MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL ŞTIINŢIFICO-PRACTIC DE BIOTEHNOLOGII ÎN

ZOOTEHNIE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

ASPECTELE TEORETICE ȘI PRACTICE

DE CREȘTERE A IEPURILOR
(Recomandări)

© Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară

 Autori: Anexa 2
Liuţcanov Petru, dr. hab., conf. cercetător, şef al Laboratorului tehnologii de Fişa femelei din efectivul de bază
creştere şi exploatare a ovinelor şi caprinelor Карточка крольчихи основного стада
Tofan Ivan, cercetător științific
Dabija Angela, cercetător științific Rasa ___________________
Порода
Clasa __________________
Класс
Greutatea vie la
vârsta de 3 luni, kg ________
Живая масса в 3-х
месячном возрасте, кг
Numărul ________________
Номер
Urechea dreptă
Правое ухо
Recenzenţi: Urechea stângă
Donica Iov, dr. ag., conf. cercetător, IȘPBZMV. Левое ухо
Chiţanu Ana, dr. ag., conf. universitar, UASM.
MМ TO
MM ММ T M OМ MT MO TT OO
Linia Линия Linia Линия

Productivitatea iepuroaicei
Производительности крольчихи
Recomandate spre editare de Consiliul Ştiinţific al Institutului Ştiinţifico-
Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară,
Monta Fătarea Separarea Notă
proces verbal nr. 8 din 18 decembrie 2014 Случка Окрол Отсадка Приме-
data numărul data Prolificitatea au fost lăsaţi la data Capete чание
дата masculului дата кол-во крольчат iepuroaică, cap дата голов
номер самца vii morţi оставлено под
живых мертвых кроличихой, гол
Aprobate pentru implementare de Comisia Zooveterinară a Consiliului
Tehnico-Ştiinţific al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii
Moldova, proces verbal nr. 3 din 16 noiembrie 2016

© Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară
Maximovca - 2016
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

39
 Anexa 1
CUPRINS
Fişa masculului din efectivul de bază
Карточка самца основного стада
Introducere 4
Rasa ___________________
Порода I. Însușirile biologice și aspecte de exterior ale iepurilor de casă 5
Clasa __________________
Класс
Greutatea vie la II. Principalele rase de iepuri crescute în republică 9
vârsta de 3 luni, kg ________
Живая масса в 3-х
месячном возрасте, кг III. Metodele de creștere a iepurilor de casă 13
Numărul ________________
Номер
IV. Reproducția iepurilor 16
Urechea dreptă
Правое ухо
Urechea stângă V. Particularitățile de nutriție și digestie a iepurilor 22
Левое ухо

MМ TO VI. Sisteme de întreținere a iepurilor 27

MM ММ T M OT MT MO TT OO
Linia Линия Linia Линия VII. Rezultatele aplicării unor scheme de încrucișări 29

Productivitatea masculului VIII. Prevenirea și combaterea unor boli la iepuri 35

Производительности самца
Biblografie 38
Data Numărul Nota despre Data Numărul Nota despre
montei iepuroaicei fecundare montei iepuroaicei fecundare
Дата Отметка об
Anexe 39
№ крольчихи Отметка об Дата № крольчихи
покрытия оплодотворении покрытия оплодотворении

____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

38 3
 INTRODUCERE
Iepurii de casă posedă însuşiri zootehnice variate şi avantajoase în
comparaţie cu alte specii de animale domestice. Un prim avantaj constă în
faptul că ei pot fi crescuţi în spaţii reduse, pe seama unor nutreţuri ieftine şi
uşor de găsit. Se înmulţesc repede, tineretul are un ritm de creştere rapid astfel
că pot fi valorificaţi într-o perioadă de timp relativ scurtă.
Producţiile de bază obţinute de la iepurii de casă sunt: carnea, blăniţele,
puful, părul ş.a. După calităţile gustative carnea de iepure de casă se aseamănă
cu cea de pasăre, însă conţine mai puţină grăsime şi colesterină, deci este un
produs dietetic necesar oamenilor în vîrstă, copiilor precum şi la tratarea unui
şir de boli cardio-vasculare, gastrointenstinale. De la 30-40 de iepuraşi născuţi
de la o iepuroaică într-un an, se poate obţine o cantitate de carne în viu de 60-80
kg. În condiții casnice, cînd se pune problema de a asigura familia cu carne
proaspătă şi dietetică, se va creşte un număr respectiv de iepuri. De exemplu
pentru o familie de 4 persoane este suficient de a avea 4-5 iepuroaice, ceea ce ar
asigura producerea a circa 300 kg de carne anual.
Creşterea iepurilor de casă este o preocupare nu numai de actualitate, ci şi
de mare perspectivă economică, datorită caracteristicelor biologice generale ale
acestor animale (precocitatea, prolificitatea, consum specific foarte scăzut) şi,
ca atare, a rentabilităţii lor. Deci, creşterea iepurilor de casă poate aduce
profituri considerabile nu numai în urma comercializării pe piaţa internă, dar şi
prin exportarea cărnii, blănurilor, lînii etc. Rezultat pozitiv şi un venit esenţial
poate fi obţinut atunci cînd creşterea iepurilor se face corect, cu respectarea
tehnologiilor şi a tuturor cerinţelor. În prezent, la noi în republică, aceste
condiţii nu sunt întodeauna respectate.
În sectorul creşterii animalelor se dă o atenţie deosebită măririi
efectivelor, majorării producţiei de carne, reducerii preţului de cost şi lărgirii
sortimentului de produse. Creşterea iepurilor de casă reprezintă o rezervă atît la
sporirea producţiei cît şi la lărgirea sortimentului de carne, iar prin producţia de
blăniţe, industria blănurilor poate căpăta o mare dezvoltare, furnizînd
îmbrăcăminte frumoasă, uşoară şi ieftină.
Lucrările de ameliorare în cunicultură prezintă o mare importanţă, deoarece
ele vizează sporirea continuă a producţiilor, concomitent cu diminuarea
consumului specific şi a costului pe unitate de produs. Aceste lucrări includ
preocupări ample pentru valorificarea maximă a potenţialului genetic al
populaţiilor actuale şi pentru ridicarea continuă a acestui potenţial în
succesiunea generaţiilor, în direcţia dorită de om.
BIBLIOGRAFIE
1. BUCĂTARU, N. Creşterea iepurilor de casă. Chişinău: Ed. ACSA, 2002.
2. BUCĂTARU, N., MACIUC, V. Afaceri în creşterea iepurilor de casă şi
animalelor de blană. Chişinău. 2005.
3. BURA, M., BENCSIK, I. Ameliorarea genetică a iepurilor de casă.
Timişoara: Ed. Mirton, 2000.
4. COSTĂCHESCU, E., CIUDIN, E. Iepurii, creştere, valorificare şi patologie.
Iaşi: Ed. Moldogrup, 2000.
5. EFROS, V., BEJENARU, M., CURCHI, I. Principiile de bază de creştere a
iepurilor domestici. Chişinău, 2003.
6. POPESCU-MICLOŞANU, E., TUDORACHE, M. Cunicultură, animale de
blană şi vînat. Bucureşti: Ed. Ceres, 2006.
7. REBREANU, L. Șt. Tehnologia creşterii iepurilor de casă. Timişoara: Ed.
Facla, 1989.
8. ȘUMANSCHII, A., MACARI, A., DABIJA, T., și al. Recomandări
,,Tehnologii semiintensive și intensive de creștere și exploatare a iepurilor de casă”.
Maximovca 2011.
9. VAN, I. Iepurele de casă. Bucureşti. 2005.
10. WILSON, M., BORLEANU, L. Animale de casă mici. Timişoara: Ed.
Lucman, 2001.
11. ПОМЫТКО, В.И., АЛЕКСАНДРОВ, В.Н. Учебная книга кроликовода.
Москва «Колос» 1982.
12. САМОЙЛОВ, А.В. Разведение кроликов. Москва: АСТ, 2007.
13. СЫСОЕВ, В.С., АЛЕКСАНДРОВ, В.Н. Кролиководство. Москва:
Росагропромиздат, 1985.
14. www.latifa.ro ; www.iepuri.ro ; www.iepuri.info .

4 37
 - Coccidioza intestinală se manifestă prin diaree apoasă (adeseori cu
sînge), urît mirositoare. Boala este declanşată numai atunci cînd scade rezis-
tenţa organismului, ca urmare a unei întreţineri necorespunzătoare a animalelor
(alimentaţie deficitară, umiditate excesivă în adăpost, răceală, curenţi etc).
În asemenea situaţii, coccidiile au condiţii favorabile de înmulţire şi distrug în
1-2 săptămîni celulele mucoasei intestinale, fapt ce determină o gravă disfuncţie
intestinală, care cauzează moartea animalului. La autopsie se constată o enterită
hemoragică catarală, cu un conţinut intestinal fluid, amestecat cu bule de aer.
- Coccidioza hepatică se manifestă prin: diaree, balonarea abdomenului,
mucoasele aparente devin gălbui. Formele infestante ale coccidiilor se loca-
lizează în celulele hepatice şi în canalele biliare. Prin înmulţirea lor la nivelul
organului infestat se produce o distrugere a celulelor organului respectiv, ciroze
şi noduli parazitari de culoare albă sidefie.
La autopsie se constată existenţa pe suprafaţa ficatului, a unor noduli de
mărimea unor boabe de linte, a căror culoare este gri-gălbuie.
Prevenirea bolii se realizează printr-o alimentaţie raţională, bine echilibrată
şi măsuri de zooigienă menite să excludă posibilităţile de infestare.
Pentru aceleaşi motive, iepurii se vor creşte numai în cuşti, al căror planşeu este
din plasă de sîrmă. Furajele vor trebui recoltate numai de pe terenuri neinfestate.
Pentru profilaxia şi combaterea bolii este necesar de administrat lunar pre-
parate coccidiostatice.
Scabia. Se cunosc două forme de scabie la iepuri: scabia capului şi a urechii.
Ambele forme sunt produse de paraziţi diferiţi ca familie, deşi sunt foarte înrudiţi.
a) Scabia capului. Este produsă de un parazit cu dimensiuni mici (0,1-0,2
mm). Transmiterea bolii se face prin contact cu animalele parazitate, prin
ustensilele uzuale, prin mîna îngrijitorului, prin şoareci şi porumbei etc.
La început, scabia se localizează la cap, după care se extinde pe gît, spi-
nare, membre şi regiunea perineală. Pielea se descuamează sub formă de cruste,
părul cade, după care se formează cruste aderente. În cazuri grave, animalele
pierd pofta de mîncare, slăbesc, iar o parte din ele mor.
b) Scabia urechii. Agentul etiologic se
vede şi cu ochiul liber. Pe faţa internă a urechii
şi pe conductele auriculare se formează plăgi
epiteliale, uneori aglutinate cu firele de păr, de
o substanţă unsuroasă gălbuie. Animalul scu-
tură capul, se scarpină cu membrele, după care
apar mici leziuni hemoragice, care pot deveni
purulente. De multe ori apare complicaţia cu
otită medie şi chiar meningită.
Măsuri preventive. Izolarea animalelor bolnave şi tratamentul lor. Dezin-
fecţie și deparazitări periodice. Se va acorda o atenţie deosebită igienei munci-
torilor, care în cele mai frecvente cazuri transmit această boală.
Profilaxia: administrarea preparatelor pe bază de ulei.
36
I. ÎNSUȘIRI BIOLOGICE ȘI ASPECTE DE EXTERIOR ALE
IEPURILOR DE CASĂ
Iepurii de casă posedă unele însușiri biologice deosebit de avantajoase
pentru creștere, în comparație cu alte specii de animale domestice, și anume:
- prolificitatea la iepuri este foarte ridicată. O iepuroaică fată de 3-6 ori pe
an, și în mod obișnuit se obțin 3-7 iepurași la o fătare. Numărul de produși
obținuți de la o iepuroaică într-un an este de 25-35 de capete;
- precocitatea sporită de creștere. Ei realizează în primele 180 de zile de la
naștere o creștere a greutății de 60-90 de ori. La vîrsta de 7-8 luni iepuroaicele
sunt apte pentru montă. La 3-4 luni iepurii au o dezvoltare corporală care
permite sacrificarea lor pentru carne (2,5-3 kg). În cazul valorificării pentru
carne, de la descendenții unei iepuroaice se poate obține 40-50 kg carne anual;
- altă însușire valoroasă a iepurilor constă în capacitatea lor sporită de
valorificare a hranei. Iepurii realizează un kg spor în greutate cu 3-4 U.N.,
valorificînd foarte bine nutrețurile vegetale ieftine, suculentele și fibroasele;
- durata gestației la iepuroaice durează în medie o lună de zile (29-31 zile).
Din dezavantaje putem menționa următoarele:
- este specia cea mai sensibilă la toxinele care provin din mucegaiuri;
- sunt animale sensibile la factorii stresanţi: zgomote, ţipete, apariţia cîini-
lor, pisicilor, şobolanilor.
În scopul estimării particularităţilor de exterior ale iepurilor de casă, în
continuare vom descrie regiunile corporale specifice acestei specii.
Regiunile corporale la iepuri:
1-vîrful urechilor; 2-pavilionul urechii; 3-baza urechilor; 4-frunte; 5-ochi;
6-tîmplă; 7-față; 8-nas; 9-gură; 10-obraz; 11-ceafă; 12-13 – gît; 14-salbă;
15-spată; 16-umăr; 17-braț; 18-cot; 19-antebraț; 20-carpiene; 21-metacarpiene;
22-falange; 23-greabăn; 24-spinare; 25-coaste; 26-șale; 27-scobitura flancului;
28-hipocondru; 29-30 – abdomen; 31-32 – crupă; 33-coadă; 34-coapsă; 35-șold;
36-flanc; 37-jaret.
Astfel, capul are formă ovoidală, cu profilul uşor bombat, bine proporţionat
cu trunchiul. Trecerea de la cap la gît se face treptat, fără vre-o delimitare netă.
Forma şi mărimea sunt diferite în funcţie de vîrstă, sex, tip morfo-fiziologic.
Nasul trebuie să aibă profilul drept sau aproape drept la femele şi uşor
5
bombat la masculi. Vîrful nasului, ca subregiune mărginită lateral de nări,
trebuie să fie larg şi mobil. Nările sunt oblice, aspectul lor şi al secreţiei nazale
dau indicaţii semnificative de regulă, asupra stării de sănătate a animalului.
Obrajii sunt situaţi pe părţile laterale ale capului, dedesubtul ochilor. Obrajii
trebuie să fie bombaţi, datorită formei maxilarului dar şi a dezvoltări musculaturii,
cu atît mai mult că iepurele este un animal care se hrăneşte prin roaderea hranei.
Ochii sunt plasaţi lateral şi au trei pleoape: două mari dezvoltate, cu
mişcări verticale, prezentînd peri scurţi la marginea liberă şi una care acoperă
treimea internă a ochiului şi se mişcă în plan orizontal, denumită pleoapă
„nictitantă“. Ochii trebuie să fie mari, rotunzi, luminoşi, strălucitori.
Gura este mică şi situată ventral. Cele două buze sunt mobile şi inegal
dezvoltate, cea superioară, mai mare, fiind prevăzută în părţile laterale cu 18-32
peri senzitivi, lungi şi așpri. Buza superioară este despicată de un şanţ median,
prelungit în sus spre nări şi care se numeşte jgheab. Buza despicată reprezintă o
particularitate care uşurează procesul de roadere a nutreţurilor.
Urechile sunt plasate în partea posterioară a capului, în general mai scurte
la iepurele de casă decît la cel de cîmp. Forma, mărimea şi portul urechilor
constituie caractere de rasă.
În general urechile au formă alungită, mai late în partea de mijloc, îngustate
şi mai mult sau mai puţin rotungite la vîrf, sunt cărnoase şi bine acoperite cu păr.
Ceafa face legătură cu gîtul, trecerea de la cap la gît trebuie să se facă fără
să existe o demarcaţie netă.
Gîtul la iepure de casă trebuie să fie foarte scurt, gros, cu musculatură
dezvoltată, astfel încît capul să pară că se sprijină direct pe trunchi.
Trunchiul are un format cilindric, lungimea, lățimea şi adîncimea fiind în
funcţie de rasă, vîrstă, sex. Se consideră că trunchiul are o formă ideală la iepurile
adult atunci cînd lărgimea este egală cu înălţimea şi este egală cu 1/3 din lungime.
Greabănul, regiunea cea mai ridicată de pe partea superioară, este de dorit
să aibă un aspect plin, rotungit.
Spetele ieşind în evidenţă, cu linia dorsală înfundată între ele, formînd
aşa-numit “greabăn despicat” constituie un defect de exterior.
Spinarea şi şalele în poziţie normală, în repaus, trebuie să fie drepte.
Orice abateri de convexitate (spinare şi şale de crap) sau concavitate (spinare şi
şale lăsate) constituie defecte grave de exterior.
Este foarte important ca spinarea şi şalele să fie lungi şi largi cu o bună
dezvoltare a musculaturii din regiunile respective.
Crupa trebuie să se caracterizeze printr-o lărgime şi rotungime bună. Crupa
îngustă şi teşită constituie defect de exterior, legat de o activitate mai slabă de
reproducţie, reducînd producţia de carne la rasele specializate în această direcţie.
Abdomenul trebuie să fie moale, dar elastic, voluminos, dar fără să atîrne.
Un abdomen atîrnat, cu pereţii lipsiţi de elasticitate indică că alimentaţia sau
adăparea iepurilor este neraţională. În mod normal abdomenul nu trebuie să
atingă solul.
6 35
Declanşarea bolii este favorizată în primul rînd de rezistenţa scăzută a
organismului iepurilor, iar în al doilea rînd de variaţiile bruşte de temperatură, de
umiditatea excesivă etc. Tratamentul se efectuează local prin tamponarea
porțiunilor afectate cu soluție de 2% Permanganat de Kaliu în decurs de 1-2 zile.
Pasteureloza. Boala este cauzată de Pasteurella lepisepticus. Agentul
etiologic se caracterizează printr-o rezistenţă slabă, fapt ce uşurează distrugerea
lui cu dezinfectantele obişnuite.
Agentul etiologic se găseşte atît în organismul animalelor bolnave, cît şi al
celor purtătoare de germeni, precum şi al celor trecute prin boală. Acesta este
motivul pentru care boala poate izbucni (fără să fie adusă din afară), în momentul
cînd este diminuată rezistenţa organismului (iepurilor) din crescătoria respectivă.
Boala apare mai frecvent în perioada anotimpurilor umede şi reci (pri-
măvara şi toamna). Are o evoluţie, de regulă, acută (rapidă). Perioada de incu-
baţie este foarte scurtă.
Simptome: inapetenţă, febră, respiraţie dispneică, apatie, uneori diaree. De
cele mai multe ori, animalul moare fulgerător. Sunt însă şi cazuri cînd starea de
boală durează cîteva zile sau săptămîni.
La autopsie se constată ganglionii limfatici tumefiaţi, bronhopneumonie,
puncte hemoragice în laringe, trahee, pulmoni, intestine şi rinichi.
Cadavrele, excrementele şi furajele cu care au venit în contact animalele
bolnave vor fi arse. Animalele bolnave vor fi izolate şi tratate, iar adăposturile
se vor curăţa şi dezinfecta cu o soluţie de formol de 2%.
Prevenirea bolii constă în asigurarea unei alimentaţii raţionale şi a unor
condiţii optime de microclimat. Iepurii trebuie să fie feriţi de curenţi, umezeală,
frig şi căldură excesivă.
Boala Hemoragică. Hemoragia viro-
tică a iepurilor este o maladie deosebit de
periculoasă, ce a cunoscut o răspîndire largă
pe toate meridianele terestre. Decurge ex-
clusiv sub formă acută, fără semne clinice
observabile. Produce o mortalitate înaltă,
mor grupuri sau chiar efective întregi, pe
fundalul unei stări aparent bune de sănătate. La autopsie se observă hemoragii
punctiforme la nivelul aparatului respirator, uneori chiar hemoragii nazale,
precum şi hemoragii nesemnificative la nivelul intestinelor.
Pentru profilaxia şi combaterea bolii, întreg efectivul de iepuri va fi supus
vaccinărilor planificate împotriva hemoragiei virotice. Iepurii se vaccinează
începînd vîrsta de 45 zile, o singură dată, doza fiind de 0,5-1,0 ml, intra-
muscular în muşchii unui picior posterior. Ulterior animalele se vaccinează o
dată la 6-12 luni, în funcţie de vaccinul folosit.
Coccidioza. Coccidioza este o boală care produce pagube însemnate în
efectivele de iepuri, mai ales la tineretul cunicul slab întreţinut. Apare cu
deosebire primăvara şi toamna. Boala este cauzată de diverse coccidii:
 VIII. PREVENIREA ȘI COMBATEREA UNOR BOLI LA IEPURI
După natura agentului cauzal, bolile iepurilor pot fi grupate în:
- virotice; - bacteriene; - parazitare; - de nutriţie.
Mixomatoza. Mixomatoza este una din cele mai răspîndite boli ale iepu-
rilor (atît de casă, cît şi de cîmp) şi este produsă de un virus filtrabil ce se gă-
seşte, atît în sînge, cît şi în secreţiile orga-
nismului. Boala este transmisă de la un individ
la altul, atît prin intermediul insectelor hemato-
fage, cît şi prin intermediul furajelor şi obiecte-
lor infectate. Se mai poate răspîndi şi prin
intermediul rozătoarelor (şoareci, şobolani), al
cîinilor şi păsărilor sălbatice. Virusul se înmul-
ţeşte la nivelul porţii de intrare în organism,
după care pătrunde în sînge şi se localizează în
cele din urmă în ţesutul conjunctiv subcutanat, unde produce edeme de diverse
dimensiuni. Perioada de incubaţie este de 4-10 zile.
Simptome: tumefierea pleoapelor, a botului, urechilor, organelor genitale,
anusului, membrelor, febră, apatie, inapetenţă. Pleoapele se lipesc una de alta,
vederea, respiraţia şi masticaţia sunt mult stînjenite. Capul este deformat (din cauza
umflăturilor). Boala are o evoluţie de 8-14 zile şi de obicei are un sfirşit letal.
În timpul bolii, animalele trebuie furajate cu amestec de uruieli alcătuit din
tărîţe de grîu şi cereale. Tot în această perioadă se mai administrează nutreţuri
suculente (cartofi, sfeclă furajeră şi morcovi, trecuţi prin răzătoare).
Măsuri preventive. Pentru a preveni introducerea bolii în crescătorie se va
proceda la distrugerea insectelor hematofage, iar pentru a impiedica intrarea lor
în halele crescătoriei, geamurile vor fi prevăzute cu plase de sîrmă, cu ochiuri
foarte mici. Cu acelaşi scop se vor efectua dezinfecţii periodice (în toate
adăposturile crescătoriei, precum şi dezinfecţia cuştilor), cu dezinfectanți. Pentru
aceleaşi motive, fiecare crescătorie trebuie să fie prevăzută cu un filtru sanitar
(camere de dezinfecţie). Accesul persoanelor străine în crescătorie va fi interzis.
Animalele bolnave vor fi sacrificate imediat şi vor fi arse în crematoriul
crescătoriei. Cuştile lor vor fi dezinfectate cu o soluţie de formol 3-5%, soluţie cu
care se vor dezinfecta în acelaşi timp toate ustensilele din adăpost. Tot cu scop
preventiv se efectuează vaccinări care asigură iepurilor o imunitate pentru 2-5
luni. Specificăm că omul nu este receptiv faţă de virusul mixomatozei.
Stomatita veziculoasă. Stomatita veziculoasă se întîlneşte frecvent la
tineret, unde poate cauza, mai ales la sugari, mortalitate pînă la 50% din efectiv.
Perioada de incubaţie este de numai 2-4 zile. Boala se manifestă prin apariţia
unor mici vezicule la nivelul mucoasei linguale şi bucale. După ce veziculele s-
au spart, în locul lor apar nişte pseudomembrane albicioase, care în decursul
cîtorva zile devin gălbui. La 2-3 zile de la apariţia primelor semne de boală,
iepurii manifestă hipersalivaţie. În acelaşi timp se constată alipirea firelor de păr
de pe cap, gît şi membrele anterioare. Animalele bolnave manifestă apatie,
inapetenţă, diaree dizenterică, motiv pentru care slăbesc în timp foarte scurt.
34
Tot pe partea ventrală a trunchiului se găsesc şi mamelele, în număr de 3-6
perechi. Este de dorit ca animalele de reproducţie să prezinte 5 perechi de mamele.
Coada este scurtă şi dreaptă, purtată în sus, alipită de crupă. Direcţia cozii
trebuie să coincidă cu axa de simetrie a crupei. Este defectuoasă coada purtată
orizontal, în jos, mobilă, deviată lateral sau oblică.
Membrele anterioare diferă foarte mult de cele posterioare atît ca dezvoltare, cît
şi ca formă, datorită funcţionalităţii lor deosebite, cele anterioare servind în principal ca
sprijin pentru trenul anterior, iar cele posterioare la efectuarea salturilor şi la săpat.
Membrele anterioare trebuie să fie puternice, bine îmbrăcate în muşchi,
cu spetele strîns lipite de trunchi.
Membrele posterioare, mult mai lungi decît cele anterioare, cuprind
următoarele regiuni: şold, coapsă, graset, gambă, călcîi sau jaret, fluier şi de-
gete, în număr de patru, terminate cu gheare lungi şi arcuite. La membrele pos-
terioare se apreciază în mod deosebit dezvoltarea musculaturii, deoarece alături
de musculatura dorsală a trunchiului, muşchii coapsei reprezintă cea mai impor-
tantă parte a carcasei. Coapsele trebuie să fie bine îmbrăcate cu muşchi, fără
oase ieşite în evidenţă, strîns lipite de trunchi.
Organele sexuale externe, situate în partea posterioară a abdomenului, sunt
reprezentate prin testicule şi organul copulator la masculi şi vulva la femele.
Aparatul uro-genital masculin Aparatul reproducător femel:
1-rinichi; 2-vezica urinară; 1-ovare; 2-coarne uterine;
3-uretra; 4-testicole; 5-epididimul; 3-bifurcația; 4-pavilion; 5-vagin;
6-canal deferent; 7- organul copulator. 6-vezica urinară; 7-clitoris; 8-vulva.
Testiculele trebuie să fie bine dezvoltate şi coborîte din cavitatea abdominală după
vîrsta de 3-4 luni. Vulva este situată imediat sub anus. În timpul căldurilor capătă, în
general, un aspect tumefiat, punîndu-se în evidenţă un mucus cervico- vaginal.
Aprecierea particularităţilor de exterior ale iepurilor trebuie efectuată în mod
sistematic, fără grabă, cu atenţie, cu multă competenţă şi obiectivitate. În felul acesta
există şanse ca rezultatul aprecierii să fie în concordanţă cu realitatea.
7
 II. PRINCIPALELE RASE DE IEPURI CRESCUTE ÎN REPUBLICĂ dreaptă, cotletul drept, regiunea costală dreaptă. Rezultatele tranșării carcaselor sunt
reflectate în tabelul 8.
Rasele iepurilor de casă sunt destul de multe (peste 100), însă numărul Tabelul 8
celor cu adevărat economic avantajoase este destul de redus. Ponderea porţiunilor tranşate din semicarcasele tineretului sacrificat (g.)
La alegerea rasei potrivite ne putem orienta după urmatoarele criterii: ♀Albastru ♀Neozeelandez ♀ Negru Roșcat ♀ Neozeelandez ♀ Neozeelandez
♀ Neozeelandez
- după producție: rase de carne, rase de blană, rase mixte (carne și Indicatori
Venez x Alb x ×
Alb × ♂ Negru
Roșu × ♂ Alb ×♂
♂ Neozeelandez ♂ Albastru ♂ Neozeelandez Neozeelandez Neozeelandez
blană), rase de lînă și rase de ornament sau de sport; Alb Venez Alb
Roșcat
Alb Roșu
şunca posterioară dreaptă
- după greutate: rase mari (uriașe), rase mijlocii și rase mici; carne
330,4
265,7
292,0
221,3
306,6
244,6
300,0
238,0
335,3
259,3
288,6
221,3
- după însușirile blănii: rase cu păr obișnuit (puf și jar), rase cu păr scurt oase 64,7 70,7 62,0 62,0 76,0 67,3
raportul: oase/carne 1:4,1 1:3,1 1:3,9 1:3,8 1:3,4 1:3,3
și rase cu păr lung (de exemplu lîna iepurelui de Angora). şunca anterioară dreaptă 149,7 148,6 154,0 143,3 152,6 114,6
În cele ce urmează se descriu succint numai cele mai importante rasele de carne
oase
125,0
24,7
123,3
25,3
124,0
30,0
118,0
25,3
123,3
29,3
93,3
21,3
iepuri, care se cresc atît în gospodăriile familiale, cît și în fermele specializate și raportul oase/carne 1:5,0 1:4,8 1:4,1 1:4,6 1:4,2 1:4,4
au o însemnătate mai mare pentru țara noastră. Cotletul drept
carne
209,7
171,7
215,7
179,0
242,4
200,4
225,7
186,7
263,6
219,3
199,0
165,3
Întrucît obiectul principal al creșterii iepurilor îl constituie carnea, la oase
raportul oase/carne
38,0
1:4,5
36,7
1:4,9
42,0
1:4,8
39,0
1:4,7
44,3
1:4,9
33,7
1:4,9
prezentarea raselor după criteriul greutății se v-a da o mai mare importanță Regiunea costală dreaptă 222,7 218,6 234,0 194,7 215,3 173,4
raselor mari și mijlocii. carne
oase
148,7
74,0
143,3
75,3
150,0
84,0
120,7
74,0
139,3
76,0
102,7
70,7
raportul oase/carne 1:1,2 1:1,9 1:1,8 1:1,6 1:1,8 1:1,4
Total semicarcasa dreaptă 912,5 874,9 937,0 863,7 966,8 775,6
Rasa Neozeelandez Alb - a fost obţinută în SUA prin încrucişarea dintre carne 711,1 666,9 719,0 663,4 741,2 582,6
rasele Neozeelandez Roșu şi Uriaşul Alb. Mai tîrziu s-a efectuat încrucişarea de oase
raportul total: oase/carne
201,4
1:3,5
208,0
1:3,2
218,0
1:3,3
200,3
1.3,4
225,6
1:3,3
193,0
1:3,1
infuzie cu Uriaşul Belgian, avîndu-se drept scop sporirea dimensiunilor % din carcasă:
carne,% 77,92 76,22 76,73 76,80 76,66 75,11
corpului. În prezent, există sub formă de oase, % 22,07 23,77 23,27 23,19 23,33 24,88
populaţii, linii şi familii. Au o constituţie
robustă. Indivizii acestei rase se adaptează Potrivit datelor obținute s-a stabilit, că ponderea cărnii din semicarcasele
uşor la condiţiile întreţinerii în cuşti, au metişilor din varianta ♀Albastru Vienez x ♂Neozeelandez-Alb a fost cea mai
precocitate bună, randament sporit de carne înaltă constituind 77,92%. Totodată ponderea cărnii din carcasele metișilor:
la sacrificare. Precocitatea: greutatea vie a ♂Neozeelandez-Alb x ♀Negru Roşcat, ♂Negru Roşcat x ♀Neozeelandez-Alb,
masculilor este de 5 kg, a femelelor – 4,5 kg. ♀Neozeelandez-Roşu x ♂Neozeelandez-Alb, ♀Neozeelandez-Alb x ♂Albastru
La vîrsta de 90 zile iepurii ating greutatea vie Vienez a constitiut circa 76%.
de 2,0 – 2,4 kg, sporul mediu zilnic în Raportul oase/carne la metişii F1♀Albastru Vienez x ♂Neozeelandez-Alb a
greutate în primele 20 zile de viaţă constituie fost mai sporit și a constituit 1:3,5, iar la ♀Neozeelandez-Alb x ♂Negru Roşcat
15 g, iar din a 21-a pînă în a 56–a zi – 41,5 g, din a 56-a zi pînă în a 90-a zi – 33 1:3,4. La metişii ♀Neozeelandez-Roşu x ♂Neozeelandez-Alb și ♀Negru
g, pe zi apoi sporul zilnic scade. Avînd în vedere această particularitate, anima- Roşcat x ♂Neozeelandez-Alb raportul oase/carne a constituit 1:3,3.
lele pentru carne se întreţin pînă la vîrsta de 3 luni, apoi se sacrifică. Consumul În urma experiențelor efectuate putem concluziona că în scopul producerii
de nutreţuri granulate cu valoare deplină pentru obţinerea a 1 kg spor în greutate unei cantități de carne mai precoce şi cu aptitudini sporite de îngrăşare se
constituie – 3,8 kg. recomandă pentru creștere metişii obținuți din variantele de încrucișări
♀Neozeelandez-Alb x ♂Californiană și ♀Albastru Vienez x ♂Neozeelandez-
Dinamica greutăţii corporale: Alb. Din rasele pure mai eficientă este rasa Neozeelandez-Alb.
Vîrsta (în luni): 1 2 3 4 5 6 7__
Greutatea (în kg): 0,6 1,2 2,0 2,4 3,1 3,6 4,4

Prolificitatea femelelor este sporită, la o fătare se obţin 8 – 12 iepurași.

Maturitatea sexuală apare la vîrsta de 3,5 luni. Animalele sunt bine adaptate la

8 33
x ♂Neozeelandez-Alb - 1,49 kg; ♀Neozeelandez-Alb x ♂Neozeelandez-Roşu - creşterea în cuşti din plasă de sîrmă, însă sunt relativ pretenţioase la condiţiile
1,46 kg. de hrană şi întreţinere.
Tabelul 6 Randamentul la sacrificare la vîrsta de 56 zile constituie 62 %.
Masa corporală a iepurilor din experienţă
♀Albastru ♀Neozeelandez ♀ Negru
♀ Neozeelandez
♀ Neozeelandez ♀ Neozeelandez Rasa Californiană - este originară din
Venez x ♂ Alb x Roșcat × ♂ Roșu × ♂ Alb ×♂
Indicatori Neozeelandez ♂ Albastru Neozeelandez
Alb × ♂ Negru
Neozeelandez Neozeelandez America de Nord fiind obţinută de către
Roșcat n-6
Alb n-6 Venez n-6 Alb n-6 Alb n-6 Roșu n-6 crescătorul american G.S. West în anul 1923.
La naştere, g 51,7 50,7 51,7 50,7 51,0 50,33
La baza creării acestei rase de iepuri a stat
La 21 zile, g 402,3 398,3 408,3 405,3 397,3 391
La începutul ideea obţinerii unui iepure de mare valoare
experienţei, kg 1,51 1,48 1,49 1,46 1,49 1,46 comercială şi cu producţie de carne sporită. La
vîrsta 45 zile
La sfîrşitul formarea acestei rase au participat rasa
experienţei, kg 3,88 3,65 3,35 3,77 3,67 3,26 Chinchilla şi rasa Himalaia. În urma acestor
vîrsta 105 zile
Sporul total kg. 2,37 2,17 1,86 2,31 2,18 1,80 încrucişări au fost selectați acei indivizi la care
Sporul pe zi/g 39,6 36,2 31,0 38,5 36,4 30,1 s-au păstrat cea mai mare parte din caracterile ereditare de la părinţi şi au fost
împerecheaţi la rîndul lor cu indivizi din rasa Neozeelandez Alb, cu scopul de a
Către sfîrşitul experienţei (105 zile) s-a observat o sporire în creştere a masei imprima produşilor dimensiuni corporale mai mari şi a spori gradul de preco-
corporale a iepurilor metişi din varianta ♀Albastru Vienez x ♂Neozeelandez-Alb citate. Greutatea iepurilor maturi 3,6 – 4,8 kg. Maturitatea sexuală o ating la vîrsta
care au atins greutatea corporală medie pe lot de 3,88 kg, urmaţi de cei din varianta de 3,5 – 4 luni de viaţă. Randamentul de sacrificare constituie circa 56 – 60%.
♀Neozeelandez-Alb x ♂Negru Roşcat cu 3,77 kg; apoi ♀Neozeelandez-Roşu x Dinamica greutăţii corporale:
♂Neozeelandez-Alb cu 3,67 kg; urmaţi de ♀Neozeelandez-Alb x ♂Albastru Vienez Vîrsta (luni) 1 2 3 4 5 6 7
cu masa vie 3,65 kg; ♀Negru Roşcat x ♂Neozeelandez-Alb cu 3,35 kg; şi la metişii Greutatea (kg) 0,5 1,0 1,7 2,3 2,8 3,4 4,0
♀Neozeelandez-Alb x ♂Neozeelandez-Roşu s-a înregistrat o masă de 3,26 kg.
În scopul cunoaşterii aptitudinilor pentru producţia de carne a iepurilor cercetaţi Prolificitatea iepuroaicelor constituie 8-10 iepurași, mamele se caracte-
s-a recurs la sacrificarea de control. rizează prin producţie bună de lapte. O singură femelă poate asigura 5-6 fătări
La sacrificare au fost urmărite: greutatea vie a iepurilor înainte de sacrificare,
pe an în dependenţă de sistemul de exploatare. Această rasă nu este pretenţioasă
masa carcasei cu organele interne și randamentul la tăiere (tab. 7).
la condiţiile de creştere şi întreţinere.
Tabelul 7
Valorile principalilor indicatori de abator a iepurilor sacrificaţi
♀Albastru ♀Neozeelandez ♀ Negru
♀ Neozeelandez ♀ Neozeelandez ♀ Neozeelandez
Rasa Albastru Vienez - este una
Venez x ♂ Roșcat × ♂
Indicatori Neozeelandez
Alb x
♂Albastru Neozeelandez
Alb × ♂ Negru Roșu × ♂ Alb ×♂ dintre cele mai vechi rase de iepuri de casă
Roșcat Neozeelandez Alb Neozeelandez Roșu
Alb Venez Alb producătoare de carne şi blană. A fost creată
Masa vie înainte de
sacrificare, kg 3,88 3,65 3,78 3,39 3,66 3,26 în Austria în urma încrucişării iepurilor
Masa carcasei cu organele locali de culoare albastră cu cei de rasa
interne, kg 2,48 2,33 2,38 2,06 2,27 2,04
Randamentul la tăiere, % 63,9 63,8 62,9 60,7 62,0 62,5 Uriaşul Belgian.
Selecţia a avut scop îmbunătăţirea ca-
Datele prezentate în tabelul 7, ne arată că la metişii F1♀Albastru Vienez x lităţii blănii, sporirea dimensiunii corpului şi
♂Neozeelandez-Alb și ♀Neozeelandez-Alb x ♂Albastru Vienez s-a obținut cel mai mărirea calităţilor de adaptare la diferite
înalt randamentul la tăiere care constituie corespunzător 63,9% și 63,8%. zone climaterice.
La metişii din variantele de încrucișări: ♀Neozeelandez-Alb x ♂Neozeelandez- Greutatea vie medie a animalelor mature constituie 4,5 – 5,0 kg, lungimea
Roşu, ♀Neozeelandez-Roşu x ♂Neozeelandez-Alb şi ♀Negru Roşcat x ♂Neozeelan- corpului - 57 cm, perimetrul toracic - 36 cm. Ating maturitatea reproductivă la 7 -
dez-Alb randamentul la tăiere a constituit circa 62%. 9 luni de viaţă. Prolificitatea constituie 7-8 iepurași la o fătare. Femelele se
Pentru stabilirea ponderii porţiunilor comerciale din carcasele iepurilor deosebesc printr-o producţie sporită de lapte.
sacrificaţi, am recurs la tranșarea carcaselor în semicarcase. Fiecare semicarcasă a
fost tranşată în 4 porțiuni de calitate: şunca posterioară dreaptă, şunca anterioară

32 9
 Rasa Uriaşul Alb – s-a creat în Ulterior s-a efectuat o altă experiență asupra iepurilor metiși obținuți din
Belgia și Germania în urma selecţiei următoarele variante de încrucișări: ♂Neozeelandez-Alb x ♀Negru Roşcat,
animalelor de culoare albă. Iepurii de rasa ♂Negru Roşcat x ♀Neozeelandez-Alb, ♂Neozeelandez-Alb x ♀Neozeelandez-
Uriașul Alb se caracterizează prin adapta- Roşu, ♂Neozeelandez-Roşu x ♀Neozeelandez-Alb, ♂Neozeelandez-Alb x
bilitate înaltă la condiţiile climaterice de ♀Albastru Vienez, ♂Albastru Vienez x ♀Neozeelandez-Alb. Schemele
la noi din republică. Precocitatea: masa respective sunt prezentate mai jos.
corporală medie 5,5 – 6,0 kg la vîrsta de
6 luni, lungimea corpului – 60 cm,
perimetrul toracelui – 37 cm. Prolificitatea în medie constituie 8 pui la o fătare.

Rasa Uriașul Belgian – potrivit numelui,

iepurele de rasa Uriașul Belgian este originar
din Belgia, avînd ca strămoș iepurele Flander
(importat din Argentina în secolul al XVI-lea și
foarte cunoscut în Belgia și Franța). Iepurii din
această rasă au fost crescuți pentru carne și
blană. La începutul secolului al XIX-lea, rasa a
fost înmulțită foarte strict în varianta de culoare
gri, ulterior, prin încrucișări cu alte rase de
iepuri, s-au obținut noi variante de culoare ale
rasei Uriașul Belgian.
Greutatea corporală medie este de 8,5-9,0 kg cu o lungime a corpoului de
aproape 80 cm. Rasa de iepuri Uriașul Belgian are un corp lung, un spate mare,
rotungit, cu picioarele posterioare solide. Masculii au un cap mai mare decît al
femelelor, însă femelele cîntăresc mai mult decît masculii.

Rasa Panonul Alb – s-a format la

Universitatea din Kapoșvar, Ungaria unde
a fost obținută în urma încrucișărilor din-
tre rasele Uriașul Alb, Neozeelandez Alb
și Californiană.
Rasa de iepuri Panonul Alb se ca-
racterizează prin următorii indicatori mor-
foproductivi: corpul alungit, capul propor-
țional de mărime medie, oasele și blana
subțiri, randament sporit de lapte, fertili-
tatea femelelor 70-75%. Tineretul în special, are o energie intensivă de creștere.
Greutatea corporală a iepurilor adulți atinge 4,5 – 5,0 kg. Randamentul la
sacrificare atinge 60 – 65%.
Rasa Negru Roșcat – a fost creată prin încrucișarea a trei rase de iepuri
Albastru Vienez, Flander și Uriașul Alb. La formarea acestei rase s-a urmărit
obținerea unei rase de iepuri cu prolificitate și randament de carne sporit iar
În cercetările efectuate, în grupele de control au fost produșii obținuți de
la a cîte 5 femele din rasele pure: Neozeelandez Alb, Neozeelandez Roșu,
Negru Roșcat și Albastru Vienez. În acest scop s-au selectat de la fiecare femelă
a cîte 3 iepuraşi doi masculi şi o femelă.
În total s-au format 6 grupe de iepuraşi, cu a cîte 18 capete în fiecare
grup. Aprecierea creşterii şi dezvoltării iepurilor în dinamică a arătat că
greutatea corporală la naştere a iepurilor metişi a fost practic egală, cu o
superioritate nesemnificativă în favoarea metișilor din varianta ♀Negru Roşcat
x ♂ Neozeelandez Alb.
La vîrsta de 21 zile, tendinţa de superioritate a iepuraşilor metişii F1 ♀Negru
Roşcat x ♂ Neozeelandez Alb s-a menținut, ei atingînd o greutate medie de 408,3 g.
Spre vîrsta de 45 zile, greutatea corporală medie a iepuraşilor metişi a
constitutit: F1 ♀Albastru Vienez x ♂Neozeelandez-Alb - 1,51 kg; ♀Neozeelan-
dez-Alb x ♂Albastru Vienez - 1,48 kg; ♀Negru Roşcat x ♂Neozeelandez-Alb -
1,49 kg; ♀Neozeelandez-Alb x ♂Negru Roşcat - 1,46 kg; ♀Neozeelandez-Roşu

10 31
 Pentru stabilirea ponderii porţiunilor comerciale din carcasele iepurilor culoarea originară este asemănătoare
sacrificaţi, acestea au fost supuse tranşării în semicarcase, iar fiecare semicarcasă cu blana de vulpe, care se poate de
în 4 porțiuni: şunca posterioară dreaptă, şunca anterioară dreaptă, cotletul drept, folosit și în stare normală.
regiunea costală dreaptă. Rezultatele tranșării carcaselor sunt redate în tabelul 5. Tineretul se deosebește prin
Tabelul 5 creștere destul de intensivă și la
Ponderea porţiunilor tranşate din semicarcasele tineretului sacrificat (g.) vîrsta de 2 luni masa vie a iepurilor
constituie 1,7 kg, la trei luni – 2,5 kg,
Indicatori Neozeelandez-Alb Californiană ♀ Neozeelandez-Alb ♀ Californiană
× ♂Californiană × ♂ Neozeelandez-Alb iar indivizii maturi ating 5,0 kg.
Posedă corpul ușor alungit cu o
şunca posterioară dreaptă 272,6 265,2 283,8 330,0
carne 218,6 200,8 224,6 253,6 coloană vertebrală puternică.
oase
raportul: oase/carne
54,0 64,4 59,2 76,4 Capul este rotungit, cu urechi lungi. Pieptul larg și adînc, spatele drept și
1:4,05 1:3,12 1:3,79 1:3,32
şunca anterioară dreaptă 108,2 99,8 104,2 117,2 lung. Lungimea corpului atinge 61 cm, iar perimetrul toracic 37 cm. Greutatea
carne
oase
80,4
27,8
70,4
29,4
84,0
20,2
91,8
25,4
medie vie a animalelor adulte constituie 4,9 kg, maximă fiind de – 6,0 kg.
raportul oase/carne 1:2,89 1:2,40 1:4,15 1:3,61 Prolificitatea femelelor este de aproximativ 8 iepurași la fătare. Iepuroacele
Cotletul drept 159,9 144,2 160,3 147,0
carne 137,5 123,3 138,1 123,1 posedă o producție sporită de lapte și capacități materne bune.
oase 22,4 20,9 22,2 23,9
raportul oase/carne 1:6,14 1:5,89 1:6,22 1:5,15
Regiunea costală dreaptă 246,6 192,0 211,0 214,2 Rasa Neozeelandez Roșu - s-a format în America de Nord, în anul 1910,
carne
oase
187,6
59,0
132,0
60,0
159,6
51,4
145,6
68,6
provenind din iepurele de casă “Roșcat de
raportul oase/carne 1:3,17 1:2,20 1:3,10 1:2,12 Bourbogne”. Culoarea blăniței este roș-
Total semicarcasa dreaptă 787,3 701,2 759,3 808,4
carne 624,1 526,5 606,3 614,1 galbenă de nuanță închisă.
oase 163,2 174,7 153,0 194,3 Este o rasă foarte apreciată pentru
raportul total: oase/carne 1:3,82 1:3,01 1:3,96 1:3,16
% din semicarcasă: carne și coloritul remarcabil al blăniței.
carne, % 79,27 75,09 79,85 75,96 Are greutatea medie de 4,0 kg. Corpul de
oase, % 20,73 24,91 20,15 24,04
marime mijlocie; capul mare, lat, mai
În urma experienţei s-a stabilit, că cel mai eficient şi-au realizat calităţile rotund la masculi și mai alungit la femele;
de creştere, îngrăşare şi obţinere a cărnii de iepure, metişii de generaţiea (F 1) urechile de maxim 13 cm lungime, destul
dintre rasele ♀Neozeelandez-Alb x ♂Californiană. Acest fapt se confirmă de de late, cu vîrfurile rotungite, purtate drept,
ponderea cărnii obținute din semicarcasă care a constituit 79,85%. Ei sunt ochii roșii, gîtul scurt și gros. Trunchiul
urmaţi de iepurii din rasa pură Neozeelandez-Alb cu un indice de 79,27% de este cilindric, cu capete late și musculoase.
carne în carcasă. Respectiv cota de oase din semicarcasele metişilor este
minimă și constituie 20,15%, iar la iepurii Neozeelandez-Alb - 20,73%.

30 11
 III. METODELE DE CREȘTERE A IEPURILOR DE CASĂ ♀Neozeelandez-Alb x ♂Californiană - 1053 g, și la metişii F1 ♀Californiană x
♂Neozeelandez-Alb 1080 g.
Metodele de creştere aplicate la înmulţirea iepurilor la fel ca în cazul Spre sfîrşitul experienţei (105 zile) s-a observat o sporire în creştere a
creşterii altor animale agricole sunt: înmulţirea în rasă pură şi prin încrucişare. masei corporale a iepurilor metişi din varianta ♀Californiană x ♂Neozeelandez-
Creșterea în rasă pură. Această metodă se aplică, în special, în cadrul Alb care au atins greutatea corporală medie pe lot de 3267 g, urmaţi de metișii
raselor amelioratoare și ameliorate pentru menținerea și dezvoltarea F1 ♀Neozeelandez-Alb x ♂ Californiană care au avut 3204 g.
capacitățillor de producție și ereditare ale raselor. Tabelul 3
Prin această metodă de creștere se consolidează și se păstrează însușirile Masa corporală a iepurilor din experienţă (g)
principale și caracterele specifice rasei respective. În aplicarea metodei sunt
cunoscute trei forme principale de împerechere: omogene, heterogene și Grupele experimentale de iepuri
înrudite. Împerecherile omogene se practică între exemplare cu caractere foarte Neozeelandez- ♀Neozeelandez-Alb ♀Californiană x
Vîrsta Californiană 15
Alb x ♂ Californiană ♂Neozeelandez-
asemănătoare, cu scopul de a obține un material de reproducție de mare valoare. (10♂;5♀)
15 (10♂;5♀) 15 (10♂;5♀) Alb 15 (10♂;5♀)
Împerecherile heterogene se fac între exemplare care aparțin aceleași rase, dar La naştere 51,85 51,06 51,96 52,22
care se deosebesc prin unul sau mai multe însușiri morfo-productive, în scopul La 21 zile 290,3 282,2 297,1 299,2
sporirii producției. Nu se admite împerecherea iepurilor cu defecte opuse în La începutul Vîrsta,zi 45 45 45 45
vederea nivelării lor. Împerecherile consangvine (consangvinitatea) presupun experienţei Masa vie 1104,0 1093,0 1053,0 1080,0
împerecherea între exemplare înrudite pînă la gradul al V-lea. După gradul de La sfîrşitul Vîrsta,zi 105 105 105 105
rudenie al exemplarelor împerecheate, consangvinitatea poate fi: strînsă, mode- experienţei Masa vie 3080,0 2980,0 3204,0 3267,0
rată și îndepărtată. În consangvinitatea strînsă se împerechează tata cu fiica, Sporul total g. 1976 1887 2151 2187
fratele cu sora etc. În consagvinitatea moderată se împerechează verii între ei. Sporul pe zi/g. 32,93 31,45 35,85 36,45
În consangvinitatea îndepartată, gradul de rudenie este mai larg. Practicarea
consangvinitații fără pricepere (mai ales cînd iepurii împerecheați au o Masa corporală a iepurilor din rasa Neozeelandez-Alb spre sfîrşitul expe-
constituție slabă), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: renţei a constituit 3080 g, iar la cei din rasa Californiană de 2980 g.
produșii au o constituție debilă, rezistență scazută față de asperitățile climei și Aptitudinile pentru producţia de carne a iepurilor cercetaţi s-au apreciat
agenților patogeni, mortalitate înaltă etc. De aceea, ea nu trebuie aplicată în folosind sacrificarea de control - a cîte 5 capete de iepuri din fiecare grupă. La
crescătoriile de exploatare, ci numai în stațiuni experimentale. sacrificare au fost urmărite: greutatea vie a iepurilor înainte de sacrificare, masa
Creșterea prin încrucișare. Prin această metodă se urmărește carcasei cu organele interne și randamentul la tăiere.
împerecherea iepurilor din diferite rase, în care caz produșii obținuți nu sunt de Tabelul 4
rasă pură, ci metiși. Valorile principalilor indici de abator a iepurilor sacrificaţi
Încrucișarea industrială consta în împerecherea iepurilor din diferite rase în
Neozeelan- Califor- ♀ Neozeelandez-Alb ♀ Californiană ×
care se urmărește obținerea metișilor pentru carne, cu o mai mare putere de Indicatori dez-Alb niană × ♂Californiană ♂ Neozeelandez-
îngrășare și mult mai prolifici. Ca rase amelioratoare se foloses iepurii de talie mare Alb
(Uriașul Belgian, Uriașul Alb). Produșii obținuți se valorifică la prima generație. Masa vie înainte de sacrificare, kg 3,080 2,980 3,204 3,267
Masa carcasei cu organele interne, kg 1,983 1,806 1,963 2,004
Randamentul la tăiere, % 64,38 60,60 61,26 61,34

Rezultatele prezentate în tabelul 4, demonstrează că metișii F1

Fig. 1. Schema încrucișării industriale (după Negruțiu și Petre, 1975)
a-obținerea hibrizilor simpli; b-obținerea hibrizilor dubli. R1,R2,R3,R4-diferite rase.
12
♀Californiană x ♂Neozeelandez-Alb au posedat carcase ceva mai mari față de
omologii săi, greutatea medie fiind de 2,004 kg. Totodată, se observă că cel mai
înalt randament la sacrificare s-a obținut la iepurii din rasa Neozeelandez Alb
care a constituit 64,38%. La rasa Californiană randamentul la sacrificare a
constituit doar 60,6%. La metişii F1 ♀Neozeelandez-Alb x ♂Californiană şi
♀Californiană x ♂Neozeelandez-Alb s-a stabilit un randament la sacrificare
respectiv de 61,34 şi 61,26%.
29
 VII. REZULTATELE APLICĂRII UNOR Încrucișarea de absorbție se practică cu scopul transformării unei rase
SCHEME DE ÎNCRUCIȘĂRI locale neperfecționate, cu ajutorul unei rase amelioratoare. Procesul tehnic de
absorbție cuprinde trei etape: rasa locală se încrucișează cu masculi din rasa
În scopul sporirii producției de carne la iepurii de casă, în crescătoriile de amelioratoare; metișii obținuți se selecționează și cele mai bune iepuroaice se
iepuri pot fi practicate încrucișări folosind în acest scop două sau mai multe rase. încrucișează din nou cu masculi din rasa amelioratoare, însă neînrudit cu
Produșii obținuți din astfel de încrucișări sunt numiți hibrizi sau metiși, care se masculii de la prima încrucișare; iepuroaicele cele mai reușite din generația a
caracterizează de regulă printr-un ritm accelerat de creștere față de produșii obținuți doua se împerechează din nou cu masculi din rasa amelioratoare. Durata
din rasele pure. Acest fenomen, în zootehnie poartă denumirea de ,,heterozis”. procesului de absorbție este de 4 - 5 generații și depinde de deosebirile mai mari
În scopul studierii diferitelor variante de încrucișări, cercetătorii IȘPBZMV sau mai mici dintre rasele respective.
au efectuat în cadrul Stațiunii Tehnologico-Experimentale ,,Maximovca”, studii
asupra raselor de iepuri: Neozeelandez Alb, Californiană, Neozeelandez Roșu,
Negru Roșcat și Albastru Vienez.
Primele încercări experimentale sau axat asupra iepurilor din rasele
Neozeelandez-Alb, Californiană precum și asupra metişilor F1 obţinuţi în urma
încrucişărilor: ♀Neozeelandez-Alb x ♂Californiană şi ♀Californiană x
♂Neozeelandez-Alb, conform schemei de mai jos.

Fig. 2. Schema încrucișării de absorbție (după Negruțiu și Petre, 1975)

Încrucișarea de infuzie constă în împerecherea indivizilor a două rase, în

scopul remedierii unor însușiri necorespunzătoare, a corectării anumitor de-
fecte, fără ca rasa supusă ameliorării să fie modificată total (fig. 3). Încrucișarea
dintre rasa amelioratoare și de ameliorat se face o singură dată.

În experiență, s-au cercetat produșii obținuți de la a cîte 10 femele din rasa Neo-
zeelandez Alb (5 femele cu iepurași rasă pură și 5 femele cu iepurași metiși), dease-
menea și 10 femele din rasa Californiană (același număr de femele cu iepurași).
În cele din urmă au fost selectați de la fiecare femelă 3 iepuraşi: doi
masculi şi o femelă.
Pe parcursul studiului sau selectat 4 grupe de iepuraşi, cu a cîte 12 capete
în fiecare grup, constituite prin metoda semenilor.
Creşterea şi dezvoltarea iepurilor din grupele experimentale s-a urmărit
prin cîntărirea individuală la naştere, la 21 zile și la 45 zile (înţărcare).
Fig. 3. Schema încrucișării de infuzie (după Negruțiu și Petre, 1975)
Evaluarea creşterii şi dezvoltării iepurilor în dinamică (tabelul 3) a
R1 – rasa de ameliorat R2 – rasa amelioratoare.
demonstrat că greutatea corporală la naştere a iepurilor din rasele pure şi celor
metişi a fost practic egală, cu o superioritate nesemnificativă în favoarea metișilor
Un astfel de exemplu îl constituie încrucișarea rasei Chinchilla de talie mică
din varianta ♀Californiană x ♂Neozeelandez-Alb. La vîrsta de 21 zile, tendinţa de
cu Uriașul Belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. În acest
superioritate a iepuraşilor metişii F1 ♀Californiană x ♂Neozeelandez-Alb s-a
scop se alge un număr de femele din rasa Chinchilla, pe care le împerechem o
păstrat. Masa corporală medie a unui iepraș a fost de 299,2 g.
singură dată cu masculi din rasa Uriașul Belgian. Produșii rezultați se
Către vîrsta de 45 zile, media greutății corporale a iepuraşilor din rasa
împerechează cu alți produși din cadrul rasei respective, difuzîndu-se astfel treptat
Neozeelandez-Alb a fost de 1104 g, la rasa Californiană de 1093 g, la metişii F1
însușirile în cadrul întregii rase. Această încrucișare care în final duce la obținerea

28 13
unor produși mari de Chinchilla, nu atrage o transformare totală a rasei infuzate, ci
numai o modificare în marimea taliei și greutății corporale.
Încrucișarea de rotație, constă în împerecherea alternantă succesivă
între 3 sau 4 rase, alese după capacitatea combinativă (fig. 4).
Fig. 4. Schema încrucișării de rotație între 3 (a) sau 4 (b) rase
(după Negruțiu și Petre, 1975)
Metișii obținuți în fiecare generație se folosesc în cea mai mare parte pentru
producție. Pentru reproducție se păstrează doar un număr mic de indivizi, care
dovedesc o putere combinativă ridicată, manifestată prin însușiri superioare.
14
se pe căi naturale. Pe de altă parte, în cazurile susmenționate este bine să fim
atenți la modul cum construim cuștile pentru a nu realiza o ventilație prea mare
în interior (iepurii fiind foarte sensibili la curenții de aer care depașesc 0,4
metri/secundă). La iepurii crescuți în sistem semiintensiv (microferme) sau în cel
intensiv, admisia și evacuarea aerului au loc prin orificiile de ventilație existente
în structura clădirii (fante sau prize de admisie și de evacuare). Pentru ca
circularea artificială a aerului în adăpost să aibă randamentul așteptat, este
recomandat ca între orificiul de admisie și cel de evacuare să nu existe o distanță
mai mică de 1,5 m. În acest mod vor fi eliminate gazele nocive care se formează
în adăpost (gaz metan, amoniac, dioxid de carbon și hidrogen sulfurat).
Viteza de circulare a aerului trebuie să fie reglabilă (ventilator cu mai
multe trepte de viteză sau cu turație variabilă) și să se încadreze între limita
minimă de 0,1 m/sec., și cea maximă de 0,4 m/sec. Distanța dintre fantele de
ventilație și iepuri, trebuie să fie de minim 1,2 – 1,5 m. Neventilarea corectă a
adăpostului se v-a manifesta prin apariția rapidă a bolilor.
Temperatura are o influență majoră asupra efectivelor de animale din
crescătorii. Aceasta se reflectă asupra, stării de sănătate a iepurilor, consumului
zilnic de furaje și funcției de reproducere.
De la temperatura de 20 de grade Celsius, fiecare grad suplimentar va
diminua ritmul de creștere al iepurelui și pofta sa de a consuma nutrețuri.
Temperaturile sub 10 grade Celsius favorizează declanșarea bolilor
digestive și respiratorii, diminuează capacitatea de reproducție și contribuie la
creșterea consumului de nutrețuri (animalul încercînd astfel să-și păstreze
temperatura corpului în limite normale).
Temperatura optimă în maternitate este de 17-19 grade (în cuibul de
fătare se asigură cele 30-32 de grade necesare iepurașilor). Creșterea tempera-
turii, în maternitate, peste 20 grade Celsius, duce la scăderea drastică a pro-
ducției de lapte a iepuroaicelor. În compartimentul crescătoriei destinat tine-
retului cunicul sunt necesare :
-22 - 23 de grade în primele 2-3 zile după înțărcare;
-20 - 22 de grade pentru vîrsta de 4-6 săptămîni;
-16 - 18 grade pentru intervalul 6-14 săptămîni.
În adăposturile pentru iepurii adulți, temperatura optimă este de 14-16 grade
Celsius. Pentru a obține rezultate bune, trebuie să avem grijă ca temperatura din
interiorul crescătoriei să nu sufere variații mai mari de 2-4 grade pe parcursul a 24
de ore. După unii autori, temperatura critică minimă pentru iepuri ar fi 5 grade, iar
cea maximă 30 de grade. Este vorba, desigur, de influența temperaturii asupra
iepurelui de fermă. În ceea ce privește iepurii de casă crescuți în cuști amplasate în
curte, temperatura critică minimă este mult sub 5 grade Celsius (sunt cunoscute
cazuri cînd iepurii adulți au suportat fără probleme geruri de minus 25 de grade).
Umiditatea constituie un factor de microclimat important cu implicații
directe în echilibrul fiziologic al iepurelui. O umiditate relativă cuprinsă între
65 – 80 %, asigură confortul biologic al iepurelui. Nivelele umidității relative
sub 55 % și peste 85 % sunt considerate praguri critice pentru viața iepurilor.
27
 VI. SISTEME DE ÎNTREȚINERE A IEPURILOR
Condițiile de întreținere și îngrijire, paralel cu alimentația și ameliorarea,
reprezintă unul din factorii de bază care contribuie la creșterea corectă a animalelor
și obținerea unor producții înalte atît din punct de vedere cantitativ, cît și calitativ.
În creșterea iepurilor de casă se deosebesc următoarele sisteme de întreținere:
- extensiv; - semiintensiv; - intensiv.
Sistemul extensiv – iepurii se cresc în libertate sau în şoproane, la sol unde
singuri îşi sapă cuiburi şi se înmulţesc. Întreţinerea liberă este cea mai
neeficientă deoarece multe blănuri se deteriorează, nu pot fi efectuate lucrările
de profilaxie şi se pot răspîndi diverse boli, nu poate fi ţinută evidenţa
zootehnică, deci sunt posibile împerecherile înrudite.
Sistemul semiintensiv – este cel mai răspîndit sistem în Republica
Moldova. Iepurii se exploatează în cuşti individuale sau colective, puse la un
nivel sau în mai multe nivele (una peste alta), în două sau mai multe etaje.
Astfel de creştere poate fi efectuată atît sub cerul liber, cît şi în încăperi.
Întreţinerea în cuşti sub cerul liber se aplică atunci cînd numărul de iepuri nu
este mare, în majoritatea gospodăriilor individuale, etc.
Întreţinerea iepurilor la aer liber pe parcursul întregului an, contribuie la crearea
unor animale mai rezistente cu o calitate mai înaltă a blănurilor, datorită învelişului
pilos mai dens. O condiţie care trebuie respectată este ca iepurii să nu se afle în bătaia
vîntului sau expuși la curenţi de aer, deoarece ei sunt foarte sensibili şi răcesc repede.
Sistemul intensiv, necesită proiecte speciale unde în încăperi este
prevăzută nu numai amplasarea cuştilor în etaje dar şi mecanizarea, sau
automatizarea mai multor procese de reglare a microclimei.
Microclima în adăposturi trebuie să se menţină constantă, deoarece
modificările şi zgomotele bruşte constituie pentru iepuri factori puternici de
stres. Aceştea provoacă o secreţie de adrenalină care poate duce la tulburări
circulatorii, respiratorii şi digestive.
Deasemenea o mare importanţă o au schimbările bruşte ale factorilor de
mediu (temperatura, umeditatea, lumina, ventilaţia etc.).
Ventilația are rol de evacuare a aerului viciat din adăpost și de introducere
a aerului curat. În plus are și o influență decisivă asupra temperaturii și
umidității. La iepurii de casă crescuți în sistem extensiv (țarcuri) sau semiintensiv
(cuști plasate în curtea gospodăriei), ventilația nu este o problemă, ea realizîndu-
26
IV. REPRODUCȚIA IEPURILOR DE CASĂ
Pubertatea și alte aspecte de reproducție a iepurilor. Instinctul sexual
la iepurii de casă apare foarte timpuriu, la 3-5 luni: la masculi mai devreme la
3-4 luni, iar la femele respectiv la 4-5 luni. Această precocitate sexuală a
iepurilor, adesea, este exploatată nerațional de către fermieri.
Perechile prea tinere nu pot da naștere la iepurași bine dezvoltați, iar cele
vîrstnice sunt mai puțin prolifice. Cei mai buni reproducători sunt considerați,
care și-au terminat perioada de creștere și au ajuns la o completă maturitate
sexuală. Vîrsta de reproducție variază în funcție de rasă, cele de talie mică sunt
mai precoce decît rasele mijlocii și mari.
Vîrsta optimă a reproducătorilor, în mod practic se consideră vîrsta la care
iepurii sunt apți pentru reproducție și poate fi stabilită: la 4-5 luni pentru rasele
mici, la 5-6 luni pentru rasele mijlocii și 7-8 luni pentru rasele mari.
Prolificitatea iepurilor și durata de folosire a reproducătorilor. În
mod natural o iepuroaică poate să fie fecundată chiar în prima lună de la fătare,
astfel, estimîndu-se numărul gestațiilor la 5-6 pe an sau la o prolificitate anuală
de 30 - 36 iepurași.
Practic, acest rezultat nu se poate realiza, întrucît trebuie să ținem seama
că gestația și alăptarea iepurașilor istovesc enorm femelele, al căror organism
are o sarcină considerabilă de îndeplinit. Dacă, totuși dorim neapărat să obținem
un asemenea randament, în mod inevitabil va urma o degenerare progresivă a
descendenților și ca urmare a slăbirii mamelor.
Pentru a obține întradevăr rezultate bune, considerăm că patru fătări pe an
reprezintă o cifră optimă. Numărul iepurașilor la o fătare este foarte diferit, ajun-
gînd pînă la 12 și chiar mai mult. În mod obișnuit, iepuroaicele nasc 4-10 iepurași.
Din rezultatele obținute în producție, prolificitatea practică (iepurași înțărcați) o
apreciem la 15 iepurași de fiecare iepuroaică pe an (obținuți din cel puțin 3 fătări).
În condițiile unei exploatări raționale a reproducătorilor (efectivul - matcă),
iepuroaicele pot fi folosite la reproducție timp de 3 ani iar masculii 2-3 ani.
Poligamia este specifică iepurilor și un mascul poate monta mai multe femele,
de obicei se ține un mascul pentru 7 - 8 femele.
Apariția căldurilor la iepuroaice. Iepurii se reproduc pe tot parcursul
anului. Căldurile la femele apar mai des primăvara - toamna, la interval de 6-7
zile, vara la 8-10 zile, iar iarna apar mai rar. Ele durează 3-4 zile și se manifestă
mai puternic primăvara, odata cu primele zile călduroase (începînd de la 15
februarie). Semnele caracteristice ,,perioadei căldurilor” sunt următoarele:
a) iepuroaicele sunt neliniștite, se agită în cușcă, răscolesc așternutul, rod
paiele și uneori se observă cum încearcă sa-și pregătească cuibul (adună paie,
își smulg părul), stau întinse, etc.;
b) organele genitale externe (vulva) sunt roșii și umflate;
c) dacă este mîngîiată pe spinare, iepuroaica stă liniștită, se culcă și își
întinde corpul.
15
 ! Cînd iepuroaica nu este în călduri aceasta nu acceptă masculul, ține Indicație: În componența rețetei se poate adăuga lucernă verde sau fîn. De
coada strîns lipită de corp, este agitată, fuge, se trîntește jos și scoate țipete asemenea, după posibilități, se recomandă un premix mineral și vitamine (2%).
plîngătoare. 2. Rețetă (franceză) de nutreț combinat pentru iepurii de casă puși la îngrășat
Monta. Femela depistată în călduri este dusă în cușca masculului întărit - Ovăz uruit 24%; - orz uruit 30%; - tărîțe de grîu 35%; - făină de carne 7,5%; -
conform planului de împerecheri pentru montă. Este indicat ca actul montei să ovăz boabe 3%; - sare 0,5%.
aibă loc seara, cînd iepurii sunt mult mai activi. În tot acest timp este necesar a se 3. Rețetă (franceză) de nutret combinat pentru femelă în lactație
asigura o liniște deplină. Dacă femela opune o rezistență mare și se ascunde în - Ovăz uruit 40%; - tărîțe 34%; - lucernă (fîn) macinată 15%; - făină de carne
colțurile cuștei masculului, ea nu trebuie lăsată mult timp aici și trebuie dusă 8%; - ovăz boabe 2,5%; - sare 0,5%.
înapoi în cușca sa. Dimpotrivă, dacă femela pare să accepte masculul, ea se lasă în 4. Rețetă de nutreț combinat pentru femelă gestantă, pentru femelă
cușcă. După terminarea actului sexual (saltul masculului pe femelă), masculul lactantă și pentru iepurașii înțărcați
scoate un țipăt special și cade pe o parte, rămînînd într-o stare de epuizare fizică. - Ovăz 35%; - porumb 15%; - lucernă (fîn) macinată 14%; - șrot de floarea-
Dacă după cîteva zile de la data montei se observă că femela începe să-și soarelui 10%; - tărîțe de grîu 10%; - mazăre furajeră 10%; - soia 5%; - drojdie
pregătească cuibul, acoperindu-l cu păr smuls de pe abdomen, înseamnă că ea de bere 1%.
nu a fost fecundată și trebuie dusă din nou în cușca masculului. Dimpotrivă,
dacă iepuroaica se ghemuiește cînd este mîngîiată pe spate, scoate țipete slabe,
plîngătoare, înseamnă că a fost fecundată. Data montei se notează în registrul de
evidență zootehnică și pe tabela din fața cuștei iepuroaicei respective.
Planul de montă și fătări. Experiența ne arată că spre deosebire de alte
animale, iepurii se pot reproduce în tot timpul anului, însă fecundația nesigură
poate fi din octombrie pînă în martie.
Tabelul 1
Planul de monte și fătări
Ciclul de reproducţie
Ritmul de Data
I II III IV V VI
reproducţie
Montei 1 martie 15 iunie
Extensiv Fătării 1 aprilie 15 iulie
Înţărcării 1 iunie 15 sept.
Montei 1 martie 20 mai 10 august
Semiintesiv Fătării 1 aprilie 20 iunie 10 septembrie
Înţărcării 15 mai 5 august 25 octombrie
Montei 5 ianuarie 25 martie 15 iunie 5 septembrie
Intensiv Fătării 5 februarie 25 aprilie 15 iulie 5 octombrie
Înţărcării 22 martie 10 iunie 30 august 20 noiembrie
Foarte Montei 1 ianuarie 4 martie 7 mai 10 iulie 13 septembrie 15 noiembrie
Intensiv Fătării 1 februarie 4 aprilie 7 iunie 10 august 13 octombrie 15 decembrie
Înţărcării 1 martie 4 mai 7 iulie 10 septembrie 13 noiembrie 15 ianuarie

Totodată, fermierii trebuie să cunoască că din luna august și pînă la

sfîrșitul toamnei, iepurii napîrlesc, își schimbă complet învelișul pilos. Din
acest motiv, în această perioadă, iepurele de casă necesită o îngrijire deosebită,
se recomndă evitarea reproducerii.
De asemenea, pe parcursul iernii, cînd adăposturile simple nu împiedică
pătrunderea frigului, monta este mai dificilă. În cazul, cînd adăposturile cu
iepuri sunt introduse într-un șopron, cu temperatură corespunzătoare și
reproducătorilor li se administrează rații suplimentare de ovăz, condițiile montei
vor fi repede ameliorate.

16 25
 Pentru diferite categorii de iepuri, consumul mediu zilnic de nutreţ com-
binat granulat cu valoare deplină este următorul:
- iepuri adulţi în repaus ............................. 120 g;
- iepuroaice gestante ....................... 140 - 150 g;
- iepuroaice în lactație .................... 350 - 380 g;
- tineret de reproducţie ................... 140 - 150 g;
- tineret la îngrăşat .......................... 110 - 130 g.
Pentru iepuroaicele în lactație şi tineretul la îngrăşat se recomandă ali-
mentaţia la discreţie. La îngrăşarea intensivă, tineretul valorifică mai eficient hrana
în comparaţie cu alte animale de fermă. În cazul hibrizilor de came, se poate
realiza un consum specific mai mic de 3 kg nutreţ granulat, în care concentratele
reprezintă 1,5-1,8 kg. Pe de altă parte, cerinţele iepurilor sunt mai reduse
comparativ cu cele ale păsărilor şi porcinelor în unii nutrienţi ca aminoacizii şi
vitaminele complexului B. Acest fapt se datorează particularităţilor de digestie ale
iepurilor, în care cecotrofia are un rol esenţial. În îngrăşarea intensivă sporul zilnic
maxim se realizează în intervalul de vîrstă 50 - 70 zile, după care scade.
În scopul orientării crescătorilor la alegerea sortimentelor de nutreţuri pentru
alimentaţia iepurelui de casa, expunem în continuare cîteva rețete furajere.
1. Rețetă de nutreț combinat universal
Pentru iepurele de casă adult, de prasilă, în pauză de reproducție; pentru
masculul de reproducție în activitatea sexuală și pentru femela gestantă; pentru
femela cu iepurași sugari; pentru iepurași în vîrstă de 21-60 de zile și peste 60
de zile:
- Porumb uruit 20%;
- orz uruit 20%;
- mazăre furajeră uruită 5%;
- tărîțe de grîu 12%;
- șrot de floarea soarelui 6%;
- lapte praf 10%;
- făină de carne 3,5%;
- sare 0,5%;
- ovăz boabe 23%.
Din acest nutreț combinat se administrează, pe zi și pe cap de animal
(rația zilnică):
- 100 g, pentru iepurele adult de prasilă în pauză de reproducție;
- 150 g, pentru iepuroaica gestantă și iepuroiul în activitate de reproducție;
- 200 g, pentru iepuroaica în lactație;
- 30 g, pentru iepurașul în vîrstă de 21-40 de zile;
- 60 g, pentru iepurașul de 41-60 de zile;
- 100 g, pentru iepurașul de peste 60 de zile.
24
Perioada cea mai indicată pentru împerechere este îndeosebi primăvara și
la începutul verii, care corespunde cu schimbarea naturii.
Fătările din această perioadă sunt cele mai reușite, tineretul are o
intensitate de creștere sporită, asigurînd calitățile superioare lotului de înlocuire
a reproducătorilor.
Gestația. Fixarea embrionilor pe mucoasa uterină se petrece în a 4 - a zi
după fecundare. Din acest motiv, la a 6-ea zi de la montă, se efectuează
controlul gestației - iepuroaica este readusă din nou în cușca masculului.
În cazul în care femela nu acceptă saltul masculului înseamnă că ea este
gestantă. Rareori, cînd femela are ,,călduri false”, se întîmplă că ea să accepte
din nou masculul, deși este gestantă. În asemenea cazuri, ,,căldurile false” nu
produc avorturi iar gestația decurge normal.
Diagnosticul gestației se efectuează și prin palpare la 12 - 14 zile de la
ultima montă, cînd embrionii (de formă rotundă) se simt așezați în lanț în
regiunea posterioară a abdomenului. Fecunditatea slabă și sterilitatea se
manifestă mai ales la femelele îngrășate (cu salbă dublă) și la cele împerecheate
cu masculi înrudiți (consagvinitate).
Îngrijirea femelelor gestante se face cu blîndețe, în liniște perfectă,
administrîndu-le o hrană bogată în substanțe nutritive.
După două săptămîni de gestație, se vor
administra îndeosebi furaje concentrate (uruială
de orz, ovăz, șroturi, turte, făină de carne),
adăugînd totodată în rația zilnică săruri minerale
(cretă furajeră și sare). În acest timp se v-a evita
mutarea femelelor dintr-o cușcă în alta.
Înainte de fătare (cu 5 zile) se curăță
cuștele, se dezinfectează și se pregătește cuibul
de fătare (cutia de fătare) căptușit cu paie sau
fîn, pe care iepuroaica și-l completează cu puful
smuls de pe abdomen.
! Iepuroaicele care au avortat se pot monta din nou, chiar în aceeași zi
(mucoasa uterină se reface în cîteva ore ).
Fătarea și îngrijirea iepurașilor. De cele mai multe ori fătarea are loc
noaptea și durează circa 5 ore. O
iepuroaică poate naște 10 - 12 iepurași și
chiar mai mulți (în medie 7), dar nu
poate alăpta mai mult de 8 fetuși (în
funcție de numărul mamelelor ce
poartă). Surplusul de iepurași se
recomandă de atașat la o iepuroaică care
are mai puțini iepurași, situație ce se
practică și în cazul îmbolnăvirii sau
morții mamei adevărate. Introducerea
17
iepurașilor străini în cușca iepuroaicei-doică se face în absența acesteia.
Operațiunea dată prevede: fermierul cu atenție minuțioasă îi va freca pe
iepurașii străini cu părul smuls din cuibul femelei adoptive pentru ca aceasta să
poată recunoaște noii oaspeți, după același miros. După fătare fermierul
controlează cu atenție dacă iepurașii sunt sănătoși, îndepărtîndu-i pe cei morți.
O atenție sporită se va atrage la păstrarea liniștei complete, interzicerea vizitelor
și ferirea de orice animale (cîini, pisici, șoareci).
Absența apei la fătare, deranjarea cuibului fără măsuri de precauție, ivirea
unor persoane străine, precum și alți factori cu caracter negativ, pot determina
iepuroaica să-și omoare iepurașii sau uneori chiar să-i mănînce. Astfel este
necesar de creat condiții ca iepuroaicele-mame să nu fie sub presiunea fricii,
instinct pronunțat ce le-a rămas, prin moștenire de la strămoșii lor sălbătici.
Îngrijirea iepurașilor pînă la înțărcare. Fermierul v-a efectua o
supraveghere continuă, însă discretă, obser-
vînd fără să atingă iepurașii, atîta timp cît nu
este necesară intervenția lui. Dacă, totuși,
intervenția lui este necesară, cum este în
cazul înlăturării iepurașilor morți, el nu tre-
buie să atingă niciodată cuibul sau conținu-
tul său, fără a scoate mai întîi iepuroaica.
Fermierul fără experiență deranjează deseori
cuibul iepuroaicei pentru a observa ce se
petrece acolo. Aceasta însă este o greșeală
care trebuie evitată.
Cînd iepurașii sunt liniștiți și rămîn bine acoperiți în puful moale al
cuibului, înseamnă că nu se întîmplă nimic deosebit. Dimpotrivă, dacă iepurașii
sunt neliniștiți, au tresăriri nervoase și scot țipete plîngătoare, înseamnă că ei
sunt înfometați și trebuie luate măsuri pentru îmbunătățirea hranei iepuroaicei.
Cînd sunt bine dezvoltați, iepurașii au pielea netedă, lucioasă, cu un abdomen
rotund, iar dacă sunt slabi, pielea este zbîrcită iar abdomenul este supt. De la 5 -
6 zile, iepurașii încep să se îmbrace cu păr, după care în jurul la a 10-ea – 12-ea
zi, își deschid ochii.
La vîrsta de 3 săptămîni, iepurașii au corpul acoperit cu păr și încep să iasă
din cuib, căutînd hrană în interiorul cuștei. În acest timp este indicat a se curăța
cușca și a li se administra o hrană suplimentară, proaspătă și de bună calitate.
! Pînă la înțărcare este indicat a se introduce în hrana iepurașilor cîte 0,4 g, pe
zi de produse bogate în vitamine și cîte 1 - 2 g, cretă furajeră.
Înțărcarea iepurașilor. De regulă se efectuează între 1 și 2 luni, în
dependență de scopul urmărit (iepuri de prăsilă, de carne, etc.) și după
dezvoltarea lor corporală. Rasele mici și mijlocii se înțarcă mai devreme decît
rasele mari de iepuri.
18
Hrana este alcătuită în cea mai mare parte din nutreţuri vegetale, de un
sortiment foarte variat, care trebuie să includă furaje cu proporţii mari de
celuloză şi cu ţesuturi dure. La 1 kg masă corporală este necesar de administrat
250 g masă verde sau 80 g fîn, 35 g amestec de concentrate, 5 g făinuri
animaliere. Iarna raţia poate cuprinde şi suculente (pînă la 500 g).
Alimentaţia se face individual pentru masculii de reproducţie şi pentru
femelele în gestaţie avansată sau în lactaţie. Vara hrana se repartizează în 3
tainuri. Nutreţurile verzi se dau fără rouă şi puţin ofilite, în cantităţi egale pe
tainuri. Dacă în rație sunt incluşi şi lăstari de arbori, ei se folosesc la tainul de
seară. Concentratele (porumbul, orzul, ovăzul, şroturile, boabele de
leguminoase) se administrează în părţi egale la primul şi la ultimul tain. Iarna
hrana se distribuie în două tainuri, la cel de seară fiind asigurată o proporţie de
3/5 a raţiei şi v-a include fînuri şi concentrate. Diferenţa de 2/5 se administrează
dimineaţa, conţinînd suculente pe timp de iarnă. Pentru a se dezvolta normal,
iepurii au nevoie şi de apă. În dependenţă de vîrstă, starea fizologică ş.a., la un
cap este necesară următoarea cantitate de apă pe zi: iepuroaice în lactaţie 0,7-
1,0 litri, în unele cazuri pînă la 2 litri; iepuri adulţi 0,3-0,5 litri; tineretul 0,2-0,3
litri. Aceste cantităţi pot varia şi în dependenţă de furajul consumat,
temperatura aerului ş.a. Apa de băut se asigură la discreție, în special vara.
5.2 Alimentația iepurilor crescuți în sistem intensiv
Hrănirea iepurilor crescuți în sistem intensiv presupune un sistem
tehnologic unitar, care să asigure condiții favorabile exprimării potențialului
productiv al acestora. Se urmărește obținerea unor producții mari de carne și
unei bune eficiențe economice raportată la cheltuielile totale.
În creşterea de tip intensiv se practică alimentaţia cu nutreţuri combinate
complete, granulate. Operaţia de granulare se efectuează deoarece iepurii suportă
greu o hrană măcinată. S-a constatat că administrarea nutreţurilor sub formă uruită,
ca singură sursă de hrană, duce chiar la încetarea consumului în decurs de 2 - 3 zile.
Hrana este constituită din nutreţuri combinate, diferenţiată pe categorii de
vîrstă şi stări fiziologice, în funcţie de cerinţele nutritive specifice prevăzute de
norme.
Proporţiile diverselor sortimente de nutreţuri care sunt incluse în structura
nutreţurilor combinate variază astfel: 35 - 60 % fibroase (făină de fîn de lucernă
sau de paie); 30 - 40 % concentrate energetice; 10 - 20 % concentrate proteice
vegetale; 2 - 3 % făinuri animale; 1 - 2 % drojdii furajere; 1 - 1,5 % substanţe
minerale (carbonat de calciu, fosfat dicalcic şi sare de bucătărie) şi 1 % premix.
Pentru tineretul supus îngrăşării şi femelele în lactaţie, corespunde proporţia
maximă de concentrate şi minimă de fibroase; pentru tineretul de reproducţie,
femelele gestante şi masculii aflaţi în perioada de reproducţie, corespunde
proporţia medie de concentrate şi fibroase, iar pentru iepurii adulţi în perioada
de repaus, proporţia minimă de concentrate şi maximă de fibroase, în timp ce
făinurile animale se administrează doar tineretului şi femelelor în lactaţie.
23
 Normele de hrană pot fi calculate orientativ fără normativ. La adulţi, Cu ocazia înțărcării, trecerea de
necesarul pentru funcţiile vitale, la 1 kg greutate corporală este de 0,03 UN cu 3 la regimul lactant la cel vegetal
g PD, necesarul care asigură cerinţele iepurilor în stare de repaus. provoacă o criză a iepurașilor, măsură
În perioada de montă, la necesarul pentru întreţinerea necesităţilor vitale ce trebuie facută treptat și cu multă
se adaugă 0,04-0,06 UN cu 5-6 g PD, (atît iepurilor cît şi iepuroaicelor); în atenție. De aceea, odată cu stabilirea
perioada de gestaţie a iepuroaicelor – 0,05-0,06 UN cu 8-10 g, PD, iar în termenului înțărcării, fermierul trebuie
perioada de alăptare a iepurașilor – 0,14-0,18 UN cu 20-25 g PD, pe cap/zi. să efectueze următoarele:
Pentru tineret necesarul pentru întreţinerea vieţii la 1 kg greutate vie este de - separarea de iepuroaică, se
0,05-0,06 UN cu 6-7 g PD, iar în perioada de creştere pentru 1 kg spor se face mai întîi a iepurașilor bine
adaugă 2,5-3,0 UN cu 300-350 g PD, (cunoscînd că sporul mediu zilnic la 2-5 dezvoltați și apoi în 4 - 5 zile a restului
luni este de 20-30 g). de exemplare mai slabe;
Cele mai preferate nutreţuri sunt considerate fînurile de leguminoase şi - iepurașii supuși înțărcării sunt lăsați să sugă lapte numai în timpul
cele de livadă, (în timpul iernii) şi trifoiul, lucerna, borciagul, varza şi iarba de nopții, pe cînd în timpul zilei iepurașilor li se administrează rația necesară,
livadă, (pentru perioada de vară). adaptată la un regim furajer mixt sau de tranziție;
Din nutreţurile suculente iepurii preferă morcovii şi cartofii, iar din - hrana iepurașilor trebuie să fie proaspătă și cît mai variată, cuprinzînd
concentrate – ovăzul, orzul, porumbul, meiul, şrotul de floarea-soarelui. Ei pot furaje ușor digestibile, care să fie treptat înlocuite cu cele corespunzătoare
folosi şi deşeurile din grădina de legume, resturile de la bucătărie. Cantităţi mari regimului vegetarian.
de resturi de legume, frunze de sfeclă și suculentele cauzează diaree. Iepurii înțărcați poartă denumirea de tineret. Odată cu înțărcarea se face și
În structura nutreţurilor, concentratele pot ocupa pînă la 35% din valoarea aprecierea tineretului după calitațile morfo-productive ce le posedă (iepuri de
nutritivă a raţiei. reproducție sau iepuri de carne). Operațiunea constă în cîntărirea individuală a
Iepurii trebuie asiguraţi cu apă, în special în timpul verii. Iarna adăparea fiecărui exemplar, marcarea (se aplică la urechea dreaptă numărul de inven-
se face o singură dată, înainte de tainul de prînz. tariere) și lotizarea tineretului (gruparea lui pe rase, sexe și mărimi corporale).
Sarea de zootehnie se administrează: cîte 0,5 g, pentru tineretul de 1-4 Determinarea sexului la tineretul înțărcat la 1-2 luni trebuie efectuat cu
luni, 1,0 g, – la vîrsta de 4-5 luni şi 1,5-2,0 g, pe zi pentru adulţi. În hrană se atenție, îndeosebi la masculi, deoarece bursa testiculară se formeaza abia la
adaugă 2,0-3,0 g, de calciu furajer, fosfat dicalcic. vîrsa de 3 - 4 luni (în regiunea anusului). Sexele se deosebesc prin poziția lor
În perioada de repaos raţia poate fi alcătuită din: fînuri (de livadă și față de orificiul anal și anume: distanța dintre orificiul sexual și anal este mai
lucernă) – 120-190 g, suculente (morcovi, sfeclă, varză, cartofi) – 150-200 g, mare la masculi decît la femele. La o vîrstă mai tînără, pentru determinarea
concentrate (ovăz, porumb) – 30-50 g, pe timp de iarnă iar vara: masă verde sexului la masculi, suntem mai siguri dacă descoperim (scoatem) penisul din
600-1000 g, concentrate 30-50 g. interiorul orificiului genital.
Cantităţile de nutreţuri în alimentaţia iepurilor sunt prezentate în tabelul 2. Creșterea tineretului înțărcat. Imediat după înțărcare, se procedează la
plasarea tineretului în cuști. În cuștile obișnuite se adăpostesc cîte 3-4 iepuri, iar
Tabelu 2 dacă se demontează peretele despărțitor dintre două cuște vecine, numărul se
Cantităţile de nutreţuri în raţia iepurilor (g/zi) poate dubla.
În perioada după înțărcare, la
Nureţuri Iepuri adulţi (4 kg masă corporală) Tineret (1-5 luni) vîrsta de 60-80 de zile, iepurii trec
Nutreţ verde 800 1300 150 1000 prin prima năpîrlire, stare fiziologică
Fîn 150 300 30 200 care-i predispune la răcire, dereglări
Nutreţ însilozat 800 450 - 200 gastro-intestinale destul de grave. Ca
Sfeclă 300 400 50 300 să înfrunte toate aceste neajunsuri
Cereale 50 140 30 100 tineretul trebuie întreținut în bune
Frunză de varză 400 600 100 400 condiții, să consume cantități sufi-
ciente de furaje bogate în proteine,
vitamine și săruri minerale. De aceea

22 19
în primele zile după înțărcare, tineretul v-a primi aceleași furaje ca și înainte,
urmînd ca trecerea la regimul vegetarian să se facă treptat, vara cu ierburi verzi și
lucernă iar iarna cu fîn de calitate, morcovi, etc.
Tineretul se dezvoltă mai bine dacă se întreține în grupe mai mici în
funcție de greutatea și dezvoltarea corporală, care trebuie să fie uniformă.
Astfel, indivizii mai dezvoltați se vor crește separat de cei rămași în creștere,
întrucît iepurii mai mari îi vor îndepărta de la hrană pe cei mai mici.
De la 3-4 luni masculii devin neliniștiți și sub influența instinctului
sexual, care începe să se evidențieze la această vîrstă ei se luptă, se mușcă, își
rup testiculele, slăbesc și valoarea lor comercială se depreciază (răni pe corp,
blană ruptă, etc.). Pentru înlăturarea acestui neajuns, sunt de urmat: plasarea
tineretului în cuște a cîte 2-3 iepuri și supravegherea lor atentă, sau mai practic,
castrarea treptată a exemplarelor mai agresive și întreținerea în continuare a
masculilor în padocuri.
20
V. PARTICULARITĂȚILE DE NUTRIȚIE
ȘI DIGESTIE A IEPURILOR
Alimentația iepurilor este unul din principalii factori prin care fermierul
poate acționa pentru obținerea unei producții mai sporite, din punct de vedere
cantitativ și calitativ. Numai în cazul unei hrănirii organizate, iepurii își
manifestă pe deplin calitățile biologice – capacitatea de maturizare rapidă,
fertilitatea ridicată și o viteză de creștere sporită după fătare.
O alimentație corectă poate fi realizată numai cu furaje care conțin toate
substanțele biologic active necesare pentru evoluția corectă a proceselor vitale
din organism. Acestea sunt proteinele, grăsimile, substanțele minerale,
vitaminele, hidrații de carbon și apa.
Alimentația tradiţională a iepurilor constă în hrănirea acestora cu cereale,
tărîţe, furaje verzi – vara şi fînuri – iarna. Acest tip de alimetare se practică în
creşterea extensivă sau semiintensivă, pe cînd în creşterea intensivă iepurii sunt
furajaţi cu furaje complet echilibrate (granule). Cel mai performant sistem de
preparare a nutreţurilor, la momentul, actual pentru iepuri este prin granulare,
care constă în procesarea mecanică a sortimentelor furajere, mărunţite pînă la
dimensiuni necesare în dependenţă de categoria iepurilor: 2,5 – 3,0 mm pentru
tineret şi 4,0 – 5,0 mm pentru adulţi.
Granulele sunt formate din cereale: porumb, sorg, grîu, orz, ovăz, floarea
soarelui şi soia, fînurile de lucernă sau sparcetă, iar vara din nutreţ verde.
5.1 Particularitățile de digestie a iepurilor de casă
În mod schematic, aparatul digestiv la iepuri se caracterizează printr-un
sistem redus de masticație, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum
important. Această dispoziție implică o trecere lentă a hranei prin intestin și
necesită prezența unei microflore abundente, antrenată în procesul digestiv
(alimentele rămîn 48 de ore și se elimină în 4 ore).
Particularităţile de digestie la iepuri permit o valorificare bună a
nutreţurilor de volum, bogate în celuloză, cu toate că digestibilitatea ei este
foarte redusă.
Spre deosebire de celelalte specii, particularităţile de valorificare a hranei
la iepuri fac ca normele de hrană stabilite să fie mai puţin exacte. Cerinţele în
SN sunt mai mari în timpul iernii. În hrană, proteina trebuie asigurată la un
nivel de 13% la adulţi, 15% la iepuroaice gestante şi tineret, 18% la
iepuroaicele în lactaţie şi 17% PBD (din substanţa uscată) pentru tineretul la
îngrăşat. Celuloza trebuie să constituie minimum 12-14% din SU. La adulţi,
proporţia de celuloză poate ajunge la 25-27% din SU a raţiei, iepurii pot
valorifica hrana şi în cazul în care celuloza este redusă la 6-8% din SU.
Alimentaţia iepurilor de casă se face diferenţiat: pe categorii de producţie,
greutate, vîrstă, stare fiziologică etc., pe bază de norme de hrană.
21