Medicamente de uz veterinar

Farmacia veterinară
• Farmacia veterinară = unitate farmaceutică veterinară unde pe baza
ordonanţei medicale se prepară formule medicamentoase şi se asigură asistenţa
veterinară cu specialităţi farmaceutice autorizate: condiţionări medicamentoase
de uz veterinar, produse de igienă, produse naturiste veterinare, substanţe active,
hrană pentru animale, suplimente nutritive şi alte produse de uz veterinar şi
instrumentar veterinar.
• Farmacii veterinare individuale + farmacii ale clinicilor şi spitalelor veterinare.
• În farmaciile veterinare este interzisă comercializarea produselor biologice de
uz veterinar.
• Punct farmaceutic veterinar = unitate farmaceutică veterinară, aprobată
sanitar-veterinar, care are ca obiect de activitate comercializarea produselor
medicinale de uz veterinar care se elibereaza fără prescriptie medicală (OTC),
care sunt procurate din unităţi farmaceutice care deţin autorizatie de distribuţie
eliberată de ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor).
• Conform legislaţiei în vigoare în punctele farmaceutice veterinare este interzisă
comercializarea produselor biologice de uz veterinar şi a produselor medicinale
de uz veterinar care se eliberează pe baza de prescripţie medicală veterinară.
 Farmacia veterinară
• Pet-shopul = magazinul destinat comercializării hranei pentru animale de
companie, accesorii şi altele, care achiziţionează, depozitează şi
comercializează hrană pentru animalele de companie, produse cosmetice,
accesorii şi alte produse de uz veterinar care nu sunt supuse înregistrării.
• Depozitul de produse de uz veterinar = unitatea aprobată sanitar-veterinar
în conformitate cu legislația în vigoare, care are ca obiect de activitate
comerţul cu ridicata al produselor medicinale de uz veterinar, incluzând
achiziţia, stocarea, asigurarea calităţii acestora si distribuţia produselor
medicinale de uz veterinar.
• Distribuţia produselor medicinale de uz veterinar se face prin distribuitori
autorizati, numai către farmacii veterinare, puncte farmaceutice veterinare,
cabinete şi clinici medicale veterinare autorizate.
• “în aceste unităţi pot activa doar medicii veterinari cu atestat de liberă
practică emis de către Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVR),
precum şi personal de specialitate medicală veterinară cu pregătire
corespunzătoare”.
• farmaciile veterinare vor avea ca semn distinctiv sigla de culoare albastră pe
fond alb, formată dintr-o cruce cu laturile egale, circumscrisă într-un cerc.
 Medicamentul de uz veterinar
• Medicamentul de uz veterinar (medicamentum ad usum veterinarum)
poate fi definit şi ca: substanţa sau amestecul de substanţe chimice, de origine
vegetală sau animală, destinate combaterii bolilor, întăririi sănătăţii şi refacerii
funcţiunilor fiziologice dezechilibrate.
• Un produs biologic este un preparat de origine bacteriană, fungică sau virală
de provenienţă umană, vegetală sau animală destinat prevenirii îmbolnăvirilor
sau stabilirii diagnosticului.
• Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice veterinare.
• Produs medical veterinar = substanţă sau combinaţie de substanţe destinate
tratării sau prevenirii bolilor la animale; orice substanţă sau combinaţie de
substanţe care poate fi utilizată sau administrată la animale pentru restabilirea,
corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin exercitarea unei acţiuni
farmacologice, imunologice sau metabolice sau pentru a stabili un diagnostic
medical.
• Produs medicamentos patentat = orice produs medicamentos gata preparat
pus pe piaţă sub un nume şi un ambalaj special.
 Medicamentul de uz veterinar
• Premix pentru furaje medicamentate = orice produs medicinal veterinar
preparat în prealabil pentru fabricarea ulterioară a furajelor medicamentate;
• Furaj medicamentat = orice amestec rezultat din combinarea unui produs
sau mai multor produse medicinale veterinare cu unul sau mai multe furaje
destinat administrării la animale pentru tratarea unor afecţiuni, fără o
prelucrare ulterioară;
• Produs medicinal veterinar imunologic = preparatul medicinal veterinar
administrat animalelor, pentru a induce o imunitate activă sau pasivă sau
pentru a testa statusul imunologic al unui animal sau al unui efectiv de
animale;
• Produs medicinal veterinar homeopat = orice preparat medicinal
veterinar obţinut din substanţe denumite stocuri homeopate, în conformitate
cu o procedură de fabricaţie homeopată descrisă de Farmacopeea Europeană
sau, în absenţa acesteia, de farmacopeea actuală utilizată oficial în România.
Un produs medicinal veterinar homeopat poate conţine unul sau mai multe
principii homeopate;
 Produse farmaceutice de uz veterinar
• Medicamente de uz veterinar: orice substanţă sau amestec de substanţe
chimice ori produse de origine vegetală sau animală destinate combaterii bolilor
la animale, apărării sănătăţii şi refacerii funcţiilor deficitare ale organismului
animal.
• Imunomodulatori: preparate medicamentoase utilizate în scopul modulării
răspunsului imun prin: stimulare, supresie, restaurare, compensare, etc.,
acţionând prin inducerea capacităţii de reacţie a efectorilor imunităţii, în scopul
creşterii posibilităţilor de apărare specifică sau nespecifică a organismului.
• Produse fitofarmaceutice: plante medicinale, simple sau în asociere, ceaiuri sub
formă de doze unitare, comprimate din pulberi vegetale.
• Produse radiofarmaceutice: substanţe de contrast şi elemente chimice marcate
radioactiv.
• Concentrate vitaminice: substanţe organice naturale, sintetizate de plante sau
de animale, ce se administrează în hipo şi avitaminoze, capabile să corecteze
specific tulburările metabolice şi să amelioreze simptomele bolilor carenţiale.
• Produse biologice de uz veterinar: vaccinuri, seruri terapeutice, reagenţi, seturi
de diagnostic şi altele, utilizate în medicina veterinară în scopul inducerii unei
imunităţi active sau pasive, precum şi cele utilizate în scop de diagnostic
 Alte produse de uz veterinar
• Antiseptice şi dezinfectante: substanţe sau produse chimice care au acţiune
distructivă sau neutralizantă asupra germenilor infecţioşi;
• Insecticide: substanţe chimice cu efect de distrugere a insectelor dăunătoare şi
combaterea ectoparaziţilor la animale.
• Raticide/deratizante: substanţe chimice vegetale sau de sinteză cu acţiune toxică
lentă sau rapidă, folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare.
• Produse cosmetice de uz veterinar: şampoane, săpunuri, spray-uri şi alte produse
igenico-cosmetice.
• Aditivi furajeri: ingredienţi chimici, naturali sau artificiali care se adaugă în
anumite proporţii în nutreţurile combinate, cu scopul de a satisface unele cerinţe
privind stimularea ritmului de creştere a producţiei animaliere, diminuarea
consumului specific, profilaxia şi combaterea unor boli, corectarea gustului şi
mirosului, exceptând biostimulatorii, tranchilizantele, substanţele.
• Hrană concentrată pentru animale: concentrat proteino-vitaminomineral sub
formă uscată sau conserve utilizate în hrana animalelor.
• Produse parafarmaceutice: articole ţesute şi/sau neţesute, din fibre naturale
şi/sau sintetice (vată, tifon, feşe, comprese) dispozitive biomedicale, ambalaje din
sticlă / plastic pentru medicamente şi produse biologice, instrumentar şi aparatură
de uz veterinar, mănuşi, zgărzi şi altele.
 Realitate

Problema devine
importantă în cazul:
- antibioticelor
Din nefericire Aproape oricine poate - chimioterapicelor
circulația cumpăra și administra - substanțelor
nedicamentelor medicamente antiparazitare
veterinare se face veterinare fără - hormonilor
haotic ! consult și fără rețetă ! cu remanență
considerabilă în corpul
animalelor, cu urmări
importante !
 Preparate farmaceutice veterinare

Clasificare:

- după calea de administrare: per orale (per os), parenterale, locale (topice).

- pe baza acțiunii: cu efect sistemic, cu efect local.

- după scopul administrării: cu scop preventiv, diagnostic și terapeutic.

- produse tipizate (industriale) și individualizate (magistrale).

- după domeniul de utilizare: utilizate în medicina umană, utilizate în

medicina veterinară, utilizate atât în medicina umană cât și în medicina
veterinară.
 Tratament local vs Tratament sistemic
Tratamentul local
- aplicarea de pulberi sau de unguente pe suprafeţele cutanate, instilarea de
picături în ochi sau în urechi, injectarea de soluţii sau forme moi prin orificiul
mamelonar - pune remediul în contact direct cu locul de acţiune în concentraţia
cea mai ridicată posibilă şi reduc riscul afectării altor organe.
Tratamentul sistemic
- administrarea preparatelor medicamentoase pe cale orală sau parenterală.
- alegerea căii de administrare poate fi influenţată şi de considerente legate cel
mai adesea, de temperamentul animalului şi de cât de convenabil este
medicamentul pentru proprietar şi pentru clinician.
- fiecare cale de administrare are propriile avantaje şi dezavantaje, iar natura şi
numărul diferitelor bariere membranare pe care medicamentul trebuie să le
traverseze influenţează în mare parte rata absorbţiei.
- ex: absorbţia percutanată este suficientă pentru a asigura efectul sistemic al
produselor ectoparaziticide de tip pour-on sau spot-on.
 Căi de administrare
Calea de administrare orală:
Preparate cu administrare orală: soluții, suspensii, capsule, comprimate,
pulberi, granule, boluri, premixuri medicamentoase.
- calea orală este mai folosită în medicina umană decât în medicina veterinară,
unde trebuie făcute frecvent administrări forţate - adesea în aceste cazuri se produc
pierderi importante de medicament şi nu se poate controla cantitatea administrată.
- calea orală este utilă pentru medicamentele fără gust sau cu un gust care poate fi
mascat, în special pentru administrările în masă (în furaje sau în apa de băut).
- acţiunea terapeutică a preparatelor de uz intern este influenţată de procesele
digestive - în pasajul tubului digestiv acestea întâlnesc sucuri secretate fie de
mucoasa tubului digestiv, fie de organele anexe acestuia.
- în multe cazuri este chiar de dorit ca substanţele să nu se absoarbă (ex:
antihelminticele locale, antiinfecţioasele cu caracter local, purgativele,
adsorbantele, pansamentele digestive);
- rumenul rumegătoarelor presupune apariţia anumitor bariere referitoare la
administrarea medicamentelor, datorită capacităţii sale mari de absorbţie dar şi de
capcană ionică precum şi a activităţilor fermentative masive.
 Căi de administrare
- la rumegătoare cu stomacul policcompartimentat capacitatea rumenului este
considerabilă (zeci de litri), iar pH-ul (5,5-6,5) îi conferă capacitatea de a
funcţiona ca o capcană ionică pentru medicamentele cu caracter alcalin.
- activităţile fermentative şi populaţiile microbiene specifice influenţează la
rândul lor stabilitatea chimică a medicamentelor.

- gradul în care medicamentele administrate pe cale orală pot scăpa de reflexul

de regurgitare va determina pH-ul mediului în care acestea sunt introduse.
 Căi de administrare
- riscuri ale administrării orale - medicamentele iritante pot provoca voma.
- nu se vor administra substanţe iritante decât după hrănirea animalului.
-pH-ul redus al conţinutului stomacal, sau acţiunea bacteriilor pot antrena
distrugerea unor medicamente.
- durata absorbţiei gastrice este dependentă de o serie de factori: tipul substanţei
medicamentoase (liposolubilă, hidrosolubilă), mărimea particulelor, constanta de
ionizare, pH-ul conţinutului gastric, starea fiziologică (vascularizaţie, secreţie,
tonus, motilitate) şi starea de plenitudine.
- la carnivore şi diversivore absorbţia apei, alcoolilor, glucidelor este rapidă.
- la ierbivore absorbţia apei, alcoolilor, glucidelor este înceată datorită diluării mai
crescute şi fenomenului de adsorbţie medicamentelor în, şi, la, suprafaţa masei
alimentare care se petrece în special în primele compartimente gastrice.
- bariera hepatică are un rol esenţial, influenţând efectele medicamentelor care sunt
administrate per os - constituie un avantaj în cazul intoxicaţiilor şi un dezavantaj în
cazul administrărilor medicamentoase.
Căi de administrare
 Administrea buvabilă
- băutura medicamentoasă, vitaminele, vaccinurile, suplimentele minerale etc.,
trebuie să fie consumate de către animal, fără ca acesta să fie forţat şi fără să i
se simtă prezenţa în apă.
- administrarea de băuturi medicamentoase se face profilactic, preventiv sau
curativ la efective mari de animale, de obicei păsări şi suine, folosindu-se
sisteme de adăpare.
- avantaje: este o cale mult mai flexibilă de administrare a medicamentelor,
animalele bolnave deși adesea în cursul bolilor își pierd apetitul ele vor
continua să consume apă pentru a compensa deshidratrea și hipertermia,
absorbția intestinală a medicamentelor este mai bună în cazul administrărilor
în apa de băut, omogenizarea medicamentelor solubile este mult mai bună față
de cea din furajele medicamentate, riscul de contaminare este mult mai mic.
- substanţele active trebuie să fie dizolvate cât mai bine, deoarece dispersiile
sedimentează repede, fapt care va face ca medicamentul să rămână
neconsumat sau să fie inactivat.
- înainte de tratamente se recomandă instituirea unei diete hidrice de una -
două ore, în funcție și de temperatura mediului care va înlesni consumarea
băuturii medicamentoase în totalitate.
 Căi de administrare
Adminsitrarea cu sonda
- la bovine se foloseşte sonda buco-esofagiană şi uneori cea naso-esofagiană - -
sonda se introduce uşor, fără să forţăm, se ajunge în esofag, de aici în rumen
sau în stomac - se adaptează o pâlnie la capătul liber al sondei şi se toarnă încet
cantitatea de medicament lichid necesară (se pot administra câţiva litri).
- la cabaline - administrarea medicamentelor cu sonda naso-esofa-giană se
procedează asemănător ca la bovine.
Breuvajul
-administrarea medicamentelor prin breuvaj se face cu ajutorul unei sticle cu
pereţii groşi, la care se înfăşoară gâtul cu o faşă de tifon pentru a nu
exista pericolul rănirii în cazul încare animalul ar sparge gâtul sticlei între dinţi.-
- sub forma de breuvaj se administrează orice soluţie medicamentoasă,cu
condiţia să nu fie prea vâscoasă sau prea iritantă, fiind în acest fel imposibilă
deglutiţia.
- contraindicată la porcine.
 Căi de administrare
Calea de administare rectală:
- se administrează medicamentele atunci când se urmăreşte un tratament local
sau când nu se poate folosi calea orală;
-absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale este foarte diferită de la o
specie la alta;
Supozitoarele:
- se administrează la animalele de talie mică și de talie mijlocie, la câine, la
pisică, mai rar la porci, oaie şi iepure.
-supozitoarele se introduc în rect, apoi se ţine coada apăsată 1-2 minute, pentru a
evita eliminarea.
Clisme:
- forme medicamentoase de consistenţă lichidă, care se administrează pe cale
rectală atât pentru acţiunea lor generală cât şi pentru acţiunea locală.
- clisme evacuante, medicamentoase şi alimentare.
 Căi de administrare
Administrarea medicamentelor pe piele:
- administrarea medicamentelor pe tegument se poate face prin ungere, masaj,
fricţiune, pensulaţii, comprese, cataplasme, spălături, băi, pudrări.
-Ungerea se face folosind diferite unguente, linimente sau paste carese aplică
cu ajutorul unei pense cu un tampon de vată înfăşurat în tifon sau untampon
numai din tifon, în zonele cu afecţiuni cutanate.
- Masajul se face cu unguente sau medicamente lichide în cazul tendinitelor,
tendosinovitelor, mamitelor. După ungerea zonei respective se masează, pentru
a favoriza absorbţia şi a îmbunătăţi circulaţia sanguină locală.
- Fricțiunea poate să fie uscată, când se foloseşte o bucată de pânză aspră (se
face pentru a stimula circulaţia) şi umedă când se folosesc medicamente sub
formă de unguente, linimente sau soluţii care se pot aplica în jurul unei plăgi,
abcese, articulaţii inflamate, cu scopul de a reacutiza un proces inflamator şi a
grăbi vindecarea.
- Pensulațiile se fac cu soluţii medicamentoase folosind o pensă cubraţe lungi
în care se ia un tampon de tifon, de vată înfăşurată în tifon şi se atingzonele
afectate.
 Căi de administrare
- Compresele se aplică pe zonele afectate (entorse, edeme,
afecţiunicongestive) utilizându-se substanţe medicamentoase lichide.
- Cataplasmele se prepară din făină de muştar sau de in, care se amestecă cu
apă călduţă până capătă consistenţa unei paste. Cu ajutorul unei spatule, pasta
se pune între două bucăţi de tifon şi se aplică în zona afectată pentru a
grăbi vindecarea (în abces).
- Spălăturile se fac cu soluţii antiseptice în vederea curăţirii mecanice a
plăgilor infectate, a îndepărtării puroiului şi detritusurilor celulare.
- Băile cu soluţii medicamentoase, sunt folosite mai frecvent în bolile
parazitare.
- Pudrările se execută prin presărarea medicamentelor în stare solidă,sub
formă de pulbere, cu efect antiseptic, cicatrizant, cheratoplastic, în plăgisau în
unele boli parazitare externe.
 Căi de administrare
Administrarea pe calea respiratorie:
- avantaj: mucoasa respiratorie prezintă avantajul unei suprafeţe mari de
absorbţie, cu vascularizaţie bogată şi contact nemijlocit al capilarelor sanguine cu
epiteliul alveolar.
- dezavantaj: sensibilitatea deosebită a mucoasei respiratorii, declanşarea
efectului reflex de tuse şi, mai rar, în cazul concentraţiilor iritante, sincopa
respiratorie.
- medicamentele administrate la nivelul aparatului respirator pot fi absorbite atât
prin mucoasa nazală, rinofaringiană, bronhică, dar mai ales prin epiteliul alveolei
pulmonare.
- instilaţiile nazale – efect local;
- anestezia prin intubaţie (narcoza generală) – efect general.
Aerosoli
- dimensiunea optimă pentru penetrarea în alveolele pulmonare a particulelor
este de 1-3µm - aparate de aerosolizare.
- se consideră că numai 30-35% din substanţele medicamentoase inspirate sunt
fixate la nivelul epiteliului traheo-alveolar, cantitatea rămasă fiind eliminată şi,
deci, pierdută pentru organism.
 Căi de administrare
Inhalațiile:
- administrări de medicamente în stare gazoasă prin intermediul aerului aspirat.
- inhalații reci - utilizează substanţe medicamentoase care la temperatura
camerei sunt volatile şi pot fi inspirate ca atare.
- inhalații calde - administrări de vapori proveniţi din soluţii medicamentoase
care au luat forma gazoasă datorită încălzirii.
- inhalații umede - se realizează cu ajutorul vaporilor de apă prin care se
antrenează şi medicamente volatile.
- inhalaţii uscate (fumigaţiile) se realizează turnând medicamentul direct pe o
placă încinsă (metal, piatră, ţiglă, cărămidă).
Irigațiile nazale:
-se fac cu scopul de decongestiona mucoasa sau antiseptic.
Instalațiile nazale:
-utilizate la animale mici şi mijlocii; se realizează cu ajutorul picurătorului.
Pulverizațiile:
- proiectarea lichidelor medicamentoase pe suprafaţa mucoasei sub formă de
particule foarte fin dispersate în jet.
 Căi de administrare
Calea de administrare injectabilă
- administrarea parenterală: intradermică,subcutanată, intramusculară,
intravenoasă, intraperitoneală, intratraheală,epidurală, intraarticulară,
intracardiacă, intraoculară, intramamară.
- avantaje: absorbţia completă şi administrările în doze precise, evită calea
gastro-intestinală (unde medicamentele pot să-şi piardă din eficacitate), evită
bariera hepatică în momentul pătrunderii în circulaţie, dozele pe această cale
sunt mai reduse faţă de calea orală, efectul farmacodinamic este mai prompt, iar
dozajul estemai riguros respectat.
- dezavantaje: sunt necesare instrumente adecvate, pot fiexecutate numai de
personal calificat şi dacă nu se respectă doza pot săapară accidente grave.
- medicamentele care se administrează sub formă de injecţii trebuie săaibă un
înalt grad de puritate, să fie perfect sterile, să nu producăhemoliza şi să se
absoarbă bine de la locul inoculării
- este necesar să se facă contenţia animalului în mod corespunzător, să se
evite mişcărilebruşte ale animalului care ar putea duce la ruperea acului,
spargerea seringii,producerea hematoamelor.
 Căi de administrare
Calea intradermică:
- utilizată pentru medicamente cu acţiune revelatoare (tuberculină).
-la cabaline marginea pleoapei inferioare; la bovine latura gâtului, în treimea
mijlocie; la porci faţa externă a pavilionului urechii; la pasări creasta şi bărbiţele.
Calea subcutană:
- absorbţia se produce lent, calea subcutanată fiind indicată pentru injectarea unor
vitamine, hormoni, anestezice locale, substanţe rehidratante.
- la cabaline laturile gâtului, în treimea mijlocie şi inferioară, regiunea presternală,
regiunea spetei; la bovine, pelaturile gâtului în treimea mijlocie şi la pliul cozii; la
porci, la baza urechii, faţa internă a coapsei, faţa inferioara a abdomenului; la
rumegătoarele mici, pe faţa internă a coapsei şi pliul cozii; la câine şi pisică, pe
laturile gâtului, faţa internă a coapsei, pe eretele toracelui; la
păsări, regiunea pectorală, faţa internă a picioarelor, laturile gâtului.
- pielea unde se va face injecţia se apucă cu trei degete, de la mâna stângă, pentru a
forma pliu iar la baza pliului, oblic, se introduce printr-o mişcare bruscă acul.
 Căi de administrare
Calea intramusculară:
- poate fi folosită pentru toate tipurile de soluţii medicamentoase (antibioticele,
vitaminele, preparatele hormonale) cu condiţia să nu producă necroza ţesuturilor.
- dezavantaj este mai dureroasă.
- pe această cale se pot administra unele cantităţi mai mari de lichide.
- la animalele de talie mare se indică muşchii coapsei, pe laturile gâtului, în
treimea mijlocie, muşchii pectorali; la animalele de talie mijlocie şi mică se
recomandă muşchii coapsei, muşchii fesieri iar la păsări muşchii pectorali.
- se introduce acul puţin oblic faţă de zona injectată, când selucrează pe laturile
gâtului şi perpendicular pe locul injectat în zona fesieră sau pe crupă.
Calea intravenoasă:
- indicată în stări de maximă urgență.
- la cabaline vena jugulară superficială şi vena subcutanată toracică; la bovine
vena jugulară superficială şi vena subcutanată abdominală; la rumegătoare mici
şi câine vena safenă externă sau vena jugulară; la porc şi pisică vena auriculară.
- acul se introduce oblic faţă de peretele venei.
 Căi de administrare
Calea peritoneală:
-la cabaline flancul stâng, pentru taurine flancul drept, la o distanţă egală de
unghiul extern al iliumului, apofizele lombare şi ultima coastă; la porci şi câini
se face înapoia apendicelui xifoidian.
Calea epidurală:
- indicată în vederea instalării anesteziei regionale, în intervenţii chirurgicale
sau obstetricale, este practicată mai frecvent la rumegătoarele mari.
- spaţiul dintre prima vertebră coccigienă şi ultima vertebră sacrală.
Calea intraarticulară:
- folosită în tratamentul local al artritelor.
Calea intramamară:
- se pot administra medicamente fie în parenchimul mamar prin traversul
pielii, fie prin canalul papilar sau galactofor (în tratamentul mamitelor), după o
prealabilă mulgere.
Căi de administrare
Căi de administrare
 Abordarea și contenția animalelor
- animalele se opun încercărilor de tratament, administrarea medicamentelor se
va executa de obicei forţat;
Abordarea:
- la cabaline, apropierea se face din lateral, evitând spatele animalului,
mângâindu-l şi convingându-l de buna intenție;
- bovinele vor fi abordate tot din lateral, ajungând cu mâna la cornul din partea
noastră (acesta va fi fixat cu mâna pentru a evita accidentele);
- carnivorele se recomandă a fi abordate de către proprietari şi numai în cazul
animalelor foarte blânde ne putem apropia mângâind uşor capul animalelor.
Contenția:
- cabalinele se contenţionează prin: fixarea căpăstrului cu mâna sub mandibulă;
aplicarea unor iavaşale pe buza superioară a animalului, ridicarea unuia din
membrele anterioare, de preferinţă cel de pe partea de pe care lucrăm.
- bovinele vor fi contenţionate prin: trecerea peste bot a lanţului sau a frânghiei
şi strângerea sa sub formă de laţ; imobilizarea prin prinderea coarnelor şi
răsucirea capului, fixarea unui membru posterior cu ajutorul cozii sau a ambelor
membre posterioare prin legarea în “8” deasupra jaretelor.
 Abordarea și contenția animalelor
- ovinele şi caprinele se contenţionează prin: fixarea animalului de coarne, cap
sau gât, în funcţie de felul administrărilor; ridicarea de trenul anterior şi fixarea
în poziţie şezând sau ridicat de trenul posterior, imobilizarea animalului în
decubit lateral;
- suinele sunt imobilizate prin prinderea urechilor şi a cozii şi fixarea cu ajutorul
unei frânghii a maxilarului superior în spatele caninilor; ridicarea trenului
posterior; imobilizarea în decubit lateral sau dorsal în funcţie şi de mărimea
animalului;
- câinele se contenţionează prin fixarea puternică a capului animalului cu ambele
mâini în spatele urechilor, botul legându-se cu o bandă de tifon înnodată
deasupra botului şi încrucişată sub maxilarul inferior, iar apoi legată la ceafă;
aplicarea botniţei;
- pisica se contenţionează prin înfăşurare într-un prosop sau pătură pentru a nu
putea zgâria sau introducând animalul cu partea anterioară într-un carâmb de
cizmă sau un tub îngust;
- păsările vor fi contenţionate de către un ajutor ţinând cu o mână picioarele şi
cu cealaltă aripile; în cazul palmipedelor, contenţia se execută prin fixarea
membrelor şi cuprinderea regiunii pieptului cu mâna, capul fiind introdus sub
braţul examinatorului
Vă mulțumesc pentru atenție