Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici

Infecții cu Bordetella bronchiseptica la pisică
• Evidențiere agent patogen

– Cultivari: recoltare cu tampoane orofaringiene și transport pe
medii Amies. Cultivare pe medii speciale
– PCR:
• real-time PCR valoare diagostică ff ridicată (poate diferenția
diferitele specii bordetella și să identifice cantități ff mici de
bacterii (sunt suficiente 10 genomuri de Bb/microlitru)
• Multiplex PCR: capabil să diferențieze dintr-o probă toți
agenții patogeni ce pot determina boli respiratorii la pisici.
– Dezavantaj: sensibilitarte mai mică decât RT-PCR
Stelian BĂRĂITĂREANU
Faculty of Veterinary Medicine Bucharest
• Teste serolgice
– Adesea au valoare diagnostică limitată datorită seroprevalenței
foarte mari în populația de pisici
• Infecția experimentală :Pirexie, tuse, strănut, scurgeri
oculare și limfadenopatie, vindecare în 10 zile
• Infecția naturală: simtomatologie foarte variată de la
moderat la pneumonie cu dispnee, cianoză și exitus.
• Pneumoniile sunt frecvente la pisoii mai mici de 10
săptămâni
• Infecția cu B. bronchiseptica trebuie luată în calcul la
pisicilde care tușesc (tuse acută sau cronică)
• Agent patogen izolat uzual de la pisica domestică
• Potențial zoonotic redus, dar posibil (imunocompromiși)
• Se elimină prin secreții nazale și orale
• Rezistența în mediu nu este pe deplin lămurită: posibil
zece zile (extrapolare de la B. pertussis)
• Sensibilă la dezinfectantele uzuale
• Europa: identificat prin PCR la 5% din pisicile din
adăposturi în care boala se exprima clinic și la 1,3% din
pisicile cazate în adăposturile fără boala clinic exprimată.
• Câinii cu boli respiratorii pot fi sursă pentru pisici
• O pisică infectată poate fi sursă timp de 19 săptămâni
• Transmiterea mamă-pui posibilă dar inconstantă
Chlamydioza (pneumonia felină)
• Evidențiere agent patogen
– Cultivări pe medii speciale: tot mai rar utilizat
– PCR: din ce în ce mai agreat în laboratoare
– ELISA Ag – pt detectare antigenului specific de grup
– Frotiu conjuctival colorar Geimsa: incluzii intranucleare
bazofile
Testul de diagnostic Immunocomb pentru toxoplazmoză şi clamidioză la pisică
Stelian BĂRĂITĂREANU Feline Toxo&Chlamydophila Ab. Test Kit
• Diagnostic serologic
– Identificarea Ac confirmă infecția dacă animalul nu este
vaccinat
– IFA
Determinare titru Ac
– ELISA
– Reacții incrucișate cu alte bacterii sunt obținute dar la

titruri ff mici (sub 1:32)
– Titruri ≥1:512 → infecție activă, recentă
• Chlamydophila felis
• Transmitere: prin contact direct cu secrețiile
conjunctivale infectante
• Frecvent semnalată în aglomerațiile mari de pisici, la
tineretul sub 1 an
• 30% din pisicile cu conjunctivită (în principal cronică)
• 10% seroconversie la animalele de apartament
Principalele bacterioze
• Chlamydioza (pneumonia felină)
• Infecții cu Bordetella bronchiseptica
(infecții ale tractului respirator superior)
• Bartoneloza (boala zgârieturii de pisică)
• Hemobartoneloza (anemia infecțioasă
felină)
Peritonita Infecțioasă Felină
• Controlul bolii:
– izolarea cuibului după înțărcarea precoce
– extragerea diseminatorilor puternici: profilul TaqMan
– păstrarea pisicilor în grupuri mici
– evitarea contactului cu alte grupuri
– igienizarea frecventă a tăvițelor cu nisip
– introducerea de pisici noi după carantină
– testare PCR
• Atât serologia cât și PCR sunt capabile să identifice pisicile
infectate, dar au sensibilitate diferită și pot fi utilizate pentru:
– monitorizarea eficienței carantinei și programele de ”înțărcare
timpurie”
– controlarea statutului de liber de germeni patogeni specifici
– controlarea statusului de crescătorie liberă de coronavirus.
• În special PCR poate fi utilizat pentru monitorizarea
animalelor individuale pentru a nu introduce în crescătorii de
pisici liberede FCoV acest virus.
În prezent nu sunt diponibile teste de diagnostic – nici

in-clinical nici de laborator - care să poată face
direrența între variantele virulente (FIPV) și cele
neviruelnte (FCoV).
PCR nu pare a rezolva această problemă într-un timp

prea apropiat.
• Etapa V: Examene serologice:
determinare titru Ac-coronavirus
• Titru Ac ≥1:100 • titru Ac ≤1:400

+
+
• 4-5 tulburări
• 1-3 tulburări
biochimice/hematologice
sau
• Titru Ac = 1:1600 Probabilitate scăzută de PIF

+
• 1-3 tulburări Dg. diferențial: FeLV, FIV,
Colangiohepatită
Foarte posibil PIF

• Etapa IV: Examene de laborator
• Hematologice • Biochimie sânge • Imunologice

• Deviere la stânga a • Albumina/Globuline ↓ (81%) • FeLV pozitiv sau
formulei lui Arneth- • Hipoalbuminemia (78%) • FIV pozitiv
neutrofile tinere (69%) • Aspartat-transaminaza ↑ (75%)
• Anemie (65%) • Hiperglobulinemie (66%)
Sunt prezente toate Sunt prezente 1-5 din

cele sașe tulburări tulburările prezentate Nu se mai justifică
diagnosticul PIF
Foarte posibil PIF
Etapa V. Examene serologice
• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis
• Forma umedă? • Forma uscată?

– lichid pleural și/sau peritoneal
Leziuni oculare
Aspect tipic Aspect atipic
Lichid clar galben vâscos Anemie, icter
Proteine totale >3,5mg/dl Semne nervoase
Testul Rivalta
pozitiv
Foarte posibil PIF • Etapa IV: Examene de laborator

• Etapa II: Evaluarea factorilor de risc

– Vârsta (71% tineret sub 4 ani vârstă)
– Sexul (65% masculi)
– Stilul de viață (64% pisici libere)
– Stresul (50%)
• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis
• Etapa I: Istoricul bolii (anamneza)

– Anorexie: 98%
– Febră moderată persistentă: 63%
– Letargie: 58%
– Slăbire progresivă: 56%
Etapa II: Evaluarea factorilor de risc
Peritonita Infecțioasă Felină (FIP)
FIPV vs. FCoV: genul Coronavirus, ordinul Nidovirales
• De la emiterea suspiciunii și până la confirmarea

bolii se recomandă parcugerea succesivă a
următoarelor etape:
Principalele viroze
• Imunodeficiența felina (FIV)
• Leucemia virală felină (FeLV)
• Panleucopenia infecțioasă felină (FPV)
• Complexul respirator felin:
» Caliciviroza(FCV);
» Rinotraheita infecțioasă felină (FeHV)
• Peritonita infecțioasă felină (FIPV)
Rinotraheita infecțioasă felină
(FeHV)
• Identificarea virusului
– PCR: metoda implementată in tot mai multe laboratoare, dar
inutilizabilă în condiții de clinică
– Izolarea virală: din ce in ce mai rar utilizată
– Imunofluorescența
(FeHV)
• Diagnostic serologic
– Seroneutralizare
– ELISA din ser sau lichid cefalorahidian
• Seroprevalența Ac-FeHV este foarte mare datorită
vaccinării și circulației virusului → aceasta nu se corelează
cu prevalența bolii
• Ac seroneutralizanți sunt decelabil la 20-30 zile
postinfecție
• Ac-FeHV au valori ff scăzute în formele clinice acute și
cronice
↓
Serologia are valoare limitată în diagnosticul rinotraheitei
infecțioase feline
(FeHV)
• În familiile mici prevalenta poate fi sub 1%
• În populațiile mari, cu boală clinic exprimată, prevalența
poate urca la 10-20%
• În adăposturi riscul transmiterii este ridicat: cu numai 4%
pisici infectante pătrunse în adăpost, 50% din pisici pot
excreta virusul o săptămână mai târziu.
• Prevalența redusă poate fi datorată și eliminării periodice
a virusului de către infectații aflați în perioada de latență
• Poarta de intrare a virusului: nazal, oral, conjunctival
Caliciviroza felină (FCV);
• Metodele de identificare virală

– Identificarea genomului prin PCR
• Conventional, nested și real-time reverse-transcriptase PCR
(RT-PCR)
– Izolare și identificare virus
• Anticorpii anti-FCV pot fi identificați relativ ușor prin
virusneutralizare sau ELISA.
• Seroprevalența este în general mare în populația de
pisici datorită
» Infecției naturale
» Vaccinării
• Prezența anticorpilor specifici nu este utilă în
diagnosticul infecției FCV
• Pisica: rezervorul de virus.
• Omul nereceptiv
• Particule FCV-like au fost izolate și de la câini
• Se elimina prin secrețiile nazale
• Virus rezistent în mediu: ≥ 30 de zile
• Se transmite prin contact direct
Complexul respirator felin:
• Caliciviroza (FCV);
• Rinotraheita infecțioasă felină (FeHV)
Mai rar sunt citate:

Chlamydia psittaci,
Mycoplasma spp
Reovirusuri
Principalele viroze
Panleucopenia infecțioasă felină
(FPV)
• Alte metode de detectare a Ac-antiFPV
– ELISA
– imunofluorescență indirectă
(FPV)
• Alte metode:
– Microscopia electronică: importanță practică redusă datorită
existenței metodelor imunologice mult mai rapide
– Tehnici PCR: numai in laboratoare specializate, utilizeaza sânge
integral sau fecale
(FPV)
• Utilizarea testelor de diagnostic pentru parvovirusul canin și
pentru FPV este posibilă dacă testul nu foloseste un
conjugat cu IgG anti-IgG de câine!!
• Sensibilitatea testelor antigenice poate fi compromisă de
prezenta Ac serici care pot lega epitopii virali și astfel să
împiedice cuplarea Ac monoclonali din kitul de diagnostic.
(FPV)
• În diagnosticul FPV uzual se utilizează:
– Identificare virus în fecale prin latex-
aglutinare (kit comercial disponibil)
– Teste imunocromatografice
Panleucopenia infecțioasă
felină (FPV)
• Enterita parvovirală felină =enterita infecțioasă felină
• Virusul panleucopeniei feline: fam. Parvoviridae, subgroup
feline parvovirus
– Virus DNA, neanvelopat, foarte rezistent la factorii fizici și substalte
chimice.
– Poate să-și păstreze potențialul infecțios în mediu peste o lună
– Carnivorele bolnave elimină cantități foarte mari de virus prin fecale
Principalele viroze
Când testăm pentru FeLV?
• Înainte de a introduce un nou exemplar în efectiv.

• La adoptii.
• Toate pisicile din adăposturi.
• Pisicile expuse sau suspecte de expunere.
• Pisicile bolnave.
• Dacă se doreşte vaccinarea pentru FeLV.
Monitorizarea FeLV la pisicile bolnave
de pe teritoriul României
(după S. Bărăităreanu şi col., 2006)
Monitorizarea FeLV la pisicile clinic
sănătoase de pe teritoriul României
(după S. Bărăităreanu şi col., 2006)
În activitatea clinică se recomandă testele
de diagnostic a antigenelor (in-clinical):
• Imunitatea maternală nu interferă testele Ag.

• Vaccinarea anti-FeLV nu interferă testele Ag.
PCR pentru detectarea RNA viral
• Metoda laborioasă și costisitoare: evaluarea prezenței
virusului în populații bine definite
• Se poate identifica RNA-ul viral din probe de sânge, ser,
plasmă, salivă sau fecale.
PCR pentru detectarea DNA
proviral
• Poate fi util în clarificarea testelor neconcludente destinate
identificariiAg p27 FeLV.
• După 2001 a fost pusă la punct și metoda real time – PCR
– specifictate foarte mare
– capabilă să stabileaască și cantitatea de provirus din proba
cercetată.
Kituri rapide de screening
epidemiologic FeLV
• Biopronix FeLV Ag ELISA (Agrolabo Inc.) -
test rapid ELISA sandwich pentru
evidenţierea antigenului p27 FeLV în probe
de ser. Obţinerea rezultatului se face prin
identificarea directă a reacţiei de culoare
apărute în microplaca de reacţie sau cu
ajutorul unui spectrofotometru. Timp de lucru
= 30 min.
• Biopronix FeLV Ac ELISA (Agrolabo Inc.) -
test rapid ELISA indirect pentru evidenţierea
Ac anti gp70 FeLV în probe de ser. Obţinerea
rezultatului se face prin identificarea directă a
reacţiei de culoare apărute în microplaca de
reacţie sau cu ajutorul unui spectrofotometru.
Timp de lucru = 30 min.
Kituri rapide de screening
epidemiologic FeLV
• SNAP FeLV Antigen Test

(IDEXX Laboratories Inc.)
– Detectarea antigenului p27
FeLV din ser, plasmă sau
sânge integral.
– Obţinerea rezultatului se face
direct prin interpretarea
rezultatelor dispozitivului, fără a
fi necesare alte echipamente.
– Timpul lucru = max. 10 min.
Teste de diagnostic
• În afară de ELISA şi IFA sunt puse la punct şi alte metode
de diagnostic:
– testul de imunomigrare rapidă (RIM) ;
– identificarea anticorpilor FOCMA (feline oncornavirus
cell membrane asociated antigen);
– identificarea anticorpilor virus neutralizanţi la pisicile
imunocompetente;
– izolarea virală pe linii celulare seriate (QN10S).
– PCR pentru DNA-ul proviral și pentru RNA-ul viral
Diagnosticul de confirmare
• ELISA
– Se bazează pe evidenţierea antigenul
solubil p27 din ser, plasmă sau sânge
integral.
– Dacă o pisică este pozitivă la ELISA
sau PCR se recomandă imediat sau
după 12 săptămâni testul IFA.
– Analiză prudentă a rezultatelor
pozitive: nu se recomandă eutanasia
pe baza unui test ELISA sau PCR
pozitiv.
Diagnosticul de confirmare
• Imunofluorescenţa
– Identificarea proteinei p27 din
virusul integral (asociat
celular, insolubil) localizat în
citoplasma leucocitelor şi
plachetelor sanguine.
– Se recomandă utilizarea de
sânge integral, proaspăt, fără
anticoagulant şi analiza
rapidă;
– Menţinerea IFA pozitiv după
90 de zile de la primul control
→ pisici cu infecţie
persistentă.
Relaţia organism - FeLV
• Patogenetic infecţia FeLV poate evolua spre:
– viremie persistentă: 40 % din pisicile expuse virusului;
– viremie tranzitorie: 30%-50% pisicile expuse virusului;
– „transportori imuni”: izolare FeLV în unele ţesuturi:
» cavitatea bucală;
» ln. regionali;
– infecţie latentă: măduva osoasă infectată, dar ELISA şi IF
din sângele periferic sunt negative. Poate evolua spre:
» permanentizare;
» eliminarea virusului (situaţia cea mai frecvent
întâlnită în infecţiile experimentale);
Stelian BĂRĂITĂREANU » reacutizare cu pozitivarea testelor ELISA şi IF.
Relaţia organism - FeLV
• Comportamentul organismului la
infecţia cu FeLV este influenţat de:
– vârsta pisicii la momentul expunerii;
– doza şi tulpina virală;
– stresul ambiental;
– bolile intercurente;
– imunocompetenţa organismului;
– statusul nutriţional.
Infecţia cu Virusul Leucemiei Feline
• Prevalenţa pe plan mondial :1 - 4%.
• Prevalenţa în România: 1,7%.
• Condiţia transmiterii:
• contact strâns zile/săptămâni (coabitare!!!)
• Pisicile cu viremie persistentă sunt
principala sursă de infecţie:
• eliminare virus în principal prin salivă
• Transcutanat (muşcătură) sau pe calea
mucoaselor (digestivă, respiratorie).
• Mult mai uzuală este transmiterea de la
mamă la pui în timpul naşterii.
Infecţia cu Virusul Leucemiei Feline
• Oncoretrovirus identificat în 1964 de către

William Jarret.
– Dezinfectantele uzuale îl inactivează;
– Supravieţuirea FeLV în mediul exterior: 48h
• Determină imunodeficienţă şi/sau boală
neoplazică
Principalele viroze
Imunodeficienţa virală felină
• Când testăm pentru FIV?
– La risc de expunere:
• contact cu pisici +, sau
• contact cu pisici neevaluate FIV
– La achiziţionare sau adopţie
– La suspicionarea clinică
– Înainte de vaccinarea pentru FIV.
– Se poate recomanda testarea anuală a indivizilor cu
libertate de circulaţie în areale cu antecedente sau la
60 de zile de la cea mai recentă expunere.
– PCR
• Rezultate contradictorii
– specificitate şi sensibilitate în limite
ff. largi de la 40 la 100%
– rezultate diferite pe aceeaşi probă
lucrată în laboratoare diferite
–Seropozitiv cu PCR negativ
–Seronegativ cu PCR pozitiv
• Diagnosticul
– Rezultate fals negative
• Anticorpii anti-FIV nu sunt detectaţi;
• Uzual sunt necesare 8-12 săptămâni (uneori
chiar mai mult) de la infecţie pentru ca titrul
Ac să atingă valori decelabile.
• Rar, pisicile FIV+ pot furniza rezultate
negative în stadiile finale ale bolii pe fondul
compromiterii sistemului imun.
• Diagnosticul
– Rezultate fals pozitive
• Ac maternali → teste pozitive la pisoi.
Clarificarea statusului:
» pisoii FIV+ ≤ 6 luni vârstă → retestare
după 60 de zile, la > 6 luni vârstă
• Recomandare:
» pisicile FIV+ → retestate cu alt test.
– Imunofluorescenţa
– ELISA
• Varianta “in-house”
• Varianta “in-lab”
• Imunomigrarea
• Tehnici de diagnostic utilizabile:
– Imunomigrarea - screening
– ELISA - screening
confirmare
– IFA - screening
– Western blot – confirmare (numai în
laboratoare specializate)
– PCR ???
• Diagnosticul imunologic
– Metodele utilizate în practică cercetează prezenţa Ac.
din sânge, plasmă sau ser.
– Valoarea diagnostică a rezultatului obţinut este
influenţată de tipul testului folosit:
» sensibilitate vs. specificitate
– La final verdictul pozitiv trebuie să fie sigur pozitiv iar
cel negativ să fie sigur negativ
• Diagnosticul hematologic și biochimic
(serologic și urinar)
– Hemograma:
• normală; sau
• anemie/limfopenie/neutropenie; sau
• neutrofilie consecutivă infecţiilor secundare
– Profilul serologic sanguin:
• uzual normal cu excepţia proteinelor serice crescute
pe fondul gammaglobulinemiei.
– Parametrii urinari:
• Normali;
• Diagnosticul diferențial
– FeLV.
– Infecții bacteriene, parazitare, virale sau fungice:
necesitatea stabilirii statutului de boală.
– Toxoplasmoza
• Pisici FIV pozitive sunt identificate pe tot globul:
– 1,5-3% în populaţia de pisici sănătoase (SUA);
– 45% în populaţia de pisici suspicionată clinic de FIV*
• Principala cale de transmitere a FIV: muşcătura
→ salivă infectantă
→ masculii agresivi !!!
• Contactul sexual: nu este o cale majoră de
transmitere
• De la mamă la pui: se transmite rar prin laptele
infectat sau la fătare.
• Contactul non-agresiv este ineficient în difuzarea
FIV → riscul transmiterii în sala de aşteptare este
nul !!!
*Doina Daneş, Anisoara Hiotu, S. Baraitareanu, Epidemiological Screening of Feline Retrovirosis. Scientific Works Vet.Med., C series. XLIX 2006, 141-144
Principalele viroze
Principalele bacterioze
• Chlamydioza (pneumonia felină)
• Infecții cu Bordetella bronchiseptica
(infecții ale tractului respirator superior)
• Bartoneloza (boala zgârieturii de pisică)
• Hemobartoneloza (anemia infecțioasă
felină)
Principalele viroze
Animal sănătos clinic → poate fi infectat?
→ există un risc de expunere?
→ este o posibilă sursă?
Animal sănătos vs. animal bolnav
Animal bolnav → de când este infectat?

→ putea fi prevenită infectarea?
→ care a fost sursa?
Diagnosticul Bolilor
Infectioase La Pisici

Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infecții cu Bordetella bronchiseptica la pisică

• Evidențiere agent patogen

– Reacții incrucișate cu alte bacterii sunt obținute dar la

În prezent nu sunt diponibile teste de diagnostic – nici

PCR nu pare a rezolva această problemă într-un timp

• Titru Ac ≥1:100 • titru Ac ≤1:400

• Titru Ac = 1:1600 Probabilitate scăzută de PIF

Foarte posibil PIF

• Etapa IV: Examene de laborator

• Hematologice • Biochimie sânge • Imunologice

Sunt prezente toate Sunt prezente 1-5 din

• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis

• Forma umedă? • Forma uscată?

Foarte posibil PIF • Etapa IV: Examene de laborator

• Etapa II: Evaluarea factorilor de risc

• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis

• Etapa I: Istoricul bolii (anamneza)

Etapa II: Evaluarea factorilor de risc

FIPV vs. FCoV: genul Coronavirus, ordinul Nidovirales

• De la emiterea suspiciunii și până la confirmarea

• Metodele de identificare virală

Mai rar sunt citate:

• Înainte de a introduce un nou exemplar în efectiv.

• Imunitatea maternală nu interferă testele Ag.

• SNAP FeLV Antigen Test

• Oncoretrovirus identificat în 1964 de către

Animal sănătos vs. animal bolnav

Animal bolnav → de când este infectat?

S-ar putea să vă placă și