Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
06 GUVERNUL
ROMANIEI
În parteneriat cu
OVINE
Importanţa creşterii ovinelor...........................................................................1
Rase de oi........................................................................................................1
Exploatarea ovinelor pentru producţia de lână................................................2
Pregătirea utilajelor de tuns.............................................................................4
Exploatarea ovinelor pentru producţia de carne..............................................4
Sisteme de îngrăşare a tineretului
ovin............................................................6
Exploatarea ovinelor pentru producţia de pielicele şi blănuri.........................7
Exploatarea ovinelor pentru producţia de lapte..............................................9
Tehnologia creşterii mieilor şi a tineretului ovin..........................................12
Tehnologia creşterii ovinelor adulte..............................................................15
Adăposturi pentru ovine................................................................................16
CAPRINE
Creşterea caprelor..........................................................................................16
Rasele de capre din România........................................................................16
BOVINE
Clasificarea bovinelor...................................................................................18
Reproducţia la taurine...................................................................................20
Vârsta apariţiei manifestărilor sexuale şi a folosirii la monta a taurinelor....21
Ciclul sexual şi semnele de călduri la vaci şi viţele......................................22
Momentul optim al montei............................................................................22
Hrănirea şi îngrijirea vacilor gestante...........................................................24
Asistenţa la fătare.........................................................................................25
Îngrijirea viţeilor după fătare........................................................................26
Hrănirea viţeilor în perioada alăptării...........................................................27
Tehnologia exploatării vacilor pentru
lapte...................................................30
Tehnologia propriu-zisă de creştere a vacilor de lapte..................................34
Tehnologia creşterii tineretului taurin...........................................................35
Exploatarea taurinelor pentru carne..............................................................37
PORCINE
Tehnologia de creştere şi exploatare a porcinelor.........................................39
Rasele de porci din ţara noastră....................................................................40
Fluxul tehnologic în creşterea porcinelor în circuit închis............................44
Alegerea animalelor pentru reproducere.......................................................45
Semne care prevestesc fătarea.......................................................................50
Îngrijirea purceilor sugari..............................................................................51
Îngrijirea scroafelor lactante..........................................................................52
Dezinfecţia adăposturilor..............................................................................54
Hrănirea purceilor înţărcaţi...........................................................................55
Hrănirea porcinelor destinate îngrăşării pentru carne...................................56
Norme furajere a categoriilor de porcine......................................................58
IMPORTANŢA CREŞTERII OVINELOR
Reprezintă o îndeletnicire foarte veche, practicată cu plăcere de gospodarii din zona de deal şi munte,
aceasta fiind manifestarea dragostei şi a pasiunii oamenilor pentru creşterea oilor în scopul asigurării
veniturilor necesare consolidării gospodăriei, cât şi pentru acoperirea nevoilor proprii de consum. Din aceste
considerente, creşterea ovinelor se poate practica şi în unele gospodării din zona de şes a României, cu toate
că oaia este considerată ca fiind principala concurentă a bovinelor, animale ce se dezvoltă bine în toate
zonele ţării.
Cu alte cuvinte, în gospodăriile din zona de deal şi munte ovinele se cresc în turme mari, deoarece
această îndeletnicire oferă câştiguri importante crescătorilor de oi, care, prin tradiţie, se numesc ciobani sau
oieri. În zonele de câmpie, de obicei, gospodarii se ocupă în special de creşterea şi exploatarea bovinelor,
această acţiune fiind considerată ca activitate de bază, pe lângă care, în exploataţie aceştia mai cresc un
număr de 10 până la 100 oi. În scopul realizării unei eficienţe economice care să asigure un câştig
satisfăcător pentru crescător, se recomandă ca în zonele de deal şi munte să fie organizate exploataţii
familiale de creştere a ovinelor şi o capacitate de circa 250 oi şi mioare, activitate ce se poate dimensiona
după posibilităţile date de condiţiile locale.
Ca o particularitate a creşterii acestei specii, trebuie să menţionăm de la început că exploatarea
ovinelor nu este legată, în mod special, de existenţa exclusivă a terenului pentru producerea furajelor de
volum, ca de altfel pentru bovine. Ovinele reprezintă specia care poate să-şi asigure hrana prin practicarea
transhumanţei, metodă foarte veche aplicată de ciobani. Transhumanţa este, de fapt, plimbarea (pendularea)
ovinelor din zonele de deal şi munte în zonele de şes, pentru consumarea excedentului de furaje de volum
existente în exploataţiile familiale asociative sau la societăţi comerciale agricole din aceste zone.
Deşi, ca practică, această metodă este foarte veche, în condiţiile ţării noastre ea poate fi recomandată,
în continuare, pentru creşterea şi exploatarea ovinelor, deoarece în perioada de toamnă-iarnă devine destul
de eficientă datorită faptului că este mai uşor să plimbi turmele în diferite perioade ale anului în funcţie de
furajele ce se pot asigura pe mirişti, porumbişti sau alte păşuni, decât să fie transportate cantităţi însemnate
de furaje voluminoase de la şes la deal şi munte.
- RASELE DE OI -
În ţara noastră în funcţie de zonă şi de condiţiile de mediu existente sunt crescute mai multe rase de
ovine care, după grosimea lânii se pot clasifica în oi cu lână fină, semifină şi grosieră.
Rasele de ovine se adaptează mai uşor în diferite zone ale ţării noastre , astfel:
- În zonele de munte, se pretează ovinele cu lână din rasa Ţurcană care sunt producătoare de lapte,
carne, lână.
- În zonele de deal şi podiş se exploatează bine ovinele din rasa Ţigaie şi Spancă (rasă mixtă).
- În zonele de câmpie se acomodează foarte bine ovinele cu lână fină şi de carne din rasa Merinos.
RASA „ŢURCANĂ”
Rasă cu lână grosieră. Sânt animale de talie mare, cu picioare înalte şi corpul lung. Producţia de lână :
2,5kg – 3,0kg la tunsoare şi aproximativ 50 – 70l lapte. În zona de munte se cunosc 2 varietăţi: varietatea
Ţurcană albă şi varietatea Ţurcană neagră. Lâna lor este foarte bună pentru covoare iar laptele este foarte
bun pentru telemea. Din încrucişarea varietăţii albe cu cea neagră rezultă mieii care sânt sacrificaţi pentru
culoarea brumărie folosiţi pentru căciuli.
RASA „KARAKUL”
În rasă curată se creşte în zonele de câmpie din N-E a ţării, zona Moldovei şi a Sucevei. Culoarea cea
mai frecventă este neagră, apoi brumărie, cafenie, şi mai rar culoarea aurie sau argintie.
Este o oaie cu constituţie robustă spre fină, cu trupul în formă de pară şi o coadă caracteristică, care
are la bază un depozit de grăsime bilobat, cu capul alungit şi uscăţiv.
Berbecii Karakul se folosesc la încrucişare cu oi din rasa Ţurcană neagră sau brumărie.
Este o rasă exploatată pentru pielicele şi producţie de lapte.
EXPLOATAREA OVINELOR
PENTRU PRODUCŢIA DE LÂNĂ
Aprecierea calităţii şi cantităţii lânii prin măsurători ale caracteristicilor fenotipice (aspect exterior)
sprijină crescătorii în selecţia ovinelor şi are drept scop ameliorarea producţiei acesteia.
Culoarea lânii trebuie să fie albă, deoarece ea are însemnătate deosebită în industrializare, excepţie
făcând oile ce se cresc pentru producţie de pielicele negre, brumării şi camo. De aceea, de-a lungul timpului
rasele de oi cu lână albă s-au dezvoltat în detrimentul celor cu lână neagră, care sunt pe cale de dispariţie.
După fineţea părului de lână distingem:
- rase cu lână fină (Merinos)
- rase cu lână semifină (Ţigaie)
- rase cu lână groasă (Ţurcană, Stogoşă etc.)
Astfel, într-o turmă de oi de aceeaşi rasă, unele au lâna mai fină iar altele mai groasă şi această
însuşire dă posibilitatea crescătorului să facă oprirea exemplarelor pentru prăsilă.
Grosimea (fineţea lânii) este o însuşire influenţată în mare măsură de hrană (de calitatea furajelor
administrate). Aprecierea fineţii lânii se face după grosimea firelor şi se măsoară în microni (1/1000mm).
Practic fineţea lânii se apreciază pipăind şi privind în zare firele răsfirate dintr-un smoc de lână recoltat prin
smulgere, de regulă în regiunea spetei.
Lungimea lânii este o altă însuşire importantă care ca şi fineţea, depinde mult de hrană.
O lungime mare, împreună cu o bună densitate şi extindere uniformă, constituie condiţia pentru
obţinerea unei cantităţi mari de lână. La rasele cu lână fină, firul de lână trebuie să aibă cel puţin 7cm, iar
pentru cele cu lână semifină peste 9cm. Lungimea lânii se măsoară în regiunea spetei cu rigla.
Ondulaţia lânii reprezintă o însuşire calitativă cu cât lâna este mai fină şi este de mai bună calitate cu
atât numărul ondulaţiilor este mai mare şi acestea sunt dispuse regulat de-a lungul firelor.
Rezistenţa la rupere este o însuşire care depinde mai mult de maliţiile de hrănire din timpul iernii.
Desimea lânii în cojoc este dată de numărul de fire într-un cm² de fire şi este de mare importanţă economică.
Uniformitatea lânii în cojoc. În practică se apreciază prin compararea celor două însuşiri ale lânii
(fineţe şi lungime) în regiunea spetei şi a coapsei, la acelaşi animal.
Defectele lânii
- Lâna cu impurităţi vegetale apare datorită ne efectuării curăţirii păşunilor şi a altor locuri de
păşunat de mărăcini, ciulini etc. precum şi administrarea necorespunzătoare a hranei în timpul
stabulaţiei.
- Lâna cănită este un defect provocat de crescători prin marcarea oilor cu smoală, vopsea, ceară
roşie etc. Acestea sunt substanţele greu lavabile şi de aceea se recomandă marcarea oilor cu ovisemn
care dispare uşor la spălare.
- Lâna gâtuită provine de la oile înfometate în special în perioada de stabulaţie.
- Lâna retunsă este un defect făcut de om prin trecerea de mai multe ori cu foarfeca, atât la tunsul
manual cât şi la tunsul mecanic. Astfel, cojocul devine neuniform şi cantitatea de deşeuri creşte.
- Lâna îngălbenită se obţine în saivan sau adăposturi insuficient utilate şi necurăţate corespunzător
în care se dezvoltă vapori de amoniac din descompunere urinei şi a fecalelor. Firele de lână absorb
vaporii respectiv se îngălbenesc şi se rup în procesul de industrializare.
- Lâna alterată se produce în special datorită depozitării cojoacelor în condiţii necorespunzătoare şi
mai puţin în urma unor boli cronice a ovinelor.
Carnea de oaie are un conţinut mai ridicat de Ca şi P (fosfor) şi un conţinut mai scăzut de fluor
comparativ cu carnea de bovine şi porcine.
Valoarea energetică este aceeaşi cu carnea de vacă.
Factori care influenţează produsele de carne
Principalii factori care influenţează cantitatea de carne sunt: rasa, vârsta, alimentaţia, sexul.
Rasele precoce de carne, produc cantităţi de carne, de calitate superioară, în timp nu scurt, comparativ
cu rasele tardive.
Gradul de valorificare a furajelor şi randamentul la sacrificare este mai ridicat la rasele precoce. Vârsta
influenţează mult calitatea şi cantitatea de carne. Alimentaţia influenţează în mare măsură calitatea şi
cantitatea de carne.
I. ÎNGRĂŞAREA INTENSIVĂ.
Scopul aplicării acestui sistem este producerea nivelului de 45kg greutate vie într-o perioadă de
100 zile folosind potenţialul biologic al raselor de ovine din ţara noastră (adică folosind rase autohtone)
Prin acest sistem de îngrăşare se vor realiza următorii parametri:
- greutate iniţială 12kg
- greutate finală 45kg
- spor în greutate total 33kg
- durata îngrăşării 100 zile
- spor mediu zilnic 330g
- consum zilnic pe kg spor 4,3UN ( UN – unităţi nutritive)
Efectivul destinat îngrăşării intensive, va fi format din miei masculi, obţinuţi în special din fătările
timpurii (noiembrie-ianuarie) din rasele Merinos, Ţigaie sau metişilor.
Mieii se introduc la îngrăşat la 45-60 zile la o greutate medie de 12kg. Nu se vor introduce mieii
sub greutatea de 9kg.
Scopul aplicării acestui sistem este valorificarea la greutăţi superioare a întregului efectiv de miei
disponibil pentru tăiere prin folosirea tuturor resurselor furajere existente în unitate.
În acest sistem se vor realiza următorii parametri tehnico-economici:
- greutatea iniţială - 12kg
- greutatea finală - 45kg
- spor de greutate total - 33kg
- durata îngrăşării - 194 zile
- spor mediu zilnic - 170g
- consum specific pe kg – spor greutate vie – 7,0 UN.
În acest sistem se pun la îngrăşat miei în vârstă de peste 2 luni din toate rasele din ţara noastră, cu
o greutate medie minimă de 12kg. Se admite introducerea la îngrăşat a mieilor de minim 10kg greutate.
În perioada de stabulaţie, nutreţurile se vor administra la discreţie, sub formă de amestec unic;
numărul tainurilor este de 2-3 pe zi.
Gradul de întindere
Direcţia de întindere
Însuşirile buclei Axul buclelor orizontal
oblic
vertical
Modelarea buclelor
Tipuri de bucle
Scurte – 12 - 20mm
a) sub formă de tub Mijlocii – 20 – 35mm
Lungi peste 35mm
b) de valuri
c) de coarne
d) inelaţi şi semiinelaţi
e) tirbuşon
f) ţigară
Însuşirile buclajului
- uniformitatea - desenul
- rezistenţa - extinderea buclajului
- elasticitate - nuanţa culorii
- luciu
intens
Luciu bun
mediocru
Nuanţa culorii brumărie închis
brumărie normal
brumărie deschis
nuanţa oţelului
plumburiu
brun gălbui
Controlul individual periodic. Se face prin determinarea bilunară a cantităţilor de lapte muls de la fiecare
oaie la tratate mulsurile din ziua de control. Cantitatea de lapte se înmulţeşte cu numărul de zile 2 intervale de
control. Din însumarea producţiilor de lapte din zilele respective rezultă producţia totală de lapte pe o lactaţie.
Metoda coeficientului de control. Se face de 2 sau 3 ori pe lună, iar în ziua de control producţia individuală
de lapte se determină numai la o singură mulsoare.
D+A+S
Coeficientul de control =
D
D,A,S – cantitatea de lapte obţinută la mulgerea de dimineaţă, amiază, seara a zilei de control.
Coeficientul de control – 2,0 – 2,5
Ziua de control trebuie să cadă la mijlocul perioadei de control.
Producţia individuală de lapte din ziua de control se calculează înmulţind cantitatea individuală de lapte
de la mulgerea de dimineaţă cu coeficientul de control. Prin înmulţirea producţiei din ziua de control cu
numărul zilelor între două controale se obţine producţia pe perioada de control.
REPRODUCŢIA OVINELOR
În obţinerea unui procent ridicat de fecundaţie un rol important în reproducerea ovinelor îl are
pregătirea pentru montă, pe o durată de 20zile, acţiune ce are în vedere aducerea oilor într-o stare bună de
întreţinere şi menţinerea berbecilor în condiţii optime de reproducţie.
De menţionat că, acţiunea de hrănire stimulativă în perioada de pregătire a ovinelor pentru montă, cât
şi în prima lună de gestaţie favorizează ovulaţia împiedică avorturile incipiente şi în acelaşi timp asigură
rezerve de substanţe nutritive în organism, necesare aducerii la termen a gestaţiei.
Ciclul sexual la oaie
La majoritatea raselor de oi din ţara noastră sezonul sexual este toamna. La unele rase se observă şi un
al-II-lea ciclu, primăvara, mai ales la oile care nu au fost fecundate în sezonul de toamnă. Durata sezonului
sexual depinde şi de alimentaţie şi starea de întreţinere.
Ciclul sexual, la majoritatea oilor durează 14-19 zile, cu o medie de 16-17zile. Se consideră că lactaţia,
în prima perioadă, ar fi un factor care frânează apariţia căldurilor.
Oaia în călduri este neliniştită, behăie, refuză hrană, se apropie de berbec se lasă montată.
Căldurile la oaie ca şi la celelalte specii sunt însoţite de înroşirea vulvei, unui mucus transparent din
organele genitale externe.
Având în vedere durata scurtă a căldurilor pentru depistarea oilor în călduri se vor folosi berbeci
încercători. Din această cauză oile se vor monta imediat după depistarea căldurilor.
Ciclul sexual la capră
Se aseamănă cu cele de la oaie, dar este mai accentuat. Capra în călduri se agită, nu consumă mâncarea,
se modifică compoziţia chimică a laptelui care se coagulează la fierbere.
În timpul căldurilor, dacă este separată de mascul, capra are un behăit specific.
Durata ciclului sexual este de 18 – 21 zile.
Sisteme de reproducere
Reproducerea ovinelor se poate realiza prin montă naturală sau prin însămânţări artificiale.
1. Monta naturală sau liberă se face de obicei pe păşuni prin menţinerea unui număr
de oi împreună cu un număr de berbeci pe toată durata sezonului de montă. Astfel monta se face la
întâmplare iar o femelă pe durata ciclului se poate monta cu mai mulţi berbeci având influenţă
poziţia asupra fecundaţiei şi a vitalităţii mieilor abţinuţi.
Dezavantajul montei naturale este posibilitatea transmiterii unor boli ce pot determina avorturi sau
sterilitatea berbecilor.
2. Monta harem este mai greoaie deoarece este necesar să se constituie laturi de 40 –
50 de oi la care se repartizează pe tot sezonul un berbec. Această metodă poate oferi crescătoriilor
posibilitatea dirijării procesului de ameliorare.
3. Monta naturală dirijată se derulează pe baza unui program în cadrul listelor de
potrivire a perechilor în funcţie de obiectivul urmărit.
4. Însămânţarea artificială este o metodă modernă şi constă în recoltarea de la
berbeci a materialului seminal (sperma) care se prelucrează, se diluează şi se incubează oilor în
aparatul genital. În funcţie de tehnologia de prelucrare a materialului seminal deosebim 3 tipuri de
însămânţare artificială: cu spermă brută, cu spermă refrigerată şi cu spermă congelată.
Gestaţia
Este un proces fiziologic complex la care participă în egală măsură mama şi fătul şi care durează de la
fecundaţie până la parturiţie. Pe toată durata gestaţiei organismul matern asigură nutriţie, protecţie şi
eliminarea produşilor de metabolism ai fătului prin intermediul placentei.
Când aceste procese sunt tulburate de anumiţi factori interni sau externi gestaţia se întrerupe şi apare
avortul în diferite stadii: zigotal, embrionar şi fetal.
Fătarea oilor şi a mioarelor
Înainte de fătare, aproximativ cu o lună se face codinitul oilor (se tunde lâna de pe coadă, de pe părţile
interne ale coapsei şi din jurul ugerului) în scopul asigurării unui supt igienic. Operaţia se poate face şi în
prima zi după fătare, ea având scop evitarea murdăriei cu fecale a lânii din părţile învecinate şi după cum am
spus, asigurarea unui supt igienic.
Compartimentul de fătare trebuie să fie spaţios, luminos şi să asigure în interior o temperatură de 18 –
20 grade C, să fie dezinfectat şi văruit, să aibă aşternut curat care se va schimba zilnic.
Începerea fătării se manifestă astfel: oaia devine neliniştită, întoarce capul spre flanc, loveşte
aşternutul cu piciorul, se culcă şi se scoală des, nu mănâncă, se retrage în turmă şi apoi încep să apară pungile
în care se află fătul. În general o fătare normală durează 15 – 20 de minute iar învelitorile fetale se elimină în
3 ore după expulzarea fătului, excepţie făcând fătările duble. De obicei la fătare cordonul ombilical se rupe
instantaneu urmând ca imediat să se tamponeze cu iod. Fătările distocice (mai grele) sunt mai rare la oi.
Intervenţia crescătorului la fătare se face numai atunci când este cazul, iar mâinile vor fi bine spălate
cu săpun.
După fiecare fătare crescătorul îi înlătură învelitorile fetale şi straturile de paie ude cu lichidele
scurse în timpul fătării. Acestea sunt duse la platforma de gunoi prevenind astfel răspândirea unor boli.
După fătare la o jumătate de oră după ce oaia s-a odihnit, se poate trece la hrănirea ei cu furaje de
bună calitate, administrarea acestora se va face treptat astfel ca la 2, 3 zile oile să ajungă la consumul raţiei
integrale, asigurând apă la discreţie.
Îngrijirea mieilor
De modul cum sunt îngrijiţi şi hrăniţi miei în prima zi de viaţă depinde obţinerea unui tineret ovin
sănătos, robust şi cu însuşiri productive bine dezvoltate. După ce mielul a fost expulzat din tractusul genital se
procedează la eliminarea mucozităţilor atât din gură cât şi din nări, pentru uşurarea respiraţiei, cât şi de pe
corpul mielului prin frecare cu o cârpă sau cu un şomoiog de paie. Se trece apoi la tamponarea ombilicului cu
tinctură de iod. În toate cazurile mieii sunt lăsaţi să fie linşi de mamă pentru activarea circulaţiei sangvine, dar
şi pentru recunoaşterea mielului, lucru foarte important. Deprinderea mielului să sugă la mamă se face la 20-
30 minute după ce acesta se scoală şi se îndreaptă instinctiv spre ugerul oii.
Înainte de începerea suptului se vor îndepărta primele jeturi care sunt infectate cu diferite bacterii (se
vor colecta într-un vas). De reţinut că primul supt se face până la saturaţie deoarece colostrul este bogat în
gama globuline care asigură imunitatea organismului. Mieii cruzi împreună cu mamele lor vor fi ţinuţi în
aşternut curat, în adăposturi călduroase, bine ventilate şi luminoase.
Alăptarea sau suptul la mielul nou născut se face la 2-3ore, de aceea mieii sunt lăsaţi lângă mamă,
timp în care se supraveghează de către crescători momentul suptului pentru ca să ajute mieii mai slabi.
De la vârsta de 2 săptămâni mieii, obligatoriu vor fi învăţaţi treptat să consume nutreţuri concentrate
in cantităţi de circa 25g, cantitate ce se măreşte progresiv astfel ca la vârsta de 2-3 luni consumul să ajungă la
250-300g/zi.
Cantităţile de lapte şi concentrate de la fătare până la vârsta de 4luni:
- Până la vârsta de 10 zile mielul are nevoie de 350g lapte colostral, cantitatea crescând până la
sfârşitul perioadei la 500g/zi.
- De la 11 la 20 zile – 900-1000g lapte, completat cu nutreţuri concentrate şi fân de bună calitate.
- De la 21 la 30 zile – 1100-1300g lapte şi 70 -120g amestec furajer concentrat/cap/zi şi fân la
discreţie sau iarbă de pe păşuni.
Pe măsură ce mieii consumă furaje concentrate fân sau iarbă de pe păşuni, consumul de lapte prin
supt, începe să scadă la 800g/zi, iar amestecul de concentrate creşte la 250-300g/zi.
Amestecul de concentrate măcinate poate fi format din:
1. ovăz - 55% 2. ovăz -40%
porumb -25% mazăre -15%
mazăre -19% porumb -15%
săruri minerale -1% orz -15%
Total -100% tărâţe de grâu -7%
Şrot de fl. soarelui -7%
Săruri minerale -1%
Total -100%
Sărurile minerale sunt formate din părţi egale de sare de bucătărie făină de oase şi cretă furajeră.
Pentru stimularea creşterii mieilor este necesar să se amenajeze locuri de hrănire suplimentară a
acestora. Mieii se obişnuiesc treptat cu nutreţurile concentrate şi cu fânul astfel ca trecerea de la regimul lactat
să se facă treptat, evitându-se astfel deranjamentele stomacale, iar înţărcarea să se facă treptat fără stres.
1
Înţărcarea mieilor
Vârsta de la care se face înţărcarea diferă în funcţie de rasă. Astfel la oile cu lână fină din rasa Merinos
şi Spancă, înţărcarea mieilor se face la 120 zile. De asemeni la această vârstă se înţarcă şi mieii opriţi de
prăsilă din rasa Karakul.
La oile din rasa Ţigaie, mieii se înţarcă la 3-3½ luni, iar la rasa Ţurcană mieii pot fi înţărcaţi la 2 luni
Lotizarea mieilor sugari
- Perioada de miel „crud” în vârstă de 0-7 zile. Mieii trebuie să sugă la interval de 2ore.
Se asigură aşternut curat şi uscat şi ceilalţi factori de microclimat.
- Perioada de miel „mijlociu” în vârstă de 7-30 zile. Mieii trebuie să sugă de 5 – 6 ori/zi
concomitent mieii se vor învăţa să consume furaje combinate în compartimente separate.
- Perioada de miel „zburat” în vârstă de 30-65 zile. Hrănirea suplimentară constituie
mijlocul de asigurare a unei greutăţi corporale mari la înţărcare şi de îndesire a învelişului
ilos (a lânii).
Îngrăşarea mieilor
Pentru satisfacerea necesarului de carne de ovine pentru consumul intern, dar mai des pentru
satisfacerea nevoilor la export este necesar ca întregul efectiv de miei disponibili pentru sacrificare să fie
supus îngrăşării. Mieii introduşi în îngrăşătorie trebuie să aibă cel puţin 45 de zile iar greutatea medie a lotului
să nu fie sub 12kg.
Îngrăşarea intensivă
Mieii cumpăraţi pentru îngrăşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- Să aibă vârsta minimă de 45 de zile şi o greutate de minim 12kg/cap.
- Să fie obişnuiţi să consume fân şi concentrate.
- Să provină din ferme sau gospodării lipsite de boli contagioase.
- Transportul mieilor va fi însoţit de bilet de proprietate şi certificat sanitar-veterinar, din
care să rezulte starea de sănătate şi acţiunile sanitar veterinare efectuate până la data vânzării.
Pregătirea adăposturilor pentru creştere şi îngrăşare presupune:
1. Amenajarea sectorului de primire (recepţie a mieilor care este format dintr-un rastel cu boxe de
lotizare, cântar, baze pentru efectuarea tratamentului antiscabioase şi a padodermatitelor (afecţiuni ale
copitelor).
2. Amenajarea transvanelor. Este operaţiunea prin care se urmăreşte asigurarea confortului în timpul
odihnei cât şi a furajării concomitent cu asigurarea unei adăpări corespunzătoare – Aceasta se realizează prin:
Turmele de miei de câte 300-500 capete sunt preluate de îngrijitori numiţi cârlănari. Se vor asigura
parcele de pajişti valoroase bogate în plante leguminoase, situate la distanţe mai mari de pajiştile pe care pasc
oile adulte. Pentru conducerea cârlanilor se introduc în turmă 2-3 batali (berbecuţi castraţi) sau oi adulte. Cel
târziu la 5-6 luni se separă pe sexe.
Mieii întreţinuţi pe păşuni vor primi un supliment de 150-300g concentrate/zi. Se poate practica şi
creşterea în stabulaţie sau semistabulaţie a mieilor înţărcaţi.
În perioada cu călduri mari păşunatul se va face şi noaptea. Păşunatul raţional se asigură prin rotaţia
culturilor.
CREŞTEREA CAPRELOR
În prezent, această specie este crescută pe o arie foarte mare în lume ,ca şi al noi în ţară. Caprele au
un potenţial de producţie de lapte foarte ridicat. La vacă producţia de lapte la 100kg greutate vie este de cca.
3-3,35l lapte pe când la capră aceasta este dublă respectiv depăşeşte 6l lapte pe suta de kg greutate vie, ca
urmare a unei valorificări mai bune a hranei.
Laptele de capră are miros specific şi gust particular. Din cauza dimensiunilor foarte fine ale
globulelor de grăsime, smântânirea laptelui de capră este foarte dificilă, dar, în acelaşi timp, este foarte uşor
asimilabil de către organismul uman. Din laptele de capră se prepară brânzeturi cu calităţi deosebite.
Caprele, în general, au o rezistenţă crescută la boli, inclusiv la tuberculoză, un atu în plus pentru
crescători.
Carnea de capră este lipsită de mirosul specific al cărnii de oaie, excepţie făcând ţapii necastraţi a
căror carne are un miros specific neplăcut.
Reproducţia la capre
În primele 14 zile, iezii se hrănesc exclusiv cu lapte matern. Întrucât iezii nu sug toată cantitatea de
lapte, caprele se mulg din prima zi. Începând cu a treia săptămână de viaţă la 14 zile iezilor li se asigură în
furajare 30-40g concentrate/zi ajungându-se la 150-200g/zi la înţărcare. Iezii ajung la 60 zile la 10kg, iar la
180 zile la 30kg şi peste.
Înţărcarea iezilor pentru prăsilă se face la 3 luni.
Hrănirea caprelor
Caprele primesc, în general, aceleaşi furaje ca şi oile ele preferând însă ramurile, frunzele uscate sau
verzi ale unor specii de salcâm, plop, salcie etc.
Vara, capra consumă 8-10kg masa verde, care asigură necesarul de principii nutritive pentru o
producţie de 3l lapte zilnic.
2
Caprele au avantajul că pot valorifica furajele de pe păşunile cele mai accidentate, pe care practic
alte specii nu le pot folosi.
Iarna se folosesc toate categoriile de furaje, cât mai variate(fibroase şi grosiere sau frunzoase 3kg,
suculente 2-3kg, 0,3-0,5kg concentrate, sare bulgări pentru lins şi apă la discreţie).
Întrucât caprele transpiră intens atunci când apa nu este la discreţie, adăparea trebuie făcută de 3-4
ori/zi vara şi de 2 ori iarna, în caz contrar, animalele au de suferit din cauza deshidratării.
CLASIFICAREA BOVINELOR
Bovinele fac parte din :
Fam. BOVIDAE,subfam.BOVINAE, subord. RUMINANTIA, ord. ARTIODACTYLA,
Subcls. EUTHERIA, cls. MAMMALIA, subîncrg. VERTEBRATA, încreg. CHORDATA,
Subreg. METAZOA, reg. ANIMAL.
(1) genul bubalus—bivoli asiatici-bivolul Anoa
-bivolul Mindora
-bivolul Indian
--bivoli africani-bivolul Negru de Cafria
-bivolul Roşu de Congo
-bivolul de Abisinia
(2) genul bos— subgenul Bison –zimbrul european
-- subgenul Bibos –zimbrul american
-Bantengul
-Gayalul
-Gaurul
--subgenul Poephagus –Zebul (taurine cu cocoaşă)
--subgenul Bos - Bos Taurus (taurine fără cocoaşă)
A) tip constituţional robust –dezvoltare corpolentă bună,trunchi lung bine îmbrăcat în muşchi
--capul proporţional cu dezvoltarea expresiv, marcînd dimorfism
sexual
--pielea este de grosime normală ,elastică,uşor detaşabilă fără ţesut
conjunctiv abundent
--păr este uniform repartizat pe suprafata corpului,este lucios,fin.
defecte de aplomb
aparţine animalul
bună
luciu
aplomburi defectuoase
uscăţiv
--părul este prea rar încît în unele regiuni sunt complect lipsite de
TIPURI MORFO-PRODUCTIVE
--ptr.poducţia de lapte
--ptr.producţia mixtă
REPRODUCŢIA LA TAURINE
—libera- cînd taurii stau cu vacile---nu este recomandată deoarece nu se poate sti exact data
cînd a fost montată vaca,se pot transmite anumite boli,pot avea loc pierderi de gestaţie.
În cazul folosirii montei naturale încărcătura pe un reproducător este de 70—80 capete vaci şi viţele
2) ÎNSĂMÎNŢARE ARTIFICIALĂ –s-a extins această metodă cam 90% din efectiv
matcă. Constă în folosirea spermei taurilor valoroşi. În cazul folosirii spermei brute, încărcătura pe
taur ajunge la 800—1000 femele/an. În cazul în care se practică diluţia spermei şi se produc doze ptr
parcursul unui an se pot recolta 25.000—30.000 de doze de la un taur. O I.A. fecundă se obţine prin
folosirea a 3 doze.
TAURINELOR
Specificare vîrsta apariţiei manifestări sexuale vîrsta optimă de montă sau I.A.
luni luni
Durata ciclului de călduri este de 21 zile, cu variaţii de la 5 la 15 zile de la data ultimului ciclu de
călduri. Apariţia căldurilor după fătare are loc la 21—24 zile.Vacile sunt neliniştite, mugesc des şi
scurt întoarc capul la intrarea persoanelor în grajd,urinează des şi putin,au apetitul redus,sar pe alte
animale,mucoasa vaginală este tumefiată,din partea inferioară a vulvei se scurge un mucus filant
--metrestus—5-7 zile
După fătare este necesară o perioadă de refacere a aparatului genital care se numeşte service-
consecutive) care trebuie să fie de 12 luni şi care este influenţat de o mulţime de factori:
--starea de întreţinere a vacior după fătare,de nivelul producţiei de lapte şi dacă a fost multipara
sau primipara.
Fătarea eutocică e fătare normală şi care nu necesită intervenţie din afară,iar fătarea distocică e
fătare care necesită intervenţie din afară—în aceste situaţii fără nici o ezitare se bagă mîna şi se
scoate viţelul afara şi retenţiile placentare. După fătare, se introduc 3—4 bujii de nitrofuran
--la ciclul al 2-lea se vor monta vacile cu producţii mici de lapte pînă la 2500—3000 l şi care au
--la ciclul 3-lea se vor monta vacile cu producţii mai mari de lapte 3500—4000 l
--la ciclul 4-lea se vor monta vacile cu producţii mari de lapte de peste 7000 l ,şi se vor monta şi
Pentru ca intervalul dintre fătări să nu fie mai mare de 12 luni, instalarea gestaţiei trebuie să aibă
montă sau I.A. după 12—14 ore ca să avem siguranţa că animalul rămîne gestant. Dacă a rămas
GESTAŢIA la vacă are durata variabilă între 275—290 zile cu variaţii de la 240
—311 zile, media fiind de 285 zile. Durata de gestaţie este mai scurtă la vacile precoce fată de rasele
tardive. La vacile multipare( cu mai multe fătări) gestaţia este preungită cu 8—10 zile peste medie iar
- Gestatia gemelară :( mai mulţi produşi) este în general mai scurtă cu 7-- 10 zile. Durata de gestaţie
este influienţată de sex, masculii prelungind gestaţia cu 2—4 zile iar la femele o scurtează cu 3—4
zile. Factorul care infuienţează perioada de gestaţie este starea de întreţinere –vacile cu o stare de
întreţinere bună au o durată de gestaţie cu 3—5 zile mai scurtă decît cele slabe.
După vîrsta de 6—7 luni de gestaţie, fătul poate fi simţit prin palpare exterioară în flancul drept în
Planificarea montelor şi fătărilor în aşa fel să asigure în fiecare lună ca un procent de 80—86% din
GESTAŢIE:
Se bazează pe folosirea fînului de cea mai bună calitate—de lucernă-paiele cerealelor de primăvară
pot înlocui o parte din acest fîn. În hrana lor se introduce furajul suculent reprezentat de,masa
ţine cont că ptr. 100 kg vie a animalului se dau 2—2,5 kg fîn, 4—4,5 kg sfecă,siloz pînă la 10 kg.
Furajele trebuie să fie de cea mai bună calitate iar nutreţuri mucegăite,alterate,îngheţate nu se dau în
în 3 tainuri astfel:
ASISTENŢA LA FĂTARE
soluţie de hipermanganat de 0,1la mie apă. Frecvent înainte şi după fătare este pericolul de
recomandă administrarea de produse farmaceutice care pot produce scăderi de grăsime a laptelui.
Semnele fătării apar cu: --relaxarea ligamentelor
mamară se dezvoltă apreciabil şi T( temperatura ) scade cu 1gr C sub limita normală, cu 2—3 ore
înainte de fătare,apar contracţii, devine neliniştită,se ridica şi se culcă des ,urinează des.
paie. Pierderile de lichid din timpul fătării dezhidratează animalul şi apare setea.
gr C la care se adaugă 250 gr tărîţă de grîu şi 50—60 gr sare. Dacă apetitul nu apare în circa 3 zile
--se interzice hrănirea abuzivă în prima săptămimă dupa fătare ptr.că apar
apelat la medicul veterinar. Nu se intervine pînă în 24 ore ptr.că devine aseptic şi apar infecţii.
enterita la viţei.
--se vor îndepărta mucozităţile din cavitatea bucală şi nazală ptr.a evita asfixierea viţelului.
sac sau cu paie uscate. Nu este indicat ca viţelul să fie lins de vacă se intensifiacă instinctul matern
--dacă ombilicul nu s-a rupt, acesta se va tăia la 10 cm de abdomen, se va stoarce bine prin presare
uşoară, dîndu-se cu tinctură de iod,badijonarea ombilicului se face 2—3 zile împiedicîndu-se infecţia
ombilicului( omfaloflebita)
Ombilicul nu se leagă ptr.că se acumulează o cantitate de sînge şi se poate instala o stare de infecţie
microbiană.
Pe durata alăptării se administreză lapte integral sau înlocuitori. Perioada este mai dificilă fiind într-
la factorii de mediu este mărită şi se poate înregistra procentul cel mai mare de pierderi
a) alăptare colostrală
b) alăptare propriu-zisă.
a) neadministrarea colostrului poate duce la moartea viţelului în primele săptămîni de viaţă. Laptele
colostral are valoare nutritivă de circa 2 ori mai mare în grăsimi şi de 7 ori mai mare în proteine.
Colostrul conţine o cantitate de 4—10 ori mai mare de vitamine din grupele A,B,E, de 4 ori mai
mult Ca,P,Mg şi de 10- 17 ori mai mult Fe. Noul născut este practic lipsit de vitamina A. Nivelul de
fier este folosit şi ptr.creşterea rapidă a hemoglobinei în hematiile din sînge. Importanţa colostrului
este necesară ptr.marirea rezistenţei în anticorpi şi mareşte imunitatea pasivă şi instalarea capacităţii
de apărare. Capacitatea colostrului se modifică de la o zi la alta, astfel la 3 zile după fătare poate să
ADMINISTRARE: la cel mult o oră după fătare, viţelului i se administreză colostrul în primele 12
ore de viaţă—se recomandă să primească colostrul de la prima mulgere care se păstrează în spaţii
frigorifice la 4—5 gr C. Surplusul de colostru se administrează viţeilor mai în vîrstă şi debili, acesta
se diluiază cu 50% ceai sau cu lapte normal,dacă nu se diluiază se produc indigestii. După 3 zile de la
fătare,colostrul se poate administra nediluat la alţi viţei, avînd în vedere că viţelul este monogastric,
funcţionînd doar „abomasul” sau cheagul care reprezintă 50% din volumul total al stomacului şi care
are o capacitate redusă. Din acest motiv se recomandă administrarea colostrului în 5—6 tainuri,
raţia zilnică de 5—6 l/zi( 0,5-0,7 l/ tain ) reprezentînd circa 1 / 7 pînă la 1/8 din greutatea vie a
viţelului. Ptr. prevenirea diareei trebuie respectat regimul de igienă a vaselor de colectare căt şi
Primul semn al deranjării digestive îl constitue scăderea interesului viţelului ptr.consumul de lapte. În
acest caz, se întrerupe laptele dacă apare diareea în primele două zile şi acesta se înlocuieşte cu ceai
dietetic şi după aceasta laptele se introduce treptat în raţie. În cazul în cazul în care vaca moare la
fătare se administrează colostrul de la altă vacă sau se va proceda la un înlocuitor de lapte alcătuit
din: un ou de găină,500 ml lapte,250 gr apă fiartă, o lingurita untură de peşte şi o lingură ulei de
ricin. Acest amestec se administrează la un tain, la temp. de 35 gr C, 3 zile minim si de 3 ori pe zi, se
apropiată de cea a animalului adult. La început, nutreţurile lichide şi solide sunt digerate în
abomasum, unde ajung prin intermediul „gutierei esofagiene” care se formează prin acţiune reflexă.
viaţă, laptele este singurul furaj care poate fi asimilat. Hrănirea cu lapte integral necesită un consum
f.mare de 450—550 l/viţel. Hrănirea cu lapte integral se practică la viţeii predestinaţi ptr.îngrăşare sau
la tauri de prăsilă.
- În prima lună se asigură 5—6 l de lapte pe cap şi se adm.de 3 sau 4 ori pe zi.
Concentratele sunt primele nutreţuri care se introduc in hrana viţeilor sugari şi completează
proteina din raţie pe măsura cant.de lapte. Concentratele se introduc în raţie de la vîrsta de 7—8
zile -făină de ovăz cernută sau fulgi de ovăz. De la 3 săptămîni se administrează cereale: tărăţă de
grîu ,porumb, ştrot de soia, de floarea soarelui, iar după vărsta de 45 zile, se introduce
mazărea. Amestecul de concentrat uscat şi măcinat, se administrează sub forma unei reţete, formată
din: 40% porumb,30% ovăz,20% tărîţă de grîu,8% ştrot de floarea soarelui,1%sare,1% făină
de oase. Pînă la vîrsta de 3 luni, concentratele se dau la discreţie iar după aceea, se dau
raţional, calculîndu-se 1,5 kg/ cap/ zi. Tot în acest timp se stimulează consumul de fibroase. Fînul
are cel mai important rol în dezvoltarea prestomacelor, asigurînd cantitatea necesară de celuloză.
Viţeilor li se administrează fîn de cea mai bună calitate începînd cu vîrsta de 14 zile.
Sistemul intensiv de hrănire se aplică pe scară largă şi se bazează pe administrarea de lapte integral
numai în perioada colostrală după care hrănirea viţeilor se face înlocuind laptele cu inlavit.
1—7 5 -- -- -- -- --
61—90 -- 2 -- 2 60 --
SORTIMENTE DE FURAJE:
A) fibroase (fîn) –lucernă care se recoltează în faza de împrebocinare ( 0,16 U.N.) ,1 kg fîn se
sfeclă, borhoturi.
- masa verde
G) săruri minerale—sarea
care vacile produc lapte şi începe o dată cu fătarea şi se termină la înţărcarea vacilor (cu 2 luni înainte
de fătare). Lactaţia normală este de 305 zile în cursul unei lactaţii,prod.de lapte nu este constantă,
ea creşte pe parcursul primelor 2—3 luni după care se menţine constantă timp de 3—4 luni,iar în
Repaus mamar: reprezintă perioada de timp în care vacile nu produc lapte, ele găsindu-se în repaus
funcţional şi corespunde ultimelor 2 luni de gestaţie şi este obligatorie ptr.refacerea ţesutului secretos
din glandele mamare. În acelaşi timp se favorizează acumularea de S.N.( substanţe nutritive) de
rezervă în organismul vacii, pe seama cărora se realizează producţii mari de lapte în primele luni ale
lactaţiei următoare. Durata normală a repausului mamar este de 60 zile. În această situaţie vaca
determină cea mai bună eficienţă economică. Declanşarea secreţiei laptelui se produce după parturiţie
(fătare) şi eliminarea placentei datorită acţiunii prolactinei secretată de lobul anterior al hipofizei şi a
altor hormoni.
SINTEZA COMPONENTELOR DIN LAPTE: se produce pe seama
S.N.( substanţe nutritive) din sînge care circulă prin celulele secretoare ale glandelor mamare. Se
estimează că ptr.producerea unui litru de lapte trebuie să circule prin glandele mamare 200—400 kg
sînge. Lactoza din lapte se sintetizează pe seama glucozei din sînge,proteinele din amino-acizi care se
găsesc în plasma sangvină, săruri minerale şi vitaminele tot din plasma sangvină.
hormonului ocitocină care se lansează în singe şi care ajunge la nivelul glandei mamare. Prezenţa
ocitocinei în sînge durează pînă la 10 min. după care dispare datorită acţiunei adrenalinei şi
ocitocinazei care impune ca mulsul să nu depăşească această limită. Cele 4 glande mamare deşi au
greutate de numai 2—3% faţă de greutatea corpului,capacitatea ugerului la vaci este f .variabilă
uneori ajungînd să producă la o mulsare 10—20 kg lapte iar altele 30—40 kg lapte
grupe :
- situaţia reproducţiei
vacilor.
- FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA INDIVIDUALĂ DE LAPTE:
-rase ptr.lapte
-greutate corporală
-durata de lactaţie
-luna de lactaţie: în prima lună 11,5% ,a-2 lună 13% ,a 3 lună 12,7%, a 4 lună 12,5%,a 5 lună
12,3%,a 6 lună 11%, a 7 lună 9%, a 8 lună 7,5% ,a 9 lună 6%, a 10 lună 4,5%
-structura raţiei
-calitatea furajelor
-mulsul—trebuie făcut în timp cît mai scurt şi energic, în ritm intens, influienţează pozitiv producţia
de lapte ptr. că se obţine întreaga cantitate secretată. Mulgerea completă determină creşterea
ori pe zi
-pregătirea ptr. muls –spălat uger cu apă caldă la T din grajd, stersul ugerului şi apoi masajul
-repaos sau odihna vacilor : influienţează producţia de lapte ptr. că rumegarea se face normal,
digestia şi absorbţia S.N. este mai bună,secreţia laptelui este mai bună şi producţia mare.
-clima—climat proprice ptr. vaci cu lapte este cel temperat,se recomandă ca Temperatura să fie
cuprinsă
între 10—20 gr C, aceasta este favorabilă funcţiilor organismului cu influienţă asupra poducţiei de
lapte.
Ptr. 1)—vacile sunt legate în adăpost tot anul,se urmăeşte să se asigure fiecărei vaci spaţiul optim de
odihnă şi igienă pecum şi posibilitatea unei hrăniri şi mulgeri cît mai corespunzătoare.
Avantaje –se poate controla mai uşor starea de sănătate şi reproducţie
Sub aspect economic necesită cheltuieli mari de efort de muncă,datorită normelor de îngrijire
a) zona standurilor : unde sistemul de aşezare al animalelor este orizontal. Tipuri de stand –lung
,mediu, scurt. Cel lung are lungimea de 2,6m iar lăţimea 1,1—1,3 m ,cel mediu are lungimea 2,1 m
iar lăţimea 1,1—1,3 m ,cel scut are lungimea 1,6m iar lăţimea 1,1—1,3 m
c) zona de serviciu
-În funcţie de poziţia animalelor în adăpost : este sistem- legat crupă la crupă sau cap la cap.
ADĂPAREA: ptr.1 kg/SU trebuie asigurată cantitatea de 4—6 litri apă (60—70 l/cap/zi) la o T de 12
gr C şi nu mai mare de 16 gr C.
- nivel constant
- muls încrucişat
- muls direct
Metode de muls -manual—cu mîna plină,cu nod,cu două degete.
-mecanic
-tineret12—18 luni
luni se vor hrăni cu furaje specifice speciei, ţinînd cont că ptr. această categorie sunt necesare 2,8 kg
SU, 3 UN, 310gr PBD, 20 gr sare,cam 10 litri apă, se foloseşte fîn de cea mai bună calitate: 1 kg fîn,
La categoria 6—12 luni cu greutatea corporală de 150—250 kg la un spor mediu de 500 gr/zi
asigurăm vara – 19 kg masă verde, 2 kg grosiere, 16 gr sare,25 litri apă; iarna, 2kg fîn , 5 kg
La categoria 12—18 luni cu greutatea de 250 –350 kg cu un spor de 500 gr/zi asigurăm vara,
24kg masă verde, 3 kg grosiere, 20 gr sare, 30 litri apă; iarna –2 kg fîn , 8 kg sucuente, 1,5kg
vara 28 kg masă verde, 5kg grosiere, 25 gr sare, 35 litri apă; iarna 2kg fîn, 11 kg suculene, 2 kg
,umiditatea 75%,fără curenţi de aer, viteza aerului nu trebuie să fie mai mare de 0,3 m/s iarna şi de 1
m/s vara, conţinutul de gaze toxice nu trebuie să depăşească 0,3% dioxid de carbon, 0,026 %
- La tineret taurin :
popularea îngrăşătoriei , viţeii se lotizează şi li se aplică un tratament antistres, adică 120 g. Glucoză
la 750 ml. Apă , în două tainuri ,la interval de 12 ore , iar soluţia se prepară în apă caldă la
18 -20 grade.Dacă viţeii sunt luaţi la vârsta de 10 -14 zile , durata alăptăriip-nă la înţărcare va fi de 40
-45 zile ,perioadă în care viţeii trebuie să realizeze un spor mediu de 650 g. Pe cap şi zi. În această
perioadă viţeii se obişnuesc treptat cu consumul furajelor de volum, fân şi concentrate .Alăptarea
viţeilor se face cu substituenţi de lapte , furajele de volum sunt administrate la discreţie , iar apa se
asigură din adăpători cu nivel constant . La 100 g. Substituent pulvis se adaugă 0,9 l apă ,care se
spălării şi dezinfectării vaselor şi ustensilelor , după fiecare alăptare.Înţărcarea se face prin obişnuirea
Viţeii înţărcaţi se supun unui proces de îngrăşare pe o durată de 80-90 zile , timp în care realizează un
spor de 600 g.pe zi şi ajung la sfârşitulperioadei la greutatea de 130 kg.şi să consume zilnic 2,8 -3
Faza 2 –creştere şi îngrăşare care la tineretul taurin durează 350 –370 zile perioadă în care ajunge
la 550 kg/medie pe cap ,realizândun spor de 1200g. pe cap şi zi. În această perioadă se administrează
face cu PVM.
Faza 3 – de finisare, durează 90 zile,timp în care ajunge la 650 kg/cap şi la vîrsta de 18 –19 luni
,când perioada de îngrăşare este cea mai eficientă. În aceastăperioadă sporeşte consumul de nutreţuri
combinate ,iar amestecul este format din:20 % fîn, 40 %siloz şi concentrate 35 –40 % cu adaus de
PVM.
În reuşita ingrăşării tineretului are un rol important hrănirea coresponzătoare cu furaje în amestec
(furaj unic) –administrarea lor la discreţie,administrarea apei şi sare. Ptr. obţinerea sporului scontat
- La adulte: perioada 1 este tot perioadă de pregătire ptr. îngrăşare;refacerea acestora se face
într-o perioadă de adaptare 10 –13 zile cu obişnuirea treptată în hrana a amestecului format din
suculente 60 –65%,fîn şi grosiere 20 –25% asigurînd ptr. 1 UN cîte 100 –110 PBD.
suculente,20 –25% fibroase,20 –25% concentrate prin hrană la discreţie se realizează un spor mediu
de 1200 gr/zi/cap.
Perioada 3-de finisare durează 20 –25 zile în care substanţele energetice sporesc, raţia furajeră e
Variază de la o ţară la alta,în funcţie de geografie dar pe glob consumul de carne de porc reprezinta
peste 40%. În tară consumul de carne de porc reprezinta peste 50% din consumul de carne. În
anume:proteine,grăsimi,unele săruri minerale,vitamine. Proteinele din carnea de porc fac parte din
“proteinele complete”care contin toţi amino-acizii esenţiali şi în propoţii optime dau posibilitatea
organismului uman să-şi sintetizeze proteinile proprii. Grăsimea este formată din acizi graşi saturaţi
şi nesaturaţi. Acizii nesaturaţi sunt mono şi poli-nesaturaţi. Unii din acizi graşi sunt benefici pt.
organismul uman iar alţii sunt factori care declanşează sau agravează artero-scleroza. De aceea se
specificare UM
greutate viu kg x
greutate carcasă kg 79
procent carne % 54
macră
RASELE DE PORCI DIN ŢARĂ NOASTRĂ :se pot clasifica în următoarele grupe:
b)rase importate
a) rasele autohtone
1)PORCUL STOCLI –are 2 varietăţi –varietate de munte –stocli propriu-zis
Este un porc de mărime mijocie,cu corp turtit lateral,are capul mare grosolan cu rîtul f.alungit,conic
şi putenic,urechile sunt mici purtate în sus sau chiar înapoi,drepte. Linia spinării este convexă
(spinare de crap) culoarea variază în cursul vieţii. Purceii se nasc cu o culoare deschisă (gălbuie)
avînd dungi longitudinale brun-roşcate pe suprafaţa corpului care dispar o dată cu înaintarea în vîrstă.
Strei. Este format din încrucişarea din rasa Stocli,rasa Marele Negru,Mangaliţa varianta neagră cu
rasa Berc. Este un porc de talie mijlocie spre mare cu corp uşor turtit lateral şi de culoare
neagră,capul este de mărime mijlocie cu profil aproape drept,urechi cu pavilion mareşi sunt aplecate
peste ochi (blegi). Linia spinării este convexă se întîlnesc uneori spinare de crap. La unele exemplare
extremităţile:membre,vîrful cozii şi vîrful cozii şi rîtul au culoare albă (moştenite de la Berc –caracter
de rasă)
Berc. Este animal de talie mijlocie de culoare neagră cu un brîu alb. Profilul capului uşor concav,corp
cilindric potrivt de lung,linia spinării dreaptă şi destul de largă . Abdomenul este cilindric cu un
lung,larg şi adînc (formă de butoi),capul potrivit ca mărime cu profil uşor concav,urechi de mărime
Alb încrucişat cu masculi din rasa Cornwall,iar F1 încrucişat tot cu Cornwall,după care se produc
împerecheri între ei. Au talie mare cu lungimea corpului mare tipic raselor de carne,trunchi cilindric
b) rase importate
1)PORCUL MARELE ALB (YORK) are talie mare cu lungime bună,cu trunchi
lung şi puternic. Profiul capului uşor concav,urechi mijlocii îndreptate uşor înainte ,trunchi lung
adînc destul de larg avînd linia spinării dreaptă,abdomen lung aproape cu cea a spinării,prezentînd
minim 12 de sfîrcuri.
extremităţilor membrelor şi a vîrfului cozii,cap larg cu profil concav,urechi mici purtate înainte şi în
lateral.
largi purtate în jos,piele neagră avînd nuanţă albăstruie. Pe frunte prezintă cute ale pielei formînd un
fel de mască.
Alb,cap mic,frunte largă profil uşor concav,urechi potrivit ca mărime,purtate lateral şi puţin înalte.
Talie mijlocie pînă la mare fiind ceva mai mic decît Marele Alb. Abdomenul este larg şi cu o linie
normală cu minim 12 sfîrcuri,pielea este alb-roză şi bine întinsă pe suprafaţa corpului,iar părul este
vederea unui porc cu producţie mare de carne şi bacon. Au talie mare cu format corporal
cilindric,cap mic în comparaţie cu trunchiul larg şi fin,cu profil uşor concav,urechile sunt fine,lungi şi
orientate înainte peste ochi. Partea mijlocie a corpului este foarte lungă (16 –17 perechi de coaste) şi
sprijinit pe membre scurte specifice porcilor Pietraini are crupa care deşi teşită are şunci cu o
concav cu rît puternic ,urechi mari lăsate înainte şi cu vîrf uşor îndoit spre partea superioară a
capului,are trunchi cilindric lung cu linia superioară uşor convexă,membre solide fără defecte de
trece prin regiunea membrelor anterioare,talia este mai mare decît Basna şi precocite bună iar brî
brîu alb care ul este relativ îngust. La zona de trecere dintre zona neagră şi brîu există o zonă
intermediară de circa 1 cm unde pielea este de culoare cenuşie iar părul este alb. Crupa este oblică iar
-natalitate = ---------------------------------
-mortalitate = ---------------------------------
-randament = -----------------------------------
greutate vie
-boxă ptr.montă
Spaţiul util necesar ptr.scroafe+scrofiţe este de 1,2 –1,4 mp/cap,spaţiul necesar ptr.vieri este de 1,8 –
2,2 mp/cap,dimensiunile ptr.boxă montă este de 3 mp. Acest sector reprezintă inima activităţii de
creştere a porcinelor.
B) Sector maternitate are nevoie de 3 mp (1,5 pe 2 m) Se practică totul plin totul gol.
Ptr.ca purcelul să fie viabil greutatea la fătare să fie de minim 0,8 kg/cap.
Reproducţia la porcine – ptr. a avea o activitate de reproducţie este necesar ca animalele din acest
Metode de marcare:
Organizarea reproducţiei la porcine asigură o rentabilitate ridicată atît prin obţinerea unui nr.maxim
-Alegerea scrofiţelor sau a scroafelor –se reţin numai acele animale care pot
transmite în ganeraţile următoare însuşirile dorite. În acest scop cel care face selecţia trebuie să deţină
ptr. prăsilă proprie femele care să reprezinte tip şi cractere rasei respective,să aibă o constituţie
liniştit şi docil,spor mare de creştere şi calitatea carcasei superioare. Scroafele de la care se vor reţine
scrofiţe se cunosc încă din perioada de alăptare,purceii acestora fiind sub observare. Animalele alese
este operaţia cea mai importantă dintr-o crescătorie,se analizează cu atenţie valoarea ascendenţilor cît
sexual pronunţat. Trebuie ca vierul să aibă membre puternice şi apomburi corecte. Trebuie observată
dezvoltarea testicolelor. Scroafa animal poliestric cu activitate sexuală de tip continuu putănd fi
fecundată în oricare perioadă a anului. La baza activităţii sexuale stă funcţia ciclică a ovarului la care
Durata medie a ciclului sexual este de 21 zile cu variaţii de +sau –3 zile şi cuprinde următoarele
faze:
la greutatea minimă de 105 kg. Vierii folosiţi la montă la vîrsta de 8 luni şi greutatea minim 120
kg,dîndu-se la montă primele 2 –3 luni o dată la 4 –5 zile după care vor fi folosiţi ca vieri adulţi o
dată la 3 –4 zile. În prima lună de folosire a vierilor se face controlul materialului seminal în
laboratoare sau prin metoda biologică pe un nr. de 3 scrofiţe montate de acelaşi vier. Explicaţia
folosirii vierului la monta a doua la 4 –5 zile este dată de volumul mare a ejaculării (spermei) cuprins
între 150 –1000 ml,care necesită timp ptr. refacere. Ptr. a avea rezultate bune în ce priveşte
profilicitatea la scroafe atrage din nou atenţia că un vier va executa o singură montă pe zi,următoarea
montă se va executa după 3 zile. Raportul între vieri şi scrofiţe (încărcătura pe reproducător) 1 / 20 în
perioada septembrie-mai , 1 / 15 în perioada iunie-august. Vierii ce refuză monta se vor marca iar
după 3 refuzuri se vor reforma. Depistarea femelelor în călduri se face cu vierul care a fost folosit la
montă în ziua precedentă,care se introduce în boxa cu scrofiţe în aşteptare timp de 10 min. însemnînd
femelele care manifestă dorinţe de împerechere,dar nu vom lăsa vierul să execute monta. De
răbdare în linişte şi în preferinţă după încurajarea animalelor. Depistarea se face zilnic şi în grupa
sroafelor montate în intervalul ciclului 1 şi 2 de călduri. Se vor monta scroafe care manifestă
Înperecherea se va executa în boxa de montă unde se va afla doar vierul şi scroafa, observînd dacă
acesta execută saltul şi dacă intromisiunea (penetrarea)este corespunzătoare. În cazul cînd vierul nu
poate nimeri vaginul femelei,penisul acestuia poate fi dirijat cu mîna. Nidaţia (ovulaţia) la scroafe
(eliminarea ovulelor de către ovar)se face secadat si ptr. a prinde cât mai multe ovule ptr. fecundare
se recomanda a se repeta monta a doua zi dimineata cu un alt vier, realizând in acest fel
hiterospermia. Din câte se observa ptr. realizarea unei monte sunt necesari doi vieri stiind ca acestia
tebuie sa faca o pauza de 3 zile intre monte , rezultând ca intr-o luna ei pot monta 10 capete, scroafe
sau scrofite. Procedând in acest fel se va realiza un procent de gestatie de 80-85% (fata de 60% cât
este normal la specia respectiva ) si o prolificitate de peste 10 capete purcei pe fatare. In cazul in care
se depisteaza o scroafa in calduri si nu avem vier care sa indeplineasca conditiile de a executa monta
(perioada de refacere ) este bine de a renunta la efectuarea acesteia scroafa urmind a fi montata la
urmatorul cicilu de calduri. Femelele care revin in calduri si dupa o a 3-a monta se reformeaza ca
animale cu sterilitate instalata si se vor livra la carne. Ptr. a evita fatari necontrolate este necesar ca
crescatorul sa-si noteze data montei , data primului cicu de călduri (18-24 zile) şi a celui al doilea
animale de reproducţie: scroafe lactatie , scrofiţe , vieri, purcei sugari (0-2 luni), tineret porcin
crescatorie (2-4 luni =35kg) şi porci ptr. îngraşat mai mari de 35-110 kg..
Vierii se vor caza în boxe colective sau individuale asigurându-se 1,8-2,2 mp supr. utilâ Nr. de
scroafe într-o boxa este de 8-14 capete asigurându-se în medie pe cap 1,2-1,4 mp supr. utilâ.
Condiţii de microclimat : Temp. optima 18-20 grd C ,umiditate 60-70%, viteza aer vara 1m/s, iarna
0,2-0,3m/s.
Concentratia maxima de gaze nocive CO2 3,5/mie amoniac 0,026/mie, hidrogen sulfurat 0,015/mie.
Furajarea animalelor Vierii de reproductie indiferent daca sunt folositi ptr. monta naturala sau ptr.
recoltarea materialului seminal trebuie sa fie hraniti in asa fel incât sa se obtina in conditie zootehnica
stricta de monta fara a slabi sau a se ingrasa. Având în vedere volumul mare al ejaculatului , hrana
administrata vierului trebuie sa fie bogata în proteine vitamine şi saruri minerale. Forma cea mai
recomandata este în boxe individuale, în acest fel devenind posibila si hranirea lor diferenţiată în
administra în hrana vierilor leguminoasele ( lucerna , trifoiul) altele in stare proaspata dar nu vor lipsi
din nutreţ combinat PVM . Este recomandat a nu se lipsi din hranâ ouâle si morcovii care au un rol
important în spermatogeneza.
Ratia zilnica se administreaza în hrana vierilor în perioada de monta în 4 tainuri iar în perioada de
repaus sexual în 2 tainuri, asigurarea apei de băut este un alt factor important , cunoscându-se ca
În functie de starea lor fiziologica scroafele de reproductie se pot grupa în urmatoarele categorii:
- Ceea ce este important de ştiut de crescator este că imediat după monta şi până la 35 zile
- În ultima parte, 85-113 zile, se va face o hranire a scroafelor la discretie. Explicaţia este
următoarea:
în prima parte de gestatie este necesar un nivel proteic ridicat in vederea dezvoltarii
embrionilor şi fixarea lor, precum şi ptr. reducerea nr. de embrioni resorbiti.În a 2-a parte,
36-84 zile, necesarul de hrana este mai mic, fetuşii dezvoltându-se foarte puţin, evitam în acest
fel îngraşarea scroafei care va duce în final la obţinerea de purcei neviabili (sub 800gr./cap) şi cu o
capacitate de alăptare scazută; în ultima parte, 85-113 zile, are loc dezvoltarea fetuşilor,ceea ce
(2/3 din greutatea de la fătare) necesită un consum ridicat de hrana .Furajele care intra in
compozitia ratiei zilnice trebuie să fie gustoase , de cea mai buna calitate , nemucegăite,
bogate în substanţe proteice vitamine si saruri mineral, cu însuşiri laxative, având în vedere
că eventualele constipări repetate la scroafâ pot provoca avorturi . Ptr. adăpat se recomandă
ca apa să fie la discreţie, curată şi la T = 8 –10 gr C ,cunoscînd că apa rece sub 3 gr C poate
provoca avort.
procent de 60 –62 %, cel mai adesea între orele 24 şi 6 dimineaţa, motiv ptr.existenţa
vulvar (se măreşte), vulva fiind tumefiată şi congestionează, ţesutul glandular mamar devine
mereu şi caută locul de fătare,după care se culcă şi încep eforturile de eliminare a purceilor. Este
necesar ca persoana care asistă la fătare să aibă asigurate apă caldă,tinctură de iod,vată,pînză
curată. Durata fătării este de 2 –3 ore cu limite minime de 25 –35 min iar cele maxime de 4-5 ore.
În cazul cînd durata este mare de 5 ore se cheamă doctorul veterinar. Intervalul de timp de
expulzare dintre purcei variază între limitele normale de 4 –10 min. , expulzarea învelitorii
fetale(placenta) se face în mod obişnuit după fătarea tuturor purceilor, indicînd terminarea fătării.
În cazuri foarte rare eliminarea placentei se poate face în 2 sau mai multe reprize. După
toate cazurile bonturile ombilicale se dezinfectează cu tinctură de iod (tampon vată) simplă sau cu
glicerină, indiferent de durata fătării după cel mult o oră purceii sunt ajutaţi să se “aşeze”ptr.
supt ,cei mai mici se dirijează la sfîrcurile pectorale,ceilalţi în ordine şi se urmăreşte ca fiecare
Este bine ca în prima zi să se taie colţii (caninii şi lăturaşii) cu scopul evitării unor acţiuni ale
mamelei, tot acuma se injectează 1 ml de fier dextran. În primele 7 –8 zile de viaţă, purceii sug
de 25 –28 ori în 24 ore. O scroafă produce zilnic 5 –7 litri lapte iar pe întreaga perioadă de
lactaţie 300 –400 litri lapte.Cantitatea de lapte obţinută de la o scroafă pe durata unei întregi
greutate este necesar un consum de 4 litri lapte. De fapt capacitatea de alăptare a scroafelor
reprezintă suportul imunităţii nou născutului. Aceşti parametri bio-chimici ai colostrului scad
interstiţionale de către gamaglobuline este limitată după 36 ore de la fătare ,absorbţia fiind nulă.
principalul aliment ptr. purcei sugari îl constituie laptele matern. Perioada de timp în care
purcelul este considerat sugar, durează de la fătare şi pînă la înţărcarea acestuia, înţărcare care
poate varia între 5 –8 săptămîni. Această perioadă de viaţă se petrece în maternitate alături de
scroafa mamă.
C,în următoarele 2 săptămîni T= 28 –24 gr C şi după aceea o T= 24 –22 gr C pînă la înţărcare iar
la nivelul scroafei, T= 15 –18 gr C. Începînd cu vîrsta de 14 –15 zile se vor administra furaje
combinate din reţeta 0-1 ,care să asigure minimul de 22% PBD. La vîrsta de 10 –15 zile se va
Alte cundiţii de microclimat: umiditate 60 –70% , viteza aer = 0,2 m/s vara şi 0,1 m/s
0,015/mie.
mult o oră) se controlează starea de sănătate a mameloanelor şi prin mulgerea fiecăruia în parte se
elimină primele picături de colostru,acestea putînd fi infectate cu agenţi microbieni care pot
produce îmbolnăvirea purceilor. Consumarea laptelui colostral după fătare are rol f. Important,
acesta fiind singurul care asigură protecţia anti microbiană în perioada puerperală (primele zile).
Important este faptul că permeabilitatea barierei intestinale a purceilor sugari ptr. fracţiuni
proteice care poartă anticorpi din colostru, este maximă.în primele 10 –24 ore după fătare după
care aceasta se bochează. Concentraţia de anticorpi din colostru scade la 4-5 ore după fătare la
96%, spre deosebire de cei care au 800-1000 gr/cap şi care în proporţie de 90-95 % ajung la
înţărcare.
Indiferent de sistemul de creştere al scroafelor primele tainuri de hrană ptr. scroafe după fătare
trrebuie să conţină pe cît posibil sub formă de barbotaj,furaje laxative (formate 20 –25% ştrot de
constipaţia. Cantitatea zilnică de furaje creşte cu 0,5-1 kg/zi în aşa fel încît după 6-7 zile să se
ajungă a raţia normală de 3,5-4,5 kg, raţie ce se va menţine uniformă pînă înţărcare.Ptr. a
determina scroafele să consume întreaga cantitate de hrană acestea trebuie sculate de 7-8 ori/zi
administrează în 3-4 reprize la intervale de timp egale între mese. Nivelul proteic optim al raţiei
ptr. scroafe lactante este cuprinsă între 15,5-16,5% PD (proteină digestibilă)şi substanţe minerale
şi vitamine necesare (A;D3,E). Curba lactaţie este în creştere, pînă la 21 zile se menţine în
platou 10 zile după care scade pînă la înţărcare. Nivelul alimentaţiei scroafelor lactante trebuie să
ţină seama de nr. de purcei cunoscînd că o scroafă are nevoie de 1,3-1,8 kg NC (nutreţ
combinat)ptr. nevoi proprii şi de circa 0,4-0,5kg ptr.fiecare purcel alăptat. La scroafele bune lapte
se observă o tendinţă de slăbire,în acest sens ptr. prevenire se va administra furaj suplimentar
pînă la redresarea stării de întreţinere. Se consideră că scroafele lactante sunt hrănite la discreţie
trebuie să fie proaspăt şi se realizează printr-o ventilaţie naturală sau artificială. T la nivel scroafă
17-20 gr C,iar la nivel purcei în prrimee 7 zile 39-32 gr C ,umiditate 5-60%. La vîrsta de 32 –3
animalelor:
- compartimentarea adăposturilor trebuie făcută în aşa fel încît să se respecte principiul totul
dezinfectant
sodă caustică de 1%
f) văruirea după uscare,este indicat a se adăuga în var clorură de var 1-30 pănă la 1-50
formol lichid.
exploatare acestea nu pot fi obţinute dacă neglijăm aceste acţiuni de profilaxie sanitar-veterinar.
animalele imediat după înţărcare şi pînă la geutatea de 30-35 kg,cînd începe îngrăşarea propriu-
zisă. Ptr. a evita afecţiuni gastro-intestinale în primele zile după înţărcare, purceii vor fi hrăniţi cu
combinat specific categoriei şi anume cu reţeta R 0-2 care are conţinut de PBD= 17%. De la
(amestecuri de fermă) atunci acest lucru se poate realiza în mai multe variante:
a) amestec alcătuit din 85% uruială cereale şi 15% PVM,apa urmînd a fi asiguată la
discreţie cunoscînd că grăsunii în această perioadă consumă 2 - 4 litri apă/cap/zi.
b) amestec din 90% uruială cereale şi 10% PVM la care se adaugă pt. băut 2 litri lapte
smîntînit ptr. fiecare grăsun
c) cantitatea de concentrate se diminuiază corespunzător atunci cînd în hrana
grăsunilor se introduc suculente (1-3,5 kg/cap/zi) şi fîn de lucernă măcinat (100-300 gr/cap/zi)
Vara dacă există posibilitatea de a da lucernă verde, raţia de concentrate se reduce la 50% dar din
În cadrul acestei categorii intră porcii ,femele sau masculi castraţi,începînd de la livrare. În această
2) peste 60 kg
realizate astfel: în prima perioadă de îngrăşare – furaje la discreţie,asimilarea proteinelo este max.
,iar depunerile de grăsimi, minime. Depunerile de proteine scad după greutatea de 100 kg,iar
depunerile de grăsime cresc după greutatea de 60 kg. Practic se conideră nerentabilă îngrăşarea
porcilor peste 120 kg. Necesarul de PBD în prima perioadă este de circa 15% şi de 13% în cea de
a doua.
PORCINELOR:
-rasa: rase ameliorate(mai perfecţionate,mult mai precoce); cu aceiaşi hrană realizînd spo zilnic
-vîsta şi sexul porcilor: rentabilă la vîrstă tînără deoarece aceştia fiind în creştere folosesc mai
bine hrana ptr. fomarea ţesutului muscular,ptr. dezv. scheletului şi a organelor interne şi nu ptr.
depunerea de grăsimi. Sexul influienţiază depunerea de grăsime în sensul că masculii castraţi
-hrana-factor f. imp. alături de rasă şi vîstă în obţinerea de rezultate bune; furajele trebuie să fie
uşor digestibile,cu alte cuvinte acestea să poată fi tansfomate de stomacul porcului în substanţe ce
90% din cantitatea totală adm.şi se realizează atunci cînd raţia are la bază orz şi porumb cu adaus
de PVM.
furajele concentrate,deoarece trec uşor în tubul digestiv şi porcii au senzaţia de foame,de asemeni
necesar biologic.
a) îngrăşare ptr. prod. de carne care este o îngrăşare timpurie sau intensivă
b) îngrăşare ptr. carne şi grăsime
c) îngrăşare ptr. grăsime care se practică în special ptr. porcine reformte şi castrate.
Sistemul intensiv de creştere a porcinelor este sist. cel mai convenabil d.p.d.v. ec. şi se poate
minim este de 100 cap. tineret porcin la îngrăşare. Porcii crescuţi în acest sistem ating greutatea de
100-110 kg/cap la vîrsta de 7-8 luni,îngraşarea făcîndu-se pin depunerea de carne şi mai puţin de
greutate. Prin îngrăşarea timpurie, se obţine o carne gustoasă cu mai puţină grăsime,care răspunde
în mare măsură gustului consumatorului. Hrana de bază –trebuie să fie reprezentată de concentrate
(uruieli de cereale,făină de peşte, ştot de soia, de floarea soarelui,etc.) vitamine şi săruri minerale
sau NC ( nutreţ combinat). Menţionăm că atît în perioada de creştere (pînă la 30-35 kg) cît şi la
faza de îngrăşare, orzul trebuie să deţină ponderea în amestecul de cereale. Ritmul de creştere a
porcilor în această perioadă , 60-110 kg, este mai puţin intens, iar sporul obţinut se face pe baza
În prima fază,30-35 kg, grăsunii realizează un spor de 450-500 gr/cap/zi şi cu un consum specific
de 3 UN/kg spor, iar în a doua fază, se realizează un spor de 600-700 gr/cap/zi cu un consum
Comisia Europeană
http://ec.europa.eu
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Extindere – Programul PHARE
http://ec.europa.eu/enlargement/financial_assistance/phare/index_en.htm
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regională
http://ec.europa.eu/regional_policy
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri economice şi
financiare:
http://ec.europa.eu/comm/economy_finance
Consiliul Uniunii Europene
http://www.consilium.europa.eu
Parlamentul European
http://www.europarl.europa.eu
Curtea Europeană de Justiţie
http://curia.europa.eu
Curtea Europeană de Conturi
http://eca.europa.eu
Comitetul Economic şi Social
http://eesc.europa.eu
Comitetul Regiunilor
http://cor.europa.eu
Banca Centrală Europeană
http://www.ecb.int
Banca Europeană de Investiţii
http://eib.eu.int
Misiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană
http://ue.mae.ro