SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

TARGOVISTE

PROIECT

DE CERTIFICARE A

CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL : SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICARE PROFESIONALA : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR :

FARM: / AS. FARM : COMAN MARIA-LUIZA

ABSOLVENT:

MIHAILA ANA-MARIA

TARGOVISTE

IULIE 2022
 SCOALA POSTLICEALA F.E.G. TARGOVISTE

PENICILINE

INDRUMATOR :

FARM: / AS. FARM : COMAN MARIA-LUIZA

ABSOLVENT:

MIHAILA ANA-MARIA

TARGOVISTE

IULIE 2022
MOTTO

‚,Adevăratul medicament pentru toate bolile este natura.’’

George Bernard Shaw

„ Antibioticele reprezinta cea mai mare descoperire a secolului in materie de terapeutica.’’ “Boris Chain”  

„Doctorul prelungeste viata,dar moartea rapeste si pe doctor.”  „Shakespeare” 

 „ Divina este alinarea suferintei” Claudius Galen

“Dacă armele de care dispune azi medicina sunt puternice şi eficace, toată arta este de a şti să te
foloseşti de ele”. C.J. BRUN
Motivaţia lucrării:

Descoperirea antibioticelor este una dintre cele mai mari realizări ale secolului XX. Antibioticele
au intrat în arsenalul terapeutic al practicienilor ca mijloc de luptă împotriva infecţiilor şi au
salvat multe vieţi omeneşti. Prima luptă câştigată împotriva infecţiei, cu ajutorul penicilinei,
datează din ziua de 12 ianuarie 1941 şi vizează un agent de poliţie londonez afectat de o
septicemie mixtă cu stafilococ şi streptococ. Deci, putem afirma, fără exagerare, că antibioticele
pot fi considerate ca reprezentând vârful de săgeată al terapiei antiinfecţioase. De aceea, cred că
antibioticele sunt medicamente foarte importante şi foarte bune care au salvat foarte multe vieţi
omeneşti.
 CAPITOLUL I. -BAZE FARMACOLOGICE

1.1. Structura chimica

Penicilinele (penamii) sunt antibiotice naturale sau de semisinteza care au ca nucleu comun
acidul 6-aminopenicilinamic .Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic si un inel beta-lactamic,
de aici provenind denumirea de antibiotice beta-lactamice .

Fig.1 Structura chimică generală a penicilinelor

1.2 Clasificare

Penicilinele se pot clasifica , dupa origine , in:

Peniciline naturale , care dupa calea de administrare pot fi :

a) Injectabile :

-cristalizate: benzilpenicilina

-saruri cu actiune retard: procainbenzilpenicilina,benzatinbenzilpenicilina

 b) Orale :fenoximetilpenicilina,feneticilina

Peniciline de semisinteza , care dupa spectrul antimicrobian se pot subclasifica in :

a)Peniciline antistafilococice: oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilină, nafcilină

b)Peniciline cu spectru larg(aminopeniciline):

- substante active ca atare :ampicilina,amoxicilina ,epicilina, ciclacilina;

-prodroguri: pivampicilina, bacampicilina, talampicilina

c) peniciline active fata de Pseudomonas:

-carboxipeniciline: carbenicilina, ticarcilina;

-ureidopenicilinee: piperacilina, azlocilina;

d) peniciline active fata de enterobacteriacee:

-amidinopeniciline :- mecilinam, pivmecilinam, temocilina.

Fig.2 Structurile chimice ale unor peniciline naturale si de semisinteza

1.3. Spectrul antimicrobian:

Penicilinile biosintetice (naturale) au spectru de acţiune relativ îngust ce

cuprinde: coci gram-pozitivi, coci gram-negativi, mulţi bacili gram-pozitivi,spirochete şi
actinomicete. Bacilii gram-negativi sunt rezistenţi în mod natural la penicilinile biosintetice. Sunt
sensibili: streptococul, pneumococul, meningococul,bacilul difteric, bacilul cărbunos, clostridii
anaerobe, listeria, spirocheta sifilisului,actinomicete. Enterococul are o sensibilitate mică.
Sunt rezistente majoritatea tulpinilor de Staphilococcus aureus, unele tulpini de
Staphilococcus epidermidis,Bacteroides fragilis, Haemophilus pertussis şi Brucella.

Penicilinile antistafilococice: Au acelaşi spectru de acţiune ca şi penicilinele

naturale cu unica deosebire că acţionează şi stafilococul penicilinazo-pozitiv. În
molecula penicilinelor antistafilococice sunt prezente catene laterale voluminoase care fac ca
preparatele să fie rezistente la beta-lactamaza stafilococică.

În ultimii ani s-au dezvoltat tulpini de stafilococ (mai ales Staphilococcus

epidermidis) rezistente la meticilină. Rezistenţa se datoreşte incapacităţii antibioticului
de a ajunge la locul de acţiune sau dificitului de receptori specifici la nivelul membranei
citoplasmatice bacteriene.

Aminopenicilinele. Antibioticele semisintetice cuprinse în acest grup, având

reprezentanţi principali ampicilina şi amoxicilina au un spectru lărgit de acţiune comparativ cu
penicilinele naturale. Spectrul de acţiune cuprinde bacterii gram-pozitive şi bacterii
gram-negative (unele tulpini de Haemophilus influenzae,Escherihia coli, Salmonella,
Shigella, Proteus mirabilis).
Pivampicilina, bacampicilina şi talampicilina sunt esteri ai ampicilinei care
acţionează prin desfacerea antibioticului în organism cu eliberarea ampicilinei.
Carboxipenicilinele şi ureidopenicilinile, ca şi benzilpenicilina, sunt active
faţă de majoritatea bacteriilor gram-pozitive. La concentraţii relativ mari sunt active şi faţă de
tulpinele unor bacterii gram-negative, inhibă majoritatea tulpinilor de Pseudomonas şi a
bacilului piocianic.
Fig .3 .Penicillium notatum, sursa penicilinei.

1.4. Mecanismul actiunii antibacteriene

Acţionează bactericid, inhibând biosinteza peretelui celular al microorganismelor.

Acţiunea se desfăşoară în trei etape. La etapa iniţială, are loc legarea antibioticului
de anumite proteine membranare specifice care servesc drept receptori specifici (“penicilling
binding proteins”). Prezenţa şi numărul lor sunt controlate de cromosomi, astfel, mutaţiile
cromozomiale pot modifica numărul şi afinitatea acestor proteine pentru unele antibiotice beta
lactamice. Unele din aceste proteine inglobează transpeptidaze, care intervin în consolidarea
peretelui celulelor bacteriene prin formarea unei reţele de legături încrucişate.
Penicilinele cuplează aceste transpeptidaze, blocându-le şi împiedicând formarea
legăturilor transversale care asigură soliditatea peretelui celular. În plus, penicilinele
favorizează funcţia unor enzime autolitice, posibil prin înlăturarea unui mecanism
inhibitor, ca urmare a acţionării proteinelor membranare receptoare.

Aceste deficienţe ale peretelui celular cauzate de blocarea formării legăturilor încrucişate,
activarea proceselor autolitice, fac ca celulele bacteriene situate în mediul izoton să devină
vulnerabile la forţele osmotice (mediul celular este hiperton). Astfel are loc liza celulelor
bacteriene (acţiune bactericidă). În mediul hiperton, bacteriile transformate în forme L
(protoplaşti, sferoplaşti) pot supraveţui pentru un timp.
Microorganismele inactive metabolic şi cele care nu se divid nu sunt afectate de către peniciline
deoarece procesul de formare a peretelui celular nu este operant. Micoplasmele sunt de asemenea
rezistente deoarece sunt lipsite de peretele celular. Unele microorganisme prezintă rezistenţa
naturală sau pot deveni rezistente la diferite peniciline datorită capacităţii de a forma nişte enzime
(beta-lactamaze sau penicilinaze) capabile să desfacă inelul beta-lactamic, inactivând
molecula de antibiotic.

Rezistenţa la peniciline se poate datora şi altor mecanisme. De exemplu, unii stafilococi

rezistenţi la meticilină sunt inaccesibili pentru antibiotic sau prezintă modificări a unor
receptori specifici. Unele tulpini rezistente de pneumococi prezintă proteine membranare
receptoare modificate, care nu mai pot lega antibioticul .

Fig.4 Reprezentarea pe panglică a structurii atomice a proteinei de legare a penicilinei 3 de la

Pseudomonas aeruginosa .

1.5. Rezistenta bacteriana

Rezistenta bacteria la peniciline poate fi:

a) naturala -imprimata de caracteristicile genetice ale microorganismelor  Exemplu: bacili

gram-negativi poseda o membrana fosfolipidicii situata la suprafata exterioara a peretelui
celular prin care penicilinele naturale nu pot patrunde pentru a se lega de receptorii
specifici PBP. Penicilinele cu spectrul larg (ampicilina, amoxicilina), penicilinele
antipseudomonas (carbenicilina) au molecula hidrofilii si pot fi active pe aceste
microorganisme.
 b) dobandita, care apare prin mai multe mecanisme: prin secretie de beta-lactamaze
(penicilinaze), enzime care desfac legatura amidica din inelul beta-lactamic, inactivand
astfel antibioticul;
Exemple: Stafilococul auriu secreta extracelular o penicilinaza care inactiveaza
benzilpenicilina (enzima litica este inductibila , mediata plasmidic );beta-lactamazele din
clasa 3,enzime constitutive, mediate plasmidic de diferite clase de bacterii gram-negative:
Enterobacteriaceae, H. influenzae, Pseudomonas aerugionosa si Neisseria gonorrhoeae si
cele din clasa a 4-a secretate de Klebsiella duc la instalarea rezistentei acestor germeni;
prin modificarea receptorilor membranari specifici:
Exemplu: pneumococii rezistenti la peniciline prezinta proteine receptoare modificate care
nu mai pot lega antibioticul.

Bacteriile pot dezvolta rezistenta prin sinteza unor enzime - beta-lactamaze - care distrug
nucleul beta-lactamic. Pentru a se depasi aceasta rezistenta, in clinica, penicilinele sunt asociate
cu inhibitori de beta-lactamaza, cum este acidul clavulanic, sulbactamul sau tazobactamul. Un
exemplu este medicamentul Augmentin care contine o combinatie de amoxicilina/acid clavulanic.

1.6.Farmacocinetica.

Majoritatea penicilinelor se absorb repede şi complet la

administrarea parenterală. Administrarea i/m a dozelor mari poate provoca acţiune iritantă locală,
fiind preferabilă uneori calea intravenoasă de administrare. Absorbţia penicilinelor la
administrarea orală este diferită, fiind dependenţă de stabilitatea la acid clorhidric şi legarea de
proteine. Pentru a minimaliza legarea preparatelor cu componentele alimentelor se administrează
pe nemâncate sau cel puţin peste o oră
după mese. Penicilinile se distribuie larg în ţesuturile şi lichidele organismului, inclusiv lichidul
pleural, pericardic, intraarticular, intraabdominal, plămâni, oase, vezica biliară, rinichi.
Penicilinile penetrează bariera placentară, trec în laptele matern.

Majoritatea penicilinilor (cu excepţia nafcilinei, oxacilinei, amoxicilinei) se

metabolizează în proporţie de până la 30% în ficat.
Eliminarea penicilinilor se face preponderent pe cale renală (prin filtraţie glomerulară
şi secreţie tubulară). Unele peniciline se elimină în concentraţii mari cu bila (nafcilina,
ampicilina, mezlocilina, benzilpenicilina, piperacilina, pivmecilinamul). Nafcilina se elimină
în proporţie de 80% cu bila şi doar 20% cu
urina. Insuficienţa renală puţin modifică concentraţia plasmatică a nafcilinei.
Penicilinile deasemenea se elimină cu saliva, laptele matern atingând concentraţii de 3-15% din
cea plasmatică.

Parametrii farmacocinetici a unor peniciline semisintetice

Absorbţia Cuplarea Metabolis- Eliminarea T
la cu protei- mul în renală (%) 1/2
administr nele (%) ficat (%) la
are orală clearance-ul
(%) creatininei
> 80 ml/min
(ore)

Ampicilina 35-50% 20-25% 12-50% 25-60% (oral) 1-1,5 ore

50-85% (i/v)

Amoxicilina 75-90% 17-20% 30-50% 50-70% 1-1,3 ore

Carbenicilina nu se 45-50% 2% până la 90% 1-1,5 ore

absoarbe

Cloxacilina 50% 90-94% 9-22% 30-45% 0,5-1 oră

Dicloxacilina 37-50% 90-98% 9-10% 60% 0,5-1 oră

Meticilina este
inactivată 17-49% 8% 80%¤ 0,3-1 oră

de HCl

Oxacilina 80-90% 50% 40% 0,5-0,7 ore

30-33%

Nafcilina 84-90% 60% 10-30% 0,5-1,5 ore

slabă

Ticarcilina
nu se
45-65% 10% 90 % 1-1,2 ore
absoarbe

Tab.1Parametrii farmacocinetici a unor peniciline semisintetice

1.7. Farmacotoxicologie

Reactile adverse provocate de peniciline sunt:

a ) Reactii alergice. Penicilinele au un potential alergizant foarte mare, frecventa reactiilor

alergice fiind de 1-10% din bolnavii tratati cu peniciline.

Manifestarile alergice cele mai frecvente sunt urticarie si eritem cutanat (aproximativ 60% din
totalul manifestarilor alergice). Reactii alergice mai rare sunt: eruptii purpurice, buloase, sindrom
Stevens-Johnson, boala serului, nefrita interstitiala; cea mai grava reactie alergica este socul
anafilactic si are frecventa de aproximativ 0,02-10% din cazuri (evolutia este letala).

Riscul de aparitie a reactiilor alergice este crescut in urmatoarele conditii:

- administrarea antibioticului la persoane cu antecedente alergice;

- benzilpenicilina are capacitatea antigenica foarte mare, imprimata de substanta ca atare, sau
datorata impuritatilor continute;

- procainbenzilpencilina elibereaza procaina cu potential alergizant crescut;

- ampicilina este putemic sensibilizanta producand frecvent eruptii cutanate;

- aplicarea locala pe tegumente sau mucoase creste riscul alergiilor;

- adrninistrarea parenterala (mai ales intravenoasa) prezinta cel mai mare risc de declansare a
reatiilor adverse;

- terenul alergic si astmul bronsic sunt factori favorizanti.

Capacitatea antigenica a penicilinelor este datorata atat moleculelor de antibiotic, dar mai ales a
unor metaboliti care functioneaza ca haptene (antigene incomplete) si se leaga complet de
proteine, formand antigene complete.

Acesti metaboliti sunt:

Peniciloilamida (prin desfacerea inelului beta-lactamic se formeaza radicalul

peniciloil),peniciloilpolilizina considerat ’’determinant antigenic major’’- este implicata cel mai
frecvent in sensibilizare;

Acid penicilanic, acid peniciloic considerati ‘’determinanti minori’’, care determina mai rar
sensibilizare.

b)      Reactii adverse toxice:

-convulsii la doze mari;

-hepatita (oxacilina);

-nefrita (meticilina);

-hemoragii (carbenicilina, datorita efectului antiagregant plachetar);

-granulocitopenie (meticilina, nafcilina).

Convulsille sunt favorizate de leziuni SNC si de hiponatriemie. La administrare i.v. de doze mari
de benzilpenicilina potasica, efectul toxic poate fi datorat si de cationul de potasiu si mai ales in
prezenta unei insuficiente renale.

c)       Efect iritant local

 -la adminstrare i.v. poate apare flebita locala;

-la administrare i.m apar dureri la locul injectarii.

d ) Reactiia Herxheimer- apare in primele zile de tratament al sifilisului, cu penicilina.

Manifestarile sunt: febra, frison, mialgii, artralgii, reactivarea leziunilor sifilitice. Evolutia poate
fi letala. Aceste efecte apar ca urmare a distrugerii unui numar mare de treponeme si a eliberarii
unor cantitati mai de endotoxine.

Pentru evitarea acestei reactii se recomanda inceperea tratamentului cu cantitati mai mici de
antibiotic.

e) Favorizarea suprainfectiilor, dupa administrarea orala a penicilinelor cu spectru larg, ca urmare

a modificarii florei intestinale. Se pot dezvolta microorganisme rezistente: stafilococi, Candida,
Pseudomonas .

Anafilaxia este o reactie rapida, cu potential fatal, simptomele fiind acelea ale unei reactii
alergice la care se adauga scaderea tensiunii arteriale, dificultati de respiratie, dureri abdominale,
umflatura de limba sau laringe, diaree sau varsaturi si pierderea constientei. Din fericire
anafilaxia este rara.

Testarea alergologica la penicilina :

 este cel mai bun mod de a determina daca un pacient este alergic sau nu (aproximativ 90 % din
pacienti tolereaza testul asta insemnand ori ca nu au fost alergici, ori ca sensibilitatea s-a
pierdut in timp).
 este in special importanta pentru pacientii cu suspiciune de alergie la penicilina sau antibiotic
inrudit si necesita penicilina pentru o infectie amenintatoare de viata pentru care nu exista un
antibiotic alternativ.
 este importanta si pentru pacientii cu infectii frecvente si cu suspiciune de alergii multiple la
antibiotice lasand putine optiuni terapeutice.
 testarea cutanata (pe pielea antebratului) NU aduce informatii despre anumite tipuri de reactie
(reactii cutanate buloase severe - sindromul Stevens - Johnson sau epidermoliza toxic necrotica
- sindrom Lyell, reactie cutanata intinsa asemanatoare unei arsuri solare cu exfoliere ulterioara -
eritrodermie sau un rash cu mici umflaturi sau leziuni in tinta - eritem multiform). Pacientii cu
 astfel de reactii nu ar trebui sa mai primeasca niciodata medicamentul care le-a produs reactia.
Acest lucru este valabil in toate cazurile deoarece o a doua administrare poate cauza o reactie
progresiv severa sau chiar decesul.
 testarea cutanata ar trebui facuta de un alergolog in conditii de spitalizare; ea dureaza
aproximativ o ora si consta in inteparea la suprafata a pielii si ulterior injectarea intradermica
de concentratii diferite, observandu-se reactia. Poate cauza discomfort datorita mancarimii, dar
nu este dureroasa. Un test cutanat pozitiv este o umflatura rosie, cu mancarime cu diametru cu
3 mm mai mare decat reactia initiala, si care dispare cam in 30 de minute. Un test cutanat
pozitiv indica faptul ca persoana este intr-adevar alergica si trebuie sa evite penicilinele.
 daca insa nu apare o reactie cutanata pozitiva, o doza unica de concentratie maxima de
penicilina se administreaza oral (ca un test de provocare oral), pentru a confirma ca pacientul
nu are alergie la acest medicament, deoarece testele cutanate nu au acuratete de 100 %.
Aproximativ 3 % dintre pacientii cu istoric la penicilina au testul cutanat negativ si totusi vor
dezvolta o reactie alergica la testul de provocare orala, insa rareori o reactie alergica severa.
 daca un pacient are test cutanat si de provocare negative, nu are nevoie de precautii ulterioare
in administrarea acestui antibiotic.

Daca nu este posibila testarea cutanata, pentru pacientii care ar putea fi alergici, optiunile sunt
urmatoarele :

 se administreaza un antibiotic alternativ

 se face un test de provocare
 se face o desensibilizare

Testul de provocare este recomandat doar daca nici un alt antibiotic nu este potrivit afectiunii si
sansele unei reactii alergice sunt foarte mici (de exemplu ultima reactie s-a intamplat in urma cu
10 ani sau simptomele nu au fost cauza unei reactii alergice). Insa daca sansele ca reactia alergica
sa se produca sunt mari, se recomanda desensibilizarea.

Testul de provocare se desfasoara in conditii de spitalizare de 24 de ore, consta practic in

administrarea unei doze integrale fractionata, incepandu-se cu administrarea orala a unei doze
mici de antibiotic. Daca nu se manifesta nici o reactie alergica, la fiecare 30 - 60 de minute se
administreaza doze mai mari pana se atinge doza maxima. Daca pacientul tolereaza concentratia
 unei doze integrale inseamna ca nu are alergie de tip imediat (manifestata cu urticarie,
angioedem, bronhospasm, colaps tensional etc.) la acel antibiotic.

Desensibilizarea se poate intreprinde pentru pacientii cu adevarat alergici la penicilina si care

necesita tratament cu aceasta sau un antibiotic inrudit.

Desensibilizarea reprezinta administrarea medicamentului de maniera controlata graduala, in mai

multe etape decat la testul de provocare, permitandu-i pacientului toleranta temporara fara reactie
alergica.
Tehnic se poate administra medicamentul pe cale orala sau injectabila insa intotdeauna de un
alergolog in conditii de spitalizare cu o unitate de anestezie-terapie intensiva.

Desensibilizarea are doua limitari, desi de cele mai multe ori este realizata cu succes :

 esueza si nu trebuie incercata pentru anumite tipuri de reactie alergica (sindrom Stevens -
Johnson, sindrom Lyell, eritem multiform si altele cateva); de asemenea nu functioneaza si
pentru alte tipuri de reactie imunologica ca boala serului, febra medicamentului sau anemia
hemolitica.
 este temporara; reactia alergica nu se manifesta la un pacient sub tratament dupa ce a fost supus
desensibilizarii la acel medicament, insa la o intrerupere si de 24 de ore (durata intreruperii
difera putin pentru diferite medicamente), pacientul risca o noua reactie alergica spontana.
Daca acelasi medicament trebuie din nou administrat, este necesara o noua desensibilizare.

Alergia la alte antibiotice

Testarea cutanata standardizata nu este disponibila pentru toate antibioticele. Astfel diagnosticul
de alergie la medicamente / antibiotice este mult mai dificil si se bazeaza in principal pe
anamneza, istoricul pacientului. De altfel nu se recomanda nici o testare daca pacientul un a
prezentat niciodata o reactie alergica la medicamente.
Testarea cutanata la alte antibiotice nu este la fel de sigura ca pentru peniciline, desi ea se
practica.
CAPITOLUL II. -PENICILINE INJECTABILE
2.1. PENICILINE NATURALE CRISTALIZATE INJECTABILE

BENZILPENICILINA

1.Farmaccocinetica:
Benzilpenicilina este inactivata de acidul clorhidric din stomac,biodisponibilitatea
orala fund foarte redusa. Dupa administrare i.m. ca saresodica sau potasica se absoarbe rapid,
reali-zand concentrafii plasmatice maxime in 15-30 minute.
Concentratiile sanguine active se mentin 6 ore. Tl/2 este 30 minute - 1ora. Legarea de pro-
teinele plasmatice este medie, 50-60%. Are distributebuna in tesuturi (Vd = 0,35 I/kg),
mai putin in SNC si tesuturile nevascularizate (cornee, tesuturi necrozate). In meningite
poate reali-za inL.C.R., concentratii de 5-10% din concentratia plasmatica (la doze
terapeutice mari aces-tea pot fi eficace). Traverseaza placenta. Trece putin in laptele matern.
Eliminarea se face renal, predominant prin secretie tubulara (80%) sifiltrare glomerulara
(20%). Concentratia urinara este de 50-100 de ori maimare decat cea plasmatica. Secretia
tubulara activa poate fi interferata deacizii organici: probenecidul ii scade eliminarea,
crescandu'-i nivelul plasmatic.
Eliminarea este redusa la nou-nascuti (in special la prematuri) si la batrani. In insuficienta
renala creste Tl/2, ajungand in anurie la aproximativ10 ore.
Epurarea hepatica este redusa, metabolitii fiind inactivi terapeutic.Cantitati mici se
elimina biliar.

2.Farmacodinamia :

Spectrul antibacterian este relativ ingust si cuprinde:

-coci grampozitiv: streptococi, pneumococi, stafilococi penicilinazonegativi;

-coci gramnegativ: gonococi, meningococi;

-bacili grampozitiv: bacil difteric, bacil carbunos, clostridii anaerobe;

-spirochete: treponema;

-actinomicete.
Mecanismul de actiune este bactericid degenerativ.

Rezistenta apare in special prin producerea de beta-lactamaze produsede catre coci gram
pozitiv (Staphilococcus aureus, Staphilococcus epidermidis); o parte din tulpinile de gonococi
initial sensibili au devenit rezistente.

3.Farmacotoxicologia :
Reactiile adverse produse de benzilpenicilina sunt:
-Convulsii mai ales la administrare intrarahidiana;
-Sensibilizare dupa administrari repetate, in contact cu tegumentele sau mucoasele;
-Reactii alergice: soc anafilactic, boala serului, astm bronsic, edem angioneurotic, dermite de
contact (alergia este incrucisata cu penicilinele de semisinteza si cu cefalosporinele);
-Reactia Herxheimer, dupa doze mari de la inceputul tratamentului in luesul visceral sau recurent;
-Anemie hemolitica in cazul folosirii de doze mari, cure prelungite;
-Nefrita interstitiala si necroza tubulara la administrare in perfuzie i.v., in doze mari;
-Locale: dureri la locul injectarii i.m., infiltratii nodulare, abcese, flegmoane (solutiile nesterile);
tromboflebite dupa perfuzii i.v., prelungite.

4.Farmacoepidimiologia :
Este contraindicata administrarea penicilinelor in caz de alergie,aplicare locala pe tegu-
mente si mucoase (creste riscul alergizant), infectiicu germeni rezistenti (mai ales stafilococ
penicilinazopozitiv).

5.Farmacoterapia :
Este antibiotic de electie in:
-infectii cu pneumococ: pneumonii, meningite, septicemii;
-infectii cu streptococ hemolitic: angine, erizipel, scarlatina, infectii puerperale, otita, mastoidita,
septicemii;
-endocardita lenta cu streptococ viridans, endocardita enterococica;
-infectii cu meningococ: meningita, meningococemie;
-actinomicoza;
-carbune, gangrena gazoasa, tetanos, difterie;
-lues;
-profilactic in reumatismul poliarticular acut, plagi zdrobite (tetanos, gangrena gazoasa);

6.Farmacografia :

Se administreaza eel mai frecvent i.m. profund, sau i.v. in perfuzie.Solutia se prepara extempore
in ser fiziologic steril. Nu se asocieaza cu altemedicamente in aceeasi seringa. In perfuzii se evita
solutiile acide (glucoza5%) sau alcaline. Stabilitatea in solutie este de maxim 24 ore la
frigider(+4 ° C).

Adult, in infectii moderate 1-2 milioane Ul/zi; in infectii grave 2-20milioane Ul/zi, fractional la
4-6 ore.

Nou-nascut, doua uzuala i.m. sau i.v. este 60 000 Ul/kg/zi sau 1milion Ul/kg/zi in 2 prize (la
interval de 12 ore) in primele saptamani deviata si in 2-3 prize in saptamanile 2-4 de viata.

Sugar, in infectii usoare si medii doze uzuale i.m. sau i.v. 40 000-100 000 Ul/kg/zi; in infectii
severe 200 000-400 000 Ul/kg/zi pana la 1milion Ul/kg/zi, in 4-6 prize.

Copil mic, in infectii medii doza uzuala i.m. sau i.v. 40 000-60 000Ul/kg/zi; in infectii severe 400
000-500 000 Ul/kg/zi in 4-6 prize.

Pentru administrare locala intrapleural sau intrapericardic 50 000-200000 UI, folosind solutii
2000-5000 Ul/ml.

Interactiuni:

Probenecid creste efectul antimicrobian al penicilinei G, deoarece diminua secretia

tubulara activa a antibioticului.
Fig.5.

1.Benzylpenicillium

Sinonime: Penicilina G, Penicilina G sodică, Penicilina G potasică

Proprietăţi fizico-chimice:

Antibioticele obţinute din mediile de cultură ale mucigaiurilor Penicillium

notatum şi Penicillium chrysogenum. Pulberea albă, inodoră. Sarea de sodiu şi cea
de potasiu sunt hidroscopice, foarte uşor solubile în apă şi în solvenţi organici. În
soluţie apoasă este instabilă. Penicilina pierde repede activitatea antibacteriană în
prezenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante,
vitaminelor B şi C.
R=Na; Penicilina G sodică
R=K; Penicilina G potasică
R=H; Penicilina G
 Fig.6 .FORMULA CHIMICĂ A BENZILPENICILINEI

Rezistenţa:

Prezintă rezistenţă pentru stafilococ, streptococ nehemolitic, enterococ,

gonococ.
Nu există rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice.

Reacţii adverse:

Efecte adverse locale: dureri la locul injectării, infiltraţii nodulare, flegmoa-

ne, tromboflebită, iritaţii ale sistemului nervos ventral.
Alergia la penicilină este încrucişată.

Sensibilitatea la penicilină este consecinţa penicilailpelilizinei.

Persoanele cu sensibilitate marcată la penicilină pot face reacţii severe la

injectarea intradermică.

Indicaţii:

Penicilina este antibioticul de elecţie în tratamentul infecţiilor cu pneumo-

coc (septicemii, pneumonii), cu streptococ hemolitic (angine, scarlatină, otită, sep-
ticemii), în endocardita lentă cu streptococ viridans, leus, tetanos, difterie, cărbune.
Profilactic, penicilina se foloseşte în reumatismul poliarticular acut, plăgi zdrobite
(tetanos, gangrena gazoasă), în pregătire preoperatorie în chirurgia pulmo- nară, ORL şi în
unele boli infecţioase.
Contraindicaţii

Infecţii cu germeni rezistenţi la penicilină. Alergie la penicilină.

Mod de prezentare.

Mod de administrare. Calea cea mai utilizat pentru penicilină este cea
intramusculară.

Adulţi – 1.000.000 ui . 2.000.000 ui/zi

Se pot administra până la 6.000.000ui/zi la 4-8 ore.

Copii – mai mici de 6 luni 500.00ui la 2 zile
- mai mari de 6 luni 1.000.000ui la 2 zile

Penicilina se mai poate administra intravenos în perfuzie diluată în ser

fiziologic. Pentru administrarea în aerosol se dizolvă 100.000 ui penicilină în 1-2
ml ser fiziologic. Se administrează şi intrarahidian, dar numai dacă este absolut
necesar.
Intrapleural sau intraarticular se administrează 50.000ui – 100.000ui
Penicilina G, dizolvată în 5-10 ml ser fiziologic.
Prezentarea farmaceutică.

Penicilina G: falcon injecatbil de 400.000ui, 1.000.000ui.

Penicilina G sodică: flacon injectabil de 400.000ui, 1.000.000ui, 2.000.000

ui.

Penicilina G potasică: flacon injecatbil de 400.000ui, 1.000.000ui,,

5.000.000ui.
 Interacţiuni.

Efectele penicilinei sunt accentuate de probenecid şi oxifenbutona.

Incompatibilităţi în soluţie.

Soluţiile pentru injectare intramusculare sau intravenos sunt incompatibile

cu adrenalina, Aminofilina, Bicarbonat de sodiu, Colistin, Efedrina, Fenobarbital,
Gentamicina, Lincomicina, soluţii acide, Tetraciclina, complex de vitamine B,
Vitamina C, Novobiocina, soluţii alcaline.
Soluţie de penicilina G are pH-ul între 5 - 7,5.

Fig.7.

2.Benzilpenicilina - forme de depozit

 Benzathini benzylpenicillinum

Sinonime: Moldamin, Durapen, Extencilline, Lastipen, Retarpen.

Acţiune terapeutică

Antibiotic bactericid faţă de coci grampozitivi şi gramnegativi, unii bacili

grampozitivi, spirochete şi actinomicete.
Se absoarbe lent de la locul injectării intramusculare, realizând concentraţii
sanguine relativ mici dar având acţiune prelungită.

Indicaţii: angina streptococică, scarlatina, gonoree, sifilis, profilaxia reumatismu-

lui articular acut, profilaxia endocarditei bacteriene la vavulari.

Contraindicaţii: alergie la penicilină, în infecţii acute sau grave.

Reacţii adverse: alergie, durere şi uneori infiltraţie la locul injectării intramus-

culare.

Mod de prezentare
Mod de administrare:
Intramuscular – adulţi: 600.000ui – 2.400.000ui în doză unică săptămânală.

- copii: sub 12 ani: 600.000ui/săptămână

peste 12 ani: 1.200.000ui/săptămână
Prezentare farmaceutică:

Moldamin: flacon injectabil de 600.000ui, 1.200.000ui, 2.400.000ui

 Durapen: flacon injectabil de 1.200.000ui
Extencilline: flacon injectabil de 600.000ui
Lastipen: flacon injectabil de 1.200.000ui
Retarpen: flacon injectabil de 1.200.000ui şi 2.400.000ui

Fig.8.

2.2. PENICILINE INJECTABILE CU EFECT RETARD

 PROCAINBENZILPENICILINA

Farmacocinetica:
Este o sare cristalina a benzilpenicilinei cu procaina care se foloseste in suspensie apoasa.
Administrata i.m. se absoarbe lent de la locul injectiei, pe masuradizolvarii, fiind un pre-parat cu
actiune retard.
Doza de 300 000 UI administrata i.m. (ca suspensie apoasa)realizeaza o concentratie
plasmatica maxima de 1,5 Ul/ml dupa 2-5 ore.Concentratiile active se mentin 24 ore.

Farmacodinamia:
Spectrul antimicrobian este al penicilinei G, dar nivelurile plasmatice sunt reduse si variabile si
nu pot controla infectiile severe sau infectiile cu germeni mai putin sensibili.

Farmacotoxicologia :
Reactiile adverse sunt comune cu benzilpenicilina, la care se adauga si riscul alergizant al
procainei.

Fter., Farmacografia:
Este utila in tratamentul infectiilor usoare sau moderate cu germenisensibili la penicilina G si
pentru profilaxie:
-faringite streptococice si scarlatina i.m. 600 000 UI o data/zi timp de 10 zile;
-uretrita gonococica necomplicata i.m. 4,8 milioane Ul/zi;
-sifilis recent 1 200 000 Ul/zi timp de 10 zile.
Prepararea suspensiei se face imediat inaintea administrarii (apa distilata sau ser
fiziologic). Administrarea se face i.m. profund.
 Benzylpenicillinum procainicum

Sinonime: Efitard, Fortepen, Fortified Procainepenic, Procaine Penicillin G.

Acţiune terapeutică

Asociere de benzil penicilină, solubilă în apa cu acţiune rapidă şi de scurtă

durată şi procain penicilina G, insolubilă, cu acţiune lentă şi prelungită.
Are proprietţi bactericide pe coci grampozitivi, streptococi, pneumococi,
coci gramnegativi, gonococi, meningococi, bacili gramnegativi, clostridii,
spirochete.

Indicaţii: infecţii de gravitate medie sau cronice cu germeni sensibili.

Mod de prezentare:

Mod de administrare: 800.000 ui la 12h sau 1.600.000 – 4.800.000ui o dată pe zi,

intramuscular profund.

Prezentare farmaceutică:

Efitard: flacon injectabil de 800.000ui, 1.000.000ui, 2.000.000ui

Fortepen: flacon injectabil de 0,4g, 4g.
Fortified procainepenic: flacon injectabil de 300.000ui şi 1.000.000ui.
Procaine penicillin G: flacon injectabil de 3.000.000ui.

Contraindicaţii: alergii sau intoleranţă la Penicilină şi Procaină. Prudenţă în

insuficienţa cardiacă şi tulburări de conducere.
Reacţii adverse: reacţii alergice.
 2.3.BENZATINBENZILPENICILINA

Farmacocinetica:
Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenziletilendiamina, cu caracter retard, utilizata
ca sus-pensie apoasa. Realizeaza niveluri plasmaticeprelungite, dar joase,
frecvent variabile, acestea fiind eficace doar pegermeni foarte sensibili.Dupa o
doza de 1,2 milioane UI administrate i.m. ca suspensie apoasa,concentratia plasma-
tica maxima este 0,2 Ul/ml la 6-12 ore. Nivelul plasmatic activ se mentine 3-
4 zile (cu variatii in functie de preparat).

Farmacodinamia :
Spectrul antibacterian este identic cu eel al penicilinei G (activitateaeste redusa datorita
concentratiei plasmatice reduse).

Farmacotoxicologia:
Reactiile adverse alergice sunt mai rare ca ale benzilpenicilinei(frecvent produce
boala se-rului).
Datorita persistentei in organism (are caracter retard) manifestarile clinice pot fi grave.
Local produce la locul injectiei i.m. durere, noduli, induratii (mai alesla copii care au
masa musculara redusa si la administrarea in acelasi loc).

Farmacoepidimiologia:
Este contraindicata administrarea benzatinbenzilpenicilinei, in urmatoarele cazuri:
-infectii cu germeni putin sensibili;
-infectii grave care necesita niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilina;
-antecedente alergice;
-copii sub 3 ani sau mai mari daca au masa musculara redusa.

Farmacoterapia si Farmacografia:
Este indicata in tratamentul infectilor usoare cu germeni sensibili la benzilpenicilina si
pentru profilaxie.
Se administreaza in:
-Faringita streptococica si scarlatina 1 200 000 UI o singura injectie;
-Pentru profilaxia infectiei streptococice la bolnavi cu reumatism poliarticular acut
1,2milioane UI o data pe saptamana;
-Sifilis, 2 400 000 UI i.m. la intevale de 4-5 zile; 2 doze pentru profilaxie in sifilisul
primar seronegativ; 3 doze in sifilisul primar seropozitiv; 5 doze in sifilisul secundar
recent si sifilis tardiv fara afectare nervoasa si cardiaca.
Prepararea suspensiei se face imediat inaintea administrarii.Administrarea se
face imediat, i.m. profund cu ac gros.
 CAPITOLUL III. – PENICILINE ORALE
FENOXIMETILPENICILINA

(Penicilina V)

3.1.Farmacocinetica:
Se administreaza oral ca sare de potasiu sub forma de comprimate sauca sare a
benzatinei sub forma de sirop.
Este relativ stabila la actiunea acidului clorhidric din stomac, avand obiodisponobilitate
orala medie de 50%. Alimentele ii scad absorbtia,datorita legarii de proteinele
alimentare. Este preferabil ca administrarea sase faca pe stomacul gol. Legarea de
proteinele plasmatice se face inproportie de aproximativ 80%. T1/2 este aproximativ 45
minute.
Eliminarea este predominant renala.

3.2.Farmacodinamia:
Spectul antimicrobian este similar penicilinei G,dar concentratiile plasmatice reduse
permit utilizarea ei numai in infectii usoare si medii cu germeni foarte sensibili.

3.3Farmacoterapia:
Este indicata in infectii uoare: faringite, otite, sinuzite mai ales la copii și pentru
profilaxie.

3.4 Farmacografia:
Adulti, oral (pe stomacul gol) 400 000-1 milion Ul/kg/zi la 4-6 ore.Nou-nascut, 50 000
IJI/kg/zi in 2-3 prize. Sugar si copil pana la 6 ani, 50000-200 000UI/kg/zi in 4
prize.Copil peste 6 ani, 1-10 milioane Ul/zi la4-6 ore. Profilaxia reumatismului 800 000
Ul/zi, in 2 prize.

3.5.Farmacotoxicologie:

Reactii alergice: erupti cutanate dermatite macutopapulare, dermatite exfoliative), edem

angioneurotic, eritem, febra, artralgii, urticarie, prurit tulburari respiratorii, boala
serului, edem laringian pana la soc anafilactic cu colaps sau reactii anafilactoide (astm
bronsic, purpura, simptome gastrointestinale). Semnele precoce ale reactilor
anafilactice sunt: senzatie de caldura si frison. La aparitia oricarui simptom se intrerupe
tratamentul si pacientul va fi transportat de urgenta la cea mai apropiata unitate
sanitara.

In general, administrarea penicilinelor poate duce la reactii de hipersensibilitate de

gravitate diversa, in functie de sensibilitatea individuala.
Asemenea manifestari grave apar relativ rar dupa administrarea orala a
fenoximetilpenicilinei.
Reactii digestive: cele mai frecvente sunt: greata, varsaturi, balonare, stomatita, glosita.
Diareea ar putea fi un simptom al colitei pseudomembranoase produsa de endotoxinele
speciei Clostridium dificile in urma disbacteriozei intestinale determinata de
tratamentul cu acest antibiotic.
Manifestari hematologice (rare): eozinofilie, pozitivarea testului Coombs, anemie
hemolitica, leucopenie, trombocitopenie si agranulocitoza.
Fig.9.

Fig.10
 CAPITOLUL IV.- PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE

4.1 GENERALITATI

1.Farmacocinetica:
Proprietatile farmacocinetice difera in cadrul grupei, astfel:
-Absorbtia:
-izoxalilpenicilinele (oxacilina, cloxacilina, etc.) sunt active dupa administrare orala,
fiind relativ stabile la actiune acidului clorhidric din stomac. Biodisponibilitatea orala
este totusi redusa datorita absorbtiei partiale si variaza intre 30% la oxacilina și 50-85%
la dicloxacilina. Proteinele alimentare leaga penicilinele antistafilococice (90-96%),
deaceea se administreaza cu 30 minute inainte de masa sau la 3 ore dupa mese.
-nafcilina are absorbtie digestiva incompleta si neregulata din intestin;
-meticilina nu este activa oral, deoarece este degradata de acidul clorhidric din stomac;

-Legarea de proteinele plasmatice este mare: 90-96%; Tl/2 este scurt, aproximativ 30-
60 minute;
-Difuziunea in tesuturi este buna, cu realizarea de concentratii active terapeutic in
lichidul peritoneal, pleural, pericardic, sinovial, oase. Tree prin placenta si in laptele
matern. Nu realizeaza concentratii active in lichidul cefalorahidian;
-Epurarea se face predominant pe cale renala (realizeaza in urina concentratii mari) si
prin metabolizare (oxacilina si nafcilina).
In insuficienta renala apare tendinta de cumulare (la un clearence creatinina mai mic de
15ml/min) datorita scaderii eliminarii si legarii de proteinele plasmatice.
2. Farmacodinamie:

Clasificare
-Meticilina (capul de serie, scoasa in prezent din uz datorita nefrotoxicitatii mari);
-Nafcilina;
-Izoxalilpeniciline: oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina,
flucloxacilina.

Mecanismul de actiune este bactericid degenerativ.

Spectrul antimicrobian este asemanator benzilpenicilinei, cu urmatoarele deosebiri:
a)sunt active pe stafilococi secretori de beta-lactamaza, deoareceau in molecula catene
laterale voluminoase rezistente la actiunea hidrolitica a acestor enzime. Actiunea
asupra stafilococului auriu este sinergica cu cea a aminoglicozidelor;
b)pe ceilalti germeni (coci gram pozitiv, coci gram negativ, bacili gram pozitiv,
treponeme) activitatea antimicrobiana este mai slaba. Staphilococcus aureus si
Staphilococcus epidermidis au dezvoltat rezistentala meticilina (acesti germeni sunt
rezistenti la toate penicilinele, cefalosporinele, streptomicina, tetracicline).
Penicilinele antistafilococice sunt indicate exclusiv in tratamentulinfectiilor cu acesti
germeni.
Rezistenta bacteriana poate fi datorata:
a)incapacitatii antibioticului de a ajunge la locul de actiune;
b)deficitului de receptori specifici de la nivelul membranei citoplasmatice bacteriene.

3. Farmacotoxicologie:

Reactiile adverse produse de penicilinele antistafilococice sunt:

-Tulburari digestive: greata, voma, diaree (mai ales pentru preparatele orale), rar
enterocolita pseudomembranoasa;
-Hepatice: cresterea transaminazelor, icter colestatic;
-Sange: leucopenie;
-Renale: nefrita alergica sau toxica;
-SNC: convulsii la doze foarte mari si in prezenta insuficientei renale;
-Reactii alergice (riscul de soc anafilactic este mic).

4.2 .Reprezentanti:

4.2.1.Oxacilina:

1.Farmacocinetica

Biodisponibilitatea dupa administrare orala este aproximativ 33%, datorita absorbtiei

intes-tinale redusa. Legarea de proteinele plasmatice este mai mare de 90%. Are
difuziune buna in tesuturi. T1/2 este scurt.

Epurarea se face prin metabolizare (45% din doza administrata) si renal (46% din
doza).

Farmacodinamia

Spectrul antimicrobian este comun penicilinelor antistafilococice.

2.Farmacoterapia

Este indicata exclusiv in tratamentul infectiilor stafilococice.

Farmacografia

Se administreaza oral si injectabil.Adulti, oral 2-3 g/zi (pana la 6g/zi) in 4-6 prize.

Nou-nascut 20-30 mg/kg/zi.

Sugar si copil mic 50-80 mg/kg/zi (pana. la 100-200 mg/kg/zi) in 4 prize.

Administrarea ora-la se face de preferinta pe stomacul gol in afectiuni usoare sau
medii;
I.m. sau i.v., la adulti 2-12 g/zi fractional la 4-6 ore, iar la copii 100- 300 mg/kg/zi.

Solutia se prepara imediat inainte de administrare, cu apa distilata sterila. Nu se

asociaza cu alte medicamente in aceeasi seringa.

Oxacillinum natricum

Sinonime: Oxacilina,oxalin.

Proprietăţi fizico-chimice:

Oxacilina sodică conţine 90% penicilină. Este o pulbere albă cristalină, inodoră, gust
slab caracteristic, solubilă în apă. Soluţiile îşi menţin activitatea 48 de ore la
temperatura obişnuită.

Acţiune terapeutică: este mai puţin activă decât penicilina G faţă de pneumococ,
stafilococ, streptococ, dar mai activă decât meticilina. Stafilococul penicilinazosecretor
este de 4-5 ori mai susceptibil la oxacilină decât la meticilină.

Reacţii adverse: oxacilina poate produce erupţii cutanate pruriginoase, greţuri, vome,
diaree, febră. Tulburări renale la sugari după doze mari.

Indicaţii: infecţii stafilococice rezistente la penicilina G, infecţii mixte cu stafilococi şi

streptococi penicilinazo-secretori. În asociere cu Ampicilina, este administrată în cazul
infecţiilor cu germeni gramnegativi secretori de beta-lactamază. În infecţii: respiratorii,
ORL, renale sau furogenitale şi în osoase. Calea parenterală se utilizează în cazul
infecţiilor septicemice şi în endocardite.

Contraindicaţii: alergie la penicilină, infecţii cu germeni sensibili la Penicilina G,

primele luni de sarcină, insuficienţă hepatică.

Mod de prezentare

Mod de administrare:

Adulţi: intramuscular 1 g la 12 ore

Copii: intramuscular 50 mg/kg/zi

În infecţii grave doza se creşte până la 12 g pe zi la adulţi şi 300mg/kg/zi la copii, iar
intervalul dintre doze se micşorează.

Prezentare farmaceutică: Oxacilina: flacoane cu oxacilină sodică 250mg sau 500mg sub
formă de pulbere pentru prepararea soluţiei injectabile.

Incompatibilităţi în soluţie

Prezintă incompatibilitate cu Fenobarbitalul, Gentomicina, Noradrenalina,

Novobiocina, Polimixina B, Tetraciclina, Vitamina B complex. Este instabilă în soluţie
de glucoză la pH alcalin.

Fig.10

4.2.2.Cloxacilina:

Farmacocinetica

Are biodisponibilitate orala mai mare comparativ cu oxacilina (43%). Epurare mai ales
renala si prin metabolizare (se metabolizeaza aproximativ 20% din doza administrata).

Farmacografia

Se administreaza oral sau i.m., ca sare sodica in infectii stafilococice. Adult 250-500
mg la 6 ore. Copii (cu greutate mai mica de 20 kg), doza este de 50 mg/kg/zi.
4.2.3.Dicloxacilina

1.Farmacocinetica

Biodisponibilitatea dupa administrarea orala este de 50-85%. Nivelurile plasmatice

eficace se mentin 6 ore. Epurare predominant renala.

2.Farmacografia

Administrata oral sau i.m., ca sare sodica in infectiile stafilococice.

Adulti si copii mari 250-500 mg la 6 ore.

Copii cu greutate sub 20 kg, 25 mg/kg/zi.

4.2.4.Nafcilina

1.Farmacocinetica

Absorbtia este incompleta si inegala din intestin. Legarea de proteinele plasmatice este
de aproximativ 90%. Epurarea se face prin metabolizare hepatica majoritar si
aproximativ 30% renal. Nu se acumuleaza in insuficienta renala. Tl/2 mediu este
aproximativ 1 ora.

2.Farmacografia

In infectii de gravitate medie se administreaza i.m. 500 mg la 4-6 ore. in infectii severe
se administreaza i.v. lent sau in perfuzie 500 mg-lg la 4 ore. La copii dozele sunt 25
mg/kg i.m. la 12 ore, nou-nascuti 10 mg/kg la 12 ore.
 CAPITOLUL V.- PENICILINE CU SPECTRU LARG

5.1 GENERALITATI

1.Farmacodinamie

Clasificarea aminopenicilinelor:

• substante active ca atare : ampicilina, amoxicilina

• prodroguri: pivampicilina, bacampicilina, talampicilina, hetacilina Spectrul

untimicrobian cuprinde :

• coci gram pozitiv (cu exceptia stafilococului penicilinazopozitiv) si coci gram

negativ;

• bacili gram negativ.

Cocii gram pozitiv prezinta o sensibilitate mai mica decat la benzilpenicilina.

O mare parte din bacilii gram negativ, initial sensibili la ampicilina, au devenit
rezistenti: Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris, Pseudomonas.

Partial rezistenti sunt unele tulpini de Enterobacteriaceae: E.coli, Proteus mirabilis,

Salmonella, Shigella.

Sunt active dupa administrare orala, nefiind distruse de acidul clorhidric din stomac.
5.2. REPREZENTANTI:

5.2.1. Ampicilina

Farmacocinetica

Este rezistenta la actiunea acidului clorhidric din stomac, iar absorbtia se realizeaza din
intestin. Biodisponibilitatea orala este relativ redusa (aproximativ 60%). Absorbtia este
redusa daca administrarea se face pe stomacul plin (scade cu 30%).

Legarea de proteinele plasmatice este redusa (18%). Are distribute buna in tesuturi,
reali-zand concentratii mari in lichidele biologice. Trece in L.C.R. in concentratii mici
(difuziunea este mai buna in meningite, cand realizeaza concentratii mai mari, de
aproximativ 40-70% comparativ cu cele plasmatice).

Se elimina predominant renal, in forma activa (82%). Concentratia in urina este mare,
efi-cace terapeutic (depaseste 1mg/ml). O parte se elimina prin bila si prin scaun. Tl/2
mediu este 1,3 ore si create in insuficienta renala si hepatica.

Farmacodinamia

Spectrul antimicrobian este larg, comun penicilinelor din aceasta grupa.

Farmacotoxicologia

Reactiile adverse sunt:

• reactii alergice manifestate prin eruptii cutanate (cca.9%). Frecventa manifestarii

acestui tip de reactii adverse este mai mare la bolnavi cu mononucleoza infectioasa
(60%).

• aparat digestiv: epigastralgii, diaree, disbacterioza intestinala si candidoza. Rar poate

apare colita pseubomembranoasa cu Cl. difficile.

Farmacoterapia

• Ampicilina este indicata in:

• meningite bacteriene acute la copii, provocate de H. influenzae, pneumococ sau

meningococ;
• sinuzite, otita medie, bronsite cronice acutizate cu H. influenzae, pneumococ,
streptococpiogen;

• uretrita gonococica;

• infectii urinare cu germeni sensibili: colibacili sau Proteus mirabilis; • infectii biliare
cu colibacili sensibili;

• listerioza;

• medicatie de alternativa in febra tifoida si paratifoida;

• gastroenterita salmonelozica neinvaziva.

Farmacografia

Se administreaza oral, i.m. si in perfuzie i.v. Adult, oral 2-4 g /zi in 4 prize la 6 ore.
Copii 100-200 mg/kg/zi in 3-4 prize; nou-nascut 50-100 mg/kg/zi in 3-4 prize.
Injectabil (i.m. sau i.v., in perfuzie), se administreaza in afectiuni severe, adult 4-12
g/zi in 4 prize, copii 200-400 mg/kg/zi in 4 prize.

Se poate administra si intrarahidian, in completarea tratamentului general: 5 mg la

sugar; 10 mg la copii mic; 15-25 mg la copii mare si adult (solutie 5mg/ml).

Ampicilinum

Sinonime: Ampen, Standacilin, Pentrexyl, Ampicilin, Penibrim,Pamecil,Ampidar,

Ampicilina Forte.

Proprietăţi fizico-chimice: Este o pulbere cristalină, albă hidroscopică, gust amar, uşor
solubilă în apă.

Acţiune terapeutică: Este bactericid la concentraţii puţin superioare celor

bacteriostatice.

Reacţii adverse: Capacitate alegizantă mai mare decât Penicilina G Sensibilizare

încrucişată cu Penicilina G Produce erupţii cutanate în insuficienţa renală,
hiperglicemie, mononucleoză infecţioasă. Alte reacţii adverse: epigastralgii, diaree,
candidoze, agranulocitoza.

Indicaţii: Infecţii cu germeni sensibili din sferele: respiratorii, ORL, stomatologice.

Infecţii renale şi urogenitale; ginecologice. Infecţii digestive, biliare, meningiene. În
septicemie şi endocardite.

Contraindicaţii: alergie la penicilină. Infecţii virale cu virusul de tip hepatic, mai ales
mononucleoza infecţioasă. Administrată la mamele care alăptează, se elimină prin
secreţia lactată şi poate produce candidoză şi diaree la sugari.

Mod de prezentare:

Mod de administrare:

Adulţi: intramuscular şi intravenos până la 6-12g/zi în infecţii grave. În prize de 4-6

ore.

Copii: intramuscular 50mg/kg/zi Intravenos 100-300mg/kg/zi

Nou-născuţi: intravenos 100-300mg/kg c/zi În insuficienţa renală se adaptează dozele

în funcţie de clearanceul la creatină.

Prezentare farmaceutică:

Ampen: flacon injectabil de 500mg Standacilin: flacon injectabil de 250mg, 500mg, 1g

şi 2 g Pentrexyl: flacon injectabil de 500mg şi 5mg Ampicilin: flacon injectabil de
500mg Penibrim: flacon injectabil de 1g

Interacţiuni. La asocierea cu alopurinolul exist risc crescut de fenomene cutanate. Risc

de reacţii alergice încrucişate la asocierea cu cefalosporinele. Ampicilina scade efectul
contraceptivelor orale.

Incompatibilităţi în soluţie. Ampicilina prezintă incompatibilităţi cu: adrenalina,

Cloramfenicolul, Hemisuccinat, Fenobarbital, Pentobarbital, Gentamicina, Polimixina
B, Tetraciclina, Clindamicina, Lincomicina, etc. Inactivitatea creşte odată cu
concentraţia. Prezintă stabilitate 8 ore la temperatura camerei.

Fig.11.

5.2.2.Ampicilina + Sulbactam

Farmacodinamia

Sulbactam este inhibitor de beta lactamaza, care are eficacitate antibacteriana redusa
daca s-ar utiliza singur. Asocial cu ampicilina largeste spectrul antimicrobian al
acesteia si asupra germenilor producatori de beta lactamaze, asocierea fiind activa pe :

• coci gram pozitiv, inclusiv stafilococi rezistenti la peniciline;

• coci gram negativ, inclusiv gonococi rezistenti la ampicilina

• bacili gram negativ : H. influenzae, B. catarrhalis, E. coli, Klebsiella pneumoniae,

Proteus vulgaris si mirabilis, Bacteroides fragilis, producatori de beta lactamaze.

Sunt rezistente toate enterobacteriaceele care produc betalactamaze de tip I:

Enterobacter, Serratia, Pseudomonas si unele tulpini de stafilococi.

Farmacotoxicologia

Reactiile adverse sunt asemanatoare celor produse de ampicilina.

Farmacoterapia
Asocierea este indicata in infectii cu germeni producatori de betalactamaze, rezistenti
la ampicilina, astfel:

• infectii ale tractului respirator;

• infectii ginecologice, puerperale, avort septic;

• infectii gastrointestinale;

• infectii ale pielii si tesuturilor moi;

• infectii osteoarticulare.

Farmacografia

Asocierea ampicilina - sulbactam se face in raport de 2/1, existand comprimate de 375

mg si pulbere pentru solutie injectabila 1 g/0,5 g, 0,5 g/0,25 g; 0,25 g/0,125 g.

La adult comprimatele orale se administreaza de 4 ori/zi, iar injectabil i.m sau i.v,
admi-nistrarea se face la 6 ore.

Fig.12

5.2.3.Amoxicilina

Farmacocinetica

Are biodisponibilitate orala mai mare (96%) comparativ cu ampicilina.

Absorbtia nu este influentata de prezenta alimentelor.

Concentratia plasmatica realizata este mai mare comparativ cu ampicilina (250 mg
amoxicilina realizeaza la 2 ore dupa administrare o concentratie plasmatica de 4
meg/ml, iar 500 mg ampicilina 3 meg/ml).

Are difuziune mai buna in tesuturi, inclusiv in secretiile traheobronsice. Tl/2 mediu este
1,7 ore. Eliminarea se face renal, 86% in forma activa.

Farmacografia

Se administreaza oral, i.m., i.v.

 In infectii usoare si medii se administreaza astfel:

• adult 250 ing la 8 ore;

• copii sub 2 ani 62,5 mg la 8 ore;

• copii 2-10 ani 125 mg la 8 ore.

 In cazurile grave se administreaza doze mai mari:

• adult, 2-4 g/zi (in 3 prize),

• copii 2 g/zi (in 3 prize).

 In enterocolite 1-2 g/zi. Gonoree 3 g/zi (doza unica).

 Otita medie la copii (2-10 ani) 750 mg de 2 ori/zi, timp de 2 zile.

I.m. 500 mg la 8 ore la adulti, iar la copii 50-100 mg/kg/zi in 3 prize.

I.v., in infectii severe 500 mg la 8 ore.

5.2.4.Amoxicilina + Acid clavulanic

Farmacocinetica

Farmacocinetica amoxicilinei si acidului clavulanic sunt asemanatoare, astfel ca

asocierea poseda aceleasi proprietati ca si amoxicilina.
Farmacodinamia, Farmacoterapia

Acidul clavulanic este un inhibitor al betalactamazelor produse de stafilococi si de

bacilii gram negativ, si in asociere cu amoxicilina largeste spectrul antimicrobian al
acesteia. Spectrul antimicrobian al asocierii si indicatiile terapeutice sunt acelea§i cu
ale asocierii ampicilina -sulbactam.

Farmacografia

Asocierea amoxicilina-clavulanat de potasiu se face in raport de 2/1 sau 4/1.

Comprimatele orale pentru adulti 375 mg, 675 mg ( 500+ 125), 1 g( 875+125), se
administreaza la 8 ore.

Pulberea suspensie sau siropul pentru copii, contin 156,25 mg/5ml, 312 mg/5 ml si se
administreaza la 8 ore sau la 12 ore, in functie de gravitatea infectiei.

Flacoanele injectabile contin 625 mg, 1,2 g, administrarea facandu-se la 8 ore.

Fig.13
 CAPITOLUL VI.-PENICILINE CU SPECTRU LARG , ACTIVE PE
PSEUDOMON

6.1.Farmacodinamie

Clasiflcare:

• Carboxipeniciline: carbenicilina, ticarcilina;

• Ureidopeniciline: mezlocilina, azlocilina, piperacilina.

Spectrul antimicrobian cuprinde:

a) bacterii gram-pozitive (coci si bacili); sunt active pe acesti germeni la concentratii

mai mari comparativ cu benzilpenicilina;

b) bacili gram-negativ, inclusiv Pseudomonas (efectul apare la concentratii mari de

antibiotic, dar care sunt bine suportate de organism).

Rezistenta bacteriana apare prin producerea de beta-lactamaze si este incrucisata cu alte

antibiotice din clasa beta-lactamine.

Sunt indicate in infectii cu Pseudomonas (piocianic) singure sau asociate cu

aminoglicozide sau ciprofloxacina.
Fig.14.

6.1.Carbenicilina

Farmacocinetica

Nu se absoarbe dupa administrare orala, de aceea se administreaza i.m. sau i.v. Legarea
de proteinele plasmatice este medie (aproximativ 50%). Are difuziune buna in tesuturi,
dar nu trece in L.C.R. prin meningele neinflamat (in meningite poate realiza
concentratii de 30-50% comparativ cu cele plasmatice). Realizeaza concentratii mai
mari decat cele plasmatice in bila. Se elimina renal 80% in forma activa. Tl/2 este
aproximativ 1 ora, dar creste in ihsuficienta renala si hepatica.

Farmacodinamia

Spectrul antimicrobian este cel corespunzator grupei.

Farmacotoxicologia

Reactiile adverse sunt:

• Reactii alergice, in special eruptii cutanate;

• Accidente hemoragice, la doze mari si la bolnavi cu insuficienta renala, deoarece are

actiune antiagreganta plachetara si prelunge§te timpul de sangerare;

• Hepatice: creșterea transaminazelor serice, hepatita;

• Renale: nefrita interstitiala;

• Convulsii la doze mari;

• Tulburari electrolitice (apar in cazul unui tratament intensiv, cu doze mari): cresterea
Na+ , deoarece Ig de antibiotic contine 4,7 mEq Na si hipopotasemie (se elimina
cantitate mare de K+ datorita anionilor carbenicilinei care nu se reabsorb tubular).

Farmacoterapia

Indicatia principals este tratamentul infectiilor cu Pseudomonas: pneumonic, infectii

respi-ratorii, meningite, abcese cerebrale, arsuri infectate, infectii cutanate, infectii
urinare. In infec-tiile grave se asociaza frecvent cu aminoglicozidele (gentamicina)
pentru cresterea eficacitatii si intarzierea aparitia rezistentei.

Se poate folosi in infectii urinare, genitale, cu Enterobacter, E. coli, Proteus indol-

pozitiv, Proteus mirabilis.

Farmacografia

Se administreaza ca sare disodica i.m. sau i.v., in doze de 100-600 mg/kg/zi in functie
de gravitatea infectiei si de agentul patogen:
• infectii severe sistemice cu Pseudomonas sau anaerobi, la adult se administreaza 20-
40 g/zi fractional la 4-8 ore;

• infectii urinare cu Pseudomonas 50-10 mg/kg/zi;

• infectii sistemice cu Enerobacter, Proteus 200 mg/kg/zi in 4 prize.

In insuficienta hepatica si renala se reduc dozele si se create intervalul dintre doze:

insuficienta hepatica 2 g/zi; insuficienta renala la un Clcr cuprins intre 10-30 ml/min se
administreaza prima doza obisnuita apoi 1/2 din doza la 12 ore interval; la un Clcr sub
10 ml/min se mareste intervalul dintre prize la 24 ore.

Nu se asociaza cu aminoglicozidele in aceeasi seringa sau sac perfuzor.

Exista si preparate cu administrare orala: carindacilina (esterul indanilic al

carbenicilinei) si carfecilina (esterul fenilic al carbenicilinei). Acestea se absorb
digestiv si prin hidroliza elibe-reaza carbenicilina. Realizeaza concentratii plasmatice
mici, dar se elimina renal realizand concentratii eficiente terapeutic (300-600 meg/ml).
Sunt utilizate pentru tratamentul infectiilor urinare cu Pseudomonas aeruginosa,
Enterobacter, Proteus indol-pozitiv §i in tratamentul prosta-titei bacteriene.

6.2.Ticarcilina

Farmacodinamia si Farmacoterapia

Are proprietati asemanatoare carbenicilinei fiind indicata in:

> septicemii, infectii ale pielii §i tesuturilor moi provocate de germeni sensibili,
inclusiv Pseudomonas;

> infectii urinare cu bacili gram-negativ sensibili inclusiv enterococ;

> infectii respiratorii, infectii intraabdominale si pelvine, infectii ale pielii si tesuturilor
moi produse de anaerobi.

Farmacografia
I.v. 3 g la 4 ore sau 4 g la 6 ore; in infectii urinare necomplicate se administreaza i.m.,
1-2 g la 8-12 ore.

In insuficienta hepatica se administreaza o doza/zi. In insuficienta renala se

administreaza eel mult 2 g la intervale mai mari: 8-12 ore.

Asocierea ticarcilina-acid clavulanic, are spectru antibacterian extins si asupra

germenilor producatori de betalactamaze. Flacoanele injectabile contin 1,6 g, 3,2 g,
administrarea facandu-se i.v. la 6-8 ore.

6.3.Piperacilina

Farmacocinetica

Profilul farmacocinetic este asemanator carboxipenicilinelor.

Farmacodinamia

Are spectrul asemanator carboxipenicilinelor, cu avantajul ca este mai activa pe

Pseudomonas (tulpinile sensibile sunt 86-89%), enterococi si Klebsiella.

Farmacotoxicologia

Reactii adverse sunt asemanatoare carbenicilinei cu avantajul ca produce mai rar

hipokale-mie si accidente hemoragice.

Fter. si Farmacografia

Este indicata in infectii intraabdominale, pulmonare, urinare, ginecologice, ale pielii,

oase-lor si articulatiilor, infectii gonococice cu germeni sensibili.

I.v. 125-300 mg/kg/zi fractional la 4-6 ore (nu se depasesc 2 g/doza).

In insuficienta renala se mareste intervalul dintre doze la 8-12 ore.

Asocierea piperacilina-tazobactam, extinde spectrul antimicrobian al piperacilinei si

asupra germenilor producatori de betalactamaze. Pulberea pentru solutie injectabila
contine 4,5 g (4 g piperacilina + 0,5 g tazobactam) si se administreaza in perfuzie i.v de
3 ori/zi.

6.4.Azlocilina

Farmacoterapia

Este indicata in infectii grave cu Pseudomonas: infectii pulmonare, infectii urinare,

septice-mii, la bolnavi neutropenici imunocompromisi.

Se asociaza frecvent cu aminoglicozide. Se administreaza i.v., 2-5 g la 8 ore in functie

de gravitatea infectiei.

Fig.15.
 CAPITOLUL VII.-PENICILINE ACTIVE PE
ENTEROBACTERIACEE

7.1 Mecilinam

7.1.1.Farmacocinetica

Nu se absoarbe dupa administrare orala. Se administreaza i.m. sau i.v., realizand

concentratii plasmatice maxime la aproximativ 30 minute dupa administrare. Se
elimina renal prin filtrare glomerulara, realizand concentratii urinare mari (1000
meg/ml la 30 min. de la perfuzia i.v., in timp ce concentratia plasmatica este 50 meg/ml
pentru doza de 10 mg/kg). Tl/2 este aproximativ 1 ora. In insuficienta renala creste la
3-4 ore.

7.1.2.Farmacodinamia

Spectrul antibacterian este ingust si cuprinde bacterii gram-negative, in special

enterobac-teriacee.

Sunt rezistenti: Proteus indol-pozitiv, Serratia, Pseudomonas aeruginosa, Bacteroides.

La concentratii obisnuite efectul este bacteriostatic, dar la concentratiile mari realizate

in urina este bactericid. Actioneaza prin legarea pe un receptor specific PBP2,
impiedicand pro-cesul de alungire al bacteriilor, care devin sferice. Efectul este sinergic
cu al altor beta-lactamine care actioneaza pe alti receptori membranari bacterieni.

7.1.3.Farmacotoxicologia

Reactiile adverse sunt asemanatoare penicilinelor, inclusiv reactiile alergice.

7.1.4.Farmacoterapia
Este indicat in infectii urinare cu germeni sensibili.

Farmacografia

Se administreaza i.m. sau in perfuzie i.v., in doza de 5-10 mg/kg la 6-8 ore timp de 7-
10 zile.

7.2.Pivmecilinam

7.2.1.Farmacocinetica

Este esterul pivoloiloximetil al mecilinamului care se absoarbe din intestin si prin

hidroliza elibereaza in organism mecilinam.

7.2.2.Farmacoterapia , Farmacografia

Oral, 200-400 mg de 3-4 ori/zi in infectii urinare; 1,2-2,4 g (fractional in 4 prize), in

salmoneloze timp de 2 saptamani (pentru purtatori, tratamentul se prelungeste la 4
saptamani).

Fig.16.
7.3. Temocilina

7.3.1. Farmacocinetica

Nu se absoarbe dupa administrare orala. Administrata i.m. sau i.v. are distributie buna
in tesuturi, nu in L.C.R., epurarea se face renal in forma activa. Are Tl/2 de
aproximativ 4,5 ore (in insuficienta renala Tl/2 creste de 4-5 ori).

7.3.2. Farmacoterapia, Farmacografia

Este indicata in infectii cu bacterii gram-negative aerobe sensibile. Se administreaza ca

sare sodica i.m. sau i.v. lent, perfuzie i.v., in doza de 1-2 g la 12 ore.

Temocilina acționează în mod specific împotriva E. coli și a altor bacterii intestinale

care pot provoca infecții ale tractului urinar. Este pozitiv că temocilina nu are un efect
larg împotriva multor bacterii diferite, deoarece reduce riscul ca tratamentul să
acționeze împotriva florei bacteriene intestinale normale. Acest lucru i-a determinat pe
cercetători să investigheze dacă temocilina oferă mai puțină rezistență în rândul
bacteriilor intestinale decât tratamentul cu antibioticul standard, cefotaxima.

Fig.17