ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

HIPPOCRATE FOCȘANI

CALIFICARE PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE

PROFESOR COORDONATOR, FARMACIST ABSOLVENT

Andreiu Valentina Idriceanu Mihaela

FOCȘANI, IULIE 2023

 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

HIPPOCRATE FOCȘANI

CALIFICARE PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

TERAPIA HEPATO-BILIARĂ

PROFESOR COORDONATOR, FARMACIST ABSOLVENT

Andreiu Valentina Idriceanu Mihaela

FOCȘANI, IULIE 2023

 CUPRINS
ARGUMENT ................................................................................................................................................ 4
CAPITOLUL I - ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI ȘI A CĂILOR BILIARE .......................... 6
I.1. Sistemul digestiv (aparatul digestiv, tubul digestiv) ........................................................................... 6
I.2. Anatomia ficatului .............................................................................................................................. 7
I.3. Funcțiile ficatului ................................................................................................................................ 9
I.4. Căile biliare extrahepatice ................................................................................................................ 11
I.5. Bila si rolul ei în organism................................................................................................................ 12
CAPITOLUL II - AFECȚIUNI ALE APARATULUI HEPATO – BILIAR ............................................ 15
II.1. Dischinezia biliară ........................................................................................................................... 15
II.2. Litiază biliară................................................................................................................................... 17
II.3. Colecistita ........................................................................................................................................ 17
II.4. Steatoza hepatică ............................................................................................................................. 18
II.5. Insuficiența hepatică ........................................................................................................................ 19
CAPITOLUL III - MEDICAȚIA APARATULUI HEPATO-BILIAR ...................................................... 22
III.1. Medicamente coleretice ................................................................................................................. 22
III.1.1 Coleretice de origine animală .................................................................................................. 24
Produs farmaceutic: Ursofalk 250 mg capsule ........................................................................................... 26
III.1.2. Coleretice de sinteză ............................................................................................................... 30
III.1.3 Coleretice de origine vegetală .................................................................................................. 31
III.2. Medicamente colecistokinetice ...................................................................................................... 35
III.3. Hepatoprotectoare .......................................................................................................................... 36
III.4. Plante medicinale hepatoprotectoare ............................................................................................. 44
III.5. Alte produse fitoterapice cu acțiune asupra aparatului hepato-biliar ............................................. 48
CONCLUZII ............................................................................................................................................... 54
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 56
 ARGUMENT
Sănătatea este pionul principal de care trebuie să ne îngrijim, iar ficatul, cât și alte organe
ale corpului nostru, prezintă interes,cu atât mai mult cu cât stilul de viață și-a pus amprenta și in
modul în care ne hranim. Semipreparate, fast-food-uri, grăsimi,alimente care la prima vedere ne
ajută sa trecem rapid peste mesele importante, excesele alimentare dar și poluarea mediului în care
traim, ne încarca organismul cu toxine, determinându-ne să apelam din ce în ce mai des la
medicamente a căror utilizare abuzivă se restrange asupra ficatului nostru. În ziua de astăzi,
afecțiunile hepato-biliare au devenit foarte comune.

Statisticile ne demonstrează că hepatita - una dintre afecțiunile ficatului - este printre cele
mai raspândite boli pe plan mondial. În ceea ce privește hepatita virală, aceasta implică cel puțin
șase tipuri de virusuri, virusul hepatitei A (HVA), virusul hepatitei B (HVB), virusul hepatitei C
(HVC), virusul hepatitei D (HVD), virusul hepatitei E (HVE) și virusul hepatitei G (HVG).

Noi dovezi științifice sugerează existența și a altor virusuri hepatice, înca neidentificate.
Cele mai comune tipuri de hepatită virală sunt hepatitele A, B și C. Atât hepatita B cât și hepatita
C pot provoca leziuni serioase, permanente, a nivelului ficatului și în multe cazuri, chiar moartea.

Mai mult decât atât, hepatita determinată de virusul hepatic B este considerată de
Organizația Mondială a Sănătății ca fiind al doilea agent cu potențial oncogen, dupa tutun. În
România, aproximativ un milion de persoane sunt afectate de virusul hepatic B și un alt milion, de
virusul hepatic C. Cele mai multe infecții cu virusul B și C s-au produs înainte de 1990, având in
vedere câ sângele nu era securizat și nu se utilizau seringi de unică folosință. Abia dupa 1990 s-au
luat măsuri care erau absolut necesare pentru reducerea acestor infecții, in special cea cu virus
hepatic B.
 Deasemenea, hepatita B este considerată de statisticile mondiale a doua boală cu
transmitere sexuală ca incidență. În jur de 40 – 50% din persoanele infectate ramân purtătoare de
virus. Dintre acestea, circa 60% dezvoltă hepatită cronică, in jur de 30% ajung la ciroză hepatică
și intre 5% și 10% fac cancer de ficat.

În cazul hepatitei virale de tip C, peste 40% dintre cei afectați de această boală ajung la
ciroză. Mortalitatea prin ciroză hepatica este destul de mare, boala generând complicații extrem de
grave.

O altă problemă delicată cu care se confruntă țara noastră este cea a coinfecției cu virusul
D. Dintre toate țările din sud-estul Europei, România are coinfecția cea mai mare de virus B și D.

În acest context, cunoașterea afecțiunilor hepato-biliare și a medicației corespunzătoare

contribuie la identificarea și tratarea timpurie și eficientă a acestor afecțiuni, controland astfel
boala și stopând evoluția nefavorabilă a acesteia.
CAPITOLUL I - ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI ȘI A
CĂILOR BILIARE

I.1. Sistemul digestiv (aparatul digestiv, tubul digestiv)

Sistemul digestiv (aparatul digestiv), numit și tub digestiv, deoarece organele care îl for-
mează se întind sub forma unui tub continuu, de calibru diferit, de la orificiul bucal la anus, asigură
digestia și absorbția alimentelor și eliminarea reziduurilor alimentare.

Figure 1 Anatomia tubului digestiv

6
 Pe lângă aceasta, acest sistem îndeplineşte şi funcţia de dezintoxicare a substanţelor nocive,
ce au pătruns cu alimentele şi a celor ce se formează la transformările oxidative, precum şi sinteza
substanţelor biologic active - hormoni, fermenţi, vitamine ş. a.
Sistemul digestiv este alcătuit din cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestinul subțire,
intestinul gros și din glandele anexe ale tubului digestiv (glandele salivare, ficat și pancreas).

I.2. Anatomia ficatului

Ficatul, cel mai voluminos viscer, este un organ glandular ce prezinta o gamă largă de
funcții importante în cadrul economiei generale a organismului.

Este considerat o glandă anexă a tubului digestiv datorită provenienței sale din epiteliul
ansei duodenale a intestinului primar și prin prisma faptului că își elimină produsul de secreție
externă în duoden, participând astfel la procesul de digestie.

Figure 2 Anatomia ficatului

7
 Ficatul este un organ glandular, asimetric, răspunzând prin dispoziția sa hipocondrului
drept, epigastrului și unei părți din hipocondrul stâng.
Este plasat in etajul supramezocolic, astfel încat pătrunde în concavitatea diafragmei până la al 5-
lea spațiu intercostal, nivel la care se proiectează limita superioară a lojei hepatice.
Inferior, loja hepatică este delimitata de colonul si mezocolonul transvers, iar planul orizontal
corespunzător acestei limite trece prin vertebra a 12-a toracală.
Anterior, lateral si posterior este delimitată de pereții abdomenului, iar medial comunică larg cu
loja gastrică, proiectându-se până la 5-6 cm la stânga liniei mediane.
În poziția sa ficatul este menținut în principal de presa abdominală si de suportul elastic
conferit de celelalte viscere abdominale din vecinătate.
Vena cavă inferioară aderă la parenchimul hepatic, iar venele hepatice care se varsă in ea
formează un pedicul de suspensie, contribuind astfel la ancorarea ficatului la acest nivel.
De asemenea, la fixarea sa in poziție participă si formațiuni peritoneale precum ligamentul
falciform, ligamentul coronar, ligamentele triunghiulare, omentul mic, care îl leagă de organele
din vecinătate.
Cu toate acestea, mobilitatea ficatului este evidențiată in respirație, acesta coborând în
inspir si urcând in expir. Insuficiența sau incompetența mijloacelor de fixare conduce la deplasarea
ficatului, instalându-se așa-numita hepatoptoză.
La cadavru ficatul cântărește în medie 1,4 - 1,5 kg, iar la omul viu poate ajunge cu până la
900 g mai greu, în funcție de cantitatea sângelui pe care îl conține; 28 cm măsoară în medie în sens
transversal, 8 cm în sens vertical și 18 cm în sens antero-posterior. Volumul oscilează în funție de
vârstă, sex, cantitatea de sânge conținut, perioadele de digestie și diferite stări patologice. La fel
ca și celelalte caractere morfologice, intensitatea culorii, roșie-brună, variază în raport cu cantitatea
de sânge conținut.
Ficatul prezintă o consistență mai mare comparativ cu celelalte organe glandulare, percuția
sa exprimă matitate, este friabil si puțin elastic, iar plasticitatea mărită ii permite sa se muleze după
organele din proximitate.
Forma ficatului este neregulată, similară unui ovoid cu axa mare orientată transversal și
extremitatea mai voluminoasă către partea dreaptă. Prezintă doua fețe, inferioară sau viscerală și
superioară sau diafragmatică, care anterior și bilateral sunt coalescente, dând naștere unei margini
inferioare ascuțite, spre deosebire de marginea posterioară care se prezintă rotunjită.

8
 I.3. Funcțiile ficatului

Ficatul are peste 500 de funcții , unele atât de complexe, încât fără ficat nu se poate trăi, și
nu există un apărat sau sistem care să poată înlocui toate funcțiile ficatului (așa cum există dializa
în bolile de rinichi, sau inima artificială în bolile de inimă).
Cele mai importante funcții ale ficatului sunt următoarele:
• Funcția ficatului de procesare (transformare) și stocare a principiilor alimentare
(glucide, proteine, lipide, vitamin și săruri minerale), pentru a le face utilizabile de
celulele organismului;
Ficatul poate fi comparat cu un carburator: dacă acesta nu funcționează bine, mașina
consumă multă benzină și nu are putere. În bolile de ficat, omul mănâncă, dar slăbește în greutate
și este obosit, nu are putere.
• Loc de stocare pentru vitaminele A,D,E,K și B12, fier și zaharuri. Prin lipsa acestor
funcții în bolile de ficat serioase, pacientul este lipsit de energie (are oboseală
permanentă), și este uneori nevoie de administrare de vitamine; acestea NU
VINDECĂ boala de ficat, dar trebuiesc luate datorită nefuncționării depozitului de
vitamine din ficat.
• Funcția ficatului de sinteză de glucoză din acid lactic – de aceea la bolnavii cu
ciroză scade glicemia și este nevoie de perfuzii cu glucoză
• Funcția ficatului de metabolizare a produșilor de degradare a globulelor roșii – din
care rezultă bilirubina care se eliminaă in bilă
• Funcția ficatului de sinteză și secreție de bilă, produs important în digestie și
absorbția unor substanțe nutritive și vitamine. În bolile de ficat, această funcție este
perturbată, excreția substanțelor prin bilă este perturbata, iar bila de proastă calitate
dă o digestie nesatisfăcătoare, ce poate genera balonare, diaree, și modificarea
scaunelor. Existența bilei este extrem de importantă mai ales în digestia grăsimilor.
• Funcția ficatului de transformare a unor substanțe toxice în produși netoxici, care
sunt eliminați prin bilă. Prin bilă se excretă o mare cantitate de produși de

9
 metabolism rezultați din substanțele toxice introduse în organism sau produse de
celule din organism. Lipsa funcției de detoxifiere, face ca organismul să fie
intoxicat, în fazele avansate de boală de ficat bolnavul părând beat (stare
numită encefalopatie hepatică).
• Funcția ficatului de metabolizare a alcoolului. Metabolizarea alcoolului se face cu
distrugerea unora dintre celulele hepatice cu creșterea transaminazelor și GGT, iar
din regenerarea acestora poate să se ajungă la ciroză hepatică.
• Metabolizarea unora dintre hormoni . Prin lipsa metabolizării hormonilor masculini
în bolile de ficat, bărbatul capătă unele caractere feminine- căderea părului de pe
piept, creșterea sânilor, atrofierea testiculelor, etc-.
• Sinteza de proteine necesare pentru buna funcționare a organismului (creștere,
regenerarea țesuturilor, echilibrul apei în organism, apărarea imunitară împotriva
infecțiilor, etc). Bolnavul de ficat face mai ușor infecții, vindecarea rănilor este mai
lungă, reținerea apei în corp poate da edeme (umflarea picioarelor) și ascita (apă in
burtă).
• Din degradarea proteinelor rezultă amoniac, substanța toxică pe care ficatul o
transformă în uree netoxică; in bolile severe hepatice, crește concentrația
amoniacului în sânge și scade concentrația ureei în sânge.
• Sinteza unor factori care ajută la coagularea sângelui – cum este fibrinogenul și
protrombina. În bolile grave de ficat scade fibrinogenul și activitatea protrombinei,
și apăre sâgerare din gingii, hemoroizi, sau varice esofagiene.
• Metabolismul și depozitarea fierului
• Metabolismul colesterolului – ficatul este locul principal de sinteză a colesterolului
și pricipalul responsabil de nivelul colesterolului din sânge. Colesterolul la rândul
lui este folosit pentru sinteza unor hormoni -progesteron, testosteron, esotrogeni,
adrenalina- și a vitaminei D. În ciroză, ficatul nu își mai îndeplinește această
funcție, iar rezultatul se vede prin apăriția măririi sânilor , impotența și căderea

10
 părului de pe piept, mâini și picioare la bărbat, tulburări de ciclu menstrual la femei,
osteoporoză la ambele sexe.
• Rolul ficatului în imunitate este extrem de important, unele dintre celulele ficatului
fiind parte a sistemului imun.Aceste celule capteaza și digeră bacterii, ciuperci,
paraziți, resturi celulare filtrate din sânge. În ficat se găsesc limfocite cu rol
important în imunitate, ficatul reglând toleranța imună .În bolile grave de ficat este
perturbat rolul ficatului în imunitate, acești bolnavi având risc mare de infecții, dar,
atenție, in caz de imunitate prea mare pot sa apără boli autoimune, mult mai
frecvente si grave decat bolile cu imunitate scăzută.
Perturbarea funcțiilor ficatului, incapăcitatea ficatului de a-și putea îndeplini funcțiile
menționate, poartă numele de insuficiență hepatică (sau în termeni populari „oboseala ficatului„).

I.4. Căile biliare extrahepatice

Căile biliare reprezintă un sistem de canale prin care bila secretată la nivelul hepatocitelor
este transportată spre duoden. Canalele situate în interiorul ficatului fac parte din structura acestuia
și se numesc căile biliare intrahepatice. Canalele care se găsesc în afara ficatului reprezintă căile
biliare extrahepatice. Ductul hepatic comun și ductul coledoc reprezintă calea biliară principală,
iar vezica biliară și ductul cistic formează aparatul diverticular.

Figure 3 Vezica biliară

11
 Deși căile biliare extrahepatice ocupă doar o porțiune mică a organismului, rolul lor este
foarte mare pentru complexul biliopancreaticoduodenal.

Ele reprezintă o punte de legatură unică între ficat și duoden, astfel realizând tranzitul bilei
spre tractul digestiv, iar în vezica biliară are loc stocarea, concentrarea și rezorbția bilei.

Păstrarea intergrității funcțiilor căilor biliare extrahepatice asigură tranzitul normal al bilei,
astfel realizându-se funcțiile de bază ale acesteia, precum: neutralizarea reacției acide a
amestecului alimentar sosit din stomac în intestin, digestia grăsimilor, stimularea fermenților
specifici (lipazele), stimularea absorbției acizilor grași, întretinerea peristaltismului intestinal și
eliminarea unor produși de excreție .

Structurile anatomice ce intră în componența complexului biliopancreaticoduodenal

prezintă relații anatomotopografice și funcționale restrânse, dar în același timp sunt înglobate într-
un sistem unic prin intermediul sistemului vascular, endocrin cât și nervos, căile biliare
extrahepatice avînd un rol indispensabil în funcționarea acestui complex.

I.5. Bila si rolul ei în organism

Ficatul produce în 24 ore între 600 și 1000 ml de bilă, un lichid galben-verzui, cu gust amar
și pH alcalin, care mai este denumită popular și fiere. Aceasta este compusă din săruri biliare,
colesterol, lecitină, bilirubină, electroliți și apă. În afara meselor, bila începe să se acumuleze în
vezica biliară, denumită și colecist, un săculeț situat în partea dreaptă sub ficat. Apoi apă și
electroliții se extrag, iar bila devine din ce în ce mai concentrată, până la un volum de maxim 30 –
60 ml.

În timpul meselor, când mâncarea ce conține și grăsimi ajunge în duoden, pereții

colecistului încep să se contracte ritmic pentru a vărsa bila, sub acțiunea Colecistokininei,
un hormon stimulat de prezența grăsimilor, dar dacă masa consumată nu conține grăsimi, vezica
se golește prea puțin, iar bila stagnează în vezică.

Sărurile biliare acționează ca un detergent ce dizolvă particulele mari de grăsime

transformându-le în particule mai mici, care pot astfel interacționa cu enzimele din sucul
pancreatic. Când ajung în partea terminală a intestinului subțire, cea mai mare parte din sărurile
12
biliare sunt reabsorbite și ajung din nou la ficat, fiind astfel reciclate în proporție de 95%. O mică
parte ajunge în intestinul gros și ajută la lubrifierea scaunului, pentru a combate constipația, dar
dacă există o problemă la nivelul intestinului subțire, cum ar fi o iritație, o inflamație, reabsorbtia
este afectată, ajung mai multe săruri biliare în colon și apăre diareea. Dacă problema intestinală
persistă mult timp, cantitatea de săruri biliare scade, iar grăsimile nu se digeră bine și se elimină
mai mult prin scaun care plutește în vasul de toaletă.
Tot în condițiile unui deficit de săruri biliare nu se absorb bine nici nutrienții liposolubili,
precum acizii grași Omega 3 sau Vitaminele A, E, D, K. Spre exemplu, Vitamina A este
importantă pentru vederea nocturnă și începi să nu vezi prea bine când conduci noaptea.
Apoi deficitul de Vitamina D se manifestă prin dureri osoase, indispoziție, depresie, imunitate
scăzută. Vitamina E este importantă pentru piele, echilibrul hormonal, producerea de energie
pentru mușchi și poate apărea astfel slăbiciunea musculară și afectarea inimii care este și ea un
mușchi.
În cazul deficitului de Vitamina K1 apăr probleme de coagulare, sângerări și vânătăi, iar
în cazul deficitului de vitamina K2 apăr depuneri de calciu în țesuturile moi: artere calcifiate sau
pietre la rinichi.
Sărurile biliare care se formează din colesterol sunt importante și pentru eliminarea
excesului de colesterol din organism.
Colesterolul este extrem de important pentru supraviețuire, pentru producerea hormonilor
steroizi – cum ar fi hormonii sexuali și cortizolul, hormonul de stres, astfel încât organismul nu se
bazează doar pe ce primește din exterior, ci și-l produce singur, cu atât mai mult cu cât dieta este
mai săracă în colesterol.
De aceea, persoanele foarte stresate și anxioase pot avea colesterolul crescut chiar dacă nu
mănâncă produse de origine animală. Atunci când colesterolul crește, iar ficatul este suprasolicitat
și nu poate produce suficiente săruri biliare din colesterol, apăre un dezechilibru și colesterolul
precipită împreună cu calciul, iar în condițiile unei vezici care nu se descarcă corespunzător, se
formează nămolul, nisipul sau pietrele în vezică sau căile biliare.

13
 Astfel pot apărea blocaje în fluxul biliar, bila refulează în ficat cauzând distrugerea
țesutului hepatic și în stomac modificând pH-ul și cauzând inflamație, gastrită sau ulcer. De
asemenea poate ajunge chiar și la nivelul cavității orale – dând senzația de amar în gură.
Pentru că bila are rolul de a elimina și unele deșeuri metabolice, toxine, medicamente, metale grele,
acestea se pot acumula în exces în organism.

De asemenea, prin bilă se elimină și bilirubina, compusul de degradare a hemoglobinei –

cea care transportă oxigenul din sânge și care se eliberează când celulele roșii mor, iar dacă nu se
îndepărtează corespunzător, bilirubina se acumulează în țesuturi și se observă cel mai devreme
când albul ochilor devine gălbui, iar la nivelul pielii apăr mâncărimi.

14
 CAPITOLUL II - AFECȚIUNI ALE APARATULUI HEPATO –
BILIAR

II.1. Dischinezia biliară

Dischinezia biliară denumeşte o dereglare a mecanismului de evacuare a bilei, dereglare

datorată unor disfuncţii motrice la nivelul veziculei biliare, a canalului coledoc sau a sfincterului
Oddi (intrarea canalului coledoc în duoden).

Dichinezia biliară reprezintă un complex de tulburări digestive, manifestate prin dureri în

partea dreaptă a abdomenului sub nivelul coastelor (dureri ce pot avea intensităţi diferite, de la o
simplă jenă dureroasă până la colici puternice), gust amar, greţuri, vărsături, arsuri în partea
superioară a abdomenului cuprinsă între coaste şi ombilic, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate
crescută, astenie fizică sau intelectuală şi balonări.

Acest tablou clinic poate avea caracter cvasipermanent sau episodic. Este important de
precizat faptul că dischinezia biliară nu este o boală în sine ci un sindrom (ansamblu clinic de
simptome şi/sau semne ce caracterizează un grup de boli, fără cauza specifică).
Vezicula biliară înmagazinează bila eliberată de ficat (secreţia externă hepatică) şi o transportă în
intestinul subţire unde contribuie la descompunerea (digestia) grăsimilor rezultate din timpul
mesei.
Bila trece în vezica biliară prin canalul biliar comun pe care îl are cu intestinul subţire.
Dacă această substanţă nu este secretată de vezica biliară sau nu poate circula prin ductul biliar
comun, va reajunge în vezică, fapt ce duce la dischinezie biliară.
Dischinezia biliară poate semnala existenţa unor pietre la vezicula biliară, pancreatită sau
alte tulburări, care ar putea necesita intervenţie chirurgicală.

15
 Cu toate acestea, simptomele pot fi induse şi de consumul anumitor tipuri de alimente.
Inflamaţia cronică, poate fi o altă cauză.

Principalele cauze care determină apăriţia dischineziei biliare sunt: prezenţa unui colecist
malformat (ceea ce predispune şi la formarea calculilor biliari – litiaza biliară), motilitatea
anormală a sfincterului Oddi (apăre frecvent la 4-5 ani după colecistectomia postlitiazică),
obiceiurile alimentare greşite (excesul de carne grasă, tocătură, untură, gălbenuş de ou, maioneză,
condimente, ciocolata determină crize de dischinezie biliară), tulburări ale organelor învecinate
(colite, gastrite şi chiar boli ginecologice).

De asemenea, dischinezia biliară mai poate fi declanşată şi de factori nealimentari: tulburări

endocrine, afecţiuni ginecologice, stres, surmenaj fizic, tulburări anxioase şi/sau depresive.

Cele mai multe tipuri de tulburări ale veziculei biliare au simptome similare. Un diagnostic
diferenţial extensiv este necesar pentru a exclude alte afecţiuni. Medicul solicită, de obicei, teste
de sânge şi examen ecografic. În cazul în care rezultatul investigaţiilor este negativ, se vor face
alte analize sau ecografii pentru a se evalua funcţia veziculei biliare.

Dacă este necesară o investigaţie amănunţită, se va efectua procedura numită

colecistografie (injectarea unei substanţe în sânge, care va fi transportată de celulele ficatului, iar
traseul ei va putea fi urmărit prin realizarea unor radiografii realizate periodic).

De asemenea, sexul, vârsta şi obezitatea sunt factori importanţi în declanşarea crizelor de

dischinezie biliară. Astfel, femeile mai în vârstă şi supraponderale sunt susceptibile mai mult decât
bărbaţii de a suferi de dischinezie biliară.

Persoanelor cu astfel de simptome li se recomandă evitarea exceselor alimentare, pentru a

se evita blocarea bilei şi tulburarea digestiei. Un obicei sănătos este mâncatul la ore regulate, iar
pentru un drenaj biliar eficient este indicat ca după masa de prânz, persoana să stea 30 de minute
culcată pe partea dreaptă.

16
 II.2. Litiază biliară

Această afecțiune se manifestă prin prezența calculilor la nivelul veziculei biliare (colecist)
sau în căile biliare. În unele cazuri, evoluția poate fi complet asimptomatică, însă de cele mai multe
ori se manifestă sub forma unei colici.

Principalele complicații ale litiazei biliare sunt colecistita acută (inflamația pereților
veziculei biliare) sau litiaza căii biliare principale (atunci când calculii migrează la nivelul căilor
biliare).

Litiaza biliară este relativ ușor de diagnosticat, iar în funcție de stadiul bolii se poate trata
pe cale medicamentoasă ori pe cale chirurgicală.

Calculii biliari (pietrele) pot fi clasificați în calculi de colesterol (puri și micști) sau calculi
pigmentari.

Calculii de colesterol puri sunt rar întâlniți, fiind netezi și mari. Cel mai frecvent întâlniți
sunt calculii micști, care provin din aglomerarea mai multor nuclee. Calculii de colesterol au un
conținut redus de calciu, motiv pentru care sunt aproape invizibili la o radiografie standard
(radiotransparență).

Calculii pigmentari sunt întâlniți în Asia și au un conținut redus de colesterol, fiind de

culoare închisă de la concentrația de bilirubinat de calciu. Pot fi asociați cu stări hemolitice, ciroză
hepatică sau infecții bacteriene.

II.3. Colecistita

Colecistita acută reprezintă inflamația acută a vezicii biliare, care rezultă frecvent dintr-o
blocare a canalului cistic de către calculi biliari.
Colecistita cronică reprezintă inflamația cronică a vezicii biliare, provocată de atacuri
repetate de inflamație acută și se caracterizează prin micșorarea și îngroșarea pereților vezicii
biliare, cu pierderea capăcității de a concentra, stoca și elimina în mod eficient bila.
De asemenea, pot dezvolta calculi biliari și persoanele care slăbesc prea rapid, femeile care
au avut sarcini multiple sau cele care iau anticoncepţionale orale și, în general, oamenii care au o
alimentație bogată în grăsimi.

17
 Alte cauze non-litiazice mai des întâlnite ale colecistitei acute sunt abuzul de alcool, lipsa
de mobilitate după intervenții chirurgicale majore, hepatita și pancreatita cronică.
Colecistita acută se manifestă cel mai frecvent prin durere în etajul abdominal superior. Durerea
poate debuta în epigastru, iar apoi se localizează în hipocondrul drept, adică în zona ficatului.
Frecvent iradiază în umărul drept sau în omoplatul drept și este însoțită de febră, frisoane,
grețuri și vărsături, scăderea poftei de mâncare, până la icter în forme severe.
La persoanele vârstnice durerea și febra pot lipsi, acestea prezentând doar sensibilitate în
hipocondrul drept, astenie, scăderea poftei de mâncare, vărsături.
Colecistita cronică se manifestă prin dureri vagi abdominale, eventual crampe abdominale,
balonări postprandiale, gust amar în gură, scăderea poftei de mâncare, senzație de oboseală
permanentă, câteodată chiar diaree.
Colecistita trebuie tratată inițial în mediul spitalicesc prin hidratare intravenoasă,
analgezice, antibiotice, antiemetice și apoi se recomandă intervenția chirurgicală de înlăturare a
vezicii biliare din organism (colecistectomie), după ce pacientul este stabilizat.
Pentru un tratament corect trebuie ca pacientul să fie îndrumat către un medic gastroenterolog sau
chirurg.

II.4. Steatoza hepatică

Steatoza hepatică este o boală a ficatului, caracterizată prin acumularea de grăsimi în

celulele hepatice (hepatocite). “Ficat gras” sau “ficat mărit” sunt termenii uzual folosiţi de medici
în raport cu pacienţii lor.
Mai exact, ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecţiune reversibilă, caracterizată prin
acumularea trigliceridelor în celulele hepatice în timpul procesului numit steatoză – reţinerea
anormală a lipidelor în interiorul celulelor.
Această afecţiune se poate manifesta temporar sau pe termen lung, nu este dureroasă şi
poate fi asimptomatică o lungă perioadă de timp.
Steatoza hepatică este cea mai frecventă patologie hepatică, cu incidenţă mică în ţările cu
nivel economic scăzut şi frecvenţă mare în ţările industrializate.

18
 Cu toate că are nenumărate cauze, ficatul gras apăre cu preponderanţă în rândul pacienţilor
care suferă de alcoolism şi obezitate. Totodată, această afecţiune este asociată şi cu afecţiunile care
influenţează metabolizarea grăsimilor.

Pricipalele cauze care determină steatoza hepatică sunt alcoolismul, obezitatea, diabetul
zaharat, creşterea trigliceridelor şi/sau colesterolului sanguin (hiperlipoproteinemie), dar şi unele
medicamente administrate pe termen lung cum ar fi hormonii corticoizi şi estrogeni. În primele
stadii ale bolii, steatoza hepatică nu prezintă simptome, cei mai mulţi pacienţi fiind diagnosticaţi
întâmplător.

În steatoza hepatică se constată ficatul mărit, nedureros, cu marginea nemodificată şi care

este singurul semn clinic descoperit la ecografie. Steatoza hepatică poate fi însoţită şi de o
splenomegalie (splină mărită).

Pofta de mâncare este păstrată, apăr doar unele fenomene dispeptice ca o consecinţă a
suferinţei gastrice sau pancreatice concomitente. La microscop se observă hepatocite mărite în
volum, cu depunere de grăsime.

Probele hepatice sunt normale, uneori însă, în pusee, se constată un nivel crescut al
activităţii serice a transaminazelor. Steatoza hepatică este prima etapă a hepatopatiilor non-virale,
care netratată şi mai ales fără regim igieno-dietetic corespunzător progresează în hepatită cronică,
stadiu în care apăre inflamaţia hepatică.

Dacă nici în această etapă nu se instituie tratament, boala se agravează, ţesutul sănătos este
înlocuit cu noduli de fibroză, care evoluează în ciroză hepatică.

II.5. Insuficiența hepatică

Insuficienţa hepatică este o afecţiune cronică sau acută, caracterizată prin incapăcitatea
ficatului de a-şi exercita în mod normal funcţiile sintetice şi metabolice.
Deoarece este o afecţiune cu potenţial letal, insuficienţa hepatică necesită îngrijire
medicală de urgenţă. Putem vorbi de insuficienţă hepatică cronică, ce evoluează lent, pe perioada
mai multor ani şi de insuficienţă hepatică acută, care se instalează rapid, chiar şi în 48 de ore;
aceasta din urmă este destul de dificil de detectat din timp, ceea ce îi creşte gradul de risc.

19
 Simptomele “ficatului obosit” nu sunt caracteristice; pacienţii ştiu că oboseala poate fi dată
de o boală de ficat, dar în majoritatea situaţiilor oboseala nu este dată de o boală hepatică, iar
oboseala în cazul bolilor hepatice apăre doar în situaţiile grave, majoritatea bolilor hepatice
evoluând mult timp fără oboseală.

În general, insuficienţa hepatică este asociată cu consumul excesiv de alcool, însă există şi
alte cauze ce pot determina o astfel de boală. Cauzele cele mai frecvente ale insuficienţei hepatice
cuprind: hepatita B şi C, malnutriţia, ciroză hepatică de orice cauză, hemocromatoza (o tulburare
a metabolismului fierului, caracterizată prin depunerea de pigment feric în diferite organe).

Principalul simptom în stadiului incipient al bolii este icterul la nivelul pielii şi al ochilor,
care apăre când ficatul nu mai poate procesa bilirubina, o substanţă ce se formează din
descompunerea hemoglobinei şi care trebuie eliminată din organism.

Modificarea culorii urinei şi a scaunului din cauza acumulării excesive de bilirubină

reprezintă un alt semnal de alarmă. Modul în care insuficienţa hepatică îşi face simţită prezenţa în
primele faze cuprinde simptome ce pot fi regăsite şi în cazul altor afecţiuni: greaţa, pierderea
apetitului, oboseala, diareea.

De asemenea, pot apărea dureri în partea dreaptă a abdomenului, acestea fiind cauzate de
inflamarea şi mărirea ficatului. Mai pot apărea mâncărimi severe, cauzate de depozitele de bilă
formate la nivelul pielii, dar şi sângerări şi vânătăi ce se produc din cauza incapăcităţii ficatului de
a produce proteinele necesare coagulării.

Persoanele cu început de insuficienţă hepatică pot suferi de vene varicoase, cauzate de

scăderea fluxului de sânge care trece prin ficat.

Mai poate apărea o acumulare de lichid de ascită în cavitatea abdominală, ca urmare a

nivelului scăzut de albumină din sânge. În plus, în cazurile de insuficienţă hepatică, nivelul
glicemiei variază deoarece ficatul nu mai poate ajuta pancreasul în metabolismul carbohidraţilor,
iar pacienţii se confruntă cu confuzii şi alte tulburări de ordin mental, cauzate de acumularea de
toxine din organism.

Prevenirea insuficienţei hepatice presupune reducerea riscului de a dezvolta ciroză sau

hepatite, măsurile preventive fiind foarte simple: reducerea consumului de alcool, practicarea unei

20
igiene corespunzătoare, imunizarea copiilor şi gravidelor cu imunoglobulină, adoptarea unei diete
complete, care să cuprindă toate grupele de alimente.

21
 CAPITOLUL III - MEDICAȚIA APARATULUI HEPATO-
BILIAR

III.1. Medicamente coleretice

În prezent, se folosește o clasificare anatomo-terapeutico-chimică a medicamentelor

coleretice, care ține cont de structura chimică a medicamentului utilizat, de efectele terapeutice ale
acestuia și de structurile anatomice pe care le afectează medicamentul. O astfel de abordare
integrată vă permite să creați cea mai completă clasificare, reflectând diverse aspecte ale aplicării,
efectelor terapeutice și caracteristicile absorbției, distribuției și excreției medicamentelor din
corpul uman..

Deci, astăzi medicamentele coleretice sunt clasificate în următoarele grupuri și subgrupuri:

1. Colereticele (medicamente care cresc producția de bilă de către celulele hepatice):

Adevărate coleretice care cresc producția de bilă datorită sintezei active a acizilor biliari:

• Coleretice care conțin acizi biliari și obținute pe bază de materii prime vegetale sau
animale (de exemplu, bilă animală, extracte de plante etc.);
• Colereticele sintetice, care sunt substanțe chimice obținute prin sinteza organică și
au capăcitatea de a crește producția de bilă;
• Plante medicinale cu efect coleretic (utilizate sub formă de perfuzii, decocturi etc.).

2. Colekinetice (înseamnă că îmbunătățesc fluxul biliar prin creșterea tonusului vezicii

biliare și relaxarea simultană a canalelor biliare).

22
 3. Holespasmolitice (medicamente care îmbunătățesc fluxul biliar prin relaxarea mușchilor
vezicii biliare și a tractului biliar):

• anticolinergice;
• Antispasmodice sintetice;
• Antispasmodice bazate pe plante.

4. Medicamente pentru reducerea indicelui de litogenitate biliară (medicamentele previn

formarea de pietre în vezica biliară și ajută la dizolvarea celor existente):

• Preparate care conțin acizi biliari - ursodeoxihic sau chenodeoxiholic;

• Preparate care conțin solvenți foarte activi ai compușilor organici cu caracter
lipidic, de exemplu, metil terțiar butil eter.

Indicațiile pentru utilizarea colereticelor sunt aceleași pentru toate cele trei subgrupuri ale
acestui grup de medicamente choleretic.

Aceasta înseamnă că colereticele sintetice (de exemplu, Tsikvalon, Nikodin, Oxafenamida

etc.) și preparatele care conțin componente biliare naturale (de exemplu, Allochol, Lyobil,
Decholin, Cololim, Hologon, etc.) și remedii pe bază de plante medicinale (de exemplu,
Konvaflavin, Holosas, Flakumin etc.) au aceleași indicații de utilizare.

Deci, colereticele sunt indicate pentru a fi utilizate în următoarele afecțiuni sau boli:

• Boli inflamatorii cronice hepatice (de exemplu, hepatită, steatoză etc.);

• Boli inflamatorii cronice ale tractului biliar (colangită, colecistită etc.);
• Dischinezie biliară;
• Constipație obișnuită provocată de o încălcare a fluxului de bilă.

23
 Colereticele, în funcție de caracteristicile bolii, pot fi utilizate în combinație cu antibiotice,
calmante, antispasmodice și laxative.

În plus, cu secreție biliară insuficientă, colereticele care conțin componente ale bilei
naturale a animalelor pot fi utilizate ca medicamente pentru terapia de substituție.

Toate medicamentele coleretice, indiferent de forma de eliberare, trebuie luate cu 20 până

la 30 de minute înainte de masă. Mai mult, doza zilnică totală este împărțită în mod egal în 3 - 5
recepții, în funcție de câte ori pe zi mănâncă o persoană. Este recomandat să fie luate medicamente
choleretice înainte de fiecare masă.

Dacă o persoană nu mănâncă nimic după ce a luat un medicament coleretic, atunci va simți
greață, diaree și starea generală de sănătate se va agrava..

De obicei, medicamentele coleretice sunt luate în (2 - 4 săptămâni) de 2 - 4 ori pe an, cu

intervale între ele de cel puțin 1 - 2 luni.

Astfel de cursuri de utilizare a medicamentelor coleretice sunt profilactice și trebuie

efectuate pe întreaga perioadă de timp, în timp ce boala persistă. Cu exacerbarea bolilor tractului
biliar, ficatului și vezicii biliare, medicamentele coleretice sunt utilizate ca parte a terapiei
complexe în doze mari.

III.1.1 Coleretice de origine animală

Adevăratele coleretice, conțin acizi biliari ca si componente active, sunt medicamente

produse în principal pe baza de materii prime animale. Cel mai adesea, ca materie primă se folosesc
bile naturale, extracte din ficat sau pancreas, precum și țesuturile membranei mucoase ale
intestinului subțire ale animalelor sănătoase. De aceea, medicamentele coleretice din acest grup
sunt adesea numite agenți de origine animală. Pe lângă materiile prime animale, multe preparate
complexe pot include extracte de plante medicinale care au efectul coleretic important.

24
 Mecanismul de acţiune:

Preparatele acizilor biliari administrate in calitate de medicamente sunt secretate biliar cu

creşterea presiunii osmotice şi filtrarea ulterioară a apei şi electroliţilor cu majorarea volumul şi
fluxul bilei, deci au un efect preponderent hidrocoleretic.

. • Efectul coleretic se datorează:

a) asigurarii proceselor de digestie prin micşorarea tensiunii superficiale, cu menţinerea

colesterolului în soluţie şi emulsionarea grăsimilor;

b) favorizarii absorbţiei intestinale prin pinocitoză a grăsimilor neutre, a acizilor graşi cu

lanţ lung, colesterolului, vitaminelor liposolubile;

c) efectului bacteriostatic.

• Preparatele acizilor biliari şi sărurilor biliare pot fi utilizate:

• A. ca preparate de substituţie în: - fistule biliare, - rezecţii de ileon sau afecţiuni ale
acestuia, - colestaza hepatică sau extrahepatică, - pancreatite cronice şi colite cronice cu
constipaţie.

• B. ca coleretice: - pentru combaterea stazei biliare, - drenarea bilei după intervenţii

chirurgicale asupra veziculei biliare, - spălarea căilor biliare în scopul eliminării nisipului sau
calculilor de dimensiuni mici, - profilaxia infecţiei biliare, - examenul radiologic a vezicii şi căilor
biliare, - determinarea timpului circulaţiei braţ-limba.

1)Acidul ursodeoxicholicum diminuează raportul colesterol/săruri biliare,

favorizează dizolvarea calculilor colesterolici, litiaza biliară cu calculi colesterolici necalcificați
de cel mult 5 - 10 mm, la bolnavii care nu pot face colecistectomie, dacă vezica biliară este
funcțională.

25
 Determină diminuarea sau dispariția calculilor colesterolici in 50 - 80 % din cazuri. Are
efecte mai slabe la persoanele obeze, recidive până la 25 % într-un an. Criza biliară primitivă și
colongita sclerozată primara.

Administrare: Oral, 8 - 12 mg / kg / zi într-o singură priză seara sau în 2-3 doze timp de
3 pana la 24 de luni. Tratamentul poate fi continuat 3-4 luni după dizolvarea calculilor. În ciroză
biliară primitivă 10 - 25 mg / kg / zi în 2-4 prize.

Produs farmaceutic: Ursofalk 250 mg capsule

Ursofalk este indicat pentru:

– dizolvarea calculilor biliari colesterolici din vezicula biliară; calculii nu trebuie

să fie mai mari de 15 mm, trebuie să fie radiotransparenţi (la examinare cu raze X nu trebuie
să apără întunecaţi) şi funcţia veziculei biliare trebuie să fie intactă;

– tratamentul gastritelor de reflux biliar;

– tratamentul simptomatic al cirozelor biliare primitive cu condiţia inexistenţei

unei ciroze hepatice decompensate.

26
 Contraindicaţii
Ursofalk nu trebuie administrat în caz de:

– inflamaţii acute ale veziculei şi căilor biliare;

– obstrucţia căilor biliare (coledoc sau colecist);
– imposibilitatea vizualizării radiologice cu raze X a veziculei biliare;
– calculi calcificaţi;
– tulburări ale contractilităţii veziculei biliare;
- colici biliare frecvente

2)Acidul dehidrocolic are acțiune coleretică, colagogă, laxativă, și diuretică. Este

indicat in: colecistită și angiocolită cronică, hepatită epidemică in perioada de convalescență,
constipație cronică, migrenă de origine digestivă.

Se administrează oral 25- 50 mg după fiecare masă, timp de 15 zile.

Nu se administrează la copiii sub 7 ani.

Produs farmaceutic : FIOBILIN - conține ca substanță activă acidul dehidrocolic, 250

mg/comprimat. Are acțiune coleretică , ușurează absorbția intestinală a lipidelor și a vitaminelor
liposolubile.

Este indicat in colecistita cronică, angiacolită, constipație cronică (hepatogenă), migrene și

alergii de origine hepatică, hepatita epidemică (in covalescență).

Este contraindicat in afecțiuni hepato-biliare acute, in insuficiență hepatică gravă, ciroză

avansată, icter mecanic, boală ulceroasă, esofagita de reflux, diaree, alergie specifică.

Se administrează oral, 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, după mese timp de 15 zile. La copiii
peste 7 ani se administrează cu prudență, 1-2 comprimate pe zi.

27
 Figure 4 Fiobilin

3)Extractul purificat și uscat din bilă de bou (fel tauri depuratum siccum ) este o
pulbere gălbuie , higroscopică . Intră in componența preparatelor Colebil , Ox Bill , Bil - Ex , și
Bil Plus .

Produse farmaceutice:

a) COLEBIL - produs sub formă de drajeuri care conțin bilă de bou uscată 100 mg,
salicilat de sodiu 90 mg, metanamină 50 mg, ulei de mentă 5 mg. Este coleretic substituent al
sărurilor biliare, laxativ, slab antiseptic.

Este indicat in tulburări dispeptice: balonări, eructații, greață, constipație (adjuvant). Este
contraindicat in obstrucție biliară, boală ulceroasă, esofagita de reflux, insuficiență hepatica sau
renală gravă, alergie la una din componente.

Se administrează 1-3 drajeuri pe zi , timp de 2-3 saptămâni.

28
 Figure 5 Colebil

b) OX BILL – capsule gastrorezistente care conțin extract purificat de bilă bovină 100
mg, Menthae folium pulv. 50 mg , extract de Ginger 25 mg.

Are acțiune coleretică și colecistochinetică, ameliorează emulsionarea, resorbția

vitaminelor liposolubile, mărește activitatea lipazei.

Este indicat in flatulentă, indigestii, enterolite, dispepsii, diaree de fermentație intestinală,

greață, varsături. Are aceleași contraindicații ca și produsul anterior.

Se administrează 1-2 capsule de 3 ori pe zi.

Figure 6 Ox Bile

29
 III.1.2. Coleretice de sinteză

Pentru majoritatea substanțelor din această grupă nu s-a demonstrat eficiența terapeutică.

Amintim, totuși, produsul CARBICHOL care se prezintă sub formă de capsule

gelatinoase a 100 mg fenilpropanol. Substanta activă este propil benzenul.

Ca structură chimică este 1-Fenil 1 propanol.

Este un produs uleios, insolubil in apă, solubil in alcool, eter, benzen toluen și în uleiuri.
Se obține prin tratarea benzaldehidei cu halogenura de etil magneziu în eter absolut și hidroliza
complexului intermediar format sau prin reducerea propiofenonei.

Are acțiune coleretică puternica, rapidă și prelungită (4 ore); mărește considerabil secreția
bilei hepatice și concentrația in bilirubina, săruri biliare și colesterol; este indicat in atonie
veziculara, diskinezie biliară, colecistită cronică, etc.

Se administrează 1-3 capsule pe zi, în timpul meselor. Nu se administrează copiilor sub 7

ani.

Figure 7 Carbichol

30
 III.1.3 Coleretice de origine vegetală

Există un numar mare de produse farmaceutice care conțin principii active obținute din
plante, cu acțiune complexă.Cele mai importante sunt:

1)Extract de anghinare - este obținut din frunzele proaspete de anghinare [Cynara

scolymus, Fam. Compositae (Asteraceae)]

Frunzele de anghinare conțin polifenoli (cinarina), substanțe flavonoide (cinarozida,

scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), compuși sterolici, insulină, mucilagii, zaharuri și
săruri de potasiu și magneziu.

Principiul activ responsabil de acțiunea coleretica este cinarina, substanță microcristalina,

alba, cu gust dulce, puțin solubilă in apă rece, puțin mai solubilă la cald, solubilă in alcool, acid
acetic și hidroxizi alcalini.

Preparatele din anginare au acțiune coleretică și colagogă, antitoxică hepatică,

hipolipemiantă, diuretică, stimulează excreția colesterolului prin bilă, scad nivelul de colesterol
din sânge și stimulează pofta de mancare.

Extractul de anghinare stimulează regenerarea celulelor hepatice, ajutând la neutralizarea

și eliminarea substanțelor toxice de către ficat și având un efect asemănator cu cel al silimarinei.

Studii experimentale au pus in evidență și importante proprietați antioxidante, precum și

proprietățile antimiocrobiene ale anghinarei.

Infuziile din frunze de anghinare ameliorează durerile din criza hepatică, duc la diminuarea
senzației de greață și la reducerea balonarii.

Ca remediu fitoterapeutic este indicată in insuficiențe hepatice, hepatită cronică, ciroză

,calculoză biliară,hipercolesterolemii.

Fitoterapia cu extracte de anghinare nu prezintă riscuri semnificative, deoarece dozele

terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice.

31
 Este recomandat ca tratamentul sa se facă progresiv , incepând cu doze mici, care apoi sa
crească treptat.Tratamentul va dura 20-30 de zile, pauza o luna , dupa care se va relua.

Figure 8 Anghinare

Produse farmaceutice: ANGHIROL - extract apos deproteinizat, condiționat sub formă

de soluție pentru uz intern (flacon 50 ml) și drajeuri conținând 250 mg extract uscat din frunze de
anghinare.

Anghirolul este indicat in diskinezii biliare, atonii veziculare, colecistită subacută si cronică
etc.

Soluția pentru uz inten se administrează in doze progresive: în prima săptămână câte 10

picături de trei ori pe zi, în a doua săptămână se dublează, în a treia săptămână câte 30 de picături
de trei ori pe zi.

Drajeurile se administrează câte două, de trei ori pe zi. Tratamentul durează 15-20 de zile
și se poate relua după o luna.

32
 Figure 9 Anghirol

Alte produse farmaceutice care conțin anghinare, singură sau alături de alte principii
active:

✓ Anginare, comprimate (Laboratoarele Medica) ;

✓ Cynarix, drajeuri (Montavit) ;
✓ Mag-Anghinar, comprimate (Hofigal);
✓ Hofimel miere hepato-protectoare (Hofigal) ;
✓ Hepatobil V , tablete (Plantavorel) ;
✓ Instamix , granule pentru soluție orala ( Antibiotice Iași ) ;
✓ Hepavit , capsule ( Laboraboarele Medica ) ;
✓ Hepaxirem , comprimate (Laboratoarele Remedia) ;
✓ Farcovit B 12 , capsule gelatinoase (Pharco) ;
✓ Tincturi ( Tinctura de anghinare ( Plant Extrakt), Tonic hepatic (Dacia Plant),
Tinctura pentru ficat ( Santo Raphael)) ;
✓ Ceaiuri (Ceai de anghinare. Ceai hepatic. Ceai hepato-biliar, Ceai Hepatocol
etc).

33
 2)Terpenioide monociclice și biciclice stimulează secreția și înlătură stările spastice
ale cailor biliare.

Produse farmaceutice:

✓ ROWACHOL - capsule și picături orale soluție; conține un amestec de

mentol, mentona, B-pinen , camfen și cineol in ulei de măsline. Este folosit ca
adjuvant în microlitiază biliară, colecistite și inflamații ale căilor biliare,
diskinezii biliare, sindromul postcolecistectomie. Se administrează cu 30 de
minute înainte de masă , 1 capsulă de 3-4 ori pe zi sau 3-5 picături de 3-5 ori
pe zi.
✓ BILICHOL (Pharco) - capsule cu aceeași compoziție ca și medicamentul
precedent.
✓ Farebil (Fares) - soluție uz intern, aceeasi compoziție, având ca excipient ulei
de floarea-soarelui.

Figure 11 Rowachol Figure 10 Farebil

Alte plante medicinale cu acțiune coleretică: pe lângă colereticele de natură vegetală

deja enumerate mai amintim o serie de plante medicinale utilizate cu succes în practica terapeutică:

✓ păpădia ( Taraxacum officinale) ,

✓ rostopasca (Chelidonium majus) ,
✓ cimbrul ( Thymus vulgaris și Satureja hortensis) ,

34
 ✓ sunătoarea (Hypericum perforatum) ,
✓ sulfina (Melilotus officinalis) ,
✓ coada-șoricelului ( Achiileea millefolium) ,
✓ cicoarea (Cichorium intybus) ,
✓ turița-mare ( Agrimonia euparoria) ,
✓ ghințura ( Gențiana species) ,
✓ menta ( Mentha piperita) ,
✓ măcesul (Rosa canina) ,
✓ galbenelele (Calendula afficinalis) etc.

Pentru rolul lor coleretic – colagog se folosesc intern, sub forma de tincturi, ceaiuri (infuzie
sau decoct), comprimate, capsule etc.

III.2. Medicamente colecistokinetice

Colecistikineticele denumite și colagoge, stimulează musculatura netedă a veziculei

biliare, relaxând sfincterul lui Oddi și favorizând eliminarea bilei in duoden. Ele acționează și
asupra mobilitații veziculei biliare.

Sunt folosite in atonia și hipokinezia veziculei biliare, colecistite cronice, litiază biliară;
sunt contraindicate in colici biliare și infecții acute ale căilor biliare, gastroenterite acute.

Printre colecistokinetice trebuie să menționăm in primul rând unele produse alimentare:

galbenușul de ou, smantana, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline și grasimi vegetale. Grăsimile
sunt mai active cand sunt mai puțin rafinate și mai bogate in acid oleic. Se administrează 1 -2
linguri, dimineața pe nemâncate.

1.Sulfatul de magneziu administrat oral (5 g) sau prin tubaj duodenal (30 ml soluție 30%)
ajută relaxarea sfincterului Oddi și favorizează scurgerea bilei în duoden.

În asociere cu peptona intra în componența preparatului Peptocolin granule. Tratamentul

medicamentos sau naturist este completat prin balneo-fizioterapie, eventual tratament chirurgical
(in colecistita litiazică) și de o alimentație corespunzatoare.

35
 Deosebirile mai sus menționate între coleretice și colecistokinetice nu sunt niciodată
suficient de nete și clasificarea este convențională; in realitate, toate substanțele care se încadrează
in acest capitol, într-o masură mai mare sau mai mică, au atât efecte secretorii, cât și excretorii.

III.3. Hepatoprotectoare

Medicamentele care protejează parenchimul hepatic, stimulează procesele de regenerare și

ameliorează funcțiile complexe ale ficatului sunt denumite hepatoprotectoare. Efectul lor principal
este impiedicarea sau cel puțin diminuarea necrozelor hepatice.

Majoritatea acestor preparate conțin vitamine B, acizi aminați, baze azotate și acizi
nucleici. În funcție de mecanismul de acțiune se disting patru grupe:

v Lipotrope sau antisteatozice - previn degenerescența grasă a ficatului,susținând

celula hepatică (Rovitrat, fiole);

v Stimulatoare ale funcției hepatice (Colisam Tonozit, Metaspar, Arginina etc ) ;

v Trofice ale hepatocitului, cu efecte stimulatoare asupra sintezei acizilor nucleu,

(Lactinium, Purinor, Rocmafine-desodee, Tropofar etc. );

v Substanțe care scad permeabilitatea membranelor și cresc rezistența celulei

hepatice fața de factorii nocivi (Essentiale forțe N Farcovit B12 etc.).

2.Colina, factor vitaminic din complexul B, al cărui rol in organism a fost mult studiat,
intră in componența lecitinelor, intervine in sinteza fosfolipidelor și împiedică acumularea
grasimilor în ficat prin reacții de transmetilare participă la biosinteza metioninei și a creatininei.
Este unul dintre principalele medicamente lipotrope, administrarea sa fiind indicată în hepatite
acute și cronice, stări precirotice, perturbari în metabolismul grăsimilor etc. Ea participă de
asemenea la sinteza acetilcolinei și a fost menționată printre substanțele parasimpatomimetice.

36
 Produse farmaceutice care conțin colină:

✓ Colisan, soluție pentru uz intern ;

✓ Mecopar Forte , comprimate filmate ( Sicomed ) ;
✓ Metaspar Forte , comprimate filmate ( Zentiva ) ;
✓ Hepaton, Hepaton Plus, compr. Film. ( Europharm ) ;
✓ Lipovitan ,drajeuri ( Leciva ) ;
✓ Hepadiet, tablete ( Esi ) ;
✓ Liver Aid, tablete (CaliVita).

Cel mai important grup de hepatoprotectoare îl constituie lipotropele, care, prin favorizarea
transportului și metabolizării grasimilor, împiedică degenerescența grasă a ficatului și previn
disfuncțiile acestui organ.

3.Metionina , acid 2-amino-4-metiltiobutiric , este produs oficinal in F.R.X

(Methioninum) ;

Prezentă în unele produse alimentare , metionina a fost izolata pentru prima oară din
caseină, prin extracție.Mai tarziu a fost obținută și prin sinteză, rezultând produsul racemic care
se folosește de obicei , deși activ este doar cel levogir.

Este o pulbere cristalină albă sau lamele albe, stralucitoare, cu miros slab caracteristic și
gust dulceag, solubilă în apă, greu solubilă în etanol, insolubilă în cloroform și eter. Se dizolvă în
acizi diluați și soluții de hidroxizi alcalini.

Metionina joacă în organism rolul unui agent biologic de transmetilare, în special în sinteza
colinei, care ia parte la formarea lecitinelor, contribuind astfel indirect la îndepartarea grăsimilor
din ficat.

Este un factor lipotrop și antitoxic, având și acțiune nefiroprotectoare și antianemica. Este

indicată in degenerescența grasă a ficatului, în special cea de natură alimentară, hepatite cronice,

37
ciroză, ateroscleroză cu hipercolesterolemie, anemii de origine diversă , stări de denutriție,
întarzieri de creștere etc. Se administrează oral 3-6 g pe zi, tratamentul fiind de lungă durată.

Produse farmaceutice care conțin metionină:

✓ Mecopar, capsule și Mecopar Forte, comprimate ( Sicomed) ;

✓ Metaspar, capsule și Metaspar Forte, comprimate filmate (Zentiva) ;
✓ Lipovitan, drajeuri ( Leciva) ;
✓ Hepadiet, tablete ( Esi) ;
✓ Es-Liver 100,capsule(Parapharm);

Figure 12 Es-Liver

4. Acetilmetionina: este o substanță cristalină, incoloră, mai activă decât metionona,

soluțiile sale fiind mai stabile.

Se folosește în coma hepatică și diabetică, ciroză hepatică, hepatita epidemică, intoxicații

cu substanțe hepatotoxice.
38
 Se administrează soluțiile 10%, oral,i.m. sau i.v.

Produse farmaceutice: Lipovitan - drajeuri, în asociere cu colina, inositol, vitaminele B1,

B2, B6.

5. Mezoinozitol (Tonozit) 1, 2, 3, 4, 5, 6 hexahidroxiciclohexan.

Este un produs prezent atât în vegetale, cât și în organismul animalelor și al omului, mai
ales în ficat, creier și mușchi.

Mezoinozitolul este un important, “factor de creștere,, indispensabil pentru unele

microorganisme. În aceasta calitate se numește și Bios1.

Este izomerul mezo dintre cei 8 izomeri ai hexahidroxiciclohexanului, cunoscuți sub

numele de inozitoli, care se gasesc în plante, de cele mai multe ori alături de amidonuri.

Este un compus alb, microcristalin, fără miros, cu gust foarte dulce, solubil în apă, puțin
solubil în alcool, insolubil în eter, acetona, cloroform.

Se obține pe cale extractivă din apele reziduale de la fabricarea amidonului sau prin
hidroliza acidă a “fitinei,, ( sare de calciu sau magneziu a esterului trifosforic al inozitolului care
se izoleaza din produsele vegetale).

Are acțiune lipotropa. Intervine in metabolismul colesterolului și al glucidelor. Este un

stimulent al nutriției și al troficității musculare.

Deseori se asociază cu vitaminele și se consideră că face parte din grupul vitaminelor B.

Este indicat în insuficiență hepatică, ciroză, intoxicații cu substanțe hepatotoxice, astenie, întarzieri
de creștere, etc.

Se administrează oral, 1-2 g pe zi, repartizate in 2-3 doze. Pentru copii dozele sunt de 0.25-
0.50 g pe zi. Nu se administrează bolnavilor care prezintă leziuni ale miocardului.

39
 Produsele farmaceutice care conțin inozitol:

✓ Lipovitan, drajeuri ( Leciva ) ;

✓ Hepadiet, tablete ( Esi ) ;
✓ Farcovit B12, capsule gelatinoasei Pharco ;

Figure 13 Farcovit

6. Acidul orotic -acid uracil-6-carboxilic.

Este menționat printre medicamentele antigutoase, deoarece în ultimul timp a fost

demonstrat importantul său efect de reducere a uricemiei, acidul orotic are și acțiune
hepatoprotectoare, lipotropă si coleretică, de lungă durată.

Este indicat în perturbările metabolice legate de dereglarea metabolismului lipidelor,

hepatopatii etc.Se administrează oral 0,25-0,50 g pe zi.

Produse farmaceutice care conțin acid arotic:

Farcovit B12, capsule gelatinoase, alături de alte principii active (Pharco);

Hepabionta, drajeuri (Merck);

Lactinium, drajeuri.

40
 7. Arginina, acid a-amino-S-guanidinovalerianic

Aminoacid cu rol important in organism, arginina se obține prin hidroliza proteinelor.

Industrial se precipită din hidrolizatuide gelatină ca sare a acidului 2, 4-di-nitro-1-naftol-

sulfonic (acid flavianic). Este puțin solubilă in apă, insolubilă in eter.Clorhidratul este foarte
solubil in apă.

Sintetic se poate obține prin tratarea ornilinei cu cianamida în soluție alcoolică , în prezența
hidroxidului de bariu.

Supusă la hidroliza bazică, arginina se descompune in ornitină și uree. Aceeași reacție este
catalizată în organism de arginază și constituie o etapă importantă din ciclul ureogenezei.

Ornitina pusă în libertate în ficat fixează amoniacul (provenit din desaminarea și

transdesaminarea aminoacizilor, proteinelor din alimentație, toxic pentru organism) și scade
concentrația acestuia în sânge.Este o substanță amoniofixatoare.

Se utilizează in sindroamele grave de hiperamoniemie, hepatita cronică, ictere severe de

origine virotica, coma posthemoragica și in starile de denutriție ale insuficienței hepatice cronice,
in asociere cu sorbitolul, care are rol de vehicul și de substrat energetic.

Se administrează in perfuzie venoasa soluție care conține 5% ciorhidrat de arginina și 10%

sorbitol, 0.5 -1 litru pe zi.

Sursele naturale de arginina sunt: semințele de floarea-soarelui, susanul, painea cu tarate,

orezul brun, faina de ovaz, floricelele de porumb, nucile, deșerturile de gelatina, ciocolata.

În cazul unor afecțiuni severe ale ficatului, cum ar fi ciroză, consumul de arginina poate
avea un efect pozitiv asupra cursului bolii și poate ajuta la imbunatațirea starii generale a
pacientului.

41
Produse farmaceutice:

✓ Arginina - Sorbitol , flacoane cu soluție perfuzabilă a 250 și 500 ml (Sicomed);

✓ Sargenor , comprimate masticabile a 1 g , soluție buvabila 200 mg/ml fiole a
4 ml, comprimate efervescente a 1 g (Viatris Pharma);(fig.)
✓ Arginine Plus, tablete (CaliVita);
✓ Liver Aid , tablete (CaliVita);
✓ Ornitina, acid a, 6-diaminovalerianic, se utilizează sub formă de a-
acetogiutarat (Ornicetil - soluție perfuzabilă) în hiperamoniemii acute,
subacute sau cronice.Se administrează în perfuzie intravenoasă 20-50 g pe zi.
✓ Hepa-Merz Granulat (L-ornitina-L-aspartat), granule pentru soluție orală 3
g/plic;
✓ Liver Aid, tablete (CaliVita).

Figure 14 Sargenol

42
 8.Acidul aspartic ( acid asparagic, acid aminosuccinic)

Component frecvent al proteinelor prin a căror hidroliză enzimatică se obține alături de

monoamida sa (asparagina) , acidul aspartic este un aminoacid dicarboxilic, greu solubil in apă ,
insolubil în alcool, solubil în acizi diluați și în soluții alcaline. Sarea de sodiu este foarte solubilă,
în apă. Sintetic, se obține prin adiția amoniacului la acidul fumaric.

În organism are un rol important în reacțiile de transaminare și transdezaminare, luând

parte la numeroase procese enzimatice, stabilind legatura dintre metabolismul proteinelor și al
hidraților de carbon.

Stimulează proteinogeneza, protejează echipamentul enzimatic și are un important efect

amoniofixator.

Este indicat în toate formele de hepatită , hiperamoniemia din coma hepatică și ca

hepatopotector pentru bolnavii cu neoplasme tratate cu chimioterapie.

Se administrează în perfuzii intravenoase sau injecții lente intravenoase soluția care conține
2.5% aspartat de sodiu și 1.25% clorhidrat de piridoxină (vitamina B6).

Produse farmaceutice: Aspatofort, soluție perfuzabilă sau injectabilă, fiole a 10 ml

(Terapia).

Figure 15 Aspatofort

43
 III.4. Plante medicinale hepatoprotectoare

Fitoterapia are o contribuție importantă in tratamentul afecțiunilor ficatului.S-ar putea

alcătui o listă foarte lungă cu plantele medicinale care au efecte benefice asupra funcțiilor acestuia.
Cele mai importante dintre ele sunt urmatoarele:

Sylibum Marianum, Fam.Compositae (Ciulinul Mariei, Armurariu), se distinge datorită

efectului sau hepatoprotector, care este cel mai puternic. Cercetarile efectuate asupra unui extract
special cunoscut sub denumirea de silimarină (grupa flavonoidelor) confirmă acest lucru. Acești
compuși protejează ficatul într-o masură deosebit de mare și sprijină funcția detoxifiantă a
acestuia.

Silimarina, acționând ca antioxidant, previne vătămarea ficatului.

Activitatea sa antioxidantă este asemănătoare cu cea a vitaminelor E și C, dar este de câteva

ori mai puternică.

Cercetatorii confirmă că, sub efectul administrării flavonoidului obținut din Ciulinul
Mariei silimarina funcțiile ficatului se ameliorează.

Acest lucru este benefic în mai multe afecțiuni ale ficatului, printre care ciroza, hepatita
cronică, degenerescența grasă a ficatului (steatoza hepatică) - boală care apare ca urmare a
efectului chimicalelor acumulate sau a consumului excesiv de alcool - precum și în colangiolite
(inflamații ale canalelor biliare interlobulare).

La bolnavii de ciroză îmbunătățește și funcționarea sistemului imunitar. Poate cel mai

semnificativ efect al său constă în prelungirea duratei de viața a persoanelor cu afecțiuni grave.

44
 Figure 16 Silimarina

Produse farmaceutice care contin silimarină:

✓ Silimarina, comprimate ( Ozone );

✓ Hepafoprotect, comprimate ( Biofarm );
✓ Plavobil, comprimate ( Plantavorel );
✓ Denoxinal , tablete (Walmark);
✓ Hepaxirem, tablete ( Laboratoarele Remedia);
✓ Lagosa, drajeuri (Woreag Pharma);
✓ Legalon , drajeuri (Madaus);
✓ Silimarin 1000 mg, gelule (Nature,s Bounty) ;
✓ Silymain Instant , pulbere efervescenta (Sedico Impex);
✓ Silybum, capsule (Rotta Natura);
✓ Armurariu, capsule (Laboratoarele Medica);
✓ Armuhep, capsule (Hofigal);
✓ Silivit F, capsule (Vitacare);
✓ Sanohepatic, capsule (Zdrovit);

45
 ✓ Hepatofalk, capsule (Dr.Falk Pharma );
✓ Hepato Drainol, soluție orala și soluție injectabilă (Lab. Boiron);
✓ Ceaiuri (de armurariu, hepatic, hepato-biliar etc.)
✓ Tincturi (Tinctura de armurariu, Tinctura pentru ficat);

Chelidonium majus, Fam.Papaveraceae (rostopasca, negelarița, iarba de negi) fig. este un

adevărat panaceu pentru bolile de ficat de orice natură.

Aceasta are numeroase principii active: alcaloizi (chelidonina, homocheiidonina,

oxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina), fenoli, poli fenoli,
flavonoizi, sparteina, vitamina C, rezine, uleiuri volatile, săruri minerale.

Această plantă are o mare importanță în bolile hepatice; și-a dovedit eficiența în tratarea
hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare și tonice, stimulează
regenerarea celulei hepatice. Totodată, funcționează și ca un bun antiviral, motiv pentru care
hepatitele se pot ameliora și chiar vindeca în urma administrării preparatelor de rostopască.

Este indicată și în afecțiunile biliare, precum diskinezii sau inflamații ale vezicii biliare,
datorită efectelor drenoare biliare.

Betacarotenul, cel mai puternic antioxidant dintre provitaminele A este prezent în cantitate
mare în toate organele plantei. Studiile experimentale au arătat că acest principiu activ are efect
hepatoprotector, neutralizând radicalii liberi produși în urma activării diferitelor xenobiotice.

De asemenea, acidul ascorbic, prezent in concentrație maximă în frunze, în perioada

înfloririi, este destul de reactiv pentru a intercepta oxidanții în faza apoasă, înainte ca aceștia să
atace lipidele.

Flavonoizii au, de asemenea, proprietăti antioxidante. Pentru un efect maxim al terapiei cu

rostopască, în timpul administrării sale trebuie să se evite consumul alimentelor greu digerabile și
solicitante pentru ficat, precum carnea de porc, grăsimi, prăjeli, margarină, alimente conservate,
să se evite tutunul și alcoolul.

46
 Figure 17 Rostopască

Produse farmaceutice care conțin rostopască:

✓ Hepatobil V , tablete (Plantavorel);

✓ Piavobil , comprimate (Plantavorel);
✓ Hepatofalk, capsule (Dr. Falk Pharma);
✓ Iastamix, granule pentru soluție orală (Antibiotice Iași);
✓ Hepato Drainol, soluție orală și soluție injectabilă (Lab. Boiron);
✓ Tincturi (Tincturi de rostopasca, Tinctura pentru ficat);
✓ Ceaiuri (Ceai de rostopască, Ceai Hepatocoi, Ceai Hepatic).

Alte plante medicinale care conțin principii active hepatoprotectoare:

✓ sunatoarea ( Hypericum perforatum);

✓ cicoarea ( Chicorium intybus);
✓ papădia (Teraxacum offcinale);
✓ catina ( Hippophae rhamnoides);
✓ dracila ( Berberis vulgaris);

47
 ✓ sulfina ( Melilotus officinalis) etc.

Se utilizează sub formă de tincturi, ceaiuri, comprimate, capsule, singure sau asociate între
ele.

III.5. Alte produse fitoterapice cu acțiune asupra aparatului hepato-

biliar

Vorihep, comprimate (Plantavorel) - conține extract din Epilobii species. Este un produs
natural obținut din extract vegetal standardizat, cu conținut ridicat de flavone, polifenoli și
aminoacizi.

Produsul acționează la nivelul tubului digestiv, în special în segmentul hepato-biliar, cu

acțiune hepatoprotectoare, coleretic- colagogă, antiinflamatoare la nivelul căilor biliare.

Este indicat în hepatita cronică, diskinezie biliară cronică nelitiazică, sindrom dispeptic
datorat disfuncției veziculei biliare, fiind contraindicat in litiaza biliară.

Se administrează intern, 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.

Hepatobil V, tablete (Plantovorel) - conține pulberi vegetale din: iarbă de sunătoare (

Hyperici herba), frunze de anghinare (Cynarae iblium), iarbă de rostopască (Chelidonii herba),
conuri de hamei (Lupuli strobuli) și rădăcină de valeriană (Valerianae radix).

Este un produs natural cu proprietăți coleretice, colagoge, de stimulare pe cale

neurovegetativă a tonusului vezicii biliare, antispastice pe calea sistemului nervos central la nivelul
vezicii biliare și a canalelor intra și extra hepatice.

Este indicat ca adjuvant în diskinezia biliară hipotonă, în colecistita nelitiazică cronică,

colita spastică și hepatita cronică.Se administrează intern , 1-2 tablete de 3 ori pe zi, cu 30 de
minute înainte de masa , timp de 5 pâna la 10 zile.

Liv 52, tablete (Himalaya) este un hepatoprotector natural care conține 19 plante cunoscute
din medicina tradiționala indiană.Acestea au efecte multiple: tonic general, hepatoprotector,

48
coleretic, colecistokinetic, de stimulare a apetitului, carminativ, antiemetic, laxativ blând, diuretic,
antiedematos și hipolipemiant.

Se utilizează in prevenirea afecțiunilor hepatice și ca adjuvant in tratamentul hepatitelor

acute și cronice, cirozelor, diskineziilor biliare, sau tulburărilor cauzate de consumul cronic de
alcool, abuzul de medicamente, intoxicațiile cu metale grele; alte afecțiuni.Nu s-au raportat
contraindicații.

Se administrează intern, 1-3 tablete, de 3 ori pe zi.

Figure 18. Liv 52

Instamix, granule (Antibiotice Iasi), conține extract vegetal din: Cynarae folium, Taraxaci
herba, Chelidonii herba, Hyperici herba, corespunzător la 300 mg polifenoli cinarinici.

Instamix influențează favorabil funcția antitoxică a ficatului, stimulează mobilizarea

colesterolului din depozite și este antiinflamator la nivelul căilor biliare.

49
 Preparatul se utilizează sub formă de soluție care se obține dizolvând granulele în apă (100
ml) .

Pentru adulți, doza este de o linguriță de 3 ori pe zi în prima săptămână, de 2 lingurițe de

3 ori pe zi în a doua săptămână și de 3 lingurițe de 3 ori pe zi în a treia săptămână.

Se face pauză o luna, după care tratamentul se poate relua.

La copiii peste 10 ani se folosește jumătate din doza adulților.

Ceai Hepatic, (Dacia Plant)) conține:

✓ frunze de boldo ( Boldo folium ),

✓ rostopască (Chelidonii herba),
✓ fructe de armurariu (Cardui mariae fructus),
✓ mentă (Menthae herba) ,
✓ sunătoare (Hyperiei herba),cicoare (Cichorium radix),flori de
galbenele (Calendulae flos), sulfina(Meliloti herba).

Figure 19 Ceai Hepatic

50
 Are acțiune coleretic-colagoga, hepatoprotectoare, depurativă, stimulentă hepatic,
antiinflamatoare și dezinfectantă a căilor biliare și este indicat in stările inflamatorii și de
suprasolicitare a ficatului, în diskinezie biliară, hepatită, colici hepato-biliare, colecistite, ciroze
compensate.

Se prepară infuzie și se beau 2-3 cani de ceai,din care prima pe stomacul gol.

Ceai Hepatocol (Fares ) conține:

✓ sunătoare.
✓ flori de galbenele ,
✓ frunze de papădie,
✓ coada șoricelului ,
✓ scoarță de crușin,
✓ flori de mușețel,
✓ frunze de anghinare,
✓ rostopască.

Este indicat in diskinezie biliară, colecistite, hepatite, în intoxicații hepatice datorate

indigestiei de substanțe chimice hepatotoxice, alcool, excese alimentare.

Se prepară un decoct din o linguriță amestec cu o cană cu apă și se beau 2-3 căni de ceai
pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.

51
 Figure 20 Hepatocol

Ceai Hepatic NR.2 (Plafar) conține :

✓ coajă de crușin.
✓ coada șoricelului,
✓ mentă,
✓ turiță mare,
✓ rostopască,
✓ volbură,
✓ păpădie,
✓ sunătoare,
✓ măceșe,
✓ mătase de porumb.

52
 Se folosește ca adjuvant în diskinezii biliare, colecistite, angiocolite, 2-3 căni de ceai pe zi,
cu o jumatate de ora înainte de masă.

Figure 21 Ceai Hepatic

53
 CONCLUZII

După cum am observat, aparatul hepato-biliar, prin funcțiile sale multiple și variate, are o
contribuție majoră la starea de sanatate a organismului nostru.

Fiind direct implicat in procesul de digestie, care ne asigură supraviețuirea, este necesar să
acordăm o atenție deosebită sănătății acestuia.

Ficatul are un rol esențial în detoxifierea organismului, bolile acestuia fiind deosebit de
periculoase, putând da complicații grave care pot duce la insuficiență hepatică și chiar moarte.
Supraviețuirea fără ficat este de câteva ore. În caz de insuficiență hepatică gravă, singurul tratament
posibil este transplantul.

Realitatea zilelor noastre, inclusiv statisticile, arată că tot mai mulți oameni suferă de
hepatite virale, care necesită un tratament îndelungat, adesea dificil și refractar,și un mod de viața
restrictiv, cu repepercusiuni directe asupra capacității de muncă a oamenilor și a stării de sănătate
a societații în general.

De asemenea, afecțiunile vezicii biliare sunt deosebit de raspândite, afectând cu

predominanță sexul feminin, ignorate sau netratate corespunzator și la timp, acestea pot provoca
calculoza biliară și infecții la nivelul colecistului, cu efect negativ asupra întregului organism.

Deosebit de important pentru prevenirea apariției acestor tulburări este un regim igieno-
dietetic adecvat, care include:

respectarea orarului de masă , cu mese în cantități rezonabile,mestecarea

corespunzătoare a alimentelor;

cât mai puține grăsimi și prajeli, carne grasă, mezeluri, brânzeturi fermentate,
ouă, cacao, ciocolată, alcool, sosuri picante, maioneze, frișcă, nuci;

consumul suficient de apă.

54
 Pentru tratamentul afecțiunilor aparatului hepato-biliar, oferta de medicamente pe piața
farmaceutică este vastă și ne oferă o multitudine de remedii care vin în sprijinul nostru.

De asemenea, natura ne vine și ea in ajutor, în flora spontană gasindu-se o serie de plante

care conțin principii active deosebit de importante în asigurarea bunei funcționări a ficatului și a
căilor biliare.

Pe de altă parte, ficatul are o mare capacitate de regenerare,foarte importantă fiind

depistarea precoce,în stadiul incipient, a oricărei disfuncționalități a acestuia, pentru a veni in
sprijinul său cu medicația corespunzătoare.

În concluzie, tot ce ne ramâne de făcut este să cerem sfatul medicului pentru a depista la
timp aceste afecțiuni și a limita suferințele și complicațiile pe care ele le pot determina.

55
 BIBLIOGRAFIE

1. Victor Papiliah Anatomia omului

Ediția a VIII-a, Edit. B1C ALL, București;

2. Corneliu Borundel (sub redacția) Manual de medicina interna pentru cadre medii

Edit. ALL, București, 1996;

3. Valentin Stroescu Farmacologie

Ed. A IX-a Edit. ALL, București, 2007;

4. Dumitru Dobrescu Farmacoterapie practica, vol I și II

Edit. Medicala, București, 1989;

5. Constantinescu D.G. Plante medicinale

Ovidiu Bujor Edit. Medicinala, București, 1969;

6. Ovidiu Bojor Fitoterapia in folosul tuturor

Maria Pop Editura Medicala București 2012

7. Corneliu Constantinescu Plante medicinale in apărarea sanatații

8.Surse internet www.anm.ro /medicamente de uz uman

56