Material Laborator pentru examen

Organizarea activităţii sanitar-veterinare

şi pentru siguranţa alimentelor

Serviciile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor se

organizează şi funcţionează ca sistem veterinar unic şi sunt structurate
astfel:
a) servicii de stat - publice - sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor;
b) activităţi sanitar-veterinare de liberă practică.
Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie
unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial,
ca sector distinct şi autonom, având următoarea structură:
a) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, autoritatea centrală
sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează
tehnic şi administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare,
organizează şi controlează efectuarea activităţilor sanitar-veterinare
publice;
b) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru
domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică, în
subordinea Autorităţii;
c) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene
şi a municipiului Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică,
în subordinea Autorităţii, care se înfiinţează prin reorganizarea direcţiilor
sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti,
 d) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică,
organizate în structura direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;
e) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, se organizează şi
funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-
veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în
coordonarea ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
Autoritatea este reprezentată la nivel judeţean de direcţiile sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, iar la nivel local, de
circumscripţiile sanitare-veterinare zonale şi de circumscripţiile sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
Autoritatea exercită următoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica
Guvernului şi cu tendinţele pe plan internaţional, strategia în vederea
asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţiei
animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
b) de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia
adoptată, realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice
activităţilor din domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor;
c) de administrare a structurilor din subordine, prin care se asigură
coordonarea şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil
în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor;
d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al
Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul
său de activitate;
 e) de autoritate de stat, prin care se dispune şi se asigură
supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în
domeniul său de activitate.
Autoritatea este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat,
ajutat de 2 vicepreşedinţi cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin
decizie a primului-ministru pe o perioadă de 5 ani.
Vicepreşedinţii exercită atribuţiile delegate de preşedintele Autorităţii.
Răspunderile şi atribuţiile vicepreşedinţilor se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Autorităţii.
În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Autorităţii emite ordine şi
instrucţiuni. Ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Autorităţii este ordonator principal de credite.
Autoritatea are un secretar general, înalt funcţionar public, numit prin
decizie a primului-ministru, pe bază de concurs organizat în condiţiile legii.

Atribuţii şi competenţe ale serviciilor sanitar-veterinare de stat

În exercitarea profesiunii medicii veterinari au următoarele obligaţii:

a) să anunţe de urgenţă autoritatea sanitar-veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor despre orice suspiciune privind apariţia unei boli
supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind
sănătatea animalelor, sănătatea publică, bunăstarea şi protecţia
animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege, pentru a preveni şi a
opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de
natură a afecta sănătatea animalelor şi sănătatea publică, protecţia
animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
 c) să participe, la solicitarea direcţiei sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau,
după caz, a Autorităţii, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale
animalelor sau la cele de control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile
emergente pentru România;
d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi întrerupere,
referitoare la eliminarea sau prezenţa de reziduuri la animale vii, în
produse ori subproduse de origine animală destinate consumului uman;
e) să înregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de
Autoritate, un registru cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de
prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a
aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate;
f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii sau
documente de care iau cunoştinţă în exercitarea activităţilor, pentru care
există drepturi de autor, protecţie de confidenţialitate comercială sau dacă
utilizarea acestor date este licenţiată."
Medicii veterinari oficiali au următoarele obligaţii principale:
a) dispun aplicarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare,
controlează respectarea acestora şi efectuează activităţile sanitar-
veterinare publice ce intră în responsabilitatea lor;
b) dispun măsurile necesare şi supraveghează aplicarea acestora de
către persoanele fizice şi juridice, pentru apărarea şi îmbunătăţirea
sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii publice, protecţia animalelor,
protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
c) dispun fără întârziere măsurile necesare, până la clarificarea oricăror
suspiciuni referitoare la apariţia unei boli sau a unui element de risc în
relaţie cu sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor,
protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
 d) dispun măsurile necesare pentru precizarea cauzelor îmbolnăvirilor
şi controlează aplicarea măsurilor specifice în vederea controlului şi
eradicării bolilor transmisibile ale animalelor şi zoonozelor;
e) participă la evaluarea costurilor de compensare, în cazul tăierii sau
uciderii de animale vii, a celor de ecarisare şi procesare a deşeurilor
animaliere, de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie, de confiscare sau
distrugere de material germinativ de origine animală ori de produse şi
subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
f) asigură controlul produselor şi subproduselor de origine animală
destinate consumului uman, precum şi al celor ce nu sunt destinate
acestui scop, al materiilor furajere utilizate în nutriţia animalelor şi al
produselor medicinale veterinare, în toate fazele de producere,
depozitare, colectare, transport, procesare, intermediere, punere pe piaţă,
şi al celor ce fac obiectul importului, exportului, tranzitului şi comerţului;
g) participă la cursuri de instruire în domeniul sanitar-veterinar.
Măsurile stabilite de medicii veterinari oficiali în exercitarea atribuţiilor
şi responsabilităţilor lor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi
juridice care desfăşoară activităţi ce intră sub incidenţa competenţelor
serviciilor sanitar-veterinare.
Drepturile specifice ale medicilor veterinari oficiali sunt conferite de
competenţele autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
În funcţie de strategia naţională în domeniul sanitar-veterinar,
Autoritatea poate stabili şi alte drepturi şi obligaţii ale medicilor veterinari
oficiali.
Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi au obligaţiile
prevăzute anterior(atributii ale medicilor veterinari), precum şi cele ce
rezultă din contractele pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare
publice, încheiate cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
 Medicii veterinari care îşi desfăşoară activitatea în structura altor
ministere au atribuţii şi competenţe de medic veterinar oficial şi pot fi
trecuţi, cu acordul părţilor, în structura Autorităţii.
Pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în
Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la
animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi
protecţia mediului, a acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea
animalelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale,
pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcţiile sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti pot angaja personal sanitar-veterinar propriu sau pot încheia
contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii.
Activităţile de asistenţă medical-veterinară sunt asigurate în
exclusivitate de serviciile medicale sanitar-veterinare particulare.

UNITĂŢI
care funcţionează în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

Instituţii publice finanţate din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi

din venituri proprii:
I. Unităţi cu personalitate juridică:
1. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală;
2. Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de
Uz Veterinar;
3. Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară;
4. Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene
şi a municipiului Bucureşti, inclusiv laboratoarele veterinare de stat.
 II. Unităţi fără personalitate juridică:
1. circumscripţiile sanitar-veterinare zonale;
2. circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

LISTA
cuprinzând activităţile sanitare veterinare
de interes public naţional care fac obiectul concesiunii

1. Activităţi de supraveghere sanitară veterinară a bolilor la animale şi a

zoonozelor din listele A şi B ale Oficiului Internaţional pentru Sanatatea
Animalelor:
1.1. Examinarea clinică a animalelor pe specii
1.2. Recoltarea şi expedierea probelor de sânge pentru examene de
laborator (serologice, hematologice, biochimice, virusologice,
parazitologice şi altele) în scopul depistării şi profilaxiei bolilor la animale
şi a zoonozelor:
- pentru animale mari;
- pentru animale mijlocii şi mici;
- pentru păsări;
- alte specii (lot).
1.3. Recoltarea şi expedierea probelor de organe, de ţesuturi şi a altor
probe pentru analiză de laborator, efectuarea de necropsii la:
- animale mari;
- animale mijlocii şi mici;
- păsări;
- alte specii (lot, familie).
1.4. Activităţi de depistare prin examen alergic
 1.5. Examene trichineloscopice
1.6. Recoltarea şi expedierea probelor pentru sanitaţie, a probelor de
apă şi de furaje.
2. Activităţi imunoprofilactice:
Vaccinări obligatorii ,
3. Lucrări de decontaminare, dezinsecţie, deratizare, de necesitate
4. Certificarea sanitară veterinară.
5. Identificarea animalelor.
II Identificarea si inregistrarea animalelor

A.Identificare şi înregistrarea ecvideelor

Organizarea, coordonarea identificării şi înregistrării ecvideelor,

precum şi constituirea bazei de date pentru acestea se fac de Agenţia
Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. dr. G. K.
Constantinescu", care este autoritatea competentă, denumită în
continuare ANARZ.
Identificarea şi înregistrarea ecvideelor se vor face fără să afecteze
regulile comunitare care sunt stabilite în scopul eradicării sau combaterii
bolilor transmisibile ale animalelor.
Identificarea, individualizarea şi înregistrarea ecvideelor sunt
obligatorii indiferent de forma de proprietate.
Identificarea, individualizarea şi înregistrarea ecvideelor constituie
bază de date pentru evidenţa naţională şi judeţeană a efectivelor de
ecvidee şi se realizează având în vedere următoarele cerinţe:
ANARZ va ţine evidenţa tuturor exploataţiilor de ecvidee şi care
sunt situate pe teritoriul României, precizând codul şi adresa exploataţiei,
identitatea şi domiciliul deţinătorului;
a) prin utilizarea sistemului naţional de identificare şi înregistrare a
ecvideelor se stabilesc cu exactitate exploataţia din care provin ecvideele,
precum şi mişcarea între diferite exploataţii, pe toată durata vieţii
animalului;
b) fiecare exploataţie menţionată va fi identificată printr-un număr
de exploataţie. Acest număr va fi format din codul localităţii (SIRUTA) în
care se află exploataţia şi un număr de ordine format din patru cifre;
 c) evidenţa va include şi mărcile sau marca prin care se poate
identifica orice ecvideu care a fost în exploataţie, precum şi datele de
identificare a exploataţiei.
Numărul matricol codificat pentru identificarea ecvideelor este
individual şi unic pe toată durata vieţii acestora, acordându-se o singură
dată, în primele 6 luni de la naştere.
Acordarea şi gestionarea seturilor de numere matricole codificate,
pe localităţi în cadrul judeţelor, pentru identificarea ecvideelor, se fac în
sistem computerizat de către unităţile pentru ameliorare şi reproducţie în
zootehnie, sub coordonarea ANARZ.
Ecvideele care vor fi identificate vor avea un paşaport individual,
emis într-o perioadă de cel mult 6 luni de la aplicarea microcipului sau
înainte de efectuarea transferului ecvideului din exploataţia de origine.
Deţinătorul de ecvidee are următoarele obligaţii:
a) să ţină la zi un registru de evidenţă a ecvideelor din exploataţia
proprie;
b) să raporteze autorităţii competente, şi anume ANARZ, prin
unităţile de ameliorare şi reproducţie în zootehnie, toate mişcările către şi
din exploataţie, toate fătările şi cazurile de moarte ale ecvideelor din
exploataţie, în termen de 15 zile de la data la care au loc aceste
evenimente.
În scopul efectuării corecte, şi în cele mai bune condiţii tehnice a
operaţiunilor de aplicare a microcipurilor individuale la ecvidee, precum şi
pentru introducerea, ţinerea şi valorificarea evidenţelor necesare pentru
fiecare localitate, se nominalizează şi se instruieşte un specialist, denumit
operator de identificare.
Operatorii de identificare sunt medicii veterinari concesionari, mai
putin pentru caii de rasa, unde responsabilitatea revine oreratorilor
ANARZ.
 Pentru caii de rasă pură, individualizarea se face şi prin dangalizare,
forma dangalei şi sigla crescătoriei stabilindu-se la propunerea
deţinătorului.
Odată cu implantarea microcipului se face verificarea lui şi se
înregistrează datele şi semnalmentele animalului în fişa de identificare şi
înregistrare a ecvideelor.
Medicii veterinari de liberă practică care îşi desfăşoară activitatea în
condiţiile legii, care asigură asistenţă medicală de specialitate sau
efectuează acţiuni sanitare veterinare de prevenire sau supraveghere a
bolilor, au obligaţia de a completa paşaportul cu datele privind sănătatea
ecvideului.
Orice modificare apărută în cursul vieţii ecvideului se operează în
paşaport.
În cazul schimbării deţinătorului, paşaportul se transmite noului
deţinător, operarea schimbării în document urmând a fi făcută de
autoritatea care l-a eliberat, atât în cazul în care ecvideul rămâne în
aceeaşi localitate, cât şi în cazul schimbării localităţii sau judeţului.
În cazul livrării animalului pentru sacrificare la o unitate de
abatorizare, aceasta este obligată să completeze în paşaport data
sacrificării, după care, în termen de 48 de ore de la sacrificare, expediază
paşaportul la autoritatea care l-a eliberat.
În cazul importurilor de ecvidee, deţinătorilor acestora li se vor
elibera paşapoarte, avându-se în vedere şi datele de identificare din
paşaportul emis în ţara exportatoare.
Ecvideele identificate pot fi transportate în alte exploataţii sau cu
alte prilejuri numai însoţite de paşaportul emis şi eliberat pentru acestea.
 În cazul morţii unui ecvideu, paşaportul va fi predat de către
deţinătorul ecvideului autorităţii care l-a eliberat, într-o perioadă de 7 zile
lucrătoare de la moartea animalului.
În cazul ecvideelor exportate în ţări terţe, paşaportul va fi înaintat de
ultimul deţinător al acestora autorităţii competente, în vederea completării
acestuia cu toate datele de identificare necesare transportului, iar după
completarea paşaportului, acesta se predă noului deţinător al animalelor.
Sistemul de identificare şi înregistrare a ecvideelor este o bază de
date computerizată care are în compunere şi în utilizare cel puţin
următoarele elemente:
a) infrastructura informatică (reţele VPN, servere etc.);
b) sistemul informatic şi programe informatice utilizate şi specifice;
c) echipamente de utilizare a infrastructurii şi a sistemului informatic;
d) marca de identificare (microcip pentru a individualiza ecvideele;
microcip şi dangale pentru identificarea şi individualizarea cailor de rasă);
e) paşaportul ecvideelor;
f) nomenclatorul localităţilor:
- numele localităţii;
- codul localităţii (SIRUTA);
g) tabelul unităţilor (exploataţii, abatoare etc.): codul unităţii, denumirea,
adresa, data înfiinţării, data desfiinţării;
h) tabelul animalelor: numărul matricol, data naşterii, rasa, sexul,
ascendenţa (tată, mamă);
i) evidenţa mişcării animalelor: data intrării/ieşirii, codul unităţii
intrare/ieşire;
j) formulare specifice identificării, individualizării şi înregistrării
ecvideelor;
k) informaţii la zi (monte, fătări, vânzări-cumpărări, moarte etc.);
 l) în cazul ecvideelor care pleacă din exploataţie, se vor înscrie numele
şi adresa deţinătorului acestora şi codul de identificare al exploataţiei
unde se transferă ecvideul, precum şi data plecării;
m) în cazul ecvideelor care sosesc în exploataţie, se vor înscrie numele
şi adresa deţinătorului, codul de identificare al exploataţiei de unde este
transferat ecvideul, precum şi data sosirii acestuia;
n) starea de sănătate a ecvideelor stabilită de medicii veterinari de liberă
practică prin înscrierile efectuate în paşaportul ecvideului, inclusiv în baza
buletinelor de analiză emise de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în urma
realizării acţiunilor prevăzute de programul strategic.
ANARZ şi ANSVSA au acces gratuit la toate informaţiile din baza
de date. ANARZ va pune la dispoziţia ANSVSA, în baza unui protocol, o
interfaţă pentru accesarea acestor informaţii.
Deţinătorii de ecvidee pot solicita informaţii din baza de date numai
pentru ecvideele proprietate a acestora, printr-o cerere adresată autorităţii
competente.
Autoritatea competentă are obligaţia de a furniza gratuit aceste
informaţii în termen de 30 de zile.
Deţinătorilor de ecvidee care nu le-au declarat sau au refuzat
identificarea acestora li se vor aplica următoarele interdicţii:
a) nu vor putea beneficia de diferitele forme de sprijin material şi
financiar acordat proprietarilor de către stat, precum şi de către asociaţii
şi alte organizaţii profesionale şi comerciale;
b) nu vor putea beneficia de diferitele forme de asigurare şi despăgubiri
în caz de moarte, dispariţie şi sacrificări ordonate din motive sanitare
veterinare;
 c) nu vor participa cu ecvideele la probele de calificare şi de clasare,
întrucât acestea nu vor fi cuprinse în programele de ameliorare genetică
şi nu vor fi înscrise în registrele genealogice oficiale;
d) nu vor putea beneficia de acţiuni sanitare veterinare de prevenire şi
depistare a îmbolnăvirilor în regim de gratuitate;
e) ecvideele acestora nu vor fi admise pe păşunile cu folosinţă colectivă
din domeniul public şi privat al statului, în târguri şi pieţe şi nu vor putea
participa la expoziţii, concursuri şi licitaţii oficiale;
f) nu vor beneficia de despăgubiri în cazul eradicării unor boli majore.
În cazul în care se constată îndepărtarea sau distrugerea
microcipului, pierderea paşaportului sau efectuarea de modificări
nelegale, precum şi refuzul deţinătorului de a permite verificarea
paşaportului, a microcipului sau a dangalelor de individualizare a
ecvideului, organul constatator va anunţa, în maximum 48 de ore, medicul
veterinar, care are obligaţia de a lua măsurile legale în vigoare, inclusiv
posibilitatea confiscării ecvideului.

B.Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile bovine,

ovine, suine şi caprine

CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. 1. - Definiţii
1. animal - un animal domestic din speciile: bovine, inclusiv bubaline -
bubalus bubalus, şi bizoni - bison bison, suine, ovine şi caprine;
2. Baza naţională de date informatice - sistemul naţional integrat de
informaţii şi aplicaţii, ale cărui gestiune şi administrare sunt încredinţate,
conform legii, unui operator;
 3. crotalie auriculară simplă - mijloc de identificare a animalelor,
confecţionat din material plastic, care poartă înregistrat prin imprimare
numărul unic de identificare a animalului;
4. crotalie auriculară electronică - mijloc de identificare a animalelor,
confecţionat din material plastic, care poartă înregistrat prin imprimare
numărul unic de identificare a animalului şi care are încorporat prin
procesul de fabricaţie un transponder;
5. carte/card de exploataţie - documentul de identificare a exploataţiei;
6. deţinător de animale - persoana ce are în posesie permanentă
animale, în calitate de proprietar de animale şi/sau proprietar de
exploataţie, sau are în posesie temporară animale în calitate de îngrijitor
al acestora sau de persoană căreia i s-a încredinţat îngrijirea lor; această
categorie include, fără a se limita la conducătorii grupurilor de animale,
conducătorii mijloacelor de transport în care se găsesc animale, precum
şi administratorii exploataţiilor comerciale, de tip târguri sau expoziţii de
animale, tabere de vară, ferme de animale, centre de colectare a
animalelor şi abatoare;
7. exploataţie - orice incintă împrejmuită cu unul sau mai multe
adăposturi, orice construcţie sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc
în care sunt ţinute, deţinute, îngrijite, tăiate sau manipulate animale;
8. identificarea animalelor - aplicarea mijloacelor oficiale de identificare
care ajută la identificarea permanentă a animalelor, fără a prejudicia
bunăstarea lor, precum şi stabilirea speciei, rasei, sexului şi vârstei
respectivului animal;
9. mamă - o femelă părinte al unui animal, chiar dacă respectivul animal
a fost sau nu produsul unui ovul ori embrion inseminat, dar care exclude
o femelă de la care a fost luat ovulul sau embrionul;
 10. mişcarea animalelor - creşterea sau descreşterea numărului de
animale aflate într-o exploataţie, din oricare motiv, inclusiv naşterea sau
moartea unui animal;
11. operator SNIIA - persoana juridică căreia i s-au încredinţat, în
condiţiile legii, activităţile legate de proiectarea, construirea,
implementarea, operarea şi întreţinerea sistemului privind identificarea şi
înregistrarea animalelor;
12. paşaport - documentul oficial care înregistrează identitatea fiecărui
animal din specia bovină, inclusiv bubaline şi bizoni, al cărui model este
prevăzut în anexa nr. 7;
13. proprietar de animale - persoanele fizice, persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale, asociaţiile
înregistrate legal sau persoanele juridice care au în proprietate animale;
14. proprietar de exploataţie - persoanele fizice, persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale, asociaţiile
înregistrate legal sau persoanele juridice care au în proprietate o
exploataţie;
15. Registrul naţional al exploataţiilor, denumit în continuare RNE -
colecţia de date în format electronic care cuprinde informaţiile de
identificare a fiecărei exploataţii din România;
16. Registrul exploataţiei - colecţia de date în format de hârtie şi/sau
electronic care cuprinde informaţii despre animalele identificate din
exploataţia respectivă şi despre mişcarea acestora, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 1; la exploataţiile nonprofesionale, registrul
exploataţiei este reprezentat de colecţia exemplarelor documentelor care
se remit proprietarului exploataţiei la consemnarea mişcării animalelor,
inclusiv la identificarea iniţială, prin arhivarea respectivelor exemplare, în
ordine cronologică, îndosariate în mod corespunzător şi păstrate prin grija
proprietarului, pentru o perioadă de minimum 3 ani de la data închiderii
exploataţiei;
17. sacrificare pentru consum propriu - sacrificarea animalelor în
exploataţii, carnea, produsele şi subprodusele provenite de la acestea
fiind destinate exclusiv consumului propriu;
18. Sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor, denumit
în continuare SNIIA - totalitatea aplicaţiilor, dispozitivelor, documentelor şi
procedurilor utilizate pentru identificarea şi înregistrarea animalelor;
19. unitate - componenta unei persoane juridice, persoană fizică
autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială care
desfăşoară activităţi autorizate sanitar - veterinar de creştere,
comercializare, colectare ori tăiere a animalelor vii: exploataţii comerciale
de bovine, ovine, caprine, baze de achiziţii pentru animale vii, târguri de
animale vii, şi expoziţii de animale, abatoare, centre de colectare pentru
animale vii, exploataţii de carantină;
20. unitate de neutralizare a deşeurilor de origine animală - unitatea
aparţinând persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate,
întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, asociaţiilor
înregistrate legal sau persoanelor juridice, inclusiv instituţiilor publice,
care desfăşoară activităţi de neutralizare a deşeurilor de origine animală,
în baza autorizării şi/sau aprobării, după caz, potrivit prevederilor legale
în vigoare;
21. vehicule - toate mijloacele de transport rutier, feroviar, naval şi
aerian, autorizate sanitar-veterinar pentru transportul de animale;
22. notificare - înştiinţarea medicului veterinar de liberă practică
împuternicit, prin înscrierea de către deţinătorul de animale în registrul al
cărui model este prevăzut în anexa nr. 9 a datelor cu privire la
evenimentele care au avut loc în cadrul exploataţiei sau cu privire la
aceasta;
 23. mijlocitori de afaceri cu animale vii - persoane fizice autorizate,
întreprindere individuală, întreprindere familială sau persoane juridice
care desfăşoară activităţi de cumpărare şi vânzare de animale vii în
intervalul a 24 de ore, cu mijloace de transport înregistrate/autorizate
sanitar - veterinar, cu respectarea legislaţiei sanitar - veterinare privind
mişcarea animalelor şi care nu dispun obligatoriu de facilităţi/spaţii de
adăpostire;
24. utilizatori SNIIA - persoane fizice, persoane fizice autorizate,
întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, persoane juridice sau
asociaţii înregistrate legal, altele decât medicii veterinari de liberă practică
împuterniciţi, care deţin dreptul de a utiliza SNIIA în baza căruia au acces
şi drept de editare utilizând aplicaţiile electronice disponibile în SNIIA a
datelor privind înregistrarea animalelor pe care le deţin sau pentru care
au obţinut drepturile de operare de date de la deţinătorii animalelor.
25. asociaţie înregistrată legal - persoana juridică de drept privat fără
scop patrimonial, organizată conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi care
are ca scop organizarea activităţii în sectorul de creştere al animalelor din
speciile bovine, ovine, caprine, suine.
Art. 2. - Obiective generale
1.Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte activităţile, atribuţiile,
responsabilităţile, regulile şi documentele referitoare la implementarea şi
operarea SNIIA pe întreg teritoriul României, prin înregistrarea
utilizatorilor, exploataţiilor, identificarea individuală a fiecărui animal şi
înregistrarea fiecărei mişcări a acestuia, în vederea stabilirii trasabilităţii.
 2. Ovinele, caprinele şi bovinele circulă pe teritoriul României numai
dacă sunt identificate şi înregistrate şi însoţite de formulare/documente de
mişcare şi de paşaport, în cazul bovinelor.
3. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), ovinele, caprinele şi bovinele
care sunt destinate tăierii în abator trebuie însoţite şi de certificatul de
sănătate animală pentru animalele vii transportate de la exploataţie la
abator.
4. Persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale, întreprinderile familiale, asociaţiile înregistrate legal sau
persoanele juridice implicate în activităţile SNIIA garantează
confidenţialitatea tuturor datelor colectate, inclusiv a datelor cu caracter
personal.
5. Utilizatorii SNIIA se supun procedurilor de înregistrare la direcţia
sanitar - veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, denumită DSVSA, în vederea obţinerii drepturilor
de acces şi editare în SNIIA.
6.Toate animalele din România sunt identificate în exploataţia în care s-
au născut utilizându-se:
a) o crotalie auriculară simplă cu cod unic de identificare pentru
animalele din specia suine crescute în exploataţiile nonprofesionale;
b) cu două crotalii auriculare, imprimate cu acelaşi cod unic de
identificare, pentru animalele din specia bovine, ovine şi caprine.
7.Toate ovinele şi caprinele născute după 31 decembrie 2009 vor fi
identificate cu o crotalie auriculară simplă şi o crotalie auriculară
electronică, ambele conţinând acelaşi cod unic de identificare al
animalului.
Art. 3. - Excepţii
1.Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (6) şi (7), ovinele şi caprinele
care până la vârsta de 12 luni vor fi tăiate pe teritoriul României pot fi
identificate cu o crotalie auriculară simplă imprimată cu cod unic de
identificare;
2. Ovinele şi caprinele care vor fi ţinute în exploataţie peste vârsta de
12 luni, care fac obiectul mişcării pe teritoriul României între exploataţii de
creştere şi reproducţie sau sunt destinate comerţului intracomunitar sau
exportului, vor fi identificate cu două crotalii auriculare, imprimate cu
acelaşi cod unic de identificare.
Art. 4. - Termene de identificare
1. Animalele sunt identificate cu respectarea următoarelor termene:
a) animalele din speciile bovine, în termen de până la 20 de zile de la
naştere;
b) animalele din specia ovine şi caprine, în termen de până la 9 luni de
la naştere;
c) animalele din specia suine, în termen de până la 60 de zile de la
naştere.
2. Animalele sunt identificate, în orice caz, înaintea mutării acestora în
afara exploataţiei în care s-au născut, dacă aceasta are loc înaintea
termenelor prevăzute la alin. (1).
Art. 5. - Condiţii
1. În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 2 - 4, DSVSA se
asigură că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) fiecare exploataţie este înregistrată în RNE;
b) fiecare utilizator SNIIA este înregistrat;
c) fiecărui proprietar de exploataţie i se eliberează o carte de
exploataţie;
d) animalele sunt identificate şi înregistrate în SNIIA;
e) animalelor din specia bovine li se eliberează un paşaport;
f) fiecare mişcare a animalelor se desfăşoară numai cu
formularele/documentele de mişcare şi este înregistrată în SNIIA.
 g) fiecare furnizor secundar este înregistrat în SNIIA;
h) fiecare mijlocitor de afaceri cu animale vii este înregistrat în SNIIA.
2. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, denumită ANSVSA, supraveghează şi controlează SNIIA.
Art. 6. - Înregistrarea ca utilizator SNIIA
1.În vederea înregistrării ca utilizator SNIIA, proprietarul unităţii trebuie
să depună la DSVSA competentă teritorial următoarele documente:
a) cerere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10;
b) copie a documentului de identitate pentru persoana desemnată cu
atribuţii de acces şi editare date în SNIIA, care devine operatorul de date
pentru înregistrarea animalelor în cadrul exploataţiei;
c) copie a cardului de exploataţie sau documentul eliberat de DSVSA la
înregistrarea exploataţiei în RNE care conţine codul exploataţiei şi datele
proprietarului exploataţiei.
2. În vederea înregistrării ca utilizator SNIIA, reprezentantul asociaţiei
înregistrate legal trebuie să depună la DSVSA următoarele documente:
a) cerere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11;
b) copia documentului de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor
şi fundaţiilor;
c) copia actului constitutiv;
d) copia statutului asociaţiei;
e) documentul legalizat prin care se atestă împuternicirea din partea
proprietarului exploataţiei nonprofesionale de a efectua activitatea de
înregistrare a animalelor către respectiva asociaţie;
f) copie a cardului de exploataţie sau formularul de identificare, prevăzut
în anexa nr. 3, care conţine codul exploataţiei şi datele proprietarului
exploataţiei nonprofesionale pentru care se solicită accesul în SNIIA;
g) copie a documentelor de identitate pentru persoanele desemnate cu
atribuţii de acces şi editare date în SNIIA, care devin operatori de date
pentru înregistrarea animalelor în cadrul asociaţiei; pentru fiecare
operator de date se menţionează codurile exploataţiilor nonprofesionale
pentru care are atribuţii de acces şi editare date în SNIIA.
3. Dreptul de utilizare SNIIA se acordă pentru o perioada de minim 6 luni.
5. Dreptul de utilizare a SNIIA încetează odată cu înregistrarea şi
aprobarea de către DSVSA a unei cereri din partea solicitanţilor prevăzuţi
la alin. (1), (2) şi (3). Orice schimbare a operatorului de date va fi notificată
DSVSA judeţene, comunicându-se totodată datele noului operator.
Dreptul de utilizare a SNIIA pentru o anumită exploataţie încetează
odată cu înregistrarea şi aprobarea de către DSVSA a unei cereri din
partea proprietarului exploataţiei.
6. Excepţie de la prevederile alin. (1), (2) şi (3) fac medicii veterinari de
liberă practică împuterniciţi care acţionează, pentru supravegherea,
prevenirea şi controlul bolilor la animale, al celor transmisibile de la
animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, identificarea şi
înregistrarea bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, în baza
contractelor atribuite în condiţiile legii, de DSVSAJ.
7. Rezultatul evaluării cererilor prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) va fi
comunicat solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrare.
8. La soluţionarea favorabilă a cererii solicitantului, DSVSA înmânează
acestuia CD-ROM-ul de înregistrare care conţine datele de identificare
securizate ale utilizatorului SNIIA şi ale operatorului de date, manualul cu
procedurile de înregistrare în Baza naţională de date informatice, precum
şi adresa de internet la care se accesează modulul demonstrativ,
disponibil pentru explicaţiile referitoare la procedurile de înregistrare a
animalelor.
9. La înmânarea CD - ROM -ului de înregistrare prevăzut la alin. (8),
DSVSA efectuează instruirea solicitantului cu privire la procedurile de
înregistrare a animalelor.
 Art. 7. - Înregistrarea sanitar veterinară a mijlocitorilor de afaceri cu
animale vii
1. În vederea înregistrării, mijlocitorii de afaceri cu animale vii trebuie să
depună la DSVSA următoarele documente:
a) cerere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 12;
b) copie a certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului
şi a documentului prin care se evidenţiază că desfăşoară activităţi
conform codului 342 din Clasificarea Ocupaţiilor din România, denumit în
continuare C.O.R.;
c) documentul care atestă că deţine în proprietate sau prin contract de
închiriere un mijloc de transport înregistrat/autorizat de DSVSA pentru
transportul animalelor vii, potrivit legii;
d) copie a certificatului de înregistrare/autorizare sanitară veterinară
emis de către DSVSA pentru mijlocul de transport;
e) contractul încheiat cu unitatea de neutralizare a subproduselor de
origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, autorizată sanitar
- veterinar, sau copia autorizaţiei sanitar - veterinare a unităţii proprii de
neutralizare care aparţine operatorului economic respectiv, după caz.
2. Cererile de înregistrare ca mijlocitor de afaceri cu animale vii se
depun la DSVSA competentă pentru teritoriul unde îşi are declarat sediul
respectivul solicitant.
3.Rezultatul evaluării cererii va fi comunicat solicitantului în termen de
cel mult 30 de zile de la înregistrare.
4. Documentul de înregistrare, prevăzut în anexa nr. 13, emis de
DSVSA la soluţionarea favorabilă a cererii solicitantului, conţine codul de
înregistrare repartizat de SNIIA, pe care mijlocitorul de afaceri cu animale
vii îl va folosi pentru înregistrarea în documentele de mişcare a animalelor
achiziţionate şi comercializate.
Art. 8. - Înregistrarea exploataţiilor
 1. Fiecare exploataţie din România trebuie înregistrată în RNE, prin
atribuirea unui cod alfanumeric unic şi permanent generat de SNIIA prin
grija operatorului acestuia, de către:
a) medicul veterinar de liberă practică împuternicit, numai pentru
exploataţiile nonprofesionale, taberele de vară şi stâne;
b) DSVSA, numai pentru unităţi, după autorizarea sanitară veterinară a
acestora.
2.Toate exploataţiile din România trebuie să aibă câte o carte de
exploataţie, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 2,
emisă de către operatorul SNIIA şi distribuită proprietarului exploataţiei
prin grija medicului veterinar de liberă practică împuternicit, sub
coordonarea DSVSA, în cazul exploataţiilor nonprofesionale, respectiv
ridicată de la sediul DSVSA, în cazul exploataţiilor comerciale şi al
exploataţiilor comerciale de tip A.
Art. 9. - Închiderea sau redeschiderea exploataţiilor
1. Exploataţiile, cu excepţia celor care fac obiectul unei interdicţii sau
restricţii de orice fel, se consideră închise din momentul în care nu mai
sunt înregistrate animale la codul de exploataţie respectiv.
2. Redeschiderea unei exploataţii se realizează de către SNIIA ca
urmare a mişcării animalelor având ca destinaţie exploataţia respectivă.
3.În cazul închiderii temporare sau permanente a unei exploataţii
comerciale se procedează după cum urmează:
a) în cazul în care o exploataţie comercială este închisă temporar sau
definitiv, înregistrarea în RNE se face prin schimbarea stării unităţii din
"activă" în "suspendată" în ziua emiterii respectivului ordin, prin grija
DSVSA şi pe baza ordonanţei de închidere;
b) după închiderea temporară sau definitivă a unei exploataţii
comerciale, SNIIA nu permite tranzacţii de animale având această
destinaţie decât după parcurgerea procedurii prevăzute la lit. c);
 c) redeschiderea unei exploataţii comerciale închise temporar în urma
nerespectării legislaţiei în vigoare sau la cererea proprietarului se
realizează de către DSVSA, prin modificarea în RNE a stării unităţii din
"suspendată" în "activă", ca urmare a remedierii cauzelor care au condus
la aceasta sau pe baza solicitării proprietarului exploataţiei, după caz.
4. SNIIA stochează informaţiile oricărei exploataţii pe o durată de 3 ani
consecutivi din momentul în care nu mai există niciun animal în
exploataţie.

CAPITOLUL II
Obligaţiile proprietarilor exploataţiilor nonprofesionale,
ale proprietarilor şi deţinătorilor de animale
în cazul în care identificarea şi înregistrarea
animalelor este efectuată de către medicul
veterinar de liberă practică împuternicit

Art. 10. - Obligaţii privind regimul exploataţiilor nonprofesionale

În cazul constituirii unei noi exploataţii sau al intrării unui animal într-o
exploataţie care nu a avut animale în ultimii 3 ani, proprietarul acesteia
este obligat să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit
cu 7 zile înainte de producerea evenimentului, intenţia respectivă, în
vederea înregistrării exploataţiei în RNE, furnizând acestuia datele de
identificare menţionate în formularul de identificare, al cărui model este
prevăzut în anexa nr. 3.
2. Fiecare proprietar de exploataţie este obligat să colaboreze cu
medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau cu medicul veterinar
oficial, după caz, în vederea înregistrării exploataţiei şi desfăşurării altor
activităţi, după cum urmează:
 a) în cazul unei exploataţii existente, proprietarul exploataţiei are
următoarele obligaţii:
1. să permită medicului veterinar oficial să desfăşoare controale şi
inspecţii sanitar-veterinare la toate exploataţiile şi pentru toate animalele;
2. să ofere medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi sau
medicilor veterinari oficiali, după caz, răspunsuri corecte referitoare la
informaţiile solicitate, respectiv numele, prenumele, codul numeric
personal şi adresa proprietarului exploataţiei, adresa exploataţiei, precum
şi datele despre deţinătorul animalelor;
3. să declare medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi sau
medicilor veterinari oficiali, după caz, în perioada prevăzută de lege, orice
modificare apărută în datele deja colectate cu privire la animale şi
exploataţie;
4. să păstreze în mod corespunzător registrul exploataţiei, să îl
actualizeze şi să îl arhiveze pentru control sanitar-veterinar pentru o
perioadă de minimum 3 ani de la data închiderii exploataţiei;
b) în cazul deschiderii sau redeschiderii unei exploataţii, proprietarul
acesteia informează medicul veterinar de liberă practică împuternicit cu 7
zile înainte, despre respectiva intenţie de deschidere a activităţii.
(3) În completarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), proprietarul
exploataţiilor declară medicului de liberă practică împuternicit închiderea
temporară ori definitivă a activităţii exploataţiei, cu 7 zile înainte de
producerea evenimentului.
4. Proprietarul exploataţiei păstrează pentru activităţi de control sanitar-
veterinar toate documentele privind identificarea şi înregistrarea
exploataţiei şi a animalelor care îi sunt remise.
5. Proprietarul exploataţiei păstrează în bune condiţii cartea
exploataţiei, prezentând-o la fiecare înregistrare a unei mişcări în/din
exploataţia sa;
 6. Proprietarul exploataţiei comunică în termen de maximum 7 zile
pierderea sau furtul acesteia medicului veterinar de liberă practică
împuternicit, prin intermediul căruia completează formularul de declarare
eveniment, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5;
7. Pe baza formularului de declarare eveniment, proprietarului
exploataţiei i se eliberează de către operatorul SNIIA un duplicat, contra
cost.
Art. 11. - Obligaţii privind identificarea şi mişcarea animalelor din
exploataţiile nonprofesionale:
1. Fiecare proprietar de exploataţie are obligaţia de a colabora cu
medicul veterinar de liberă practică împuternicit, în vederea identificării şi
înregistrării animalelor din exploataţia sa.
Fiecare deţinător de animale achiziţionează, direct de la un furnizor
primar sau de la un furnizor secundar, mijloacele de identificare necesare
identificării animalelor deţinute.
2.Proprietarul exploataţiei trebuie să permită accesul în exploataţie doar
animalelor identificate conform legislaţiei în vigoare şi doar celor care sunt
însoţite de formularele/documentele de mişcare, iar în cazul bovinelor, şi
de paşaport.
3. În termen de 7 zile de la achiziţionarea sau încredinţarea oricăror
animale din speciile care fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare,
proprietarul exploataţiei sau deţinătorul de animale notifică prezenţa
respectivelor animale în exploataţie medicului veterinar de liberă practică
împuternicit.
4.Fiecare proprietar de exploataţie, proprietar de animale sau deţinător
al acestora are obligaţia de a notifica medicului veterinar de liberă practică
împuternicit orice intenţie de mişcare a animalelor; în acest scop, solicită
medicului veterinar de liberă practică împuternicit eliberarea formularului
de mişcare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4.
 5. În cazul vânzării animalelor, cu excepţia suinelor, direct din
exploataţia nonprofesională către o exploataţie comercială sau un
mijlocitor de afaceri pentru animale vii, deţinătorul animalelor predă
medicului veterinar împuternicit exemplarul negru al documentului de
mişcare completat şi semnat de deţinător la predarea animalelor către noii
deţinători.
6. În cazul cumpărării animalelor de la o exploataţie comercială sau
mijlocitor de afaceri cu animale vii, noul deţinător păstrează şi arhivează
în registrul exploataţiei exemplarul albastru al documentului de mişcare şi
predă medicului veterinar de liberă practică împuternicit exemplarul negru
al acestui document în cel mult 7 zile de la intrarea animalelor în
exploataţie.
7. Pentru animalele din specia bovine, suplimentar faţă de cerinţele
prevăzute la alin. (1) - (6), noul deţinător de animale are obligaţia de a
solicita înregistrarea mişcării şi în paşaportul bovinei, în cazul în care
această mişcare are ca rezultat schimbarea deţinătorului sau a
exploataţiei.
8. Numai animalele înscrise în formularul/documentul de mişcare pot fi
mutate dintr-o exploataţie în alta, inclusiv cele având drept destinaţie un
abator, în vederea tăierii.
9. Deţinătorul de animale are obligaţia de a avea asupra sa pe timpul
mişcării animalelor următoarele documente:
a) paşaportul, în cazul animalelor din specia bovine;
b) la ieşirea animalelor către altă exploataţie, formularul de mişcare
albastru - matcă şi cupon;
c) la intrarea în exploataţie a animalelor provenite din unităţi,
documentul de mişcare exemplarele albastru şi negru.
10. La achiziţionarea animalelor, noul deţinător este obligat să aibă
asupra sa un document care să conţină codul exploataţiei de destinaţie -
carte de exploataţie, copie după formularul de identificare sau
împuternicire din partea proprietarului exploataţiei de destinaţie.
11. În cazul în care animalul care a ieşit către exploataţii de tip târguri
de animale vii, baze de achiziţii pentru animale vii sau expoziţii de
animale, s-a întors în exploataţia de origine, deţinătorul acestuia are
obligaţia de a notifica medicul veterinar de liberă practică împuternicit, prin
predarea către acesta a exemplarului negru al documentului de mişcare.
12. Proprietarul exploataţiei are obligaţia de a reţine, de a păstra şi de a
arhiva în registrul exploataţiei exemplarele verzi - matcă şi/sau albastru -
cupon ale tuturor formularelor de mişcare eliberate pentru animalele care
au fost şi/sau sunt în exploataţie, precum şi exemplarele verzi şi albastre
ale documentelor de mişcare pentru animalele care au fost şi/sau sunt în
exploataţie, după caz.
13.În vederea monitorizării mişcării animalelor, deţinătorul acestora are
obligaţia de a prezenta organelor de control şi inspecţie sanitar-veterinară
documentele de însoţire a animalelor pe parcursul mişcării acestora.
14. La sosirea animalelor în exploataţii de tip târguri de animale vii, baze
de achiziţii pentru animale vii sau expoziţii de animale, deţinătorul
acestora are obligaţia de a prezenta medicului veterinar de liberă practică
împuternicit cu activitatea din unitatea respectivă formularele de mişcare
şi predă reprezentantului unităţii exemplarul albastru al acestor formulare.
15. La constituirea unei exploataţii de tip stână şi tabără de vară, prin
încredinţarea animalelor către un deţinător sau către proprietarul acelei
exploataţii, acesta preia numai animale care sunt însoţite de
formularul/documentul de mişcare.
16. În perioada în care animalele se află într-o exploataţie de tip stână
şi tabără de vară, proprietarul acesteia sau deţinătorul animalelor are
obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa formularele/documentele de
mişcare ale tuturor animalelor din respectiva exploataţie.
 17. În cazul evenimentelor de tip sacrificare a animalelor pentru consum
propriu, moarte sau dispariţie a animalelor, pierdere a crotaliilor aplicate
animalelor, pierdere a cărţii de exploataţie sau a paşaportului în cazul
bovinelor, precum şi regăsire a animalului, deţinătorul animalelor notifică
medicul veterinar de liberă practică împuternicit despre acestea, în termen
de maximum 7 zile de la producerea evenimentului.
18. În cazul evenimentului de tip sacrificare a animalelor pentru consum
propriu deţinătorul animalelor are obligaţia de a preda medicului veterinar
de liberă practică împuternicit crotaliile auriculare ale animalelor
sacrificate.
19.În cazul evenimentului de tip moarte a animalelor, crotaliile auriculare
nu se îndepărtează.
20. În cazul bovinelor, paşaportul este predat medicului veterinar de
liberă practică împuternicit, în termen de maximum 7 zile de la producerea
evenimentului care are drept consecinţă lipsa bovinei din exploataţie, cu
excepţia evenimentului de mişcare către o altă exploataţie.
21.DSVSA eliberează contra cost paşapoartele duplicat, în termen de
maximum 3 zile de la data solicitării, pe baza formularului de declarare
eveniment în care este consemnată pierderea paşaportului şi a
înregistrării acestuia în Baza naţională de date informatice; costul
paşapoartelor duplicat se stabileşte de fiecare DSVSA, în funcţie de
cheltuielile generate de emiterea acestora.
22. În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra animalelor din
specia bovine prin vânzare sau donaţie, vechiul proprietar are obligaţia de
a preda noului deţinător paşaportul bovinei.
23.În cazul moştenirii animalelor din specia bovine, noul deţinător, în
cazul în care nu intră în posesia paşaportului, are obligaţia de a solicita
eliberarea unui duplicat, conform prevederilor prezentei norme.
Art. 12. - Obligaţii privind transportul animalelor vii
 Orice persoană care transportă animale pe teritoriul României are
următoarele obligaţii:
a) să accepte doar animalele identificate, care sunt însoţite de
formularul/documentul de mişcare sau de documentele obligatorii
necesare în cazul comerţului intracomunitar sau al exportului către ţări
terţe, precum şi de paşaport, în cazul bovinelor;
b) să verifice la îmbarcare, pentru fiecare animal, corespondenţa dintre
paşaport, formularul/documentul de mişcare şi crotalii auriculare, pentru
animalele din specia bovine, precum şi corespondenţa dintre crotaliile
auriculare şi formularul/documentul de mişcare, pentru celelalte specii de
animale;
c) să prezinte persoanelor responsabile de controlul sanitar - veterinar
animalele şi toate documentele prevăzute la lit. a);
d) să asigure bunăstarea animalului pe parcursul întregii călătorii, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) să transporte animalele în vehicule înregistrate/autorizate sanitar -
veterinar în acest scop.

CAPITOLUL III
Obligaţiile proprietarilor de exploataţii, proprietarilor
sau deţinătorilor de animale în cazul în care identificarea
şi înregistrarea animalelor este efectuată de către aceştia
sau prin asociaţiile înregistrate legal

Art. 13. - Obligaţii privind regimul exploataţiilor

1.În cazul constituirii unei noi exploataţii sau al intrării unui animal într-o
exploataţie care nu a avut animale în ultimii 3 ani, proprietarul acesteia
este obligat să notifice DSVSA, cu 7 zile înainte de producerea
evenimentului, intenţia respectivă, în vederea înregistrării exploataţiei în
RNE, furnizând acestuia datele de identificare.
2. În cazul unei exploataţii existente, fiecare proprietar de exploataţie
are următoarele obligaţii:
a) să permită medicului veterinar oficial să desfăşoare controale şi
inspecţii sanitar-veterinare la toate exploataţiile şi pentru toate animalele;
b) să ofere medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi sau
medicilor veterinari oficiali, după caz, răspunsuri corecte referitoare la
informaţiile solicitate, respectiv numele, prenumele/denumirea, codul
numeric personal/CUI, şi adresa proprietarului exploataţiei, adresa
exploataţiei, precum şi datele despre deţinătorul animalelor;
c) să declare medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi sau
medicilor veterinari oficiali, după caz, în perioada prevăzută de lege, orice
modificare apărută în datele deja colectate cu privire la exploataţie;
d) să păstreze în mod corespunzător registrul exploataţiei, să îl
actualizeze şi să îl arhiveze pentru control sanitar-veterinar pentru o
perioadă de minimum 3 ani de la data închiderii exploataţiei.
e) să ridice de la sediul DSVSA documentele de mişcare necesare
desfăşurării activităţii şi să achite contravaloarea acestora.
3. În cazul deschiderii sau redeschiderii unei exploataţii, proprietarul
acesteia informează medicul veterinar oficial, cu 7 zile înainte, despre
respectiva intenţie de deschidere a activităţii.
4. În completarea obligaţiilor prevăzute la alin. (2), proprietarul
exploataţiilor declară medicului veterinar oficial, închiderea temporară ori
definitivă a activităţii exploataţiei, cu 7 zile înainte de producerea
evenimentului.
5. Proprietarul exploataţiei păstrează pentru activităţi de control sanitar-
veterinar toate documentele care îi sunt remise privind identificarea şi
înregistrarea exploataţiei şi a animalelor.
 6. Proprietarul exploataţiei păstrează în bune condiţii cartea
exploataţiei; în cazul pierderii sau furtului acesteia, proprietarului
exploataţiei i se eliberează de către operatorul SNIIA un duplicat, contra
cost.
Art. 14. - Obligaţii privind identificarea şi mişcarea animalelor
1. Fiecare deţinător are obligaţia de a identifica şi înregistra animalele
deţinute în condiţiile prevăzute la art. 2-5.
2. Fiecare deţinător de animale achiziţionează, direct de la un furnizor
primar sau de la un furnizor secundar, mijloacele de identificare necesare
identificării animalelor deţinute.
3. Deţinătorul animalului va înregistra în registrul exploataţiei naşterea
animalului în aceeaşi zi cu identificarea lui, în cazul bovinelor înregistrând
totodată şi codul crotaliei auriculare a mamei; de asemenea, deţinătorul
animalului este responsabil de înregistrarea naşterii animalului şi în
SNIIA, în termen de 7 zile de la identificarea lui, în cazul bovinelor
înregistrându-se totodată şi codul crotaliei auriculare a mamei; paşaportul
bovinei va fi ridicat de la DSVSA în termen de 14 zile de la înregistrarea
animalului în SNIIA.
4.Proprietarul sau administratorul exploataţiei trebuie să permită
accesul în exploataţie doar animalelor identificate conform legislaţiei în
vigoare şi doar celor care sunt însoţite de formularele/documentele de
mişcare, iar în cazul bovinelor, şi de paşaport.
5. La achiziţionarea sau încredinţarea oricăror animale din speciile care
fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare, deţinătorul de animale
înregistrează în aceeaşi zi în registrul exploataţiei intrarea/ieşirea
respectivelor animale în/din exploataţie şi este responsabil de
înregistrarea mişcării în SNIIA, în termen de cel mult 3 zile de la
intrarea/ieşirea animalului.
 6. În cazul în care încredinţarea animalelor se face către un mijlocitor
de afaceri cu animale vii, în documentul de mişcare va fi completat codul
de înregistrare al acestuia, iar la înregistrarea mişcării în SNIIA va fi, de
asemenea, înregistrat acest cod ca şi destinaţie intermediară a
animalelor.
7. În cazul în care, achiziţionarea animalelor se face de la un mijlocitor
de afaceri cu animale vii la înregistrarea mişcării în SNIIA va fi completat,
de asemenea, codul de înregistrare al acestuia.
8.Deţinătorul animalelor are obligaţia ca la orice mişcare a acestora să
completeze documentul de mişcare al animalelor, al cărui model este
prevăzut în anexa nr. 8.
9. Pentru animalele din specia bovine, suplimentar faţă de cerinţele
prevăzute la alin. (1)-(4), noul deţinător de animale are obligaţia de a
înregistra mişcarea şi în paşaportul bovinei, în cazul în care această
mişcare are ca rezultat schimbarea deţinătorului sau a exploataţiei.
10. Numai animalele înscrise în documentul de mişcare pot fi mutate
dintr-o exploataţie în alta, inclusiv cele având drept destinaţie un abator,
în vederea tăierii.
11. Deţinătorul de animale are obligaţia de a avea asupra sa pe timpul
mişcării animalelor următoarele documente:
a) paşaportul, în cazul animalelor din specia bovine;
b) documentul de mişcare - exemplarele albastru, roşu şi negru.
12. La achiziţionarea animalelor, noul deţinător este obligat să aibă
asupra sa un document care să conţină codul exploataţiei de destinaţie -
carte de exploataţie, copie după documentul de identificare sau
împuternicire din partea proprietarului exploataţiei de destinaţie.
13.Proprietarul exploataţiei are obligaţia de a reţine, de a păstra şi de a
arhiva exemplarele verde şi/sau albastru ale tuturor documentelor de
mişcare eliberate pentru animalele care au fost şi/sau sunt în exploataţie.
 14. În vederea monitorizării mişcării animalelor, deţinătorul acestora are
obligaţia de a prezenta organelor de control şi inspecţie sanitar-veterinară
documentele de însoţire a animalelor pe parcursul mişcării acestora.
15. La sosirea animalelor în exploataţii de tip târguri de animale vii, baze
de achiziţii pentru animale vii sau expoziţii de animale, deţinătorul
acestora are obligaţia de a prezenta medicului veterinar de liberă practică
împuternicit cu activitatea din unitatea respectivă documentele de mişcare
şi predă reprezentantului unităţii exemplarul albastru al acestor
documente.
16. La constituirea unei exploataţii de tranzit de tip stână sau tabără de
vară, prin încredinţarea animalelor către un deţinător sau către
proprietarul acelei exploataţii de tranzit, acesta preia numai animale care
sunt însoţite de formularul/documentul de mişcare.
17. În perioada în care animalele se află într-o exploataţie de tranzit de
tip stână sau tabără de vară, proprietarul acesteia sau deţinătorul
animalelor are obligaţia de a avea la dispoziţia organelor de control
formularele/documentele de mişcare ale tuturor animalelor din respectiva
exploataţie.
18. În cazul evenimentelor de tip sacrificare a animalelor pentru consum
propriu, moarte sau dispariţie a animalelor, pierdere a crotaliilor aplicate
animalelor, pierdere a cărţii de exploataţie sau a paşaportului în cazul
bovinelor, precum şi regăsire a animalului, deţinătorul animalelor
înregistrează în aceeaşi zi evenimentul în registrul exploataţiei şi are
responsabilitatea pentru înregistrarea evenimentului în SNIIA, în termen
de cel mult 7 zile de la producerea lui.
19.În cazul evenimentului de tip sacrificare a animalelor pentru consum
propriu deţinătorul animalelor are obligaţia de a preda medicului veterinar
oficial al circumscripţiei sanitar - veterinare zonale crotaliile auriculare ale
animalelor sacrificate.
 20.În cazul evenimentului de tip moarte a animalelor, crotaliile auriculare
nu se îndepărtează.
21. În cazul bovinelor, paşaportul este predat medicului veterinar oficial
al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale, în termen de cel mult 7 zile de
la producerea evenimentului care are drept consecinţă lipsa bovinei din
exploataţie, cu excepţia evenimentului de mişcare către o altă exploataţie.
22. DSVSA eliberează contra cost paşapoartele duplicat, în termen de
maximum 3 zile de la data solicitării, pe baza cererii în care este
consemnată pierderea paşaportului şi a înregistrării acestui eveniment în
Baza naţională de date informatice; costul paşapoartelor duplicat se
stabileşte de fiecare DSVSA, în funcţie de cheltuielile generate de
emiterea acestora.
Art. 15. - Obligaţii privind activitatea din abatoare
1.Fiecare abator deţine şi actualizează un registru al abatorului, care
este inscripţionat cu codul abatorului atribuit de SNIIA.
2. Administratorul abatorului, în calitate de deţinător de animale, este
responsabil pentru menţinerea şi actualizarea registrului abatorului şi are
următoarele obligaţii:
a) să permită accesul în abator numai animalelor identificate, care sunt
însoţite de un formular/document de mişcare, precum şi de paşaport, în
cazul bovinelor;
b) să verifice, pentru fiecare animal, dacă există concordanţă între codul
unic de identificare şi documentele prevăzute la lit. a);
c) sub supravegherea medicului veterinar oficial responsabil cu
activitatea din abator să înlăture crotaliile auriculare ale tuturor animalelor
tăiate şi să efectueze, pentru fiecare pereche de crotalii recuperate de la
animalele sacrificate, o secţiune transversală, perpendicular pe pinul de
penetrare pentru partea "tată", respectiv canal de joncţiune, pentru partea
"mamă"; secţiunea este efectuată astfel încât să includă codul de bare
înscris pe fiecare componentă a crotaliei; prin grija administratorului
abatorului, toate crotaliile auriculare înlăturate se distrug prin incinerare
fie în crematoriile proprii, caz în care se întocmeşte un proces-verbal de
incinerare semnat şi de medicul veterinar oficial responsabil cu activitatea
din abator, fie în unităţi specializate, caz în care se face dovada predării
lor către unitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală cu care
abatorul are încheiat un contract;
d) să înregistreze în registrul abatorului cel puţin următoarele date
referitoare la animalele tăiate: data tăierii, codul unic de identificare
animalului, codul exploataţiei de origine, codul de înregistrare al
mijlocitorului de afaceri cu animale vii de la care s-au achiziţionat
animalele, dacă este cazul, numărul animalelor tăiate, numărul lotului de
animale, greutatea carcasei, codul de identificare al carcasei, destinaţia
cărnii, numărul autorizaţiei de transport şi numărul de înmatriculare al
vehiculului cu care au fost transportate animalele la abator, numărul
autorizaţiei de transport şi numărul de înmatriculare al vehiculului care
efectuează transportul carcasei;
e) să actualizeze zilnic registrul abatorului şi să îl păstreze pentru control
o perioadă de cel puţin 3 ani după închiderea activităţii;
f) să preia de la deţinătorul animalelor din specia bovine, destinate tăierii
în abator, paşapoartele acestora, să le semneze, să aplice ştampila
unităţii în rubrica prevăzută în paşaport pentru administratorul abatorului
şi să le înmâneze medicului veterinar oficial din cadrul circumscripţiei
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor la fiecare sfârşit de lună
pentru bovinele tăiate în luna respectivă;
g) să arhiveze în ordine cronologică formularele/documentele de
mişcare destinate noului deţinător de animale şi să le păstreze pentru
controlul sanitar-veterinar pentru o perioadă de cel puţin 3 ani;
 h) să înregistreze în SNIIA intrarea animalelor în abator, precum şi
tăierea sau, dacă este cazul, moartea acestora, în termen de cel mult 3
zile de la producerea evenimentului, înregistrând codul exploataţiei-sursă
şi codul de înregistrare al mijlocitorului de afaceri cu animale vii de la care
a achiziţionat animalele, dacă este cazul, precum şi codul formularului sau
al documentului de mişcare.
3. Registrul abatorului poate fi păstrat pe suport hârtie sau pe suport
electronic.
Art. 16. - Obligaţii în cazul achiziţionării de animale prin comerţ
intracomunitar sau prin import
În cazul achiziţionării de animale prin comerţ intracomunitar sau prin
import din ţări terţe, deţinătorul are următoarele obligaţii:
a) identifică, în termen de cel mult 7 zile de la data importului, animalele
provenite din ţările terţe, în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitar - veterinare;
b) este responsabil de înregistrarea în SNIIA a animalelor importate, în
cel mult 7 zile de la identificarea acestora, menţionând corespondenţa
dintre codul de identificare din ţara terţă şi noul cod de identificare obţinut
prin crotaliere.
c) în cazul animalelor provenite din state membre ale Uniunii Europene,
este responsabil de înregistrarea animalului în SNIIA în cel mult 7 zile de
la intrarea acestora în exploataţie, păstrând crotaliile auriculare din statul
membru de origine şi specificând codul unic de identificare al mamei;
d) ridică noul paşaport al bovinei de la DSVSA în termen de 14 zile de
la înregistrarea animalului în SNIIA;
e) predă la DSVSA paşapoartele bovinelor provenite din state membre
ale Uniunii Europene la ridicarea paşapoartelor noi emise de DSVSA.
Art. 17. - Obligaţii privind activitatea în târgul de animale vii, baza de
achiziţii pentru animale vii şi expoziţia de animale
 Proprietarul târgului de animale vii, bazei de achiziţii pentru animale vii
şi expoziţiei de animale are următoarele obligaţii:
a) să arhiveze în dosare separate pentru fiecare zi în care funcţionează
exemplarul albastru al formularului de mişcare sau exemplarul albastru al
documentului de mişcare, după caz, destinate unităţii, care au însoţit
animalele la intrarea în aceasta;
b) să elibereze documente de mişcare pentru animalele ce părăsesc
unitatea, completând datele referitoare la exploataţia de destinaţie;
c) să înregistreze în SNIIA, în aceeaşi zi, trecerea animalelor prin unitate,
înregistrând, în acelaşi timp, dacă animalul şi-a schimbat sau nu
proprietarul; în cazul în care animalul şi-a schimbat proprietarul, are
obligaţia să înregistreze şi codul exploataţiei noului proprietar sau codul
mijlocitorului de afaceri, după caz.
Art. 18. - Obligaţii în cazul vânzării de animale prin comerţ intracomunitar
sau export
În cazul vânzării de animale prin comerţ intracomunitar sau export
deţinătorul animalului, este responsabil de înregistrarea în SNIIA a
evenimentului de ieşire la comerţ intracomunitar sau export, în termen de
maximum 2 zile de la producerea evenimentului, menţionând totodată şi
ţara de destinaţie.

CAPITOLUL V
Obligaţiile medicului veterinar de liberă practică împuternicit

Art. 20. - Obligaţii privind identificarea şi înregistrarea exploataţiilor

1.Medicul veterinar de liberă practică împuternicit verifică şi
actualizează permanent datele cu privire la exploataţiile şi animalele
pentru care este împuternicit, inclusiv pe cele referitoare la exploataţiile
comerciale de tip A, potrivit legii, ca urmare a notificării deţinătorilor de
animale sau ca urmare a efectuării acţiunilor sanitare veterinare.
2. În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin.(1), medicul
veterinar de liberă practică împuternicit efectuează următoarele activităţi:
a) răspunde solicitării de înregistrare doar a exploataţiilor
nonprofesionale, taberelor de vară şi stânelor, în maximum 7 zile de la
primirea acesteia, şi completează toate rubricile destinate identificării
acestora, conform formularului de identificare;
b) actualizează datele aparţinând exploataţiilor din RNE cu privire la:
schimbarea proprietarului, modificarea domiciliului proprietarului,
schimbarea numelui proprietarului, divizarea exploataţiilor
nonprofesionale în urma partajului efectuat în condiţiile legii, pe baza
cererii proprietarului şi a documentelor justificative; copiile documentelor
în baza cărora s-a făcut schimbarea datelor în SNIIA sunt păstrate la
medicul veterinar de liberă practică împuternicit şi de DSVSA cel puţin 3
ani; modificarea datelor în SNIIA este efectuată în maximum 3 zile de la
prezentarea de către proprietar a cererii şi a documentelor justificative;
c) răspunde solicitării de actualizare a datelor de identificare ale
exploataţiilor nonprofesionale, care au fost reorganizate ca exploataţii
comerciale de tip A, înregistrate sanitar-veterinar, potrivit legii, de către
DSVSA.
3. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit distribuie cărţile de
exploataţie, în termen de maximum 7 zile calendaristice de la primirea lor,
prin înmânare către proprietarul exploataţiei, respectiv deţinătorul
animalelor, efectuând totodată un scurt instructaj privind funcţiile cărţii,
precum şi obligaţiile ce revin deţinătorului acestora.
4. În cazul închiderii definitive a unei exploataţii, medicul veterinar de
liberă practică împuternicit preia cartea exploataţiei respective şi o
transmite în termen de maximum 30 de zile către DSVSA.
 5. În cazul înfiinţării unei exploataţii noi, medicul veterinar de liberă
practică împuternicit completează formularul de identificare, iar la primirea
cărţii de exploataţie de la DSVSA o înmânează, pe bază de semnătură,
proprietarului exploataţiei.
6.În cazul pierderii, furtului sau dispariţiei cărţii de exploataţie, medicul
veterinar de liberă practică împuternicit anunţă operatorul SNIIA prin
înregistrarea evenimentului în SNIIA.
7. La primirea duplicatului cărţii de exploataţie eliberat de către
operatorul SNIIA, medicul veterinar de liberă practică împuternicit îl
înmânează proprietarului exploataţiei.
Art. 21. - Obligaţiile privind identificarea şi înregistrarea animalelor
1. Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sunt responsabili cu
efectuarea identificării animalelor şi cu înregistrarea acestora în SNIIA, în
cazul exploataţiilor pentru care a fost împuternicit, potrivit legii.
2. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele
obligaţii:
a) în termen de maximum 7 zile de la notificarea proprietarului, să
identifice animalele, înregistrând totodată proprietarul acestora, precum şi
deţinătorul lor, dacă acesta este diferit de proprietar;
b) să completeze rubricile destinate identificării animalelor, prin
înscrierea codului crotaliei, precum şi a informaţiilor solicitate în formularul
de identificare;
c) să introducă în SNIIA, în maximum 3 zile de la aplicarea mijlocului de
identificare, datele cu privire la exploataţiile şi animalele identificate, pe
echipamentele de calcul şi de comunicaţii puse la dispoziţie de către
operatorul SNIIA;
d) să păstreze exemplarul roşu al formularului de identificare, să
înmâneze exemplarul verde al acestuia proprietarului exploataţiei şi să
expedieze în original exemplarul albastru al formularului de identificare
către DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;
e) în cazul constatării într-o exploataţie a existenţei unui animal
neidentificat, care nu este produsul vreunei femele din exploataţia în
cauză, să anunţe medicul veterinar oficial zonal;
f) în cazul în care deţinătorul unui animal nu poate face dovada
identificării şi trasabilităţii animalului în cauză, să considere acest animal
cu risc major în difuzarea de boli, să îl pună sub restricţie şi să îl distrugă
conform prevederilor legale, pe cheltuiala deţinătorului şi respectând
normele de bunăstare a animalelor.
Art. 22. - Obligaţiile privind mişcarea animalelor
1. În cazul mişcării animalelor având ca efect descreşterea numărului
de animale în exploataţia de referinţă, ca urmare a vânzărilor, donaţiilor
sau încredinţărilor de animale - turmă în transhumanţă care pleacă cu
cioban, medicul veterinar de liberă practică împuternicit întocmeşte şi
eliberează un formular de mişcare, pentru fiecare animal sau grup de
animale, astfel:
a) răspunde solicitării proprietarului exploataţiei sau a deţinătorului de
animale în maximum 3 zile de la primirea acesteia;
b) completează formularul de mişcare şi eliberează exemplarele
albastru şi verde - matca şi cuponul acestora - pentru fiecare animal sau
grup de animale, după caz, care urmează să fie mutat în afara exploataţiei
şi care are o destinaţie comună; formularul de mişcare este valabil până
la data sosirii animalelor în exploataţia de destinaţie, dar nu mai mult de
3 zile de la eliberare; în situaţia grupurilor de animale aflate în mişcare de
tip transhumanţă, formularul de mişcare este valabil până la data sosirii
animalelor în exploataţia de destinaţie;
c) înregistrează în SNIIA mişcarea animalelor, în aceeaşi zi cu
eliberarea formularelor de mişcare;
 d) păstrează exemplarul roşu al formularului de mişcare emis şi îl
arhivează în ordine cronologică.
2.În cazul mişcării animalelor având ca efect creşterea numărului de
animale în exploataţia de referinţă, respectiv naşteri, cumpărări,
încredinţări, medicul veterinar de liberă practică împuternicit procedează
după cum urmează:
a) în cazul naşterilor:
1. aplică animalelor născute în exploataţie mijloacele oficiale de
identificare în termen de 7 zile de la solicitare;
2. completează rubricile destinate identificării animalelor, prin înscrierea
codului crotaliei auriculare în formularul de identificare menţionând
totodată şi datele proprietarului; în cazul bovinelor înregistrează şi datele
corecte referitor la codul crotaliei auriculare a mamei;
3. semnează formularul de identificare, prezintă formularul respectiv
deţinătorului pentru a fi semnat şi de către acesta, păstrează exemplarul
roşu al formularului de identificare şi îl arhivează în ordine cronologică,
înmânează exemplarul verde deţinătorului şi predă exemplarul albastru al
formularului de identificare către DSVSA, în prima decadă a lunii
următoare;
4. înregistrează evenimentul în SNIIA, în maximum 3 zile de la
identificarea animalelor; în cazul bovinelor va înregistra în SNIIA şi datele
corecte referitor la codul crotaliei auriculare a mamei;
b) în cazul cumpărărilor, al încredinţărilor sau al transferului:
1. răspunde solicitării deţinătorului de animale în maximum 3 zile de la
primirea acesteia;
2. preia de la deţinătorul animalelor exemplarul albastru matca al
formularului de mişcare şi înregistrează datele în SNIIA în aceeaşi zi;
3. în cazul bovinelor, suplimentar faţă de prevederile pct. 1 şi 2,
completează în paşaportul bovinei datele cu privire la eveniment,
semnează şi parafează în rubricile destinate medicului veterinar de liberă
practică împuternicit.
4.În cazul preluării exemplarului negru al documentului de mişcare de
la deţinătorul animalelor, înregistrează în SNIIA evenimentul de
intrare/ieşire a animalelor în/din exploataţie, în termen de cel mult 3 zile
de la preluarea documentului.
Art. 23. - Obligaţiile privind înregistrarea unor evenimente
În vederea înregistrării unor evenimente de tip sacrificare a animalelor
pentru consum propriu, moarte sau dispariţie a animalelor, pierdere a
crotaliilor aplicate animalelor, pierdere a cărţii de exploataţie sau a
paşaportului în cazul bovinelor, precum şi regăsire a animalului, medicul
veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele obligaţii:
a) să răspundă solicitării proprietarului exploataţiei sau deţinătorului de
animale în maximum 3 zile de la primirea acesteia, prin completarea
formularului de declarare eveniment, şi să înmâneze solicitantului
exemplarul verde al acestuia; înregistrarea evenimentului de tip dispariţie
a animalelor este efectuată numai dacă deţinătorul animalelor predă
medicului veterinar de liberă practică împuternicit o copie după declaraţia
cu privire la evenimentul respectiv, înregistrată la secţia de poliţie în a
cărei rază teritorială se află exploataţia din care a dispărut animalul;
b) să colecteze crotaliile auriculare ale animalelor sacrificate pentru
consum propriu şi să le predea, împreună cu exemplarul albastru al
formularului de declarare eveniment, la DSVSA, până în prima decadă a
lunii următoare;
c) să înregistreze evenimentul în SNIIA, în aceeaşi zi cu eliberarea
documentelor;
d) suplimentar faţă de cele prevăzute la lit. a)-c), pentru animalele din
specia bovine, să completeze în paşaport datele cu privire la eveniment
şi să-l predea la DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;
 e) să păstreze şi să arhiveze în ordine cronologică exemplarul roşu al
formularului de declarare eveniment şi copia după declaraţia prevăzută la
lit. a);
f) în cazul semnalării de către deţinătorul de animale ori de către DSVSA
a pierderii crotaliei unui animal, să completeze formularul de declarare
eveniment, care reprezintă solicitarea eliberării contra cost a unui duplicat
al acesteia şi să înregistreze evenimentul în SNIIA în aceeaşi zi;
g) în cazul apariţiei unui animal declarat dispărut care are crotalia
auriculară/crotaliile auriculare aplicate, să completeze formularul de
declarare eveniment şi să înregistreze în SNIIA, în aceeaşi zi,
evenimentul de regăsire a animalului;
h) în cazul apariţiei unui animal declarat dispărut nu mai are crotalia
auriculară/crotaliile auriculare, după finalizarea anchetei oficiale efectuate
de către organele abilitate şi în cazul în care în urma acesteia a putut fi
stabilită cu certitudine originea animalului, să completeze formularul de
declarare a evenimentului de tip regăsire animal şi pierdere crotalie şi să
înregistreze evenimentele în SNIIA, în aceeaşi zi; să aplice crotalia
auriculară/crotaliile auriculare duplicat sub supravegherea medicului
veterinar oficial.
Art. 24. - Obligaţii în cazul achiziţionării de animale prin comerţ
intracomunitar sau prin import:
1. În cazul achiziţionării de animale prin comerţ intracomunitar sau prin
import, medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele
obligaţii:
a) verifică corespondenţa dintre codurile unice de identificare şi
documentele însoţitoare ale animalelor;
b) identifică, crotaliază şi înregistrează în conformitate cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare, în termen de 7 zile de la data
importului, animalele provenite din ţările terţe;
 c) în cazul animalelor provenite din state membre ale Uniunii Europene,
înregistrează animalul specificând şi codul unic de identificare al mamei,
păstrând crotaliile auriculare din statul membru de origine; de la aceste
prevederi sunt exceptate suinele care au făcut obiectul comerţului
intracomunitar, cărora li se aplică crotalia auriculară naţională cu cod unic
de identificare;
d) colectează toate paşapoartele bovinelor de la deţinătorul animalelor
şi le predă la DSVSA, în maximum 3 zile de la colectare.
2. Prin completarea formularului de identificare a animalelor şi
înregistrarea acestora în SNIIA, se solicită eliberarea de către DSVSA a
noilor paşapoarte pentru bovinele provenite atât din statele membre ale
Uniunii Europene, cât şi din ţările terţe.
3. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
a) păstrează o copie a fiecărui paşaport predat la DSVSA;
b) predă deţinătorului animalelor exemplarul verde al formularului de
identificare;
c) transmite la DSVSA exemplarul albastru al formularului de
identificare;
d) arhivează exemplarul roşu al formularului de identificare.
Art. 25. - Obligaţiile privind activitatea în târgurile de animale vii, baze
de achiziţii pentru animale vii şi expoziţii de animale
Medicul veterinar de liberă practică împuternicit cu activitatea din
târgurile de animale vii, bazele de achiziţii pentru animale vii şi expoziţiile
de animale are obligaţia să verifice corespondenţa dintre codurile unice
de identificare ale animalelor şi datele înscrise în
formularele/documentele de mişcare pentru animalele care intră/ies din
unitate.
 CAPITOLUL VI
Obligaţiile medicului veterinar oficial

Art. 27. - Obligaţiile medicului veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-

veterinare zonale cu privire la identificarea şi înregistrarea animalelor
Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale are
următoarele obligaţii:
a) desfăşoară activităţi de monitorizare în exploataţii; toate deficienţele
găsite sunt raportate la DSVSA pentru luarea măsurilor de corectare a
acestora;
b) execută un program operaţional de monitorizare stabilit de ANSVSA,
prin verificarea electronică, scriptică, şi faptică a activităţilor de identificare
şi înregistrare a animalelor;
c) colectează crotaliile provenite de la animalele sacrificate pentru
consum propriu în exploataţiile comerciale şi le predă la DSVSA în
vederea distrugerii.
Art. 28. - Obligaţiile privind comerţul intracomunitar cu animale din
România către alte state membre ale Uniunii Europene şi exportul de
animale
Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale are
următoarele obligaţii:
a) verifică dacă animalele destinate comerţului intracomunitar sau
exportului sunt identificate conform prezentei norme sanitare veterinare şi
au paşapoarte, în cazul bovinelor;
b) verifică concordanţa dintre codul unic de identificare al animalelor
înscris pe crotaliile auriculare şi cel înscris pe documentele însoţitoare;
c) păstrează şi arhivează o copie a certificatului de sănătate pentru
export sau comerţ intracomunitar;
d) predă lunar la DSVSA paşapoartele bovinelor exportate.
 Art. 29. - Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor are următoarele obligaţii:
a) arhivează cronologic paşapoartele transmise de administratorul
legal al abatorului;
b) verifică înregistrarea în SNIIA a tăierii animalelor, în termenele
prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară
c) transmite la DSVSA, pe bază de proces-verbal de predare-primire,
paşapoartele bovinelor astfel:
1.o dată pe săptămână, în cazul abatoarelor care taie mai mult de 20
de capete/săptămână;
2. o dată pe lună, în cazul abatoarelor care taie mai puţin de 20 de
capete/săptămână.
Art. 30. - Obligaţiile privind activitatea din abatoare pentru medicul
veterinar oficial responsabil cu activitatea din abator:
1. Medicul veterinar oficial responsabil cu activitatea din abator are
următoarele obligaţii:
a) să completeze pe paşaportul bovinei data tăierii şi codul abatorului,
să semneze şi să parafeze paşaportul;
c) să supravegheze distrugerea prin incinerare, prin grija proprietarului
abatorului, a crotaliilor auriculare ale animalelor tăiate, şi să semneze pe
procesul - verbal de incinerare.
2. Dacă medicul veterinar oficial responsabil cu activitatea din abator
constată că un animal destinat tăierii:
a) mai are o singură crotalie - permite tăierea animalului pentru consum,
în urma unei anchete oficiale din care reiese identitatea animalului;
b) nu are nicio crotalie - se aplică prevederile art. 39 alin. (2).
3. Procedura menţionată la alin. (2) poate fi urmată numai dacă animalul
a fost însoţit de un formular de mişcare, iar în cazul bovinelor, şi de
paşaport, pe baza cărora se poate stabili originea animalului, în caz
contrar aplicându-se prevederile art. 39 alin. (2).
Art. 31. - Obligaţiile privind activitatea din unităţile de neutralizare a
deşeurilor de origine animală
Medicul veterinar oficial înregistrează în SNIIA codurile de identificare
ale animalelor înscrise în documentele de mişcare care însoţesc
cadavrele care au intrat în unitatea de ecarisare.
III. Măsuri generale şi speciale pentru prevenirea şi
combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la
animale

MĂSURI GENERALE PENTRU COMBATEREA BOLILOR

TRANSMISIBILE LA ANIMALE

Anunţarea cazurilor de boală

Toţi deţinătorii de animale, precum şi orice persoană care prin

activitatea ce o desfăşoară vine în contact cu animale sau cu produsele
de origine animală, au obligaţia să anunţe în termen de cel mult 24 ore,
consiliul local sau direct autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea
sau tăierea de urgenţă a unor animale, precum şi orice informaţii ce
deţin despre asemenea cazuri.
Exploataţiile de animale, precum şi unităţile militare care au personal
sanitar veterinar propriu pentru asistenţă la animalele ce le deţin, vor
anunţa medicul veterinar oficial de la circumscripţia sanitară veterinară
zonală pe raza de activitate a căruia se află unitatea, numai cazurile de
boli transmisibile la animale sau suspiciunea acestor boli.
Se exceptează de la obligaţia anunţării cazurile de îmbolnăviri efectuate
intenţionat în scopul cercetărilor ştiinţifice sau pentru producţia de
biopreparate la unităţile autorizate în acest scop.
 Obligaţiile deţinătorilor de animale şi ale consiliilor locale
la apariţia cazurilor de boală

Până la sosirea medicului veterinar oficial, deţinătorii de animale sunt

obligaţi să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală, să interzică
circulaţia persoanelor străine în locurile contaminate, să păstreze
cadavrele animalelor moarte sau tăiate, să nu consume şi să nu
înstrăineze carnea şi produsele provenite de la aceste animale.
Consiliile locale au obligaţia ca, îndată ce au aflat de apariţia unor cazuri
de boală, să anunţe fără întârziere pe medicul veterinar oficial, iar până la
sosirea acestuia să ia următoarele măsuri:
a) să controleze dacă s-au aplicat măsurile de izolare a animalelor
bolnave sau suspecte de îmbolnăvire şi să impună restricţii în circulaţia
animalelor, cărnii şi a altor produse de la aceste animale, furajelor şi altor
materiale sau obiecte care ar putea fi contaminate;
b) să facă cercetări în legătură cu extinderea boli, precum şi catagrafia
animalelor din curţile în care sunt animale bolnave sau suspecte de boală;
c) să oprească eliberarea biletelor de proprietate şi adeverire a sănătăţii
pentru animale şi să retragă asemenea acte eliberate anterior;
d) să oprească şi să închidă într-un loc izolat al localităţii turmele de
animale aflate în trecere, la care s-au constatat cazuri sau suspiciuni de
boală, până la sosirea medicului veterinar oficial.

Obligaţiile medicului veterinar oficial

Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, în

urma înştiinţării primite este obligat a se deplasa fără întârziere în
localitatea sau la exploataţia de animale respectivă şi efectuează
următoarele:
 a) controlează măsurile luate de deţinătorul de animale sau consiliul
local, completându-le la nevoie;
b) examinează animalele bolnave, bănuite de boală sau de
contaminare, carnea şi produsele provenite de la animalele tăiate de
urgenţă şi face autopsia animalelor moarte;
c) examinează toate animalele din speciile receptive din acea localitate
şi chiar din localităţile învecinate din raza sa de activitate, dacă boala a
apărut în mai multe curţi;
d) efectuează ancheta epizootologică pentru a stabili data apariţiei bolii,
originea acesteia, dacă au fost scoase din localitate animale bolnave,
bănuite de boală sau de contaminare, produse de origine animală sau
vegetală contaminate. În aceste cazuri va înştiinţa Direcţia sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor de pe raza căruia îşi desfăşoară
activitatea;
e) efectuează orice alte cercetări în vederea precizării diagnosticului
bolii, recoltând probe pentru laborator din cadavrele autopsiate sau din
carnea examinată din tăieri de urgenţă;
f) în exploataţiile de animale cu medici veterinari proprii, aceştia sunt
obligaţi a pune la dispoziţia medicului veterinar oficial de la circumscripţia
sanitară veterinară zonală toate datele şi informaţiile necesare în scopul
stabilirii diagnosticului.
În cazul când, în urma cercetărilor întreprinse, medicul veterinar oficial
de circumscripţia sanitară veterinară zonală exclude existenţa unei boli
contagioase, dispune ridicarea restricţiilor.
Dacă din cercetările efectuate nu se poate exclude suspiciunea de
boală transmisibilă, animalele bolnave şi suspecte se vor izola şi pune în
observaţie şi se vor recolta probe pentru diagnostic de laborator.
 În aceste cazuri medicul veterinar oficial este obligat să înştiinţeze
telefonic Direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor,
respectiv a municipiului Bucureşti.
Pentru precizarea diagnosticului, în cazul când nu există cadavre
proaspete şi nici animale tăiate de urgenţă, medicul veterinar oficial poate
dispune, cu aprobarea Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, tăierea unui animal bolnav sau suspect de boală, în scop de
diagnostic.
Recoltarea, ambalarea şi expedierea probelor în vederea cercetărilor
de laborator se vor face în conformitate cu reglementările în vigoare.
În toate cazurile când există suspiciunea unei boli transmisibile se
aplică toate măsurile de combatere ce se referă la boala respectivă, dar
nu se declară oficial boala.
Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene;
respectiv a municipiului Bucureşti, imediat ce au fost înştiinţate despre
existenţa unei boli transmisibile sau a suspiciunii unei astfel de boli, sunt
obligate să trimită la faţa locului specialişti dotaţi cu aparatura necesară
pentru completarea lucrărilor de diagnostic, extinderea anchetei
epizootologice şi completarea măsurilor de combatere în raport de
rezultatul acestei anchete.
Declararea oficială a bolilor se face de către medicul veterinar oficial
al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, pe baza diagnosticului
prezumtiv stabilit în urma investigaţiilor şi confirmat prin examene de
laborator.
Declararea constă în întocmirea unui act sanitar veterinar la primăria
localităţii pe teritoriul căreia a apărut boala, care cuprinde:
a) denumirea bolii;
b) speciile de animale afectate;
c) data apariţiei bolii;
 d) localitatea şi judeţul;
e) numărul de curţi sau de exploataţii de animale contaminate şi
efectivele de animale existente în acestea;
f) numărul de animale bolnave, tăiate de necesitate sau moarte;
g) originea bolii, sursele şi modul de contaminare;
h) măsurile şi restricţiile sanitare veterinare stabilite în focare şi în
localitate.
Actul sanitar veterinar de declarare a bolilor menţionate se
înregistrează în evidenţa primăriei, sub semnătura primarului de luare la
cunoştinţă.
4. În baza actului sanitar veterinar de declarare a bolilor menţionate în
anexa nr. III administraţia publică locală emite o decizie pentru instituirea
restricţiilor sanitare veterinare în teritoriu, anunţuri şi publicaţii pentru
înştiinţarea populaţiei.
Dacă epizootia a apărut într-o exploataţie se animale, la declararea bolii
va participa şi conducerea acestei unităţi, precum şi medicul veterinar al
acesteia.
În actul sanitar veterinar de declarare a epizootiei se va menţiona
specia şi numărul de animale existente la care a apărut boala, numărul
animalelor moarte sau tăiate de urgenţă, originea bolii, modul de
contaminare a exploataţiei de animale, principalele elemente care au
servit la stabilirea diagnosticului, contactele ce s-au realizat în perioada
de incubaţie prin animale, oameni, vehicule, produse, furaje, etc.,
localităţile şi efectivele de animale ce pot fi bănuite de contaminare,
deficienţele constatate în aplicarea măsurilor generale şi speciale de
profilaxie, măsurile de combatere ce se vor aplica adaptate la specificul
exploataţiei de animale şi localităţii, responsabilităţile pe persoane şi
termenele de executare a acestor măsuri.
 În cazul apariţiei unei boli la efectivul de animale aparţinând unei unităţi
militare, comandantul acesteia va înştiinţa imediat pe medicul veterinar
militar respectiv.
Dacă acesta constată o boală transmisibilă sau suspicionează o astfel
de boală, este obligat să anunţe fără întârziere pe medicul veterinar oficial
al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, împreună cu care va stabili
măsurile ce trebuie aplicate pentru lichidarea focarului şi prevenirea
difuzării epizootiei.
În situaţia unităţilor militare cu efective de animale care nu sunt
asigurate cu medici veterinari proprii, comandanţii unităţilor sunt obligaţi
ca, la apariţia unor boli, să anunţe imediat pe medicul veterinar oficial al
circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective, care împreună vor
stabili şi urmări aplicarea măsurilor ce se impun.

Obligaţiile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi

Medicii de liberă practică împuterniciţi au următoarele obligaţii:

a) să anunţe de urgenţă Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor despre orice suspiciune privind apariţia unei boli
supuse declarării obligatorii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea
animalelor;
b) să ia măsuri de urgenţă, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli
transmisibile ale animalelor sau oricărui risc de natură a afecta sănătatea
publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
c) să participe la solicitarea direcţiei sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţeană, respective a municipiului Bucureşti, la
acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de
control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru
România;
 d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi întrerupere,
referitoare la eliminarea sau prezenţa unor reziduuri la animale vii,
produse ori subproduse de origine animală destinate consumatorului
uman;
e) să înregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de
Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Sănătatea Animalelor, în registru
cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuţie şi
utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a
furajelor medicamentate;
f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii,
documente de care iau cunoştinţă, pentru care există dreptul de autor;
g) să respecte toate obligaţiile ce rezultă din contractele pentru
efectuarea unor activităţi sanitare veterinare publice, încheiate cu
direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi răspundere
de modul cum acestea sunt efectuate.

RECOMANDĂRI PRIVIND ANCHETA EPIZOOTOLOGICĂ

Ancheta epizootologică constituie un complex de investigaţii prin care

se urmăreşte stabilirea condiţiilor de apariţie a unei boli transmisibile,
originea, căile de vehiculare, factorii care au favorizat apariţia
îmbolnăvirilor, extinderea şi căile de difuzare a epizootiei şi alte date care
sunt necesare în vederea elaborării şi aplicării planului de măsuri pentru
combaterea şi prevenirea extinderii bolii.
În efectuarea anchetei se va ţine seamă atât de unele aspecte
generale, ce trebuie investigate pentru toate bolile transmisibile, cât şi de
aspectele speciale legate de caracteristicile epizootologice ale fiecărei
boli.
Ancheta epizootologică trebuie să stabilească următoarele:
 1.Data apariţiei bolii şi dacă aceasta a fost anunţată la primele
suspiciuni. În legătură cu aceasta, în afară de datele anamnetice, luate de
la personalul care îngrijeşte animalele, se vor analiza evidenţele primare
din exploataţiile de animale privind curba pierderilor, iar în cazul păsărilor
ouătoare şi curba producţiei de ouă.
2.Aspectele clinice şi anatomopatologice care au creat suspiciunea de
boală şi investigaţiile suplimentare făcute pentru precizarea
diagnosticului.
3. Date privind situaţia epizootiei la data efectuării anchetei. În legătură
cu aceasta trebuie să se stabilească:
a) dacă boala s-a extins în alte curţi şi localităţi;
b) exploataţiile de animale şi numărul curţilor din sectorul gospodăriilor
populaţiei în care a apărut boala;
c) efectivele de animale receptive din exploataţiile şi curţile particulare
infectate, efectivele totale (pe sectoare) din localitatea sau localităţile
contaminate;
d) specia sau speciile afectate;
e) numărul animalelor îmbolnăvite, categoria de vârstă, dinamica
îmbolnăvirilor din momentul sesizării primelor suspiciuni.
4. Originea şi căile de introducere a bolii. Se va analiza dacă în acel
efectiv a mai evoluat boala respectivă şi deci infecţia este endogenă sau
a fost introdusă din afară. Pentru aceasta se vor face cercetări pentru a
stabili:
a) dacă în zonele din jur au existat focare de boală cunoscute sau
nedeclarate;
b) dacă boala a fost introdusă cu animale nou achiziţionate. Ce animale,
când au fost introduse şi dacă au fost ţinute în carantină profilactică. Dacă
se bănuieşte că boala a fost introdusă prin animale sălbatice;
 c) dacă boala a fost introdusă prin import de animale, produse de origine
animală, furaje, recepţioneri străini;
d) dacă boala a putut fi introdusă pe cale indirectă, prin persoane,
mijloace de transport, furaje şi alte produse şi materii sau diferiţi vectori
(invazii de rozătoare, păsări migratoare). Când şi în ce împrejurări se
bănuieşte că s-a introdus infecţia pe aceste căi.
În cazul bolilor telurice (antrax, cărbune emfizematos) se va cerceta
dacă în localitatea respectivă au evoluat în trecut aceste boli. Se va
verifica dacă animalele au păscut în zone cunoscute ca infectate sau dacă
au fost hrănite cu furaje recoltate de pe astfel de terenuri. De asemenea,
dacă se bănuieşte că în urma unor inundaţii au fost vehiculaţi sporii
germenilor telurici.
În cazul bolilor cu evoluţie cronică (tuberculoză, leucoza bovină,
bruceloză, paratuberculoză) se va controla când au fost introduse animale
noi în efectiv, dacă se cunoaşte situaţia sub raportul bolii respective, a
efectivelor de provenienţă şi dacă animalele au fost supuse testelor de
diagnostic conform instrucţiunilor.
Pentru bolile transmisibile prin montă se va verifica cu ce animale s-a
făcut monta şi starea sanitară a acestora.
În cazul turbării se va căuta să se stabilească dacă boala a fost
transmisă de către carnivore domestice sau sălbatice, când şi în ce
împrejurări.
Dacă se diagnostică la păsări boli transmisibile prin ou (diaree albă
bacilară, tifoză) se va verifica de la ce staţie de incubaţie provin puii, de
unde se aprovizionează cu ouă staţia de incubaţie şi dacă se cunoaşte
situaţia, sub raportul acestor boli, a efectivelor de păsări furnizoare de
ouă.
Pentru bolile albinelor se va stabili dacă infectarea s-a produs de la
stupine cu familii bolnave amplasate în apropiere, prin familii de albine
infectate aduse la stupărit pastoral sau prin introducere de material
biologic apicol (familii de albine, roiuri, mătci) sau prin inventar apicol
nedezinfectat.
Pentru bolile viermilor de mătase se va verifica dacă boala a fost
introdusă prin material biologic sericicol (sămânţă sau gogoşi de viermi
de mătase) sau prin inventar sericicol nedezinfectat.
5. Dacă se bănuieşte că boala a putut fi difuzată din focar în perioada
de incubaţie şi după apariţia clinică, prin mişcări de animale, persoane,
vehicule, produse, când şi în ce împrejurări, ce zone şi puncte (localităţi,
exploataţii de animale) se bănuieşte că au putut fi contaminate.
Ce alte contacte au existat cu focarul sau focarele de boală.
6. Factorii care au favorizat apariţia şi evoluţia bolii în efectiv. În legătură
cu aceasta, se vor face investigaţii cu privire la:
a) starea de întreţinere a lotului în care a apărut boala;
b) dacă alimentaţia a fost corespunzătoare cantitativ şi calitativ;
c) dacă s-au folosit deşeuri de abator, de la fabrici de prelucrare a
produselor animale sau resturi culinare nesterilizate;
d) condiţiile de cazare şi microclimat (densitate, ventilaţie, temperatură,
evacuarea dejecţiilor etc.);
e) situaţia imunologică a fiecărei categorii de vârstă din speciile
receptive faţă de epizootia respectivă la data apariţiei bolii şi în special a
loturilor în care au apărut îmbolnăviri. Se va verifica dacă s-au efectuat
vaccinările prevăzute în schemele oficiale, notându-se pentru fiecare
categorie de vârstă din unităţile contaminate numărul de capete, datele
imunizărilor, felul vaccinului (inactivat, viu etc.) seria şi data valabilităţii,
condiţiile de păstrare şi de utilizare;
f) starea de întreţinere a animalelor din lotul în care a apărut boala, la
data ultimei vaccinări;
 g) dacă în unitate se aplică tratamentele antistress recomandate prin
tehnologii. Dacă s-au aplicat tratamente de necesitate pentru boala
respectivă şi ce rezultate s-au obţinut;
h) dacă au existat deficienţe în aplicarea măsurilor de profilaxie generală
pentru prevenirea introducerii epizootiei în exploataţia de animale
(împrejmuire, funcţionarea filtrelor, dezinfectoarelor, folosirea
echipamentului de protecţie, dezinfecţia persoanelor, circulaţia
vehiculelor, sistemul de introducere a materialelor şi de livrare a
produselor);
i) dacă se aplică corect condiţiile de creştere şi exploatare, precum şi
măsurile sanitare veterinare. Dacă se respectă principiul "totul plin, totul
gol" şi dacă se execută curăţenia mecanică şi dezinfecţia
corespunzătoare după depopulare;
j) dacă se întreţin cordoanele vaccinale în jurul exploataţiei de animale
şi dacă se cunoaşte situaţia sanitară veterinară a animalelor receptive din
curţile persoanelor care lucrează în unitatea respectivă;
k) dacă în unitate există invazii de rozătoare;
l) dacă au intervenit schimbări bruşte de temperatură (în special pentru
holeră şi pasteureloza bovinelor şi porcinelor);
m) alţi factori care au putut favoriza apariţia şi extinderea bolii.
7. Diverse alte aspecte specifice locale în legătură cu apariţia bolii.
8. Dacă apariţia şi extinderea bolii se datoreşte unor neglijenţe, se va
stabili în ce constau acestea şi cine se face vinovat.
Ancheta epizootologică se efectuează de către medicul veterinar oficial
de la circumscripţia sanitară veterinară zonală pe raza căruia de activitate
a apărut boala transmisibilă şi se completează de către Direcţia sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti.
 Odată cu raportul lunar privind situaţia epizootiilor, Direcţia sanitară
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor va înainta Institutului de
Diagnostic şi Sănătate Animală anchetele epizootologice pentru focarele
nou-apărute şi o informare privind evoluţia din focarele de boli epizootice
apărute în perioada raportată.
Informarea va fi întocmită urmărindu-se punctajul indicat pentru
ancheta epizootologică, dar va cuprinde numai aspecte legate strict de
caracteristicile epizootologice ale bolii respective. De asemenea, în
informare se vor arăta principalele măsuri de combatere aplicate şi
aprecieri asupra tendinţei de evoluţie a epizootiei.

STINGEREA BOLII ŞI RIDICAREA MĂSURILOR DE CARANTINĂ

Stingerea oficială a bolii se face de medicul veterinar oficial al

circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective, atunci când acesta
constată că:
a) în teritoriul supus măsurilor de carantină nu mai există animale
bolnave sau ţinute în observaţie pentru boala respectivă;
b) s-a efectuat dezinfecţia finală, precum şi deratizarea şi dezinsecţia
atunci când acestea au fost necesare;
c) de la ultimul caz de moarte, vindecare sau tăiere din cauza bolii a
trecut termenul minim necesar stabilit în instrucţiunile speciale de
prevenire şi combatere pentru boala respectivă.
Ridicarea măsurilor de carantină de gradul I şi II se face în baza actului
sanitar veterinar de stingere oficială, prin decizia consiliului local.
Ridicarea măsurilor restrictive în zona epizootică se face prin decizia
consiliului local sau judeţean, odată cu stingerea oficială a bolii în
localitatea sau localităţile în care a evoluat epizootia.
 Ridicarea măsurilor de carantină de gradul III se face numai în baza
actului sanitar veterinar de stingere oficială a bolii.
După stingerea oficială a bolii, pentru unele boli, prevăzute în
instrucţiunile speciale de prevenire şi combatere, se vor menţine în
continuare unele restricţii în circulaţia animalelor trecute prin boală, a
produselor provenite de la acestea sau a furajelor, care au acelaşi
caracter de obligativitate ca şi măsurile din perioada de carantină. Aceste
măsuri vor fi înscrise în actul de stingere oficială a bolii întocmit de medicul
veterinar oficial.

Notificarea internaţională a bolilor transmisibile ale animalelor

Notificarea oficială internaţională a bolilor transmisibile ale animalelor

se efectuează numai de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
si pentru Siguranta Alimentelor.
Notificarea internaţională a bolilor menţionate se face:
a) la serviciile sanitare veterinare şi fitosanitare ale Comisiei Europene,
din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI, şi la administraţiile veterinare
centrale ale statelor membre;
b) la Biroul central al OIE (Paris, Franţa);
c) la Comitetul veterinar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (New
York, Statele Unite ale Americii);
d) la Comisia Europeană de Luptă împotriva Febrei Aftoase, în cazul
bolilor veziculoase ale animalelor (Roma, Italia);
e) la administraţiile veterinare centrale ale ţărilor vecine şi, după caz, ale
ţărilor cu care România face schimburi economice cu animale vii şi cu
produse supuse controlului sanitar veterinar oficial într-o perioadă care nu
depăşeşte perioada maximă de incubaţie specifică fiecărei boli
(convenţiile veterinare bilaterale).
 Notificarea internaţională a bolilor transmisibile se face în termen de 24
de ore de la declararea oficială a bolii, prin fax, telex, e-mail sau prin alte
sisteme electronice de comunicaţie rapidă, cu referire la apariţia unui
focar primar de boală declarat, precum şi cu privire la ridicarea măsurilor
restrictive de carantină din teritoriul ţării noastre, referitor la un focar al
uneia dintre bolile menţionate.

Evidenţa epizootiilor

Evidenţa bolilor animalelor, înscrise în listele A, B şi C ale Oficiului

Internaţional de Epizootii, inclusiv a celor transmise de la animale la om,
se ţine la circumscripţiile sanitare veterinare zonale şi la direcţiile sanitare
veterinare si pentru siguranta alimentelor judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, în registrele de epizootii şi se raportează oficial,
lunar, prin situaţia privind epizootiile. Registrul de epizootii se întocmeşte
pentru o perioadă cât mai îndelungată, se numerotează şi se parafează
pe ultima pagină cu parafa şi semnătura medicului veterinar al
circumscripţiei sanitare veterinare zonale.
Bolile transmisibile ale animalelor şi zoonozele se înscriu în ordinea
prevăzută în listele A, B şi C ale Oficiului Internaţional de Epizootii,
conform opisului întocmit pe prima pagină a registrului de epizootii, pentru
fiecare rezervându-se un spaţiu conform prognozelor veterinare, având la
bază situaţia epizootologică precedentă.
Reprezentantul autorităţii sanitare veterinare teritoriale medicul
veterinar de la circumscripţia sanitară veterinară zonală înscrie în registrul
de epizootii fiecare focar, numele şi adresa exploataţiei de animale
contaminate sau ale proprietarilor ori deţinătorilor de animale, efectivele
de animale existente în exploataţia de animale la data declarării bolii,
numărul animalelor bolnave, vindecate, tăiate de necesitate sau moarte.
Direcţiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, înscriu în registrul de epizootii datele
oficiale primite de la medicii veterinari de la circumscripţiile sanitare
veterinare zonale şi le transmit lunar Autoritatii Naţionale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor. La sfârşitul fiecărui an medicul
veterinar de la circumscripţia sanitară veterinară zonală şi directorul
direcţiei sanitare veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
certifică în registrul de epizootii, sub semnătură şi ştampilă, evoluţia
centralizată a fiecărei boli sau indemnitatea teritoriului.
Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor, împreună cu instituţiile centrale de specialitate monitorizează
situaţia acestor boli la animale pe baza datelor oficiale primite de la
direcţiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti.
Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor, direcţiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor
judeţene , respectiv a municipiului Bucureşti, Ministerul Sănătăţii şi
direcţiile sanitare judeţene îşi notifică reciproc, lunar şi anual, situaţia
privind bolile comune omului şi animalelor, în vederea întocmirii de către
acestea programelor de supraveghere, profilaxie şi combatere.
 DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ............................
Circumscripţia sanitară veterinară zonală ...............

ACT SANITAR VETERINAR

de declarare a epizootiei
Nr. .......... din ..............

1. Denumirea bolii ..........................................................

2. Speciile de animale afectate .............................................
3. Data apariţiei bolii .....................................................
4. Localitatea ..................................., judeţul .................
5. Curţile sau locurile contaminate (denumirea unităţilor, numele
proprietarilor, adresa) ........................................................
6. Efectivele de animale existente în curţile sau în locurile contaminate:

Specia Categoria Numărul de animale

................................................................................
7. Numărul de animale bolnave ...., tăiate de necesitate ...., moarte .......
8. Originea bolii (surse şi mod de contaminare)
.............................................................................................................
9. Măsurile şi restricţiile sanitare veterinare stabilite în focare şi în
localitate ............................................................................

Medic veterinar de stat, Consiliul local

Primar,
............................. .............................

L.S. L.S.
(semnătura şi parafa)
DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ..........................
Circumscripţia sanitară veterinară zonală .............

ACT SANITAR VETERINAR

de stingere a epizootiei
Nr. ....... din ...............

1. Denumirea bolii ..........................................................

2. Speciile de animale afectate .............................................
3. Data apariţiei bolii .....................................................
4. Localitatea ......................., judeţul .............................
5. Situaţia centralizată la sfârşitul evoluţiei bolii:
Numărul de curţi, unităţi sau de locuri contaminate ......................
Numărul de animale bolnave ...............................................
Numărul de animale vindecate .............................................
Numărul de animale tăiate de necesitate ..................................
Numărul de animale moarte ................................................
6. Constatări privind:
- absenţa bolii în teritoriu .............................................
- perioada scursă de la ultimul caz de boală .............................
- rezultatele examenelor de laborator .............................................................................
- realizarea măsurilor stabilite .............................................................................
7. Data ridicării măsurilor şi restricţiilor sanitare veterinare ............

Medic veterinar de stat, Consiliul local

Primar,
........................... .......................
L.S. (semnătura şi parafa) L.S.
Regimul deşeurilor de origine animală

Reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu

sunt destinate consumului uman

PREVEDERI GENERALE

Aceste reguli se adreseaza pentru:

a) colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea şi
utilizarea sau colectarea şi procesarea subproduselor de la animale,
pentru a se evita ca aceste produse să prezinte un risc pentru sănătatea
animalelor sau pentru sănătatea publică;
b) comercializarea şi în unele cazuri specifice, exportul şi tranzitul
subproduselor de la animale şi al acelor produse derivate de la acestea

Definiţii

a) subproduse de la animale: cadavre întregi, părţi de cadavre de

animale sau produse de origine animală la care se referă aceste reguli,
incluzând ovule, embrioni şi material seminal şi care nu sunt destinate
consumului uman;
b) materii din categoria 1: subproduse de la animale la care se referă
pct A;
c) materii din categoria 2: subproduse de la animale la care se referă
pct B;
d) materii din categoria 3: subproduse de la animale la care se referă
pct C;
e) animal: orice animal vertebrat sau nevertebrat (incluzând peşti, reptile
şi amfibii);
 f) animal de fermă: orice animal ce este ţinut, îngrăşat sau crescut de
om şi utilizat pentru producerea de alimente (incluzând carne, lapte şi
ouă), de lână, blană, pene, piele sau orice alt produs de origine animală;
g) animal sălbatic: orice animal ce nu este deţinut de om;
h) animal de companie: orice animal ce aparţine speciilor hrănite şi
ţinute în mod normal de om în alte scopuri decât creşterea şi care nu sunt
consumate;
i) autoritate veterinară competentă: autoritatea veterinară centrală a
României, competentă să asigure conformitatea cu cerinţele prezentei
norme sanitare veterinare sau orice autoritate căreia autoritatea
veterinară centrală i-a delegat această competenţă, în special pentru
controlul furajelor. Atunci când este cazul, aceasta include, de asemenea,
autoritatea corespondentă a unei ţări terţe;

A. Materii din categoria 1

Materiile din categoria 1 cuprind subprodusele de la animale cu

următoarea descriere sau orice materii ce conţin astfel de subproduse:
a) toate părţile organismului, incluzând pieile prelucrate şi neprelucrate,
ale următoarelor animale:
(i) animale suspectate de a fi infectate cu o EST, în conformitate cu
"Norma sanitară veterinară privind stabilirea regulilor de prevenire, control
şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile" aprobată prin
Ordinul MAAP nr. 144/2002 cu modificările şi completările ulterioare, sau
la care prezenţa unei EST a fost confirmată oficial,
(ii) animale ucise în contextul măsurilor de eradicare a EST,
 (iii) alte animale decât animale de fermă şi animale sălbatice, incluzând
în particular animalele de companie, animalele din grădini zoologice şi
animale de circ,
(iv) animale de experienţă, definite de Ordonanţa Guvernului nr.
37/2002 pentru protecţia animalelor folosite în scop ştiinţific sau în alte
scopuri experimentale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 95/2.02.2002,
(v) animale sălbatice, atunci când sunt suspectate de a fi infectate cu
boli transmisibile la om sau la animale;
b) materii cu risc specific, şi atunci când, în momentul colectării şi
procesării, materiile cu risc specific nu au fost îndepărtate, cadavre întregi
de animale moarte conţinând materii cu risc specific;
c) produse derivate de la animale cărora le-au fost administrate
substanţe interzise în baza Ordinul MAA nr. 298/2001 privind interzicerea
comercializării şi administrării unor substanţe cu acţiune tireostatică şi a
celor beta-agoniste la animalele de fermă, publicat în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 591/20.09.2001 şi produse de origine animală ce
conţin reziduuri ale contaminanţilor de mediu şi alte substanţe enumerate
de "Norma sanitară veterinară privind limitele maxime stabilite pentru
reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru
alte contaminante în produsele de origine animală" aprobată prin Ordinul
MAAP nr. 356/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
812/18.12.2001 dacă astfel de reziduuri depăşesc nivelul permis stabilit
de legislaţia naţională;
d) toate materiile animaliere colectate în momentul tratării apelor
reziduale din întreprinderile de prelucrare din categoria 1 şi din alte clădiri
din care sunt îndepărtate materii cu risc specific, incluzând materii de la
sortare, materii de la denisipare, amestecuri de grăsimi şi de ulei, reziduuri
lichide şi materii îndepărtate din canalele de scurgere ale acestor
instalaţii, în afară de cazul în care astfel de materii nu conţin materii cu
risc specific sau părţi din acestea;
e) deşeuri alimentare de tip catering de la mijloace de transport ce
operează la nivel internaţional; şi
f) amestecuri de materii din categoria 1 cu materii din categoria a 2-a,
cu materii de categoria 3 sau cu ambele, incluzând orice materii destinate
prelucrării într-o întreprindere de prelucrare din categoria 1.

B. Materii din categoria a 2-a

Materiile din categoria 2-a cuprind subprodusele de la animale sau

orice materii ce conţin astfel de subproduse, descrise după cum urmează:
a) gunoi de grajd şi conţinut de tract digestiv;
b) toate materiile animaliere colectate în momentul tratării apelor
reziduale provenite de la abatoare, sau de la întreprinderi de prelucrare
de categoria a 2-a, incluzând materii de la sortare, materii de la
denisipare, amestecuri de grăsimi sau de ulei, reziduuri lichide şi materii
îndepărtate din canalele de scurgere ale acestor instalaţii;
c) produse de origine animală ce conţin reziduuri ale medicamentelor
veterinare şi contaminanţi enumeraţi de "Norma sanitară veterinară
privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de medicamente de uz
veterinar şi pentru alţi contaminanţi în produse de origine animală"
aprobată prin Ordinul MAAP nr. 356/2001, dacă astfel de reziduuri
depăşesc nivelul permis stabilit de legislaţia comunitară transpusă în
legislaţia naţională;
d) produse de origine animală, altele decât materiile din categoria 1 ce
sunt importate din ţări terţe şi în cursul inspecţiilor prevăzute de legislaţia
comunitară transpusă în legislaţia naţională, care nu se conformează
cerinţelor veterinare pentru importul lor în România, în afară de cazul în
care acestea sunt returnate sau importul lor este acceptat sub rezerva
restricţiilor stabilite în baza legislaţiei menţionate;
e) animale şi părţi de animale, altele decât cele la care se referă
categoria 1, ce mor altfel decât prin tăiere la abator pentru consum uman,
incluzând animale ucise pentru a eradica o boală epizootică;
f) amestecuri de materii din categoria a 2-a cu materii din categoria a 3-
a, incluzând orice materii destinate prelucrării într-o întreprindere de
prelucrare pentru categoria a 2-a; şi
g) subproduse de la animale, altele decât materiile de categoria 1 sau
materiile de categoria a 3-a.

C. Materii din categoria a 3-a

Materiile din categoria a 3-a cuprind subproduse de la animale sau

orice materii ce conţin astfel de subproduse, descrise după cum urmează:
a) părţi de animale tăiate la abator ce sunt proprii consumului uman, în
conformitate cu legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională, dar
care nu sunt destinate consumului uman, din motive comerciale;
b) părţi de animale tăiate la abator ce sunt respinse ca fiind improprii
consumului uman, dar care nu sunt afectate de nici un semn de boală
transmisibilă la om sau la animale şi provin din carcase ce sunt proprii
consumului uman, în conformitate cu legislaţia comunitară transpusă în
legislaţia naţională;
c) piei prelucrate şi neprelucrate, ongloane, coarne, păr de porc şi pene
ce provin de la animale ce sunt tăiate într-un abator, după ce au făcut
obiectul unei inspecţii ante-mortem şi ca rezultat al unei astfel de inspecţii,
au fost declarate corespunzătoare pentru tăiere pentru consum uman, în
conformitate cu legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională;
d) sânge obţinut de la alte animale decât rumegătoare ce sunt tăiate
într-un abator, după ce au făcut obiectul unei inspecţii ante-mortem şi ca
rezultat al unei astfel de inspecţii, au fost declarate corespunzătoare
pentru tăiere pentru consum uman, în conformitate cu legislaţia
comunitară transpusă în legislaţia naţională;
e) subproduse de la animale derivate de la fabricarea de produse
destinate consumului uman, incluzând oasele degresate şi jumările;
f) foste alimente de origine animală sau foste alimente ce conţin produse
de origine animală, altele decât deşeurile alimentare de catering ce nu
mai sunt destinate consumului uman din motive comerciale, datorită unor
probleme de fabricare, defecte de ambalare sau altor defecte ce nu
prezintă nici un risc pentru oameni sau animale;
g) lapte crud ce provine de la animale ce nu prezintă semne clinice al
nici unei boli transmisibile prin acel produs la oameni sau animale;
h) peşti sau alte animale marine, cu excepţia mamiferelor marine
pescuite în largul mării în scopul producţiei de făină de peşte;
i) subproduse proaspete de peşte ce provin din întreprinderi ce fabrică
produse pe bază de peşte pentru consum uman;
j) coji de ouă, subproduse din staţia de incubaţie şi subproduse derivate
din ouă sparte ce provin de la păsări ce nu au prezentat semne clinice ale
nici unei boli transmisibile prin acel produs la oameni sau animale;
k) sânge, piei prelucrate şi neprelucrate, ongloane, pene, lână, coarne,
păr şi blană ce provin de la animale ce nu au prezentat semne clinice de
vreo boală transmisibilă prin acel produs la oameni sau animale; şi
l) alte deşeuri alimentare de catering decât cele la care se referă
categoria1.
 Neutralizarea deşeurilor de origine animală

Activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, este o

activitate publică de interes naţional. In acest sens, urmatorii termeni sunt
definiti astfel:
a) deşeuri de origine animală - subproduse de origine animală ce nu
sunt destinate consumului uman, cadavre întregi sau porţiuni de cadavre
provenite de la animale;
b) unităţi de creştere a animalelor - unităţi care aparţin persoanelor fizice
sau juridice, inclusiv instituţiilor publice, în care sunt deţinute animale în
scopul creşterii, exploatării ori în alt scop, inclusiv pentru cercetare
ştiinţifică, care necesită autorizaţii şi/sau aprobări în vederea desfăşurării
activităţii specifice;
c) crescători individuali de animale - persoane fizice care cresc sau deţin
animale de interes economic în gospodăriile individuale pentru consum
propriu;
d) ecarisare - activitatea de colectare a deşeurilor de origine
animală/subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului
uman, în scopul procesării sau incinerării/coincinerării acestora, incluzând
activităţile de transport, depozitare şi manipulare a acestora, după caz;
e) unitate de ecarisare - unitate aparţinând persoanelor fizice sau
juridice, inclusiv instituţiilor publice care desfăşoară activităţi de ecarisare
în baza autorizării şi/sau aprobării, după caz, potrivit prevederilor legale;
f) neutralizare a deşeurilor de origine animală - activitatea de ecarisare
a deşeurilor de origine animală urmată de procesarea sau de
incinerarea/coincinerarea acestora prin transformarea lor în produse
stabile biologic, nepericuloase pentru mediul înconjurător, animale sau
om, respectiv activitatea de îngropare a acestora în condiţiile stabilite de
prezenta ordonanţă;
g) unitate de neutralizare a deşeurilor de origine animală - unitate
aparţinând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv instituţiilor publice care
desfăşoară activităţi de neutralizare a deşeurilor de origine animală în
baza autorizării şi/sau aprobării, după caz, potrivit prevederilor legale.
Noţiunea deşeuri de origine animală nu include conţinutul tractusului
intestinal colectat la abator, bălegarul sau purinul.
Deşeurile de origine animală se neutralizează în unităţi autorizate şi
aprobate sanitar-veterinar şi de mediu în condiţiile legii.
Persoanele fizice sau juridice din activitatea cărora rezultă deşeuri de
origine animală, precum şi unităţile de ecarisare şi neutralizare a
deşeurilor de origine animală au obligaţia să respecte cerinţele privind
colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea, utilizarea,
procesarea, comercializarea şi, în unele cazuri specifice, importul,
exportul şi tranzitul deşeurilor de origine animală, respectiv al
subproduselor animale şi al produselor derivate de la acestea, care nu
sunt destinate consumului uman, stabilite prin normele sanitare
veterinare.
Este interzisa abandonarea, îngroparea sau depozitarea deşeurilor de
origine animală în alte condiţii decât cele stabilite de legislaţia în vigoare.
În zone izolate, în care ecarisarea se face cu dificultate, îngroparea
cadavrelor este permisă în locuri special amenajate, pe baza aprobării şi
autorizării sanitare veterinare şi de mediu.
Localităţile cărora li se aplică prevederile anterioare, precum şi
condiţiile de îngropare se stabilesc prin ordin comun al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi
gospodăririi apelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, la propunerea direcţiilor
sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, pe baza
cererii consiliului local respectiv
Aceste prevederi nu se refera la:
a) dreptul autorităţilor veterinare competente de a dispune incinerarea
şi/sau îngroparea deşeurilor de origine animală, în cazul unui focar de
boală epizootică, atunci când nu sunt îndeplinite cerinţele de colectare în
siguranţă de către unităţile de ecarisare şi există posibilitatea răspândirii
unor boli transmisibile ale animalelor;
b) posibilitatea de a îngropa sau de a incinera cadavre provenite de la
animale crescute ca animale de companie de către proprietarii acestora
în unităţi autorizate şi/sau aprobate pentru acest scop;
c) funcţionarea conform legii a unităţilor de incinerare aparţinând
unităţilor de învăţământ, cercetare, clinicilor şi laboratoarelor şi care sunt
destinate numai acestor unităţi în vederea desfăşurării activităţii specifice.
Derogările stabiliteanterior nu exclud obligaţia de a fi solicitate emiterea
documentelor legale şi păstrarea evidenţelor veterinare cu privire la
deşeurile de origine animală.
Unităţile de ecarisare au obligaţia de a păstra evidenţele veterinare
referitoare la deşeurile de origine animală preluate, respectiv privind
cantităţile colectate, modul de transport şi, după caz, destinaţia acestora.
Consiliul local are obligaţia de a păstra evidenţele veterinare, în cazul
crescătorilor individuali de animale şi al persoanelor fizice care deţin
animale ce nu sunt destinate activităţilor economice.
Unităţile care desfăşoară activitatea de neutralizare a deşeurilor de
origine animală au obligaţia de a păstra înregistrările şi evidenţele
veterinare privind modul de procesare a cantităţilor colectate, transportate
şi neutralizate.
 Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi
subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman
sunt supuse certificării sanitare veterinare, în condiţiile legii.
Funcţionarea unităţilor de creştere a animalelor, a unităţilor de
producţie, depozitare, procesare ori comercializare a cărnii sau a altor
produse de origine animală este permisă când îndeplinesc următoarele
cerinţe:
a) deţin instalaţii proprii de neutralizare, respectiv de procesare sau de
incinerare/coincinerare, autorizate şi aprobate în condiţiile legii şi care
sunt folosite exclusiv pentru necesităţile proprii; sau
b) au încheiat un contract cu unităţi de ecarisare autorizate şi aprobate,
pentru categoria de subproduse pe care le colectează.
Consiliile locale sunt responsabile de neutralizarea cadavrelor de
animale provenite din gospodăriile crescătorilor individuali de animale sau
a celor găsite moarte pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
respective pentru care nu se poate identifica proprietarul.
Consiliile locale au obligaţia de a-şi asigura contractual serviciile unei
unităţi de ecarisare autorizate conform legislaţiei în vigoare.
Crescătorii individuali de animale sunt obligaţi să anunţe în maximum
24 de ore consiliul local asupra morţii animalelor.Consiliul local sesizat
are obligaţia să anunţe de îndată unitatea de ecarisare.
Animalele moarte în timpul transportului sunt dirijate, pe cât posibil, până
la destinaţie sau până la prima oprire.
În cazul în care nu pot fi transportate până la destinaţie sau până la
punctul de oprire, neutralizarea deşeurilor de origine animală se
organizează de către consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale pe
teritoriul căruia s-a produs evenimentul.
În caz de forţă majoră sau în cazul morţii animalelor aflate în
transhumanţă, aparţinând crescătorilor individuali de animale,
responsabilitatea pentru neutralizarea acestora o are consiliul local din
zona respectivă.

Concesionarea activităţii de neutralizare a

deşeurilor de origine animală

Activităţile de neutralizare a deşeurilor de origine animală

1. Colectarea deşeurilor de origine animală, cu excepţia conţinutului

tractusului intestinal colectat la abator, bălegarului sau purinei, cu
respectarea legislaţiei specifice:
1.1. transport;
1.2. depozitare;
1.3. manipulare.
2. Procesarea deşeurilor de origine animală, cu respectarea legislaţiei
specifice
3. Incinerarea deşeurilor de origine animală, cu respectarea legislaţiei
specifice
4. Coincinerarea deşeurilor de origine animală, cu respectarea
legislaţiei specifice
5. Transmiterea spre depozitare a cenuşii sau a produselor procesate,
cu respectarea legislaţiei specifice