , se aplica totusi in selectia gainilor pentru numarul
de oua fara evidenta originii. Cocosii si gainile repartizate conform raportului de sexe , se cresc
separat in boxe dar in aceeasi sala (c 2 =0). Ouale se recolteaza separat de la fiecare familie , se
incubeaza separat , tineretul femel este crescut separat si intra in testare pentru numarul de oua
la 20 de saptamani si iese la 40 de saptamani.

Ref

Testare
20 sapt 1 2 3 ................. n

40 sapt _ _ _ _
Xf1 Xf2 Xf3 Xn

Clasare

CURS 10
 Selectia combinata

Este cea mai eficienta metoda de selectie pentru caractere nelimitate de sex si care nu impun
sacrificarea animalelor pentru a le masura. Se aplica la caractere cu heritabilitate mica si mijlocie
si atunci cand indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de mediu (c 2 = 0).
Selectia combinata este alegerea indivizilor pe baza predictiei valorii de ameliorare a lor in functie
de performantele proprii exprimate ca abatere de la performanta medie a familiei (selectie
intrafamiliala) si pe baza performantelor medii ale familiei exprimate ca abatere de la performanta
medie a contemporanilor (selectie interfamiliala).
Criteriul acestei metode de selectie il constituie indicele selectiei combinate (I) care insumeaza
estimatul valorii de ameliorare intra si interfamiliale.
_ _ _
I = h2intrafamiliala (P Pf) + h2interfamiliala(Pf Pc)

Lush a simplificat acest indice si se numeste indicele Lush .

_ _ _
I = (P Pc) + w (Pf Pc)

Acest indice de selectie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie , pe baza valorii lui ei
ierarhizandu-se .
w = coeficient sau factor de ponderare (corectie). El difera de la familie la familie in functie de:

w = r- t n ,
1 t 1+(n-1)t

n = marimea familiei (nr de rude)

r inrudirea medie din familie
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor

t = rh2 + c2

Aceasta metoda se aplica cand nu este corelatie de mediu comun => c2 =0

Selectia combinata se aplica :
1. Selectia gainilor pentru numarul de oua cu evidenta originii (existenta cuibarului capcana in
hala)
2. Selectia vierilor si a scroafelor in sistemul englezesc de testare pentru spor mediu zilnic si
consum de furaje

Selectia pe rude colaterale (pe colaterali)

Este selectia masculilor pe baza performantei medii a familiilor de surori , semisurori sau amestec
de surori si semisurori , exprimata ca abatere de la performanta medie a contemporanelor lor .
Este o forma de selectie familiala , in care candidatul (masculul) nu are performanta inclusa in
media familiei .
Se aplica la :
1. Caractere limitate de sex (numar de oua , prolificitate)
2. Caractere care impun sacrificarea animalelor pentru a le masura (caractere legate de
calitatea carcasei)
3. Caractere cu heritabilitate mica (h2 < 0,25)
4. Atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu (c 2 = 0)
Singura metoda de selectie cu care intra in competitie selectia pe colaterali este selectia pe
descendenti (pentru astfel de caractere).
In selectia taurilor pentru cantitatea de lapte Robertson si Rendel au demonstrat superioritatea
selectiei pe descendenti fata de cea pe colaterali ; in selectia cocosilor pentru numarul de oua
Lerner a aratat ca cea mai eficienta este selectia pe colaterali ; in selectia vierilor pentru
calitatea carcasei Dickerson si Hazel au demonstrat ca selectia pe colaterali este superioara celei
pe descendenti .
Precizia selectiei pe colaterali este :
nrh2 ,
1+(n-1)rh2

r = 0,5 pentru surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27 pentru amestec de surori si semisurori
Lerner a elaborat un plan de selectie pentru o linie de gaini ouatoare , in care gainile sunt
selectionate prin selectie combinata (I) iar cocosii sunt selectionati prin selectie pe colaterali .
 Planul Lerner clasic

12 1/10 Ref
125
125 12512 12

8/ 3/

TESTARE = 1000 ASTEPTARE = 375

1 2 3 ....................... 12 1 2 3 ...................... 12
20 sapt
1 8 8 8 8
2 8 8 8 8
.
.
10
40 sapt 8 8 8 8
Selectie combinata (I) 125 Selectie pe colaterali 12
(din 4 familii mama)

Acesta a prevazut ca linia de gaini sa fie formata din 125 de gaini si 12 cocosi (raport de sexe 1 :
10) . Anual este reformat intregul efectiv (d = 1 an) , gainile fiind selectionate prin selectionate
prin selectie combinata iar cocosii prin selectie pe colaterali.
In planul Lerner se lucreaza cu familie de mama (de gaina) .
Pe fiecare gaina din matca se retin 8 puicute care au fost obtinute in 4 serii de ecloziune (2 puicute
pe serie). Ca urmare , capacitatea de testare (T) este egala cu 125 de gaini 8 puicute / gaina =
1000 de locuri .
Corespunzator spatiului de testare exista spatiul de asteptare pentru cocosei . Ei asteapta
rezultatul testarii surorilor lor . Se retin pe fiecare gaina din matca 3 cocosei => in asteptare total
vor sta 125 gaini 3 masculi / gaina = 375.
Lerner a prevazut ca cei 12 cocosi reformati anual din matca sa se retina din 4 familii de mama
(tatii sa fie diferiti).
Testarea productiei de oua dureaza intre 20 si 40 de saptamani.
La 40 de saptamani se calculeaza indicele selectiei combinate pentru puicutele ramase , se
ierarhizeaza si se vor retine 125 . Cei 12 cocosi vor fi retinuti din 4 familii de mama ,
corespunzatoare primelor 4 familii clasate pentru numarul de oua.

Selectia pe descendenti

Este selectia taurilor pentru cantitatea de lapte pe baza performantei medii a fiicelor exprimata ca
abatere de la performanta medie a contemporanelor lor . Se aplica atunci cand indivizii bebeficiaza
de aceleasi conditii de mediu (c2 = 0).
Prezicia selectiei pe descendenti este : n0,5 h2 .
1+(n-1)0,25h2
Aceasta metoda de selectie are 2 neajunsuri:
- este tardiva , in sensul ca selectia taurasilor candidati nu poate fi facuta decat dupa
cunoasterea performantelor fiicelor lor; tinde sa mareasca intervalul de generatie
- exista dificultati in interpretarea cauzalitatii progresului genetic realizat intrucat sunt
folositi
Sub aspectul costului este cea mai scumpa metoda de selectie. Pentru ca taurasii candidati la
selectie stau nefolositi la reproductie aproximativ 4 ani , in asteptarea rezultatului testarii fiicelor
lor.
Planul selectiei pe descendenti a fost elaborat de catre Robertson ajutat de Rendel si a coincis cu
introducerea insamantarilor artificiale la taurine.

Planul Robertson clasic

 40
Ferme testare Ferma elita
60% 40%
3 ani
1200 40 800 2 2
(40 MT)

32
2

20 pentru insamantari artificiale Ferme de productie

10 reforma
Etape :
1. Stabilirea marimii populatiei active : aceasta a fost rezultatul unei optimizari. Populatia
activa este reprezentata de efectivul de vaci dintr-o rasa cuprins in controlul oficial al
productiei. Marimea populatiei active a fost stabilita la 2000 de vaci.
2. Impartirea populatiei active in 2 parti (tot rezultatul unei optimizari) :
a. 40 % din vaci , cele mai bune => 2000 40% = 800 de vaci . Se insamanteaza cu material
seminal de la 2 tauri deja selectionati pe descendenti care au durata medie de exploatare
la reproductie de 3 ani , dupa care se reformeaza. Aceasta parte constituie fermele de
elita. Din aceste 800 de vaci se vor nominaliza mamele viitorilor taurasi candidati la
selectia pe descendenti.
b. 60 % din vaci => 2000 60 % = 1200 de vaci , se vor insamanta cu material seminal de la
taurasii candidati la selectia pe descendenti , cu scopul de a le produce fiicele pe
performanta carora vor fi ei selectionati. Aceasta parte constituie fermele de testare.
3. Se calculeaza numarul optim de fiice (n) necesare pentru a se testa un tauras candidat.
Cele 1200 de vaci din fermele de testare vor produce in 3 ani 1200 fiice => capacitatea de
testare = 1200 locuri.
n = 0,56 T = 0,56 1200 => n ~ 30 fiice / tauras candidat
sh2 2 0,25
4. Se calculeaza numarul taurasilor candidati:
T = 1200 fiice = 40 taurasi candidati
n 30 fiice/tauras
5. Cei 40 de taurari candidati vor fi produsi in 3 ani de 40 mame de tauri : acestea vor fi
nominalizate printr-o selectie combinata din cele 800 vaci din fermele de elita. Proportia
de nominalizare :
P = 40 = 0,05
800
6. Se considera ca in perioada de asteptare (4 ani) se pierd 20% din taurasii candidati :
termina testarea 40 masculi 80 % = 32 masculi.
7. La sfarsitul testarii se face predictia valorii de ameliorare a celor 32 de taurasi candidati ,
se ierarhizeaza si se stabileste destinatia lor astfel :
a. Primii 2 clasati vor inlocui reforma celor 2 tauri din fermele de elita
b. O treime din cei ramasi => 30 / 3 = 10 taurasi (ultimii clasati se reformeaza) .
c. Diferenta = 20 masculi sunt folositi pentru insamantari artificiale in fermele de productie.

Selectia pe ascendenti

Este selectia indivizilor pe baza performantei ascendentilor exprimata ca abatere de la

performanta medie a contemporanilor lor. Precizia selectiei pe ascendenti este rh 2.
Conjunctura actuala pledeaza impotriva selectiei pe ascendenti pentru ca performantele acestora
nu sunt cunoscute de o maniera sigura si completa (datele provin din evidente).

Totusi se aplica in 2 situatii :

 - ca o preselectie in fermele de elita pentru a fi urmata apoi de o metoda de selectie cu
mult mai precisa.
- in fermele de exploatare pentru lana si lapte , cand performantele proprii vin tarziu in
viata animalelor si nu este eficient pentru o ferma sa intretina tot tineretul nascut pana
atunci . In aceasta situatie matca se imparte intr-un nucleu de prasila si intr-un nucleu de
productie . Numai descendentii nucleului de prasila vor fi retinuti pentru inlocuirea
reformelor (femele si masculi) in ambele nuclee.
Nucleu de prasila = 2 necesarul de inlocuire in matca
Natalitate supravietuire

Nucleu prasila Nucleu productie

Descendenti pentru carne

CURS 11

Metode de selectie pentru mai multe caractere

Exista situatii cand in obiectivul selectiei pot intra mai multe caractere. De aceea este necesar :
- enumerarea caracterelor care urmeaza a fi ameliorate si nivelul vizat pentru fiecare
- directia de ameliorare
- gradarea importantei caracterelor
Principii in stabilirea obiectivului selectiei atunci cand acesta cuprinde mai multe caractere :
1. Obiectivul selectiei trebuie sa fie clar , precis : caracterele trebuie enuntate exact si pe
cat posibil masurabile obiectiv (cm , g, kg etc) si nu estimate subiectiv.
2. Obiectivul selectiei sa fie constant pe o perioada cat mai lunga de timp . Orice schimbare
in obiectivul selectiei , determina schimbare si in raspunsul la selectie (G).
3. Obiectivul selectiei trebuie sa fie simplu : in sensul ca sa cuprinda numai caractere utile
economic (cantitate de lana , de lapte , greutate vie , nr de oua etc).

Criterii pentru acceptarea mai multor caractere in obiectivul selectiei :

1. Importanta economica relativa a caracterelor (ai) : caracterele sunt acceptate sau nu in

obiectivul selectiei in functie de importanta lor economica . Suma importantei economice pentru
fiecare caracter trebuie sa fie egala cu 1 . Ea se exprima in fractii zecimale:
a1 + a2 + a3 +......+ an = 1

2. Heritabilitatea caracterelor (h2) : aceasta determina direct precizia selectiei , care la randul ei
influienteaza raspunsul anual al selectiei (G). De aceea intereseaza ca in obiectivul selectiei sa
intre caractere cu heritabilitate mare , pentru ca si precizia selectiei sa fie mare.

3. Corelatia genetica intre caractere (rG) : arata cum modificarea unui caracter poate influienta
modificarea altui caracter . In obiectivul selectiei este de dorit sa intre caractere independente
(necorelate genetic) sau corelate pozitiv . In cazul corelatiilor negative , selectie pentru un
caracter inseamna selectie indirecta contra celuilalt caracter.

Metode de selectie pentru mai multe caractere :

 A. Selectia in tandem (succesiva filogenetic) : se face selectie pentru un caracter un anumit
numar de generatii pana la ameliorarea lui , dupa care in obiectivul selectiei intra
urmatorul caracter care urmeaza a fi ameliorat , folosindu-se acelasi procedeu. Practic ,
selectia in tandem se reduce pentru un ciclu de selectie dat la selectia pentru un singur
caracter. Este o metoda care se aplica rar , ar fi eficienta atunci cand caracterele sunt
necorelate sau corelate pozitiv.

B. Selectia pe nivele independente (succesiva ontogenetic) : toate caracterele din obiectiv

sunt selectionate in aceeasi generatie , dar nu in acelasi moment, ci la varste diferite ale
candidatilor la selectie (in cursul ontogeniei lor). Exemplu la ovine :
- primul caracter = greutatea vie la 5 luni : candidatii care sunt selectionati pentru acest
caracter devin retinuti pentru caracterul urmator
- al doilea caracter = cantitatea de lana la 12 luni : retinutii pentru acest caracter (numai
femelele) , devin candidati pentru caracterul 3
- caracterul 3 = cantitatea de lapte la 30 de luni

Pentru fiecare caracter se fixeaza un barem , un prag minim care trebuie indeplinit de fiecare
candidat pentru a fi retinut din punct de vedere al acelui caracter. Numarul retinutilor final =
necesarul de inlocuire in matca .

(5 luni) (12 luni)

I caracter II caracter

Retinuti caracter I Retinuti caracter II

= =
candidati caracter II candidati caracter III
Candidati Retinuti final
initial

Reformati caracter I Reformati caracter II

Selectia pe nivele independente se aplica atunci cand :

- caracterele sunt necorelate genetic (rG = 0)
- importanta economica relativa a caracterelor este egala pentru fiecare ( a 1= a2 = .... an)
- proportia de retineri este egala pentru fiecare caracter (p 1=p2= ....pn) .

p/car = nr.retinuti final .

nr.candidati initial
n= nr.caractere

C. Selectie pe indici (simultana) : toate caracterele sunt selectionate si in aceeasi generatie si

in acelasi moment prin inglobarea tuturor informatiilor privind valoarea de ameliorare intr-
o singura cifra numita indice sau index de selectie (I). La baza calculului indicelui de
selectie sta faptul ca valoarea de ameliorare globala a unui individ (genotip agregat) este
egala cu suma valorilor de ameliorare pentru fiecare caracter ponderate cu importanta lor
economica relativa.
Indicele de selectie este de fapt un estimat al valorii de ameliorare globale a unui individ.
H = ai Ai
H = genotip agregat
a = importanta economica relativa
i = nr. caractere
i = 1, 2 , 3 , ......., n.
I = b1P1(%) + b2P2(%) + ....... + bnPn(%)

Performantele se exprima in procente fata de performanta medie a contemporanilor :

_
P(%) = P PC 100
PC
b1, b2, ........, bn = coeficienti de regresie care sunt dedusi din sisteme de ecuatie complexe.

Ei depind de :
 1. Importanta economica relativa a caracterelor : in cazul selectiei pe indici suma
importantei economice pentru fiecare caracter este = cu 1.
a1+ a2+....+ an = 1
2. Heritabilitatea caracterelor
3. Corelatia genetica dintre caractere (r G) : in cazul indicilor de selectie simplificati
corelatia genetica dintre caractere este 0 (rG = 0).
I = a1h12P1(%) + a2h22P2(%) + .......... + anhn2Pn(%)
Acest indice de selctie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie. Pe baza valorii lui , ei se
ierarhizeaza si se face selectia.
Dintre aceste 3 metode de selectie , cea mai eficienta dpdv economic este selectia pe
nivele independente pentru ca elimina pe parcurs o parte dintre candidati ; cea mai efiecienta
dpdv genetic este selectia pe indici pentru ca indicele este un estimat al valorii de ameliorare
globale a individului .

Fenomenul de heterozis

Reprezinta superioritatea performantei medii a hibrizilor F 1 (PAB) fata de performanta medie a

populatiilor parentale: _ _
PA + PB .
2
Efectul de heterozis se exprima in fractii zecimale sau in procente fata de media parentala :
_ _ _
_ PAB - PA +PB
HAB = 2 100
_ _
PA + P B
2

La baza heterozisului stau interactiunile genetice neaditive : dominanta , supradominanta

si epistazie. Fenomenul se heterozis este opus depresiunii de consangvinizare. Prin imperecheri
inrudite are loc o crestere a homozigotiei (la heterozis creste heterozigotia) si se manifesta efectul
unor gene nefavorabile astfel ca performanta medie a descendentilor consangvinizati este
inferioara performantei medii a parintilor neconsangvinizati.
La baza fenomenului de heterozis si a depresiunii de consangvinizare stau frecventa genelor
si marimea dominantei la locii care controleaza caracterele respective.
Vor avea un efect de heterozis mare caracterele la care interactiunile genetice neaditive sunt
mari , adica caracterele cu heritabilitate mica (caracterele de adaptabilitate : natalitate ,
viabilitate ; caracterele de reproductie si materne : prolificitate , fecunditate , fertilitate)
Vor avea un efect de heterozis mijlociu caracterele cu h 2 mijlociu : caracterele de crestere ,
cantitate de lapte , cantitate de lana , numar de oua etc.
Vor avea un efect de heterozis slab sau inexistent caracterele cu h 2 mare : procentul de grasime din
lapte , procentul de proteina din lapte , greutatea oului etc.
Interactiunile genetice neaditive se formeaza si se desfac la fiecare generatie. Ca urmare ,
indivizii superiori prin heterozis nu transmit bine caracterele lor : ei sunt buni pentru productie si
nu pentru reproductie.

Folosirea sistematica a heterozisului presupune existenta unor populatii selectionate special care sa
produca continuu hibrizi de exploatare. Exista 2 metode de selectie pentru heterozis :

A. Selectia reciproc recurenta : este selectia indivizilor din 2 populatii (A si B) pe baza

performantei medii a descendentilor lor hibrizi obtinuti din imperecherea AB. Hibrizii sunt folositi
numai pentru testare. Liniile sunt mentinute prin reproductie in sine si se folosesc pentru obtinerea
in masa a hibrizilor de exploatare.
Masculii candidati la selectie din linia A se imperecheaza cu femele candidate din linia B si invers ,
ei fiind seletionati pe baza performantei medii a descendentilor lor hibrizi. Masculii selectionati se
intorc in propria linie unde activeaza prin imperechere cu femele din linia respectiva si se va obtine
o noua seria de candidati.

Linia A Linia B


Retinut Retinut

Candidati : + +

_ _ _
H1 H2 H3
(hibrizi directi)

I
_ _ _
H4 H5 H6
(hibrizi indirecti)

Aceasta selectie sta la baza obtinerii hibridului ouator ALBO 67 (liniile 7 si 8 ale rasei Leghorn)

B. Selectia recurenta : selectia masculilor din linia A pe baza performantei medii a descendentilor
lor hibrizi obtinuti prin imperechere cu femele candidate dintr-o linie numita tester . Aceasta linie
tester poate fi o populatie slabila genetic sau poate fi selectionata prin metodele clasice de
selectie. Aceasta metoda sta la baza obtinerii liniilor destinate incrucisarii rotative la taurine si
porci.
Linia A TESTER

Metode clasice
de selectie Retinut Metode clasice
de selectie

Candidati : + +

_ _ _
H1 H2 H3

Consangvinizarea (endogamia)

Reprezinta imperecherea intre indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de
inrudire din populatie.
Consangvinizarea este un singur efect genetic : schimba frecventa genelor si genotipurilor in
populatie , creste frecventa genotipurilor homozigote pana la fixare (freceventa = 1) si scade
frecventa genotipurilor heterozigote.
Explicatia fenomenului de consangvinizare: indivizii ruda au gene comune , identice prin origine.
Prin imperecherea rudelor exista sansa ca genele identice prin origine sa se intalneasca intr-un
acelasi locus , homozigotic , la descendentul consangvinizat.
CURS 12

Masurarea gradului de consangvinizare

1. Pentru un individ X se masoara pe pedigreul structural cu ajutorul coeficientului de
consangvinizare (Fx).
FX = ()n1+n2+1 (1+FA)
n1 = nr scimbarilor de generatie de la mama individului X la stramosul comun cu tata
n2 = nr schimbarilor de generatie de la tatal individului X la acelasi stramos comun cu mama
= se calculeaza consangvinizarea pentru fiecare stramos in parte si se insumeaza
FA = consangvinizarea stramosului comun
Consangvinizarea unui individ X constituie jumatate din inrudirea existenta intre parintii lui :

FX = r MT
2
2. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie (F) se stabileste in functie de numarul de
femele si de masculi care participa la reproductia populatiei :
F = 1 + 1
8M 8F
M nr masculilor de reproductie
F nr femelelor de reproductie
Intr-o populatie , conform raportului de sexe , numarul femelelor este mult mai mare decat
cel al masculilor . Ca urmare , se poate face abstractie de contributia lor la cresterea homozigotiei.
F 1
8M
Din aceasta formula se poate afla numarul de masculi necesari intr- o populatie pentru a
mentine homozigotia la un anumit nivel.
M= 1 , F = in fractii zecimale
8 F
3. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie se poate determina si in functie de marimea
efectiva a populatiei(Ne). Notiunea de marime efectiva a fost introdusa de catre Right
pentru a compara populatiile ca marime genetica.
!!!!!!Sunt mari dpdv genetic populatiile care dau o crestere a homozigotiei mica pe generatie si
invers.

F = 1 Ne = 1 .
2Ne 2F

Marimea efectiva a unei populatii (Ne) este marimea unei populatii imaginare , echivalenta
cu cea reala , care da aceeasi crestere a homozigotiei pe generatie dar imaginata cu raporturi de
sexe egala 1:1 , constante numeric de al lungul generatiilor si cu varianta marimii familiei de
retinuti ( 2f) egala cu 2 (cauzata numai de intamplare fara selectie).
Pentru a compara populatiile ca marime genetica se aplica urmatoarele 3 corectii:
1. Corectie pentru raport de sexe : in urma acestei corectii , populatiile au raport de sexe 1:1
este mai mare dpdv genetic populatia care are mai multi masculi :

Necorectat = 4 M F
M+F

2. Corectie pentru constanta numerica de al lungul generatiilor : este mai mare dpdv genetic
populatia care provine din generatia anterioara cu o marime efectiva mai mare.

Net = t .
1/Ne1 + 1/Ne2 + .... + 1/Net
Media armonica a marimilor efective la generatiile urmatoare studiate
t = numarul de generatii avute in studiu

3. Corectie pentru varianta marimii familiei de retinuti : cu cat 2f mai mic => marime
efectiva mai mare , deci consangvinizare mai mica . Singura metoda de selectie care
dubleaza marimea efectiva este selectia intrafamiliala ( 2f = 0).

Necorectat = 4 Net .
2 + 2f

La nivel de populatie pot exista urmatoarele tipuri de consangvinizare :

 1. Consangvinizare curenta : care poate fi
a. Incestuasa : F = 12-25%
b. Apropiata : F = 6-12 %
Aceste tipuri de consangvinizare se intalnesc la liniile consangvinizate.
2. Consangvinizare necurenta :
a. Moderata : F = 1-6 % (in medie 3 %) acest tip de consangvinizare se intalneste la liniile
moderat consangvinizate care pastreaza o mare asemanare genetica (inrudire) cu uniii
reproducatori remarcabili care au stat la baza formarii lor.
b. Indepartata : F < 1% - acest tip de consangvinizare este propriu liniilor
neconsangvinizate.
Cresterea homozigotiei la nivel de rasa F aproximativ 0,5 %.

Consecintele fenotipice ale consangvinizarii

1. Depresiunea de consangvinizare : reprezinta diminuarea performantelor de productie si

reproductie ale unei populatii proportional cu cresterea consangvinizarii . Cresterea
consangvinizarii afecteaza mai ales caracterele cu heritabilitate mica , implicate in
procesul de adaptare a populatiilor la mediu (natalitate , prolificitate , supravietuire ,
viabilitate etc). Nu sunt afectate de consangvinizare caracterele cu heritabilitate mare
(procentul de grasime din lapte , procentul de proteine din lapte , greutatea oului etc).
Principalul efect al consangvinizarii este considerat reducerea valorii adaptative a populatiilor,
fiind de regula daunatoare. Depresiunea de consangvinizare este un fenomen complementar
heterozisului : afecteaza aceleasi caractere dar in directie contrara. Consangvinizarea
provoaca aparitia la homozigoti a genelor recesive , ca urmare performanta medie a populatiei
se modifica in directia genelor recesive gene in general cu efecte nefavorabile.
La heterozis , performanta medie a populatiei se modifica in directia genelor dominante .
Actionand intr-o directie contrara selectiei , consangvinizarea limiteaza efectul acesteia in
orice populatie.
2. Aparitia de anomalii ereditare : este cauzata de trecerea in stare homozigota a unor
gene letale sau semiletale .
3. Modificarea variabilitatii populatiei : populatia in care se face consangvinizare tinde sa
se imparta in 2 linii consangvinzate : una homozigota pe o gena , cealalta homozigota pe
gena alela. In interiorul fiecarei linii pe masura ce consangvinizarea tinde catre 1 , varianta
genetica intralinie tinde catre 0.
In interiorul fiecarei linii selectia nu mai are o baza , este ineficienta.
Depistarea animalelor valoroase este dificila pentru ca varianta genetica este inexistenta. Varianta
genetica intre linii creste , se dubleaza pentru ca liniile sunt homozigote pe alele diferite. Acest
procedeu este folosit pentru obtinerea de hibrizi prin selectia si combinarea liniilor
consangvinizate.
4. Uniformitatea descendentei reproducatorilor homozigoti (prepotenta) : fiind
homozigot , un individ obtinut prin consangvinizare da descendenti mai uniformi . Indivizii
obtinuti prin incrucisare, fiind heterozigoti , dau descendenti cu o variabilitate mai mare.
Ca urmare , consangvinizarea da animale bune pentru reproductie , iar incrucisarea pentru
productie. Aplicarea consangvinizarii este recomandata fermelor de elita care produc
reproducatori ce activeaza in fermele de productie.
5. Infuienta consangvinizarii asupra asemanarii genetice dintre rude (inrudiri) :
imperecherile inrudite fac ca un stramos sa se repete in pedigreu . Genele unui stramos pot
ajunge la un urmas pe mai multe cai. Right a completat formula inrudirii colaterale tinand
cont si de consangvinizarea stramosului comun (F A) precum si de situatia in care indivizii X
si Y ar fi fost ei insisi consangvinizati (FX si FY) :

rxy = ()n1+n2(1+ FA) .

(1 + Fx) (1 + Fy)
Deriva genetica (drift genetic sau proces dispersiv)
Este evolutia frecventei genelor intr-o directie imprevizibila , dar intr-o cantitate previzibila in
populatii mici . In aceste populatii directia ameliorarii nu mai este data de selectie , ci de
intamplare.
Cauzele derivei genetice :
1. Marimea efectiva mica a populatiilor (Ne mic)
2. Fluctuatii in directia si intensitatea selectiei : in aceste populatii , unele gene vor
suferi o marire a frecventei lor catre 1 , fara nici o justificare , iar alte gene isi vor
micsora frecventa lor catre 0.
Limita derivei o reprezinta fie eliminarea genei (frecventa = 0) , fie fixarea genei (frecventa = 1) ,
adica homozigotie. Cantitatea de modificare a frecventei genelor se estimeaza cu ajutorul deviatiei
standard :
= pq .
 2Ne
p si q = reprezinta frecventele initiale ale celor 2 gene alele
Ne = marimea efectiva a populatiei

Incrucisarea (exogamie , hibridare , imigratie)

Reprezinta imperecherea intre indivizi mai indepartat inruditi intre ei decat media gradului
de inrudire din populatie.
Clasificarea metodelor de incrucisare :
1. Dupa gradul inrudirii :
A. Imperecherea de animale din specii diferite (care in trecut se numeai hibridari) :
Exemplu :
- taurine zeb (Africa)
- taurine yak (Asia Centrala)
- magar iapa (catar)
- armasar magarita (bardou)
B. Imperecherea de animale din rase diferite (in trecut se numeau incrucisari iar produsii metisi)
C. Imperecherea de animale din linii diferite (astazi se numesc hibridari iar produsii hibrizi)
2. Dupa scop :
A. Incrucisari de ameliorare a populatiilor : care au ca scop formarea unor populatii relativ noi :
a. Incrucisarea de substituire (absorbtie)
b. Incrucisarea de infuzie
c. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza
B. Incrucisari industriale sau comerciale : care au ca scop formarea hibrizilor de exploatare
beneficiind de un efect de heterozis pentru anumite caractere ale acestora. Hibrizii nu se mai
imperecheaza intre ei , deci nu se vor mai forma populatii noi . Ei sunt produsi la fiecare generatie
ca ramuri colaterale ale populatiilor pure. Pot fi :
a. Incrucisarea simpla
b. Incrucisarea dubla :
- dubla de intoarcere (back-cross)
- tripla
- cvadrupla
c. Incrucisarea rotativa
Consecintele incrucisarii
1. Incrucisarea schimba frecventa genelor si ca urmare performanta medie a populatiilor . Hibrizii
de prima generatie vor avea 50% din genele unei populatii si 50% din genele celeilalte populatii
si ca urmare , o frecventa a genelor si o performanta medie intermediara intre cele 2 populatii.
Incrucisarea este un mijloc mai puternic decat selectia de schimbare a frecventei genelor , insa
actiunea ei este plafonata la nivelul frecventei genelor populatiei imigrante.
2. Incrucisarea modifica frecventa genotipurilor in populatie : creste frecventa genotipurilor
heterozigote si ca urmare se produce fenomenul de heterozis (scade frecventa genotipurilor
homozigote).
3. Incrucisarea afecteaza variabilitatea populatiei : indivizii din generatia F1 sunt de regula
mai uniformi decat parintii din 2 motive :
a. Dominanta mascheaza genele recesive
b. Hibrizii sunt in general mai putin sensibili la variatiile conditiilor de mediu fata de
animalele din populatiile pure

CURS 13

Incrucisari de ameliorare a populatiilor

A. Incrucisarea de substituire (de absorbtie , tranformare , implantare sau granding-up) : este
imperecherea sistematica a femelelor dintr-o populatie locala , precum si a descendentelor
acestora , timp de mai multe generatii cu masculi dintr-o populatie imigranta , de regula mai buna
cu scopul de a o inlocui pe prima cu cea de a doua , de a o transforma radical , de a o implanta
intr-un mediu nou , de a o ridica la nivelul celei perfectionate.
Incrucisarea de substituire se aplica in 2 situatii :
1. Pentru inlocuirea unei populatii locale de regula rasa , mai slab productiva cu o populatie
mai perfectionata . Exemplu : Sura de Stepa a fost substituita prin Simmenthal sau Bruna
elvetiana ; Rosie Dobrogeana Friza ; Tigae , Turcana Merinos .
2. Se aplica pentru transmiterea progresului genetic in structura de multiplicare a piramidei
ameliorarii , de la fermele de elita la cele de productie. Genofondul fermelor de
multiplicare si productie este substituit prin genofondul fermelor de elita.
Dupa 4 generatii de incrucisare de absorbtie exista deja in populatie indivizi care detin toate
genele populatiei imigrante. In acest moment se poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele
si masculi cu acelasi procent de gene imigrante. In continuare se poate actiona numai prin selectie.
Se considera ca in general procesul de absorbtie dureaza 4 6 generatii.
Locale (L) Imigranti (I)
(0% I) (100% I)

(50% I) (100% I)

(75% I) (100% I)

(87,5% I) (100% I)

93,75% I 93,75% I SE SISTEAZA
6,25% L 6,25% L
INCRUCISAREA
F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1I = 50 + 100 = 75% I R1I = prima generatie de reintoarcere la rasa imigranta
2
R2I = 75 + 100 = 87,5% I
2
R3I = 87,5 + 100 = 93,75% I
2

B. Incrucisarea de infuzie : este imperecherea femelelor dintr-o rasa locala timp de o generatie cu
masculi dintr-o rasa imigranta , dupa care in generatiile urmatoare se revine la imperecherea cu
masculi din rasa locala scazandu-se procentul de gene imigrante pana la nivelul dorit.
In acel moment se poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele si masculi cu acelasi procent
de gene imigrante.
In trecut incrucisarea de infuzie era folosita pentru corectarea unor defecte (se numea
improspatare de sange ) sau pentru evitarea consangvinizarii.
Astazi incrucisarea de infuzie se foloseste pentru a spori variatia genetica in populatiile indelung
selectionate care au intrat intr-un asa numit platou genetic datorita epuizarii variabilitatii
genetice.

Locale (L) Imigranti (I)

(0% I) (100% I)
 (50% I) (0% I)

(25% I) (0% I)

SE SISTEAZA INCRUCISAREA

12,5% I 12,5% I
87,5% L 87,5% L

F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1L = 50 + 0 = 25% I R1L = prima generatie de reintoarcere la rasa locala
2
R1L = 0 + 25 = 12,5% I
2
C. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza : este imperecherea de animale din populatii
complementare care vizeaza combinarea la o singura populatie a caracterelor dorite de la 2 sau
mai multe populatii. Populatia nou formata se numeste de sinteza . Ea nu mai poate fi considerata
echivalenta cu nici una in care a intrat in combinatie. In functie de scop si de populatie se pot
imagina diferite scheme de incrucisare (nu exista o schema predefinita).

Incrucisarile industriale sau comerciale

A.Incrucisarea simpla : este imperecherea intre 2 populatii cu scopul obtinerii hibrizilor F1 pentru
exploatare . Hibrizii nu mai sunt retinuti si folositi la reproductie. Se aplica :
- in obtinerea gainilor ouatoare in sistemele semiintensive ca rasa materna Leghorn iar ca rase
paterne pot fi folosite Rhode Island sau New Hampshire
- in efectivele de vaci de lapte cu natalitate normala (80 %) , 20 30 % din vaci se pot imperechea
(insamanta) cu tauri din rase de carne in scopul obtinerii tineretului taurin pentru carne. Exemple :
Hereford , Charolaise , Aberdeen Angus rase de carne.
- in efectivele de ovine cu prolificitate 100% , 40 50 % din oi se pot imperechea cu berbeci din
rase de carne (Oxford , Suffolk) in scopul obtinerii mieilor pentru ingrasat .
Hibridul simplu beneficiaza numai de efectul propriu de heterozis, nu si de heterozisul
matern pentru ca femelele hibride F1 nu sunt folosite la reproductie.
B. Incrucisarea dubla
1. Incrucisarea dubla de intoarcere (back-cross) : se foloseste pentru amelioarea porcilor
pentru exploatare . Femelele hibride F1 obtinute prin imperecherea a 2 rase materne se
imperecheaza cu masculi ce apartin uneia din rasele materne. Se obtin hibrizi dubli de intoarcere.

( Landrace Marele Alb) Landrace

(Landrace) (Marele Alb)

50% L 100%L
50% MA

Hibrizi dubli de intoarcere

75% L
25% MA
Efectul de heterozis al unui hibrid dublu de intoarcere este urmatorul :
- beneficiaza de heterozis matern (femele hibride F1 sunt folosite la reproductie)
- efectul propriu de heterozis este aproximativ din cel al unui hibrid simplu
 2. Incrucisarea tripla : femele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase materne se
imperecheaza cu masculi ce apartin unei a 3 a rase. Se foloseste pentru ameliorarea porcilor pentru
carne , oilor pentru carne , gainilor ouatoare si curcilor pentru carne.
( A B) C
A B

50% A 100% C
50% B

Hibrizi trirasiali sau triliniari

25% A
25% B
50%

a. La porci : femelele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase materne (femele Landrace ori
masculi Marele Alb) se imperecheaza cu masculi ce apartin unei a 3-a rasei (Duroc , Pietrain ,
Hampshire) pentru conformatie corporala si calitatea carcasei. Se obtin astfel hibrizi trirasiali pt
exploatare.
b. La ovine : oile rustice exploatate pe pasuni de munte (Tigae , Turcana) se imperecheaza cu
berbeci din rase prolifice (Romanov , Landrace Finlandez) si se obtin femele hibride F1 care se
exploateaza pe pasuni de deal si se imperecheaza mai departe cu berbeci din rase de carne (Oxford
, Suffolk) in scopul obtinerii mieilor pentru carne care se exploateaza pe pasuni de ses. Acest
procedeu se numeste stratificare ecologica.
c. La gaini : hibridul Albo 70 este format din trei linii ale rasei Leghorn (triliniar) . Hibridul Roso 70
este format din 3 linii al rasei Rhode Island (triliniar).
d. La curci : puii de curca pentru carne sunt hibrizi triliniari broileri .
!!! Incrucisarea tripla este cea mai eficienta , efectul propriu de heterozis si efectul matern de
heterozis sunt maxime .
3.Incrucisarea cvadrupla : este folosita pentru ameliorarea gainilor pentru carne . Femelele
hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase materne se imperecheaza cu masculi hibrizi F1
obtinuti din imperecherea a 2 rase paterne si se obtin hibrizii pentru exploatare tetrarasiali sau
tetraliniari. Pentru obtinerea puilor de gaina pentru carne se folosesc urmatoarele linii : linii
materne N si H ale rasei Plymouth Rock alb (numar mare de oua , fecunditate si fertilitate mare)
linii paterne CY1 si CY2 ale rasei Cornish (pentru calitatea carcasei si conformatie corporala).

Linii materne Linii paterne

N H CY1 CY2

50% N 50% CY1
50% H 50% CY2

Hibrizi tetraliniari (broileri)

25% N
25% H
25% CY1
25% CY2
Hibridul cvadruplu este mai putin productiv decat cel triplu , el beneficiaza insa si de efectul de
heterozis patern.
C. Incrucisarea rotativa : efectul de heterozis al unui hibrid rotativ este cel mai mic , insa
incrucisarea rotativa are o mare simplitate tehnologica in aplicare. Se foloseste in fermele de
exploatare pentru porci.
Efectivul de scroafe este impartit in 2 ,3 sau 4 grupe in functie de numarul raselor din care provin
masculii care participa la rotatie . Femelele dintr-un grup se imperecheaza cu vieri ce apartin unei
anumite rase primind o marcare de grup distincta. Fiicele unui grup se imperecheaza cu vierii ce
apartin rasei cu care se imperecheaza grupul vecin , primind la fatare marcarea corespunzatoare.

Duroc =

Landrace Marele Alb