Sunteți pe pagina 1din 11

ANESTEZIOLOGIE

CURS 2
23.02.2015
Cal
Vaca
Oaie
Porc
Caine
Pisica
Gaina

TC/min
15-30
8-10
4-8
10-15
4-8
4-8
10-18

Specie

Eritro
mii/cm3

Bou
Cal
Porc
Oaie
Capra
Caine
Pisica

5-8
6-9
5-8
7-11
12-17
5-8.5
5.5-9.5

Leucocit
e
mii/cm3
5-10
6-10
12-20
5-11
6-12
7-15
9-20

TS/min
5-15
5-13
5-13
5-13
3-5
3-5
5
Neutro
%
8-20
3-20
3-16
3-17
5-20
3-15
---

Quick/sec
11.6
18
13.7
15.8
7.8
16
44.5
Limfocit
e
%
45-65
20-45
35-60
45-70
--20-50
---

Bazofile
%
0-2
--------0-0.5
---

Hematocrit
30-50
25-45
25-45
30-40
40-55
25-46
30-50
Euzinofil
e
%
3-8
2-6
1-6
2-8
-------

Monocit
e
%
2-8
1-6
2-6
1-7
2-5
1-4
---

Examenul biochimic al sangelui urmareste stabilirea anumitor parametri cu


importanta in procesul de cicatrizare si coagulare
Glicemia
Prezinta importanta in diagnosticarea starilor de diabet. Plaga nu se vindeca de
obicei
Calciu seric
Prezinta importanta in procesul de coagulare, ionul de Ca avand si un important
rol antitoxic
Ionii de Potasiu, Magneziu si Fosfor
Sunt mai putini importanti, ionul de fosfor putand fi determinat in raportul lui cu
Ca. CaP 2/1
Examenul urinei
Intereseaza examenul biochimic ( glicozuria ), examenul bacteriologic, examenul
macroscopic ( cantitate, culoare, pH, etc ) si examenul sedimentului urinar.
CLASIFICAREA OPERATIILOR
Interventia chirurgicala reprezinta o insumare de manopere chirurgicale
efectuate de chirurg cu instrumentar adecvat acestui scop, in planul anatomic al
animalului, pentru realizarea unui deziderat terapeutic, estetic sau experimental
Dupa timpii operatori, operatiile pot fi:
- simple, realizate intr-un singur timp operator ex. deschiderea unui abces,
ruminocenteza
- operatii complexe, care contin mai multi timpi operatori ex. gastrotomia,
ovariohisterectomia, etc
Incizia chirurgicala: adaugarea sufixului -tomie
Sutura chirurgicala: adaugarea sufixului -rafie
Indepartarea unui organ: adaugarea sufixului -ectomie ex. Orhiectomie
( castrare ), histerectomie, ovariohisterectomie
Dupa prezenta sangelui, operatiile pot fi:
- sangeroase
- nesangeroase: castrarea nesangeroasa a berbecutilor cu pensa Burdizzo

Dupa rezultat, operatiilor pot fi:


- preventive: ex. decornarea viteilor, codotomia la anumite rase de oi
- curative
- radicale, rezolva problema in totalitate ex. osteosinteza
- paleative, rezultatul nu rezolva in totalitate problema, ci doar o amelioreaza
ex. tenotomia ( taierea unui tendon) in anumite schiopaturi la cal
Dupa aspectul economic, operatiile pot fi:
- operatii in scop zootehnic: ex. obtinerea de masculi incercatori
- economic: ex. castrarea vierilor
- scop experimental: se refera la chirurgia experimentala
Dupa prezenta timpilor septici, operatiile pot fi:
- aseptice
- septice
- cu timpi septici ex. gastrotomia

Indicatia operatoare se refera la realizarea interventiei chirurgicale in


starile patologice care se pot remedia numai chirurgical ex. Hernia, fractura
osoasa, etc. Se recomanda ca interventia chirurgicala sa fie efectuata dupa ce
s-au epuizat toate modalitatile de tratament nechirurgicale.

Contraindicatia operatorie nu se realizeaza niciodata interventii


chirurgicale in fermele de animale unde sunt aplicate masuri de carantina.

Animalele batrane cu stare de intretinere necorespunzatoare, parazitate, se


trateaza initial pentru afectiunile respective, apoi sunt operate, cu exceptia
urgentelor chirurgicale.
Clasificarea operatiilor dupa urgenta implica:
1. Urgente chirurgicale: trebuiesc realizate cat mai repede ex. torsiunea gastrica
la caine, hernia ingvinoscrotala la armasar
2. Operatii de necesitate: se refera la operatiile ce se realizeaza in termen de
cateva zile ex. osteosintezele
3. Operatii la alegere: se realizeaza de comun acord intre chirurg si proprietar. Ex.
castrarea, cotodomia
Organizarea si desfasurarea unei operatii:
Pentru realizarea unei interventii chirurgicale se vor avea in vedere urmatoarele
elemente:
- identificarea animalului: specie, rasa, microcip, sex, semne particulare
- pregatirea preoperatorie: se refera la despotcovire, deparazitare, dieta
hidrica si alimentara pentru operatiile pe tubul digestiv respectiv clisme,
evidantu-se purgativele saligne ( produc deshidratari )
- stabilirea metodei de contentie pentru animalele mari, a decubitului,
alaturi de verificarea integritatii materialelor de contentie
- stabilirea metodei de anestezie
- stabilirea si verificarea instrumentarului si a materialelor chirurgicale
ce urmeaza a fi folosite
- stabilirea tehnicii ce urmeaza a fi folosite ( modus operandi )
- stabilirea echipei chirurgicale
- stabilirea datei, locului, momentului cand urmeaza sa aiba loc interventia
chirurgicala.
Operatiile aseptice sunt programate primele, urmate de operatiile septice.
Operatiile laborioase se programeaza primele. Nu se opereaza in zilele foarte
calduroase, si in sezoanele cu insecte ( ex. armasarii se castreaza primavara si
toamna tarziu ).
Pentru animalele mari, daca se executa trantirea, se vor avea in vedere: locul
de realizare ( strat de paie )

- stabilirea tratamentului postoperator si a eventualelor operatii ce se


impun a fi luate ( ex. dieta postoperatorie )
Antibioticele si folosirea lor in tratamentul afectiunilor chirurgicale
In chirurgie se recomanda respectarea cu strictete a masurilor de asepsie,
antibioticele fiind folosite exceptional. Antibioticele se administreaza local
( spreiuri sau pulberi cicatrizante ) si pe cale generala timp de 3-5 zile.
Antibioticele trebuiesc urmarite sub aspectul toxicitatii la nivelul aparatului renal
si hepatic, alaturi de produsele cu potential alergic si anafilactic.
Curs 3
02.03.2015
Hemoragie
Reprezinta pierderea sangelui intr-o cantitate variabila din patul vascular in urma
agresiunilor chirurgicale, traumatice sau patologice ( alterari ale peretelui
vascular ).
Clasificare:
Dupa natura vasului sectionat
1. Arteriala, caracterizata prin faptul ca sangele se elimina in jeturi, in cantitate
mare, culoarea sangelui este rosu aprins, hemoragia fiind importanta la nivelul
capatului central, hemostaza se asigura prin ligaturare
2. Venoasa, caracterizata prin faptul ca sangele este rosu inchis, se elimina lent,
hemoragia fiind importanta la capatul periferic, hemostaza se asigura prin
ligaturare
3. Capilara, este mai putin importanta, sangele se elimina in picaturi, hemostaza
asigurandu-se prin tamponament
4. Parenchimatoasa (interna), tradusa prin ruperea anumitor organe
parenchimatoase ( ficat, splina ). In acest caz hemoragia este foarte grava
deoarece nu se pot folosi metodele uzuale de hemostaza. Se poate incerca
aplicarea de pungi cu gheata si bureti de gelatina ( gelaspon) sau bureti de
fibrina.
Dupa cantitatea de sange pierdut:
1. Mica, se pierde 10% din masa circulanta sangvina
2. Medie, se pierde 10-30% din masa sangvina
3. Mare, 30% sau mai mult din masa circulanta sangvina. Daca nu se intervine
prin transfuzie sangvina sau refacere hidroelectrolitica, animalul moare.
Dupa momentul producerii
1. Primara, adica se produce imediat
2. Secundara
- precoce, se produce in primele 48 de ore dupa eveniment
- tardiva, se produce dupa 48 de ore de la eveniment
Dupa locul unde ajunge sangele:
1. Externa, sangele ajunge in exterior
2. Interna. In cadrul hemoragiei interne se defineste si hemoragia exteriorizata,
atunci cand sangele din anumite cavitati ajunge la exterior. Ex. hemoptizia
( sangele din aparatul respirator ajunge in exterior), hematemeza (voma cu
sange) , hematuria ( din urina in exterior), melena
3. Intratisulara, atunci cand sangele ajunge in tesuturi. Definim aici echimoza,
sufuziuni, petesii.
Diagnosticul hemoragiei:

Este usor de pus in cazul hemoragiei externe, mai difici in cazul hemoragiei
interne ( clinic, in hemoragia interna, importanta are examinarea mucoaselor
aparente, instalarea midriazei asociata cu tahicardie si puls imperceptibil,
indicand un prognostic grav spre foarte grav.
Prognosticul hemoragiei:
Este favorabil in hemoragiile mici si rezervat sau grav in hemoragiile mari.
Prevenirea hemoragiei. Se refera la aplicarea garoului, a bandei elastice
Esmarch la nivelul organelor apendiculare; folosirea medicatiei hemostatice
completata cu hemostaza prin forcipresura ( pense hemostatice ) si angiotripsia
( strivirea peretelui vascular )
Transfuzia sangvina: Transfuzia de sange de la un donator la un primitor,
pentru refacerea patului vascular, cu respectarea conditiilor de compatibilitate si
fara administrarea unui sange cu potential infectios.
Pentru compatibilitate:
Se ia o picatura de sange de la donator cu o picatura de plasma de la primitor
Probele de compatibilitate uzuala:
- testul in vitro ( se amesteca pe o lama degresata cu alcool etilic ). Daca
hematiile aglutineaza, animalele nu sunt compatibile.
- testul in vivo: consta in administrarea de cantitati mici de sange de la donator,
urmarindu-se atent semnele clinice ce pot apare la primitor. Daca intr-un interval
scurt apar la primitor transpiratie si tremuraturi musculare, animalele nu sunt
compatibile.
Clasificarea transfuziei:
- indirecta
- directa
- continua
- discontinua

Transfuzia directa continua se realizeaza cu ajutorul unui tub flexibil ce face


legatura intre donator si primitor, donatorul fiind plasat mai sus. Dezavantajul
acestei metode este acela ca nu se cunoaste cantitatea de sange transfuzat.
Transfuzia directa discontinua se realizeaza cu ajutorul seringilor automate
aspiro-respingatoare
Transfuzia indirecta se bazeaza pe folosirea sangelui recoltat anterior de la
acelasi animal ( autohemotransfuzie ) sau de la animale inrudite.
Tratamentul hemoragiei

Folosirea substantelor hemostatice. Acestea pot fi:


- cu actiune locala
- cu actiune generala
Hemostaticele cu actiune locala
Clasificare:
1. Vasoconstrictoare, ex. adrenalina
2. Astringente, ex. clorura ferica
3. Matrice cu actiune locala - bureti de gelatina sau fibrina
Hemostaticele cu actiune generala
Pot actiona:
1. La nivelul sintezei factorilor de coagulare
Exemple:
- Vitamina K poate fi K1 ( fitomeladiona ), K2, K3 ( menadiona ). Se folosesc fiole
ce se administreaza parenteral, obligatoriu cu 24 de ore preoperator.

- Clorura de Ca sol 10%, administrata strict intravenos in cantitate de 10-40 g


/animal sau 4 cg /kg la animale mici;
- Serul normal de cal, se poate folosi la animalele mari, actioneaza la interval de
30-40 de min. Se injecteaza intravenos in cantitate de 100-140 ml/ animal
- Venostatul, Rectilase. Se obtine din venin de vipera. Exista fiole ce se
administreaza i.v sau i.m la animale mici 1-2 fiole/ animal
2. La nivelul peretelui vascular
Exemple:
- Adenostazinul , creste rezistenta capilarelor
- Etamsilatul, in cantitate de 1-2/ animal ( caine )

DEZIDERATELE UNEI SUBSTANE ANESTEZICE


In MV, substantele anestezice se folosesc pentru realizarea urmatoarelor aspecte:
1. Imobilizarea chimica a animalelor in vederea efectuarii examenelor clinice
sumare, punctii, etc.
2. Anestezia chirurgicala in vederea efectuarii diferitelor operatii
3. Combaterea terapeutica a durerii la animale in diverse afectiuni. Ex.
substantele analgezice
4. Sedarea animalelor sau linistirea, pentru animalele care se transporta cu
avionul ( caii de sport ) sau animalele de companie.
5. Eutanasierea animalelor care sufera de afectiuni incurabile. Ex. T61 sau
folosirea cantitatilor mari de substante anestezice expirate administrate
parenteral sau intracardiac. Este interzisa impuscarea animalelor, corentarea
acestora sau exsangvinarea acestora.
CURS 4
09.03.2015
Dezideratele unei substante anestezice
1. Sedarea
2. Echilibrul neuro-vegetativ
3. Miorelaxarea
4. Hipnoza
5. Analgezia ( suprimarea durerii )
DUREREA IN CHIRURGIE
Durerea este o senzatie neplacuta de intensitate variabila, produsa de factori
care lezeaza sau ameninta cu distrugerea tesuturilor. Bazele anatomice ale
durerii sunt reprezentate de corpusculii Maisner, Ruffini, Waterpacini plasati in
cantitati variabile la nivelul pielii, a mucoaselor, periostului si in peretii organelor
( baroreceptori )
Mediatorii chimici ai durerii sunt reprezentati de substante care inhiba senzatia
de durere (endorfine, encefaline, substanta P ) si substante care genereaza
durerea, de regula substante proinflamatorii ( histaminele, serotonina, etc )
Clasificarea durerii:
Dupa evolutie:
- acuta
- cronica
Dupa geneza:
- patologica
- experimentala
Dupa formatiunile afectate
- somatica

- viscerala
- neurogena
- mixta
Dupa focarul algic ( dureros )
- primara
- secundara
- perifocala
- iradiata sau proiectata
Diagnosticul durerii
Este usor de pus in conditiile in care focarul algic este plasat la exterior si mai
dificil in cazul durerii viscerale. In seria animala, cele mai sensibile la durere sunt:
primatele, cai, carnivore, rumegatoare ( cu exceptia caprelor ), suine, pasarile,
reptilele si pestii.
Tratamentul durerii
Se face prin folosirea substantelor analgezice, antiinflamatorii, steroidiene si
nesteroidiene, folosirea sedativelor si a anestezicelor locale ( xilina, procaina ) in
combaterea sau diagnosticul durerii.
Clasificarea anesteziei:
Dupa scop:
1. Sedarea sau linistirea animalelor, utilizata pentru animalele retive, in vederea
efectuarii unor examene semiologice sumare, aplicarea anumitor medicamente
sau efectuarea unor manopere chirurgicale simple ( crotaliere, dangalizare,
deschiderea unui abces, etc )
2. Anestezia chirurgicala, realizata pentru efectuarea diferitelor operatii la
animale.
3. Anestezierea terapeutica, care vizeaza utilizarea substantelor anestezice in
scop terapeutic ( sindromul de colici la cal, tratamentul arsurilor, etc ).
4. Folosirea substantelor anestezice in diagnosticul anumitor afectiuni, sau
efectuarea anumitor examene paraclinice ( recoltarea de sange la animale
salbatice, efectuarea de radiografii in cazul fracturilor
Dupa tesuturile unde sunt aplicate:
1. La nivelul pielii - unguente cu actiune analgezica si antipruriginoasa
2. La nivelul mucoaselor - se pot aplica solutii anestezice la nivelul mucoasei
conjunctivale sub forma de colire cu cocaina solutie 1% pentru examinarea
globului ocular sau examen de fund de ochi + atropina.
3. La nivelul tesutului conjunctiv subcutanat substantele anestezice se folosesc
mai putin deoarece absorbtia este mai lenta
4. La nivelul tesutului muscular - se pot folosi in dozele recomandate de
producator. Timpul de instalare al anesteziei fiind de aprox. 10-15 minute
5. La nivel vascular ( injecti i.v. ) se pot folosi o sumedenie de substante
anestezice, in dozele recomandate de producator, efectul fiind rapid, cu
inconvenientul micsorarii perioadei de anestezie
6. La nivelul seroase ( intraperitoneal ) - se poate folosi pentru anumite substante
anestezice, cu precizarea ca doza se mareste cu 15-20%, fata de de doza i.v.
Intraperitoneal se poate administra Clorarhidrat solutie 10% sau cloraloza,
solutiile fiind in prealabil incalzite la temperatura corpului
7. La nivel intratisular - folosita rar, se poate administra intratesticular, tiopental (
barbituric ), la masculii in castrare
8. Peros - aceasta cale prezinta dezavantajele: dozele folosite sunt mari, efectul
anesteziei este discutabil, instalarea anesteziei depinde de plenitudinea tubului
digestiv; pe aceasta cale se poate administra la vaca alcool etilic 40% c sau alcool
de 90% c diluat.
9. Calea respiratorie - foarte folosita ( narcoza inhalatorie ), fiind folosite
narcotice volatile ( eter, cloroform ) sau narcotice gazoase ( izofluran, sevofluran,
halotan, etc )


1.
2.
3.

Dupa locul unde actioneaza:


Locala,
Regionala
Generala
Anestezia locala

Poate fi:
- de contact, folosita in oftalmologie si ORL ( colire cu cocaina ) *colire substante care se aplica la mucoasa conj
- refrigeratia - se bazeaza pe folosirea substantelor care produc local o senzatie
de racoare ( Kelen )
- infiltratie - se bazeaza pe aplicarea substantei anestezice in puncte multiple,
perifocal, sub forma de triunghi, romb, etc . Aceasta se poate face in bloc sau
strat cu strat.
Substantele anestezice locale folosite in MV sunt:
1. Cocaina - care este o pulbere alba folosita in oftalmologie si ORL in solutii de
0,5-1%. Produce o anestezie usoara la nivelul mucoaselor.
2. Procaina - este termostabila ( se poate steriliza prin autoclavare ), pentru a-i
mari efectul se foloseste in combinatie cu adrenalina datorita efectului
vasoconstrictor. Exista solutii de 1%, 2% - anestezie locala, 4% - blocaj troncular
si 8% pentru anesetzie epidurala.
3. Xilina - solutii de concentratie 1-2%. In cardiologie are efect in tratamentul
aritmiilor cardiace, nu este termostabila; se va folosi cu precautie deoarece pot
exista animale alergice.
Alte anestezice locale mai putin folosite sunt:
- tetracaina
- dibucaina
- carbocaina
Sunt de 2-4 ori mai puternice decat procaina dar sunt mult mai toxice.

CURS 5
16.03.2015
Anestezia regionala
Este foarte folosita in MV deoarece produce anestezia unei anumite regiuni ( cost
redus si evitarea complicatiilor )
Se imparte in 3 grupe:
1. Blocajul troncular - atunci cand substanta anestezica este plasata parenteral
( cu injectie ) in apropierea unui trunchi nervos.
2. Anestezia epidurala - consta in plasarea substantei anestezice la nivelul
canalului vertebral, producand anestezierea organelor plasate in cavitatea
pelvina ( cezariana la vaca )
3. Anestezia regionala intravasculara - consta in plasarea parenterala a
substantei anestezice in patul vascular, la nivelul extremitatilor, dupa ce in
prealabil s-a aplicat un garou.
Blocajul troncular se realizeaza la nivelul nervilor mixti sau senzitivi deoarece
dupa plasarea anestezicului, initial apare paralizie ( nervi mixti ), dispare
sensibilitatea tactila si dureroasa, ultima fiind sensibilitatea termica. Dupa
terminarea efectului anestezic, revenirea la normal se face in ordine inversa.
Anestezia epidurala poate fi de 2 tipuri:
1. Joasa
2. Inalta

Diferenta dintre ele consta in aceea ca in anestezia joasa animalul ramane in


picioare iar in cea inalta animalul se culca. Dozele variaza intre 30-40 ml Xilina
2% sau Procaina 8% pentru anestezia epidurala joasa si intre 70-90 ml anestezie
epidurala inalta.
ANESTEZIA GENERALA
1. Neuroplegia sau Sedarea
2. Analgezia
3. NLA - neuroleptanalgezia
4. Narcoza ( parenterala, inhalatorie)
5. Disociativa
6. Electronarcoza
Neoruplegia sau Sedarea
Se bazeaza pe folosirea tranchilizantelor majore sau neuroleptice si tranchilizante
minore. Tranchilizantele minore sunt folosite mai putin in medicina veterinara
pentru efectul lor anestezic si mai mult pentru efectul lor terapeutic.
Clasificarea tranchilizantelor minore:
1. Grupa benzodiazepinelor - Diazepam
2. Grupa alcoolilor - Atarax
3. Grupa difenil-metan - Meprobamat
Tranchilizante majore sau neuroleptice:
Sunt folosite pentru sedarea respectiv calmarea animalelor in vederea efectuarii
examenelor clinice sumare, mici interventii chirurgicale, evitarea stresuui de
transport sau pentru imbarcarea cailor de sport. Pe langa efectul lor sedativ,
tranchilizantele au si efect hipotermizant, antiemetic, antiinflamator si
imunosupresiv, antitusiv.
Farmacologie
Derivate fenotiazinice:
- Propionil Promazina - Combelen. S-a folosit pe scara larga in trecut pentru
castrarea armasarilor; producea o sedare si miorelaxare moderata cu
inconvenientul producerii prolabariii penisului.
- Clor Promazina - Clordelazin, Megaphen, Largactil. Se folosesc solutii 2,5
%, dozele variind intre 0,5-1,5 mg pe kg/GV i.v. ( este iritant i.m. )
- Promazina - Romtiazin. Se folosesc solutii 0,3% la animale mici si solutii 5%
animale mari. Doza 4 mg pe kg/GV
- Acepromazina - Sedam, Calmivet, Tranchilrom. Dozele variaza intre 0,51,5 mg pe kg/GV.
- Prometazina - Romergan. Doze animale mari 1,5 mg pe kg, si 5 mg pe kg la
animale mici.
- Levomepromazina - Nozinan. Solutii 2,5%, doza 5 mg pe kg/GV.
Derivate butirofenolice:
- Droperidol - Droperidol. Dozele sunt: 2 mg/kg i.m. sau 0,5 mg/kg i.v.
- Streznil - Porcador, Suicalm. Sunt solutii 1%, dozele variaza intre 2-4 mg/ kg
la porc; se poate folosi si la cal doza fiind 1,5 mg/ kg.
Derivate tiazinice:
- Xilazina - Rompun. Este un neuroleptic recomandat la rumegatoare deoarece
nu are efect hipersecretor si produce o usoare atonie a prestomacelor
Derivate detomidinice:
- Domosedan - animale mari, dozele variaza astfel: 0,2 ml/100kg - sedare
usoara; 0,4ml/100kg - sedare moderata; 0,8ml/100 kg - sedare profunda; alta
combinatie se bazeaza pe folosirea detomidinei ( 20 micrograme/kg, urmata de
administrarea ketaminei la 5 minute 2,2 mg/kg.
- Domitol - animale mici
Exista si antidot pentru trezirea animalelor subst activa Atipamezol, denumirea
comerciala Antisedan

Analgezia
Se bazeaza pe folosirea substantelor analgezice ( suprima durerea )
Derivate morfinice:
Naturale
- morfina
- codeina
Semisintetice
- hidromorfona
- codetilina
Sintetice
- metadona
- petidina
Antagonistii opiaceelor
- nalorfina
- naloxom
Ciclohexamine
- ketamina
- tiletamina
Modulatoare adrenergice
- Xilazina
- Detomidina
Antireupatice
- acidul saliciric
- fenazona
- amidopirina
Cateva particularitati ale anumitor analgezice:
Morfina
UE morfina este folosita mai rar deoarece, pentru acelasi efect se foloseste
ketamina. Nu se administreaza la pisica ( crize fals rabiforme ) porc si
rumegatoare. In caz de intoxicatie, se foloseste ca antidot - Nalorfina.
CURS 8
06.04.2015
Analgezice morfinice sintetice
- petidina - Mialgin; dozele sunt la cal 2 mg/kg, animale mici 6.5 mg/kg
- metadona - Sintalgon; doza 0.5 mg/kg
- etorfina - 0.5-1 mg/kg; in caz de intoxicatie, se poate folosi ca antidon
diprenorfina - Revivon
- pentazocina - Fortral; dozele sunt animale mici 1-2 mg/kg, animale mari 0.5
mg/kg
Ciclohexamine
- ketamina - Ketalrom, Ketamidor, Vetased; doze iepure 70 mg/kg, animale
mici 15-30 mg/kg
Neuroleptanalgezia ( NLA )
Se bazeaza pe folosirea unui neuroleptic in primul timp, urmat de administrarea
unui analgezic in timpul 2 la interval de 10-15 minute.
Exemple de amestecuri de substante reprezentand NLA:
Acepromazina + Ketamina
Porc: Stresnil + Ketamina
Acepromazina + Xilazina + Ketamina
Xilazina + Ketamina

Exista preparate care contin ambele componente de tipul Imobilon


( Acepromazina + Etorfina ) Telazol - se administreaza la animalele mari si
contine Zolazepam + Tiletamina doze 10 mg/kg iar pentru animale mici Zoletil
( Zolazepam + Tiletamina ) doze 10-15 mg/kg.
Relaxante musculare
Se impart in:
- depolarizante curarizante ( leptocurare )
- curarizante antidepolarizante ( pahicurare )
- miorelaxante cu actiune centrala
Leptocurare
- succinilcolina - Myorelaxin, Suxameton; doza 0.3 mg/kg la caine sau 0.1
mg/kg cal. Nu se foloseste in intoxicatiile cu substantele organo fosforice.
Pahicurare
- turbocurarin ; doze 0.1 mg/kg caine, porc 0.25 mg/kg porc
- galamina - Flaxedil; doza 1 mg/kg. In caz de intoxicatii, se foloseste ca antidot
neostignina
Miorelaxante cu actiune centrala
- Diazepam, Xilazina, Baclofen
Substantele narcotice se pot administra pe cale digestiva ( alcoolul etilic)
barbituricele pe cale parenterala ( i.v.; i.p. - pe aceasta cale este cu 30% mai
mare decat i.v. )
Pe cale orala:
Narcotice volatile
Narcotice gazoase
Exemple de substante narcotice administrate pe cale parenterala:
Cloralhidrat - este hidratul tricloracetaldehidei, este o pulbere alba care se
sterilizeaza prin autoclavare dupa ce s-a preparat o solutie 10%, se administreaza
strict intravenos, doza fiind de 10 g/100kg. La cal, apare fenomenul de
autodozare.
- Cloraloza - se poate folosi la caine si rumegatoare mici, dozele fiind de 10
cg/kg
- Epontol - Propanidid; se folosesc solutii 5%, dozele fiind 20 mg/kg animale
mari, 40 mg/kg animale mici
- Uretan - exista solutii 20%, dozele sunt de 1,5 g/kg, se poate folosi cu succes
pentru narcoza la iepure si nutrie
- alcool etilic; nu se asociaza cu tranchilizante; doza 1ml/kg
Barbituricele
Se impart in:
1. Cu actiune scurta - o ora
- pentotal; doza intre 5-40 mg/kg
2. Cu actiunea lunga - 2-6 ore
- pentobarbital - Nembutal
- hexobarbital - Evipan
- ciclobarbital ; dozele variaza intre 5-20 mg/kg
Anestezice volatile
- halotan
- eter
- izofluran
- sevofluran
Anestezice gazoase
- protoxid de azot
- ciclopropan
Tehnica narcozei

In practica veterinara exista 4 circuite anestezice.


1. Deschis ( cel mai nerecomandat )
2. Semideschis
3. Semiinchis
4. Inchis ( nu exista pierderi ale anestezicului in mediul extern )