MINISTERUL AGRICULTURII ȘI

INDUSTRIEI ALIMENTARE

INSTITUTUL ȘTIINȚIFICO-PRACTIC DE
BIOTEHNOLOGII ÎN ZOOTEHNIE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ

INSTRUCȚIUNE

PRIVIND APRECIEREA CALITĂȚILOR MORFO-PRODUCTIVE

A RASELOR DE OVINE PENTRU LAPTE ȘI A METIȘILOR
ACESTORA ÎN REPUBLICA MOLDOVA
 Instrucțiunea privind aprecierea calităților morfo-productive a raselor de ovine
pentru lapte și a metișilor acestora în Republica Moldova este elaborată în
Institutul științifico-practic de biotehnologii în zootehnie și medicină veterinară
(IȘPBZMV) de către – doctorul habilitat Petru Liuțcanov, doctorul Oleg Mașner,
doctorandul Ivan Tofan în colaborare cu colegii din Bulgaria doctorul Neviana
Stanceva, doctorul Gheorghi Dimov, zooinginerul Elena Baiceva.

В инструкции дана характеристика молочных пород овец разводимых в

крестьянских и фермерских хозяйствах Республики Молдова. Показаны
методы проведения основных селекционно-племенных работ, бонитировки,
контроль продуктивных признаков (молочность, плодовитость, живая масса).
Разработан метод отбора баранов-производителей для воспроизводства,
овцематок по качеству потомства и ягнят для разведения. Представлены
основные приемы определения племенной ценности воспроизводящего
поголовья, разведения овец по линиям, организации племенной работы на
ферме с ведением учета.

Рецензенты:
КИЛИМАР СЕРГЕЙ, доктор хабилитат, профессор,
член корреспондент АНМ
КИЦАНУ АНННА, доктор наук, доцент университар,
факультет зоотехнии и биотехнологии ГАУМ

Recomandat spre editare de Consiliul Ştiinţific al Institutului Ştiinţifico-

Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară, proces verbal nr.
____din _________2015.

Aprobat pentru implementare de Comisia de Zootehnie şi Medicină

Veterinară a Consiliului Tehnico-Ştiinţific al Ministerului Agriculturii şi Industriei
Alimentare a Republicii Moldova, proces verbal nr. ___din ____________ 2015

© Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină

Veterinară

Maximovca -2015
СUPRINS
Introducere

1. CARACTERISTICA RASELOR DE OVINE PENRU LAPTE

2. Marcarea ovinelor

2.1 Tipuri de numere matricole

2.2 Metode de numerație la ovine

3. BONITAREA OVINELOR

4. DISTRIBUIREA PE CLASE

5. CONTROLUL INDICILOR PRODUCTIVI

5.1 Producția de lapte

5.2 Prolificitatea

5.3 Masa corporală

6. SELECTAREA MIEILOR PENTRU CREȘTERE

7. ALEGEREA OILOR MAME DUPĂ CALITATEA DESCENDENȚEI

8. SELECTAREA BERBECILOR PENTRU REPRODUCȚIE

9. DETERMINAREA VALORII DE PRĂSILĂ

10. SELECTAREA OVINELOR

10.1 Individuală

10.2 De grup (de clasă)

10.3 Omogenă

10.4 Heterogenă

11. CREȘTEREA OVINELOR PE LINII .

12. ORGANIZAREA LUCRULUI DE PRĂSILĂ ȘI EFECTUAREA

EVIDENȚEI LA FERMĂ

INTRODUCERE
 În instrucțiunea dată sunt reflectate căile de control a indicilor productive și
bonitarea ovinelor din populația sintetică de lapte bulgară, caracteristica populației,
identificarea valorii genetice a berbecilor reproducători și păstrarea registrul
genealogic.
În dependență de valoarea de prăsilă și metodele de selecție, turma activă de
ovine se împarte în două nivele – Elita (creșterea berbecilor reproducători) și de
prăsilă (destinate reproducției).
Lucrul de prăsilă cu ovinele din populația sintetică de lapte bulgară se
efectuează în întreprinderi de stat, instituționale, agricole și de fermieri și include
următoarele tipuri de lucrări:
• Marcarea ovinelor (identificarea)
• Controlul indicilor productivi
• Bonitarea
• Selectarea
• Alegerea (alcătuirea planului de montă)
• Aprecierea valorii de prăsilă
• Lucrul cu cărțile de prăsilă

1. CARACTERISTICA RASELOR DE OVINE PENRU LAPTE

Populația sintetică de lapte bulgară

• Creată prin sistema de hibridare pe bază maternă cu lînă fină, semifină,
semigrosieră și parțial prin folosirea raselor specializate de lapte (Capnegru,
Starozagorscaia și Marișca) și utilizarea berbecilor din rasele Friză, Pleven cu cap
negru, Avasi și Starozagorscaia. În dependență de schemele folosite la crearea
PSLB în diferite regiuni ale țării se observă varietăți fenotipice între animale.

Ovinelor de clasa I sunt specifice următoarele cerințe

Masa Producția de lapte Producția de lînă, kg

Categorii de vîrstă corporală, pe 120 de zile Pe
Pe 12 luni
kg mulgătoare (litre) 16-18 luni
Berbeci reproducători 80 105 - a mamei 3,5 -
Miori (16-18 luni) 70 105 - a mamei 2,5 3,5
Oi adulte - 95 - proprie - -
Mioare (16-18 luni) 50 95 - proprie - -

• Reprezentanții tipici ale acestei populații de ovine variază considerabil de

rasele care au participat la hibridare dar în mare parte sunt mai aproape de rasa
Friză (în funcție de cota sanguină). Corp lung și lat. Ugerul este bine dezvoltat cu
formă corectă a mameloanelor, fapt ce permite aplicarea mulsului mecanizat.

• Capul este alungit, fără coarne și lână, însă se întîlnesc animale cu

pigmentație sau fără de culoare neagră. Gatul este lung, spate drept și crupă conică
sau dreaptă. Coada de lungime medie, fină și acoperită cu lînă. Lîna este albă sau
coloră, omogenă sau amestecată cu o calitate a lînii după sistema Bradford 46- 50.
Coloana vertebrală sănătoasă, însă se întîlnesc și animale cu constituție fină cu pete
negre sau maro pe membrele posterioare.

• Potențialul genetic în medie pe perioada de muls (cu excepția perioadei de

alăptare) constituie circa -150 pînă la 200 litre cu un procent de grăsime de 7,5%,
realizarea acestui indicator este în dependență de respectararea condițiilor de
alimentație și întreținere, populația sintetică nu este pretențioasă la condițiile de
creștere. Prima montă se efectuează la atingerea vîrstei de 18 luni, însă este posibil
de montat la vîrsta de 9-10 luni. Durata perioadei de gestație constituie de la 148
pînă la 152 de zile. Prolificitatea biologică este sporită - pînă la 150 de miei de la
100 de femele.
• Populație de ovine sintetice posedă adaptabilitate excelentă, care este
moștenită în bază linie materne și parțial de la rase cu comportament domol.

Rasa Friză
Rasa de ovine friză a apărut în Frislandia Estică (Olanda de Nord și
Germania). Ovinele din această rasă sunt utilizate pentru producția de lapte, carne
și lână. Este o rasă dintre cele mai productive din lume. Sunt animale specializate
însă slab potrivite pentru fermele mari, cu efectivele de animale numeroase (Кёниг
К.Х., 1974).
 Oaie adultă și berbec reproducător din rasa Friză

Animalele se caracterizează prin dimensiuni sporite, linia nasului ușor

curbată, capul nu este acoperit cu înveliș de lînă. Urechile sunt lungi și накошены
în direcția nasului. Pieptul este bine dezvoltat, adînc și larg, cu coaste bine
dezvoltate. Spatele este lung și lat, круп слегка свисший. Coada lungă, subțire și
deasemenea lipsită de lână.g
Greutatea corporală a oilor constituie 65-85 kg iar a berbecilor reproducători
75-110 kg. Lîna uniformă de calitatea 44-48 cu o lungime de 12-15 cm. Producția
de lînă la oi 3-4 kg și la berbeci reproducători 5-6 kg. Oile se deosebesc printr-o
prolificitate sporită 2-4 miei, în medie de la 100 de oi se obțin 195 capete. Vîrsta
primei monte 7-8 luni.
Oile posedă un uger larg și voluminos cu sfîrcuri tari, largi și bine separate,
care sunt direcționate în partea de jos.

Ugerul oilor din rasa Friză

Producția medie de lapte 500-550 kg, recordul rasei 1283,1 l obținut în anul
1930. Lactația durează 220-260 zile (Миллз О., 1985). În primele trei luni
producția de lapte constituie 2,6-6 l pe zi, mai apoi 1-1,5 litre. Procentul de găsime
2,73-7%, proteină 4-5%, substanță uscată 18%. Producția de lapte este în mare
măsură dependentă de genotip intensitatea alimentației. La obținerea crossurilor
rasa dipune și în generația a doua de prolificitate și producție de lapte sporită.
Deasemenea posedă indici superiori pentru a pune baza crossurilor cu rasele locale
de ovine.
Ovinele de rasa Friză sunt sensibile la climat uscat și condiții de întreținere și
alimentație necorespunătoare. Foarte dificil se aclimatizează (Димитров И., 1976).

Rasa de ovine Lacoune

Lacoune – rasă franceză de lapte-carne (foto 3). Rasă Lacoune este originară
zonei montane din sud-estul departamentului Tarn. Producția de lapte a fost
considerabil îmbunătățită în urma selecției după acest caracter din anul 1870.
Efectivul de ovine din rasa Lacoune direcționată pentru producția de lapte
constituie circa 800 mii capete. Culoarea este albă. Înălțimea la greabăn la berbeci
75-80 cm, la oi 70 cm. Greutatea berbecilor adulți 90-100 kg, a oilor 70-75 kg.
Rasă de talie medie sau mare, capul destul de lung și îngust cu profil drept sau
convex. Coada lungă și subțire. Capul fără înveliș pilos.

Rasa Lacoune
Finețea lînii 26 de mikroni. Rasa este fără coarne, rar la berbeci se întîlnesc
cornițe cu lungime de 2 cm. Sporul mediu zilnic la miei 280-300 g. Randamentul
de sacrificare 45-50%. Intervalul dintre fătări 365 zile. Prolificitatea 165-170 %.
La naștere masa corporală a berbecuților 1,7-3,5 kg, la mioare 1,5-3,2 kg. În
167-250 zile de lactație oile produc 600-1000 l de lapte cu găsimea de 5,5%, pe zi
producția de lapte constituie 2-3,6 l de lapte.
Oile sunt adaptate la mulsul mecanizat și sunt răspîndite în Spania, Portugalia,
Italia, Elveția, Austria, Ungaria, Brazilia, Tunis, SUA și alte țări.

Rasa Assaf
Ovinele din rasa Assaf au fost create în rezultatul încrucișărilor dintre rasa
Awassi și Friză. După anul 1955 cercetătorii organizației de științe agrare din Israel
(A.R.O.) au început proiectul privind sporirea prolificității în comparație cu
ovinele Awassi.
 Rasa Assaf

Animalele metise obținute 3/8 a rasei Friză și 5/8 Awassi au demonstrat

rezultate superioare. Mulți producători a ovinelor de lapte din Israel percep rasa
Assaf, ca fiind o rasă superioară după producția de lapte și carne cu un randament
sporit la sacrificare și calități gustative excelente.
Rasa cu direcția de productivitate carne și lapte este bine adaptată la metodele
de întreținere semiintensive și intensive.
Conform condițiilor din Israel, pe cînd oile aproximativ de 3 ori produc
descendenți în doi ani producția de lapte pe an constituie 450 litre. Producția medie
de lapte la oile întreținute în sistem intensiv a constituit 334 litre lapte pe 220 zile
de lactație cu 7,2% de găsime și 5,5% proteină.
Interesul față de această rasă sporește în fiece an. Este importată în Spania,
Portugalia, Cile și Peru.

Rasa Benthaimer

A fost creată în anul 1934 în nordul Germaniei regiunea Emsland din regatul
Bentheim prin metoda încrucișării oilor germane ostfrisland cu cei mai productivi
berbeci crescuți în Olanda.

Principalele calități productive

provenite din baza maternă –
oaia ostfrisland, care este
unicală după prolificitate și
producția de lapte. Producția
medie de lapte la aceste ovine
este aproximativ 550 de kg pe
an, cu 6,6% grăsime.
 Producția de lapte minimală se consideră 300 de kg de lapte pe an. Această
producție de lapte se obținea în cazul lipsei totale de nutrețuri concentrate, care se
administrează numai femelelor în perioada de alăptare de iarnă în cantitate de 0,8-
1,2 kg pe zi. În următoarele
perioade ale anului ovinele
sunt întreținute pe pășune.
Prolificitatea oilor ostfrisland
este circa 200 de miei viabili
pe 100 de oi matcă. Producția
de lînă în medie constituie
3,5 cu un randament la
spălare de 65%. Lîna acestor
ovine este semifină, dură cu o
lungime de 20 de cm. Finețea
lînii de calitățile– 44-50 (33-
40 de microni), de culoare albă.
Rasa de oi Benthaimer posedă un corp mare și viguros cu picioare lungi și
copite puternice, cu pete negre în jurul ochilor și picioarelor. Urechile sunt mari,
adesea pe vîrfurile urechilor se întîlnesc pete negre. Cap alugit și îngust cu profil
convex. Oile sunt fără coarne, iar la berbeci se întîlnesc coarne de capră. Lîna este
albă 34-40 mcm (de calitatea 44-46). Producția de lînă a berbecilor 4-5 kg, a oilor
3-4 kg. Masa corporaă a berbecilor-reproducători constituie în medie 75-80 kg,
poate atinge 110 kg. Greutatea oilor 50-60 kg pînă la 75 kg. Prolificitatea 140-150
de miei. Se caracterizează printr-un instinct matern puternic. Se deosebeșete prin
calități gustative superioare ale cărnii
Este un animal de grup, se utilizează pentru păstrarea peisajului natural,
modeste, se întrețin pe pajiști și pășuni neameliorate și mlăștinoase.
Rasa de ovine Benthaimer este pe cale de dispariție. În anul 2013 efectuvul
rasei a constituit circa 2650 cap. de oi și 130 cap. de berbeci-reproducători.

Rasa de ovine Hios

Hios – rasă greacă de ovine pentru lapte. Aceste ovine sunt urmașii ovinelor
străvechi, importate din Arabia (rasa Alsacni) prin strîmtoarea Bal-el-Mandeb a
Mării Roșii. În Grecia aceste ovine s-au încrucișat cu ovine din tipul Țakel și
Caraman, apoi au fost aduse pe insula Hios unde și au fost descrise ca rasă
grecească Hios în anul 1954. Berbecii posedă coarne lungi și spiralate iar oile sunt
cu coarne și fără.
Culoarea este albă cu pete negre întîlnite pe cap, membre și abdomen. Coada
este lungă și cu seu, cu o lățime la bază de 9-12 cm și se îngustează spre vîrf (în
formă de conus). Lîna este scurtă, semifină cu o finețe de 31 de microni.
Greutatea berbecilor adulți constituie 70-80 kg, iar a oilor 60-65 kg. Înălțimea
la greabăn la berbeci 65-82 cm iar a oilor 60-73 cm. La naștere mieii unipari
cîntăresc 4,5-4,8 kg, mieii gemeni 4-4,2 kg iar tripleții 3,6-3,8 kg. Greutatea
miorilor la vîrsta de un an constituie 60 kg iar a mioarelor 55 kg. Prolificitatea
rasei este înaltă de la 1 la 6 miei, în medie 190 – 200%.

Rasa Hios

Pe 120-260 de zile lactante oile produc 150-400 l de lapte cu un procent de

grăsime 4,9-7,85%, proteină 5,5-5,9%, substanță uscată 16,5-17,2%. Pe zi se
obține 1-1,5 l de lapte. Lapte este perfect pentru producerea a 10 tipuri de cașcaval
(Feta și al.). Oile în medie se exploatează 6 lactații. Rasa este adaptată la mulsul
mecanizat.
Oaie cu miei gemeni

Procentul mortalității mieilor la naștere constituie 4,5%, pînă la înțărcare

13,5%. Mieii în vîrstă de 3 luni posedă masa corporală de 23-30 kg. Sporul mediul
zilnic al mieiilor 185-225 g. Randamentul la sacrificare 45-52 %, randamentul de
carne în carcasă 65%. Maturitatea fiziologică se instituie la 8-9 luni. Această rasă
este adaptată la întreinere în stabulație, este destul 2-3 ore pe zi pentru pășunare.
Alimentația: 20 % nutrețuri grosiere și 80 % concentrate.
Intervalul dintre fătări 141-156 de zile. La 50% din oi fătate pot apărea
căldurile. Capacitate de adaptare la condiții concrete. Se adaptează reușit la
condițiile locale (mediteraniene), însă necesită condiții satisfăcătoare de nutriție și
întreținere. Rasa este sensibilă la vînturi, temperaturi reci și umeditate.

Ovine din rasa Awassi

Awassi este o rasă de ovine cu lîna grisieră din Turcia, Israel, Siria, din
întregul orient Mijlociu și Asia de Vest. A fost creată prin selecția locală, este o rasă
străveche. Deaceea și este multifuncțională, direcția de producție lapte-carne-lînă.

Rasa Awassi

La berbeci sunt prezente coarnele, la oi în mare parte lipsesc, însă la 30 % de

oi posedă coarne. Foarte rar la rasa dată cresc cîte 4 coarne pe cap. Coada este de o
lungime medie cu seu în forma literei S. Greutatea cozii la berbeci 5-12 kg, iar a
oilor 4-6 kg. Capul este concav, în special la berbeci, urechile lungi și atîrnate.
Uniformitatea învelișului pilos este bună, de culoare albă cu marcaje roșii sau
negre pe cap, membre uneori cu pete. Lîna este grosieră, cu lungime de 15-25 cm,
finețea medie de 60-90 mikroni, puful și fibrele intermediare au lungimea de 8-12
cm cu finețea de 35-45 mikroni. Producția de lînă brută la berbeci constituie 2,5-4
kg, la oi - 2-3 kg.
 Turmă de oi din rasa Awassi
Înălțimea la greabăn la berbeci 68-78 cm, la oi 62-70 cm. Greutatea corporală
a berbecului adult 75-110 kg, a oilor 55-75 kg.
La naștere greutatea mieilor 3-6 kg, la vîrsta de 4 luni 25-40 kg, la vîrsta de 6
luni 32-55 kg, la 12 luni miorii 50-70 kg iar mioarele 42-50 kg.
Din cauza producției de lapte înalte sporul mediu zilnic a mieilor constituie
200-350 g. Prolificitatea redusă 100-130%. Producția de lapte la oi este sporită, pe
120-180 de zile lactante se obține 100-250 litre de lapte cu un procent de grăsime
de 7-11%. Producție de lapte mai sporiă (400-1300 l) oferă Awassi ameliorat.
Această rasă bine este adaptată la zone secetoase, posedă o rezistență sporită
și nepretențioasă, pretențioasă la ploi preferînd șoproanele. Carnea cu un gust
caracteristic puternic și miros de carne de oaie.
 2. Marcarea
2.1. Tipuri de numere matricole
În scopul selectării ovinelor în turmele de control și a descendenților acestora
pentru creșterea ulterioară se aplică numere matricole:
a) număr unic de identificare
În scopuri administrative și în conformitate cu Decretul numărul 6 din
16.01.2003 al MAIA, toate categoriile de ovine din fermele de prăsilă și cele de
producere întregul efectiv se numerotează cu numere matricole de la SITO.
Identificarea se efectuează pe calea atașării pe urechea stîngă a animalului a
crotalelor galbene de plastic.
Sub acest număr animalele se înregistrează în Sistemul național informațional
pînă la finele vieții.
b) Numărul mamei
Se aplică pe urechea dreaptă pînă la a 10 zi de la naștere (în cazul lipsei
numărului unic de identificare). În baza acestui număr se toată informația referitor
la animal se păstrează pînă la momentul aplicării numărului individual.
c) Numărul individual
Se aplică pe urechea dreaptă mieilor care sunt selectați pentru creșterea
ulterioară la înțărcare sau la vîrsta de 100 de zile. În fiecare an numerele din turmă
se încep de la unu iar înaintea lui se înscrie ultima cifră din anul nașterii. De
exemplu: numărul individual 5134 se citește, mielul este născut în anul 2015 iar
numărul de rînd la numerotare este 134. Toată informația referitoare la mieii după
înțărcare se întocmește în baza numerelor individuale, care se citesc conform cifrei
anului de naștere.

2.2. Metode de numerație la ovine

În țară se folosesc urmmtoarele metode de bază pentru numerația ovinelor din
turmele de control:
a) Tatuajul
Tatuajul este forma obligatorie de numerotare a ovinelor din turmele de Elita
(creșterea berbecilor - reproducători) și de prăsilă (reproducători). Tatuajul poate fi
dublat cu alte metode de marcare curentă. Tatuajul se efectuează cu cleștele de
tatuaj, care sunt completate cu numere din ace. Numere se introduc în celule
speciale din clește oglindite, pentru a fi citite de pe urechi. Cifrele sunt predispuse
pentru urechea stîngă de la bază la vîrf, iar pe urechea dreaptă de la vîrf la bază.
Înainte de tatuare urechea animalului este dezinfectată cu soluție de spirt
rectificat. Tatuajul se aplică pe partea internă a urechii între două sfîrcuri, unde de
regulă această regiune este lipsită de înveliș pilos. Cu ajutorul cleștelor se
comprimă urechea pînă la momentul cînd acele vor străpunge sfîrcul și se vor
atinge de partea dorsală a cleștelor. Îndată după înlăturarea cleștelor locul perforat
este prelucrat cu pastă specializată din cenușă, spirt rectificat 95% și glicerină de
5% cu adăugarea cernelei negre.
b) Numerotarea cu crotale
 Numerotarea cu crotale este o metodă cea mai răspîndită din practica ovicolă.
Avantajul metodei constă, metoda se efectuează destul de repede, ușor se citește
numărul anumalului fără fixarea acestuia.
Se utilizează diferite tipuri de crotale, confecționate din plastic compatibil
biologic, care pot avea diferite forme, culori și dimensiuni. Acestea se aplică cu
ajutorul unor clește speciale (aplicator), o parte a crotaliei cu vîrful ascuțit după de
străpunge urechea se fixează de cealaltă parte a crotaliei.
Crotaliele pot fi folosite pentru numerarea animalelor la care se întîlnesc
urechi pigmentate și ca dublarea numărului la numărul individual aplicat prin
metoda tatuajului.
c)
в) Таврирование
Методом таврирования номеруются все рогатые бараны-производители.
Таврирование осуществляется с нагретыми на огне металлические цифры
(тавра). На правом роге выжигается индивидуальный номер, татуировка
которого на правом ухе. Таврение должно осуществляться до бонитировки
ремонтных баранчиков и их продажи.
d) Numerotarea prin preducit
Se efectuează cu ajutorul cleștelor specializate și a дыроколов potrivit
metodei lui Ivanov. Cu cleștele se aplică numere înafară de numărul de naștere.
e) Numerarea cu vopsea
Numerația cu vopsea se aplică cînd numerele vor fi folosite în decursul
perioadei scurte de timp (fătare, monta și alte măsuri). Sunt folosite diferite culori
imprimate cu aerosoluri acetonate, care în urmă dispar și în timp scurt sunt spălate
fără a deteriora lîna.

3. BONITAREA OVINELOR
Bonitarea ovinelor este aprecierea complexă a constituției, exteriorului,
indicilor calitativi și cantitativi.
Sarcina principală a bonitării este evaluarea şi deducerea celor mai
productive animale conform sarcinilor de ameliorare şi cerinţelor standardului,
pentru asigurarea obţinerii unei descendente cît mai productive.
Datele sunt înscrise cu folosirea cheii de bonitare.
Bonitării individuale sunt supuşi:
• Miorii pentru reproducere și realizare ca material de prăsilă care au atins
vîrstă de un an;
• Mioarele pentru reproducere și realizare ca material de prăsilă care au atins
vîrstă de un an;
• Reevaluarea oilor adulte în vîrstă de doi ani, care după prima bonitare le-au
fost atribuite clasa elita și sunt predispuse pentru apreciere după descendenți.
Înafară de bonitare, anual se efectuează aprobarea berbecilor-reproducători și
reevaluarea oilor matcă pînă la începerea sezonului de montă în timpul cîntăritului
de toamnă.
 La efectuarea lucrului de prăsilă cu turmele noi formate, bonitării sunt supuse
toate animalele corespunzătoare pentru creștere, oile matcă și berbecii mai în vîrstă
de un an potrivite pentr lucrul de prăsilă.
Bonitarea ovinelor se efectuează primăvara înainte de tuns. Se exclud de la
bonitare animalele bolnave și aflate stare nesatisfăcătoare de sănătate.
Bonitarea diverselor categorii de ovine se efectuează de zootehnicienii-
selecționeri care au trecut o instruire specială referitor bonitarea ovinelor și de
către cercetătorii științifici din ovicultură.

3.1 Cheia bonitării

Bonitarea ovinelor pentru lapte și metișilor acestora cu alte rase din direcția
de productivitate de lapte se efectuează după următorii indicatori cantitativi și
calitativi:
La vîrsta de un an:
• Rasa
• Desimea lînii
• Lungimea lînii
• Ondulația
• Calitatea lînii
• Uniformitatea
• Culoarea usucului
• Extinderea lînii
• Constituția
• Exteriorul
• Nota generală
• Masa corporală
• Producția de lînă
La 2,5 ani după fătare –
• Aprecierea ugerului

Unele aspecte, în general, sunt elementele cheii de bonitare după care

apreciază în timpul evaluării selecționerii. Aprecierea după unele aspecte sunt
înregistrate prin intermediul literelor, numerelor și semnelor. Cheia de bonitare este
obligatorie pentru toți selecționerii.
Rasa
Rasa este determinată la începutul bonitării și se marchează cu majuscule,
luate de la începutul numelui său. La ovinele metise se înregistrează inițialele
raselor care au participat la încrucișare: ♀ȚG x ♂AF – metis, oaie matcă din rasa
Țigaie și berbec din rasa Assaf – I generație. ♀(ȚG х AF) х ♂ AF – metis din
generația a doua, oaia matcă din I generație și berbecul Assaf încrucișată cu
berbecul Assaf. Descendența de miei obținută la creșterea «în sine» a metișilor din
tipul dorit se notează numai prin genearție. De exemplu – II-ua generație la
creșterea «în sine» II- ua.
Desimea lînii
 Este un caracter de rasă, fiind variat nu numai în cadrul unei rase, dar şi a
unor populaţii. În condiţii egale (lungimea şuviţei, fineţea lînii şi conformaţia
animalului) o desime mai mare a învelişului pilos asigură o producţie de lînă mai
înaltă, fiind totodată şi mai puţin impurificată. Se apreciază vizual prin palpare:
“М” – satisfăcătoare
“М+” – deasă
“М-” – rară

Lungimea lînii
Influenţează producţia de lînă a animalului. Lungimea este deosebit de
importantă pentru prelucrare și confecţionarea stofelor, postavurilor tehnice sau
pentru tricotaje. Cea mai solicitată este lîna care are lungimea peste 9 cm.
Lungimea lînii se determină în special la spată, ceva mai sus de linia medie a
corpului. Se măsoară cu rigla centimetrică cu precizie de 0,5 cm de la bază pînă la
vîrful șuviței libere. Se notează prin litera "L" iar cifra se înscrie după literă.
Exemplu: "L10,5" – se citește, lungimea lînii este de 10,5 cm.

Ondulaţia lînii
Ea determină unele însuşiri calitative şi tehnologice ale lânii. Ondulaţia
trebuie să fie normală, bine exprimată şi uniformă pe toată lungimea şuviţei. Se
cercetează tactilovizuat în regiunea spetei şi se notează:
“O” - normală, bine exprimată, în număr de 2-4 pe 1 cm de lungime a şuviţei
(lungimea şi înălţimea ei sunt aproximativ egale).
“O+” - înaltă (înălţimea comparativ cu lungimea ei este mai mare).
“O-“ - joasă, nesatisfacătoare.

Calitatea lînii
Calitatea lînii se determină vizual la oaia bonitată și cînd lîna este:
- Однородная - квалифицируется по Бродфордской классификации
- Неоднородная полугрубая - указывается "ПГ";
- Неоднородная грубая - указывается "Г".
Calitatea lînii se înscrie în cifre, exprimînd calitatea lînii în mcn. Indicii
lungimii și calității lînii se înregistrează în registrul de bonitare, nu se iau în
considerație la determinarea clasei animalului. Aceste date se folosesc numai în
cazul selecției la tipizarea lînii.
Calitatea Calitatea în microni
80- 14.5-18.0
70- 18.1-20.5
64- 20.6-23.0
60- 23.1-25.0
58- 25.1-27.0
56- 27.1-29.0
50- 29.1-31.0
48- 31.1-34.0
46- 34.1-37.0
44- 37.1-40.0
40- 40.1-43.0
36- 43.1-55.0
 32- 55.1-67.0

Clasificarea Bradford a lînii однородной

Uniformitatea lînii.
Este de dorit, ca uniformitatea să fie egală как по руну, так и по тонине
волокон в штапеле. Уравненность шерсти в штапеле тем выше, чем меньше
утонченных пуховых и коротких волокон. Отсюда, она тем. больше пригодна
и для производства технических сукон.
Uniformitatea lînii se determină prin raportul fineţei şi lungimii fibrelor pe
spată şi coapsă. Dacă diferenţa fineţii probelor (fibrelor) colectate de pe aceste
regiuni corporale nu depăşeşte o calitate după sistemul Brodford, atunci lîna se
considera uniformă şi, invers.
“U” – potrivită (diferenţa între fineţea fibrelor de pe spată şi coapsă este de o
calitate;
“U+” – foarte uniformă (fineţea fibrelor de pe spată şi coapsă este aceeaşi).
“U-“ – nesatisfăcătoare (diferenţa între fineţea fibrelor de pe spată şi coapsă este
mai mult de 2 calităţi.
Culoarea usucului
Se apreciază vizual după culoare. Usucul cel mai preferat este de culorile alb
şi crem-deschis, uşor lavabile la spălare.
“A” – alb.
“Cr.d” – crem deschis.
“Cr.” – crem.
“G” – galben.
Extinderea lînii
Exprimă gradul de acoperire a principalelor regiuni corporale ale ovinelor cu
lînă de cojoc, în special, pe abdomen şi membre (anterioare şi posterioare pînă la
jarete).
“00000” – extindere excelentă.
“00000” – extindere satisfăcătoare.
“000” - extindere nesatisfăcătoare.
Constituția
Se determină vizual în baza aprecierii conformaţiei şi dezvoltării corporale,
grosimii şi densităţii pielii, desimii şi fineţii învelişului pilos.
La selectarea ovinelor se acordă o mare atenție constituției, deoarece numai
animalele cu o constituție puternică se atestă a fi rezistente la condiții
nesatisfăcătoare de alimentație și întreținere și posedă o productivitate sporită.
"Cr" – conformaţia corporală armonioasă, osatura rezistentă, pielea subţire
şi densa, lîna elastică;
"Cf" – constituție cu înclinație spre fină.
"Cg" – constituție cu înclinație spre grosolană.
Exteriorul
Este în dependență de tipul morfoproductiv al ovinelor și indică starea de
sănătate a animalului. Ovinele robuste au membre drepte, trunchi adînc, spinare
lungă şi dreaptă, coastele puţin încovoiate, osatură bine dezvoltată, ce favorizează
realizarea unei producţii bune de lîna şi calitatea blănurilor.
Animalul se apreciază avînd în vedere raportul de dezvoltare a diferitelor
părți corporale. Se iau în considerație diferite neajunsuri de exterier, care se înscriu
în registrul de bonitare în forma dreptungiulară care conține următorii indicatori:
greabăn îngust животное с тонким костяком

spate scurt

провислая спина

плотная спина

crupă îngustă

свислый крестец

узкие груди
короткий крестец

Descrierea exteriorului cu ajutorul sistemei de dreptunghi

"E" - excelent (dorit)
"E -" - satisfăcător
"E =" - nesatisfăcător

Nota generală
Nota generala se acordă animalului pe baza aprecierii dezvoltării corporale,
exteriorului, constituţiei şi însuşirilor principale ale lînii. Se exprimă prin sistemul
de cinci puncte şi se marchează prin nule în felul următor:
«00000» - animale excelent dezvoltate cu greutatea corporală şi producţia
de lînă mare (peste 10%) comparativ cu cerinţele minimale pentru ovine de tip
dorit;
«0000» - animale bine dezvoltate, productivitatea cărora
corespunde cerinţelor tipului dorit;
«000» - animale cu o dezvoltare şi productivitate suficienta.

Masa corporală
Masa corporală. Determina dezvoltarea generală şi productivitatea ovinelor.
Se apreciază prin cîntărirea individuală a oilor (toamna înainte de însămînţare) şi
mieilor (la naştere, la 20 de zile, 3 luni şi la înţărcare). Tineretul se cîntăreşte la
vîrsta de 12—15 luni, în timpul bonitării, iar berbecii primăvara înainte de tuns.

Producția de lînă
Producția de lînă se determină pe calea cîntăririi individuale a fiecărui cojoc
în stare brută pe parcursul tunsului. Producţia de lînă netă a berbecilor
reproducători, tineretului de prăsilă şi a oilor din grupa de selecţie se determină pe
baza randamentului la spălare apreciat în condiţii de laborator.
 Aprecierea ugerului
Ugerul se apreciază la I lactație pe parcursul efectuării 1-lui sau al 2-lea muls
de control, după mărime, lungimea sfîrcurilor și amplasarea lor.
а) mărimea ugerului – se înscrie cu litera "U"
"U +" - voluminos;
"U" - normal;
"U-" - mic

б) lungimea sfîrcurilor – se înscrie cu litera "S"

"S +" - lungi;
"S" - normale;
"S -" - scurte;
е) amplasarea sfîrcurilor - schema 1
"5" – amplasament corect;
"4" – amplasați într-o parte;
"3" – несимметрично amplasați;
"2" – amplasați spre bază;
"1" - асимметрично размещены

Schema 1

4. Distribuirea pe clase
Rasele de ovine specializate pentru lapte și metișii acestora sunt clasați în trei
clase:
I clasă – animalele corespund cerințelor rasei de lapte;
Clasa Elita – animalele sunt superioare cerințelor rasei de lapte de la 10 la
20%;
Clasa elita-record - animalele sunt superioare cerințelor rasei de lapte cu
circa 20%;
Animalele cu producție de lapte joasă, atestate cu neajunsuri de exterior,
constituție fină și cu uger subdezvoltat nu se acordă clase.
Pe parcursul bonitării se determină clasa, însă aceasta poate fi corectată în
baza datelor obținute pe producția de lapte și masa corporală.
Exemplu rezultatelor de bonitare a oilor adulte din rasa de lapte Assaf: lînă
deasă, lungimea lînii 10,0 cm; ondulația normală; calitatea lînii 48, lîna este foarte
uniformă, usucul de culoarea crem-deschis, constituția robustă, exteriorul tipic,
nota generală excelentă, sfîrcurile lungi și amplasate corect, clasa Elita.

Аssaf М+L10O48U+Cr.d E00000UС+-El

5. Controlul indicilor productivi

 5.1. Producția de lapte
Producția de lapte este indicele de bază în selecția ovinelor de lapte. Se
determină prin măsurarea cantității de lapte muls în litre de la animale în perioada
de muls, în conformitate cu metodele indicate în nomenclatorul Comitetului
Internațional de înregistrare a animalelor (ISAK).
5.1.1. Metode de control și de calcul în turmele de clasa elita
În turmele elita în partea de control de la populația SLB mulsul de control al
oilor se efectuează în prima și a doua lactație. În dependență de sistemul de
producere, muls și întreținere, se folosește unul din următoarele metode:
Metoda AS - testul lunar corectat (seara/dimineața) cum ar fi alcătuirea
volumului total de lapte, produs de la întregul efectiv din cele două mulsori.
Măsurarea se efectuează în una din mulsori din ziua mulsului de control.
Laptele muls de oaie se înmulțește cu coeficientul pe turmă.
Metoda AT – testul lunar, în care măsurarea se efectuează la una din mulsori
din ziua mulsului de control, cu intervalul dintre aceastea de 12 ore. În primul muls
de control din turmă, măsurarea se efectuează la mulsul de dimineață, dar
următoarea măsurare se înfăptuește la mulsul de seară, laptele muls de la fiecare
oaie se înmulțește cu 2.
Termenii utilizați la studierea producției de lapte:
► Perioada de alăptare – zilele de la fătare pînă la înțărcare;
► Perioada de muls – zilele de la înțărcarea mieilor pînă la sfîrșitul mulsului
oilor;
► Perioada de control – zilele dintre două mulsori de control consecutive.
Perioada medie de continuitate constitue 30 de zile, cu excepția primului muls de
control;
► Ziua de control – ziua în care se efectuează mulsul individual de control a
turmei. În cazuri excepționale poate fi efectuat cu 3 zile mai devreme sau mai
tîrziu, în caz cînd următorul control se termină în intervalul necesar, începund cu
ziua regulară de control;
► Producția de lapte marfă – laptele obținut de la înțărcarea mieilor pînă la
finele mulsului oilor;
► Producția de lapte pe lactație – laptele obținut pe perioada de la fftare pînă
la finele mulsului oilor.
Prima zi de control se efectuează între a 4 și a 15 zi după începerea mulsului,
iar pentru alte categorii de oi – nu mai tîrziu decît la 52 de zile după înțărcarea
mieilor. Oile la care perioada de la înțărcare pînă la primul muls de control
constituie mai mult de 52 de zile acestea nu se controlează. Intervalul dintre
mulsurile de control constituie 30 ± 3 zile.
Intervalul maximal dintre două mulsori de control consecutive la aceleași oi este de
70 de zile. Se admite ca în timpul perioadei de muls a evita efectuarea unui muls
de control. Este permis ca în perioda de muls de a evita efectuarea controlurilor.
Cantitatea de lapte pentru această perioadă de control, se obține prin media
rezultatelor precedente și următoare a mulsului de control.
Perioada de control ea sfîrșit atunci cînd laptele muls este mai mic decît
standardul minimal – 200 ml/g pe zi.
 Sfîrșitul perioadei se consideră data după 15 zile de la precedentul (ultimul)
control.
Cantitatea de lapte se măsoară după greutate (în grame) sau după volum
(mililitre). Recalculul din mililitre în grame se efectuează pe calea înmulțirii cu
1,032 (coeficient), ceea ce corespunde cu densitatea normală a laptelui de oaie.
Precizia de măsurare ± 40 ml (g).
Continuitatea perioadei de alăptare se calculează pe datele de fătare și
înțărcare. În caz cînd nu se știe exact data înțărcării, perioada de alăptare se
determină prientativ – se introduc zilele datei fătării pînă la 15 zile din momentul
primului muls de control.
Producția de lapte se calculează pe 120 de zile a perioadei standarde de muls.
Se efectuează minimal 4 sau 5 mulsuri de control, în dependență de continuitatea
perioadei de muls. În cazul prelungirii perioade de fătare se poate efectua muls de
control adăugător (de exemplu: de la două pînă la trei săptămîni dintre două
mulsori de control consecutive, în scopul acoperirii începutul mulsului oilor fătate
în raport cu intervalul dintre deja oilor controlate după producția de lapte).
Controlul producției de lapte după metoda AS se efectuează astfel: dimineața
în ziua mulsului de control, la mulsul oilor se ea în considerație laptele la fiecare
oaie separat și în total cantitatea de lapte obținută din turmă în timpul mulsului de
control.
Producția de lapte a fiecărei oi în ziua de control se calculează pe calea
înmulțirii cantității obținute la mulsul de control individual de dimineață la
coeficientul pe turmă, stabilit în ziua de control în modul următor:

laptele de dimineață + laptele de seară

C = laptele de dimineața

De exemplu: în ziua de control de la turma de control dimineața s-a muls 40

litre și seara 33 litre de lapte. Coeficientul în acest caz va fi:
40 + 33 77
C = 40 = 40 = 1,825

Dacă oaia Nr. 255 din această turmă s-a muld dimineața 400 ml, înseamnă că
în ziua de control se va obține 730 ml în rezultatul înmulțirii cantității de lapte la
coeficient – 400 ml x 1,825 = 730 ml.
Laptele de la fiecare oaie în perioada de control se calculează pe calea
înmulțirii mulsului de contro pe zi cu numărul de zile din perioada de control.
Coeficientul turmei este veridic în cazul perioadei de control, în decursul cînd se
efectuează controlul.
Producția de lapte a fiecărei oi pe perioade separate în sumă obținem
producția de lapte pe întreaga perioadă de muls.
Continuitatea perioadei de muls a fiecărei oi se determină prin însumarea
zilelor din toate perioadele de control cu zilele finale ale mulsului.
Producția medie zilnică de lapte se calculează pe calea împărțirii cantității
laptelui obținut în perioada de muls pe continuitatea perioadei de muls în zile.
 Pentru calcularea producției de lapte în perioada de muls sunt necesare
următoarele date:
- Data fătării;
- Data înțărcării
- Data primului și următoarelor mulsori de control;
- Laptele muls pe fiecare muls de control efectuat (pe perioadele de control);
- Data sfîrșitului mulsului oilor.
Exemplu de calcul a producției de lapte în perioada de muls:
1. efectivul de oi - 21 cap
2. data fătării - 01.01.
3. data înțărcării -14.02.
4. primul control - 23,02. – cantitatea de lapte -1,200 l
5. al doilea control - 25.03. – cantitatea de lapte -1,300 l
6. al treilea control – 25.04. – cantitatea de lapte -1,000 l
7. al patrulea control – 25.05. – cantitatea de lapte – 0,700 l
8. al cincilea control – 25.06 – cantitatea de lapte – 0,300 l
Metoda de calcul:
Perioada de alăptare - 31 + 14 = 45 zile
Perioada de muls: (10 +15) +30 +30 +30 +30 = 145 zile
Data orientativă de finisare a mulsului – 25.06 + 15 = 09.07.
Producția de lapte - 25x1,2 + 30x1,3 + 30x1,0 + 30x0,7 + 30x0,3 = 129 l
Producția medie zilnică de lapte = 129: 145 = 0,9 Lapte muls în de 120 zile = 0,9 х
120 = 108 l
Metoda alternativă lunară AT poate fi folosită în turmele, unde se utilizează
mulsul manual de două ori pe zi cu intervalul dintre mulsori de 12 ore. La primul
control măsurarea se efectuează la mulsul de dimineață, iar următoarea măsurare se
efectuează seara, laptele muls de la fiecare oaie se înmulțește cu 2. Al treilea
control se efectuează pe parcursul mulsului de dimineața, iar a patrulea la cea de
seară, ș.a.m. Metodica de calcul eate identică cu metoda AS.

5.1.2. Metodele de control și de calcul în turmele de prăsilă

În turmele de prăsilă, unde 70% din oi sunt de clasa elita și prima clasă și se
pregătesc să producă berbeci, în prealabil în decursul a trei ani se efectuează lunar
mulsuri de control după metoda alternativă AT.
În turmele, unde se produc animale de remontă numai pentru scopuri
personale de folosință și pentru realizare pentru carne, deasemenea care sunt
înscrise în capitolul D al cărții genealogice, se aplică metoda D – de prognoz a
producției de lapte.
Se efectuează două mulsori de control pe parcursul perioadei de muls.
Primul control se desfășoară după 45 de zile de la înțăecarea mieilor și al
doilea după 60 de zile după primul.
Producția de lapte pe 45 (M45) și pe 90 de zile de control (M90) se calculează
identic, cum ar fi întregul control al producției de lapte.
Producția de lapte prognozată pe 120 de zile se determină după următoarea
formulă:
 Prod. prog. = 120 (0,31+ 0,40 х M45 + 0,23 х M90)

Metoda D se utilizează la începutul lucrului de prăsilă cu turme noi, la care nu

se înregistra controlul productivității animalelor și cu o proviniență necunoscută.
Controlului în primul an se supun toate animalele din turma nou formată, iar în
continuare pe prima și a doua lactație.

5.2. Prolificitatea
Prolificitatea se controlează la toate oile indiferent de direcția de
productivitate. Prolificitatea individuală se determină după cantitatea de miei
născuți la un an de fătare. Prolificitatea de grupă, de turmă sau de rasă se determină
în procente. Fertilitatea unui grup de oi din turmă sau din rasă sedetermină în
procente, avînd în vedere:
a) Prolificitatea biologică
Raportul dintre numărul de miei născuți vii, morți și avortați la numărul de oi
fătate.

Prolificitatea N-rul de miei (vii, morți și avortați) х100

biologică în% = Numărul de oi fătate

b)Prolificitatea de producere – se efectuează la dorința fermierului.

Raportul dintre numărul de miei născuți vii și numărul de oi la 1 ianuarie.

Prolificitatea Numărul de miei născuți х 100

de producere în% = Numărul de oi la 1 ianuarie

În turmele de control prolificitatea oilor se calculează în fiecare an. Se

înregistrează cantitatea și sexul mieilor născuți de la fiecare oaie. Se notează mieii
născuți morți și avorturile obținute.

5.3. Masa corporală

Importanța masei corporale este determinată că alături de o energie sportită de
creștere la o vîrstă devreme și realizarea altei productivități determină eficiența
acestei ramuri din zootehnie. Alături de alți indici de direcție, masa corporală se
determină prin parametrii de standard a liniilor separate de creștere în ovicultură.
Masa corporală este un indice de selecție, care se controlează în ovicultură pe toate
direcțiile productive. Dinamica fenotipică în perioada procesului de selecție
prezintă un interes sporit.
a) Masa corporală la înțărcare
Masa corporală la înțărcare se transmite pe cale genetică. Se consideră la toți
mieii selectați pentru reproducere cu exactitate de 0,5 kg, avînd în vedere vîrsta
exactă în zile la înțărcare.
b) Masa corporală a mioarelor la vîrsta de 18 luni
 Masa corporală a mioarelor la vîrsta de 18 luni se ea considerație individual în
turmele de elita, cu precizie de 1,0 kg după tuns, dar nu mai tîrziu decît după 30 de
zile de la însămînțare.
c) Masa corporală a miorilor la vîrsta de 16-18 luni
Masa corporală a miorilor la vîrsta de 16-18 luni selectați pentru remontă a
turmei și realizare se ea în considerație înainte de bonitare cu precizie de 1,0 kg.
d)Masa corporală a berbecilor la vîrsta de 2,5, 3,5 și 4,5 ani.
Masa corporală a berbecilor la vîrsta de 2,5, 3,5 și 4,5 ani se ea în considerație
înaite de aprobare cu precizie de 0,1 kg.
Observații: masa corporală a animalelor se cîntărește dimineața, înainte de
hrană, după 12 ore de голодной выдержкой.
6. Selectarea mieilor pentru creștere
La vîrsta de o lună în turmele de clasa elita, în care se petrece lucrul de
selecție se efectuează prima selectare a mieilor. La bază – determinarea mieilor de
sex femel și mascul pentru creștere. Se apreciază după tip, dimensiuni, exterior,
constituție și producția de lapte a mamelor. A doua selectare și apreciere a tuturor
berbecuților și mioarelor rămași pentru creștere după aceleași criterii se efectuează
la înțărcare și aplicarea numerelor matricole pe urechi.
7. Alegerea oilor mame după calitatea descendenței
Oile matcă de clasa elita și prima se selectează după calitatea descendenței. Se
efectuează pe calea comparării indicilor cantitativi și calitativi la descendența
acestor mame.
Oile matcă care oferă în decursul a două fătări descendență excelentă și tipică
se consideră superioare în capacitatea sa de a transmite calitățile descendenților.
Pentru oile care au fost însămînțate cu doi berbeci excelenți dar diferiți și nu au
demonstrat descendență satisfăcătoare, se consideră că acestea nu transmit
calitățile sale pozitive descendenților.

8. Selectarea berbecilor pentru reproducție

Scopul de bază în fermele de prăsilă – constituie constituirea grupurilor de
berbeci cu calități genetice valoroase și cu o reproducție excelentă. În turmele unde
se cresc pentru remontă și realizare, grupul trebuie să fie format prin selectare și
alegere a berbecilor din propria producere și achiziționarea din alte turme. În alte
gospodării grupele de berbeci sunt constituite din contul achiziționării. Pentru
creșterea berbecilor sunt utilizate turmele de clasa elita incluse în programa de
ameliorare a creșterii. Aceasta este aprobată de comisie, propusă către direcția
de ,,Zootehnie” a Ministerului agriculturii și a furajelor la propunerea Asociației
naționale de creștere a PSLB.
Selectarea berbecuților pentru remontă și realizare trebuie efectuată la
atingerea vîrstei de 1 lună. În acest scop, este analizat individual întreg efectivul de
berbecuți și se alege cu 40-50% mai mult de la efectivul planificat pentru creștere.
La vîrsta de 100 de zile berbecții sunt din nou apreciați după exterior și în baza
rezultatelor în turme numeroase sunt separați în grupe pentru alimentație și
creștere. Dacă efectivul nu este prea mare se asigură alimentație sinestătătoare.
 La analizele efectuate sunt excluși cu deficiențe de exterior, dezvoltare și alți
indici. Pînă la vîrsta de 16-18 luni, miorii periodic în fiecare trei luni sunt supuși
analizelor de dezvoltare corporală și starea de sănătate. La vîrsta de 16-18 luni
miorii se bonitează și aprecierea se efectuează după proctivitatea proprie și
productivitatea ascendenței.
În dependență de proveniență, bonitare și productivitate, miorii se
repartizează pentru remontă sau realizare.

9. Determinarea valorii de prăsilă

Valoarea de prăsilă (VP) a animalelor pentru reproducere este aprecierea
individuală a unor indici. Selectarea indicilor se efectuează în dependență de
direcția de productivitate al rasei. La toate rasele se apreciază masa corporală, însă
la cele de lapte – producția de lapte, animalele se apreciază separat pe rase.
Parametrii genetici pentru apreciere și modelul recomandat se determină
deasemenea pe rasă. Valoarea de prăsilă (VP) a animalelor, se determină în baza
indicilor stabiliți a productivității sale proprii sau a productivității rudelor din toate
măsurătorile posibile.
La determinarea valorii de prăsilă se utilizează metode statistice, aprobate de
către Comitetul internațional de monitorizare a animalelor. Calculele se efectuează
de organizația autorizată (asociații de creștere și cercetători științifici). Exactitatea
valorii de prăsilă se determină în procente și a.ș. coeficientul de siguranță, care este
dependent de cantitatea de informație folosită pentru aprecierea valorii de prăsilă.
În cît nu ar fi de bună originea și productivitatea la berbeci, valoarea de
prăsilă adevărată a lor poate fi determinată prin aprecierea berbecuților tineri.
Miorii care au obținut o apreciere pozitivă după origine și productivitatea proprie
se apreciază și după descendență.
Toți berbecii-reproducători de bază înainte de a fi folosiți masal trebuie să fie
apreciați după origine și побочным родственникам. Aprecierea berbecilor după
calitatea descendenței se desfășoară de la 1,5 ani, dar dacă este posibilitate și de la
7-9 luni.
Dintre berbecii de remontă selectați și achiziționați avînd în vedere originea
lor, după datele bonitării și la nivelul indicilor de selecție se selectează pentru
apreciere cei mai superiori. Ei trebuie să fie robuști, ce trebuie pentru remonta
berbecilor de bază.
Aprecierea calităților ereditare a berbecilor trebuie să fie efectuată numai în
condiții optime de alimentație și creștere a ovinelor. În caz contrar, rezultatele vor
fi neautentice.
Berbecii selectați pentru apreciere după calitate sunt folosiți pentru
însămînțarea oilor-mame din clasa I. Oile selectate trebuie să fie după posibilitate
de aceeași vîrstă, aliniate după tip și productivitate. Numărul acestora trebuie să fie
nu mai mic de 15-20 de oi. La selectare nu se acceptă inbridingul. Toți mieii din
genul femenin, obținuți de la berbecii apreciați se cresc pînă la vîrsta de 16-18 luni,
dar la includerea producției de lapte – pînă la finele primei lactații (2,5 ani). După
posibilitate mieii se cresc într-o turmă comună și se includ în condiții optime de
creștere și alimentație.
 Aprecierea prealabilă a valorii de prăsilă a berbecilor se bazează pe bonitare
și masa corporală a fiicelor la înțărcare. În baza acestei aprecieri se determină
berbecii care posedă un procent înalt a mieilor de clasa elita și prima clasă. În
aprecierea prealabilă este necesar de luat în vedere toate cazurile de naștere a
mieilor cu anomalii (пороками развития), сильно выраженных экстерьерных
недостатков и другие. Berbecii sunt apreciați după producția de lapte și
prolificitate, cînd descendența obținută de la ei se verifică la prima fătare. După
care, la posibilitate, se distribuie în grupe de berbeci și se bonitează separat. La
ovinele cu direcția de productivitate de lapte se ea în considerație producția de
lapte pe 120 de zile de lactație.
Dintre metodele de apreciere a reproducătorilor după descendență se folosesc
următoarele:
• Compararea descendenței berbecilor apreciați cu semenii din turmă
• Modelul BLUP
Caracterele după care se efectuează aprecierea – producția de lapte a oilor pe
120 de zile de lactație în turmele de bază de producere a berbecilor.
Calcularea valorii de prăsilă se efectuează o dată pe an după fătare.
Se efectuează în două etape.
Prima etapă. Analiza factorilor negenetici.
Productivitatea – producția de lapte pe 120 de zile: valoarea medie, eroarea
standard, intervalul de încredere.
Influența diverșilor factori asupra producției de lapte sporită:
- Consecutivitatea lactațiilor (vîrsta);
- Consecutivitatea zilelor de control (stadii ale lactației);
- Luna / anul efectuării măsurărilor;
- Perioada de alăptare (continuitatea);
- Cantitatea de miei născuți;

Analiza de influență a efectelor negenetice se bazează pe următorul model:

Y ijklmo = µ + Li + Tj + TDk + NLl + MYm+ bSPnl+ e ijklmo [1]

Metoda 2. Evaluarea genetică a caracterelor

Метод 2. Генетическая оценка отдельных признаков в отчетности
достоверных эффектов среды, от которых он зависит.
Факторы модели с фиксированными эффектами [1], включаются в
индивидуальный признак (Аnimal model) модель для анализа генетических
отклонений селекционных признаков:
Y = a+ ipe = е
Где Y - молочность за 120 дней лактации, а - индивидуальный
дополнительный эффект, ipe - постоянный индивидуальный эффект среды
лактации. Родственная матрица включает всех родственников овец и баранов
трех поколений.
 Результаты оценки племенной ценности животных публикуются в
каталогах, бюллетнях и других информационных изданиях. Полученные
данные представляются заинтересованным лицам.
10. Selectarea ovinelor
Scopul selectării ovinelor constă – obținerea descendenței cu calități
productive mai sporite în fiecare descendență consecutivă, deasemenea întărirea
calităților performante în descendență.
La ovine se aplică:
10.1. Individuală
Pentru fiecare oaie în dependență de tipul ei și calitățile productive se
selectează berbecul pentru montă de la care se va obține descendență cu calități
dorite. La aplicare se ea în vedere:
a) Pentru oile care corespund tipului dorit și mențin productivitate sporită, se
alege în cît de posibil este berbec de clasa elita cu calități productive sporite.
Această ocupare este direcționată pentru obținerea descendenței cu calități mai
consolidate a eredității, care vor fi transmise în viitor la creștere. La animale date,
în cazuri de necesitate se pot efectu încrucișări înrudite – inbriding.
b) Pentru oile care nu corespund totalmente tipului dorit dar se deosebesc
printr-o sporită productivitate de lapte, prolificitate, masă corporală și alte calități
se selectează berbeci din două direcții:
• berbeci din tipul dorit, însă cu caractere diferite, care ușor se manifestă la
mame;
• berbeci cu aceleași calități tipice sporite, aparținînd oilor, în scopul obținerii
descendenței în special cu calități productive înalte – producția de lapte,
prolificitatea, masa corporală și alte calități.
c) la oile din tipul dorit dar cu nivel mediu al productivității se selectează
berbeci de clasa elita înalt productivi din tipul dorit, în scopul obținerii
descendenței mai superioare în comparație cu mamele.

10.2. De grup (de clasă)

În acest tip de selectare se ea în vedere apartenența de clasă a ovinelor,
originea lor, tipul și vîrsta. În dependență de clasă, oilor se selectează berbeci înalți
productivi de clasa elita cu aceleași calități. Scopul – descendența după tip și
productivitate trebuie să fie mai înaltă ca a oilor.
În cazul unui număr mare de oi de aceeași clasă în efectivele mari, este
binevenit gruparea în alte turme în dependență de tipul și productivitatea lor.
Selectarea este bazată pe datele obținute la bonitare și controlul calităților
productive. Avînd în vedere rezultatele selectării anterioare și originea animalelor.
Selectarea ovinelor se regăsește concret în elaborarea planurilor de
însămînțare – individual și de grup.

10.3. Omogen
Se aplică în turmele de oi ce corespund cerinţelor de tip, folosindu-se
berbeci - reproducători cu o productivitate înaltă, asigurînd menţinerea sau chiar
sporirea celor mai preţioase caractere productive specifice rasei Ţigaie.
 10.4. Heterogen
Se practică mai frecvent în turmele de oi pentru corectarea unor insuficienţe
(desimea sau lungimea lînii, uniformitatea sau omogenitatea ei, etc.).

11. Creşterea ovinelor pe bază de linii

În fermele de prăsilă, se consideră cea mai înaltă formă a lucrului de selecţie.
Această metodă de creştere reprezintă cea mai organizată formă de ameliorare a
unor însuşiri valoroase a oilor ca, de exemplu, cantitatea mare de lînă,
uniformitatea şi elasticitatea ei, etc.
In linii se includ numai animale înalt productive tipice pentru această rasă şi
asemănătoare întimiitorului după principalele caractere şi particularităţi genetice.
Creşterea pe bază de linii dă posibilitate de a ameliora turma de oi cu îmbinarea de
recombinaţii noi ale genotipurilor, sporind astfel potenţialul ereditar al animalelor
de tip, menţinînd, totodată şi nivelul necesar de heterozigoţie. La atingerea unui
platou genetic, pentru progresul turmelor şi a rasei în întregime pot fi folosite şi
încrucişări intraliniare (crosuri de linii), sau chiar de tipuri morfoproductive, ce fac
parte integrală a rasei.
Creşterea ovinelor pe linii se bazează pe acumularea şi dezvoltarea celor mai
valoroase particularităţi ale rasei în decursul a cîtorva generaţii. Pentru progresul
ameliorării turmelor şi a rasei în întregime în gospodăriile cu efective mai mari de
ovine (4-6 mii cap.) este necesar de a avea 4—6 linii, în cele cu 2-3 mii capete,
respectiv – 2-3 linii.

12. Organizarea lucrului de selecţie și a evidenței în fermele de prăsilă

Sarcinile principale a lucrului de selecție:
 perfecţionarea calităţilor de prăsilă şi de producţie ale ovinelor,
orientată la dezvoltarea continuă a caracterelor valoroase şi specifice
turmei date;
 aprofundarea selecţiei în perfecţionarea liniilor existente şi crearea
altor noi cu cele mai bune îmbinări ale caracterelor utile și folosirea
crossurilor potrivite și liniilor;

În fermele de prăsilă în fiecare an se efectuează aprobarea individuală a

berbecilor (reproducători, de rezervă şi încercători), a oilor-mame din grupa de
selecţie şi bonitarea completă a tineretului de prăsilă destinat pentru completarea
turmelor proprii şi pentru realizare altor gospodării, evidenţa individuală:
provenienţa şi folosirea animalelor, productivitatea lor.
Alegerea mioarelor pentru înnoirea turmei proprii şi pentru realizarea ca
animale de prăsilă în alte gospodării se execută corespunzător cerinţelor.
Completarea turmelor de oi-mame se efectuează numai cu mioare echivalente
animalelor din turmele respective.
Monta oilor se petrece, ca regulă, artificială şi numai în unele cazuri se
admite monta naturală. În turmele de prăsilă monta se efectuează cu berbeci
amelioratori pe principalele caractere de selecţie.
 Din miori la vârsta de 16—18 luni se aleg cei mai buni pentru testare după
descendenţa. Pentru acest scop, în principiu, se aleg de 3—4 ori mai mulţi miori
decât este necesar pentru înnoirea grupei de reproducători.
Întreţinerea efectivului ovin, indiferent de categorie, vîrstă şi sex, trebuie să
fie corespunzătoare, iar alimentaţia bine echilibrată după substanţele nutritive.
La fermele de prăsilă indicatorii cantitativi și calitativi obținuți trebuie să fie
înscriși în următoarele forme și registre:
Fișa de prăsilă a berbecului
Pentru toți berbecii – reproducători care sunt folosiți la reproducerea activă a
populației, se îndeplinesc fișele de prăsilă după forma aprobată și se pornește
alcătuirea întregului fișier de fișe după folosirea la reproducție.
Fișa de prăsilă a oii – mame
Pentru toate oile adulte se îndeplinesc fișele de prăsilă după forma aprobată.
Cartea tineretului de înlocuire
Se înscrie toate mioarele și toți miorii care sau selectat pentru creșterea
ulterioară după înțărcare sau achiziționare.
Certificat de prăsilă
Certificatul de prăsilă se eliberează la realizarea animalelor, obținuți de la
părinți, incluși în sistemul de selecție și ameliorare, descendenți din prima
generație.
Registre auxiliare:
a) Registrul mulsorilor de control. Se înregistrează datele privind mulsul de
control la momentul efectuării acestuia.
b) Registrul de evidență a producției de lapte a oilor. Se înregistrează datele
mulsului de control pe fiecare oaie.
c) Registrul de montă (fecunditate) și fătări a ovinelor. Se înscrie data montei,
numărul reproducătorului, data fătării, sexul și masa corporală a mieilor,
deasemenea avorturile și mieii morți născuți.
d) Registrul mase corporale – se înscriu datele masei corporale la cîntăriri
(înțărcarea mieilor, cîntăritul de toamnă a întregului efectiv).
e) Registrul de bonitare, se înregistrează datele bonitării a tineretului ovin la
vîrsta de 12-14 luni.