Medicamente de uz veterinar

-Clase principale -

Disciplina: Poluarea produselor alimentare

Indrumator : Conf. Dr. Ing. Simion Cristian
Student : Nastase Damian Marian , grupa 1131 CATB
 De-a lungul diferitelor epoci ale istoriei sale, omul a interacţionat continuu cu
animalele. În vechile civilizaţii ale Egiptului, Chinei, Indiei, Greciei sau Romei
animalele au jucat roluri importante în religie, mitologie, armată sau (nu în ultimul
rând) în agricultură. Treptat animalele au ajuns a fi utilizate de către om ca surse de
hrană (direct sau indirect), pentru transport, dar şi ca bază de lucru în studii mai mult
sau mai puţin ştiinţifice. Dependenţa din ce în ce mai mare a oamenilor de animale a
făcut necesară formarea unui personal destinat îngrijirii şi vindecării – atunci când era
cazul – a acestor animale. Dovezi descoperite atât în vechile civilizaţii din
Mesopotamia şi Egipt cât şi mai târziu, la greci şi romani, evidenţiază începuturile
medicinei veterinare ca datând din jurul anilor 3.000 î.Ch.
Progresele realizate pe tărâmul medicinei veterinare au dus treptat la o scădere a
legăturii spirituale om-animal, dar la o creştere a dependenţei omului faţă de animale,
acestea constituind principala sursă de hrană dar şi un ajutor important în muncă,
transport sau război. Există o serie întreagă de compuşi chimici utilizaţi deopotrivă în
tratamentul oamenilor şi al animalelor, ceea ce face ca un astfel de compus pătruns în
organismul unui animal se poate apoi transfera uşor în cel al omului care va consuma
carne ori derivate de la acel animal. Efectele pe care o astfel de absorbţie le au asupra
unei persoane perfect sănătoase sunt greu de prevăzut, echivalând cu absorbţia unui
medicament fără prescripţia doctorului. Cazuri grave se pot declanşa în condiţiile
existenţei unei intoleranţe din partea unui individ la unul din medicamentele prezente
în organismul unui animal şi neeliminat la timp, înainte de sacrificarea acestuia.
Sunt cunoscute cinci mari categorii de compuşi chimici folosiţi în tratamentele
clinice de uz veterinar:
1) antiseptice, bactericide sau fungicide de suprafaţă (de uz extern) folosite pentru
tratamentul infecţiilor pielii, copitelor, rănilor superficiale etc.;
2) ionofori, care modifică natura microorganismelor din rumen (stomac) în vederea
unei cât mai bune asimilări a hranei precum şi pentru protecţia animalului împotriva
anumitor paraziţi;
3) steroizi anabolizanţi cu efect în creşterea şi dezvoltarea animalului precum şi
substanţe ce măresc producţia de proteine (cum ar fi spre exemplu somatotropina
recombinantă bovină, pentru a mări producţia de lapte la vaci);
4) substanţe antiparazitare;
5) antibiotice de uz profilactic sau terapeutic, dar şi ca promotori de creştere;
Antibioticele pentru uzul animalelor dstinate consumului uman sunt folosite în scopul
prevenirii (profilactic) sau tratării (terapeutic) bolilor precum şi pentru a mări
performanţele productive ale animalelor sau pentru a eficientiza absorbţia de hrană de
către animale în vederea accelerării creşterii acestora. De cele mai multe ori, un
medicament combină toate aceste efecte. În general este admis faptul că utilizarea
antibioticelor în practica veterinară este benefică atât animalelor cât şi oamenilor ce
consumă produsele alimentare derivate de la aceste animale, iar că posibilele riscuri
pentru sănătatea consumatorilor ori integritatea alimentelor sunt relativ scăzute. Există
totuşi câteva situaţii periculoase dintre care pot fi menţionate:
- problemele puse de concentraţiile prea mari de antibiotice ce pot deranja anumite
procese de fabricaţie (de exemplu ale brânzeturilor pornind de la un lapte cu reziduuri
de antibiotice);
- probleme puse pentru persoanele cu sensibilitate sau alergie la antibiotice;
- probleme ridicate de apariţia rezistenţei la antibiotice din partea microorganismelor
vizate; Dintre acestea, dezvoltarea rezistenţei la antibiotice este aspectul cu cele mai
multe şi mai grave posibile implicaţii asupră sănătăţii consumatorilor.
La toate aceste tratamente veterinare se mai adaugă diferite preparate organice sau
anorganice cu rol de a modifica mediul gastrointestinal al animalului, de a micşora
posibilităţile de contaminare a mediilor acvatice sau medicamente specifice,
administrate numai cu acordul unui medic veterinar.