Manual Anato Sem 2

--.
-I I
,.'\
l\xb EAN VALENTINA HRITCU I
in colaborare cu: ,.1
,:fl
CONS
9?'
-_
(o
.=-<-
*-x
-+
2
ANATOMIA ANIMALELOR DOME S TICE
Vol. II
ORGAI\{OLOGIE
(Viscerele)
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romflniei
coToFAN, VASILE
Anatomia animalelor domestice. - Timigoara : Orizonturi
Universitare, 1999-
3 vol.
Vol. 2 : Organologie i Vasile Cotofan, Valentina Hri{cu,
Radu Palicica, ... - 2007.
Bibliogr.
ISBN 978-9 7 3 -638 -325 -0
I. [Iri!cu, Valentina
IL Palicica, Radu
619::611(075.8)
Vasile COTOFAN Valentina HRIICU
in colaborare cu:
Radu PALICICA Gabriel PREDOI
Aurel DAMIAN Constantin SPATARU
Carmen GANTA Valeriu ENCIU
:n
II,l\1fy l+ =
tr
=
ANATOMIA
ANIMALELOR DOMESTICE
Vol. II
ORGANOLOGIE
(Viscerele)
do
F. M. V.
BIB LIOTECA
LtZ cL3
l* q-
EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

TrMr$oARA 2007
Prof. univ. dr. dr.h.c Vasile COTOFAN Prof. univ. dr. Valentina HRIfCU
Universitatea de $tiinye Agricole Si Universitatea de $tiinle Agricole Si
Medicind Veterinqrd Medicind Veterinard
"Ion Ionescu de la Brad" IaSi "Ion lonescu de la Brad" IaSi
Prof. univ. dr. Radu PALICICA Prof. univ. dr. Gabriel PREDOI
Universitatea de $tiinle Agricole Si Universitqtea de $tiinye Agricole Si
Medicind Veterinard a Banatului TimiSoara Medicind Veterinqrd BucureSti
Prof. univ. dr. Aurel DAMIAN Conf. univ. dr. Constantin SpATARU
Universitatea de $tiinye Agricole si Universitatea de $tiinye Agricole Si
Medicind Veterinard Cluj-Napoca Medicind Veterinard
"Ion lonescu de la Brad" IaSi
Prof. univ. dr. Carmen GANTA Prof. univ. dr. Valeriu ENCIU
Universitatea de $tiinye Agricole Si Universitatea Agrard de Stat ChiSindu,
Medbind Veterinard a Bqnatului Tim$oara Republica Moldova
Volumul a fost avizat favorabil de citre colectivul Catedrei de $tiinle Fundamentale gi

Consiliul Facultdtii de Medicini Veterinard din Universitatea Agronomici gi de
Medicin6 Veterinard,,Ion Ionescu de la Brad" Iagi
Referenli gtiinlifici
Prof. univ. dr. dr.h.c. Gheorghe M. CONSTANTINESCU - Universitatea
Missouri - Columbia, SUA.
Prof. univ. dr. Virgiliu NICULESCU - Universitatea de Medicind gi
Farmacie "Victor Babeg" Timigoara
Prof. univ. dr. Corneliu RADU - Universitatea de $tiinle Agricole 9i
Medicinl Veterinard a Banatului Timigoara
Consilier editorial
Prof. dr. ing. $tefan KILYENI
Tehnoredactare computerizatl
Dr. med. vet. Andrei Corneliu HRITCU
Asist. univ. drd. ing. Alexandru-Florin LAZAR
Asist. univ. drd. biolog Mihaela-Liana FERICEAN
Pregdtire pentru tipar

Valentina $TEF
Coperta
Vasile COTOFAN
Dan NIIU
@ 2007 Editura ORIZONTIru IJI\ryERSITARE

Timigoara
cuvANr iruelrure
Manualul "Anatomit animalelor domestice" - volumul II - reprezinti

munca unui colectiv intenmiversitar de autori, format din titularii disciplinelor de
Anatomie comparativd dtn Univesitatea Agronomicd Ei de Medicind Veterinard
,rlon fonescu de la Brad" IaSi, Universitatea de $tiinte Agricole Si Medicind
Veterinard a Banatului Timisoara, Universitatea de $tiinye Agricole Si Medicind
Veterinard BucureSti, Universitatea de $tiinye Agricole Si Medicind Veterinard
Cluj-Napoca, Universitatea BucureSti Si Universitatea Agrard de
Stat din ChiSindu, Republica Moldova, care, prin colectivul de autori gi utilizarea
"ctualei Curricule universitare, are ca scop sd satisfacd exigenlele impuse de
reforma invdtim6ntului academic din Rom6nia 9i Republica Moldova.
Manualul se adreseazd studentilor de la forma de licen!6, masteranzilor,
doctoranzilor, cdt 9i specialigtilor care studiazi sau aprofundeazi gtiinlele biologice
in general gi se ocup6 cu structura fiinlelor vii, ca bazd a inlelegerii funcliei gi
corelaliilor structuri - funclie in ansamblul organismului viu. Astfel prezentul
manual poate fi util studentilor gi practicienilor din medicina veterinari, gtiinlele
zootehnice, biologie qi chiar specialigtilor din qtiinlele medicale care se ocupl cu
medicina experimentali, deoarece orice intervenlie pe corpul animal sau interpretare
a funcfiilor sale se bazeazd gi pornegte de la cunoagterea exactd a formei gi structurii
acestuia.
Manualul "Anatomia animalelor domestice" a fost structurat gi previzut si
apari in trei volume astfel:
o Volumul I - Aparatul de sustinere gi miqcare;
o Volumul II - Organologie (Viscerele);
o Volumul III -Aparatul cardiovascular;
- Sistemul nervos;
- Sistemul endoqrin;
- Organele de sim!.
La elaborarea prezentului volum au participat urmitorii autori:

Prof. univ. Dr. Dr.h.c. Vasile Cofofan de la Universitatea Agronomicd gi
Medicind Veterinad,Jon Ionescu de la Brad" Iagi, Facultatea de Medicinl Veterinard,
fost gef al Catedrei de $tiinle fundamentale gi titularul disciplinei de Anatomie
comparativd gi topograficd, doctor in medicinl veterinari, medic primar veterinar,
doctor honoris causa al Universitdtilor de $tiinfe Agricole gi Medicind Veterinari
,/
6 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL II
din Timiqoara 9i Cluj-Napoca, Membru al Academiei de $tiinle Agricole 9i Silvice

,,Gheorghe Ionescu - $igegti" din Romdnia, Laureat al Premiului ,,Ion Ionescu de la
Brad" al Academiei Romdne, Laureat al Premiului Asocialiei Generale a Medicilor
Veterinari din Rominia ,,Alexandru Locugteanu" clasa I, cu medalie de aur, autor
principal, ilustrator qi coordonatorul colectivului de autori.
Prof. univ. Dr. Valentina Hri{cu de la Universitatea Agronomicd qi Medicind
Veterinard ,,Ion Ionescu de la Brad" Iagi, Facultatea de Medicind Veterinard, titularul
disciplinei de Anatomie comparativi gi topografic5, doctor in medicini veterinard,
medic primar veterinar, Laureati a Premiului -.Ion Ionescu de la Brad" al Academiei
Romine, coordonator al colectivului de auton.
Prof. univ. Dr. Radu Palicica de la Universitatea de $tiinle Agricole 9i Medicini
Veterirnrd a Banaflrlui Timigoara, Facultatea de Agriculturd, qefi.rl Catedrei de Biologie,
titularul disciplinelor de Anatomie comparativd 9i Etologie, doctor in medicini
veterinard, medic primar veterinar, fost profesor la Universitatea de Stat din Constantine,
Algeria, Facultatea de Medicind Veterinard, Departamentul de Biologie, Disciplina
de Anatomie comparatd (1979-1980) 9i la Universitatea Agrar5 de Stat din Republica
Moldova, Chiginiu, Facultdlile de Medicind Veterinari gi de Zooinginerie, disciplinele
de Anatomie animald (1990-1992), Membru al Asocialiei Generale a Medicilor
Veterinari din Rominia, Membru a Federaliei Veterinarilor Europeni (FVE), Membru
al Asocialiei Veterinare din Balcani qi zona Mdrii Negre (BaBSeVA), Membru al
Asocialiei Mondiale Veterinare (WVA), qi Membru de Onoare al Asocialiei Generale
a Medicilor Veterinari din Republica Moldova, Laureat al Premiului ,,Ion Ionescu
de la Brad" al Academiei Rom6ne, Membru al Academiei Oamenilor de $tiin!6 din
Romdnia.
Prof. univ. Dr. Gabriel Predoi de la Universitatea de $tiinle Agricole qi
Medicind Veterinard Bucuregti, titularul disciplinei de Anatomie comparativd gi
topograficd, doctor in medicind veterinard, medic primar veterinar, membru al
Asocialiei Generale a Medicilor Veterinari din RomAnia, a Asocialiei Mondiale
Veterinare (WVA) a Federaliei Veterinarilor Europeni (FVE) qi a Asocialiei Veterinare
din Balcani gi zona Mdrii Negre gi Membru a Asociafiei Mondiale a Anatomigtilor
Veterinari.
Prof. univ. Dr. Aurel Damian de la Universitatea de $tiinle Agricole qi
Medicind Veterinari Cluj-Napoca, Facultatea de Medicind Veterinard, $ef de
catedr6, titularul disciplinei de Anatomie comparativd gi topograficd, doctor in
medicind veterinard, medic primar veterinar.
Conf. univ. Dr. Constantin Spitaru de la Universitatea Agronomicd gi
Medicind Veterinard ,Jon Ionescu de la Brad" Iagi, Facultatea de Medicinl Veterinari,
disciplina de Anatomie comparativd, doctor in medicin[ veterinard, medic primar
veterinar.
Cuv6nt inainte 7
Prof. univ. Dr. Carmen Vanda GanfI de la Universitatea de $tiinle Agricole

gi Medicind Veterinard a Banatului Timigoara, Facultatea de Medicind Veterinard,
titularul disciplinei de Anatomie comparativd Si topograficd, doctor in medicind
veterinari, medic primar veterinar.
Prof. univ. Dr. Valeriu Enciu de la Universitatea Agrard de Stat din Chiginiu,
Republica Moldova, Facultatea de Medicind Veterinard, qef al Catedrei de Anatomie,
titularul disciplinei de Anatomie comparativd Si topograficd, doctor in medicini
veterinard, Pregedintele Asocialiei Generale a Medicilor Veterinari din Republica
Moldova, Laureat al Premiului ,,Ion Ionescu de la Brad" al Academiei Romdne.
Manualul "Anatomia animalelor domestice" volumul II, este primul manual

la care participd in calitate de autori toli titularii disciplinei de Anatomie comparativd
gi topograficl din Universititile de $tiinle Agricole qi Medicini Veterinari din
Rominia gi Republica Moldova.
Autorii au folosit noua nomenclaturd anatomicd veterinari, internafionali
dupd ultima editie a Nominei Anatomica Veterinaria (N.A.V. 2005), acordAnd o
deosebitd atenlie corelirii particularit[lilor morfologice gi structurale ale organelor
diverselor specii de animale domestice in vederea aplicirii acestor cunogtiinle in
fiziologie gi in clinicd, cu alte cuvinte in condilii de fi.urctionare normald sau patologicd
a organismelor vii.
Prin conlinutul sdu, prin folosirea unei ilustralii selectionate cu deosebiti
gnjd qi aproape in totalitate originald, executatd gi semnati de Profesorul Colofan,
prezentul manual rdspunde exigenlelor invitdmdntului academic, ale cercetarii gi
practicii productive de specialitate.
Mulpmim pe aceastd cale conducerii celor gase universiteti din Rom6nia gi
Republica Moldova pentru inlelegerea gi sprijinul acordat in elaborarea prezentului
volum.
Exprimlm mullumiri din partea autorilor, referentilor qtiinlifici ai prezentului
volum: domnului Prof. univ. Dr. Dr.h.c. Gheorghe M. Constantinescu, Membru
de onoare al Academiei de $tiinle Agricole gi Silvice ,,Gheorghe Ionescu-$igegti"
din Romdnia, doctor in medicind veterinard, medic primar veterinar, Profesor de
Anatomie Veterinard qi Membru al Asocialiei Profesionale a Ilustratorilor Medicali
din Statele Unite ale Americii (S.U.A), Universitatea Missouri, Columbia, S.U.A.,
domnului Prof. univ. Dr. Virgiliu Niculescu, de la Universitatea de Medicind qi
Farmacie "Victor Babeg" din Timiqoara, Facultatea de Medicind Generali, Prorector
9i gef al Catedrei de Anatomie, Membru al Academiei de $tiinle Medicale din RomAnia,
Pregedintele Asocialiei Anatomiqtilor din Romdnia gi Preqedinte al Societilii
Anatomigtilor din !6rile Balcanice gi riverane Mdrii Negre, gi domnului Prof. univ.
Dr. Dr. med. vet. Dr. med. Corneliu Radu de la Universitatea de $tiinfe Agricole qi
,/
8 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL. II
Medicind Veterinard a Banatului Timigoara, Facultatea de Medicini Veterinari,

Disciplina de Anatomie comparativ[ qi topografici, pentru propunerile 9i sugestiile
fEcute la recetuarea manuscrisului acestui volum.
Nu in ultimul rdnd aducem sincerele noastre mullumiri Editurii Orizonturi
Universitare Timigoara gi Imprimeriei Mirton pentru permanentul contact cu autorii
gi exigenla profesionali cu care au contribuit la aparilia in cele mai bune condilii a
prezentului volum.
lasi.27 februarie 2007

/aArta
CUPRINS
crrvANT tNarNrn..
CUPRINS.
r. cENERALrrA1l........
z. c.rvrrATrr,E coRPoRALE .......
GeneralitIli............
2. I .
2.2. Cavitatea toracicd. Pleura. Mediastinul
2.2.1. Cavitatea toracici (Cavum thoracis)
2.2.2.Pleura (Pleura)
2.2.3 . Mediastint:J (M e d i as t i nu m)
2.3. Cavitalea abdominald, (Cavum abdominis). Cavitatea pelvind
(C avum p elvrs). Peritoneul (P e rit oneum) ...............
2.3 .1 . C avitatea abdomin ald (C avum a b d o mini s).
2.3.2. Cavitatea pelvind (C avum p elv,s) ...............
2. 3. 3. Perito neul (P eri t oneum) 30
3. APARATI L DIGESTN (APPARATUS DI GES TORrU,y) .............. 35

3. 1 . Generaliteli............. 35
3.2. Cavitatea bucald (C avum ori s) ............ 42
3.2.1. Orificiul bucal (Rima oris) ........... 43
3.2.2. Obr ajri (B uc c a e) 44
3.2.3. Plafonul cavit6lii bucale (Palatum) 47
3.2.4. Planqeul cavitdlii bucale........ 48
3.2.5. Cavitatea bucald la mamiferele domestice -
car acter e diferenf iale . ,.,..49
3.3. Glandele salivare (Glandulae salivariae) 6
3.3 . 1 . Glandele salivare mici (Glandulae salivariae minores) . ... 6
3.3.2. Glandele salivare mari (Glandulae s alivariae maj ores).. - - 6
3.3.3. Glandele salivare mari la mamiferele domestice -
caractere diferenliale.
3.4. Limba (Lingua; glossa)
3.4. l. Conforma[ia limbii
3.4.2. Structura limbii...
3.4.3. Limba la mamiferele domestice - caractere diferentiale...
3.5. Din{ii (Dentes) .....
3.5.1. Generalitdlr
,/
3.5.2. Conformafia dinlilor 86

3.5.3. Structura dintilor... 94
3.5.4. Aparatul de susfinere gi fixare a dintelui.... 95
3.5.5. Dezvoltarea dintilor gi a parodonliului 96
3.5.6. Erupfia, cregterea 9i inlocuirea dintilor....... 97
3.5.7. Dentifia la mamiferele domestice - caractere diferentiale............. 98
3 .5 .7 .l . Dentilia la cal.... .. ... .. 98
3.5.7 .2. Dentitia la rumegdtoare .............. 00
3.5.7.3. Dentifia la porc 02
3.5.7.4. Dentifia la cAine....... 04
3 .5 .7 .5 . Dentilia la pisicd ..... 06
3.5.7.6. Dentilia la iepure 06
3.6 Faringele (Pharyra)... 08
3.6. I . Conformalia faringelui.... 08
6.2. Structura faringelui .................
3. t4
3.6.3. Faringele la mamiferele domestice - caractere diferen1iale..... t6
3.7. Esofagul (Oesophagus) ... . . . 2t
3.7.1. Conformafie gi rapoarte 2l
3.7.2. Structura esofagului 22
3.7.3. Esofagul la mamiferele domestice - caractere diferenliale ... 24
3.8 Stomacul (Ventriculus ; gas ter) 25
3.8. 1. Stomacul monocavitar ........... 27
3.8.1.1 Conformalie, rapoarte gi ligamente 27
3.8.1.2. Structura stomacului monocavitar 29
3.8.1.3. Stomacul monocavitar la mamiferele domestice -
caractere diferentiale. 132
3. 8.2. Stomacul policavitar (multicameral, multicompartimentat) t4r
3.8.2.1. GeneralitSli t4l
3.8.2.2. Conformafia gi rapoartele stomacului la vacd........, .. 1 43
3.8.2.2.1. Rumenul (Rumen)..... .. 1 43
3.8.2.2.2. Ref eaua (Reticulum) .. 1 48
3.8.2.2.3. Foiosul (Omasum) .. 1 50
3.8.2.2.4. Cheagul (Abomasum)..... .. .. I 52
3.8.2.3. Conformatia stomacului la oaie gi capri....... .. I 53
3.8.2.4. Structura stomacului la rumegitoare ...................... .. 1 54
3.8.2.5. Ligamentele stomacului gi bursa omental[ la
rumegdtoare ....1 57
3.9 Intestinul (I n t e s ti num) .... I 59
3.9.1. Intestinul subtire - Conformalie gi ligamente. .... I 6l
3.9.1.1. Duodenul (Duodenum) . . ..... . . .... 1 6t
3.9.1 .2. Jejunul (Jej unum) .... I 62
3.9. 1.3. Ileonul (Ileum) .... 1 63
Cuprins 11
3.9.2 Structura intestinului sublire

3.9.3 Intestinul gros - Conformalie gi ligamentele. ..1 65
3.9.3.1. Cecul (Cecum s. typhlon) . . .. .. 1 65
3.9 .3.2. Colonul (Colon) ..1 66
3.9.3.3. Rectul (Rectum)..... .. I 68
3.9.3.4. Anusul (Anus) .. 1 68
3.9.4. Structura intestinului gros .. 1 69
3.9.5. lntestinul la mamiferele domestice - caractere diferenliale .. 1 7t
3.9.5. l. lntestinul la cal........... t7t
3.9.5.2. lntestinul la vaci .1 79
3.9.5.3. Intestinul la oaie ,1 87
3.9.5.4. Intestinul la porc......... .1 88
3.9.5.5. lntestinul la carnivore. .l 93
3.9.5.6. lntestinul la iepure...... 20t
3.10 Glandele anexe ale intestinului ........ 206
3.10.1. Ficatul 206
3.1 0.1 .1. Conformalie, topografie gi ligamente ......207
3.1 0.1.2 Structura ficatului ......2rr
3.1 0.1.3. Ciile biliare extrahepatice ................. ......214
3.1 0.1.4. Ficatul la mamiferele domestice -
caractere diferentiale . ....21.5
3.10.2. Pancreasul (Pancreas) ....222
3.10.2.1. Conformalie gi rapoarte ....222
3.1 0.2.2. Structura pancreasului ........................ ....223
3.10.2.3. Pancreasul la mamiferele domestice -
caractere diferentiale . ...225
4. APARATUL RES PIRAT OR (App ar atu s Re sp ir ato riu s) ........ 229

4. l. Nasul (Naszs)....... 229
4.1.1. Nasul extem (Nasus externus)..... 229
4. 1. l. 1. Conformalie 9i structurd.. 229
4.1.1.2. Nasul extern la mamiferele domestice -
caractere diferentiale ...232
4.1.2. Cavitdlile nazale (Cavum nasales) ...240
4.1.2.1. Conformalie gi structurd.. ...240
4.1.2.2. Cavitilile nazale la mamiferele domestice -
caractere diferenfiale ...247
4.2. Sinusurile paranazal e (Sinus paranas ale s)...... ...254
4.2.1. Generattel ............ ...2s4
4.2.2. Sinusurile paranazalela mamiferele domestice -
caractere diferentiale. 255
4.3. Faringele respirator 26r
4.4.Laingele (Larynx). ...261

4.4.7. Cartilajele laringelui (Cartilagines laryngis) . . ...262
4.4.2. Atiiculaliile laring ehi (A r t i c u I a ti o n e s I ary n gi s) ..... ...264
4.4.3. Mugchii laringelui (Musculi laryngis) ...266
4.4.4. Cavitatea laringiand (Cavum laryngis) ...269
4.4.5. Laringele la mamiferele domestice - caractere diferentiale 272
4.5. Traheea (Trachea)... 276
4.5.1. Conformatie, traiect qi rapoarte. 276
4.5.2. Structura traheei.. ..277
4.5.3. Traheea la mamiferele domestice - caractere diferenliale...... ..278
4.6 Bronhiile principale (Bronchi principales).... ..279
4.7 Pulmonii (Pulmones) ..280
4.7. 1. Conformalia pulmonilor ..280
4. 7.2. Structura pulmonilor ................. ..283
4.7.3. Pulmonii la mamiferele domestice - caractere diferentiale.... ..287
5. APARATUL ITROGENITAL (APPARATaS UROGENTTALIS). ...293
5. I . Genera[tefl ........... ...293
5.2. Organele urinare (Organa urinaria)... ...296
5.2. I . Rinichti (Renes) ...297
5.2.1 .l . Topografie gi conformalie .................. ...297
5.2.1.2. Structura rinichiului.. ...298
5.2.1.3. Rinichii la mamiferele domestice -
Caractere diferenliale. 304
5.2.2 Ureterele (Ureteres) 313
s.2.3 Yezica urinari (Vesica urinaria) 313
5 .2.4. Uretra (Urethra) ....... 31,4
5.2.4.1. Uretra la femel5 (Urethrafeminina) ........... 3t4
5.2.4.2. Uretra la mascul (Urethra masculina)......... .3t7
5.3 Organele genitale masculine (Organa geni talia masculina) 320
5. 3. 1 . Migralia testiculard (D e s c e nsus t e s t i s)....... 321
5 3 2. Invelitorile testicular e (Tu ni c a e t e s t e s)
. . 323
5.3.3. Testiculul (ksrrs; orchis)........ 326
5.3.3. 1 . Topografie gi conformalie .............. 326
5.3.3.2. Structura testiculului. 328
5.3.4. Epididimul (Epididymis) ............ 330
5. 3. 5. Canalul deferent (Duc tus d eferens).... 332
5.3.6. Cordonul testicular (Funiculus spermaticus) .. . . 333
5.3.7. Uretra masculind (Urethra masculina) 334
5.3.8 Glandele genitale accesorii (G ladulae genitales accesoriae) 334
s.3.9 Penisul (Penis) 336
5.3.9. l.
Conformalie gi topografie 336
5.3.9.2. Structura penisului.... 337
Cuprins 13
5.3. 10. Prepu{ul (Preputium) 340

5.3.1 l. Organele genitale masculine la mamiferele domestice -
caractere diferenliale .
5.3.1 1.1 . Organele genitale la armdsar
5.3.11.2. Organele genitale la taur.........
5.3. 1 1 .3. Organele genitale la berbec $i fap..........
5.3 . 1 1 .4. Organele genitale la vier
5.3 . 1 1 .5. Organele genitale la cdine.......
5.3.I I.6. Organele genitale la cotoi.........
5.3.11.7. Organele genitale la iepure.....
5.4 Organele genitale feminine (Organa genitalia feminina)
5.4.1. Ovarul(Ovarium)
5.4. 1 . 1 . Conformalia gi ligamentele ovarului.......,
5.4.1.2. Structura ovarului......
5.4.2. Trompa uterini (Tuba uterina s. salpinx)
5.4.3. Uterul(Uterus)
5.4.3.I . Conformalia qi ligamentele uterului.........
5.4.3.2. Structura uterului.......
5.4.4 Vaginul (Vagina)
5.4.5 Vestibulul vaginal (Vestibulum vaginae) ..
5.4.6 Vulva gi clitorisul (Vulva et clitoris).........
5.4.7. Organele genitale femele la mamiferele domestice -
caractere diferentiale . 386
5 .4.7 .l . Organele genitale la iapi... ......... 386
5.4.7.2. Organele genitale la vacd ............389
5 .4.7 .3. Organele genitale la oaie gi caprd........ ............391
5.4.7.4. Organele genitale la scroafE.... ......,,...,392
5.4.7 .5. Organele genitale la cd\ea gi pisici ..... ............394
5 .4.7 .6. Organele genitale la iepuroaice ........... ............397
s.4.8 Mamelele (Mammae) .,.,,,....,.399
5.4.8. 1 . Dezvoltare gi conformalie ................... ............399
5.4.8.2. Structura mamelei ............400
5.4.8.3. Mamelele la mamiferele domestice -
caractere diferentiale 401
6. PROTECTTA ORGANELOR PE PERETTT CAVTTATTLOR
CORPORALE LA MAMIFERELE DOMESTICE .................. 40s
6.1. Ariile de proieclie ale organelor din cavitatea toracici.. 406
6.2. Ariile de proieclie ale organelor din cavitatea abdominald...... 408
6.2.1. Ariile de proiecfie ale organelor abdominale la caI....... 409
6.2.2. Ariile de proieclie ale organelor abdominale la vacd 4tt
6.2.3. Ariile de proiecfie ale organelor abdominale la oaie..... 4t3
6.2.4. Ariile de proieclie ale organelor abdominale la porc..... 414
6.2.5. Ariile de proiecfie ale organelor abdominale la cdine.. .....416

6.2.6. Ariile de proieclie ale organelor abdominale la iepure .....419
7. SPLANCHNOLOGIA PAS4Rtr,OR............. 421
7.1 Cavit[lile corporale 42t
7.2 Aparatul digestiv (Apparatus dige s tiorus) 422
7 (Rostrum)
.2.1 . Cioc,a,l 423
7.2.2. Cavitatea buco-faringiand (Cavum oris et pharynx) 425
7 .2.3. Esofagul (Esophagus) . . . 432
7 .2.4. StomacllJ (Gaster) 434
7.2.5. lntestinil (Intes tinum) ..... 438
7.2.6. Cloaca (Cloaca) 441
7.2.7. Glandele anexe ale intestinului 442
7.3. Aparatul respirator (Aparatus respiratorius)......................... 449
7. 3 . 1 . Cavitdlile nazale. S inusuri le infraorbitale 449
7.3.2. Laringele (Larynx) 451
7.3.3. Traheea, bronhiile principale gi sirinxul... 453
7.3.4. Pulmorui (Pulmones) .............. 456
7.3.5. Sacii aerieni (Sacci pneumatici s. sacci aerophori\.... 4s8
7 .4. Aparaltl urogenital 46t
7 .4.1. Orgarrele urinare 461
7 .4.2. Organele genitale masculine ... 461
7 .4.2.1 . Testiculul 462
7.4.2.2. Epididimul 462
7 .4.2.3. Canalul deferent.............. 462
7 .4.2.4. Organul copulator (Phallus) .... 463
7.4.3 Organele genitale feminine .... 466
7.4.3.1. Ovarul...... 466
7.4.3.2. Oviductul 468
7 .4.3.3. Oul pdsirilor ............. 470
BIBLIOGRAFIE.. ...473
Capitolul 1
GENERALITA Tr
Splanchnologia este capitolul din anatomie care se ocupi cu studiul organelor

componente ale aparatelor: digestiv, respirator gi urogenital.
Termenul grecesc de splanchnon corespunde celui de viscus din limba latind
gi era utilizat in antichitate pentru a desemna organele inchise intr-o cavitate. Mai
tdnia,, din complexul acestora au fost separate organele de sim! gi cele din componenta
sistemului nervos gi a aparatului cardiovascular.
Astezi, prin viscere se intelege totalitatea organele implicate direct in procesele
metabolice gi in reproducerea speciei. Acestea realizeazd sisteme morfofunclionale
care comunicd cu exteriorul cel pufin printr-un orificiu. Activitatea viscerelor este
in strAnsi legdturi cu sistemul circulator gi se desfEgoard sub controlul sistemului
neuroendocrin.
Cea mai mare parte a viscerelor sunt plasate in marile cavititi: toracicd,
abdominali gi pelvind, unde sunt suspendate prin pliuri peritoneale (mezouri,
ligamente etc.); cele situate in regiunile capului, g0tului gi in porliunea caudald a
cavitefii pelvine sunt cuprinse intr-o masd de lesut conjunctiv.
Dupd conformafia lor, viscerele se impart in doud categorii: cavitare (ex:
faringele, intestinul, vezica urinard), prevdnfie cu un lumen circumscris de pereli gi
parenc hi mato as e, formate dintr-o masi densd (ex: ficatul, rinichiul).
Structural, fiecare categorie prezintd. un plan comun de orgatizare, dar gi
particularitdli legate de funcliile indeplinite in cadrul aparatelor.
Wscerele cavitare sunt structurate tubular, avdnd pereli alcdtuili din trei straturi
suprapuse concentric (fig. l):
o intern;
o mijlociu;
o extem.
Stratul intern este reprezentat de o mucoasd agezatdpe o pituri conjunctivd,
denumitl submucoasd.
Mucoasa (Tunica mucosa) este alcituitd dintr-un epiteliu (Epithelium mucosae)
gi un corion (Lamina propria mucosae); acestora li se adaugd uneori (ex: pe aproape
toatl lungimea tubului digestiv) o piturd de celule musculare netede, care constituie
musculara mucoasei (Lamina musculais mucosae) (fig. 1).
!
2
5
7.
Fig. 1. Schema structurii generale a tubului digestiv

(V Colofon, original)
I - Mezenterul dorsal; l'-
Pediculul vascular mezenteric; 2 - Tunica seroasd;
3 - Lama subseroasd; 4-5 - Tunica musculard (4 - stratul longitudinal; 5 - stratul
circular); 6 - submucoasa cu plexul neryos Meissner; 7-8 - Tunica mucoasd
(7 - Musculara mucoasei,. 8 - corionul cu glande si epiteliul mucoasei)
Epiteliile diferd in funclie de rolul lor, intdlnindu-se urmdtoarele tipuri prin-

cipale: stratificat pavimentos, cu rol protector (ex: in por{iunea prediafragmatici a
tubului digestiv, vestibulul nazal, vestibulul vaginal), pseudostratificat ciliat (ex: in
cdile respiratorii), prismatic simplu, cu rol absorbant (ex: in tubul digestiv postdia-
fragmatic) qi de tranzilie (caracteristic ciilor urinare).
Corionul constituie componenta conjunctiv[ a mucoasei in care, de regUli, se
gdsesc glande qi formaliuni limfoide (noduli limfatici solitari sau agregali, tonsile).
Musculara mucoasei este alcituitd din fibre musculare netede dispuse de obicei
in doud planuri: circular intem gi tongitudinal extern; unele organe prezinti 3 straturi
musculare intrelesute sau dispuse in spirald.
Submucoasa (Tela submucosa)'acoperd mucoasa sub forma unui strat de lesut
conjunctiv in care sunt incluse vase sanguine gi plexul nervos Meissner (frg. 1). Cand
Cap. 1. Generalitdli 17
cavitatea viscerului se modificd mult gi repetabil in cursul fazelor fiziologice, 1esutul

conjunctiv este lax, cu multe elemente elastice, permifdnd alunecarea gi plierea
mucoasei (ex: esofagul,vezicaurinara). Viscerele fEra varialii de volum au submucoase
dense, fibroase, aderente la planurile subiacente.
Straful mijlociu, la majoritatea viscerelor, este reprezentat de tunica musculard.
Uneori stratului muscular i se aldturd un schelet fibrocartilaginos (ex: laringele),
structurdnd turica fibronrusculocartilaginoasd; alteori mucoasa se suprapune pe un
plan osos (ex: cavitSlile nazale).
Tunica musculard (Tunica muscularis) acoperd submucoasa, fiind responsabild
de motilitatea peretilor viscerelor.
Cea mai mare parte a viscerelor prezintl musculaturd netedd, in cadrul cdreia
fibrele sunt dispuse pe doui straturi: circular intern gi longitudinal extern; intre ele
se gdsegte plexul nervos Auerbach (fig. i). Cdnd existi al treilea strat (ex: stomacul),
acesta este dispus in plan profund.
Cu toate cd musculatura netedd tinde sd fie continud, ea nu este intotdeauna
uniform repartizatd. Astfel, prin aglomerarea fibrelor circulare iau nagtere mecanisme
de inchidere qi deschidere a orificiilor, denumite sfinctere (ex.: sfincterul piloric,
sfincterul involuntar anal), iar prin aglomerarea fibrelor din stratul longitudinal se
formeazd benzile (teniile) musculare, responsabile de aspectul boselat al intestinului
gros la unele specii (ex.: porc, cal).
in cadrul aparatelor, organele plasate la extremitdli (ex.: buzele, faringele,
laringele) prezintd musculatura striatl organizatd in fascicule individualizate, dispuse
longitudinal, oblic sau circular. La nivelul anusului gi vulvei mugchii striali alcituiesc
sfinctere voluntare, care acoperd pe cele involuntare.
Stratul extern diferd structural in funclie de localizarea viscerelor, fiind
reprezentat fie de o seroasd, fie de o adventice.
Seroasa (Tunica serosa) acoperd hrnica musculard a organelor situate in marile
cavitdli corporale, fiind alcdtuitd dintr-o lamd proprie de fesut conjunctiv (Lamina
propria serosae) acoperiti de mezoteliu (Mesothelium). intre seroasl qi musculoasi
se gdsegte o cantitate variabild de fesut conjunctiv lax, care formeazd, subseroasa
(Tela subserosc). Legatura dintre tunica seroasd a organelor (seroasa viscerald) qi
seroasa care cdptugegte perelii cavitdlilor corporale (seroasa parietal6) se realizeazd,
prin mezouri sau ligamente, respectiv pliuri peritoneale care sunt suportul vaselor
sanguine qi nervilor (fig. l).
Adventicea (Tunica adventitia) acoperd organele plasate in afara cavitililor
corporale, avdnd rol contentiv gi de sustinere; este alc[tuit[ in principal din lesut
conjunctiv iax.
Wscerele parenchimatoase au ca elemente structurale: parenchimul, format
din lesuturile care asigurd efectuarea funcliilor specifice lor, stroma, reprezentatd
de lesutul conjunctiv din interiorul organului, cu rol de a susline parenchimul gi
18 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL. I I
capsula fibroasi, care acoperi gi protejeaz[ parenchimul. Ca gi in cazul viscerelor

cavitare, organele parenchimatoase sunt acoperite, in funclie de localizarea 1or, fie
de o seroasi, fie de o adventice.
Capitolul 2
CAVITATILE
,
CORPORALE
2.1. Generalitifi
Derivate ontogenetic din cavitatea celomicd unici, marile cavit[1i corporale:
toracicd, abdominald Si pelvind addpostesc majoritatea viscerelor, conferindu-le
>t proteclie.
b
s
cA
N
intre cavitatea toracici gi cea abdominald, din septul transvers, incd din etapele
timpurii ale dezvoltlrii ontogenetice se formeazd un perete despd(itor reprezentat
de portiunea tendinoasa a diafragmei, Portiunea musculard a diafragmei se dezvoltl
O din foip viscerall a mezodermului. Caudal, cavitatea abdominali comunicd cu cea

pelvind printr-o deschidere largd delimitati de linia terminald.
ct) Toate cele trei cavitdli se caracterizeazdpin faptul cd pere{ii lor, in general
V)
r.l osteomusculari, sunt ciptuqili de o fascie endocavitard peste care se suprapune o
membrand seroasd; aceasta din urmd circumscrie cavitdti seroase tnchise.
Seroasa cavitllii toracice se numeqte pleurd. Ea delimiteazd, doud cavitdli
pleurale, despd(ite pe linia mediand prin mediastinr. Independent de pleur5, in
mediastin este adipostit cordul inconjurat si protejat deparicard; acesta este alcituit
dintr-o foip frbroas[ la exterior Qtericardul fibros) si o dubl[ membrand seroasi
denumitd pe ric ard s ero s, care delimiteazd cavi tate a peri cardicd (fig. 2).
Seroasa cavitilii abdominale, denumitdperitoneu, se prelungegte gi in cavitatea
pelvind, delimitand o singurd cavitate peritoneald, abdomino-pelvina (fig2).
De pe perefi, seroasele se rlsfrAng peste organele din cavitdtile corporale,
acoperindu-le in intregime sau parfial; de la locul de desprindere pdnl la organe, se
formeazl pliuri cunoscute ca mezoui, cAnd sunt ltrngi sau ligamente, cAnd sunt scurte.
Astfel, fiecare sac seros prezint[ o portiune parietald (Lamina serosa parietalis) care
rdmAne in contact cu peretele cavitifii, o porliune viscerald (Lamina serosa visceralis),
care acoperi organele gi o porliune intermediard (mezourile gi ligamentele), care
stabilegte legitura dintre primele doui (fie.4; fig.5).
Dat fiind cd viscerele ocupl aproape in intregime cavitdtile corporale, cavitdlile
seroase sunt reduse la mici spalii capilare cuprinse intre seroasa parietalS gi cea
viscerald.
de
I Mediastinul este un perete conjunctiv care imparte cavitatea ,ap $q/i nryit sau
pulin simetrici gi este insolit de cele doud pleure mediastinale
BIBLTOTECA
Fig. 2. Schema cavitdpilor seroase ule trunchiului

A- Cavitatea pleurald stdngd; B - Cavitatea pleurald dreaptd; C - Locul in care este
situatcordul; D-Cavitateaperitonealdl-Diafragma;2-Fasciaendotoracicd;
3 - Pleura costald; 3'- Pleura mediastinald; 3" - Pleurapericardicd; 3'" - Pleura
diafragmaticd; 4 - Sinusul pleural costodiafragmatic; 4' - Cupola pleurald;
5 - Lig. frenopericardic; 6 - Pericardul seros simplificat; 7 - Fascia transversd
(a abdomenului); 7'- Fascia endopelvind; 8 - Peritoneul parietal; 9 - Orificiul
abdominal al trompei uterine; l0 - Lig. ; 11 - Lig. intercornual; 12 - Fundurile
de sac pelvine
Cap. 2. Cavitdlile corporale 21
In conditii fiziologice norrnale, seroasele apar ca membrane transparente,

umede, netede qi lucioase. Ele secreth o micd cantitate de lichid seros, asemindtor
serului sanguin, care umple cavitelile seroase, formdnd bariere funclionale de o
deosebiti importanld clinici. De asemenea, lichidul seros asiguri in cavitatea toracicd
alunecarea pleurei pulmonare peste pleura parietal5 in timpul migcirilor
respiratorii, migcirile cordului ia pericard, iar in cavitatea abdominald alunecarea
viscerelor unele peste altele prin migc6rile peristaltice. Pe de altd pafie, mai ales
seroasele parietale sunt foarte sensibile gi capabile sd reactioneze la excitanti
chimici, mecanici, toxici etc, in diferite forme de inflamatii.
Mezourile sunt alcdtuite din doui foite seroase legate intre ele prin tesut
conjunctiv lax, in masa c[ruia sunt cuprinse vasele gi nervii care abordeazd organele
(fig. a). Ca formatiuni de legdturd intre seroasa parietald gi cea viscerald, mezourile
au un important rol in suspendarea organelor gi menlinerea lor in pozitie anatomicd
normal6. in func1ie de fermitatea gi lungimea mezourilor, organele prezintl un grad
diferit de mobilitate.
2.2. Cavitatea toracici. Pleura. Mediastinul

2.2.1. Cavitatea toracicd (Cavum thoracisl
Cavitatea toracicd este delimitatd de perelii cuStii toracice gi de diafragmd.
Forma de cupoli a diafragmei, a cdrei convexitate inainteazi cranial pdnd in planul
coastei a VII-a, face ca spaliul ocupat de cavitatea toracicl sd fie mai mic dec6t cel
al cugtii toracice; caudal de diafragmi, cugca toracici este ocupatd d,e porliunea
intratoracald a cavitdtii abdominale.
La toate mamiferele domestice, cavitatea toracicd are forma unui trunchi de
con, a cdruibazd, seclionati oblic ventro-cranial, este plasatd caudal; totodati, mai
ales la ongulate, ea apare turtitd in sens transversal, aspect datorat sistemului de
locomofie.
cavitatea toracicd predntd cinci pereti (un plafon, doi poeli laterali, un planqeu
qi o bazl) cdptuqili de fascia endotoracici pe care se muleazd pleura parietali gi o
d e s c hi dere (ap e rturd) craniall.
Plafonul, format de corpurile gi procesele transverse ale vertebrelor toracice,
extremitdfile proximale ale coastelor gi articulaliile vertebro-costale, este mai ingust
cranial gi mai larg caudal. De fiecare parte a proeminentei care marcheazi crestele
ventrale ale vertebrelor, plafonul prezintd cdte un gant vertebro-costal larg. in portiunea
craniald, corpurile primelor gase vertebre sunt acoperite de mugchiul lungul gdtului,
iar ultimele trei vertebre sunt acoperite de mugchii psoagi. Din dreptul celei de a
gasea..,ertebre toracice igi ia originea ligamentul longitudinal ventral, care se inseri
pe crestele ventrale ale restului vertebrelor pdnd la sacrum.
Planseul este aproximativ de doul ori mai scurt decdt plafonul, u$or concav
in sens transversal gi se lifegte caudal. El este format de stem, cartilajele coastelor
sternale gi de mugchiul triunghiular al sternului.
Perelii laterali, concavi in sens dorso-ventral, sunt formali de coaste qi mugchii

intercostali.
Baza, convexS, largl gi oblic6, este formatd de diafragmd.
Intrarea tn cavitatea toracicd (Apertura thoracis), de formd ovalard este deli-
mitatl dorsal de corpul primei vertebre toracice, lateral de prima pereche de coaste
qi ventral de manubriul stemal. Aceasti deschidere este obliteratl de mugchiul lungul
g6tului, trahee, esofag, vase sanguine, nervi, noduri limfatice qi timus (la animalele
tinere), precum gi de lesutul conjunctiv care inconjoard aceste formafiuni.
Fascia endotoracicil (Fascia endothoracica), structuratd din fesut conjunctiv
mai mult sau mai pulin orientat, clptugeqte perelii cavitdlii, iar pe linia mediand
formeazd vn sept (Membrana propria mediastini) dispus intre sacii pleurali.
Porliunea parietald a fosciei este fibroas6 gi aderi intim la periostul vertebrelor
gi coastelor, iar pe po(iunile musculare are caracter elastic. La nivelul aperturii
craniale a cavitdlii toracice se continul cu fascia cervicald mijlocie, care suspendi
traheea, esofagui gi vasele mari din regiunea gdtului. tn unghiul format de coastele
asternale qi diafragmd, fascia degenereazd in lesut conjunctiv lax, cu grad diferit de
trcdrcare adipoasi.
Membrana proprie a mediastinului, dispusi pe linia mediani, intre plafonul
cavit{ii toracice gi stem, preztntd, unele particularit5li structurale legate de localizare
qi specie.
In mod conventional < mediastinul >> este imp[(it in mai multe spafiilzone,
denumite mediastin cranial, mediastin mijlociu, mediastin dorsal, mediastin ventral
Si mediatin caudal
in mediastinul cranial sunt plasate viscerele (esofagul, traheea) qi vasele sub
forml de lesut conjunctiv lax sau slab orientat, confund6ndu-se practic cu adventicea
acestora; ventral, septul mediastinal formeazi un compartiment pentru timus (fig. 3 A).
Mediastinul mijlociu conline cordul si pericardul. In porliunea dorsali a
mediastinului mijlociu (mediastinul dorsal), fascia este de asemenea laxi gi trconjoard
esofagul, bronhiile principale gi vasele mari. Ventral (in mediastinul ventral), lesutul
conjunctiv devine orientat gi se indepdrteazd de cord, structurAndpericardulfibros;
intre pericardul fibros qi fascia de pe fafa dorsald a stemului se formeazi ligamentul
s terno -pe ri c ardi c (ftg. 3 B).
in mediastinul caudal, la rumegdtoare qi la porc fascia endotoracici coboard

pdnd la stern, form6nd un sept complet intre sacii pleurali. La cal gi la carnivore,
fascia este prezentd numai in porliunea dorsal[, unde suspendi aorta descendentd gi
esofagul; ventral de esofag, sacii pleurali vin in contact direct qi pot comunica intre
ei (fig. 3 C).
2.2.2. Pleura (Pleural

Pleura, respectiv seroasa cavitdfii toracice, delimiteazd doud cavitdli pleurale
(Cavum pleurae dextrum et sinistrum), perfect inchise, situate de o parte qi alta a
septului mediastinal; cavitatea pleurall dreapti este mai spalioas[ decdt cea stingd
(fig. 3).
Cap. 2. Cavit6lile corporale 23
- r 3_ _
+
Fig. 3. Secyiuni transversale prin cavitatea toracicd tn planul mediastinalui

cranial (A), mediu (B) Si caudal (C)
(V Colofan, original)
IV - Vertebra toracicd IV; a - Pulmonul; b - Trahea; b'- Bronhia principald;
c - Esofagul d - Aorta toracicd; d'- Trunchiul brahiocefalic; e - V cavd caudald; e'
- V. cavd craniald;f - Timusul toracic; g - Cordul; h - Septul mediastinal;
h'- Loja timicd I - Fascia endotoracicd; 2 - Pleura parietald; 3 - Pleura viscerald
(pulmonard); 4 - Pleura pericardicd; 5 - Pericardul fibros; 5'- Lig.
sternopericardic; 6 - Pericardul seros, lama parietald; 7 - Pericardul seros, lama
viscerald (epicardul); 8 - Cavitatea pleurald; 8'- Sinus pleural; 9 - Pleura
mediastinald; 10 - Mezoul vascular; ll - Lig. pulmonar; I2 - Cavitqtea pericardicd
Fiecare cavitate pleurali este delimitatd de pleura parietald (Pleura parietalis)
care cdptugeqte fascia endotoracicd Si de pleura viscerald (Pleura visceralis), repre-
zentatd, de seroasa care acoperd pulmonul (Pleura pulmonalis). in condilii normale,
cavitatea pleurald este redusi la un spafiu microscopic in care se glsegte o cantitate
foarte mici de lichid pleural, care joaci acelagi rol descris anterior la lichidul seros;
pulmonul, acoperit de pleura viscerald, vine in contact cu pleura parietali (fig. 3).
hr fi.urcfie de localizare, pleura parietald se imparte in: costald (Pleura costalis),
stenrali (Pleura sternalis), diafragrnatici (Pleura diaphragmctica), mediastinali
(P I eura m e d i a s t i na I i s) si pericard icd (P I eura p e ri c ardi a c a).
Pleura mediastinald ia parte impreunl cu simetrica eilaformarea mediastinului.
La nivelul cordului aderd intim la pericardul fibros pe care i[ acoperd ca pleurd
pericardicd. La nivelul rdddcinii pulmonare gi caudal acesteia, pleura mediastinali
24 ANATOMIA ANIMALELOR DOMESTICE. VOL. II
se continue ct pleura viscerald Qrulmonard) prin intermediul ligamentului pulmonar

(fie.3 c).
Prin foip lor parietald, sacii pleurali iau forma semiconicd a jumdtdlii caviffitii
toracice, frind asculili cranial qi largi labazd. La locul de trecere al pleurei de pe un
perete pe altul se formeazd o serie de infunddturi cunoscute ca sinusuri sau recese
pleurale.
Cranial, pleura costali se continud cu cea mediastinald, gi formeazd cupola
pleurald (Cupola pleurae), un veritabil fund de sac ocupat de v6rful pulmonului
(fig 2). La cal cupola pleuralS dreaptd depdgeqte cranial cu2-3 cm. nivelul primei
coaste, iar cea stdngd atinge nivelul primei coaste. La camivore qi la rumegitoare,
ambele cupole depdqesc apertura craniald a cavitdlii toracice cu 1-2 cm.
La trecerea pleurei de pe peretele costal pe diafragmi, se formeazd, recesul
costodiafragmatic (Recessus costodiaphragmaticus) ingust gi adAnc, ocupat incomplect
de marginea bazald a pulmonului in timpul inspiraliei (fig. 2).
Recesul costomediastinal (Recessus costomediastinalis),larg, se formeazdla
locul de rdsfrdngere a pleurei de pe coaste pe mediastin gi este ocupat de marginea
ventrali a pulmonului.
In cavitatea pleurald dreapt5, pleura de pe diafragma qi plangeu se desprinde
sub forma unui pliu seros, respectiv mezoul vascular (Plica venae cavae), care ajunge
pAnd la cord gi cuprinde vena cavd caudald gi nervul frenic drept (fig. 3 C). Acest
pliu determind formarea recesului mediastinal (Recessus mediastini) in care este
plasat lobul accesoriu (al pulmonului drept); la carnivore gi la porc lobul accesoriu
este numai parlial cuprins in acest reces.
2.2.3. Med iasti n ul (Med iasti n u ml

Mediastinul este spaliul aproximativ median al cavitdlii toracice in a cirui
structurd intrd un strat de lesut conjuncliv (Membrana propria mediastini) dispus
central intre porliunile mediastinale ale celor doi saci pleurali (Pleurae mediastinales).
Fald de pozilia aproximativ centrald a cordului, mediastinul este divizat in:
cranial, mediu gi caudal.
Mediasttnul cranial (Mediastinum craniale) sau precardiac (frg.3 A) este
cuprins intre intrarea in cavitatea toracicd qi planul care trece prin marginea craniald
a cordului. Aici se gdsesc: esofagul, traheea, timusul, trunchiul brachiocefalic cu
colateralele lui intratoracale, vena cavi craniald cu afluenlii ei intratoracali, nodurile
limfatice mediastinale gi sternale craniale, po(iunea terminalS a canalului toracic,
nervii vagi, frenici, recurenli gi cardiaci, ganglionii nervogi cervicotoracici.
Mediastinul mediu (Mediastinum medium) sau cardiac (fig. 3 B), mai larg decdt
cel cranial, este cuprins intre planurile coastelor III-VII. Aici se gdsesc: esofagul,
bifurcalia traheei, bronhiile principale, cordul in sacul pericardic, arterele mari de la
baza cordului (aorta ascendentd, crosa aortic6, tr. pulmonar), venele mari la locul de
vdrsare (v. cavd craniald, v. cava caudall, v. azygos, w. pulmonare), limfonodurile
mediastinale medii 9i traheobronhice, nervii vagi qi frenici.
Mediastinul caudal (Mediastinum caudale) sa:u postcardiac (frg.3 C), cuprins

intre planul ce trece prin marginea caudald a cordului gi diafragmd, este sensibil deviat
spre st6nga datorita dezvoltdrii mai mari a pulmonului drept. In sens dorso-ventral,
tt acest spaliu se gdsesc: aorta toracic[, canalul toracic, vena azygos, nodurile limfatice
mediastinale caudale, esofagul insofit de tmnchiurile vagale, nervul frenic sting, vena
cavi caudald gi nenril frenic drept.
2.3. Cavitatea abdomin ald (Cavum abdominisl.

Cavitatea pelvini (Cavum pelvis).
Pe ritone ul (Peritoneu ml
Delimitate de perefi osteo-fibro-musculari proprii, cavitatea abdominali gi cea

pelvind comunicd larg intre ele. Seroasa, denumitd peritoneu este comuni ambelor
cavitdli gi delimiteazd o cavitate peritoneald unicd.
2.3.1. Cavitatea abdominali (Cavum abdominisl

Cavitatea abdominald, cea mai mare cavitate naturald a corpului, addpostegte
majoritatea organelor digestive, po(iunile proximale ale aparatului urogenital gi
splina. Ea este delimitatd de un plafon, doi pereti laterali, un planqeu 9i un perete
cranial; caudal comunicd cu cavitatea pelvind la nivelul liniei terminale, circumscrisi
de promontoriul sacral, liniile arcuate ale oaselor iliace qi liniile pectinee ale oaselor
pubiene.
Plafonul cavit6lii abdominale are ca bazi anatomici corpurile qi procesele
transverse ale vertebrelor lombare camuflate de mugchii abdominali dorsali: patratul
lombelor, iliopsoas gi psoas mic (fig. 4).
Perelii laterali Si planSeul cavitdlii abdominale sunt formafi din patru perechi
de muqchi la!i, cu aponevroze largi, dispugi ilr straturi: transversul abdominal, oblicul
intern al abdomenului, oblicul extern al abdomenului 9i dreptul abdominal (fig. 4).
Prin conformatia, structura qi modul de dispunere, acegti muqchi conferi o rezistenlI
deosebitd pere{ilor abdominali, mai ales la erbivore, la care masa viscerali gi cantitatea
de flnaje conlinutd sunt foarte mari; pe de alti parte ei formeazd o leglturd puternicd
intre cugca toracicd, regiunea lombard qi bazinul osos, care este totodatd elasticd gi
inzestratd cu posibilitSli de contractilitate. lrtreaga musculahrd a plangeului 9i pere]ilor
laterali ai cavitdlii abdominale este acoperitd de fascia profundd a trunchiului; la
erbivore aceasta este cunoscutd ca tunica galbend (Tunica flava abdominis),
care formeazi un dispozitiv pasiv special, foarte bogat in fibre elastice.
Peretele cranial, reprezentat de diafragml, are forma unei cupole a cdrei
convexitate pdtrunde in cavitatea toracic5.
intreaga cavitate abdominal[ este cdptugitd de fascia transversd (Fascia
transversalis) Si peritoneul parietal (Peritoneum parietale). Fascia transversd, sau
fascia endoabdominald, structuratd din fesut conjunctiv orientat, este mai putemicl
)
pe peretele dorsal, unde se numegte fascia iliacd, (Fascia iliaca), iar caudal, se
continui pe perelii cavitilii pelvine (fig. 4, 5).
Lut
I
,t0
Fig. 4. Secfiune transversald prin cavitatea abdominald, dupd tndepdrtarea pielii

(V Cogofon, original)
I - Fascia superficialis; I '- M. cutaneus trunci; 2 - Fascia profunda; 2'- Tunica
flava abdominis; 3 - M. obliquus externus abdominis; 4 - M. obliquus internus
abdominis; 5-M.transversusabdominis;6-Fasciatransversalis; 7-Peritoneum
parietale; 7'- Peritoneumviscerale; 7" - Mesenterium; 8 - Aponeurosis communis;
9 - M. rectus abdominis; 10 - Linea alba; ll - M. psoas major; lI'- M. psoas
minor; I2 - M. errector spinae; L111 - Vertebra lumbalis III; I - Intestinum; R - Ren
Peretele anterior al cavitilii abdominale, respectiv diafragma, este perforat de
trei orificii mari: aortic, esofagian gi cav, iar plangeul de: inelul ombilical, canalele
inghinale qi inelele femurale (v. miologia).
Orificiul aortic (Hiatus aorticus) este situat in po(iunea lombari a diafragmei,
respectiv intre pilierii stdngi, lateral gi medial; prin el trece aorta qi canalul toracic.
Orificiul esofagian (Hiatus oesophageu,s), de formd elipticd, este delimitat de
pilierii mediali, stAng 9i drept; este strdbitut de esofag insolit de trunchiurile vagale,
dorsal gi ventral.
Cap. 2. Cavitilile corporale 27
--?-'
Fig. 5. Ligamentele din cavitatea peritoneald h ciline

(V. Co{ofon, original)
H - Hepar; G - Gaster s. Ventriculus; L - Lien; Ct - Colon transversum;P -
Pancreas; J - Jejunum; R - Ren; Cd - Colon descendens; Re - Rectum; U - Uterus;
V-Vesicaurinaria I -Mesenteriumcommune; I'-
Mesoieiunum; l"
- Mesocolon;
2 - Mesorectum; 3 - Omentum majus (Epiploon); 3'- Lig. gastrolienale; 3 " - Bursa
omentalis; 4 - Lig. hepatogastricum; 5 - Peritoneum parietale; 5'- Lig. falcdorme
hepatis; 5" - Lig vesicae medianum; 5"'- Lig. coronarium hepatis; 6 - Fascia
transversalis; 6'- Fascia diaphragmatis pelvis; 7 - V portae; 8 - V. cava caudalis;
9 - Foramen omentale (epiploicum); l0 - Excavatio pubovesicslis; 1l - Excavatio
vesicogenitalis; 12 - Excavatio rectogenitalis; l3 - Excavatio sacrorectalis;
t4 - Diaphragma; I5 - Cavumperitonei; l6 - Spatiumretroperitoneale
Orificiul cav (Foramen venae cavae), plasat in centrul frenic, oferi loc de
trecere venei cave caudale; un grup de f,rbre tendinoase, dispuse circular, intiresc
marginile orificiului gi aderd intim la peretele venei, conferindu-i stabilitate.
Inelul ombilical (Anulus umbilicalis),prezent la fetugi gi nou-ndscufi, intrerupe
linia albd aproximativ la mijloc. El servegte ca loc de trecere cordonului ombilical,
formaliune alcdtuitl din vena ombilicali, doud artere ombilicale gi canalul urac,
inglobate ir gelatina Warthon. Dupi nagtere acest orificiu se inchide complet, rezult6nd
c icatri c e a o mbil icald (Umbi li cus).
Canalele inghinale (Canales inguinales) strdbat planqeul cavitSlii abdominale

de o parte gi alta a planului median, cranial de pubis. Fiecare canal prezinti o
deschidere in cavitatea abdominald (Anulus inguinalis profundus), delimitati de
muqchiul oblic abdominal intern gi arcul inghinal qi o deschidere la exterior (Anulus
inguinalis superficialis), care apare ca o spirturd elipticd in aponewoza mugchiului
oblic abdominal extem; intre cele doul inele se delimiteazd canalul inghinal (Canalis
inguinalis Spatium inguinale). Prin canalul inghinal, la masculi fascia transversd a

abdomenului gi peritoneul parietal hemiazd, formAnd un diverticul al cavitdtii
peritoneale, nttmit proces vaginal (Processus vaginalis). La ambele sexe canalele
sunt traversate de vase qi nervi care se distribuie organelor din regiunea inghinal[.
Inelele femurale (Anuli femorales), acoperite de fascia transversl gi peritoneu,
reprezintd comunicdrile dintre cavitatea abdominald gi trigoanele femurale. Fiecare
inel este delimitat de arcul inghinal, marginea craniald a pubisului gi mugchiul
iliopsoas, servind ca loc de trecere pentru cordonul vasculonervos femural.
Priviti in ansamblu, cavitatea abdominald are formd ovoidd, cu baza pe
diafragmd gi vdrful in comunicare cu cavitatea pelvin6. Pentru o mai bund orientare
in abordarea clinici, ea este impdrtiti in trei mari regiuni: craniald, mijlocie qi caudala.
Regiunea craniald (Regto abdominis cranialts) sau epigastricd corespunde
cu portiunea intratoracicd a cavitdlii abdominale gi este cuprinsi intre diafragmi gi
planul transversal ce trece prin curbura maxim6 a ultimei coaste; in cadrul ei se
individualizeazi oregiunexiftidiand,situatlinplanmedianqi dotrtregiunihipocondrice
ce au ca bazd anatomicd cartilajele coastelor asternale gi articulafiile acestora.
Regiunea mijlocie (Regio abdominis media) sa:u mezogastricd este dispusl in
continuarea regiunii craniale gi line pdnl la planul transversal ce trece prin tuberculii
coxali ai oaselor iliace. Ea cuprinde regiunea ombilicald, impari, situatd in jurul
cicatricii ombilicale gi doui regiuni laterale, respectiv regiunileflancului; la ongulate
fiecare regiune laterald a abdomenului este impd(itd in: fosa paralombard sau golul
flancului (depresiune delimitati de ultima coasti, virful proceselor transverse ale
vertebrelor lombare, tuberculul coxal gi coarda flancului), coardaflancutui (relieful
format de porfiwrea musculard a mugchiul oblic intem al abdomenului trtre tuberculul
coxal qi ultima coastl) si panta flancului (stprafa!5 neted[ 9i convexd, plasati sub
precedenta, ce se intinde cranial pdnd la regiunea ombilicalS qi caudal pdnd la pliul
grasetului.
Regiunea caudald (Regio abdominis caudalis), sa:u hipogastricd, atpirnsd
intre regiunea mijlocie qi intrarea in cavitatea pelvini, este mascatd de cele doui
coapse. Ea cuprinde doud regiuni inghinale, dispuse in jurul inelelor inghinale
superficiale gi o regiune pubiand situatl in plan median, care are cabazd anatomici
tendonul prepubian.
2.3.2. Cavitatea pelvini (Cavum pelvis)

Cavitatea pelvini reprezintd de fapt un vast diverticul caudal al cavit5lii
abdominale. La ambele sexe ea adlposteEte rectul, canalul anal gi portiunea caudali
a vezicii urinare (fig. 5). La femeld aici se mai gdsesc: uretra, gdtul uterului, vaginul
qi vestibulul vaginal, iar la mascul uretra pelvini, extremitatea distali a canalelor
deferente, gi glandele genitale accesorii (fig. 6).
cavitatea are forma unui conduct cdruia i se descriu: un plafon, doi pereli
laterali, un plangeu, o intrare gi o iegire.
Plafonul este format de osul sacru qi corpul primelor 3-4 vertebre coccigiene.
in componen\a perelilor laterali intrl formatiuni osoase, reprezentate de

po(iunile acetabulare ale oaselor iliace gi ischiatice. La ongulate spaliul rdmas liber
intre sacru Ei coxale este completat de ligamentele sacro-spino-tuberoase, la c0ine
existd numai ligamentul sacro-tuberos, iar la pisicd gi iepure aceasti structurd lipsegte;
la toate speciile regiunea este acoperiti de masa mugchilor glutei.
PlanSeul are ca bazd osoasd tablele ischiatice gi oasele pubiene articulate pe
linia mediand prin simfiza ischiopubian[; gdurile obturate, delimitate de cele doud
oase, sunt acoperite de muqchii obturatori.
Intrarea in cavitatea pelvind (Apertura pelvis cranialis),la nivelul cdreia se
stabilegte continuitatea cu cavitatea abdominald, este circumscrisi de linia
terminali Ia care participi numai formaliuni osoase: sacrul prin promontoriu,
corpurile oaselor iliace prin liniile arcuate qi oasele pubiene prin marginile lor craniale
(liniile pectinee).
IeSirea din cavitatea pelvind (Apertura pelvis caudalis), denumitl gi str6mtoarea
caudali a bazinului, este circumscrisi ventral de arcada ischiatici, lateral de marginea
caudald a ligamentelor sacro-tuberoase gi dorsal de corpul vertebrei coccigiene III
sau fV. Cu toate cd este mai ingustl dec6t intrarea, iegirea din cavitatea pelvind are
posibilitatea s6-gi mlreascd diametrele in timpul parturiliei, datorit5 faptului cd nu
este in intregime osoasi.
Cavitatea pelvind este impirliti in doui porliuni: craniald sau peritoneald,
care ocup[ aproximativ 213 din cavitate gi caudali sau retropeitoneald. in po4iunea
craniald, perefii cavitilii sunt cdptugili de seroasa parietald, iar organele sunt acoperite
de seroasa viscerali gi suspendate prin mezouri sau ligamente. Seroasa din cavitatea
pelvini reprezintS continuarea sacului peritoneal din cavitatea abdominald (v.
peritoneul). Organele situate in porfiunea caudald a cavitdlii pelvine sunt ir:conjurate
de adventice, structuratd din lesut conjunctiv.
Ansamblul de formafiuni musculare gi conjunctive care obstrueazi apertura
pelvini caudald gi inconjoari canalele anal gi urogenital se numegte perineu
(Perineum). Limita lui caudald este reprezentatd de pielea perineald, perforati la
femele de orificiile anal gi vulvar, iar la masculi, numai de orificiul anal, exceptdnd
motanul qi iepurele, la care aici se gisegte gi orificiul prepufial.
O parte din formafiunile perineale struchreazd diafragma pelvind (Diaphragma
pelvis), alcdtuitd din muqchii ridicatori (retractori) ai anusului, mugchii coccigieni gi
fasciile diafragmei pelvine (externl qi intemi). intre mugchii retractori ai anusului
se delimiteazd poarta retractorilor (ridicdtorilor), de forma unei fante prin care trec
canalul anal gi canalul urogenital. Fascia interni a diafragmei (Fascia diaphragmatis
pelvis interna) este cea mai importantd formafiune mecanicl perineali; structuratd
din lesut conjunctiv fibros. eaforrneazlperetele despirlitor dintre po(iunea peritoneald
gi cea retroperitoneald a cavitdlii pelvine (fig. 5).
La inchiderea aperturii caudale a pelvisului contribuie de asemenea muschii
care inconjoard canalele anal Si urogenital, precum gi orificiile acestora. La masculi
acegtia sunt reprezentali de mugchii: sfrncter anal extern, rectococcygian, rectouretral,
uretral, bulbospongios, ischiocavernos, bulboglandular, retractor al penisului qi

transvers al perineului, iar la femele de mugchii: sfincter anal extern, rectococcygian,
rectouretral, retractor al clitorisului, constrictor vulvar, constrictor vestibular, trarsvers
al perineului qi longitudinal al perineului.
in afari de fasciile diafragmei pelvine, din lesutul conjunctiv al regiunii
perineale se structureazi: fascia pelvinl parietald (Fascia pelvis parietalis), fascia
pelvind visceralS (Fascia pelvis visceralis), septul rectovaginal (Septum rectovaginalis),
dispus transversal intre rect gi vagin la femele, septul perineal (Septum perineale),
dispus intre sfincterul anal extern qi vestibulul vaginal la iapi gi fascia perineall
superficiald (Fascia perinei superficialrs), dispusd sub pielea regionald.
in plan median, intre anus gi vulvd la femele, sau intre anus gi bulbul penisului
la masculi, se gisegte o structurd fibromusculare, numite centrul tendinos al perineului
(Centrum tendineum perinei s. Corpus perineale) spre care converg qi se inseri
mugchii: sfincter anal extern, bulbospongios, ridicltor al anusului qi transvers al
perineului.
2.3.3. Peritone ul (Perito neu ml

Peritoneul reprezintl seroasa cavit[1ii abdominale gi a po(iunii anterioare a
cavitifii pelvine; privit in ansamblu el prezintd trei portiuni distincte: parietali,
viscerald qi intermediard.
Peritoneul parietal (Peritoneum paietale) ciptugeqte perelii celor doui cavitili,
formAnd un sac seros a c6rui extremitate caudali ajunge p6nd la fascia profundd a
diafragmei pelvine (fig. 5).
Peritoneul visceral acoperi total sau parJial organele, iar por{iunea intermediard
este reprezentati de pliurile peritoneale formate prin trecerea seroasei de pe pereli
pe organe sau de pe un organ pe altul.
lntre peritoneul parietal gi cel visceral se delimiteazd, caitatea peritoneali
(Cavum peritonei). Prin deplasarea, dezvoltarea, a;ezarea gi modul de suspendare a
organelor, cavitatea peritoneald se reduce la un spafiu ingust, anfractuos, tn care se
gisegte o micd cantitate de lichid seros (Liquor peritonei) (fig. 5).
La masculi cavitatea peritonealS este perfect inchis6, dar in regiunea inghinali
prezintd doul diverticule simetrice, respectiv cavitdlile vaginale (Cava vaginales)
delimitate de foila internl a proceselor vaginale; comunicarea dintre cavit5lile vaginale
gi restul cavitSlii peritoneale se realizeazd la nivelul inelelor vaginale, care ciptugesc
inelele inghinale profunde. Dintre femelele speciilor domestice, numai la cilea
seroasa parietald poate hernia impreund cu fascia transversi a abdomenului prin
traiectul inghinal, formdnd doui cavitSli vaginale reduse. La masculi cavitilile vaginale
sunt ocupate de testicule acoperite de peritoneul visceral, iar la cEfea de ligamentele
rotunde ale uterului (v. organele genitale).
La femele, tractusul genital se deschide in cavitatea peritoneald prin orificiile
abdominale ale trompelor uterine; astfel se stabilegte o comunicare indirecti a
cavitilii peritoneale cu exteriorul (fig. 2).
Cap. 2. CavitSlile corporale 31
Pliurile peritoneale, in cea mai mare parte, formeazd structuri de leglturi

intre seroasa parietali qi cea viscerali; ele au rolul de a suspenda organele de perefii
cavitililor abdominal5 9i pelvin6, conferindule in acelagi timp un anumit grad de
mobilitate (fig. 4, 5).
Morfologic, pliurile peritoneale apar sub formd de lame alcltuite din doui
foite seroase unite intre ele prin lesut conjunctiv in care sunt cuprinse vase, nervi qi
noduri limfatice. Fiecare lami prezintd o margine fix5, atagatd la unul din perelii
cavitSfii gi o margine atagatd de organul suspendat. Cele doui foite seroase se
risfr6ng qi se continud la nivelul marginii fixe cu peritoneul parietal, iar la marginea
opusi se indepdrteazdintre ele gi inconjoarl organul suspendat ca peritoneu visceral
(fig. a). Pe de alti parte, unele organe sau por{iuni ale aceluiagi organ sunt legate
intre ele prin pliuri peritoneale mai lungi sau mai scurte, rezultate din continuitatea
seroaselor lor viscerale.
in n nclie de conformafie, lungime sau organul de care se atageazi, pliurile
peritoneale poartl diverse denumiri: mezouri, ligamente sa.u plici.
Atunci cdnd un organ se gisegte in contact intim cu peretele cavitdtii, a$a cum
este cazul rinichiului Ia cal, acesta este lipsit de un mezou veritabil $i este acoperit
de peritoneu numai pe fala ventrald. CAnd organul este plasat la distan!6 mici de
perete, pliul peritoneal care il suspendd este relativ scurt gi se nume$te ligament
(ex.: lig. coronar al ficatului) sar plicd (ex.: plica uro-genital6). DacI distanla de la
peretele cavitllii la organ este mare, pliul peritoneal, in general lung, se numegte
mezou. Ligamentele seroase dispuse intre dou[ organe poarti denumirea acestora
(ex.: lig. ceco-colic, lig. hepato-duodenal). Datoriti aspectului de relea imprimat de
cordoanele de lesut adipos care insolesc numeroasele vase dintre foilele seroase,
pliurile peritoneale ata$ate de curburile stomacului se numesc epiploane (Epiploon
s. Omentum) (fig. 5).
Variabile ca intindere gi mod de detagare, pliurile peritoneale pot fi sistematizate
in trei grupe:
. ligamentele organelor situate in porliunea intratoracicd a cavitilii abdominale
(ficat, stomac, portiunea craniald a duodenului, splina);
. mezourile gi ligamentele segmentelor intestinului subtire (incepAnd cu po4iunea
descendentl a duodenului) gi ale intestinului gros;
. plicile qi ligamentele organelor urogenitale.
in cele ce urmeazd vor fi descrise, in succesiunea lor, pliurile peritoneale
prezente la toate speciile de mamifere domestice; aspectele particulare legate de
numirul qi morfologia acestora la diferite specii, vor fi prezentate odati cu descrierea
organelor.
De pe diafragm[ se desprind:
. ligamentul coronar (Lig. coronarium hepatis), scurt gi puternic, dispus intre
fala caudalS a Ciafragmei qi qanlul venei cat e caudale de pe fala craniald a
ficatului;
o ligamentul falciftrm (Lig. folciforme hepatis), lami peritoneali lungi care se
desprinde de pe fala caudald a diafragmei, prelungindu-se pe planqeul cavitetii
abdominale pAnI la cicatricea ombilicald gi se inseri pe fala craniali a ficatului,
ventral de vena cavi caudal6; intre cicatricea ombilicald qi scizura stdngd a

ficatului, in marginea liberd a acestui pliu peritoneal este cuprins ligamentul
rotund (Lig. teres hepatis) care reprezintd vena ombilicalS (funclional5 la frt)
obliteratd (fig. 5);
. ligamentele triunghiulare drept gi stAng (Lig. triangulare dextrum et
sinistrum) care leagl diafragma de lobul drept gi respectiv st6ng al ficatului;
. ligamentul gastro-frenic (Lig. gastrophrenicum) detagat de pe diafragmd la
nivelul pilierilor mediali, se inseri pe po(iunea abdominali a esofagului gi pe
stomac, in jurul orificiului cardic.
Din trecerea seroasei viscerale de pe ficat pe organele limitrofe se formeaz[:
. micul epiploon (Omentum minus), pliu seros desprins de la nivelul hilului
hepatic Ai inserat pe mica curburd a stomacului gi pe porliunea craniald a
duodenului; conform inser[iilor sale, micul epiploon prezinti doua po(iuni:
ligamentul hepato-gastric (Lig. hepatogastricum) (fig.5) Si ligamentul hepato-
duo de nal (Li g. hepat o duo denal e);
o ligamentul hepato-renal, dispus intrebazaprocesului caudat al ficatului gi polul
cranial al rinichiului drept.
De pe nurea curburi a stomacului se desprinde un pliu peritoneal amplu numit
marele epiploon (Omentum majus). La camivore acesta se extinde ca perete superficial
(Paries superficialis) pe plangeul gi pe peretele drept al cavit6lii abdominale, de unde
se rdsfrdnge pe el insugi gi se dirijeazi cranial caperete profund (Paries profundus)
pentiu a se insera pe corpul gi lobul stAng al pancreasului. In partea stdng6, pe o
porlir.ure scurtd, peretele superficial al marelui epiploon stabilegte legdtura intre stomac
gi splini formdnd ligamentul gastro-lienal (Lig. gastrolienale) (fig. 5). La rumegatoare
peretele superficial al marelui epiploon are originea in ganful longitudinal stdng al
rumenului, inconjoard curbura ventral5 a rumenului si face contact intim cu peritoneul
parietal ventral gi lateral drept pdnd aproape de po(iunea descendentd a duodenului
unde fuzioneazd ct peretele profund al marelui epiploon. Acesta igi ia originea din
gantul longitudinal drept al rumenului si urmdregte traiectul peretelui superficial
pdnd cdnd fuzioneazd unul cu celalalt. De remarcat cd fiecare perete este format din
cdte doud foi1e, una superficiali gi alta profundd. Foilele superficiale continud cursul
lor pAnd fac contact cu dodurul, in timp ce foilele profunde inchid intre ele o cavitate
virtualS denumitd bursa omentall (Bursa omentalis) sa:u cavitatea epiploicd.
Aceasta este delimitatd anterior de stomac, ficat si pancreas. Comunicarea
bursei omentale cu restul cavitdfii peritoneale se realizeazd prin orificiul omental
(Foramen omentale s. epiploicum) sau hiatusul Wnslow; acesta este delimitat cranial,
de procesul caudat al ficatului, dorsal, de vena cavd caudalS, caudal, de corpul
pancresului gi ventral, de vena portd (fig. 5).
Bursa omental5 prezintd mai multe compartimente care comunicd intre ele;
cele mai importante sunt vestibulul qi recesul caudal.
Vestibulul bursei omentale (Vestibulum bursae omentalis) este delimitat cranial
de ficat 9i ligamentul coronar, in st6nga, de ligamentul gastro-frenic, ventral, de micul
epiploon, caudal, de stomac (pdna la intrarea in recesul caudal) qi dorsal, de lobul
Cap. 2. Cavita{ile corporale 33
stdng al pancreasului; in dreapta comunicd cu cavitatea peritoneald prin orificiul

omental (epiploic), iar caudal, cu recesul omental caudal.
Recesul caudal al bursei omentale (Recessus caudalis omentalis) este delimitat
cranial, de fala viscerald a stomacului, ventral, de peretele superficial al marelui
epiploon, iar dorsal, de peretele profund al marelui epiploon 9i lobul stAng al
pancreasului.
Comunicarea dintre cele doud compartimente se realizeazd printr-un orificiu
alungit transversal, intrarea in recesul cqudal (Aditus ad recessum caudalem), situat
intre mica curburd a stomacului gi lobul stdng al pancreasului.
De pe peretele dorsal al cavitdlii abdominale se desprind:
. mezoul duodenal (Mesoduodenum), scurt, inserat in lungul portiunii descen-
dente a duodenului;
. marele mezenter (Mesenterium), Iamd peritoneald ampld formatd din doud
porliuni in continuare una cu cealalti: mezoul jejunal (Mesojejunum) Si mezoul
ileal (Mesoileum);
. mezoul colonului ascendent (fuIesocolon ascendens);
. mezoul colonultti transvers (Mesocolon transversum);
. mezoul colonului descendent (Mesocolon descendens), cunoscut Si ca micul
mezenter.
De pe peretele dorsal al cavitdtii pelvine se desprinde mezoul rectal
(Mesorectum), care suspendi porfiunea craniali a rectului (fig. 6).
La toate speciile eisttr ligamentul ileo-cecal (Plica ileocecalis) a cdrui inserfie
pe marea curbur[ a ileonului delimiteazd lungimea acestuia Si ligamentul duodeno-
colic (Plica duodenocolica), care leagd po(iunea ascendentd a duodenului de colonul
descendent qi de extremitatea distald a colonului transvers.
De pe peretii laterali ai portiunii caudale a cavitdtii abdominale gi ai porliunii
peritoneale a cavitdtii pelvine se desprinde plica ttro-genitald gi ligamentele laterale
ale vezicii urinare (fig. 6).
Plica uro-genilald (Plica urogenitalis) suspendd unele organe genitale mascule
9i cuprinde intre foilele sale extremitdlile caudale ale ureterelor. La femele plica
uro-genitald este inlocuit[ de doud ligamente late. Fiecare ligament lat (Lig. latum)
preztntd o po(iune uterini (Mesometrium),una tubard (Mesosalpinx) gi una ovariand
(Mesovarium), in functie de organul pe care il suspendi. in plan median, cele doud
ligamente late se continud unul cu celdlalt prin intermediul seroasei viscerale care
inconjoard corpul uterin (Perimetrium). La masculi din plica uro-genital[ se dife-
renliazd doud mezouri deferentiale. Fiecare mezou deferenlial (Mesoductus deferens)
frxeazd canalul deferent la peretele cavitdlii abdominale gi pelvine. In po(iunea
distald, cele doud mezouri se continud unul cu celilalt prin mezoul interdeferenlial,
care in plan median cuprinde intre foilele sale uterul masculin gi fundul glandelor
rrezinrrlare /fio 6\
Ligamentele laterale ale vezicii urinare (Ligg. vesicae laterales) leagl vezica
de perefii laterali ai cavitdlii pelvine (fig. 6); in marginea lor liberd cuprind ligamentele
rotunde (ligg. vesicae teres), care reprezintd arterele ombilicale (funcfionale la fdt)
obliterate.
5 B 5
A
Fig. 6. Schema ligamentelor din cavitatea pelvind la femele (A)

Si la masculi (B)
a - Rectum; b - Uterus; b' - Uterus mascultnus; c - Vesica urinaria; d - Ureter;
e - Gl. vesicularis;f - Ductus deferens; g - Plica urogenitalis - lafemele Lig.
latum; h - Mesorectum; i - Lig. vesicae laterale;j - Lig. vesicae medianum
I - Os sacrum; 2 - Lig. sacrospinotuberale; 3 - Fascia pelvis partetalis;
4 - Peritoneum parietale; 5 - Symphysis pelvina; 6 - Os ischii
in plan median, fala ventrald a vezicii urinare este legati de planqeul cavitdtii
pelvine printr-un pliu peritoneal care se poate prelungi pe plangeul cavitdlii abdominale
pAnd la cicatricea ombilicald; acesta este ligamentul median al vezicii urinare (Lig.
vesicae medianum), care cuprindea la fit canalul Urac (Urachus), canal de legaturd
intre vezica urinard gi cavitatea alantoidd (fig. 5, 6).
in cavitatea pelvinS, extremitatea caudalS a sacului peritoneal prezintd gase
funduri de sac satr excavatii, deschise cranial (fig. 5, 6):
. doud excavatii sacro-rectale (Excavatio sacrorectalis s. Fossa pararectalis),
dispuse de o parte gi alta a mezoului rectal, formate prin rdsfrAngerea peritoneului
parietal pe fala dorsald a rectului;
. excavalia recto-genitald (Excavatio rectogenitalis), formatd prin trecerea
peritoneului de pe fafa ventrald a rectului pe fala dorsald a organelor genitale;
o excavalia vezico-genitald (Excavatio vesicogenitalis), care rezulti din rdsfrAn-
gerea peritoneului de pe fala ventralS a organelor genitale pe fala dorsald a
vezicii urinare,
. dou6 excavalii pubo-vezicale (Excavatio pubovesicclis), plasate de o parte gi
alta a ligamentului vezical median, intre vezica urinard gi plangeul cavitdlilor
pelvind gi abdominale (fig. 6).
Capitolul 3
APARATUL DIGESTIV
(AP PA RArUS D I G ESTORTUS)
3.1. Generalititi
AparatUl"digestiv cuprinde un complex de organe cme realizeazA pr_ehensiunea
alimentelor, respectiv preluarea acestora din mediul exteriol digestia, proces complex
" ce constd in prelucrarea mecanici , frzicd gi enzimaticd a substanlelor brute p6n[ la
l.crxdarea lop in produqi simpli, cu molecule mici, absorbfia acestora in mediul
intern al organismului gi eliminarea resturilor alimentare prin defecafie.
Organele digestive se succed sub forma unui tub continuu, lung, flexuos, de
calibru diferit, care incepe de la orificiul bucal gi se termind prin orificiul anal. in
cllgElteqlgj.ubului digestiv intrd: cAyjtatea bucal6, faringele, esofagul, stomacul,
.intsstiniil sub{ire (duodenul, jejunul gi ileonul) 9i intestinul gros (cecul, colonul, rectul
qi se termind prin canalul anal) (fig. 7, 9).
ln cursul diferenlierii gi specializdrii funclionale a tubului digestiv, din epiteliul
acestuia se dezvoltd numeroase glande. Dintre acestea, unele rdmdn in peretele
tubului, iar altele, mai mari gi mai complexe ca structurd, se depdrteazd, de perete,
dar igi pdstreazd legdtura cu acesta prin canale de excretie, formdnd aga-numitele
glande anexe (glandele salivare, ficatul gi pancreasul).
in cavitatea bucald gi in jurul acesteia se dezvolti organele de prehensiune
gi masticafie, reprezentate de: buze, limbd, dinfi, mugchii masticatori gi mugchii
pielogi cu inserfii labiale.
Criteriul func(ional imparte aparatul digestiv in trei po(iuni: ingestivd,
digestivd qi ejectiv6.
Portiunea ingestivd cuprinde organele implicate in prehensiunea, masticatia
gi insalivatia alimentelor, precum gi in transportul bolului alimentar spre stomac.
Acestea sunt reprezentate de: gurd, faringe gi esofag. Termenul de gurd (Os) este
definit ca ansamblul de formafiuni care delimiteazd cavitatea bucal5, impreund cu
glandele salivare gi organele de prehensiune gi masticatie.
Porliunea digestivd cuprinde organele implicate in digestia propriu-zisd 9i in
absorblie: stomacul, intestinul subtire, cea mai mare parte a intestinului gros, ficatul
gi pancreasul.
Porliunea ejectivd reprezintd segmentul terminal al tubului digestiv, respectiv
rectul qi anusul, prin care se elimini la exterior resturile neasimilabile.
Topografic, portiunea ingestivi este situatl prediafragmatic, iar po(iunile
digestivl gi ejectivd, pos tdiafragmatic.
Conformafia organelor digestive prezintd mari diferenle interspecifice, care,

in esenli reflectd adaptarea la regimul alimentar al animalului.
Astfel, carnivorele, care au aparatul masticator specializat pentru sfdgierea
prizii gi zdrobirea oaselor, au dinfii canini putemici gi ascufifi, iar molarii prevdzu]i
cu tuberculi aplatizayi lateral, uniti prin creste tlioase. Condilul mandibular, cu aspect
semicilindric, alungit in sens transversal, este cuprins in intregime in cavitatea
glenoidd a temporalului, motiv pentru care migcdrile mandibulei se reduc in general
la ridicare gi coborire (exceplie rumegitoarele, cu migcdri de lateralitate). Dintre
ridicdtorii mandibulei se remarcd mugchiul temporal, care este extrem de dezvoltat
gi prezintd fibrele orientate preponderent dorso-ventral; in aceeagi misurd se dezvoltd
muqchiul digastric, cobordtor al mandibulei. Adaptat la un regim alimentar bogat in
substanle nutritive, ugor digerabile, tubul digestiv postdiafragmatic la carnivore este
foarte scurt gi simplu alcdtuit (fig. 7).
t3
Fig. 7. Schema aparatului digestiv la cdine

1 - Orificiul bucal; l' - Cavitatea bucald; 2 - Limba; 3 - Faringele; 4 - Esofagul,
porliunile prediafragmatice; 4'- Esofagul, porliunea abdominald; 5 - Stomacul;
6 - Duodenul, porliunea descendentd; 6'- Duodenul, curbura caudald; 7 - Jeiunul;
8 - Ileonul; 9 - Cecul; t0 - Colonul ascendent; ll - Colonul transvers; 12 - Colonul
descendent; t3 - Rectul; 14 - Canalul anal; 15 - Orificiul anal s. anusul;
16-16" - Glande salivare (16 - GL parotidd; l6'- Gl' mandibulard;
16" - Gl. zigomaticd); 17 - Ficatul; 18 - Pancreasul
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesforlus) 37
Omnivorele prezinte molarii prevdzuli cu tuberculi rotunjifi, de dimensiuni

diferite, cu ajutorul cirora realizeazd o m[runtire riguroasi a alimentelor. Articulatia
temporo-mandibulari permite mandibulei sd efectueze migcdri complexe, gratie
condilului convex in toate sensurile. Diversificarea regimului alimentar se coreleazi
cu alungirea tubului digestiv; dintre segmentele acestuia se dezvoltd mai ales
jejunul gi colonul ascendent (frg. 8).
13 /4
F
.l6il
df@
Fig. 8. Schema aparatului digestiv la porc

4 - Esofegul, porliunile prediafragmatice; 4'- Esofagul, porliunea abdominald;
5 - Stomacul; 6 - Duodenul, porliunea descendentd; 6'- Duodenul, curbura
caudald; 7 - Jejunul; 8 - Ileonul; 9 - Cecul; l0 - Colonul ascendent; ll - Colonul
transvers; l2 - Colonul descendent; l3 - Rectul; l4 - Canalul anal; l5 - Orificiul
anal; I6-16" - Glande salivare (16 - Gl. parotidd; l6'- Gl. mandibulard;
16" - Gll. bucale); 17 - Ficatul; l8 - Pancreasul
Erbivorele, care se hrlnesc cu nutreluri vegetale, sirace in principii nutritivi,
preztntd, molarii omafi cu creste de small pe fala masticatoare; toate glandele salivare
sunt dezvoltate gi tubul digestiv, foarte lung. Erbivorele rumegdtoare coflsutmi in
grabd cantitifi mari de nutreluri fibroase, pe care le inghit dupd o masticalie sumarS,
depozitdndu-le in rumen. in perioadele de repaus, nutrefurile sunt regurgitate (readuse
iri cavitatea bucali), rumcgatc (ronasticate minulios) qi redeglutite. Eficienla rumegdrii
se coreleazd cu dispunerea longitudinali a crestelor de smalf pe dinfii molari gi cu
amplitudinea deosebitd a migcdrilor de lateralitate ale mandibulei, al c6rui condil
este convex in sens cranio-caudal gi ugor concav in sens transversal. Stomacul
rumegitoarelor are o capacitate deosebiti gi este format din patru compartimente
care se succed: rumen, relea, foios gi cheag. Primele trei compartimente formeazd
proventriculul, in care fi.rajele sunt depozitate, amestecate, trihuate gi suferd importante
transformdri sub acliunea microorganismelor simbionte; digestia propriu-zisd are
loc in cheag. Dintre segmentele intestinale se dezvoltd mai ales jejunul qi colonul
ascendent (fig. 9).
\
,,v
Fig. 9. Schema aparatului digestiv la vacd

(V Co|ofan, original)
4 - Esofagul; 4'-4'" - Stomacul, portiunea aglandulard (4'- Foiosul, 4" - Releaua;
4"' - Rumenul); 5 - Stomacul, portiunea glandulard (Cheagul); 6 - Duodenul;
7-Jejunul;8-Ileonul;9-Cecul;l0-Colonulascendent;ll-Colonultransvers;
l2 - Colonul descendent; l3 - Rectul; l4 - Canalul anal; l5 - Orificiul anal,'
I6-16"' - Glande salivare (16 - Glanda parotidd; I6'- Gl. mandibulard;
16" - Gll. bucale); l7 - Ficatul
Erbivorele rozdtoare prezinti incisivi enonni, cu cregtere continud qi molari
prev5zufi cu creste de smal! dispuse transversal. Masticalia se realizeazd prin migcdrile
de propulsie gi retropulsie ale mandibulei (articulalie in sdniuf6), facilitate de dispunerea
condilului cu axul mare sagital. Ca gi la cal, la rozdtoare se dezvoltd in mod deosebit
cecul gi colonul ascendent, segmente intestinale in care digestia se datoreaz6 acliunii
preponderente a florei glicolitice.
Structura generali a organelor digestive respectd planul de organizare al
viscerelor. Organele cavitare intrd in componenta tubului digestiv gi au perelii alcdtuili
din patru tunici suprapuse: mucoasa, submucoasa, musculoasa gi seroasa (sau
adventicea); incepAnd de la esofag qi terminAnd cu rectul, mucoasa prezintd, constant
un strat muscular propriu (musculara mucoasei), care o separd de submucoasi (fig. 1).
Glandele salivare, ficatul gi pancreasul sunt structurate dupl modelul organelor
parenchimatoase. Fiecare organ prezintd particularitdlt structurale care reflectd
rolul siu in cadrul aparatului, precum gi adaptarile funclionale proprii unei anumite
specii de animale.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestorius) 39
Ontogenetic, elementele structurale ale organelor digestive igi au originea in

cele trei foile embrionare: endoderrnul, ectodermul qi mezodermul.
in primele faze ale dezvoltdrii embriologice, endodermul formeazd intestinul
primitiv. Acesta are forma unui tub dispus in lungul embrionului qi nu comunicd cu
exteriorul, fiind inchis la ambele capete. Sistematizat in trei po(iuni: anterioard,
mijlocie Si posterioard, intestinul primitiv este precursorul intregului tub digestiv,
except0nd cavitatea bucalE gi treimea distald a canalului anal.
La cele doud extremitili ale embrionului, ectodermul formeazd, cAte o invaginare.
lnvaginarea anterioard reprezintd gura primitivd (stomodeum), care este despirlitd
de endodermul intestinului anterior p.'in membrana faringiand. Lrvaginarea cloacald
Qsroctodeum), dispusd la extremitatea caudal5 a embrionului, este desp5(itd de
intestinul posterior pnn membrana cloacald. Un pinten perineal, dispus transversal,
va impi(i invaginarea cloacald intr-o porliune dorsald corespunzdtoare canalului
anal Si o po(iune ventrali, din care se va dezvolta sinusul urogenital. in perioada
dezvoltdrii fetale cele doud membrane, faringiand qi cloacald, se vor resorbi,
stabilindu-se continuitatea tubului digestiv intre orificiul bucal qi orificiul anal.
Mezodermul sau derivatd ac
intestinul primitiv, cdt qi cele doud invagindri ectodermice.
In esen!6, structura organelor digestive este rezultatul unor indelungi gi com-
plicate procese ontogenetice in decursul cdrora derivatele celor trei foile embrionare
se asambleazS, se condilioneazd gi se induc reciproc.
Componentele de origine ectodermicd corespund invagindrii stomodeale gi
invagindrii cloacale. Din ectodermul stomodeal se dezvoltd epiteliul mucoasei
bucale 9i derivatele acestuia, respectiv parenchimul glandelor salivare gi smallul
dinfilor. Ectodermul proctodeal va da nagtere zonei cutanate a canalului anal gi
glandelor regionale.
Dtn endodermul intestinului primitiv derivd: epiteliul tubului digestiv (incepdnd
cu faringele gi termindnd cu rectul), glandele din perefii organelor (faringiene,
esofagiene, gastrice gi intestinale), precum gi glandele anexe dezvoltate din mugurii
epiteliali ai duodenului, respectiv ficatul gi pancreasul.
Din mezoderm se diferenliazd toate structurile suprapuse epiteliului: corionul
(Lamina propria) mucoasei, submucoasa, musculoasa, seroasa (sau adventicea),
precum gi stroma conjunctivi a glandelor anexe.
Topografic, organele derivate din intestinul primitiv sunt plasate prediafragmatic
(faringele qi esofagul) 9i postdiafragmatic (stomacul qi intestinul).
Faringele, dezvoltat din extremitatea cefalicd a intestinului anterior, are la
inceput o conformatie simpl6; ulterior, in pere{ii lui apar o serie de gan}uri gi arcuri
brahiale. In regiunea primului arc, caudal membranei faringiene apare mugurele
lingual in care se angajeazd scheletul hioidian gi musculatura hipobrahialS, de origine
mezodermicd.
Esofogul se dezvoltd concomitent cu traheea prin diviziunea po(iunii mijlocii
a intestinului anterior; in prima pafie a ontogenezei este scurt, dar se alungegte pe
mdsura dezvoltirii gdtului.
Portiunile intestinului primitiv situate in cavitatea abdominalS primitivd sunt

suspendate de plafonul acesteia pin mezenterul dorsal comun. Corespunzdtor celor
trei artere mari: celiac5, mezentericd craniald gi mezentericd caudald, care se dezvoltd
intre foifele sale, mezenterul dorsal comun poate fi sistematizat in: mezoul gastric
dorsal, mezenterul cranial gi mezenterul caudal. Un al doilea mezou, denumit
mezenterul ventral sau mezotrl gastric ventral, se intinde numai in ultima porliune a
intestinului anterior. Cregterea inegali a segmentelor tubului gastro-intestinal, rotatia
stomacului gi a intestinului, urmate de modificiri topografice importante, vor determina
conformalia g i dispozilia mezourilor definitive.
Stomacul, diferenfiat din porliunea caudald a intestinului anterior, apare inilial
sub forma unei dilatafii fusiforme, cu marele ax orientat sagital. Peritoneul il acoperi
pe ambele fele gi se continud cu mezourile gastrice. In mezoul gastric dorsal se
dezvoltd splina gi pancreasul; in mezoul gastric ventral se dezvoltd ficatul, care il
imparte intr-o po(iune proximald, cuprinsd intre stomac qi ficat qi o po(iune distald,
cuprinsd intre ficat gi peretele abdominal (fig. 10 A).
Ulterior, stomacul cre$te in lungime gi grosime, astfel ci marginea lui dorsali
devine foarte convexd gi groasS, formdnd ceea ce se numegte marea curburd. Datoriti
greutelii, marea curburd se va roti treptat ventral gi spre stdnga, iar marginea ventrald
se va roti dorsal qi spre dreapta, devenind mica curburd. Corpul stomacului se
curbeazd formAnd sinusul gastric care se continud ct portiunea piloricd, ascendenti.
Concomitent, se produce o rotalie in jurul unui ax vertical, astfel ci extremitatea
caudali a stomacului cu porliunea piloricl se orienteazd spre dreapta gi dorsal, iar
marea curburd se dirijeazd spre stAnga gi ventral (fig. l0 B).
in aceastd migcare de rotalie a stomacului, mezoul gastric dorsal (impreun[
cu splina) este tras spre st6nga gi ventral, devenind astfel marele epiploon; acesta
este inserat pe marea curburd a stomacului gi pe plafonul cavitdlii abdominale.
Concomitent, mezoul gastric ventral (impreuni cu ficatul) este tras spre dreapta gi
dorsal; po(iunea proximald a acestui mezou va deveni micul epiploon, iar po(iunea
distalS va forma ligamenteleficatului: coronar gi falciform.
Duodenul, dezvoltat pa(ial din po(iunea terminali a intestinului cranial gi
pa(ial din portiunea iniliala a intestinului mijlociu, este la inceput rectiliniu qi plasat
in totalitate in dreapta arterei mezenterice craniale. Ulterior, el se curbeazd dela
dreapta la st6nga, formdnd o ansd in formd de "IJ" cu deschiderea orientati cranial.
Centrul ansei reprezintd curbura caudald a duodenului; ea inconjoarl caudal rddicina
mezenterului gi originea arterei mezenterice craniale, impirlind duodenul intr-o
portiune descendentd, care rdm6ne in partea dreaptd qi o portiune ascendentd, situati
in stinga mezenterului (fig. 10 C). Ontogenetic, curbura caudald a duodenului cores-
punde limitei dintre intestinul anterior gi cel mijlociu, fapt demonstrat qi de provenienfa
diferitd a arterelor duodenale.
Jejunul, ileonul, cecul, colonul ascendent Si colonul transvers-iau nagtere din
intestinul mijlociu, in aria de distribulie a arterei mezenterice craniale. inca ai" primele
etape ale ontogenezei, intestinul mijlociu cregte in lungime mai repede decdt corpul
embrionului gi se indoaie formdnd o ansd in formd de "lJ" sau "V"; aceasta este
fixatd de peretele dorsal al cavitdlii peritoneale primitive printr-un lung mezenter
cranial gi igi men{ine, pentru o scurte perioadd, legdtura cu vezicula vitelind prin
canalul vitelin. Fali de pozilia canalului vitelin, ansa intestinului mijlociu prezinti
o por,tiune anterioarS, descendentd gi o porliune posterioard, ascendentd. In po(iunea
posterioari, la micd distanli de canalul vitelin, apare diverticulul cecal gi o valwlS
ileocecalS care delimiteazd intestinul subtire de cel gros.
t3
9
{
5
6
A
B5
Fig. 10. Schema dezvoltdrii embrionare a segmentelor tubului digestiv

postdiafragmatic
A-Stadiulincipient; B-Stadtulintermediar; C-Stadtuldefinitivl-Stomacul;
2 - Duodenul; 2'- Curbura craniald a duodenului; 2 " - Curbura caudald a
duodenului; 2"' - Curbura duodeno-jejunald; 3 - Jejunul; 4 - Ileonul; 5 - Cecul;
6 - Colonul ascendent; 7 - Colonul transvers; 8 - Colonul descendent; 9 - A.
mezentericd craniald; l0 - Splina; Il -Pancreasul; 12 - Ficatul; l3 - Mezoul
gastric dorsal; I 3' - Marele epiploon; l4 - Mezoul gastric ventral; l4' - Micul
eptploon; 14" - Lig. coronar
Concomitent cu curbarea duodanului, ansa intestinului mijlociu suferS o rdsucire
de I 80' de la stdnga la dreapta in jurul unui ax vertical reprezentat de artera
mezentericd craniald. Astfel, cecul Si colonul ascendent vor ocoli pediculul vascular
gi vor trece in dreapta rddacinii mezenterului, iar colonul transvers va ri"mdne aSezat
transversal, cranial de originea arterei mezenterice craniale (fig. 10 B, C).
Colonul descendent Si rectul, derivate ale intestinului posterior, sunt suspendate
de mezenterul caudal qi nu suferi modificiri topografice importante; rectul rimAne
in planul median al cavit[1ii peritoneale, iar colonul descendent este ugor deviat spre
stAnga (fig. l0).
3.2. Cavitatea bucali (Cavum oris)

Reprezentdnd porfiunea initiale a tubului digestiv, cavitatea bucalS este plasati
la nivelul splahnocraniului, sub cavitdtile nazale. Ea este delimitatd de un plafon,
comun cu plangeul cavitdtilor nazale, doi pereti laterali, care formeazd, obrojii Si vrt
planseu,la care participd corpurile celor doud mandibule 9i mugchii milohioidieni;
comunicd cu exteriorul pin orificiul bucal qi cu faringele, prin orificiul bucofaringian
(Isthmus faucium s. Adytus pharyngis).
q? $t
+
I
t-
I I
I
: ll I I I
It I I
i
1r I I I I
rl l I
)n'
ll I 1 I I
iz t2' t3 r4 15 t6 tt t7 'lB 1g
Fig. prin capul de cal

11. Secyiune sagitald
I - Labium superius; I'- Labium tnferius; 2 - Vestibulum oris, pars oralis;
3 - Meatus nasi dorsalis; 4 - Concha nasalis dorsalis; 5 - Meatus nasi medius;
6 - Concha nasalis ventralis; 7 - Meatus nasi ventralis; 8 - Conchae ethmoidales;
9 - Vomer; l0 - Cavum oris proprium; I I - Corpus mandibulae, pars incisiva;
12 - M. mylohyideus; I 2' - M. geniohyoideus; I 3 - Palatum duntm; l4 - Lingua;
l4'- Arcus palatoglossus; l5 - Palatum molle (s. Velum palatinum); l5'- Plica
palatopharingica; l6 - Plica glossoepiglottica mediana; l6'- Ostium pharyngeum
tubae auditivae; I7 - Aditus laryngis; 17'- Ventriculus laryngis; 18 - Arcus
palatopharyngeus; 19 - Trachea; 20 - Esophagusa-d - Pharynx (a - Pars nasalis,'
b - Pars oralis; c - Recessus piriformis; d - Pars esophagea s. Vestibulum esophagi)
A - Calea respiratorie; B - Calea digestivd
in cavitatea bucalI se g[sesc dinlii qi limba. Dinlii sunt ingirui1i pe doui arcade,
superioard gi inferioard, care impart cavitatea in doud por{iuni: una periferice, nLmita
vestibul bucal qi una centrald, cavitatea bucald propriu-zisd. Cdnd gura este deschisl
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesfonus) 43
cele doui compartimente comunicd larg intre ele; cAnd cele doud arcade dentare se
suprapun, comunicarea se realizeazi prin spafiile interdentare (dintre dinfii incisivi
gi premolari) 9i retrodentare (caudal ultimilor molari).
Vesttbulul bucal (Vestibulum oris) are formd de potcoav6 cu brafele orientate
caudal, descriindu-i-se o portiune apicald (Pars labiahs), situati intre buze qi dinlii
incisivi 9i dou;d porliuni laterale (Pars buccalis), situate intre obraji gi dinlii molari
(fig. 11, 12).
Cavitates bucald propriu-zisd (Cavum oris propriurz) este circumscrisd de
arcadele dentare gi addpostegte limba. Intre arcada dentari inferioard gi limbl se
delimiteazi recesul sublingual.
Perelii cavit5lii bucale sunt cdptugili de o mucoasd cu epiteliul stratificat
pavimentos, pe alocuri cheratinizat, care se risfrAnge peste procesele alveolare
formAnd gingiile (Gingiva) gi de aici peste limbd, acoperind-o aproape in totalitate;
la nivelul orificiului bucal mucoasa se continud cu pielea buzelor, iar caudal, cu
mucoasa faringiand.
3.2.1. Orificiul bucal (Rima orrs)

Deschiderea anterioard a cavitdlii bucale are aspectul unei fante transversale
delimitatd de doui cute musculo-membranoase care formeazd buzele (Labia oris):
l;rna superioard (Labium supertus) gi alta inferioard (Labium inferius). Cele doud
buze sunt reunite lateral prin doud comisuri (Angulus orls) 9i pot fi apropiate sau
indepdrtate datoritd musculaturii care intri in structura lor. Cdnd buzele se suprapun,
formeazd impreund peretele anterior al cavitdlii bucale.
Fiecare buzAprezrnti: o fa16 extemi (cutanatd), convexS, o fald intemd, concav6,
o margine aderenti, fixatd de corpurile oaselor incisive (buza superioard) sau de
porfiturile incisive ale mandibulelor (buza inferioard) qi o margine liber6, mai sublire.
In structura buzelor intri un puternic strat musculoaponewotic acoperit de
piele gi clptugit de mucoas6; toate formaliunile sunt bogat vascularizate gi inervate.
Stratul musculoaponevrotic este format de mugchiul orbicular al buzelor,
intretesut cu inserliile labiale ale mugchilor cobordtori sau ridicitori ai buzelor gi cu
fibre ale mugchilor incisivi. Dezvoltarea musculaturii buzelor este proprie mamiferelor
gi este subsecventd actului suptului. Acest strat determinl forma gi dimensiunile
buzelor, constituind baza lor anatomicd.
Pielea, find, pigmentatd, acoperi qi aderd de fafa extemi a stratului muscular;
se continui fErd o limitd de demarcafie cu pielea regiunilor din jur, iar la marginea
liberi a buzei se continui cu mucoasa labialS. La majoritatea speciilor este acoperitd
cu peri fini printre care se gdsesc peri tactili. La taurine este glabri gi formeazi
impreuni cu pielea dintre nlri p lanul nazolabial, iar la porc planul rostral (v. aparatul
respirator). in plan median, buza superio ard prezintd un $ant mai mult sau mai pulin
ad6nc denumitfiltru (Philtrum) sau Santul nazolabial.
Mucoasa labiald, de culoare roz sau pigmentatd, acoperd fala interni a buzelor
gi se rdsfrdnge la nivelul marginii aderente peste procesele alveolare incisive,
continu0ndu-se cu gingiile; la locul de rdsfringere formeazd Santurile gingivolabiale:

a
superior gi inferior. Lr plan median formeazi cdte un pliu mucos intre buzi qi gingie,
numit frdul buzei superioare (Frenulum labii superioris) gi, respectiv, inferioare
(Frenulum labii inferioris). in corionul mucoasei gi in submucoasd se gdsesc glandele
labiale (Gll. labiales), rdspAndite pe toatd suprafata, dar mai aglomerate la nivelul
comisurilor. Acestea igi varsd produsul de secrefie in vestibulul labial prin canale
deschise in orificii plasate pe mici tuberculi vizibili pe suprafafa mucoasei. La
rumegltoarele mici gi la carnivore glandele labiale sunt de tip mucos, iar la resful
speciilor, de tip seros.
Irigalia buzei superioare este asiguratd de o putemicd anastomozd dintre arterele
labiomaxilare gi trunchiul incisiv, iar cea a buzei inferioare, de arterele labiomandibulare
qi mentale. Venele sunt in general satelite arterelor, iar vasele limfatice sunt tributare
limfonodurilor mandibulare.
Buzele s:ur:rt inervate motor de nervii faciali prin ramurile bucale detagate din
plexurile bucale Si senzitiv de nervii infraorbitali gi nervii mentali.
3.2.2. Obrajii (Buccael

(Fig. 12,13, 16, 19,22,271
Obrajii formeazd perelii laterali ai cavititii bucale, delimitand impreund cu
arcadele dentare porliunile laterale ale vestibulului bucal (frg. 12). Se intind intre
comisura buzelor, ramura recurbati a mandibulei, creasta faciald gi porliunea
molard a mandibulei. in sens rostro-caudal, fiecare obraz se imparte intr-o portiune
buccinatorie qi alta masetericd, delimitate intre ele de cordonul vascular facial.
La interior, limita rostrald a fiec5rui obraz este la nivelul comisurii buzelor,
iar cea aboralE la niveul pliului mucos pterigomandlhiar (Plica pterigomandibularis);
acesta pleacd de pe maxili, din spatele ultimului molar gi ajunge pe marginea
mandibulei.
in structura obrajilor intrd un strat muscular acoperit pe fala externd de
piele gi pe cea interni, de mucoasd, vase gi nervi.
ln stratul muscular intrd mugchii: buccinator gi maseter, peste care se suprapun
mugchii pielogi ai felei (v. miologia); Ia toate speciile mugchiul buccirntor este perforat
din afari induntru de po(iunea terminald a canalului glandei parotide (frg. 13).
Pielea obrajilor nu se deosebegte de cea a regiunilor aldturate, fiind acoperiti
de p6r.
Mucoasa care cdptuqegte obrajii este in general rozd, uneori pigmentatd qi se
rdsfrdnge peste procesele alveolare, maxilare gi mandibulare, form0nd Sanlurile
gingivobucale. La cal gi la rumegdtoare prezintd un epiteliu pavimentos stratificat
cheratinizat, iar la porc Ai la carnivore, un epiteliu stratificat moale.
ln corionul mucoasei se dezvoltd glandele bucale (Gll. buccales) dorsale Si
ventrale. Acestea formeazd mase glandulare alungite care igi varsd produsul de
secretie in fundul ganlurilor gingivobucale prin numeroase canale ce se deschid pe
tuberculi redugi, din a cdror ingiruire renrJtd crestele bucosalivare. lnsinudndu-se
profund in stratul muscular, glandele bucale sunt mai mult sau mai putin vizibile pe
fala laterald a obrajilor, la marginile mugchilor buccinatori (fig. i3, i6, 18). La
carnivore glandele bucale dorsale se aglomereazd intr-o glandd unicd, glanda
zigomaticd (Gl. zygomatica), plasatd pe planqeul orbitei.
t4
Fig. 12. Secyiune transversald prin capul de cal tn planul premolarului 3

1 - Cavum oris proprium; 2 - Recessus sublingualis lateralis; 3 - Vestibulum oris,
pars lateralis; 3' - Sulcus gingivobucalis inferius; 4 - Gll. buccales dorsales;
4'- Gll. buccales ventrales; 5 - Papilla parotidea; 6 - Plica sublingualis;
7 - Gl. sublingualis polystomatica; 7'- Ductus mandibularis; 8 - M. styloglossus;
9 - M. hyoglossus; l0 - M. genioglossus; II - Cartilago dorsi linguae;
l2 - M. geniohyoideus; 12' - Septum linguae; 13 - M. digastricus, venter rostralis;
14 - M. mylohyoideus; I5 - M. depressor labii inferioris; 15'- Canalis mqndibulae,
l6 - M. buccinator; 17 - M. levator nasolabialis; 18 - M. levator labii superioris,'
l9 - A., V. labialis superior; 20 -A., ll palatina major; N. palatinus major;
2l - Meatus nasi communis; 22 - Meatus nasi dorsalis; 23 - Meatus nasi medius;
24 - Meatus nasi ventralis; 24'- Sinus maxillaris; 25 - Concha nasalis dorsalis;
26 - Concha nasalis ventralis; 27 - Organur-n vomeronasale; 27'- Canalis
infraorbitalis
Canalul ei se deschide in vdrful unei papile situate in dreptul primului molar

superior. La toate speciile glandele bucale dorsale sunt mucoase, iar cele ventrale
sunt seroase la cdine, cal gi taurine gi mucoase, la restul speciilor.
,2t,
.,2' z//
tl /1
I 17 z;/, z' - 1ili
ir
2.
5
6
A I
{
Fig. Fala laterald a capului de cal cu glandele salivare
13.
I - Naris; I'- Apex nasi; I " - Dorsum nasi; I "' - Reg. lateralis nasi; 2 - Rima oris;
3 - Labium superius; 4 - Labium inferius; 4'- Mentunt; 5 - Angtlus oris; 6, 6'- Gll.
labiales; 7 - Gll. buccales ventrales; B - GlL buccales dorsales; 9 - Gl. parotis;
9'- Ductus parotideus a - M. levator nasolabialis; b - M. buccinator, pars buccalis,'
b'- M. buccinator, pars molaris; c - M. depressor labii inferioris; d - M. masseter,
pars superficialis; d'- M. masseter, pars profunda; e - M. omohyoideus;
f - M. sternomandibularis A., V - A. et V facialis; V'- V. jugularis; V" - V profunda
faciei; V"'- V buccalis; F - N. facialis
in po4iunea dorsali a vestibulului bucal lateral, mucoasa obrajilor prezintd,
cdte o proeminenfd evidenti pe care se deschide canalul glandei parotide, denumiti
papila parotidiand (Papilla parotidea) sau papila salivard (ftg. 12).
Irigalia obrajilor este asiguratl de arterele bucale gi ramuri din arterele faciale.
Venele sunt satelite arterelor. Limfa este drenati spre limfonodurile mandibulare.
Inervatia senzitivd este dependentd de nervii bucali (pe fafa internd) qi de
nervii temporali superficiali (pe fala externl), iar cea motoare, de nervii faciali
(pentru mu$chii pielogi) 9i nervii maseterini. Fibrele parasimpatice, secretomotorii

pentru glandele bucale sunt fibre postganglionare din ganglionii otici, iar cele
simpatice, din ganglionii cervicali craniali.
3.2.3. Plafonul cavitefii bucale (Palatuml

(Fig. 12, 14, 17, 20, 23,25, 281
Plafonul cavitdlii bucale este format de palatul dur Si o redusd porliune a
vdlului palalir, descris Sicapalat moale sa:uvdl stafilin.
Palatul dur (Palatum durum), sau bolta palatini, formeazd cea mai mare
parte a plafonulului cavitetii bucale. La toate speciile de mamifere domestice are
formd parabolicS; oral gi lateral, este delimitat de arcadele dentare superioare, iar
caudal se continui cu vdlul palatin.Inporfiunea rostral5 este perforat de doud cannle
incisive (Ductus incisivus), dispuse simetric de o parte gi alta a papilei incisive;
fiecare canal prezinti o deschidere in cavitateanazald gi una in cavitatea bucali (cu
excepfia calului) gi este in legituri cu canalul vomeronazal (v. ap. respirator).
ln structura palatului dur intrd un schelet osos, un strat fibros, o mucoasd,
vase gi nervi.
Scheletul osos dd formd organului gi este reprezentat de corpurile gi procesele
palatine ale oaselor incisive, procesele palatine ale maxilarelor gi porfiunile orizontale
ale oaselor palatine.
Stratulfibros, reprezentind de fapt submucoasa, este aderent la planul osos gi
include un plex vascular deosebit de bogat care confer[ mucoasei caracter erectil.
Mucoasa palatind, foarte groasd, in cea mai mare parte aglandulari, prezintd
un corion dens qi un epiteliu stratificat pavimentos mai mult sau mai putin cheratinizat;
rostral qi lateral se continud cu gingiile, iar caudal, cu mucoasa vdlului palatin. In
plan median, caudal incisivilor, mucoasa formeazd o proeminenli de forme diferite,
in funclie de specie, numitd papila incisivd (Papilla incisiva), flancatd de o parte gi
alta de deschiderile bucale ale canalelor incisive. De la nivelul papilei incisive incepe
rafeul palatin (Raphe palati), gan! slab marcat care,la unele specii, se continud gi
pe vdlul palatin; acesta imparte bolta palatind in doul jumdtd{i simetrice.
De o parte gi alta a rafeului palatin, mucoasa se ingroag[ gi formeazd cute care
proemind sub formd de creste palatine (Rugae palati) dispuse transversal. intre creste
mucoasa este mai subtire, fiind mai slab cheratinizatd. Numdrul, forma gi dispozilia
crestelor palatine vaiazd in funclie de specie.
Palatul dur este irigat de arterele palatine mari, situate simetric in ganlurile
palatine. Venele sunt satelite arterelor, iar vasele limfatice sunt tributare limfonodurilor
retrofaringiene.
Inervalia senzitivd, foarte bogat6, este dependentd de nervii palatini mari,
ramuri din nervii maxilari.
Vilul palatin (Velum palatinum) s. palatul moale (Palatum molle) continul
palatul dur in sens aboral, prelungindu-se mult in interiorul faringelui. Prin porliunea
rostrald participi la completarea plafonului cavitdfii bucale, dar cea mai mare parte
a lui formeazd peretele desp6rlitor dintre nazofaringe gi orofaringe. Limita dintre

porliunea bucali gi cea faringiand a vdlului palatin este marcatd de pliurile mucoase
glosopalatin e (Arcus gl o s s op alatinus) care participd la circumscrierea orifi ciului
bucofaringian.
Conformalia gi structura vdlului palatin vor fi descrise in cadrul faringelui
(cap. 3.6.).
z'.
er
Fig. 14. Plafonul cavitdlii bucale la cal

(dupd R. Nickel Si colab)
12 - Dens incisivus 2; P: - Dens praemolaris 3; M1 - Dens molaris 1, a - Labium
superius; a'- Angulus oris; b - Vestibulum oris, pars labialis; b'- Vestibulum oris,
pars buccalis; c - Diastema; d - Bucca; e - M. masseter; I - Papilla incisiva; 2 -
Palatum durum et rugae palatinae; 2'- Raphe palati; 3 - Velum palatini
3.2.4. Plangeul cavitafii bucale

(Fig. 12, 15, 18, 21, 24, 261
Plangeul cavit5lii bucale, adAnc Ai concav in sens transversal, este circumscris
de arcadele dentare inferioare; prezintd o po(iune rostrald, planseul dur, care are ca
bazi anatomicd porliunile incisive ale celor doui mandibule articulate intre ele gi o
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesforlus) 49
po4iune aborali, planseul tnoale, format de mugchii milohioidieni gi geniohioidieni,

ce ocupd spaliul intermandibular.
intreg plangeul bucal este acoperit de corpul gi v6rfu1 limbii; marginea ventral5
a corpului limbii se frxeazd pe linia mediand a planqeului moale, confundAndu-se cu
acesta, in timp ce vArful limbii, dispus pe plangeul dur, rdmdne liber. Astfel intre
plangeul cavitefii bucale 9i limbi rdmAne un spaliu liber in formd de potcoavi, numit
reces sublingual (Recessus sublingualls) sau cavitate sublinguald; acesta prezintd o
porliune rostrald (Recessus sublingualis rostralis), impar6, mai largd, situatd sub
v6rful limbii gi doud recese sublinguale laterale (Recessus sublinguales laterales)
lungi qi inguste, situate intre felele laterale ale limbii gi porliunile molare ale
mandibulelor.
Mucoasa planseulut dur aderd la planul osos gi se risfrAnge pe fala ventral5 a
limbii, la limita dintre corpul qi vdrful acesteia, formdnd un pliu median ntmitfrdul
limbii (Frenulum linguae).
tn phn median, imediat caudal incisivilor se g[seqte organul orobazal (Organum
orobasale) sau al lui Ackemecht; acesta este alcltuit din doun canale epiteliale trguste,
uneori ramificate, care se deschid prin orificii mici intr-o infunddturi elipticd a
mucoasei. Se considerd cd acest organ reprezint[ un vestigiu al canalelor glandelor
sublinguale anterioare de la reptile.
De o parte gi alta a planului median, aproximativ in planul caninilor, mucoasa
formeazd cdte o proeminenld cu aspect de papild aplatizatd numitd caruncul
sublingual (Caruncula sublingualis); la acest nivel se deschid canalele glandelor
mandibulard gi sublinguald monostomatici. LAngd caruncul, mucoasa este bogatd tr
fesut limforeticular, care structureazd tonsila sublinguald (Tonsilla sublingualis); la
cal gi la capri aici se gdsegte gi glanda paracarunculard (GL paracaruncularis).De
la carunculi pleaci in sens caudal qi divergent cdte o cutd mucoasd carunculard
(Plica caruncularis), in care sunt cuprinse canalele glandelor mandibulard gi linguald
monostomatici.
Mucoasa receselor sublingtale laterale este mai subtire, mai slab aderentd,
dispusd pe o submucoasd laxI. in locul unde acoperd glanda sublingr.ral5 polistomaticl
proemini formAnd plica sublinguald (Plica sublingtalis), prevdnttd cu un gir de
tuberculi mici, in vArful cdrora se deschid canalele glandei.
3.2.5. Cavitatea bucali la mamiferele domestice -

caractere d iferenliale
La cal cavitatea bucald este foarte lungd. Orificiul bttcal (ftg.1l, 13) este
delimitat de buze groase, lungi, reunite la nivelul unor comisuri proeminente gi
rotunjite, plasate in planul orificiului mental, respectiv in treimea mijlocie a spaliului
interdentar. Buzele sunt perfect adaptate pentru prehensiunea alimentelor si bdut
apa. Buza superioard, parcurs[ de un gan! median superficial, este acoperitl de piele
cu pir fin, des gi numerogi peri tactili. Buza inferioard prezintd o proeminenli
submandibularl numitd molul bdrbiei (Mentum). $anfurile gingivolabiale sunt
/
adAnci, iar friiele buzelor moderat dezvoltate. Glandele labiale se aglomereazd mai
ales la nivelul comisurilor.
Obrajii sunt lungi, crestele bucosalivare evidente, iar papila parotidiani
(salivard) este plasatd in planul celui de al treilea premolar superior. Glandele bucale
formeazi o grupi dorsald foarte dezvoltat5, compact5, mai ales la marginea dorsald
a por{iunii molare a mugchiului buccinator, sub mugchiul maseter. Glandele ventrale
sunt mai slab dezvoltate, aglomerAndu-se la marginea inferioarl a po(iunii bucale a
mugchiului buccinator (fig. 13).
Bolta palatind este alungitd gi pufin mai largd in treimea aboral5. in portiunea
rostrald stratul fibros adlposte$te un plex venos erectil excesiv de dezvoltat. Mucoasa
palatului dur are culoare roz-albicioasd gi este sirac[ in glande. Papila incisivi, de
formd oval6 sau triunghiulard este mai proeminentl la mdnz decAt la animalul adult.
Conductele incisive nu prezintd deschideri bucale, acestea fiind acoperite de mucoasd.
Crestele palatine, in numlr de 16-18 perechi, sunt arcuite transversal; ocupi tot palatul
dur, in treimea rostrali fiind mai proeminente qi mai distanlate intre ele (fig. 1a).
PlanSeul dur delimiteazd impreund cu vArful limbii o cavitate sublinguald
apicald spalioasd. Organul orobazal, situat la 0,5-l cm caudal de incisivii-cleqti, este
mai evident la animalele tinere. Carunculii sublinguali au aspect de papile ldlite,
inclinate lateral; labaza lor se deschid canalele glandelor mandibulare (glandele
sublinguale monostomatice lipsesc Ia aceastl specie) qi paracarunculare. Fr6ul limbii
este dispus vertical (fig. 15).
la
ll
b
1..,1
' ,,$.-
,'3
\ 1r..2
t
t .h \
u 'f' l,t a
r"t(
Fig. dur al cavitdyii bucale la iapd

15. PlanSeul
(dupd R. Nickel Si colab.)
Irls- Dentes incisivi; C -Dens caninus (rudimentar); a- Diastema; b-Gingiva,
1 - Organum orobasale; 2 - Caruncula sublingualis; 3 - Plica caruncularis
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesfonr.rs) 51
La vaci cavitatea bucal5 este mai scurta, dar mai largd decdt la cal. Buzele
sunt groase, cu mobilitate redusA, nefiind utilizate in prehensiune. Buza superioare
in porliunea mediani este lipsitd de p51 pigmentat[ diferit gi formeazi impreund cu
spaliul dintre niriplanul nazolabial sau zona epidermicd a bohilui. Comisurile, relativ
superficiale, sunt acoperite de buza superioard, mai dezvoltatd decAt cea inferioard
(fig. 16). ln zona adiacentd pielii, mucoasa labiali prezintd, proeminente (Papilae
labiales) cornificate, scurte, boante, care devin din ce in ce mai lungi gi mai asculite
spre comisuri. Glandele labiale formeazd. o masd compactd lAngd comisuri.
Z/
J3
\\\). "r\i
\1
.//.' \
.rrlst----
Fig. 16. Fala laterald a capului de vacd cu glandele salivare

(V Coyofan, original)
l-Naris; 2-Rimaoris; 3-Labiumsuperitts; 4-Labiuminferius; 5-Angrlusoris,
6 - Dorsum nasi; 7 - M. levator nasolabialis; I - M. levator labii superioris;
9 - M. zygomaticus; 10 - M. masseteti pars superficialis,. l0'- M. masseter, pars
profunda; I1 - M. bucctnator; 12 - M. mylohyoideus; 13 - M. cleidooccipitalis;
14 - M. omohyoideus; l5 - M. sternocephalicus; I6 - M. sternohyoideus;
l7 - Mandibula; a - Gl. parotis; a'- Ductus parotideus; b - Gl. mandibularis;
c - Gll. buccales dorsales; d - Gll. buccales intermediae; e - Gl. buccales
ventrales;f - Lc. parotideum; g - Lc. Mandibulare
)
Obrajii sunt omali pe fala interni cu papile conice (odontoide), puternic

comificate 9i dirijate caudal. Papila parotidiani este plasatd in dreptul celui de al
doilea molar superior. Glandele bucale, deosebit de dezvoltate, formeazi trei grupe:
dorsali, ventrali gi mijlocie. Glandele dorsale si ventrale sunt aglomerate qi dispuse
la marginile mugchiului buccinator, incepdnd de la comisura buzelor pAni la protu-
beran[a maxilard. Glandele bucale intermediare, alcdtuite din lobuli diseminafi, sunt
vizibile pe fala laterald a mugchiului buccinator in treimea rostrald (fig. 16).
Bolta palatind, mai ingusti in treimea mijlocie, are aspect de "piqcot". ln
partea ora16, in locul dinlilor incisivi se gdseqte o formaliune fibroasd, groasi 9i
rezistenti, de formd semilunard, acoperiti de un epiteliu puternic comificat, numiti
burelet dentar (Pulvinus dentalis) sart burelet incisiv (frg. 17).
Fig. 17. Plafonul cavitdgii bucale la vacd

t-Papillaincisiva; 2-Pulvinusdentalis;3-Raphepalati; 4-Rugaepalatinae;
5 - Palatum molle; 6 - Labium superius; 7 - Papillae buccales; Pz, Pt - Dentes
premolares 2, 4; Mr Mj - Dentes molares l, 3
Papila incisivd, proeminentd, de formd rombici, este flancatd de dou5 fante
convergente rostral, in fundul cdrora se glsesc deschiderile bucale ale canalelor
incisive. Rafeul median este bine marcat in jumitatea rostrald gi gters, in cea caudali.
Crestele palatine, in num[r de 15-20 perechi, ocupd numai 2/3 rostrale ale palatului
dur; sunt aproape rectilinii gi cu excepfia ultimelor prezintd marginea liberd dinlatd
(fig. I 7). in treimea aboralS, mucoasa prezintd glande palatine diserninate, de tip mucos.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesforius) 53
Planseul dur alcavitdtii bucale este mai lung decdt la cal. Carunculii sublinguali,
ld1i1i, fibrocartilaginoqi, au marginea festonatd (fig. 18); lateral de ei, intr-o micd
addnciturd se gisesc orificiile canalelor glandelor mandibular6 gi sublinguald
monostomaticS. Organul orobazal este slab dezvoltat. Frdul limbii, dispus transversal,
confer[ organului o mare mobilitate.
La oaie, comparativ cu vaca, buzele sunt lungi, subliri gi mobile, fiind utilizate
tn prehensiune si la biut apa. Pe buza superioard se observd un $anl nazolabial relativ
adAnc. Papilele labiale sunt mai reduse decAt la rumegdtoarele mari.
Bolta palatind este u$or excavatd in plan median. Crestele palatine, in numdr
de l4-15 perechi, se intind pAnd in dreptul celui de al treilea premolar; sunt dispuse
neregulat, rindul din dreapta alterndnd cu cel din stinga gi au marginile libere mai
pulin dantelate.
Fig. 18. Planseul dur al cavitdyii bucale la vacd

12 2; C - Dens caninus (s. incisivus 4); o - Labium inferius;
- Dens incisivus
a'- Papillae labiales; I - Organum orobasale; 2 - Caruncula sublingualis;
3 - Plica caruncularis
Obrajii, ca qi la rumegitoarele mari, sunt ornati pe fafa internd cu papile

odontoide. Papila parotidiand este plasati in planul primului molar superior. Glandele
bucale dorsale qi ventrale sunt asemdndtoare ca dezvoltare gi topografie cu cele de
la vacd; glandele intermediare iau o amploare deosebiti, apir6nd pe toatd fala
laterali a mugchiului buccinator.
La porc buza superioard este mai dezvoltatd, depdgind-o lateral pe cea
inferioar5; formeazd cu vdrful nasului o zond prevdzutd cu peri fini, numitd planul
rostral, avAnd cabaza anatomica osul rostral (Os rostrale). Buza inferioard este
asculitd, cu marginea liberi sublire. Comisurile buzelor sunt foarte ad6nci gi plasate
caudal fata de dinlii canini (fig. 19). Glandele labiale sunt reduse.
Obrajii sunt scurti, crestele bucosalivare reduse, iar tuberculul parotidian este
plasat in planul celui de al treilea sau al patrulea premolar superior. Glandele bucale,
atdt cele dorsale cAt gi cele ventrale sunt slab dezvoltate, plasate la marginile porlirurii
bucale a muqchiului buccinator (fig. 19).
/
S
5'
S
-r)
a\
i
3 r\
\
z
Fig. 19.Fala laterald a capului de porc cu glandele salivare

I - Naris; 2 - Rima oris; 3 - Labium superius; 3' - Apex nasi; 4 - Labium inferius;
5 - Angulus oris (Comissura labiorum); 6 - Dorsum nasi; 7 - M. levator nasolabialis;
8 - M. orbicularis oris; 9 - M. depressor labii inferioris; 10 - M. masseter;
11 - M. buccinator; 12 - M. mylohyoideus; I3 - M. levator labti superioris;
l4 - M. depressor labii superioris; I5 - M. caniruts; l6 - M. sternohyoideus;
17 - M. cleidomastoideus; a - Gl. parotis; a'- Ductus parotideus;
b - Gl. mandibularis; b'- Ductus mandibularis; c - Gll. buccales dorsales;
c'- Gll. buccales ventrales; d - Lnn. parotidei; d'- Lnn. cervicales superficiales
Bolta palatind este lungi, strdmtd gi excavat[ transversal. in po4iunea rostrald
are aspect rombic, cu ldtimea maximd in dreptul caninilor. Papila incisivi, alungitd
gi redusd, este flancati de deschiderile bucale ale canalelor incisive. Crestele palatine,
in numlr de 20-23 perechi, sunt dispuse pe toatd lungimea bollii, de o parte gi alta a
unui rafeu median addnc; in po(iunea orali sunt mai dezvoltate gi rectilinii, iar in
cea aborald mai joase gi curbe. Mucoasa prezinld glande numai in po(iunea oral6 a
palatului dur (fig. 20).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestorlus) 55
Planseul dur este redus gi concav. Carunculii sublinguali sunt slab dezvoltali
(uneori lipsesc) 9i flancali de deschiderile canalelor glandelor mandibulard qi
sublinguald monostomaticd. Cutele carunculare nu sunt evidente, iar frdul limbii este
dispus transversal (fig. 21).
Fig. 20. Plafonul cavitdlii bucale la purcel

(dupd R. Nickel gi colab.)
Idt - Id3 - Dentes incisivi decidui; Cd - Dens cantnus deciduus; Pdt - Pd4 - Dentes
praemolares decidui; M1 - Dens molaris l; R - Rostrum; a - Labium superius; a'-
Philtrum; a" - Angulus oris; b, b'- Vestibulum oris; c - Diastema; d - Bucca; I -
Papilla incisiva; 2 - Palatum durum cum rugae palati; 2'- Raphe palati; 3 - Velum
palatinum
La cAine forma gi dimensiunile cavitdlii bucale variazd foarte mult in funclie
de rasd. Buzele, in general subliri, sunt acoperite de peri scurli printre care se g[sesc
numeroqi peri tactili, lungi. Comisurile buzelor sunt ad6nci, plasate in planul ultimilor
premolari. Glandele labiale sunt slab dezvoltate. AtAt frAul buzei superioare c6t gi
cel al buzei inferioare sunt bine dezvoltate. Buza superioard, mai lungi gi mai mobild
decAt cea inferioard, este parcursd de un gan! nazolabial a cdrui addncime vaiazdin
funcfie de ras[. La unele rase buza inferioarl, mai scurtS, este acoperitS pa(ial de
cea superioard.
Obrajii sunt scurti 9i ciptugili de o mucoasd pigmentatd. Papila parotidiand
este situati in dreptul celui de al treilea sau al patrulea premolar superior. Glandele
bucale dorsale se aglomereazdlafala mediald a arcadei zigomatice, formind glanda
zigomaticd (Gl. zygomatica), de formi rotundi sau ovald (fig. 22); aceasta igi varsd
produsul de secrelie in vestibulul bucal in planul ultimului molar superior printr-un
canal principal (Ductus gl. zygomticae major) la nivelul tuberculului lui Ntick (Papilla
zygomatica) Si p.io 3-4 canale secundare mai subtiri (Ducti gl. zygomaticae minores).
Glandele bucale ventrale formeazd o masl alungitd, evidentd la marginea muqchiului
buccinator, intre dintele canin gi al treilea molar inferior.
Fig. 21. Planseul dur al cavitdfii bucale la porc

I2 - Dens incisivus 2; C - Dens caninus; P 1 - Dens praemolaris l,
a - Labium tnferius; a'- Angulus oris; I - Organum orobasale;
2 - Caruncula sublingualts; 3 - Frenulum linguae
Fig. 22. Fala laterald a capului de cdine cu glandele salivare

1 - Gl. zygomatica, I'- Gll. buccales ventrales; 2 - Gl. sublingualis polystomatica;
2' - Gl. sublingualis monostomatica; 3 - Gl. parotis; 3'- Ductus parotideus;
4 - Gl. mandibularis; 5 - Lnn. mandibtilares; 6 - Labium superius; 6'- Labium inferius,
7 - Naris; 8 - Dorsum nasi; 9 - Regio lateralis nasi; l0 - M. masseter
Bolta palatind la cAine are formd de lir6, ldrgimea maximS fiind in dreptul
"mlselei camasiere". Papila incisivd, de forme diferite (rombic6, triunghiulari sau
ovald), este plasatd pe un burelet retrodentar semilunar; canalele incisive prezintd
deschideri bucale. Crestele palatine, in numdr de 8-9 perechi, au aspect de arcuri
largi dispuse simetric (fig. 23). lh jurul papilei incisive gi in dreptul ultimilor molari
mucoasa palatini este de tip glandular.
Fig. 23. Plafonul cuvitdyii bucale la cdine

(dupd R. Nickel si colab.)
Iz - Dens incisivus 2; C - Dens caninus; P2 - Dens praemolaris 2; Mt - Dens
molaris l; a - Labium superius; a'- Philtrum; b, b'- Vestibulum oris; c - Diastema,'
d - Bucca; 1 - Papilla incisiva; 2 ' Palatum durum et rugae palati; 2'- Raphe
palati; 3 - Velum palatinum
PlanSeul este mai larg in planul dinlilor canini, carunculii sublinguali
dur
redugi, se continud cu plici carunculare slab evidentiate (frg.24).
La pisici cavitatea bucald este scurtd qi largi.
Buzele se remarcd prin abundenla gi lungimea perilor tactili (vibrize).
Obrajii, scurti, prezintd papila parotidiand plasatd in planul premolarului 2.
Bolta palatind are forma unui trapez cubaza mare in dreptul ultimului molar.
Mucoasa palatind prezintdun epiteliu puternic cheratinizat. Cele 6-7 perechi de creste
au marginile zimlite qi sunt mii pulin-arcuite decat la cdine. in qanfurile dintre creste
se gdsesc mici papile cornificate dispuse in giruri transversale (fig. 25).
Planseul dur este larg. Frdul limbii, bine detagat, este flancat de cute carunculare
gi carunculi sublinguali redugi (ftg.26).
t
l
t
t
.f
2
Fig. 24. Planseul dur al cavitdpii bucale la cfrine

(dupd R. Nickel Ei colab.)
12 - Dens incisivus 2; C - Dens caninus; Pj - Dens praemolaris 3; a - Labium
inferius; 1-Organumorobasale;2-Carunculasublingualis;3-Frenulumlinguae
Fig. 25. Plafonul cavitdyii bucale la pisicd

(dupd R. Nickel gt colab.)
12 - Dens incisivus 2; C - Dens caninus; Pj - Dens praemolaris 3; Mt - Dens
molaris l; a - Labium superius; a'- Philtrum; a" - Angulus oris; b, b'- Vestibulum
oris; c - Diastema; d - Bucca; I - Papilla incisiva; 2 - Palatum durum et rugae
palatinae; 3 - Velum palatinum
+
,r
il' .
I
.$
/ iL
,h \ ,|
i
Fig. 26. PlanSeul dur al cavitdyii bucale la pisicd

(V! Colofan, original)
I - Caruncula sublingualis; 2 - Frenulum linguae; 3 - Plica caruncularis,
4 - Organum orobasale; 5 - Labium superius; 6 - Dentes incisivi
,i,
Fig. 28. Plafonul cavitdlii bucale la iepure

I - Dentes incisivi majores; 2 - Dentes incisivi minores; 3 - Papilla incisiva;
4 - Tbrus palatinus; 4'- Torus buccalis; 5 - Labium superius; 6 - Palatum durum
et rugae palatinae; 7 - Raphe palati; I - Velum palatinum; 9 -Torus gingivalis,'
l0 - Dentes praemolares; ll - Dentes molares
La iepure buzele sunt lungi, foarte mobile, acoperite de piele cu peri fini gi
degi, printre care se remarci numeroqi peri tactili; se reunesc prin comisuri adAnci.
Buza superioarS, mai dezvoltatd, este parcursi de un qant nazolabial (Philtrum)
vertical profi.rnd (fi5.27 B).
obrajii sunt foarte lungi 9i cdptuqili cu piele previzuti cu pir pdn[ in dreptul
primului premolar. Glandele bucale se aglomereazd,, formdnd patru grupe distincte:
glanda zigomaticd, ovoidd, plasati la fala medial5 a arcadei zigomatice; glandele
bucale dorsale, dispuse la marginea dorsald a buccinator; glandele bucale ventrale,
aglomerate caudal de comisura buzelor Si glandele bucale intermediare, comasate
la marginea craniald a m. maseter (fig. 27 A); ultimele sunt descrise gi ca glandd
masetericd (Gl. masseterica).
/2
B / ,\,
Fig. 27. Fala laterald a capului cu glandele salivare (A) Si orificiul bucal @) la
iepure
(V Coyofon, original)
1 - Gl. parotis; 1'- Ductus parotideus; 2 - Gl. mandibularis; 3 - Gl. zygomatica;
4 - Gll .buccales ventrales; 5 - Gll. buccales dorsales; 6 - Gll. buccales intermediae
(s. Gl. masseterica); 7 - Torus buccalis; 8 - Torus sublingualis; 9 - Tbrus palatinus,.
10 - M. masseter; I I - M. buccinator; I2 - Labium superius; I 2' - Philtrum;
l3 - Labium inferius; 14 - Dentes incisivi majores
Bolta palatind,fungd qi ingusti, este ornate pe toat6 lungimea de23-24 perechi

incisiv[ are formS patrulaterd la iepurele de casd
de creste palatine. Papila
gi triunghiular[ la cel de cimp. Canalele incisive se deschid pe un burelet
mucos (Torus palatinus) situat inaintea primelor creste palatine (fig. 28).
PlanSeul dur este ornat de doud, proeminente mucoase (Torus sublingualis)
rotunjite, plasate caudal incisivilor (ftg.27 B), care se continud cu cdte o cuti
mucoasd alungitd pind la nivelul primului premolar.
3.3. Glandele salivare (Glandulae salivariae)

Glandele salivare sunt anexate porliunii prediafragmatice a tubului digestiv qi
igi vars[ produsul de secrelie in cavitatea bucald.
Derivate ontogenetic din epiteliul bucal, unele glande rdmdn in perefii cavitilii
bucale gi sunt descrise ca glande salivare mici, iar altele se dezvoltd in afara cavitllii
ca organe mari, compacte, pare, numite glande salivare mari.
Saliva, produsul de secrelie al glandelor salivare mari gi mici, are roluri
multiple: umecteazd cavitatea bucald, fluidificd alimentele favorizdnd mdrunlirea
lor, lubrifiazd bolul alimentar favoriz6nd deglutilia, dizolvi unele substanle din
alimente gi face posibild excitarea receptorilor gustativi; la unele specii conline o
enzimd, ptialina, cu rol in digestia propriu-zisd a glucidelor.
3.3.1. Glandele salivare mici

(G I a nd u I ae sa I ivari ae m i no resl
Conform N.A.V. din aceastd categorie fac parte glandele: Iabiale (Gll. labiales),
bucale (Gll. buccales), palatine (Gll. palatinae), linguale (Gll. linguales) 9i
paracarunculare (G I l. p a rac aruncul are s).
Cu exceplia celor bucale, glandele salivare mici sunt diseminate in corionul
mucoasei gi/sau in submucoasa acesteia; ele apar sub formd de lobuli r[spAndili
uniform sau neuniform, care au canalicule de excrefie proprii, deschise pe suprafa]a
mucoasei prin orificii simple sau protejate de mici tuberculi.
Glandele bucale se incadreaz[ in tipul glandelor aglomerate polistomatice.
Au aspect de mase glandulare compacte formate prin comasarea lobulilor gi igi varsl
produsul de secrelie prin multiple canale de excrelie in vestibulul bucal lateral.
Glandele salivare mici au fost descrise odati cu mucoasa bucali.
3.3.2. Glandele salivare mari (Glandulae salivariae maioresl

(Fig. 13, 16, 19, 22, 27,29-33)
Glandele salivare mari sunt organe pare, dispuse simetric Ai denumite, in ganeral,
dupl locul pe care il ocupd: parotidd, mandibulard gi sublinguale (polistomatici gi
monostomaticd).
Toate aceste glande au un plan de organizare comun, prezentdnd ca elemente

structurale: parenchimul, stroma, capsula, un sistem canaliculal vase gi nervi.
Parenchimul este format din acini asociali in lobuli, care la rindul lor se
grupeazd in lobi; acinii sunt unitdlile morfofuncfionale ale glandei, putind fi serogi,
mucogi qi micati (v. histologia).
Stroma este reprezentati de fesutul conjunctiv care formeazi numeroase septe
interlobare gi interlobulare, iar in interiorul lobulilor re,alueazd o find relea periacinoasd.
Capsula acoperd glanda, avdnd o structurd conjunctivd mai densd.
Sistemul canalicular, situat in stroma glandei, incepe prin canaliculele intra-
lobulare, care conflueazdin canalele interlobulare gi interlobare.
Prin unirea canalelor interlobare se formeazi canalele colectoare, care pdrdsesc
glanda, au trasee specifice qi se deschid in cavitatea bucald. Cu exceplia glandei
sublinguale polistomatice, glandele salivare mari sunt monostomatice, prezentdnd
c6te un singur canal colector.
Vasele sanguine au provenienle diferite, in f,urcfie de glande gi specie, iar vasele
limfatice sunt tributare limfonoduri lor regionale.
Inervalia glandelor este vegetativd: simpatici gi parasimpaticd.
Glanda parotidi (Gl. parotis) este situate intrebaza urechii, ramlra mandibulei
9i aripa atlasului, ocup6nd spaliul numit loja parotidiani.
Cu toate cd forma qi dimensiunile glandei diferi mult in funclie de specie, i
se pot descrie, in general: o extremitate dorsali gi una ventrali, o margine orald gi
una aborald, o fald laterald gi una medialS.
Extremitatea dorsald, sau capul glandei atinge baza pavilionului urechii sau il
imbriligeazd sub forma literei "V". Extremitatea ventrali, sau coada glandei se
intinde diferit, in funclie de specie, ajungdnd pAni la confluenfa venei linguofaciale
cu vena maxilard (la cal) sau pdnd aproape de intrarea in cavitatea toracicd (la porc).
Marginea orald aderi la ramura mandibulei gi acoperd pa(ial sau total limfo-
centrul parotidian, precum qi marginea caudali a m. maseter. Marginea aboral6, mai
sublire decAt cea ora16, ajunge pdn[ la aripa atlasului; la porc se prelungegte in regiunea
jgheabului jugular.
Fala laterald, in general plani, este acoperitd in totalitate de fascia parotidoma-
setericd qi parlial de m. parotidoauricular. Fa[a medial[ neregulat5, se sprijind pe
fascia cervicali mijlocie venind in contact cu m. digastric , extremitatea aborald a
stilohioidului, cu vasele gi nervii din loja parotidiand superioari.
Canalul parotidian (Ductus parotideus) sau al lui Stanon se na$te prin conlluarea
a 3-4 canale interlobare la marginea oral6 a glandei, parcurge un traiect variabil in
funcfie de specie gi se deschide in etajul dorsal al vestibulului bucal lateral, la nivelul
papilei parotidiene (salivare).
Structural, glanda parotidi este pur seroasd la toate speciile, cu excep{ia
carnivorelor, la care are gi o redusd componentd mucoasS.
Glanda parotidd este irigatd de numeroase ramuri provenite din a. carotida
externd sau din colateralele qi terminalele acesteia. Venele se varsd in special in
vena maxilard,. Fibrele nerl)oase simpatice provin din ganglionul cervical superior,
iar cele parasimpatice, din ganglionul otic.
Glanda mandibulard, (Gl. mandibularis) variazd ca form6 qi dimensiuni in

funclie de specie. Este plasatd in spafiul intermandibular, putindu-se extinde, la
unele specii pAnd sub aripa atlasului.
Prin fala lateralS, glanda mandibulard vine in contact cu mugchiul pterigoidian
medial gi cu fascia cervicald mijlocie care o desparte de glanda parotidi, iar prin
cea mediald, cu laringele, faringele gi numeroase formaliuni vasculo-nervoase.
Canalul mandibular (Ductus mandibularts) sau al lui Wharton, se desprinde
de la marginea dorsald sau craniali a glandei, se angajeazi intre mugchii milohioidian
gi hioglos, apoi intre mugchiul stiloglos gi fala mediald a glandelor sublinguale pdnd
la plangeul dur al cavitdtii bucale, unde se deschide printr-un orificiu protejat de
carunculul sublingual.
Structural,la toate speciile glanda mandibulard este mixt[, respectiv cu
secrefie seroasd gi mucoas[.
Este irigatd de ramuri din artera carotidd externd sau dintr-o colateralE a
acesteia. Inervalia simpatici se realizeazd prin fibre postsinaptice din ganglionul
cervical cranial, iar cea parasimpatici prin fibre postsinaptice din ganglionul
mandibular.
Glanda sublinguall polistomaticd (Gl. sublingualis polystomatica), prezentl
la toate speciile de mamifere domestice, este plasatd in recesul sublingual lateral,
unde este acoperiti de mucoasa bucal5. Glanda se prezint[ alungiti tr sens oro-aboral
gi deniveleazd mucoasa formdnd plica sublinguald.
Canalele glandei (Ducti sublinguales minores) sau canalele Rivinius, se
deschid pe marginea dorsald a plicii sublinguale la nivelul unor mici tuberculi, din a
c[ror ingiruire rezulti creasta sublinguald.
Glanda sublinguali monostomancil (Gl. sublingualis monostomatica) lipsegte
la cal gi la iepure. La rumegdtoare este plasati rostral gi ventral de cea polistomaticl,
iar la camivore gi Ia porc este dispusi caudal de aceasta.
Glanda este alcituiti dintr-o aglomerare de lobuli gi igi varsd produsul printr-un
singur canal de excrelie (Ductus sublingualis major) sau canalul Bartholin, care are
traseu gi loc de deschidere comun cu al glandei mandibulare.
Ambele glande sublinguale sunt mixte, predominant mucoase. Stmt irigate
de ramuri din artera sublinguali. Inervatia parasimpaticd este asiguratl de fibre
postsinaptice din ganglionul mandibular, iar cea ortosimpaticd de fibre postsinaptice
din ganglionul cervical cranial.
3.3.3. Glandele salivare mari la mamiferele domestice -

caractere d iferentiale
La cal glanda parotidd are culoare gri-g5lbui, este distinct lobulatl gi este
cea mai dezvoltatd glandd salivari la aceastd specie; are lungimea de 20-25 cm.,
grosimea de 2,5-3 cm. qi ldlimea de 5-6 cm.
Glanda are o formi dreptunghiulard, fiind alungitd in sens dorso-ventral.
Extremitatea proximald, bifidd, cuprinde baza urechii, iar extremitatea distalS,

rotunjiti, ajunge p6nd la confluenta venei maxilare cu vena linguofacialS (fig. 13).
Marginea oralS apare in contact intim cu ramura mandibulei gi cu mugchiul maseter,
iar cea aborali, ugor concavd, este mai sublire qi nu aderd de mugchii regiunii.
l*
(
(
l*,,\
)
)
4
'l
A
L,
2
I
I
Fig. 29. RepreTentarea schematicd a dezvoltdrii Si topografiei glandelor salivare

aglomerate la mamderele domestice
(V. Colofan, original)
1- Gl. parotidd; 2 - GL mandibulard; 3 - Gl. sublinguald monostomaticd;
3'- Gl. sublinguald polistomaticd; 4 - GlL bucale dorsale; Gl. zigomaticd la cdine;
4'- Gll. bucale ventrale; 4" - Gll. bucale intermediare
Fala lateral[ a parotidei este acoperitd de fascia parotidomasetericd qi parlial
de mugchiul parotidoauricular; prezintd un ganf longitudinal superficial, in care este
addpostitl vena maxilard cu principalii ei afluenti.
Fata medialS vine in contact cu: punga guturald, stilohioidul, mugchii: digastric,
occipitohioidian, cleidomastoidian gi sternomandibular, artera- carotidd extemd cu
colaieralele ei, nervul facial qi limfonodurile retrofaringiene. intre glanda parotidd
gi cea mandibulard se interpune porliunea craniald a fasciei cervicale mijlocii, denumiti
gi aponevroza subparotidianS, care unegte tendoanele mugchilor sternomandibular gi
cleidomastoidian.
Canalul parotidian se formeazd in treimea ventrald a glandei, la marginea
caudalS a mandibulei, prin unirea a 3-4 canale interlobare. Pdrdsegte glanda parotidd,
trece pe fata laterali a tendonului muqchiului sternomandibular gi se angajeazd la
fala mediald a mugchiului pterigoidian medial aproape de marginea ventrald a
mandibulei, alituri de arlera gi vena faciald. La nivelul incizurii vasculare a mandibulei,
cordonul vascular gi canalul glandei ies pe fala laterald a obrazului gi urcl Ia marginea
craniald a muqchiului maseter (fig. 13); la acest nivel, cele trei formaliuni sunt
dispuse, in sens rostro-caudal, in ordinea urmdtoare: arterd, veni, canal. Pe suprafala
mugchiului buccinator, canalul trece pe sub cordonul vascular gi perforeazd obrazul,
deschizdndu-se in vestibulul bucal lateral, pe papila parotidianl proeminent[ situatd
in planul celui de al treilea premolar superior.
.?
z;'\
/1, ,\
t4 ,!NE t5
,1
glandele salivare profunde la cal

Fig. 30. Limba Si
A-Apexlinguae; B- Corpus lingne; C-Radix linguae; I - Recessus sublingttalis
rostralis (s. Cavum sublinguale rostrale); I'- Cantncula sublingtalis; I " - Plica
caruncularis; I "' - Frenulum linguae; 2 - Ostium ductus mandibularis; 2'- Ductus
mandibularis; 3-Gl.mandibularis; 4-Gl.sublingualispolystomatica; 5-Plica
sublingualis; 6-Ducttrssublingualisminores; 7-Papillaefungiformes; 8-Papilla
vallata; 8'- Tonsilla lingualis; 9 - Papillafoliata; l0 - M. geniohyoideus;
11 - M. mylohyoideus; I2 - Epiglottis; l3 - M. sternohyoideus; 14 - Mandibula,
pars incisiva; l5 - Trachea
Glanda mandibulard la cal este mult mai micd decdt parotida. Alungitd,
aplatizatd, ingustd gi curbd, cu concavitatea orientatl dorsal (frg. 30) este cuprinsd
intre aponewoza subparotidiand gi peretele lateral al pungii guturale; prin fala sa
mediali vine in contact cu laringele, faringele, trifurcafia arterei carotide comune,

cordonul vagosimpatic, nervul accesoriu qi ganglionul cervical cranial.
Extremitatea caudald a glandei ajunge pAnd sub aripa atlasului, iar cea rostrald
trece pe sub tendonul mugchiului sternomandibular in spaliul intermandibular.
Canalul mandibular ia naqtere la nivelul concavitd[ii glandei, incrucigeazd
tendonul intermediar al muqchiului digastric, trece intre mugchiul hioglos gi muqchiul
milohioidian, apoi pe sub gi paralel cu glanda sublinguald polistomaticd pind la nivelul
plangeului dur al cavitilii bucale, deschizdndu-se la baza carunculului sublingual.
Glanda sublinguald polistomaticd este bine dezvoltatd la aceastd specie; se
extinde pe o lungime de l2-15 cm. in recesul sublingual, sub plica sublingual5 (fig.
30). Canalele glandei, in numir de 20-30, sunt scurte, sinuoase, gi se deschid la nivelul
unei creste sublinguale evidente.
Glanda sublinguald mono s tomaticti' lipsegte la cal.
La vaci glanda parotidd esle mai micl decdt la cal gi are culoare brun-rogiaticd.
Extremitatea dorsald a glandei atinge baza urechii, dar nu o inconjoard, iar extremitatea
ventrali este mult mai ingustd gi curbati rostral, ajungdnd pdnd la originea venei
jugulare. Sub articulafia temporo-mandibulari, marginea ei orald acoperi pa(ial
limfocentrul parotidian (fig. l6).
Fa[a laterald este acoperitd par{ial de mugchii parotidoauricular gi zigomatico-
auricular; fata mediald vine in contact cu vena maxilard (care la aceastd specie are
traseu subparotidian), precum gi cu restul formaliunilor vasculonervoase din loja
parotidiand superioard.
Canalul parotidian se formeazi la fala medialS a glandei gi se angajeazd pe
fafa mediali a marginii ventrale a mandibulei, insolit de nenul bucal ventral, artera
gi vena faciald. La nivelul incizurii vasculare a mandibulei trece printre cele doui
tendoane de inse(ie ale mugchiului stemomandibular, urci la marginea rostrali a
mugchiului maseter gi perforeazi obrazul in planul celui de al doilea molar superior,
deschizindu-se in vestibulul bucal lateral pe o papild salivard mai redusi decdt la cal.
Glanda mandibulard la vacd este mai mare decdt glanda parotidd, are culoare
galban-rozd gi lobulafia distinctd. Mult alungitd, cu marginea dorsalS concav6, ajunge
caudal pdni sub aripa atlasului (fig. 31), unde este acoperitd de glanda parotidd, iar
rostral se termind printr-o proeminenfi ovoidi lingi bazihioid, unde vine in contact
intim cu cea din partea opus6. Polul cranial al glandei este flancat de limfocentrul
mandibular, ambele formafiuni fiind ugor de palpat transcutanat.
Canalul mandibular provine din confluarea unui canal principal cu un canal
accesoriu, pdrdseqte glanda la mijlocul marginii concave, urmeazd un traiect paralel
cu marginea inferioari a mugchiului stiloglos, insolind canalul glandei sublinguale
monostomatice (fig. 3l ) gi se deschide in cavitatea sublingualS apical6, la baza unui
caruncul voluminos, aplatizat, cu marginea liberd franjuratd (hg. 18).
Glanda sublinguald polistomaticd,lungd, subtire, de culoare rogiatici, se
intinde de la porliunea incisivd a mandibulei pdnd la arcul glosopalatin. Canalele
Rivinius, scurte gi flexuoase, se deschid in recesul sublingual lateral labaza unui gir
de papile odontoide, puternic cornificate (fr5.31,32).
Glanda sublinguald monostomaticd este mai scurtd qi mai groase, fiind situatd
ventral de jumdtatea rostrald a glandei sublinguale polistomatice. Canalul Bartholin
se desprinde de pe fafa mediald a glandei qi are traseu paralel cu canalul mandibular
(Warthon), deschizdndu-se la nivelul carunculului sublingual; uneori canalele celor
doul glande se unesc Ai au deschidere comune (fig. 32).
:\
,ir,. \
:'ll\.\
\-\6
ir
rl I It
IJ
11 5 i0 I
I
I I ta
I
It I
12 I
IJ
Fig. 31. Glandele salivare profunde la vucd

(dupd V Gheyie Ei colab.)
I- Gl. sublingualis polystomatica; 2 - Gl. sublingualis monostomatica;
3 - Gl. mandibularis; 4 - Ductus mandibularis; 5 - Gll. buccales dorsales;
6 - M. geniohyoideus; 7 - M. mylohyoideus; 8 - M. styloglossus; 9 - M. hyoglossus;
10 - M. digastricus; 11 - M. stylohyoideus; 12 - M. sternothyroideus;
l3 - M. cricothyroideus; l4 - Gl. thyroidea; l5 - Trachea; I6 - Esophagus;
17 - M. cricopharingeus; 18 - Lnn. retropharingei mediales; 19 - Ln. pterygoideus;
20 - M. occipitohyoideus; 2l - M. levator veli palatini; 22 - M. tensor veli palatini
La oaie glanda parotidd este mai scurti dec6t la vacd, dar mai latd in jumdtatea
ventrald, avdnd un contur dreptunghiular.
Canalul Stenon parcurge fala laterall a m. maseter, la aproximativ 3 cm dorsal
de marginea ventrald a mandibulei gi se deschide in vestibulul bucal lateral in planul
celui de al treilea premolar sau al primului molar superior.
2
.'ds:'*:'s):s \'r r\\
\ \, I
4
7
t2 l2
l0
Fig. 32. Limba Si glandele sublinguale la vacd

1 - Apex linguae; 2 - Torus linguae; 3 - Radix linguae; 4 - Frenulum linguae;
5 - Caruncula sublingualis; 6 - Mandibula, pars incisiva; 7 - Labium inferius;
8 - Vestibulum oris, pars labialis; 9 - Epiglottis; l0 - Gl. sublingualis
monostomatica; l0'- Ductus sublingualis major; 1I - Gl. sublingualis
polystomatica; ll' - Papillae conicae (odontoides) sublinguales;
l2 - Ductus mandibularis
Glanda mandibulard, mai scurtd, dar mai groasd decdt la vacd, are contur
aproximativ triunghiular, cu marginile neregulate. Traiectul canalului mandibular
este asemdndtor celui descris la vac6.
Glandele sublinguale au conformatie qi topografie asemdnitoare cu cele de la
vaci.
La porc glanda parotidd este foarte intinsd, mai ales prin portiunea ei
superficial[ gi are un contur aproximativ triunghiular (fig. l9).
Extremitatea dorsald a glandei forrneazd vdrful triunghiului; este ingustd gi
nu inconjoardbaza urechii. Extremitatea ventrali apare latd gi bifidd, prezent6nd o
porliune craniald gi una caudali. Porliunea craniali, dispusi paralel cu marginea
ventrald a mandibulei se ingusteazdtreptat gi ajunge pdnd aproape de incizura vasculard
a acesteia; porliunea caudal[ acoperi jgheabul jugular pAnd aproape de intrarea in
cavitatea toracicd, unde se terminl intr-un unghi rotunjit.
Fafa laterall a glandei este acoperitd pa4ial de mugchiul parotidoauricular,
iar in po(iunea cervicala, de mugchiul pielos; fata mediali, neregulatd, acoperd
limfonodurile regionale, cea mai mare parte a glandei mandibulare, precum qi
cordoanele vasculo-nervoase din loja parotidiand qi dinjgheabul jugular.
intre lobulii glandulari se gdsegte, mai ales la indivizii bine intre{inuli, o mare
cantitate de lesut gras; acesta se deosebegte de parenchimul glandular prin culoarea
mai deschisd gi prin consistenla mai scdzut5.
Canalul parotidian (Stenon) igi ia originea din mai multe canale interlobare,
pe fala profundd a glandei. Are traseu asemdndtor cu cel descris la cal (fig. 19),
deschizAndu-se in planul ultimului sau penultimului premolar superior, pe o papili
parotidiand ugor proeminent[.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesfonus) 69
Glanda mandibulard Ia porc are culoare rogiaticd $i este mult mai redusd decdt
parotida. Prezintd o porliune rostrali mai alungiti, situatd intre m. pterigoidian
medial gi faringe gi o po(iune aborald, globuloasS, acoperitd de glanda parotidd
(frg. 19).
€--------
e)',), dS
6
c.,
ct
g
^lf
Fig. 33. Limba Si glandele salivare profunde la porc

1 - Gl. parotis, extremitas dorsalis; 2 - Gl. mandibularis; 2'- Ductus mandibularis,'
3 - Gl. sublingualis monostomatica; 3'- Ductus sublingualis major;
4 - Gl. sublingualis polystomatica; 4'- Ductus sublinguales mtnores; 5 - Caruncula
sublingualis; a - V jugularis externa; a'- 11 maxillaris; a" - V linguofacialis;
b - Velum palatinum; b'- Tbnsilla veli palatini; c - Lingua; c'- Papillaefungiformes;
c" - Papillae contcae tonsillares; d - Papilla valata; e - Papillafoliata;
f - Mandibula, pars incisiva
CMalul mandibular (Wharton) intersecteazi fata laterali a mugchiului digastric
gi se continudpe fala mediald a glandelor sublinguale, aldturi de canalul Bartholin
(fig. 33), deschiz6ndu-se in cavitatea sublinguald apicald la nivelul unui caruncul
abia perceptibil.
Glanda sublinguald polistomaticd este situatd pe fala laterali a corpului limbii,
rostral de cea monostomaticl gi are culoare rogiaticd. Formeaz5 o proeminentd
alungitd acoperitl de mucoasd (plica sublingualn) pe fala laterald a cdreia se deschid
numeroasele canalicule Rivinius (fig. 33).
Glanda sublinguald monostomaticd, foarte dezvoltatS, are culoare gdlbuie qi

se intinde sub forma unei benzi aplatizate din treimea mijlocie a limbii pdnl la glanda
mandibulard. Canalul sdu excretor, format din unirea mai multor canalicule, are traseu
paralel cu cel al glandei mandibulare, deschizdndu-se tr cavitatea sublinguali apicald
(fig. 33).
La c6ine glanda parotidd este redusd gi cu aspect triunghiular (frg. 22). Extre-
mitatea sa dorsal6 este incizati, prezentdnd un proces preauricular qi unul postauricular,
prin care inconjoard baza urechii. Extremitatea distali se termind in unghi rotunjit,
acoperind marginea dorsald a glandei mandibulare.
Prin fata medialS glanda vine in raport cu nervul facial, cordonul vascular
maxilar qi limfocentrul parotidian; fala sa laterald este acoperitd de mugchiul pielos
qi parotidoauricular.
Canalul parotidian se desprinde de pe marginea craniald a glandei, trece pe
fala laterald a mugchiului maseter in treimea lui mijlocie (fig.22), perforeazl muqchiul
buccinator gi se deschide in vestibulul bucal lateral in planul celui de al treilea
premolar superior. Pe traseul canalului parotidian se pot gdsi mici lobuli eratici care
structureazd glanda parotidd accesorie (Gl. parotis acesoria).
Glanda mandibulard la cdine este voluminoasd, globuloasd, de culoare mai
deschisi decAt parotida qi cu lobulafia slab evidenliatd. Este plasati caudal fa$ de
mugchiul digastric, sub unghiul inferior al glandei parotide; ventral ajunge pAni
aproape de originea venei jugulare exteme qi rostral atinge marginea caudal5 a glandei
sublinguale monostomatice (fig. 22). Datoitd faptului ci nu este acoperiti de glanda
parotidd, glanda mandibulari poate fi palpatd transcutanat.
Canalul mandibular trece pe fala laterali a mugchiului digastric, intrl intre
mugchii limbii gi muqchiul milohioidian, se al6tur6 canalului glandei sublinguale
monostomatice gi se deschide lAngd fr6ul limbii, la nivelul unui caruncul foarte redus.
Glanda sublinguald polistomaticri'este alcdtuitd din lobuli glandulari redugi,
care formeazd un gir discontinuu in submucoasa recesului sublingual lateral. Canalele
Rivinius se deschid fie direct in reces, fie in canalul glandei sublinguale monostomatice.
Glanda sublinguald monostomaticd este foarte dezvoltati; formeazi o masd
glandulard compactd 9i alungitd care se intinde din treimea mijlocie a limbii pdnl la
glanda mandibulard, cu care se poate confunda datorite culorii asemin[toare.
Canalul Bartholin are un traiect dorsal fafd de canalul Wharton gi paralel cu
acesta, deschizAndu-se in cavitatea sublingual5 apicald printr-un orificiu protejat de
un foarte redus caruncul sublingual.
La pisici, comparativ cu cdinele, glanda parotidd este proporlional mai mare,
iar canalul Stenon se deschide in planul celui de al doilea premolar superior.
Glanda mandibr.ilard este ovoidd qi acoperiti mai mult de parotidd.
Glandele sublinguale nu prezinti deosebiri importante fap de cdine.
La iepure glanda parotidd este bine dezvoltatd qi are formd de triunghi cu
v6rful in jos (fig. 27). Extremitatea dorsal5 a glandei inconjoard baza urechii sub
forml de"V", iar extremitatea ventrald atinge vena linguofaciald in planul unghiului
mandibular.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dr'gestorlus) 71
Canalul parotidian (Stenon) pdr6seqte glanda sub articula{ia temporo-mandibulard,

trece pe fala laterali a mugchiului maseter imediat sub arcada zigomatici €r9.27)
qi se deschide in vestibulul bucal lateral in planul celui de al treilea premolar superior.
Glanda mandibulard, plasati in partea caudald a spafiului intermandibular,
are formi globuloasi gi poate fi palpatd transcutanat (fig. 27). Canalul glandei nu
prezintd particularit5li de traiect.
Glanda sublinguald polistomoticd este bine reprezerfiatd, iar cea monostomaticd
lipsegte.
3.4. Limba (Lingua; glossa)

(Fig. 11, 12,30-41)
Limba este un organ musculos care ocupd aproape toatl cavitatea bucali
propriu-zis[, iar prin porliunea sa aboral[ formeazd plangeul orofaringelui.
Dotatd cu o mare mobilitate, limba are un important rol in prehensiunea
alimentelor solide gi lichide, in mastica{ie 9i in deglutifie. Pe de alti parte, mucoasa
linguali este sediul segmentului periferic al analizatorului gustativ gi oferd un
important cdmp receptor pentru excitanlii tactili, termici gi durerogi; astfel, animalul
este capabil sd examineze qi sd selecteze alimentele ingerate.
3.4.1. Conformafia limbii

Limba prezinld trei porfiuni principale: ridicina, corpul gi vArful, care se
deosebesc prin conformalie, localizare gi gradul de fixare la alte formafiuni.
Ridicina limbii (Radix linguae) sau baza limbii reprezintd porliunea aboral[ a
organului, delimitatl intre baza epiglotei gi orificiul bucofaringian; este inclinatd
caudo-ventral 9i formeazi plangeul porfiunii orale a faringelui (fig. 11).
Baza limbii este sus(inutd de entoglos (la speciile la care acesta existi) 9i
fixatd prin intermediul inse(iilor musculare de restul complexului hioidian. Fafa sa
dorsald, liber[, privegte spre vilul palatin gi este acoperiti de o mucoasd cutati sau
prevdzttd. cu papile. Caudal, la trecerea pe fala craniald a epiglotei, mucoasa formeazd
o cutd mediani, plica glosoepigloticd mediand (Plica glossoepiglottica mediana)
(fig. 11). De o parte si de cealaltd a acestei cute se formeazd alte cute simetrice,
cutele epiglotice laterale (Plica glossoepiglotica lateralis). Intre cuta mediana si
cele laterale se observa doua depresiuni numite valecule epiglotice (Valleculae
epiglotticae).
Rostral, la limita cu corpul, mucoasa de pe marginile bazei limbii se unegte
cu cea de pe fafa ventralf, a vdlului palatin qi formeazl de fiecare parte cAte un pliu
gros in formd de arc cu concavitatea orientati medial, nttmit arcul palatoglos (Arcus
palatoglossus) sau glosopalatin (fi5.1l, 36). Cele doud arcuri glosopalatine impreund
cu fala ventrald a vilului palatin qi fala dorsald abazei limbii circumscriu orificiul
bucoforingian (Ostium intrapharyngeum, Aditus pharyngis s. Isthmus faucium).
72 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL. I I
intre arcurile glosopalatine gi plica glosoepigloticd, de fiecare parre a bazei

limbii se formeazd la unele specii o depresiune numitdfosa tonsilard (Fossa tonsillaris)
care adipostegte tonsila palatind.
Corpul limbii (Corpus linguae) este limitat caudal de planul arcurilor gloso-
palatine gi rostral de planul frAului limbii. Are forma unei prisme triunghiulare,
prezentdnd o fald dorsald, doui fele laterale gi trei margini.
Fala dorsald este in continuarea felei omonime abazei limbii gi vine tr contact
cu bolta palatinl atunci cdnd gura este inchisS. La toate speciile mucoasa regionald
este aderent6 de stratul muscular gi structureazd papile linguale de forme qi cu funclii
diferite. Felele laterale, orientate oblic ventro-medial, limiteazd medial recesele
sublinguale laterale, in fundul cdrora se gdsesc plicile sublinguale. La acest nivel
mucoasa este netedi gi putin aderentd de structurile subiacente.
a?
7t2
o
o I
b
I
-3:'-
A B c n
Fig. 34. Fala dorsald a limbii de cal (A), vacd (B), porc (C), cdine @) Si detoliu
privind aspectul papilelor linguale (E)
(V. Colofon, original)
a - Rdddcina limbii; b - ltmbii; I - Papile valate
Corpul limbii; c - Vdrful
(caliciforme);2-Papilefoliate; 3-Papilefungiforme; 4-Paptlefiliforme; 5-
Papile odontoide; 6 - Papile lenticulare; 7 - Papile conice
Marginile laterale despart fata dorsald de felele laterale qi sunt ornate de papile
diverse. Marginea ventrald este fixatd pe toatS intinderea ei de plangeul moale al
cavitdtii bucale, reprezentAnd zona de continuitate dintre mugchii limbii gi ai aparatului
hioidian.
Vflrful limbii (Apex linguae) reprezint[ porliunea liberd 9i cea mai mobild a
organului, dispusd rostral de frAul limbii. Este aplatizat dorso-ventral, prezentdnd o
fafa dorsalS, o fafd ventrald qi doud margini reunite rostral intr-un vdrf cu aspect mai
mult sau mai pulin rotunjit.
Fata dorsald, plani, privegte spre bolta palatind gi este ornatl de numeroase
papile. Fata ventrald, oientatd spre plangeul dur al cavitSlii bucale, este netedd gi
u$or convexS; mucoasa linguald, lipsitd de papile, se desprinde de pe linia mediand
gi se continud cu cea a plangeului dur formdnd frdul limbii (Frenulum linguae).
Privita in ansamblu, fata dorsald a limbii (Dorsum linguae) prezintd unele
particularitdti morfologice care constituie criterii de diferenliere interspecifice. Astfel
la unele specii este prezent un $ant median (Sulcus medianus linguae) dispus pe toati
lungimea limbii (la cdine) sau numai in porliunea ei rostrald (la cal); [a alte specii se
gisegte o protuberanld linglnld (Torus linguae) limitatd la porliunea caudald a
corpului limbii (la rumegitoare) sau intinsd pdnd aproape de v6rful acesteia, ludnd
aspect de creasti (la porc) (fig. 3a).
3.4.2. Structura limbii

in constitulia limbii intrS: rin schelet osteofibros, musculaturi striatd intrinseci
gi extrinsecd, mucoasa cu glande gi formaliuni limfoide, vase gi nervi.
Scheletul timbii este alcStuit din: procesul lingual al hioidului, aponevroza
linguald, septul lingual, cartilajul dorsal al limbii qi lyssa.
Procesul lingual al hioidului (entoglosul), dezvoltat la cal gi la iepure, scurt
gi bont la rumegdtoare, formeazd scheletul osos tr po(iunea bazald a organului; la
porc Ai la carnivore lipsegte.
Aponevroza linguald (Aponeurosis linguae) este de fapt o ingroqare gi
condensare a submucoasei in regiunea dorsald a limbii; servegte ca loc de inse(ie
pentru unele tendoane fine ale mugchilor.
Septul lingual (Septum linguae), structurat din lesut conjunctiv fibros gi elastic,
este dispus in plan median intre mugchii geniogloqi; in porliunea ventralS a limbii
Iipsegte, iar in apropierea rdddcinii include un nucleu grdsos (nucleul Bauer).
Cartilajtrl dorsql (Carttlago dorsi linguae) este prezent numai Ia cal in
submucoasa fefei dorsale a corpului limbii, aderent Ia aponevroza linguald.
Lyssa (Lyssa) apare ca o formaliune fusiformi situatd pe fafa ventrali a porfiunii
libere a limbii, intre mugchii genioglogi; este alcdtuiti dintr-o teacd conjunctivd
fibroasd care invelegte un tesut adipos in care se gdsesc insule cartilaginoase gi fibre
musculare striate. Lyssa, interpretatd ca un vestigiu al entoglosului de la reptile gi
pdsiri, este specificd insectivorelor; dintre mamiferele domestice numai carnivorele
au aceastd structurd bine dezvoltatd, iar Ia porc este mai redusd.
Mugchii limbii (Musculi linguae), structurali din fibre striate, se impletesc
intre ei intr-un mod complicat. Sunt reprezentati de muSchiul lingual propriu, care
nu prezintd insertii pe schelet qi muSchii extrinseci, care au originea pe o piesl osoasd
gi igi disperseazi fibrele in grosimea limbii.
MuSchiul lingual propriu (M. lingualis proprius) este alcituit din fibre:
longitndinale superficiale(Fr brae longitudinales superficiales), longtrtudinale profi.mde
(Fibrae longitudinales profundae), transversale (Fibrae transversae) qi verticale
(Fibrae perpendiculares). Actiunea mugchiului constd in modificarea formei organului
in funclie de dispozilia fibrelor: scurtare, ingustare, aplatizare gi concavizare.
Muschii extrinseci sunt perechi gi simetrici; actioneazd asupra intregii limbi,
determindnd deplasarea ei in diverse direcfii. Sunt reprezentafi de mugchii: stiloglos,
hioglos qi genioglos (fi5.12,35, 59).
MuSchiul stiloglos (M. styloglossus) este plasat pe partea laterali a limbii sub
forma unui fascicul lung, ingust qi aplatizat; are originea, printr-o aponewozi scurtd,
pe fala laterali a stilohioidului, iar inserlia pe fala ventrald a po(iunii libere a limbii.
La taurine este format din doul porliuni divergente in sens rostral.
CAnd actioneazd singur inclinl limba lateral, iar cind aclioneazd,in comun cu
simetricul lui, o trag inapoi.
MuSchiul hioglos (M. hyoglossus), agezat sub precedentul, de formd aplatizati
neregulat trapezoidali, iqi are originea pe bazihioid, tirohioid gi ceratohioid. Fibrele
sale, orientate oblic dorso-rostral, se tes cu muqchii intrinseci, ajung6nd plnd la virful
limbii, unde se confundd cu fibrele transversale ale m. lingual propriu.
Are roluri multiple: trage limba caudal, ii coboar[ baza gi ii deviazd vdrful
lateral.
1'
Fig. MuSchii hioidului Si ai limbii de cal

35.
I - M. occipitohyoideus; 2 - M. digastricus, venter caudalis; 2'- M. digastricus,
pars occipitomandibularis; 3 - M. stylohyoideus; 4 - M. hyoglossus; 5 - M.
styloglossus; 6 - M. geniohyoideus; 7 - M. genioglossus,' 8 - M. mylohyoideus;
9 - Apex linguae; l0 - Processus paracondylaris; I1 - Processus styloideus;
l2 - Thyrohyoideum; l3 - M. hyothyroideus; l4 - Trachea; l5 - Stylohyoideum;
l6 - Corpus mandibulae, pars incisiva
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgestorlus) 75
MuSchiul genioglos (M. genioglossas), cu aspect semipenat, este cel mai

profund mu$chi al limbii, fiind dispus vertical, in contact cu septul lingual, care il
desparte de simetricul sIu. Prezintd un tendon lung, inserat pe suprafafa geneand a
mandibulei gi pe procesul lingual al hioidului sau pe bazihioid; f,rbrele lui musculare
desprinse de pe marginea dorsald a tendonului, se disperseazdin evantai in sens
oral spre vdrful limbii, vertical spre corpul limbii gi aboral spre baza limbii.
Prin fibrele orale trage vdrful limbii in cavitatea bucal5 gi spre plangeu; prin
cele verticale formeazd un jgheab pe fala dorsald a limbii, iar cdnd actioneazd in
comun cu fibrele longitudinale dorsale ale m. lingual propriu, intorc v6rful limbii in
sens dorsal, favorizdnd prehensiunea lichidelor; prin fibrele aborale trage limba
spre inainte, acfiondnd sinergic cu m. geniohioidian.
lndirect, mobilizarea limbii se realizeazd prin acliunea mugchilor hioidului gi
a muqchilor cervicali cu inse(ii mobile pe bazihioid qi pe cartilajul tiroid (v. miologia).
Mucoasa tinguali (Tunica mucosa linguae) invelegte tot organul, exceptdnd
marginea ventral[ a corpului limbii (fixatd la muqchii hioidului) 9i rdddcina limbii,
unde este prezentd numai pe fala dorsal6. Ea se continud cu mucoasa plangeului
cavitelii bucale, a vilului palatin, a faringelui qi a epiglotei. La trecerea de pe un
organ pe altul se formeazd: frAul limbii (Frenulum linguae), cunoscut gi ca stdlp
oral al limbii, recesele sublinguale (Recessus sublingualis), arcurile glosopalatine
(Arcus palatoglossus) sau stdlpii aborali ai limbii, fosele tonsilare (Fossa tonsillaris)
gi plicile glosoepiglotice (Plicae glossoepigloticae); aceste formaliuni au fost descrise
o datd cu conformalia limbii.
Structural, mucoasa linguald prezintd. un corion dens gi un epiteliu stratificat
pavimentos cu un grad diferit de cheratinizare. Grosimea gi aderenla mucoasei la
structurile subiacente diferd in funcfie de zon6. Pe fala dorsald a limbii, unde aceasta
ia contact direct cu alimentele este foarte groasd gi aderenti de aponewozalingaald,
iar pe felele laterale mucoasa este netedd qi ugor de izolat de stratul muscular.
Pe fafa dorsald gi pe marginile limbii mucoasa structureazd numeroase papile
(Papillae linguales), formaliuni proeminente, de forme diferite (fig. 34), care sunt
formate dintr-un ax conjunctiv central acoperit de epiteliu. Dupd firncfiile lor, papilele
se diferenliazd in: mecanice gi gustative.
Papilele mecanice sunt reprezentate de: papilele filiforme, conice gi lenticulare,
iar cele gustative de papilele fungiforme, valate (caliciforme) gi foliate.
Papilele filiftrme (Papillae filiformes), de formi conicd sau cilindrici, orientate
caudal, sunt cele mai numeroase, fiind rdspdndite uniform pe fala dorsalS a vArfului
gi a corpului timbii. Ele pot fi simple (la majoritatea speciilor) sau multicuspidate
(la feline gi mustelide). Mucoasa acestor papile prezintd un epiteliu al cirui grad de
cheratinizare diferd interspecific. La cal, porc, cdine gi iepure sunt slab cheratinizate
gi dau aspect catifelat limbii; la rumegdtoare gi la pisicd sunt puternic cheratinizate,
limba fiind asprd la pipiit.
Papilele conice (Papillae conicae) sunt asemdndtoare cu cele filiforme, dar
sunt mai groase gi mai inalte; au un grad diferit de cheratinizare,in funclie de
localizare. Lavacd qi la pisici sunt puternic cheratinizate, dispuse mai ales pe
vdrful limbii, unde sunt amestecate cu cele filiforme. La nivelul plicii sublinguale,
la rumegltoare papilele conice iau aspect odontoid, marcdnd deschiderile canalelor
glandei sublinguale polistomatice. La carnivore qi la porc, papilele conice sunt
necheratinizate gi orneazd fala dorsald a rdddcinii limbii.
Papilele lenticulare (Papillae lentiformes), dispuse pe fala dorsali a protube-
ranlei linguale la rumegitoare sunt scunde, de dimensiuni qi forme diferite, putemic
cornificate, acfiondnd ca pietrele de moari in procesul de masticalie qi rumegare.
Papilele fungrforme (Papillae fungiformes) au formd de ciupercd, fiind fixate
la mucoasi printr-un pedicul scurt. Sunt rdspdndite printre papilele filiforme pe corpul
9i vdrful limbii, fiind mai dese pe fala dorsald 9i pe margini.
Papilele valate (Papillae vallatae), denumite qi circumvalate sau calicifurme,
au dimensiuni mari gi sunt situate pe fala dorsald a limbii, rostral de arcurile
glosopalatine, de o parte gi alta a planului median. Ele au aspect fungiform gi sunt
inconjurate de un Sant circular (Sulcus papillae) addnc, circumscris la rdndul lui de
tn inel papilar (Vallum papillae). Nu proemind pe suprafata mucoasei. Pe laturile
papilei,. epiteliul mucoasei contine numerogi muguri gustativi. Num5rul papilelor
valatevaiazl interspecific: la cal, porc Ai iepure existi simetric pe fiecare parte cdte o
papild foarte mare, la carnivore 2-3,\a vacd 8-17 gi la oaie 18-24.
Papilele foliate (Papillaefoliatae), in numir de doud, sunt plasate simetric
pe marginile limbii, rostral de arcurile glosopalatine. Sunt alcdtuite dintr-un numSr
diferit de pliuri mucoase, denumite gifoi papilare, perpendiculare pe marginile limbii,
despdrtite intre ele pt'.n Santuri la nivelul c[rora mucoasa prezintd muguri gustativi.
La rumegdtoare aceste papile lipsesc, iar la carnivore sunt reduse.
in grosimea mucoasei gi a submucoasei rdddcinii limbii se gdseqte tonsila
lingald (Tonsilla lingualis), parte integrantd a inelului limfatic faringian. Ea este
reprezentatd, de lesut limforeticular care se poate prezenta difuz, organizatin noduli
limfatici solitari, sau sub formi de foliculi linguali.
Glandele linguale sunt diseminate in corionul mucoasei, in submucoasd gi
printre fibrele musculare ale limbii. Sunt mai numeroase pe ridlcina limbii, unde
au caracter mucos, dar se extind gi pe marginile acesteia, ca glande seroase. Canalele
lor se deschid in criptele foliculare sau independent, pe suprafata mucoasei. in jurul
papilelor valate gi foliate se gisesc glande gustative, exclusiv seroase; produsul lor
de secretie se varsd in qanturile papilare gi are un rol important in dizolvarea
substantelor sapide.
Vasele gi nervii limbii. Arterele limbii sunt reprezentate de numeroase ramuri
provenite din arterele linguale (colaterale ale trunchiurilor linguofaciale sau ale
arterelor carotide exteme). SAngele venos este recoltat de venele dorsale ale limbii,
afluente ale venelor maxilare qi de venele linguale profunde gi linguale ventrale,
afluente ale venelor faciale. Vasele limfatice sunt tributare limfonodurilor retrofarin-
giene.
Limba este inervatd motor de nervii hipoglogi, senzitiv, de nervii linguali 9i
glosofaringieri Si senzorial, de nervii coarda timpanului gi glosofaringieni.
3.4.3. Limba la mamiferele domestice -

La cal vdrful limbii este subfire, ldtit $i prezrntd pe fala dorsald un $anl median
ce se continud pe o micd distanld gi pe corp.
Mucoasa linguall are culoare rozd gi prezintd papile filiforme subliri, slab
comificate care dau limbii un aspect catifelat. Papilele fungiforme sunt rdspdndite
echidistant mai mult pe pi4ile laterale ale limbii. Papilele valate sau caliciforme, in
numdr de doui, cu diametrul de 6-7 mm, sunt situate simetric fali de planul median
la cca 3 cm distanld una de alta; uneori este prezenti o a treia papild care este mai
micd gi dispusi in plan median, caudal de primele. Papilele foliate sunt dezvoltate,
cu ganfuri transversale addnci, alcdtuind w organfoliat, cu o lungime de 2-2,5 cm,
situat pe pdrlile laterale ale limbii, in imediata apropiere a arcurilor glosopalatine
(fig. 36). Plica sublinguald, proeminentd, este ornatE de mici tuberculi pe care se
deschid canalele glandei sublinguale polistomatice (fig. 30).
1
7
i
3.'
-.u
Fig. 36. Limba de cal

a - Corpus linguae; b - Radix linguae; c - Apex linguae; d - Velum palatinum;
e - Epiglottis;f -Arcus palatoglossus; g-Arcus veli palatini; h - Tonsillapalatina,
i - Plica glossoepiglottica mediana;j - Frenulum linguael - Papillafoliata;
2 - Papillae valatae; 3 - Papillaefungiformes; 4 - Tonsilla lingualis
Mucoasa rdddcinii limbii prezintd numeroase gan{uri Ei proeminenle rotunjite

pe care se observd mici orificii. De fapt proeminentele sunt expresia dezvoltdrii
deosebite a lesutului limforeticular ce structureazd tonsila linguald, iar orificiile
reprezintd deschiderile criptelor tonsilare qi ale canalelor glandelor linguale. intre
rdddcina limbii gi baza epiglotei apare o puternicd cutd glosoepiglotici mediand
(fie.36).
Scheletul limbii este format dintr-un entoglos lung qi un sept fibros bine
dezvoltat; la caii betrani, pe fala dorsali a corpului se poate identifica cartilajul dorsal,
de dimensiuni diferite.
La vacl limba este foarte groasd, mai ales la nivelul corpului gi al rddicinii.
Vdrful, ascutit, lipsit de gan! median este legat de plangeul cavitilii bucale printr-un
frdu lat, dispus transversal, care ii conferd o mare mobilitate. Corpul limbii prezintd
cele trei fele distincte. Jumdtatea caudali a felei dorsale este ocupatd de o protuberanld
linguald (Torus linguae), foarte dezvoltatd, limitati rostral de o infunddturi in formi
de pdlnie, numitd fosa linguald (Fossa linguae) (frg. 37) in care, prin acliunea
furajelor grosiere, se produce adesea ulcerul lingual.
Mucoasa lingualS, adesea pigmentatd, prezintd numeroase papile filiforme qi
conice, cu vdrful orientat caudal; acestea sunt putemic cheratinizate, aspre la palpare.
La nivelul protuberanlei papilele apar de formd lenticulari, rotund6, sau ca niqte
mici tuberculi bonli, fiind eficiente in triturarea nutrefurilor.
Papilele fungiforme sunt mai numeroase pe po(iunea liberd a limbii gi in
special pe margini; prezintd muguri gustativi. Pe protuberanla lingual5, de o parte gi
alta a planului median se gdsesc cAte 8-17 papile valate, dispuse pe doud rdnduri.
Papilele foliate lipsesc (frg. 37).
Plica sublinguald, plasatd la extremitatea ventral5 a felei laterale, este omati
cu papile conice mari (odontoide) asemindtoare celor din vestibulul bucal (fig. 32).
Mucoasa rdddcinii limbii, lipsitd de papile, ugor cutat6, prezirfid numeroase
orificii mici (adesea nu se v[d cu ochiul liber) care rqrezinld deschiderile criptelor
foliculare gi ale glandelor linguale.
Entoglosul este scurt gi rotunjit, iar septul fibros, bine reprezentat.
La oaie gi capr[, comparativ cu vaca, limba are o mobilitate redusd, nefiind
utilizatd in prehensiune; prezintd o protuberanli mai redusi, limitatd rostral de o
fosd superficiald. Vdrful limbii este mai scurt, cu extremitatea mai rotunjitd gi prevlzut
pe fa(a dorsalS cu un $ant median superficial.
Frecvent, mucoasa linguald este pigmentatd. Papilele filiforme qi conice sunt
mult mai pulin cornificate. Papilele valate sunt mai numeroase (18-24 pe fiecare
parte) gi dispuse mai ordonat tr cadrul rdndurilor.
La porc limba este groasd qi este prevdzutd cu o proeminenld mediani alungitS,
careocupl fala dorsald a corpului gi se prelungegte rostral pAnd aproape de extremitatea
organului (fig. 38). VArful limbii este ogival gi prezintd pe fala ventrali, in plan
median, un cordon conjunctiv omologat cu lyssa de la carnivore.
o.
/
i;,
Fig. 37. Limba de vacd

(V Colofun, original)
a - Tbrus linguae (s. Protuberantia lingualis); a'- Fossa linguae; b - Apex linguae;
c - Radix linguae; c'- Plica glossoepiglottica mediana; d - Epiglottis; e - Sinus
tonsillaris; f - Velum palatinum; f'- Arcus palatoglossus; f" - Arcus veli palatini;
g - Papillae vallatae; h - Papillaefungiformes; i - Papillae conicae linguales;
j - Papillae conicae (odontoides) sublinguales
Mucoasa linguald, sublire, de culoare roz,prezintd, numeroase papile filiforme
necheratinizate rdspdndite pe v6rful gi corpul limbii. Papilele fungiforme abundd pe
fafa dorsald gi pe marginile laterale ale vArfului gi corpului limbii. Papilele valate, in
numlr de dou5, sunt mari, situate simetric, cdte una de o parte gi alta a planului
median. Papilele foliate au dimensiuni de 7-8 mm gi sunt plasate lateral fati de cele
caliciforme (fig. 38).
Pe fala dorsald a rldicinii limbii se gdsesc papile conice mari, orientate aboral,
cu epiteliu necheratinizat, care prezintd in axul lor conjunctiv numerogi noduli
limfatici, fiind denumite papile tonsilare (Papillae tonsillares). Acestea, impreuni
cu foliculii linguali diseminali (mai numerogi de o parte 9i alta a pliului glosoepiglotic),
formeazd tonsila linguali la aceastd specie (fig. 38).
La noul niscut se observa pe marginile limbii aga-numitele papile marginale
(Pap illae marginales).
80 ANATOMIAANIMALELOR DOMESIICE. VOL. II
\,
'\,
t . t.
$
l
t
I
I
Fig. 38. Limba de porc

a - Tbrus linguae; b - Apex linguae; c - Radix linguae; d - Epiglottis; e - Papillae
conicae tonsillares; f - Papilla foliata; g - Papillae valatae; h - Papillae
fungiformes
Glandele linguale sunt bine reprezentate, mai ales pe parfile laterale ale organului
gi in arcurile glosopalatine.
Entoglosul lipseqte, iar septul fibros este slab dezvoltat.
La ciine limba este mult turtitd in sens dorso-ventral, astfel cd marginile ei
devin ascutite, iar felele laterale privesc ventral. Fala dorsalS apare pland 9i este
parcursl de un gan! lingual addnc pe toatd intinderea pAnd in porliunea aboralS a
rdddcinii, unde se continul cu plica glosoepigloticd mediane (fig. 39)'
Varful limbii este foarte sublire, lat, cu marginile reunite intr-o curbi neregulatd.
Are o mare mobilitate, avdnd un important rol in prehensiunea lichidelor cdnd, prin
acfiunea combinatd a mugchilor intrinseci gi extrinseci, ia formi de linguritd. Pe fala
ventralS se palpeazd cu ugurinld un cordon fibros, fusiform, respectiv /yssa, denumit
popular "viermele turbdrii", dar fEri nici o legiturd cu aceastd boald.
Papilele filiforme qi conice sunt slab cheratinizate, limba avind aspect catifelat.
Papilele fungiforme sunt rdspdndite pe toatd fala dorsald 9i marginile limbii, cu
exceplia rddicinii. Papilele valate, in numSr de 3-5 pe fiecare parte formeazd doui
rdnduri divergente, care amintesc litera "V", cu deschidere oral5; cele dispuse caudal
sunt mai mari. Papilele foliate sunt reduse, ugor proeminente (fig. 39).
La nivelul bazei, limba prezintd papile conice mari, ctt vdrful bi- sau tricuspid
gi aplecate aboral, dar spre deosebire de porc sunt lipsite de noduli limfatici (fig. 39).
Tonsila linguald este structuratd numai din tesut limforeticular difi.z gi noduli limfatici
solitari plasafi in corionul adiacent epiteliului.
La noul nAscut, ca gi la purcel, se observi pe marginile limbii aga-numitele
papile marginale (Papillae marginales).
Entoglosul lipseqte, dar septul fibros este dezvoltat, prelungindu-se rostral cu
lyssa.
Fig. 39. Limba Sifaringele de cdine

a - Apex linguae; b - Corpus linguae; b'- Sulcus medianus linguae; c - Radix
linguae; e - Velum palatinum;f - Arcus palatoglo.r.ru.r,' g - Arcus veli palatini;
h - Arcus palatopharyngeus; k - Epiglottts; I - Cartilago corniculata; nt - Plica
aryepiglottica; n - Recessus piriformis; o - Limen pharyngoesophageum; p - Pars
nasalis pharyngis; r - Vestibulum esophagi; r'- Esophagusl - Papillae conicae;
2-Papillaefungiformes; 3-Papillaevallatae;4-Papillafoliata; 5-Tbnsillapalatina
La pisic[, comparativ cu cAinele, limba este mai lati, cu v6rful rotunjit 9i cu
ganlul dorsal mai superficial (fig. 40).
Pe corpul, dar mai ales pe vdrful limbii, papilele filiforme sunt amestecate cu
papilele conice, ambele categorii de papile fiind puternic cheratinizate; acest lucru
conferd limbii un aspect de "perie de sdrm6", de care animalul se serve$te pentru a
desprinde prin lingere carnea de pe oase gi pentru a-gi curdti gi ordona inveligul pilos,
Pe rdddcina limbii papilele conice sunt mai fine gi necheratinizate. Papilele
valate sunt asemdnltoare ca numdr 9i dispozitie cu cele de la cdine, iar cele foliate
sunt abia perceptibile (fig. a0).
>2
Fig. 40. Limba Si faringele de pisicd

(dupd R. Nickel qi colab.)
a -Apex linguae; b - Corpus linguae; c - Radix linguae; e - Velumpalatinum;
f - Arcus palatoglossus; g - Arcus veli palatini; h - Arcus palatopharyngeus;
k - Epiglottis; I - Cartilago arytenoidea; m - Plica aryepiglottica; n - Recessus
pirifurmis; o - Limen pharyngoesophageum; p - Pars nasalis pharyngis;
I - Papillae conicae; 2 - Papillaefungiformes; 3 - Papillae vallatae;
6 - Tbnsilla palatina; I - Tonsilla paraepiglottica
11
t9-,.
,.2
Fig. 41. Limba Si planseul cavitdyii bucale la iepure

(V! Colofun, original)
1 - Apex linguae; 2 - Corpus et torus linguae; 3 - Radix linguae; 4 - Tonsilla
palatina; 5 - Epiglottis; 6 - Esophagus; 7 - Trachea; 8 - Aditus laryngis;
9 - Papillae vallatae; l0 - Papillaefoliatae; Il
- Frenulum linguae; l2 - Torus
sublingualis; l3 - Dentes incisivi; l4 - Foramen retroalveolare
La iepure, limba este in general groas[, avdnd portiunea liberd mai scurtd
decat la camivore, iar corpul qi baza masive. vdrful limbii este parcurs de un ganf
superficial, iar pe fala dorsald a corpului se gdsegte o proeminenli ovald, scundd, cu
mucoasa ingrogatd, de culoare albicioasd.
Mucoasa lingualr, find, de culoare roz, este prevdnttd, cu papile filiforme slab
cheratinizate gi numeroase papile fungiforme. Papilele valate, in numir de doud, sunt
dispuse la fel ca la cal qi porc. Papilele foliate proemind sub forma unor suprafefe
eliptice, de 0,5-0,7 cm. (fig. 4l).
Pe rdddcina limbii nu se gisesc papile, iar tesutul limforeticular este redus.
3.5. Dinfii (Denfes)

(Fig. 42-561
3.5.1. Generalititi
Dinlii sunt organe dure, situate in cavitatea bucald, care servesc la prehensiunea
gi fErdmilarea alimentelor in timpul masticaliei; totalitatea lor formeazl dentifia
(dantura, dentaf ia) caracteristicd fi ecdrei specii.
Studiul dintilor are o importan![ deosebiti pentru anatomia comparativi,
zoologie, paleontologie, determinarea vArstei animalului gi mai ales in medicina
veterinarE.
Mamiferele domestice prezintd dinfii propriu-ziEi, care au o structuri qi un
mod de formare propriu gnatostomienilor; au origine embriologici dubld (ectodermici
gi mezodermicd) qi sunt implantafi in alveolele dentare ale oaselor: incisiv, maxilar
9i mandibuli. Ei se diferenliazd de odontoizi, formatiuni cornoase cu aspect de dinli
situate in cavitatea bucall la unele specii, care au o provenienld strict epidermica.
Astfel de "dinti" cornogi se intdlnesc la ciclostomi, amfibieni, ciprinoizi (ca ptdci
masticatoare), la balene ca fanoane sau la palmipede ca lamile transversale pe
marginile valvelor ciocului.
Din ingiruirea dinlilor pe oasele incisive gi maxilare rezultd arcada dentarl
superioarl (Arcus dentalis superior), iar din succesiunea lor pe mandibule, arcada
dentarl inferioarl (Arcus dentalis inferior); ambele arcade au aspect de curbe
parabolice deschise caudal. Animalele care au cele doui arcade la fel de largi se
numesc izognate; in acest caz dintii inferiori qi superiori vin in contact prin toati
fala masticatoare. in cazul c0nd au arcada inferioara mai ingustd, animalele sunt
ani z o gna t e sau h e t e ro gnat e.
Dacd numdrul de dinli de pe arcada superioari este egal cu cel de pe arcada
inferioard, denllt!! este izognatd; in cazul in care numdrul dinlilor diferd, dentitia
este anizognatd (fig. 42,43).
Spre deosebire de vertebratele inferioare (pegti, reptile) care au dentilie izodontd,
adicd formatd din dinti asemindtori, mamiferele domestice at dentitie hekrodontd,
alcituitl din dinli diferenfia{i in
general dupd rolul lor, in patru caiegoii: incisivi,
canini, premolari gi molari.
1:i.
Fig. 42. Semiarcadele dentare la porc.

IyI j - Dentes incisivi; C - Dens caninus; PrPt - Dentes premolares;
MrMt - Dentes molares
Pe fiecare semiarcadd, la majoritatea speciilor, datoritd alungirii botului, intre

incisivul lituraq gi primul premolar se gisegte un interval liber, de lungime variabild,
rttmit spaliu interdentar (Diastema) sau bard; la carnivore gi porc acesta este intrerupt
de canin.
in decursul vietii, mamiferele domestice prezintd doul dentilii: temporard
(de lapte, de tinerele),gi definitivd (de maturitate), incadrdndu-se ta categoria animalelor
difiodonte. Existi qi animale cu mai multe generalii de din1i, numite polifiodonte
(vertebratele inferioare), precum gi animale monofiodnote, ct o singuri dentilie (ex:
iepurele, cetaceele).
Dentifia temporari cuprinde dnlii caduci (Dentes decidu), iar cea definitivi
pe cei permanenti (Dentes permanentes). O parte din dinlii permanenti sunt
reprezentali, evident, de cei care inlocuiesc dinlii caduci, numigi dinli de succesiune
(Dentes succedentes), iar alli dinli apar numai in dentilia definitivd.
in general, dinlii incisivi, canini qi premolari srnt difizari, adicd prezintd doud
generalii, caduci gi permanenli, pe cAnd molarii swfi monofizari, nefrind precedali
de omologi caduci. in timpul evolufiei filogenetice, unii dinli difizari au devenit
monofizari (ex: caninii la cal, primul premolar la carnivore qi porc)'
in zoologie felul gi locul diniilor se reprezintd schematic prin formula dentarl,
un sistem fraclional in care la numdritor se indicd numf,rul dinlilor de pe arcada
superioard gi la numitor cel de pe arcada inferioarS; inilialele tipurilor de dinli sunt
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dtgesforlus) 85
scrise cu litere mari pentru dentilia definitivi qi cu litere mici pentru cea temporari
Formula dentard poate fi unilaterald, cdnd se referl la jumdtatea arcadelor dentare
Si bilaterald, cAnd se iau in consideralie arcadele intregi.
I3
Fig. 43. Semiarcadele dentare la vacd. Dentifie

IyI j - Dentes incisivi; C - Dens caninus (modificat); PrPa - Dentes premolares;
MrMt - Dentes molares
Se admite cd dentifia definitivl tipici qi primitivi la mamifere cuprinde 44

dinfi, din care: 12 incisivi (1),4 canini (C),16 premolari (P) li 12 molari (IuI);in
dentilia temporard lipsesc dinlii molari. Formula unilaterald pentru dentitia definitivd
3147314 i=i, p=Z-
este: .I =;t C==r, ,=2, M -7-,iar pentruceatemporatd:
"=1;
in procesul evolutiv, la unele mamifere num[ru] dinlilor a crescut, la altele s-a
redus. Astfel: la delfin numdrul din(ilor a crescut semnificativ, dar toli sunt uniformi
(izodon!i); la ornitorinc au dispSrut la adult, dar sunt prezenli in primele faze ale
ontogenezei; la rumegdtoare lipsesc incisivii superiori, caninii gi primii premolari;
la cal lipsesc de reguli primii premolari; la carnivore se reduce num[ru] molarilor.
Modificdrile privind numErul dinlilor sunt oglindite in formula dentard
caracteristicd fi ecdrei specii.
3.5.2. Gonformatia d intilor

Morfologia dintilor diferi foarte mult, fiind in strdns6 corelatie cu regimul
alimentar al speciei (camivor, omnivor sau ierbivor), precum gi cu functia lor specificd
in cadrul dentitiei (sectionarea, sfAgierea sau triturarea hranei). Se deosebesc doul
categorii de molari dupd prezenta sau absenfa gdtului dintelui. Dintele brachiodont
prezintd' coroana, gdt Si rdddcina. Termenul este aplicat atAt la incisivi, cdt gi la
molarii de carnasiere (molari de tip tuberculosectorial) gi de porc (molari de tip
bunodont). Molarii de tip hypsodont nu preztntd gdt, in schimb prezintd un infundibul,
o evaginare a smallului pe suprafata ocluzali (de contact cu dintele de pe arcada
opusd). Termenul este aplicat la molarii de cal (molari de tip lophodont cu creste
-
pe suprafata ocluzali) gi la rumegdtoare (molari de tip selenodont
- de formd
semilunard pe secliune transversald).
Forma debazd, este caracteristicd, dintelui simplu (haplodont), care este alcdtuit
dintr-o coroand conicd, un gdt gi o rdddcind unicd; interiorul dintelui este ocupat
de cavitatea pulpard nedivizatd (frg. 44).
in procesul evolutiv au luat na$tere dinlii compusi (plexodonli), cu coroane
masive, ridlcini cu mai multe brale gi cavitatea pulpard diverticulati (fig. 45). Teoriile
privind dezvoltarea dintilor compugi sustin cd acegtia provin fie din diferentierea
progresivd a dintilor simpli, fie din fuzionarea lor.
--C
3
C,
4
R-
5
o
b
c
Fig. 44. Canin de cdine - dinte simplu brahiodont
a - Canin caduc, aspect exterior; b - Canin caduc, sectiune sagitald; c - Canin
permanent, sectiune sagitald; C - Coroana,. C" - GAtul,- R- Rdddcina I - Smalt,
2 - Dentina; 3 - Cement; 4 - Cavitatea dentard; 5 - Orificiut apical
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgeslorlus) 87
-,c\
" Co'
R 4
a b c5
Fig. Premolar de ciline - dinte compus brahiodont, tuberculosectorial
45.
a - Fala vestibulard; b - Fala linguald; c - Sectiune sagitald; C - Coroana;
Co- Gdtul (colul); R-Rdddcina; I - Sma$ul; 2 - Dentina; 3 - Cementul;
4 - Cavitatea dintelui (pulpard); 5 - Orificiul apical
Fig, 46. Molar superior de cal - dinte compus hipsodont de tip lophodont, cu
pliuri de small Ei doud infundibule
A - Fala masticatoare (ocluzald); B - Secliune sagitald; C - Fala vestibulard
(bucald); I - Canalul radicular; l'- Cavitatea coronard in care se depun straturi
de dentind secundard; 2 - Infundibul dentar plin cu cement; 3 - Cement periferic
si fn pliurile de smal!; 4 - Small periferic; 4'- Pliu de smaly; 5 - Proeminente in
formd de coloane care tncadreazd Sanlurile; 6 - Dentina primard
Coroana dintelui (Corona dentis) poate fi definitl din doud puncte de vedere:
ca portiunea lui liberd, vizibild in cavitatea bucalS, numitl coroana ctinicd (Corona
clinica) sau ca porfiunea acoperitd cu smal!, respectiv coroana anatomicd.
CAnd smaltul acoperd numai porliunea liberd a dintelui, coroana clinicd se
confundd practic cu cea anatomicd; este cazul dintilor brachiodonfi, cu coroand
scurtl gi cre$tere rapidd (ex: dentitia la carnivore).
CAnd smallul inainteazd in portiunea inchisl in alveolS qi o acoperi partial
sau total, coroana anatomicd este lungd gi dinlii se numesc hipsodonli. Cregterea
acestor dinli este prelungitd, fiind impinqi in cavitatea bucald pe mdsura tocirii lor.
Dacd portiunea intraalveolard este partial acoperitd de smalt, cre$terea este limitatd
in timp (ex: molarii la cal gi rumegitoare) (fig. aq; dacd intreg dintele este acoperit
de smalt, acesta cregte toatd viata, fiind considerat aradicular (ex: incisivii mari la
iepure, caninii la vier) (ftg. a7).
Fig. 47. secyiune sagitald printr-un canin permanent de vier - dinte simplu,
ca cre;tere permanentd (aradicular)
I - Dentind; 2 - SmaQ; 3 - Cement; 4 - Cavitatea pulpard; 5 - Orificiul apical
Coroana clinicd, abordabild la examinarea curentd a dintelui, prezinti: o fald
vestibulard (Facies vestibularis), orientatd spre vestibulul bucal, o fald ltnguald
(Facies lingualis), orientatd spre marginile limbii, ofald ocluzald (Facies oclusalis
s. Facies masticatoria), orientatr spre arcada dentard opusi qi dotd,fele de contact
(Facies contactus) in raport cu dintele vecin. Fata de contact orientat6 rostral se
nume$te mesiald (Facies mesialis), iar cea orientatd aboral se numegte distald
(Facies distalis).
Gitul dintelui (Cervix dentis s. Collum dentis) este portiunea intermediard
situatd htre coroand gi r5ddcinS, fiind acoperitd in general de gingie; la dinlii hipsodonli
este slab conturat sau lipsegte.
Ridicina dintelui (Radix dentis) priviti ca portiune a dintelui cuprinsd in
alveola dentard reprezinti rdddcina clinicd (Radix clinica), iar ca porliune acoperitd
de cement rdddcina anatomicd. Proporlional cu dimensiunile coroanei anatomice,
riddcina anatomica este lungd la dinlii brahiodonti gi scurtd sau absentd la dinlii
hipsodonfi.
La dinlii simpli rdddcina are formi conicd sau cilindroidd, mai mult sau mai
pulin aplatizatd, terminatd cu un vdrf (Apex radicis) perforat de w, orificiu (Foramen
apicis dentis) (fig.44).ln cazul dinlilor compuqi, fiecare braf radicular este prevSzut
cu un vdrfperforat de un orificiu (fig. 45,46).
Fig. 48. Schema structurii dintelui Si a parodonfiului - secyiune printr-un incisiv

permanent de cal
I - Dentina; 2 - Cementul; 2'- Depozit de cement in infundibul; 3 - Smallul
periferic; 4 - Iffindibulul de smalt (misuna); 5 - Lig. alveolo-dentar (periodontul);
6 - Cavitatea dintelui cu pulpa dentard; 6'- Pediculul vasculo-nervos al dintelui;
7 - Osul alveolar; 7'- Periostul; B - Gingia; 8' - Bureletul gingival
Cavitatea dentari (Cavum dentis s. Cavum pulpare) este circumscrisd de

dentini qi adSpostegte pulpa dentard. Ea prezirrtd o po(iune mai spatioasS, corespun-
zdtoare coroanei (Cavum coronare dentis), care se continul la nivelul rlddcinii cu o
porliune mai ingustl (Canalis radicis dentis) proprie fiecdrui bral radicular; la nivelul
orihciului radicular vasele gi nervii dintelui intri in cavitatea dentar6, distribuindu-se
pulpei dentare (fig. a8).
in cadrul arcadei dentare fiecare categorie de dinti prezintd caractere comune,
dar gi diferente intre specii.
Incisivii (Dentes incisivi) sunt dinli simpli, in general difizai, plasali in partea
rostrald a arcadelor dentare, fiind fixa1i in procesele alveolare ale oaselor incisive
(cei superiori) 9i ale po(iunilor incisive ale celor doud mandibule (cei inferiori). La
cal, porc gi carnivore sunt in numlr de 3 pe fiecare semiarcadi, fiind denumili gi
numerotali, in sens medio-lateral: cleSti (I), mijlocari (Iz) qi ldturasi (\).
E
A
/. I
.a
A BI
Fig. 49. Dinyii incisivi de cal

A - Dentes incisivi decidui superiores; A'- Dentes incisivi decidui inferiores;
B - Dentes incisivi permanentes superiores; B'- Dentes incisivi permanentes
inferiores
La rumegitoare incisivii superiori lipsesc, fiind inlocuili de bureletul incisiv
(Pulvinus dentalis), o ingrogare exageratS, de formi semilunard a mucoasei; incisivilor
inferiori li se aliturl caninii foarte modificali, care flancheazdlateral incisivul al
treilea. La iepure, pe fiecare semiarcadi superioari se gisesc doi incisivi de mdrimi
diferite, cel mic fiind plasat in spatele celui mai mare; pe semiarcada inferioard se
giseqte un singur incisiv mare.
Conformatia incisivilor este adaptatd pentru sectionarea hranei. Coroana,
aplatizatd in sens oro-aboral, are formd de daltd (la cal, porc), de lop6licd (la rume-
gdtoare), sau de crin (la camivore) (frg. 49,53,54,55). La majoritatea speciilor fala
masticatoare a incisivilor este transformatl in margine (Margo incisalis), felele de
contact sunt inguste, fala vestibulard apare convexl gi este orientatl spre buze,
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesfonrls) 91
numindu-se fala labiald (Facies labialis). GAtul incisivilor este in general evident,
mai ales la cei deciduali, iar rddicina este unicd, conic6. Morfologia diferiti a inci-
sivilor poate marca uneori dimorfismul sexual (ex: dezvoltarea fildegilor la proboscieni).
,ffi
a
10
1Z
@
1+
@
20 w
W
Fig. Modificarea aspectului felei masticatoare a unui incisiv de cal

50.
in funcgie de gradul de tocire
a - Iffindibulul de small; b - Smaly periferic; c - Cement; d - Dentina; e - Cavitatea
pulpard; e'- OriJiciul apical; 21/2; 8; 10; 12; 14; 20 - Vdrsta in ani a animalului
Caninii (Dentes canini), specializali pentru sfhgierea hranei, sunt dinli simpli
gi, cu unele excepfii, difizari. Au coroana conicd, recurbatd gi rlddcina addncd,
putemic ancoratd in prima alveold dentari a maxilarului gi, respectiv, a porliunii
molare a mandibulei, in spafiul interdentar (fi5. 52 A). Pozilia caninilor in spaliul
interdentar cre$te eficienfa mugcdturii la carnivore.
La carnivore gi la porc se gisesc constant patru canini, cdte unul pe fiecare
semiarcadS; la rumegdtoare lipsesc pe arcada superioari, iar pe cea inferioar6 iau
aspectul incisivilor gi se aliturd acestora; la iepure lipsesc pe ambele arcade, iar la
ecvine se gdsesc de reguli numai la masculi; uneori pot fi observali si la femele.
La unele specii dezvoltarea deosebiti a caninilor (ex: la vier) sau numai
prezenta acestora (ex: canini superiori la cerb) marcheazl dimorfismul sexual.
Molarii (miselele), implrfili in premolari (Dentes premolares) 9i molari
propriu-zigi (Dentes molares) formeazd dentilia jugald. Sunt dinli voluminogi,
compugi, infipli ?n alveolele dentare ale maxilarelor gi ale porliunilor molare ale
mandibulelor.
Premolarii sunt, cu unele excepfii, din(i difizai, apdrdnd atdt ca dinli caduci,
cAt gi ca dinli de succesiune; ca numirpremolarii variazd astfel: patrupe fiecare
semiarcadd la cdine gi la porc, trei pe fiecare semiarcadd la rumegdtoare gi cal, trei
pe semiarcada superioard gi doi pe cea inferioar6 la pisici gi iepure.
A B
,|
Fig. 51. Conformalia molarului I superior (A) qi inferior (B) de cal

a - Facies vestibularis (s. buccalis); b - Facies oclusalis (s. masticatoria);
I - Infundibulum dentis; 2 - Plica enameli
Molarii propriu-ziSi sunt dinli monofizari distribuili cAte trei pe fiecare semi-
arcadd la toate mamiferele domestice, exceptdnd cAinele, la care numdrul lor s-a
redus pe semiarcada superioari la doi, gi pisica, care prezintd pe ambele semiarcade
cAte un singur molar.
Caracterele morfologice ale premolarilor Ei molarilor sunt in corelatie cu
capacitatea lor de a frrdmila alimentele gi cu marea fo4d dezvoltatd de muqchii
masticatori. Au coroane clinice scurte, putemice, de formi cubici sau paralelipipedicd,
cu fala ocluzald intins6, neregulatd qi rdddcini multiple.
DupE aspectul felei masticatoare (ocluzale), in strdnsd corelafie cu regimul
alimentar, majoritatea dinlilor jugali la mamiferele domestice se incadreazS in patru
tipuri principale: bunodont, secodont, selenodont gi lofodont.
Dinlii bunodonli prezintd fala masticatoare omatd cu reliefuri in formd de
tuberculi relativ scunzi qi rotunjili acoperili de un strat gros de smal1. in acest tip se
incadreazito{i premolarii 9i molarii de porc, precum 9i molarii de camivore (fig. 52 B).
a 4,
4
-t-
e{-
I 3
4
3
i
J
z
(
I ?
!
.t' t
ABc
Fig. 52. Arcada dentard superioard la cdine (A)' porc (B) Si vacd (C)
a - Ldlimea maximd; I - Dentes incisivi; 2 - Dentes canini;
3 - Dentes premolares; 4 - Dentes molares
La dinyii secodonli tuberculii sunt inalli, aplatizali lateral, unili prin creste
longitudinale tdioase. Tipic secodonli sunt premolarii la carnivore (frg. 45,52 A).
Dtnlii selenodonli prezntl pe fata masticatoare creste de small (Crista enameli)
care, impreund cu dentina gi cementul, formeazd desene cu aspect semilunar care
apar odati cu tocirea dinfilor (fig. 52 C). La acest tip de dinli smalgul de pe felele
vestibulard gi lingualS formeazd pliuri (Plica enameli) cu contur neregulat, iar cel
de pe fala ocluzali se infundd in dentind sub formd de cupe addnci (Infundibulum
dentis), cu contur aproximativ semilunar. At0t in pliuri c6t qi in infundibulele de
small se glseqte cement.
Pe fala masticatoare (ocluzald), la dintele virgin, smalpl care acoperd dentina
se continud cu cel periferic qi cu cel infundibular; prin tocirea dintelui, smallul care
acoperi dentina dispare, iar pliurile gi conturul infundibulelor apar sub formd de
creste de smaly. Astfel, pe fala masticatoare apar toate componentele dure din structura
dintelui: smalpl, sub formi de creste, dentina, intre creste, gi cementul, in interiorul
pliurilor gi al infundibulelor de smal!. in esenli, conturul infundibulelor determini
formarea desenelor de aspect semilunar, la care participa toate componentele (fig.
46, 51,52 C).
in tipul selenodont se incadreazi majoritatea dinfilor jugali (pranolari 9i molari)

la rumegdtoare, precum gi premolarii gi molarii superiori la cal.
Dinlii lofodonli prezintd creste de smalt inguste, dispuse transversal pe fala
masticatoare. Crestele iau naqtere prin tocirea din{ilor gi corespund pliurilor de smal!
de pe felele lingualS gi vestibulard care p5trund adAnc in dentind, d6nd impresia ci
impart dintele in doud jumdtn{i. Tipic lofodonti sunt premolarii gi molarii de iepure
(fig.28, 56).
Premolarii gi molarii inferiori de cal prezintd caractere intermediare intre tipul
selenodont qi cel lofodont. Acegtia nu prezintl infundibule de smalt, iar pliurile sunt
foarte addnci gi sinuoase. Prin tocire, pe fala masticatoare a dintelui apar desene
complicate, unele dintre ele avdnd contur semilunar (fig. 51).
3.5.3. Structura dinlilor

Dinlii au in structura lor componente dure, reprezentate de: dentind, small gi
cement gi o componenti moale; pulpa dentar6, bogat vascularizatl gi inervatd (fig. 48).
Dentina (Dentinum s. Substantia eburnea), de culoare ocru-alburiu, este
substanla debazd din care este format dintele (at6t coroana, cdt gi r6ddcina), repre-
zentAnd aproximativ 80 % din volumul sdu; dd forma dintelui gi delimiteazAla interior
cavitatea dentard.
in structura dentinei intrd o matrice organicd calcificatd, lipsitd de celule, dar
cu numeroase fibre de colagen, strdbdtute de numeroase canalicule dentinale in care
se gdsesc prelungirile citoplasmatice ale odontoblaslelor (celule dispuse la periferia
pulpei dentare, responsabile de producerea dentinei). Ih unete cazwi canalele dentinale
ajrurg p6nd la small sau cement. Dentina este elaboratd pe toatd durata vielii dintelui,
deosebind o dentind primard, formatd inainte de erupfia dintelui gi o dentind
secundard, formatd mai tdrziu. Dentina primard este dispusi periferic, iar cea
secundard, formati din straturi succesive, are culoare mai inchisi gi este plasati
lAngd pulpa dentarS; prin adilionare de dentini secundard camera pulpari la majoritatea
dinlilor se micgoreazi continuu pAnd la disparitie. Existd Si o dentind reactionald,
elaboratd in planul unei leziuni dentare.
Smalful (Enamelum s. Substantia adamantirza), substanfd de culoare albd,
acoperd dentina la nivelul coroanei anatomice a dintelui. Grosimea stratului de small
variazd in raport cu unele zone coronare: este mai gros la nivelul proeminenlelor gi
mai sublire la nivelul excava{iilor.
Smallul este cea mai durd substanld din organism. El protejeazd dintele
impotriva agentilor fizici sau chimici qi rezistd la abraziunea determinatd de masticatie.
Se uzeazd numai prin frecarea cu dintii antagonigti, dar nu regenereazd.
Structural, smalgul este un tesut acelular format din doud componente: prismele
de small qi substanta interprismaticd; ambele structuri au in compozitialor chimicl
o matrice in care se depun substanfe minerale sub formi de microcristale.
Cementul (Cementum) este o substantd densd, matd, de culoare gri-gilbuie.
La dinlii brachiodonti acoper[ dentina la nivelul rddlcinii anatomice. La din]ii
hipsodonli stratul de cement se extinde gi peste smal1, acoperind astfel intreg dintele;
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dtgestorlus) 95
este mai gros lanivelul ridicinii anatomice gi in pliurile de smal!, iar in infundibule
(cdnd acestea existd) formeazd depozite.
Cementul contribuie la fixarea dintelui in alveola dentarS, fiind abordat de
fibrele penetrante ale periodontului. Mai moale decit dentina, cementul are o
structurd asemdndtoare cu cea a osului; este format dintr-o substanld fundamental5
calcificatd in care se gdsesc puline elemente celulare denumite cementocite addpostite
in cdm[ru{e denumite cementoplaste.
Rolul principal al cementului este de a contribui la fixarea dintelui in alveol[,
fiind abordat de fibrele penetrante ale periodontului.
Pulpa dentari (Pulpa dentis) umple cavitatea dentard sub forma unui fesut
de aspect gelatinos, bogat vasculaizat gi inervat. Componenta sa conjunctivi are un
pronunfat caracter embrionar, fiind structuratd dintr-o substanld fundamentald hialinl
in care se gdsesc fibre (mai ales de reticulind) gi numeroase celule. La periferia pulpei
dentare sunt dispuse celulele specializate, elaboratoare de dentini, numite odontoblaste.
Paralel cu procesele de imbltranire, pulpa se atrofiazd, odontoblastele degenereazi
qi vitalitatea dinlilor diminueazi progresiv.
Vascularizalb arteriald a dinlilor de pe arcada superioari este asigurati de
ramuri din arterele infraorbitale , rar a celor de pe arcada inferioari, de ramuri din
arterele alveolomandibulare. Venele sunt satelite arterelor, iar vasele limfatice slr.rt
tributare limfonodurilor retrofaringiene, cervicale profunde gi mandibulare.
Inervatia dinlilor este senzitivd. prin ramuri din nervii infraorbitali gi, respectiv,
alveolomandibulari.
3.5.4. Aparatul de suslinere gi fixare a dintelui

Din punct de vedere funclional, dintele nu poate fi privit separat de complexul
formaliunilor inconjur[toare, care constituie aparatul sdu de sustinere Si fixare,
numit qi . Din acest aparat fac parte: cementul, procesul alveolar, periodontul 9i
gingia (fig. a8).
Cementul (Cementum), din punct de vedere funcfional aparline , deqi
morfologic este descris la structura dintelui.
Procesele alveolare conlin gi susfin alveolele dentare. Osul alveolar este
alcdtuit din doui lame de os compact intre care se gdsegte un strat de os spongios.
Compacta internd, reprezentati de peretele alveolei, este subfire gi neregulatd
datorite inse(iei ligamentului alveolodentar. Compacta exteml, groasi 9i netedS,
este acoperiti de gingie.
Osul alveolar are o nure plasticitate, manifestatd printr-un proces de remaniere
determinat de cregterea fElcilor, eruplia dinlilor, diferitele solicitlri funclionale etc.
Periodontul (Periodontium) satt ligamentul alveolodentar suspendd dintele
in alveoli constituind principalul sdu mijloc de fixare (v. gomfoza). El ocupi spafiul
ingust dintre alveoli qi rddlcina dintelui, numit spaliul periodontaL Ligamentul
alveolodentar este format din fascicule puternice de fibre colagene care se implanteazd
in osul alveolar qi cement. Majoritatea acestor fibre sunt orientate oblic, descendent
spre v6rful riddcinii (frg. 48).
96 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE, VOL. II
Gingia (Gingiva) reprezintd o modificare adaptivi a mucoasei bucale in vederea

fix6rii dintelui. Ea acoperd peretele extem al procesului alveolar, iar la nivelul dintelui
formeazd wr burelet gtngival anular (inel gingival) care aderl intim la g6tul acestuia.
ln spatiile dintre alveole, gingia este mai inaltd gi mai groasi, structurind papilele
gin givql e (P ap i I I ae gi n gival es) .
In structura gingiei intrd un epiteliu pavimentos stratificat qi un corion dens,

aglandular, bogat in fibre conjunctive care aderi la periost.
3.5.5. Dezvoltarea dinlilor gi a parodontiutui

Dezvoltarea dinlilor este rezultatul participdrii a doud primordii, urul epitelial
gi celilalt mezenchimal (v. histologia).
in timpul vielii embrionare, pe marginile viitoarelor fdlci, epiteliul gingival
prolifereazd qi di nagtere unei creste in formi de potcoavd, numitd lama dentard,
care se infundi in mezenchimul subiacent. Din aceastd laml se dezvoltd elementele
primordiale epiteliale atAt ale dinlilor caduci, cdt gi cele ale dintilor permanenli. Inilial,
primordiul epitelial este reprezentat de o aglomeratie celulard cu aspect globulos,
legatd printr-un pedicul de lama dentard.
Mezenchimul adiacent prolifereazl, devine mai dens gi se invagineazd in masa
celulelor epiteliale, formdnd primordiul mezenchimal. Noua structuri se nume$te
rnugur dentar gi are formi de clopot; celulele mezenchimale ocupd partea centrali,
formdnd papila dentara, iar celulele epiteliale se dispun periferic, in formd de arc
de cerc.
Prin resorblia pediculului, mugurele dentar igi pierde leg[tura cu lama dentard,
se inconjoar[ de o teacd conjunctiv5, numitd sac dentar gi se transformdinfolicul
dentar.
La periferia papilei dentare, unele celule mezenchimale se diferentiazi in
odontoblaste, celule specia[izate care elaboreazd dentin4 ordonate intr-un singur
strat. Din restul mezenchimului papilar ia nagterepzlpa dentard. Celulele epiteliale
structureazd organul odamantin. Ele se dispun pe trei straturi, din care cel intem,
adiacent papilei este format din adamantoblaste, celule specializate care elaboreazd
smallul.
Din sacul dentar se diferentiazl cementul qi ligamentul alveolodentar. Cementul
ia nagtere din porliunea profundd a sacului dentar, adiacentd dentinei, iar periodontiul
din cea externd.
Dezvoltarea osului alveolar este inifial independentd de primordiile dentare.
Numai odatd cu dezvoltarea fElcilor mugurii dentari sunt inclugi in alveolele osoase.
Pe de alti parte, dezvoltarea completd a alveolelor se realizeazd numai dupi erupfia
dentari, deoarece insuqi dintele in eruptie determind modelarea peretelui alveolar.
in dezvoltarea dintelui, formarei.coroanei precede pe cea a ridicinii. Dezvol-
tarea tesuturilor dure din structura dintelui are loc intr-o ordine bine stabilitd, care
poate fi rezumatd in urmdtoarele etape: formarea dentinei coronare, formarea
smaltului, formarea dentinei radiculare gi formarea cementului.
3.5.6. Erup!ia, cregterea 9i inlocuirea dintilor

Erupfia gi cregterea dinfilor sunt procese fiziologice, soldate cu aparilia
dinlilor in cavitatea bucald.
In timpul dezvoltdrii, dintele creqte in doud directii opuse, adicd spre osul in
care se va fixa prin intermediul riddcinii gi spre gingie, din care va erupe. Odat6 cu
creqterea, in planul respectiv osul se resoarbe treptat, formdndu-se alveola dentard,
care se amplificd treptat. Distrugerea tesuturilor moi, pe care dintii le stribat, se
realizeazd prin enzime desmolitice; in final se resoarbe gi gingia, calota smallului
devenind vizibili.
Dacd dinlii ies din sacul dentar inainte ca acesta sd inceapl formarea cementului,
coroana lor va fi acoperiti numai de smal!, a$a cum este cazul dinlilor brachiodonli.
Dinlii cu depuneri de cement pe coroanl erup dupd ce sacul dentar a devenit
functional, a$a cum este cazul dinlilor hipselodonfi.
In momentul erupliei, dezvoltarea pd4ilor profunde ale dinlilor nu inceteazd.
Se depun noi straturi de dentind, dintele se alungegte, iar cavitatea lui se reduce.
Practic, cregterea dintelui inceteazd o datd cu definitivarea r[ddcinii.
Cregterea dintelui adopti modele diferite corelate cu comportamentul organului
adamantin.
La dinlii brachiodonli, organul adamantin funcfioneazd pe o perioadd scurti,
formAndu-se o coroani scundd; rdddcina se formeazd de timpuriu gi se definitiveazd
repede. Cregterea dintelui este rapidd gi inceteazi o datd cu inceputul uzurii lui;
coroana se scurteazd pe misura tocirii.
La dinlii hipselodonli cu cregtere continud, organul adamantin persistd toati
viata animalului ca un inel secretor la extremitatea lor proximald. Pe misura adiliondrii
de dentin5, aceasta se acoperd de smal!, dintele fiind, practic, lipsit de riddcini
(aradicular). Cea mai mare parte a coroanei anatomice este situatd in alveola dentard
qi este expusd pe mdsurd ce dintele se tocegte.
La dinlii hipselodonti cu cregtere prelungiti dar limitatd in timp, organul
adamantin igi pSstreazd caracterul secretor o perioadd lungi. Coroana anatomicd se
alungegte considerabil inaintea aparitiei ridlcinii, care se definitiveazd tardiv; ea
este impinsd in cavitatea bucald pe m[surd ce rddlcina cregte gi coroana clinici se
toce$te. O perioadi de timp tocirea este compensatd de cregtere qi coroana clinici se
menline la aceeagi indllime; cdnd cregterea rdddcinii inceteazd, dintele incepe sd se
scurteze treptat.
Cflderea dintilor de lapte este determinatd pe de o parte de procesele osteolitice
gi de resorbtie osoas6, datorate osteoclastelor, iar pe de alti parte de distrugerea
cementului prin acfiunea cementoclastelor.
Dezvoltarea dintelui permanent, asemin[toare cu cea a dintelui decidual, este
initial foarte lenti, dar dupd naqtere acesta cregte rapid. El este situat, mai profrrnd
9i la fala linguali a dintelui decidual, intr-o alveoll proprie.
98 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL, II
Prin resorblia peretelui osos, alveolele dentare ale celor doi dinli fuzioneazd,
dintele definitiv ocupd intreg spaliul gi compreseazd rddilcina celui caduc, grnbindu-i
devitalizarea. ln timpul erupliei, dintele permanent disloci pe cel caduc Ai-l expulzeazl
ca pe un corp strdin.
llnlocuirea dinfilor caduci se face in timp, intr-o ordine riguroas[, astfel cd
poate fi folositd drept criteriu in determinarea vdrstei la animale.
3.5.7. Dentilia la mamiferele domestice -

3.5.7.1. Dentifia la cal
Ecvinele sunt animale anizognate, heterodonte qi difiodonte.
Dentilia temporard cuprinde 24 dinli caduci, fiind exprimatd prin formula
unilaterald:
3' "90", ,1:
i1,
3
rzx2:24.
Dartilia defrritivd vaiazd in flrnclie de sex; la femele, cu unele exceplii, lipsesc
caninii. Astfel formula dentard unilaterald va fi: l1; Cl ; pT; U1:)Qx) : lQ
3' t' 3' 3
- lamasculi si
dinti
' 11: C9, p1: u1:18x2 = 36 dinti la femele.
3' 0' 3' 3
Incisivii, denumili, in funclie de localizare: clegti, mijlocagi qi ldturagi, sunt
dinli masivi, dispugi pe cele doud arcade in semicerc (fig. a9). Au felele ocluzale
intinse gi prevdzute cu c6te wr infundibul de small, denumit Si cornet dentar extern
sa:u miSund; prin tocire, desenul imprimat de crestele de small qi dentina expusd
determind caracterul de specie selenodont al acestor din1i.
Incisivii permanenti sunt dinli hipselodonli; o mare parte din coroana lor
anatomici este inclusl in alveola dentard. in ansamblu, au formd de piramidi ugor
curbat6, cu concavitatea pe fala linguald; baza piramidei este reprezentatd de fala
ocluzald, iar vdrful de extremitatea riddcinii.
Dintele virgin prezintd coroana clinici aplatizatd cranio-caudal, cu felele de
contact transformate in margini groase qi fala ocluzali de formi ovali. inveligul de
small acoperl coroana sub forma unui strat continuu gi se invagineazd la nivelul
felei ocluzale in corpul dintelui, form6nd un inf.mdibul addnc de aproximativ 12 mm
la incisivii superiori gi 6 mm la cei inferiori; circumferinla infundibulului diminueazi
progresiv spre po4iunea lui profundd. Cementul de la nivelul rlddcinii se continui
sub forma unui strat fin peste smal!, iar in fundul infundibulului se aglomereazd
formdnd depozite de mirimi variabile. Cavitatea pulpari este unici gi spalioasi;
extremitatea ei distald dep5gegte fundul infundibulului dentar gi este plasati rostral
fa!6 de acesta (fig. a8).
Odata cu inaintarea in vArsti a animalului, dintele se toceqte aproximativ cu 2
mm pe an. O perioadi de timp coroana clinicl nu se micgoreazd pentru cI rldlcina
cre$te $i impinge spre cavitatea bucald portiunea "ascunsd" a coroanei; cdnd cregterea
r[dicinii inceteazi, dintele se scurteazd progresiv.
Prin tocire, fata masticatoare (ocluzali) suferd modificdri importante, care
sunt folosite drept criterii pentru determinarea virstei la aceasti specie. Astfel, dacd
la tinerele felele ocluzale au un contur oval, cu axul mare dispus transversal, odatd
cu inaintarea in v6rstd conturul se rotunjegte, apoi devine triunghiular qi la sfhrgit
oval, cu axul mare dispus rostro-caudal; aceste forme corespund secliunilor transversale
prin corpul dintelui la diferite nivele (fig. 50).
Erodarea smallului de pe fafa ocluzald face ca dentina sd rimdni descoperitd
intre smaltul infundibular gi cel periferic; la inceput va fi expusd dentina primari gi
mai tdrziu cea secundard. Dentina secundarl, de culoare mai inchisS, apare sub formd
de "stelutd dentari", plasati rostral faF de infundibulul dentar.
De asemenea, odati cu tocirea, conturul infundibulului dentar se micgoreazi
progresiv, pAni cdnd ajunge la extremitatea lui, denumitd gi ,,fundul migunei',.
La animalele tinere unghiul de inciden![ dintre arcada incisivd superioard gi
cea inferioard este de 180'la nivelul clegtilor, descriind prin fetele lor vestibulare
un semicerc perfect. Cu vdrsta, diminud convexitatea semicercului gi extremitdtile
ocluzale ale celor doui arcade vin in contact intr-un unghi din ce in ce mai asculit.
Incisivii caduci sunt mai mici decdt cei permanenti; coroana lor scurtS,
neacoperit[ de cement, are culoarea albd gi este despdrfitd de rldicind printr-un gdt
evident (ftg. 49 A). Coroana are forma de lopaticd, ce intrece cu mult diametrul
ridicinii, de formd conicd.
clegtii erup in momentul parturiliei sau imediat dupr aceasta,la 6-12 zile;
sunt inlocuitila2,5-3 ani. Mijlocagii erup intre 25 9i 40 zile gi sunt inlocuili \a3,5-4
ani. Ldturagii erup la 5-9 luni gi sunt inlocuiti la 4,5-5 ani, cdnd animalul are "gura
incheiatd".
Caninii sunt prezenti in mod corstant la masculi, la cei castrati fiind mai reduqi.
La femele de obicei lipsesc sau apar ca din{i vestigiali; la rasele sud-americane sunt
intotdeauna prezenli qi bine dezvoltali.
Caninii la ecvine sunt dinti brachiodonti.Prezintd, o coroand scurt6, curbatd
caudal, terminatd cu un vArf bont; fafa bucal6 este convexd, iar cea lingual5 concav5.
De regulS sunt dinli monofizari, neav6nd precursori caduci. Erup la virsta de 4-5
ani, divizAnd spaliul interdentar; cei inferiori sunt dispugi rostral fate de cei superiori.
Premolarii gi molarii (mdselele) sunt dinli compuSi, hipselodonti.
Premolarii caduci sunt mai scurti decdt cei permanenti, au o micd parte a
coroanei anatomice inclusi in alveoli qi rlddcini Archise de timpuriu. Erup concomitent
cu incisivii qi sunt inlocuili succesiv, intre 2,5 gi 3,5 ani.
Uneori, pe arcada superioari apare un dinte vestigial, denumit dintele lupului
(Dens lupinus) sau "dintele de umpluturi". Acesta reprezintd primul molar din formula
dentard tipicd de la mamifere, care in filogenezd a dispdrut la aceastd specie. Cind
exist5, erupe de timpuriu ca dinte monofizar, cu coroani scurtd, terminatd cu un
vdrf bont; din moment ce nu are corespondent pe arcada inferioari, rdmdne fErd
importan!5 functionali.
Molarii, ca dinli monofizari, enrp succesiv: primul la 6-9 luni, al doilea la

2-2,5 aru gi al treilea la 3,5-4,5 ani.
in dentilia definitivd, premolarii gi molarii apar ca dinli masivi, cu cregtere
prelungitd, care se incheie La 6-7 an| Au aspect de coloane prismatice, lungi de 8-
10 cm, din care po(iunii extraalveolare ii revin 2-2,5 cm. Coroana anatomici este
in mare parte inclusd in alveola dentard; riddcina multipld, scurti, este la inceput
deschisd gi se inchide treptat, astfel ci la 14 ani vdrfurile bra{elor radiculare sunt
perforate de cAte un orificiu ingust prin care intrd vasele gi nervii. Au fala masticatoare
de forml patrulateri, cu creste de smal1, iar fefele linguald gi bucald parcurse de
gan{uri longitudinale ce corespund pliurilor de smal!. Tot dintele este acoperit de un
strat de cement, mai gros in ganfuri gi in infundibule.
Premolarii Si molarii superiori sunt mai voluminogi decdt cei inferiori gi se
incadreazi in tipul selenodont. Pe fafa lor linguali preztntd doui ganturi longitudinale
care incadreazd o proeminenf5 in forml de coloan6, iar pe fala vestibularl doui
$anfuri longitudinale situate intre trei proeminen{e inegale, cu aspect de creste rohurjite.
Fala masticatoare are contur pltrat gi este previzuti cu doui infundibule cu contur
neregulat gi cu pliuri de smal1. Prin tocire, crestele de small formeazd un desen
asemdnitor literei "B", cu buclele orientate lingual; printre crestele de small apare
dentina, mai intdi cea primard gi apoi cea secundari, sub formi de "stelufe dentare",
corespunzdtoare ca numir diverticulelor camerei pulpare. R[dlcina prezinti patru
brafe radiculare, cu exceplia primului premolar gi ultimului molar care au cdte trei
(frg.46,51 A).
Premolarii Si molarii inferiori sunt aplatizali vestibulo-bucal, av6nd fala
ocluzal5 de formd dreptunghiulard. Atdt pe fala vestibulard, cdt gi pe cea linguald
prezntd cAte un qan! longitudinal, ultimul acompaniat de mai multe ganluri superficiale.
Pe fala ocluzald lipsesc infundibulele, dar prezintd. pliuri de smal{ foarte adAnci gi
sinuoase, care prin tocire realizeazd:uorr desen aseminitor literei "E" cu deschiderea
orientatd lingual. Ridlcina fiecdrui dinte prezint[ doui brate, except6nd primul
premolar gi ultimul molar, care au cdte trei brale radiculare (fig.51 B).
3.5.7.2. Dentilia la rumegitoare

Rumegdtoarele sunt animale anizognate, heterodonte Si difiodonte. Pe arcada
superioard lipsesc atdt incisivii cAt gi caninii, iar pe cea inferioar[, caninii s-au aliturat
incisivilor, au luat forma acestora gi au aceeagi funcfie. Plasarea caninilor aleturi de
incisivi face ca spaliul interdentar sd fie foarte lung.
i9 ,
r.oyula dentari unilaterald pentru dentigia temporari este:
"9r, ol:
t>xz:2O,iarpentruceapeffnanenta: 19; cf ; rl; uJ=lgx/:J/.
ln cazul c6nd caninii sunt considerali incisivi, formulele se pot scrie: i|;
o Pi3 .19,c9,p1,u2.
4. 0 . 3. 3
, $r resPectlv.
O;
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesforius) 101
Descrierea care urrneazd este specificd rumegitorului mare.

Incisivii superiori sunt inlocuili de o ingroqare deosebitd a mucoasei numitd
burelet incisiv (Pulvinus dentalis) sau cuzinet dentar (fig. 17), care are rolul de a
proteja grngra de contactul cu incisivii inferiori, proteclie la care se adaugd mobilitatea
acestora in alveole gi migcdrile transversale ale mandibulelor in timpul masticaliei.
Incisivii inferiori, sistematizali in clegti (I1), mijloca$i (Iz), l[turaqi primi (I3)
gi ldturaqi secunzi (Ia sau C) sunt dinli brachiodonli (fig. 53).
La taurine incisivii caduci erup inainte de parturifie (sau in primele 10 zile
de viafd) 9i sunt inlocuili succesiv intre 14 gi 54 luni, cdnd "gura este incheiat6".
Sunt mai mici decit cei permanenli, au coroana de culoare albi-strdlucitoare, cu
aspect de lopdlici, despdrliti de rddlcind printr-un g6t evident (fig. 53).
L
L L
,2,
I T I
I
Fig. 5i. Dinyii incisivi la vacd
i - Dentes incisivi decidui; I - Dentes incisivi permanentes;
0,5; 1; 1,5; 2,5; 3; 4,5 - Vdrsta in ani a animalului
Incisivii permanenti sunt plasa[i in alveole aproape oizontal, gi sunt dispugi
in evantai. Au coroana sub formd de paletd mult aplatizati vestibulo-lingual, cu fala
ocluzald transformatd intr-o margine masticatoare. Fala vestibulard este uqor convexi,
iar cea linguali u$or concav6. Riddcina, conicd, este fixati printr-un ligament
alveolodentar lung, fapt ce conferd dintelui o oarecare mobilitate.
Prin uzurd, smallul de acoperire se tocegte pe fala linguald gi marginea

masticatoare devine o fa![ alungitd transversal. Odatd cu vdrsta fafa masticatoare se
ingusteazd in sens transversal gi pe ea apare dentina, mai intAi cea primard, de culoare
gdlbuie, gi apoi cea secundard, sub formd de stelutd dentar6. La 5 ani stelula dentari
pe primul incisiv are contur rotund, iar la 10 ani, pdtrat. La 12 aru toli incisivii prezintd
stelute dentare cu contur p6trat, iar dup[ aceastd vdrstd rdmdn numai cioturi dentare
(rlddcinile dintilor).
Premolarii gi molarii la rumegitoare, ca gi la cal sunt dinli compugi hipselodonyi,
cu cre$tere prelungitd, dar limitati in timp. Coroana lor anatomici, in mare parte
inclusi in alveola dentard este parcursd de qanluri longitudinale pe felele linguali 9i
vestibulard. Dupd aspectul fe]ei masticatoare, except6nd premolarii inferiori, se
incadreazd in tipul selenodont (fig. 17, 52 C).
Premolarii caduci erup pe ambele arcade la parturifie sau la cdteva zile dupd
aceasta gi sunt inlocuili treptat.
Premolarii permanenli sunt mai mici decdt molarii gi ocupi aproximativ o
treime din spaliul afectat dentitiei jugale. Cei superiori prezintl trei brale radiculare,
fala bucald cu doud ganluri verticale, iar cea ocluzald cu un infundibul de small in
formd de "D", cu bucla orientatl lingual; cei inferiori sunt mai turtili lateral, au
doud brafe radiculare, pe fala linguald preztntd $anfuri adinc| iar pe cea masticatoare
de reguld nu au infundibul de smal1. Primul premolar inferior se deosebeqte de toti
ceilalti dinfijugali prin faptul cd poate fi considerat detip brachiodont, avind coroana
redusd gi de aspect conic.
Molarii superioi prezintd, patru ganluri verticale pe fala bucald gi unul pe fala
linguald. Pe fala masticatoare se gdsesc dou6 infundibule de smalt, care dupi tocirea
dintelui apar sub forma unui desen ce aminteqte forma literei "B" cu buclele orientate
lingual. Ridicina prezintd trei brate scurte.
Molarii inferiori sunt ceva mai ingugti decdt cei superiori gi au numai doui
brate radiculare. Pe fala ocluzali prezintd doud infundibule de smalt, cu convexitatea
orientatd vestibular; desenul realizat este tot in formd de "B", dar cu buclele orientate
invers decdt la molarii superiori.
La rumegitoarele mici formula dentari qi caracterele generale ale dinlilor
sunt aseminitoare cu cele descrise la rumegitorul mare. lncisivii sunt mai ingugti,
au coroana mai inaltd gi gdtul slab conturat. Premolarii gi molarii prezint6 qanlurile
9i pliurile de small mai distincte.
3.5.7.3. Denti$ia la porc

Suinele sunt animale izognate, heterodonte gi difiodonte. Exceptind caninii,
toli dintii stnt brachiodonli.
Formula dentar[ unilaterall pentru dentilia temporard este: ;1 ; "l; f]=
l4x2=28,iar pentru cea definitiv a: t1 : c! ; p! ; M 1 =//x/ = a,{.
3' l' 4' 3
Incisivii diferd ca formi qi dispozitie de la o arcadi la alta, precum 9i in cadrul

arcadei, in funclie de grad; sunt distanfali intre ei gi descresc in dimensiuni in sens
medioJateral (frg. 52 B, 54).
CleStii Si mijlocasii superiori sunt scurli qi implantali in alveole mai mult sau
mai pulin vertical. Au coroane aplatizate, orientate oblic spre planul median 9i
prevdzute pe fala ocluzald cu cdte un redus infundibul de small. Cei inferiori swrt
lungi, au form[ prismaticd gi sunt dispugi orizontal. Ldturasii pe ambele arcade sunt
mici, cu coroane turtite lateral gi gdt evident; intre ei gi mijlocaqi lasd un spaliu larg.
Incisivii caduci sunt in general asemdndtori morfologic cu cei permanenti, cu
exceplia l5turagilor care sunt foarte redugi.
Eruptta Si inlocuirea incisivilor inregistreazd mari variatii in funclie de
precocitatea rasei, fumiz6nd date cu valoare limitate in aprecierea vdrstei la porc.
Lituragii erup inainte de fEtare, clegtii intre 4 zile 9i 3 siptim6ni dupd parturilie, iar
mijlocagii in primele 8-14 siptlmdni de via!6. inlocuirea incisivilor are loc intre 8 9i
18luni.
I
c
C
A
B.
Fig. 54. Dinfii incisivi (i) Si canini (c) permanenli de porc
(dupd V. Ghelie Si colab.)
A - Dentes incisivi et canini superiores; B - Dentes incisivi et canini inferiores
Caninii la vier, folosili ca armd de atac ai apdrare, sunt dinli hipselodonfi,
aradiculari, cu cregtere continul gi nelimitatd. Cavitatea dintelui rdmAne tot timpul
spafioasd, plini cu pulpd dentarl qi comunici cu fundul alveolei printr-un orificiu
larg(frg.47).
Caninii inferiori, mai mari decdt cei superiori, pot atinge la vier lungimea de
15-18 cm, din care cea mai mare parte revine porfiunii intraalveolare. Au formd de
piramidi triunghiulard, cu muchiile tdioase, recurbati caudal gi terminatd printr-un
vdrf ascufit. Caninii superiori au aproximativ 6-10 cm lungime, sunt foarte grogi la
bazd, curbali, cu virfurile mai boante gi orientali lateral. Plasarea rostral6 a caninului
inferior face ca fa[a lui caudal5 sd ia contact cu fala rostrali a caninului superior;
astfel felele de contact gi vArfurile celor doi dinli pe mlsuri ce se tocesc, se ascut
continuu.
Caninii caduci sunt redugi; erup qi sunt inlocuiti odatd cu incisivii ldturaqi.
La masculii castrali gi la femele, caninii sunt mai reduqi (3-4 cm) qi au cregtere
limitatd in timp; camera lor pulpard se reduce prin depuneri de dentind secundard.
Premolarii qi molarii cresc in dimensiune in sens caudal. Au coroane scurte,
ornate cu tuberculi separali de ganturi, incadrdndu-se in tipul bunodont (fig. 52 B).
Premolarii prezintd in general c6te trei tuberculi. Cei inferiori sunt aplatizali
lateral gi tuberculii au v6rfurile ascutite, tinzdnd spre tipul secodont. Primii doi
premolari au rdddcini cu cdte doul brale, iar urmdtorii cu cdte trei.
Molarii prezintd pe fala ocluzald intre 4 9i 6 tuberculi principali mai inalti gi
numerogi tuberculi secundari, mici gi rotunjifi. Primii doi molari inferiori au rldScini
cu c0te 4 brafe. Restul molarilor prezintl 6 brale radiculare.
Primul premolar este dinte monofizar, care erupe la 3,5 luni. Pe arcada inferioard
este plasat foarte aproape de canin, astfel cd diastema mandibulard este cuprinsl
intre primul gi cel de al doilea premolar. Urmitorii premolari sunt difizari, erup la
3-7 sdptimdni dupd parturitie gi sunt inlocuili la 12-18 luni. Molarii erup succesiv
intre 4 qi 22 luni.
Ca gi in cazul incisivilor, eruptia gi inlocuirea dintilor jugali vaiazd, foarte
mult in functie de ras5.
Conformatia dentiliei la porc este in strAnsd corelatie cu modul de hrinire al
acestuia. Astfel: cu incisivii inferiori, care formeazd o adevdratd "lopati", cautd qi
dezgroapd hrana; face prehensiunea atAt cu incisivii inferiori, cAt gi cu cei superiori;
cu premolarii, prevlzuti cu creste, sectioneazd alimentele, iar cu molarii puternici,
tuberculati pe fala masticatoare, le strivesc gi le m5runfesc.
3.5.7.4. Dentilia la ciine

Canidele sunt animale anizognate, cu dentitie heterodontd, difiodontd Si
brachiodontd.Din\ii au coroane scurte, acoperite numai de smalt, gdt evident gi
rlddcini lungi, acoperite de cement.
Forma, pozilia gi chiar numirul dinfilor vanazd in func1ie de rasi, in descrierile
curente ludndu-se ca prototip dentilia la cdinele din rasa Ciobdnesc gennan.
Formula unilaterald pentru dentitia temporard este:

' ;] ; p1= p,x):/g,
"!;
3'1"3
g! p! U
3; 1'; 4'; 1=Zlx2:
iar pentru cea definitiv a: f 1 42.
3
Incisivii cresc in dimensiuni in sens medio-lateral. Au coroana aplatizatd,in
sens cranio-caudal gi rdddcina turtitd in sens lateral, fixati solid in alveold; cei
superiori sunt mai dezvoltati decAt cei inferiori.
CleStii qi mijlocasii superiori au coroana cu marginea ocluzal5 separati in
trei lobi, aspectul general amintind de floarea de crin; ldturasii superiori se termind
conic (fig. 52 A, 55). Incisivii inferiori au coroana bilobatd.
ln timpul ocluziei, incisivii superiori trec cu marginile tiioase peste fetele labiale
ale celor inferiori (dentitie in formd de foarfece).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus drgresfonus) 105
I
I
2
t
',-8-
Fig. 55. Denti,tia permanentd h cAine

I - Dentes incisivi; 2 - Dentes canini; 3 - Dens premolaris I; 4 - Dens premolaris
IV; 5 - Dens molaris I; 6 - Dens molaris II; 7 - Dens molaris inferius III;
8 - Foramina mentalia; 9 - Processus condylaris; I0 - Processus angularis;
ll - Processus paracondylaris; l2 - Processus zygomaticus ossis frontalis;
l3 - Protuberantia occipitalis externa; l4 - Arcus zygomaticus; I5 - Processus
coronoideus mandibulae; I6 - Bulla tympantca; l7 - Foramen infraorbitale
Incisivii caduci sunt mai redugi decAt cei permanenti, au marginile ocluzale
ascufite 9i r6dacinile subliri; erup la vdrsta de 4-6 slptdmAni gi sunt inlocuili la 3-5 luni.
Caninii sunt foarte dezvoltali. Au coroane in forml de con cu vdrful ascutit,
ugor curbat caudal; rlddcina groasd qi arcuiti ajunge caudal sub rdddcina primului
premolar (frg. 44,55).
Caninii caduci erup la 3-5 sdptdmini dupl parturitie gi sunt inlocuiti la vArsta
de 5-7 luni.
Premolarii gi molarii sunt dinfi cu rdd[cind multipld gi coroani tuberculatd,
prevdzutdlabazd cu o proeminenli dispusd circular numitd centurd (Cingulum).
Sunt inegali ca dezvoltare. Cei mai voluminogi gi mai puternici sunt denumi{i mdsele
carnasiere (Dens sectorius) gi sunt plasafi pe arcade acolo unde efectul de forfecare
este maxim.
La cdine, "carnasierele" sunt reprezentate de al patrulea premolar superior
(triradicular) 9i de primul molar inferior (biradicular), fiind plasate in planul comisurii
buzelor. in ocluzie fala linguali a carnasierei superioare trece peste fala vestibulari
a celei inferioare, aclionind ca un foarfece.
Premolarii, situali rostral fafi de mdseaua carnasierI, se mai numesc qi
precarnasiere; exceptdnd primul, au cAte trei brate radiculare gi coroane cu cdte 3
tuberculi mult turtili lateral, cu creste gi v6rfuri asculite, fiind de tip secodont (frg.
45, 55).
Molarii, situali aboral fald de carnasiere, se numesc postcarnasiere. At fala
masticatoare omatd de tuberculi mai scunzi, mai bon(i, fiind de tip bunodonr (fig. 55).
Cei superiori au ridicini cu trei brate, iar cei inferiori au c6.te doud brale (M2) sau
unul singur (M3).
Primul premolar este monofizar, neavAnd precursor caduc. Erupe la 4-5 luni,
este monoradicular gi are coroana in forml de con bont. Urmitorii 3 premolari sunt
difrzai; cei caduci erup la 5-6 sdptdmAni de la parturilie gi sunt inlocuili la vdrsta
de 5-6 lun| Molarii erup intre 4 9i 7 luni.
3.5.7.5. Dentilia la pisici

Morfologic, dinlii de pisicl seamdnd cu cei de cdine. Dentilia jugal[ a suferit
o mai mare reducere din cauza scurtdrii pdrghiei de rezistenld (fllcile), pierzdnd
cdte un premolar gi un molar pe semiarcada superioard gi cdte doi premolari gi doi
^
molari pe cea inferioard. Astfel formulele dentare unilaterale vor tt: r,3 i I Pr=
- 3
"1;
13x2=26pantru dentilia temporard qi: r] ; c!; p1 ; u!=15x2:30 pentru dsntilia
3' t' 2' I
definitivi.
Caracterul secodont al dentiliei la pisicd este mai evident dec6t la cAine. Dupd
carnasiera superioarS, respectiv premolarul 3, urmeazd un singur molar redus gi
orientat transversal; carnasiera inferioard este ultimul dinte de pe arcada inferioar6.
Incisivii caduci apar la 15-25 zile gi sunt inlocuili la 4-6 luni, caninii caduci
erup la 18-19 zile gi sunt inlocuili la 6-7 htru, premolarii caduci apar la 5-6 sdptimAni
gi sunt inlocuili la 4-5 luni, iar molarii erup la 5-6 luni.
3.5.7.6. Dentilia la iepure

Leporidele sunt animale anizo gnate, heterodonte, monofi odonte.
p|;
Formula unilaterali pentru dentilia definitivi este:I]
0' 2' U|3
t'; C*; =
l4x2:28.
Incisivii la iepure sunt dinli hipselodon{i, cu cregtere continui, nelimitati tr
timp. Au formd de prismi patrulaterd, sunt curbali gi acoperili in intregime de small;
cavitatea dentar6, plind cu pulpd dentar[, se mentine larg[ toati viafa animalului.
Pe semiarcada superioard se g5sesc doi incisivi inegali, dispugi diferit fald de
celelalte specii, respectiv incisivul mare este plasat rostral fald de incisivul mic (frg.
28,56). Pe semiarcada inferioari se gdsegte numai incisivul mare.
Incisivii mari sunt dinli monofizai,iar cei mici, difizari.
Incisivii mari superiori sunt mult curbali gi lungi, porfiunea lor intraalveolard
ajungdnd pdni la limita dintre oasele incisiv qi maxilar. Pe fala labiald, convexS,
prezinte un $an! logitudinal ad6nc qi ingust, iar pe fa{a linguald, concavd, cate un
$anl longitudinal mai larg gi mai superficial.
Prin tocire, marginea masticatoare se transformd intr-o fatd masticatoare cu
aspect de "bizou"; acest aspect se datoreazd faptului cI smallul de pe fafa labiali
este mai gros gi mai dur decdt cel de pe fala lingualS 9i tocirea este inegalS.
Incisivii mari inferiori sunt mai grogi, mai pulin curbali gi foarte addnc
implantali in alveole; prin extremitatea porliunii intraalveolare ajung in vecindtatea
primilor premolari (fig. 56). Nu prezintd $anl pe fala labiald, iar pe fala linguali
gan{ul este abia perceptibil. "Bizourile" sunt mai lungi, cu marginile mai ascufite.
Cregterea continul a incisivilor mari, cu aproximativ 105 mm pe an la cei
superiori gi 125 mm pe an la cei inferiori, este compensati de uzura lor, dintele
rdmAndnd in general de aceeaqi lungime.
Incisivii mici sttnt mult mai scurfi, mai subliri gi ugor aplatiza\i in sens vestibulo-
lingual.
Incisivii mici caduci erup inainte de parturilie gi sunt inlocuili pdnl la vdrsta
de 17-18 zile.
Caninii lipsesc la aceastd specie, astfel cd spaliul interdentar (diastema) este
extrem de lung, mdsurdnd aproximativ l/3 din lungimea totald a capului (fig. 56).
LJ
/,
lr ..1
3'
I .-';-/ Iri
\r) i'
ffi
\
Fig. 56. Dentilia la iepure

I - Dens incisivum inferius; l'- Dens incisivum superius major; l " - Dens
incisivum superius minor; 2 - Dentes premolares; i - Dentes molares; 3'- Dens
molaris, facies oclusalis; 4 - Diastema
Premolarii gi molarii sunt dinli hipselodonli, foarte asemdnitori intre ei. Cu

exceplia ultimului molar, care are form[ cilindroidd turtitd, restul dintilor jugali au
formd de prismi dreptunghiulard. Fetele vestibulard gi linguald sunt mai inguste decdt
cele de contact gi sunt parcurse de cdte un gan! longitudinal. Aceste ganguri corespund
pliurilor de smal! care pdtrund addnc in dentini, dAnd impresia cd dintele este impir(it
in doud (frg. 28, 56).
Prin tocire, pliurile de smal! apar pe fa(a masticatoare sub formi de creste
transversale, dintele incadrdndu-se in tipul lofodont. Prin dispunerea transversalI a
crestelor de smalt se realizeazd o suprafald ideald de strivire a alimentelor cdnd
mandibula face migclri de propulsie gi retropulsie.
Premolarii sunt difizari gi molarii, monofizari. Eruplia premolarilor caduci
este foarte timpurie, in primele zile dupl parturilie gi inlocuirea lor se incheie la
vdrsta de 3-5 sdptdmdni. Uneori, eruplia molarilor are loc alternativ cu inlocuirea
premolarilor, incepAnd ct a20-a zi de viali.
3.6. Faringele (Pharynxl

(Fig. 57-63)
Faringele este un organ cavitar comun aparatelor digestiv gi respirator, situat
in spaliul intermandibular, caudal de cavitatea bucald gi cavitifile nazale, sub baza
craniuh,i, dorsal fatd de laringe gi cranial fa{5 de esofag.
In faringe se incrucigeazd calea respiratorie cu cea digestivd; aerul din cavitdlile
nazale trece prin faringe in laringe, iar bolul alimentar din cavitatea bucalS traverseazd
faringele spre esofag. Trecerea alimentelor gi a aerului se face succesiv, nu simultan.
Faringele mai servegte la ventilarea urechii medii, iar prin formaliunile limforeticulare
din structura sa, are un important rol in funclia de apirare a organismului.
3.6.1. Conformalia faringelui

Privitd in ansamblu, cavitatea faringelui (Cavum pharyngis) are forma unei
pAlnii cu po(iunea ingustd orientatd aboral, spre esofag. Ea este delimitati de un
plafon gi doi pereyi laterali, cu structurl musculomembranoasi gi de un planSeu
format debaza limbii qi fala dorsald a laringelui.
Faringele prezintd 7 orificii de comunicare cu organele din jur, din care doud
apa(in aparatului digestiv: orificiul bucofaringian (Isthmus faucium) gi intrarea in
esofag (Aditus oesophagi), trei apa(in aparatului respirator: doui orificii nazofaringiene
(Choanae) gi intrarea in laringe (,4ditus laryngis), iar doud reprezintl deschiderile
faringiene ale tubelor auditive (Ostium pharyngeum tubae auditivae).
Anatomic gi functional, cavitatea faringelui este divizatd de vdlul palatin Si
arcurile palatofaringiene intr-un etaj dorsal - faringele respirator sau nazofaringele,
gi unul ventral - faringele digestiv, rqrezentat la rdndul lui din orofaringe.
Laringofaringele este compartimentul comun celor doud aparate; el nu aparline in
mod special niciunuia dintre ele (fig. 57, 58).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dtgesfontts) 109
I
-TI
3 ls -rl
69
I
I
{l*-
il
Fig. Schema conformaliei faringelui

5 7.
A - Faringele respirator; - Faringele digestiv:
B - Calea digestivd,
- Calea respiratorie; a - Baza limbii; b - Vdlul palatin s. palatul moale;
b'- Arcurile palato-faringiene; b" - Arcul vdlului palatin; c - Esofogul;
d - Laringele; e - Epiglota;f - Arcurile gloso-palatine; g - Peretele dorsal al
faringelui (fasciafaringiand internd gi mucoasa); I - Orificiul buco-faringian
(Isthmus faucium); 2 - Intrarea in esofag; 3 - Coanele (orificiile nazo-faringiene);
4 - Deschtderile faringiene ale tubelor auditive; 4' - Tuba auditivd (conductul
faringolimpanic); 5 - Intrarea tn laringe; 6 - Orificiul intrafaringian
Vllul palatin (Velum palatinum s. Palatum molle) este o forma{iune musculo-
membranoasd, de formd patrulaterd, dispusi in continuarea palatului dur, care se
prelungegte in interiorul faringelui. Po(iunea sa iniliali participd la formarea
plafonului cavitllii bucale, iar cea faringiand, mult mai lung6, desparte nazofaringele
de faringele digestiv. Descriptiv, vilul palatin prezintd: o fali dorsali, o fafi ventrald
sau orald, o margine orald groasS, aderenti la porliturile orizontale ale oaselor palatine,
doud margini aderente la perelii laterali ai faringelui gi o margine aboralE liberd,
sublire gi concavd (fig. 57).
Extremitilile laterale ale marginii libere se continui cu c6te o cutd mucoasd
arcuitd (Arcus palatopharyngeus) pe perelii laterali ai faringelui; cele doud arcuri
palatofaringiene se reunesc caudal proceselor comiculate ale cartilajelor aritenoide,
marcdnd intrarea in vestibulul esofagian.
Marginea liber[ a vilului palatin impreund cu arcurile palatofaringiene
circumscriu orificiut intrafaringian (Ostium intrapharynger.r) prin care nazofaringele
comunici cu laringofaringele (fig. 57). Intre porliunea bucald 9i cea faringiand a
valului palatin mucoasa sa se unegte cu cea de pe laturile bazei limbii, formind
arcurile glosopalatine (Arcus palatoglossas) (fig, 58) care participi la delimitarea

o rifi ciului bucofaringi an (Is thmus
fauc ium).
Prin pozitia gi mobilitatea lui, vdlul palatin aclioneazd ca o valvd muscularl
activd, inchizAnd succesiv fie calea digestivi, fie calea respiratorie.
9 16
q
I
:-.
"' I
t
I I
I
I
t
t I I
I I
i I I
It I t
I
I I I
I I
I
l, lr'
I I I I I I
t4 tr 'rB
t, 14 t5 t6 i!
Fig. 58. Secliune sagitald prin capul de cal

(V Coqofan, original)
I - Labtum superius; I '- Labium
inferius; 2 - Vestibulum oris, pars oralis;
3 - Meatus nasi dorsalis; 4 - concha nasalis dorsalis; 5 - Meatus nasi medius;
6 - Concha nasalis ventralis; 7 - Meatus nasi ventralis; I - Conchae ethmoidales;
9 - Vomer; I0 - Cavum oris proprium; Il - Corpus mandibulae, pars incisiva,.
l2 - M. mylohyoideus; l2'- M. geniohyoideus; I3 - Palatum durum; I4 - Lingua;
14' - Arcus palatoglossus; I 5 - Palatum molle; I 5' - Plica palatopharyngea;
I6 - Plica glossoepiglottica; l6' - ostium pharyngeum tubae auditivae; I7 - Aditus
laryngis; l7'- Ventriculus laryngis; I8 - Arcus palatopharyngeus; l9 - Trachea;
20 - Esophagus; a - Pars respiratoria (s. nasalis) pharyngis,. b-d - Pars digestoria
pharyngis (b - Pars oralis; c - Recessus piriftrmis; d - Pars esophagea);
A - Calea respiratorie; B - Calea digestivd
in structura vilului palatin intrd un schelet fibros, reprezentatde aponewoza
palatini, un strat muscular, o mucoasd, vase qi nervi.
Aponevroza palatind (Aponeurosis palatina) este o membrand fibroasd reniltatd
din prelungirea periostului de pe portiunile orizontale ale oaselor palatine, care se
tese cu aponewozele mugchilor tensori ai vilului palatin.
Stratul muscular este format din patru perechi de mugchi striafi: ridicdtor al
vdlului palatin, tensor al vllului palatin, palatin gi palatofaringian.
Muschiul ridicdtor al vdlului palatin (M. levator veli palatini) iqi are originea
pe procesul muscular al temporalului; se orienteazl ventro-oral in peretele nazofa-
ringelui, pe fala laterald a tubei faringotimpanice gi se inserd pe fala orali a aponewozei
palatine impreuni cu congenerut siu (fig. 59). La cal traiectul acestui mugchi formeazd
o denivelare a mucoasei denumiti Torus levatorius Si vizibild ventral fafi de
deschiderea trompelor auditive.
-.
,-1 r' {9 IU
,-::
\,
I
I
','
,t - -
zz
23'
2+
25
26
2r
1--
r.1,]"
z-
li.
/-.
3 l.,i
I I
i
I I
I I
I
I I I I I I l I I
4 6 7 7' 8 9 10 n 12 13 1l+ 5 b 17
Fig. Muschii hioidului, limbii, vdlului palatin Si ai faringelui la cal

59.
I - Naris; 2 - Ostium nasolacrimale; 3 - Labium superius; 4 - Labium inferius;
5 - Mentum; 6 - Corpus mandibulae, 7 - M. geniohyoideus; 7'- M. mylohyoideus;
8 - M. stytoglossus; 9 - M. hyoglossus; l0 - Velum palatinum; 11 - M. palato-
pharyngeus; 12 - Mm. tensor et levator veli palatini; l3 - M. hyopharyngeus;
t4 - M. stylohyoideus; 15 - M. thyropharyngeus; l6 - M. cricopharyngeus;
17 - M. cricoesophageus; l8 - M. sternohyoideus; 19 - M. pterigopharyngeus;
20 - M. stylohyoideus; 21 - M. stylopharyngeus; 22 - M. occipitohyoideus;
23 - M. digastricus, venter rostralis; 23'- M. occipitomandibularis (seclionat);
24 - M. longus capitis; 25 - GL thyroidea; 26 - Esophagus; 27 - Trachea,'
28 - M. sternothyroideus
MuSchiul tensor al vdlului palatin (M. tensor veli palatini), alungit, aplatizat,
iqi are originea tot pe procesul muscular al temporalului, lateral de precedentul;
tendonul s[u distal alunecd peste cirligul osului pterigoid cu ajutorul unei mici
burse sinoviale, igi schimbi brusc directia in sens medial, se ldfegte gi se disperseazi
in aponewoza palatind pe care o ingroagd qi o tensioneazd (frg. 59).
MuSchiul palatin (M. palatinus) este un mugchi redus, situat aproape de linia
medianS, in contact cu simetricul sdu. Are originea pe marginea aborali a po(iunii
orizontale a osului palatin gi se terminl aproape de marginea liberd a vllului palatin.

Contracfia lui produce scurtarea gi ridicarea v5lului palatin.
MuSchiul palatofaringian (M. palatopharyngeus) este un mugchi lat, subtire,
de formd triunghiularS, plasat pe fafa lateral6 a faringelui, ventral fafi de muqchiul
pterigofaringian. Se inserd oral pe marginea aponelrozei palatine gi aboral, pe marginea
dorsal5 a cartilajului tiroid al laringelui. Cdnd inserlia fixd este pe cartilajul tiroid,
mugchiul coboard qi alungegte vilul palatin; cdnd inse(ia fix[ este pe aponewoza
palatini, ridicd faringele gi laringele.
Mucoasa acoperi ambele fele ale vdlului palatin. Pe fala ventralS este de tip
bucal, cu epiteliu stratificat pavimentos; in corionul ei se gdsesc numeroase glande
salivare de tip mucos, precum gi tesut limforeticular care structureazd tonsila vdlului
palatin. Pe fala nazald mucoasa este mai siracd in glande gi formaliuni limfatice, iar
epiteliul ei este de tip respirator, respectiv columnar pseudostratificat ciliat.
Irigalia vilului palatin este asigurati de arterele palatine ascendente, colaterale
ale trunchiului linguofacial qi arterele palatine mici, desprinse din arterele maxilare.
Vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor retrofaringiene.
Inervalia senzitivd se realizeazd prin ramuri din plexurile faringiene, cea
motoare prin nervii palatini mici, iar cea vegetativd prin fibre postsinaptice simpatice
din ganglionii cervicali craniali gi parasimpatice, din ganglionii sfenopalatini.
Nazofaringele (Pars nasalis pharyngis) este portiunea faringelui plasatd dorsal
de vdlul palatin gi arcurile palatofaringiene (fig. 57, 58). Rostral comunici cu cavitilile
nazale prin doud orificii ovale, numite coane (Choanae), circumscrise de formatiuni
osoase (v. osteologia). La cal gi la porc vomerul se sprijini pe toatl sutura palatind
medianE, cele doui coane fiind separate complet. La restul speciilor coanele f'azioneazd
intr-un orificiu comun.
Ventral, nazofaringele este despdrfit de orofaringe prin vIlul palatin gi comrurici
cu laringofaringele pinorificiul intrafaringian (Ostium intrapharyngeum) (fig. 57).
Plafonul nazofaringelui este curb, formAnd boltafaringelui (Fornix pharyngis).
La rumegltoare gi porc mucoasa care acoperd creasta vomerului se prelungeqte sub
forma unui pliu in interiorul nazofaringelui formAnd septul faringian (Septum
pharingis). La toate speciile mucoasa fornixului prezinti aglomeralii limforeticulare,
care structureazd, tonsila faringiand (Tonsilla pharyngea), cu aspect gi localizare
diferiti.
Peretii laterali ai nazofaringelui sunt perforali de orificiile faringiene ale
trompelor auditive (Ostium pharyngeum tubae auditivae), de forma unor fante
limitate de cAte doui buze, respectiv cute mucoase. La cal gi cAine, buza caudald a
fiecIrui orificiu este sustinutd de cartilajul tubei auditive devenind mai proeminentd
(Torus tubarius).ln mucoasa din jurul orificiilor tubare, lesutul limforeticular struc-
tureazd tonsilele tubare (Tonsilla tubaria) (fig. 60); la carnivore acestea lipsesc.
Tuba auditivd (Trompa lui Eustachius) face legdtura dintre nazofaringe gi
urechea medie, avdnd rol in egalizarea presiunii aerului pe cele doud fe[e ale tim-
panului. Pe de altd parte, pe calea tubei auditive, o inflamalie a faringelui se poate
propaga ugor la urechea medie, producdnd otite.
Orofaringele (Pars oralis pharyngrs) este po4iunea digestivi a faringelui

cuprinsl intre arcurile glosopalatine, fata ventrald a vdlului palatin, fala dorsald a
bazei limbii gi fala oral6 a epiglotei. Cranial, comunicd cu cavitatea bucald prin
orificiul buco-faringian (Isthmus faucium) gi caudal, cu laringofaringele printr-o
fanti curbd care inconjoard fala craniald a epiglotei.
in timput respiratiei, vdlul palatin se muleazd pe fala dorsali abazei limbii,
cavitatea orofaringelui av6nd aspectul unui canal ingust, spaltiform (fig. 58).
Exceptdnd porcul, caudal arcurilor glosopalatine, in perelii laterali ai orofa-
ringelui se gdsesc tonsilele palatine (Tonsilla palatina). La cal, carnivore qi iepure,
acestea surt proeminente, fiind inconjurate de fosele tonsilare (Fossa tonsillaris).
La rumegdtoare tonsilele sunt plasate in profunzimea peretilor, organizate in jurul
unui sinus tonsilar (Sinus tonsillaris) ramificat, care comunicd cu cavitatea
orofaringelui prin 2-3 orificii (fig. 60).
A B
D. r r
Fig. 60. Schema inelului limfatic Waldeyer la cdine (A), pisicd (B),
porc (C), vacd (D), caprd (E) gi cal (F)
a - Pars oralis pharyngis; b - Pars nasalis pharyngis; I - Tbnsilla lingualis;
2 - Tonsilla palatina; 3 - Tbnsilla veli palatini; 4 - Tbnsilla pharyngica;
5 - Tonsilla tubaria
Laringofaringele (Pars laryngea pharyngis) incepe de la baza epiglotei gi se

termini la marginea craniald a lamei cartilajului cricoid. In componen[a sa intrd
recesele piriforme gi vestibulul esofagian (fig. 58).
Recesele piriforme (Recessssus piriftrmis) sunt reprezentate de doud ganluri
longitudinale situate de o parte gi alta a "coroanei laringiene", ventral de arcurile
palatofaringiene, intre pere(ii laterali ai laringofaringelui qi pliurile aritenoepiglotice
( P I ica aryepiglotti c a).
Formatd de epiglot[, procesele comiculate ale aritenoidelor gi pliurile ariteno-
epiglotice, c o ro ana I ari nge lui delimiteazd orifi ciul faringo - laringi an, respectiv
intarea in laringe (Aditus laryngis).In timpul respira{iei coroana laringiane proemind
prin orificiul intrafaringian in nazofaringe, stabilindu-se astfel continuitatea dintre
acesta gi laringe; recesele piriforme rdmdn in acest caz cdi tnguste de pasaj, care
permit scurgerea salivei spre esofag.
Vestibulul esofagian (Vestibulum esophagi s. Pars oesophagea pharyngis)
este porliunea ingustd a laringofaringelui suprapusd fe{ei dorsale a cartilajelor
aritenoide, care se continud cu esofagul.
Intrarea in vestibulul esofagian este marcatd de reunirea arcurilor palato-
faringiene caudal proceselor corniculate ale aritenoidelor, iar originea esofagului
(,4ditus esophagi) este arbitrar stabilitd la marginea caudald a m. cricofaringian,
inaintea sau la nivelul lamei cartilajului cricoid; la carnivore cele doud organe sunt
net delimitate la interior printr-unp/iu mucos circular (Limen pharyngoesophageum).
3.6.2. Structura faringelui

Plafonul qi perelii laterali ai faringelui sunt structurali dupd modelul organelor
cavitare, prezentAnd de la exterior la interior, urmdtoarele straturi: adventicea
conjunctivl, fascia faringiand externd, fascia faringiand interni (faringobazilard),
musculoasa gi mucoasa. Plangeul este format debazalimbii gi fa{a dorsald a laringelui.
Adventicea conjunctivi participi la fixarea de pere{ii faringelui a vaselor gi
ramurilor nervoase care abordeazd organul.
Fascia faringiani externi acoperl mugchii de pe felele laterale ale faringelui,
fiind mai dezvoltati in planul constrictorilor rostrali gi mijlocii. Structuratd mai ales
din fibre elastice, ea se intinde intre osul pterigoid gi marginea dorsald a cartilajului
tiroid, realizdnd o veritabild chingd care participd in mod pasiv la suspendarea
faringelui qi a laringelui.
Fascia faringian[ interni (Fascia pharyngobasilaris) sau aponevroza
faringiand constituie suportul pe care se inserd musculatura. Ea reprezinti continuarea
periostului de pe presfenoid, care ia formd de cupold gi se sprijinind pe fala laterald
a cartilajelor tiroid qi cricoid, pe tiroid qi pe marginllebazei limbii.
ln phn median, fascia se ingroagi gi se intireqte prin intrefeserea cu aponewozele
muqchilor, formAnd r afe ul fa r i n gi an (Rap h e p h ary n gi s).
Ttrnica muscular[ a faringelui (Tunica muscularis pharyngis) cuprinde gapte
perechi de mugchi striali, dispugi intre cele doud fascii, sistematizali dupd acliunea
lor in: muSchi constrictori rostrali'. pterigofaringieni, stilofaringieni rostrali 9i
palatofaringieru; muSchi constictori medii: lttofarng;eru; muSchi constrictori caudali:

tireofaringieni Ei cricofaringieni qi muSchi dilatatori ai faringelui: stilofaringieni
caudali (fig. 59).
MuSchiul pterigoforingian (M. pterigopharyngeus), aplatizat, de form6
triunghiulard, igi are originea pe creasta pterigopalatinS; fibrele sale se disperseazi
pe fafa lateralS a faringelui formdnd un fascicul superior, cu insertia pe rafeul
faringelui (cu rol de constrictor al faringelui), gi un fascicul inferior, cu inser[ia pe
marginea cartilajului tiroid (cu rol de ridicdtor al laringelui).
Muschiul stilofaringian rostral (M. stylopharyngeus rostralis) are forma unei
inguste benzi musculare cu originea pe fafa mediald a extremitdfii rostrale a
stilohioidului gi insertia pe rafeul faringian. Este constant la rumegitoare iar la
celelalte specii este inconstant sau lipseqte.
MuSchiul palatoforingian (M. palatopharyngeus) a fost descris odati cu vdlul
palatin.
Actiunea conjugatd a mugchilor constrictori rostrali ai faringelui gi a ridicdtorilor
vilului palatin asupra nazofaringelui poate determina "spasmul faringian".
Muschiul hiofonngian (M. hyopharyngeus) are aspectul unei benzi musculare
late care pleacd de pe tirohioid gi se inserd pe aponevrozafaringiand gi pe rafeul
fibros median. Muschiul tirofaringian (M. tyropharyngeus) este un mugchi lat,
puternic, dispus aproape vertical intre jumdtatea dorsali a fefei laterale a cartilajului
tiroid 9i rafeul faringian median. La unele specii, fibrele lui caudale se confundd cu
ale m. cricofaringian.
Mus chiul cricofaringian (M. cricopharyngeus), dispus caudal precedentului,
i$i are originea pe fala laterald a inelului cartilajului cricoid 9i insertia pe rafeul
faringian.
MuSchiul stilofaringian caudal (M. stylopharyngeus caudalis), singurul dilatator
al faringelui, are formi de bandi ingusti cu originea pe fala mediali a treimii caudale a
stilohioidului gi inser[ia pe peretele lateral al faringelui, intre mugchii pterigofaringian,
palatofaringian gi hiofaringian.
ln afara mugchilor proprii faringelui, o importantd deosebitd in acful deglutitiei
o au mugchii hioidului (v. miologia).
Mucoasa (Tunica mucosa pharyngis) cdptugegte perelii faringelui, urmdrindu-i
toate deniveldrile, formeazd pliurile descrise odati cu conformatia organului gi se
continud la nivelul orificiilor cu mucoasa organelor vecine.
Mucoasa nazofaringelui, continuare directi a mucoasei cavitdtilor nazale,
este de tip respirator, prezentind un epiteliu cilindric pseudostratificat ciliat, iar cea
a faringelui digestiv (orofaringe) 9i a laringofaringelui (recesele piriforme qi vestibul
esofagian) este de tip bucal, cu epiteliu stratificat pavimentos.
Atdt in faringele respirator, cdt 9i in cel digestiv, corionul mucoasei este bogat
in tesut limforeticular gi glande mucoase sau sero-mucoase.
Tesutul limforeticular se poate prezenta sub formd de populatii celulare difuze
sau organizat in: noduli limfatici solitari, foliculi tonsilari gi tonsile.
Nodulii limfatici (Noduli lymphatici) sunt alcdtuiti din tesut limforeticular
circumscris de o capsuli fibroasi.
Foliculii tonsilari (Folliculi tonsillares) rezulti din aglomerarea nodulilor

limfatici in jurul unor infunddturi ale epiteliului, denumite cripte tonsilare (Cryptae
tonsillares), ale cdror deschideri (Fossulae tonsillares) se observd pe suprafala
mucoasei; criptele pot fi foarte addnci, ajungdnd pdnd in submucoasS. In jurul
foliculilor tonsilari se gdsesc vase sanguine qi limfatice, precum gi glande mucoase
sau mixte.
Tonsilele sunt adevdrate organe ale mucoasei, cu rol deosebit in apirarea
imunocelulari a organismului; in cadrul aceleiaqi specii au form6, structuri 9i
topografie constanti. Ele iau nagtere prin aglomerarea nodulilor limfatici solitari sau
a foliculilor tonsilari, deosebindu-se astfel tonsile afoliculare qifoliculare.
Tonsilele au capsuld conjunctivi limitanti, numeroase vase sanguine, vase
timfatice eferente gi sunt inconjurate de glande mucoase sau mixte.
La mamiferele domestice structurile limforeticulare ale faringelui sunt
aglomerate mai ales la nivelut orificiilor, constituind "inelul limfatic Waldeyer",
compus din tonsila linguald (Tonsilla lingualis), situatd in mucoasa bazei limbii;
tonsilele palatine (Tonsilla palatina), situate in perefii laterali ai orofaringelui (la
porc lipsesc); tonsila stafilind (Tonsilla veli palatini), mai dezvoltatd la cal qi porc,
se gdsegte in mucoasa de pe fala bucali a vilului palatin; tonsilele paraepiglotice
(Tonsilla paraepiglotica),prezente numai la porc, oaie, caprd 9i pisicd labaza epiglotei;
tonsila faringiand (Tonsilla pharyngea), situati pe plafonul faringelui; tonsilele
tubare (Tonsilla tubarta), situate pe fala intemd a orificiilor tubelor auditive (lipsesc
la camivore) (fig. 60).
Glandele faringiene (Gll pharyngeae), de tip mucos sau mixt, diseminate in
corionul intregii mucoase, sunt mai numeroase in nazofaringe qi in jurul tonsilelor.
Canalele lor se deschid pe suprafata mucoasei sau in criptele foliculare.
Vasele gi nervii faringieni.
Arterele faringelui sunt ramuri din arterele: tiroidiene craniale, faringiene
ascendente, palatine ascendente gi palatine mici.
Venele faringiene la rumegdtoare qi canide se varsi in venele jugulare interne,
iar la cal, in venele tiroidiene craniale.
Vasele limfatice dreneazd limfa in limfonodurile retrofaringiene gi cervicale
profunde.
Nerttii motori gi senzitivi ai faringelui provin din plexurile faringiene, la care
participd nervii glosofaringieni gi vagi; nervii vegetativi sunt fibre postsinaptice
simpatice din ganglionii cervicali craniali gi parasimpatice, din ganglionii otici qi
sfenopalatini.
3.6.3. Faringele la mamiferele domestice -

caractere diferenliale
La cal faringele are aspect tubular, cu axul lung orientat oblic ventro-caudal.
Fascia faringianl externi este bine dezvo\tatd, form6nd un adevirat aparat pasiv al
faringelui.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgestonus) 117
Nazofaringele comunice cu cavitdllle nazale prin doui coane largi gi cu

tubele auditive prin doud deschideri cu aspect de fantd verticali acoperite de cAte o
clapd cartilaginoasi (fig. 58). in plan median, fornixul prezintd un reces faringian
(Recessus pharyngeus) cu addncimi variabile; la acest nivel musculoasa lipsegte gi
mucoasa vine in contact cu pungile guturale. Tonsila faringiand, de tip folicular,
proemin[ intre cele doui deschideri ale tubelor auditive, iar tonsilele tubare sunt
reprezentate numai de un [esut limforeticular difuz. Cele doud deniveldri ale
mucoasei, Torus tubarius qi Tbrus levatorius sunt vizibile.
Fig. 61. Faringele de cal - vedere dorsald dupd secyionarea pe linia mediand a
peretelui dorsul Si a vdlului palatin
I - Radix linguae; I'- Papilla vallata; l " - Papillafoliata; 2 - Arcus palatoglossus;
2'- Tonsilla palatina; 3 - Velum palatinum; 4 - Plica glossoepiglottica; 5 - Arcus
veli palatini; 5'- Arcus palatopharyngeus; 6 - Pars esophagea pharyngis
(s. Vestibulum esophagi); 7 - Pars nasalts pharyngis, paries lateralis; I - Aditus
laryngis; 9 - Recessus prifurmis; l0 - Esophagus
Vdlul palatin, foafie lung, ajunge cu marginea liberi la baza epiglotei,
inchizdnd aproape complet comunicarea dintre orofaringe gi laringofaringe; in
condifii normale calul nu poate respira pe gurd. Orificiul intrafaringian este complet
circumscris, cele doud arcuri palatofaringiene reunindu-se caudal proceselor corni-
culate ale aritenoidelor. Fata ventrald a vilului palatin este denivelatd in plan median
de tonsila stafilini, de tip folicular. La acest nivel sunt vizibile numeroase orificii,
reprezent6nd deschiderile criptelor foliculare gi ale glandelor stafiline, deosebit de
dezvoltate.
in peretii laterali ai orofaringeleri proemind tonsilele palatine lungi de circa
10 cm gi late de circa 2 cm.; pe suprafala mucoasei care le acoperi se observd
numeroase orificii, reprezentind intrarea in criptele tonsilare gi deschiderile glandelor
din jurul foliculilor limfatici (fig. 60, 61).
Recesele piriforme, addnci, se continud cuwvestibul esofagian strdmt. Limita
caudald a faringelui este marcatd de dispozitia strict longitudinald a pliurilor mucoasei
in esofag (fig. 58).
Perelii laterali ai faringelui sunt acoperili de pungtle guturale (Diverticulum
tubae auditivae), formaliuni specifice calului. Acestea rqrezintd hemieri ale mucoasei
tubelor auditive care cdptugesc spatiul anfractuos dintre baza craniului, atlas, faringe
qi originea esofagului. Cele doui pungi guturale nu comunici intre ele dar, dorsal
faringelui, vin in contact prin peretii lor mediali; intre ele gi faringe se interpune un
tesut conjunctiv lax, in masa cdruia se gdsegte plexul faringian. Peretele lateral al
fiecdrei pungi guturale este comprimat de stilohioid, de aqa manierl incdt se forme,azA
un diverticul lateral gi unul medial, mai mare. Perelii laterali vin in contact intim cu
o sumedenie de vase gi nervi.
La rumegltoare, faringele este lung qi ingust, portiunea lui nazald fiind
delimitata de lamele pterigopalatine.
Plafonul organului este imp6(it in doud infunddturi (recese) prin septul
faringian (Septum pharyngis) format de un pliu mucos, lung de 4 cm, detagat de la
nivelul vomerului. La extremitatea septului se gdsegte tonsila faringiand de tip
afolicular (fi5. 62). La acest nivel mucoasa este groasd, cutatd gi previzutd cu
numeroase orificii glandulare. Deschiderile tubelor auditive, in formd de mici fante
semilunare, sunt acoperite de cute mucoase; tonsilele tubare, afoliculare, proemini
sub forma unor ingrogdri mucoase.
Vdlul palatin, mai scurt decAt la cal, atinge fala rostrald a epiglotei (frg. 62);
marginile lui libere se continud cu arcurile palatofaringiene, care nu se reunesc la
intrarea in vestibulul esofagian. Pozitia vllului palatin permite scurgerea salivei
abundente din orofaringe prin recesele piriforme spre esofag gi in timpul respira{iei;
continuarea respiratiei nazale in timpul rumegdrii este esentiall pentru sistemul
olfactiv de avertizare la rumegdtoarele sdlbatice.
Pe peretele lateral al orofaringelui se gdsegte deschiderea sinusului tonsilar,
infundlturi ramificatd a epiteliului in jurul cdreia se aglomereazd foliculii tonsilari;
tonsila palatind, de 3-4 cm, apare astfel ascunsi in peretele faringelui (fig. 37, 60).
La rumegdtoarele mici sinusul tonsilar prezintd,3-6 deschideri tonsilare.
Caudal, faringele se continud cu esofagul ftrd o limitd vizibili de demarcalie;
jonctiunea faringo-esofagiand este arbitrar localizatd deasupra lamei cartilajului
cricoid.
La porc faringele este ingust qi lung, cu axul mare aproape orizontal; caudal
ajunge pdnd in planul vertebrei a doua cervicale.
Fig. 62. Secliune sagitald prin cspul de vacd

a - Cavum oris proprium; a'- Recessus sublingualis apicalis; b - Cavum nasi,'
c-c'- Pharyra (c - Pars nasalis; c'- Pars oralis); d - Cavum laryngis; e - Traches;
f- Esophagusi g - Cavum cranii; I - Corpus mandibulae, pars incisiva; 2 - Lingua;
3 - Palatum durum; 4 - Velum palatinum; 5 - Arcus palatoglossus; 6 - Aditus sinus
tonsillaris; 7 - Basihyoid; 8 - Concha nasalis dorsalis; 9' Concha nasalis
ventralis; l0 - Conchae ethmoidales; I I - Septum pharyngis; I2 - Tonsilla
pharyngica; l3 - Epiglottis; l4 - Cartilago arytenoidea
Ptafonul nazofaringelui, ca gi la rumegitoare, este divizat de un "sept faringian
mucos" care adipostegte tonsila faringiand. Orificiile tubelor auditive sunt ovale,
mascate de cdte o cuti mucoasi; la acest nivel se gisesc tonsilele tubare, uqor
proeminente, alcituite din foliculi tonsilari.
Vdlul palatin este scurt, cu marginea liberd prevdzutl cu un rudiment de luetd
(Uvula), respectiv o micd proeminenld pe linia mediand. Tonsilele stafiline, de tip
folicular, sunt foarte dezvoltate la aceastd specie. Ele sunt vizibile pe fala ventrald a
vdlului palatin ca doud suprafele reliefate, eliptice, prevdzute cu numeroase fosete
tonsilare. Glandele stafiline sunt aglomerate, mai ales la baza organului.
Orofaringele, scurt, este lipsit de tonsile palatine (fig. 63).
Coroana laringiand prezinti o epiglotd largd, care proemini mult in laringo-
faringe. Din aceastl cauzi recesele piriforme, ad6nci, permit scurgerea alimentelor
lichide spre esofag, chiar c6nd epiglota nu inchide apertura laringtane gi astfel animalul
poate respira 9i inghiti in acelagi timp.
Fig. 63. Faringele de porc - secyiune sagitald

a - Pars respiratoria (nasalis) pharyngis; b-d - Pars digestoria pharyngis
(b - Pars oralis; c - Recessus piriformis; d - Pars esaophagea s. vestibulum
esophagi); e - Diverticulum pharyngeus; l - Radix linguae; 2 - Velum palatinum,.
3 - Paries dorsalis pharyngts; 4 - Basihyoid; 5 - Epiglottis; 6 - Cartilago
arytenoidea et tunica mucosa laryngis; 7 - Ventriculus laryngis,. 8 - Plica
aryepiglottica; 9 - Cargilago thyreoidea; l0 - Cartilago cricoidea; ll - Trachea,.
l2 - Esophagus
Arcurile palatofaringiene sunt dezvoltate gi se reunesc caudal, marcdnd intrarea
in vestibulul esofagian. La acest nivel mucoasa faringelui se infundd intre insertiile
mugchilor cricofaringian qi tirofaringian, form6nd un diverticul (Diverticulum
pharyngeum) impar, addnc de 3-4 cm. (fig. 63).
La carnivore faringele se intinde caudal pdnd in planul vertebrelor cervicale
II -III.
Nazofaringele este ingust gi alungit. Orificiile tubelor auditive, plasate in plan
superior, caudal proceselor pterigoide, sunt acoperite de cAte o clapd cartilaginoasS.
Tonsila faringiani proemind u$or pe plafonul nazofaringelui intre deschiderile tubelor
auditive, iar tonsilele tubare lipsesc.
Vdlul palatin, scurt, prevdzut cu o redusd lueti, se sprijini pe vdrful epiglotei,
permilind respirafia bucald; la pisicd este mai scurt gi mai gros decdt la cdine. Tonsila
stafilind este reprezentatd de un tesut limforeticular difuz. Arcurile palatofaringiene
sunt reduse qi nu ajung sd se reuneascd intre ele la intrarea in vestibulul esofagian.
In peretele lateral al orofaringelui se formeazd o depresiune ad6ncd, rutmitdfosa
tonsilard (Fossa tonsillaris) in care proemind tonsila palatind; la cAine aceasta este
ovoidd sau hemicilindricd, iar la pisicd rotunjitS, hemisfericd. Tonsila palatina este
protejatd in fosa tonsilard de un pliu semilunar al mucoasei (Plica semilunaris).
Tonsilele palatine de la carnivore se aseamdnd cu cele de la om, la care in limbajul
curent se numesc antigdale, datoritd formei lor de migdali sau sAmbure de piersicd.
Recesele piriforme sunt $terse, iar vestibulul esofagtan este net delimitat de
esofag printr-un pliu mucos proeminort (Limen pharyngoesophageum), dispus circular.
Muqchii faringelui la camivore sunt putemici, expresivi, bine delimitati intre ei.
Spre deosebire de celelalte specii, la carnivore intre mucoasa de tip respirator
gi cea de tip bucal existd o limitd clard de demarcatie.
La iepure nazofaringele este despirfit de orofaringe printr-un v51 palatin lung,
care ajunge labaza epiglotei. Orificiul intrafaringian este complet circumscris.
Recesele piriforme, ad6nci, se continul cu un vestibul esofagian relativ strdmt;
joncliunea faringo-esofagiani nu este marcatd de pliul mucos descris la camivore.
Ca qi la carnivore tonsila palatini este proeminentd, cu formd de migdali,
adipostitd intr-o fosd tonsilard.
3.7. Esofagul (Oesophagus)

(Fig. 7-9, 64, 65)
3.7.1. Conformalie gi rapoarte
Esofagul este un lung conduct musculo-membranos prin care bolul alimentar
trece din faringe in stomac. Incepe de la orificiul faringo-esofag1an (Aditus oesophagi),
situat inaintea sau deasupra lamei cartilajului tiroid gi se termind la nivelul orificiului
cardic (Ostium cardiacum) prin care se deschide in stomac. Conform traiectului, ii
deosebim trei porfiuni: cervicald, toracicd gi abdominal[ (ftg. 7-9,64).
Portiunea cervical[ (Pars certticalis).ln treimea craniald a gdtului esofagul
este plasat in plan median, intre m. lungul gAtului gi trahee, fiind flancat bilateral de
principalele cordoane vasculonervoase (in care intrd: a. carotidd comund, venele
jugulare, conectivul ortosimpatic cervical, conductul limfatic traheal, nervul vag,
nervul recurent), de nodurile limfatice cervicale profunde 9i de lobulii timici (la
animalele tinere). in treimea mijlocie gi caudald a gdtului, esofagul este plasat la
stAnga traheei, unde vine in contact numai pe partea stdngd cu formatiunile vasculo-
nervoase amintite (fig. 65).
Por,tiunea toracicl (Pars thoracica) incepe de la apertura craniald a cavitSlii
toracice gi se termini la nivelul hiatusului esofagian, prin care stribate diafragma.
Dupd un scurt traseu, in care este plasat tot Ia stdnga traheei, esofagul trece deasupra
acesteia, alituri de care parcurge spa[iul mediastinal cranial. in mediastinul dorsal
se situeaz[ deasupra bronhiei stdngi gi bazei cordului, la dreapta crosei aortice. in
mediastinul caudal este suspendat de un sept al fasciei endotoracice intre foilele
mediastinale ale sacilor pleurali (frg. 64), fiind inso(it de arterele esofagiene, venele
satelite gi trunchiurile vagale esofagiene; intre esofag gi aorta toracic[ se gdsesc
nodurile limfatice mediastinale.
Por(iunea abdominalil (Pars abdominalis) este foarte scurtd. Dupd ce a
traversat diafragmul printre pilierii intermediari, esofagul se plaseazd intre foilele
ligamentului gastrofrenic, trece prin incizura esofagiani a ficatului qi se deschide in
stomac prin orificiul cardic.
.' I
I I
b,,
i
I
lt
I
b) I
5
7
Fig. 64. Schema conformaliei Si topograJiei esofagului la cal

l-1 "'- Esofagul (1 - Porliunea cer-vicald; I " - Porliunea toracicd; I "'- Porliunea
abdominald); 2-Laringele; 3-Traheea;4-Bronhiaprincipaldstdngd; 5-Cordul,
6 - Aorta toracicd; 7 - Sternul; 8 - Stomacul; 9 - Duodenul; a - Vestibul esofagian
s. porliunea esofagiand afaringelui; b - Pleura parietald; c - Pleura mediastinald;
d - Pleura pericardicd; e - Lig. sterno-perocardic; f - Lig. gastro-frenic;
g - Lig. parieto-duodenal; h - Peritoneul parietal
3.7 .2. Structura esofagului

Peretele esofagului, de la exterior la interior, este alcdtuit din patru tunici
suprapuse: adventicea, musculoasa, submucoasa qi mucoasa.
Adventicea (Tunica adventitia), alcdtuitd din lesut conjunctiv lax, inconjoard
esofagul pe tot traseul. in regiunea cervicali este dependentd de fascia mijlocie a
gdtului, care se continui caudal cu fascia endotoracicd; din aceste motive, eventualele
inflama[ii ale esofagului se propagd ugor prin spatiul interfascial la organele invecinate.
kr po4iunea toracicS, adventicea este incomplet dublatd de pleura mediastinali,
iar in po(iunea abdominald este inconjuratd de peritoneu.
Tlrnica muscular[ (Tunica muscularis) include fibre musculare netede qi
striate. La rumegdtoare, cdine qi rozdtoare, musculoasa este alcituit5 exclusiv din
fibre striate pdni la nivelul cardiei. La unele carnivore (mustelide) gi rozdtoare
(nutria) fibrele musculare striate se prelungesc qi la nivelul peretelui gastric pe
marea gi pe mica curburS. La cal gi la pisicd, fibrele striate se intind pdn6 in planul
arcului aortic, iar la porc pdnd Ia hiatul esofagian al diafragmei.
Fig. 65. TbpograJia esofogului Si a traheei tn treimea mijlocie a gdtului la cal

I - Vertebra cervicalis 2 - Fascia certicalis superficialis; 3 - Fascia cervicalis
\
media (Lamina pretrahealis); 3'- Septumfasciae cevicalis mediae; 4 - Fascia
cervicalis profunda; 5 - M. multifidus; 6 - M. intertransversarius; 7 - M. Iongus
colli; 8 - M. cleidomastoideus; 9 - M. sternomandibularis; 10 - M. omohyoideus,'
1l - Mm. sternohyoideus et sternothyreoideus; l2 - V jugularis; I3 - A. carotis
communis; 13' - N. vagus et conectivus simpaticus; 14 - Trachea;
l4'- N. recurrens; I5 - Esophagus; 16 - A.N.V. vertebralis
La originea esofagului musculatura striatd este alcdtuitd din muSchii individu-
alizali, denumili dupi origine gi topografie: cricoesofagian, esofagian longitudinal
dorsal, esofagian longitudinal lateral Si esofagian longitudinal ventral. La scurti
distanfd, mugchii igi pierd individualitatea gi formeazd doui strahri de fibre cu traseu
spiralat sau helicoidal in lungul organului, care se intersecteazd dorsal gi ventral
(fig. 6a). ln segmentul distal al esofagului, musculatura este dispusi clasic pe doui
straturi: longitudinal extern gi circular intern; ultimul se ingroagd progresiv spre
orificiul cardic.
Submucoasa (Tela submucosa) este bine dezvoltatl, alcdtuitd din lesut
conjunctiv lax, fapt care permite gtergerea pliurilor mucoasei gi mirirea lumenului
in timpul trecerii bolului alimentar. in submucoasd se gdsesc glande esofagiene de

tip mucos. La ciine stratul glandular este prezent pe toatd lungimea esofagului, la
porc ajunge pdnd la mijlocul organului, iar la cal, rumegdtoare gi pisicd se gdseqte
numai in extremitatea proximali.
Mucoasa (Tunica mucosa) esofagului este groasi, de culoare albicioasd qi
puternic cutatd in lungul axului (frg. 65). Pliurile mucoasei sunt dispuse longitudinal,
obliterAnd lumenul organului intre deglutifii. Structural, prezintd un epiteliu stratificat
pavimentos (la ierbivore mai mult sau mai putin cheratiruzat), un corion f5rd glande
gi musculara mucoasei pe alocuri discontinud.
Vasele gi nervii esofagului
Arterele esofagului provin din surse variate,in func{ie de traseul parcurs. in
porliunea cervicali se desprind din arterele carotide comune sau din colateralele
acestora, in portiunea toracicd din trunchiul bronhoesofagian gi in porliturea abdomirnld
din artera gastricd stdngd. Venele se varsl in venelejugulare, in vena cavi craniald
qi vena bronhoesofagSand. Vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor cervicale
profunde gi mediastinale.
Inervatia esofagqlui este realizati de ramuri ale nervilor glosofaringieni, vagi
qi de fibre simpatice postsinaptice din ganglionii cervicali craniali, cervicotoracici
gi paravertebrali.
3.7.3. Esofagul la mamiferele domestice -

La cal esofagul este un tub lung de 120-150 cm, cu perefi groqi, foarte
extensibili, dar cu mici variafii ale diametrului pe traseu. Caudal vestibulului
esofagian, prezinti o stricturi cervicald gi o curburd craniali care dispare cind capul
este intins pe gdt; strictura corespunde cu ingrogarea peretelui, care ajunge la 5-5,5
mm. ln planul vertebrei a fV-a cervicale, esofagul se plaseazd la stdnga traheei, iar
aproape de intrarea in cavitatea toracic[ formeazd, o curbur[ cu concavitatea dispusi
dorsal; aici peretele se ingroagd pdnl la 6 mm, grganul prezent6nd o noud stricturi.
De la nivelul crosei aortice esofagul se ingusteazd treptat pdnd la orificiul cardic,
unde peretele lui atinge grosimea maxim[, de cca 1,2 cm.
Mugchii de la originea esofagului sunt bine individualizali, remarcdndu-se
mai ales m. cricoesofagian 9i m. esofagian longitudinal dorsal. Structural, fibrele
musculare sunt striate p6nd la arcul aortic Ai netede in rest. Glandele esofagiene se
g[sesc numai in treimea craniald a organului.
La vacl lungimea esofagului este de circa 90 cm, iar grosimea peretelui de 4-
5 mm in porliunea cervicald gi 2-3 mm in porliunea toracicd. Lumenul organului
este in general larg, cu diametrul de circa 16 cm, exceptdnd zona stricturii cervicale,
unde este de 13-14 cm; Ia nivelul cardiei diametrul este maxim, ajungind la 17 cm.
Musculatura esofagului este putemicd gi alcdtuitd exclusiv din fibre striate.
La extremitatea craniald, prin suprapunerea muqchiului cricofaringian peste mugchii
proprii ai esofagului se formeazd tn sfincter faringoesofagian de o mare importan!5
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestontrs) 125
fiziologicd. La extremitatea distali, fibrele musculare din stratul superficial se

continui cu stratul extem al rumenului.
Mucoasa prezintd un epiteliu stratificat, scvamos; musculara mucoasei este
alcituitd din fibre rdzle\e la extremitatea craniald, dar in jumntatea caudali a esofagului
formeazd un strat continuu. Glandele esofagiene se gdsesc numai in treimea craniald
a organului.
Menliondm in mod special rapoartele intime ale esofagului cu limfonodurile
mediastinale caudale, foarte mari la rumegdtoare; in cazul inflamafiei acestora pot
interveni tulburiri in tranzitul esofagian.
La oaie calibrul esofagului cregte gradat de la 7,5 cm Ia origine pind la 9-10 cm
la nivelul cardiei. Grosimea peretelui cregte de asemenea dela2-3 mm la 3,2-3,5 mm.
Structural se aseam[nd cu cel de vacd.
La porc esofagul este relativ scurt, ajungind p6nd la 50 cm. Peretele sdu
prezintd doud ingrogdri: una aproximativ la mijloc, unde corespunde cu strictura
medie gi una la extremitatea distal6, unde grosimea peretelui atinge 3,5 cm.
Lumenul organului este larg, atit Ia origine, cdt qi la nivelul cardiei, av6nd
diametrul de aproximativ 7 cm. Stratul muscular este alcdtuit din fibre striate pdnd
la ieqirea din cavitatea toracicd, iar glandele esofagiene sunt prezente p6ni la
jumltatea organului.
La ciine esofagul are pere{i grogi, neuniformi gi este foarte dilatabil. Grosimea
peretelui cregte de la 2,5 mm, la origine, pdnl la 4 mm in porliunea cervicald qi 6 mm la
nivelul cardiei. La origine lumenul esofagian are diametrul cel mai mic, respectiv
4,5 cm. Pe parcurs prezintd doui stricturi, la nivelul cdrora diametrul ajunge la 5 cm
gi respectiv 5,5 cm; intre ele calibrul esofagului este in jur de 7 cm.
Musculatura este de tip striat pdnd la nivelul cardiei, iar glandele esofagiene
sunt prezente pe toat[ lungimea organului.
La pisici perelii esofagului sunt aproape uniformi ca grosime (de cca 0,8 mm),
exceptind portiunea terminald care ajunge la 1,4 mm. Diametrul minim este la nivelul
trecerii prin hiatul esofagian al diafragmei. Glandele esofagiene sunt prezente numai
in treimea anterioarl a organului.
La iepure, comparativ cu carnivorele, esofagul are pereti uniformi ca grosime
gi mai subliri.
3.8. Stomacul (Ventriculus ; gasterl

(Fig. 66-86)
Plasat in cavitatea abdominali, retrodiafragmatic Ai retrohepatic, stomacul
reprezintd porliunea dilatatl a tubului digestiv intercalatd intre esofag qi duoden;
comunicl cu esofagul pin orificiul cardic (Ostium cardiacum), iar cu duodenul,
prin orificiul piloric (Ostium pyloricum).
in stomac sunt depozitate temporar alimentele triturate gi insalivate, unde,
sub actiunea sucului gastric (produsul de secrelie al glandelor gastrice) suferd
importante transformiri chimice pregdtitoare pentru digestia intestinalS. Umplerea

stomacului, amestecarea alimentelor cu sucul gastric Ai evacuarea confinutului se
realizeazd prin acfiunea motoare complexd a musculaturii din peretele organului.
5
5
2
A B
5
C D
o
/'
a /!
I /o'
c
E
5
Fig. 66. Schema conformaliei stomacului la mamiferele domestice Ei repartifia

tipurilor de mucoasd
A - Cdine; B - Iepure; C - Cal; D - Porc; E - Rumegdtoare (a - Rumen;b - Reyea;
c - Foios; d - Cheag); l-l "'- Mucoasd aglandulard; 2-4 - Mucoasd glandulard
(2 - Zona glandelor cardice;3 - Zona glandelor gastrice propriu-zise s.fundice;
4 - Zona glandelor pilorice); 5 - Duodenul; 6 - Esofogul
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesforrus) 127
in func1ie de sistemul de ingurgitare gi prelucrare a alimentelor, conformalia

qi unele elemente structurale ale stomacului prezinti diferenfe interspecifice.
La toate mamiferele domestice, in primele etape ale dezvoltdrii ontogenetice
stomacul are aspect fusiform, a$a cum apare de obicei la pegti, amfibieni gi reptile.
Cresc6nd in lungime qi in grosime, la cal, porc, carnivore gi iepure, stomacul se
pliazd frontal, formdnd o mare curbur6, o micd curburd gi o puternicd dilatalie spre
stinga. La rumegdtoare dezvoltarea stomacului ia o amploare deosebitd 9i, printr-o
compartimentare morfotogicd funclionali se formeazi patru cavitdli ce se succed 9i
comunici intre ele: ruInen, retea, foios, cheag. Existd 9i mamifere care prezinti
stomac cu inceput de compartimentare: porcul, unele rozdtoare, cangurul, delfinul,
hipopotamul.
Dinplnct de vedere al structurii mucoasei, stomacul poate fi simplu sau compus.
Stomacul simplu prezintd tot interiorul cdptugit de mucoasi previzuti cu
epiteliu prismatic simplu gi corion cu diferite tipuri de glande: cardice, gastrice
piopriu-zise gi pilorice. La stomacul compus, portiunea glandulari (Pars glandularis)
i mucoasei este precedatd intotdeauna de o porliune lipsitd de glande (Pars
no nglandularls), cu epiteliu stratificat pavimentos.
Descrisi gi ca mucoasi de tip esofagian sau proventriculari, mucoasa
aglandulard se intinde pe o suprafald mai mare sau mai micd in funclie de specie.
La carnivore gi iepure stomacul este monocavitar simplu, la cal gi porc este
monocavitar compus, iar la rumegdtoare, policavitar compus (fig. 66).
3.8.1. Stomacul monocavitar

(Fig. 67-741
3.8.1.1 Conformatie, rapoarte 9i ligamente
Forma, dimensiunile gi rapoartele stomacului cu alte formaliuni anatomice
diferi in funclie de specie, plenitudine, gfadul de contracfie sau relaxare, precum 9i
de starea fiziologici a organelor invecinate.
Forma de bazd, valabili pentru stomacul plin, este de sac recurbat, dispus
transversal in cavitatea abdominald sau oblic ventro-lateral, de la st6nga la dreapta;
prezintdpentru studiu: doud fe!e, doud curburi 9i doud orificii.
Fata parietald (Facies parietalis), orientati cranial, este convexd gi vine in
contact pe o micd po(iune cu diafragma gi in rest cu fala viscerald a ficatului. Folo
viscerald (Facies visceralis) orientatd caudal, este de asemenea convexd 9i vine in
contact cu masa intestinali.
Curbura micd (Curvatura ventriculi minor), concavi, orientati dorsal qi spre
dreapta, unegte marginea dreaptd a cardiei cu marginea dorsalS a pilorului; la locul
unde stomacul se curbeazd este marcatl de incizura angulard (Incisura angularis).
Curbura mare (Curvatura ventriculi major), convex6, orientatd ventral 9i spre stdnga,
une$te marginea stdngd a cardiei cu marginea ventrald a pilorului; la origine formeazd
impreun[ cu extremitatea distald a esofagului un unghi evidant, ntmit incizura cardicd
(Incisura cardiaca) (fig. 67).
Orificiul cardic (Ostium cardiacum), numit frecvent cardia, este dispus intre
esofag gi stomac; are formd circulard gi este inconjurat de un sfincter mai mult sau
mai putin dezvoltat. Orificiul piloric (Ostium pyloricum), circumscris de un puternic
sfincter, reprezinti comunicarea dintre stomac Ai duoden (fig.67).
a -l-:.
:, , \--
e !.:
':a .
27 L
d
I
lr
ht I
: --- -.
Fig. 67. Conformayia Si musculatura stomacului monocavitar

a - Esophagus; a'- Cardia; b - Fundus ventriculi; c - Corpus yentriculi,'
d-e - Pars pylorica ventriculi (d - Antrum pyloricum; e - Canalis pyloricus);
f - ffilorus; g - Duodenum; h - Cunatura ventriculi ntinor; h'- Incisura angularis;
i - Curttatura ventriculi major; i'- Incisura cardiaca; l-3'- Tunica muscularis
(1-1" - Stratum longitudinale; I "'- Fibrae oblique externae; 2 - Stratttm circulare,'
3 - Fibrae obliquae internae; 3'- Ansa cardiaca)
La stdnga incizurii cardice proemind fundul stomacului (Fundus ventriculi),
por,tiunea cea mai largda organului, de formd rotunjitd. Lacal qi la iepure, fundul
stomacului este foarte dezvoltat, se inal15 gi depdqegte cu mult nivelul cardiei, formAnd
sacul gastric (Saccus cecus ventriculi) (ftg. 68, 74), iar la porc prezintd wr diverticul
gastric (Diverticulum ventrtculi), caracter care plaseazd porcul la limita dintre
animalele cu stomac simplu si cele cu stomac pluricompartimentat (fig. 70).
Corpul stomacului (Corpus ventriculi) este delimitat intre planul ce trece prin
incizura cardicd gi cel ce trece prin incizura angulari .
La dreapta incizurii angulare este plasati portiunea piloricd a stomacului

(Pars pylorica ventriculi) care este orientati dorsal; aceasta incepe cu antrul piloric
(Antrum pyloricum), mai larg, gi se continud ct canalul piloric (Canalis pyloricus),
de formd cilindrica (frg.67).
Porliunea terminald, foarte ingustS, a stomacului, care corespunde sfincterului
qi orifrciului piloric se nume$tepilor (Pylorus).
In lungul micii curburi interiorul stomacului este parcurs de Santul gastric
(Sulcus ventriculi), care face legdtura dintre orificiul cardic Ai orificiul piloric.
Marginile qanlului sunt formate de doud cute mucoase longitudinale, suslinute in
partea st6ngi (pdnd la incizura angulard) de ramurile ansei cardiace. Fundul ganfului
corespunde musculaturii micii curburi, acoperitd de mucoasd.
Mentinerea stomacului in pozitie anatomicd normalS se datoreazl continuitdtii
sale cu esofagul gi cu duodenul, presiunii exercitate de celelalte viscere gi prezenlei
ligamentelor seroase'. gastro-frenic, hepato-gastric, marele epiploon qi gastro-lienal
(v. cap.2) (fig. 69,73).
Ligamentul gastro-frenic (Lig. gastrophrenicum), scurt gi puternic, se desprinde
de pe fala caudald a diafragmei gi se inserd pe stomac, in jurul orificiului cardic;
intre foilele sale este cuprinsd porliunea abdominald a esofagului.
Ligamentul hepato-gastric (Lig. hepatogastricum) se desprinde de la nivelul
hilului hepatic Ai se inserd pe mica curburl a stomacului, cuprinzAnd intre foilele
sale arterele gi limfonodurile gastrice. La stdnga, ligamentul hepato-gastric se
continul cu ligamentul gastro-frenic Ai la dreapta, cu ligamentul hepato-duodenal.
Ligamentul hepato-gastric impreunl cu ligamentul hepato-duodenal formeazd.
micul epiploon (Omentum minus).
Marele epiploon (Omentum majus) este un pliu peritoneal deosebit de dezvoltat,
detagat de pe marea curburd a stomacului. El se extinde ca lamd supeficiald (Paries
superficialis) printre anselejejunale (la cal qi iepure) sau pe peretele ventral al cavitdtii
abdominale (la carnivore) pAn[ aproape de intrarea in cavitatea pelvini. Aici se
rdsfrdnge gi se intoarce ca lamd profundd (Partes profundus) pe fala dorsali a lamei
superficiale, acoperi fata viscerali a stomacului qi se inserd pe colonul transvers gi
pe pancreas. lntre cele doud lame se delimiteazd recesul caudal al bursei omentale
(fig. 6e).
Ligamentul gastro-lienal (Lig. gastrolienale) reprezinti porliunea inifialS a
lamei superficiale a marelui epiploon, care cuprinde intre foilele sale splina.
3.8.1 .2. Structura stomacul ui monocavitar

Peretele stomacului este gros gi are o structurd adaptatd in vederea asigurdrii
celor doud funclii ale sale: de rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentd gi de
digestie, prin sucul gastric. in constitulia sa anatomici intr6, de la interior la exterior,
patru tunici suprapuse: mucoasa, submucoasa, musculoasa gi seroasa.
Mucoasa (Tunica mucosa) ciptugeqte stomacul pe toatd trtinderea qi formeazd
pliuri (Plicae gastricae) dispuse preponderent longitudinal, dar gi transversal sau
oblic. Cu exceplia celor ce formeazd marginile qantului gastric, pliurile mucoase se
gterg pe mdsurd ce stomacul se umple.
La speciile cu orificiul cardic ingust, mucoasa structureazd valvula cardicd,

pliu circular cu marginea liberl orientatl spre cavitatea stomacului. La toate speciile,
la nivelul orificiului piloric, mucoasa formeazi valvula piloricd, cu marginea liberi
orientatd spre duoden.
La cal gi la porc mucoasa este impdrtitd net in doud portiuni: aglandulard
(Pars nonglandularis) qi glandulard (Pars glandularis) (fig. 68, 70); la carnivore 9i
la iepure este in intregime glandulard (ft5.72,74).
t4
Fig. 68. Stomacul porliunea craniald a duodenului de cal - secliune

gi
transversald
I - M. sphincter cardiae et ostium cardiacum; 2 - Saccus cecus ventriculi;
2' - Pars nonglandularis mucosae; 3 - Margo plicatus; 4-6 - Pars glandularis
mucosae (4 - Pars cardiaca; 5 - Parsfundica; 6 - Pars pylorica); 7 - M. sphincter
antri pylori; 8 - Ostium pyloricum; B'- M. sphincter pylori; 9 - Canalis pyloricus;
10 - Esophagus; tt - Ampulla duodeni; l2 - Ductus choledochus; l2'- Papilla
duodeni major; I3 - Curvatura ventriculi major; 14 - Incisura cardiaca;
l5 - Incisura angularis
Mucoasa aglandulard, dispusd in continuarea mucoasei esofagiene, este neted6,
de culoare albicioas[ sau gri-gdlbuie qi are consistentd fermd. Limita cu mucoasa
glandulari apare net conturatS; la cal este marcat[ de un pliu inalt, sinuos, cu aspect
dinfat, cunoscut ca margine pliatd (Margo plicatus) (fig. 68).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestorius) 13'l
Structural, aceaste po4iune a mucoasei se caracterizeazd, pnn prezgnta unui

epiteliu stratificat pavimentos, ugor cheratinizat gi a unui corion lipsit de glande.
Mucoasa glandulard este groasd, moale, cu aspect catifelat gi formeazd pliuri
inalte (Pltcae gastricae). Suprafata mucoasei prezintd numeroase $anluri gastrice
(Sulci gastrici) flrre care delimiteazl cdmpuri de formd poligonali sau circulard cu
diametrul de 2-4 mm, numite arii gastrice (Areae gastricae). Pe ariile gastrice, cu
lupa se observd mici cripte infundibuliforme (Foveolae gastricae) la nivelul cdrora
se deschid canalele glandelor gastrice.
Epiteliul mucoasei este monostratificat cilindric, iar in corion se g[sesc trei
tipuri de glande: cardice (Glandulae cardiacae), cu secretie mucoasi, gastrice
propriu-zise (Glandulae gastricae propriae) sau fundice, elaboratoare de enzime,
acid clorhidric qi mucus qi pilorice (Glandulae pyloricae), care secretd mai ales
mucus (v. histologia).
Zonele ocupate de glandele cardice gi fundice diferi ca localizare gi intindere
in funcfie de specie; glandele pilorice se glsesc in general in porliunea piloricd a
stomacului. Macroscopic, zona glandelor cardice apare de culoare gri-gdlbuie, cea a
glandelor fundice este foarte groas6, bogat vascularizatd 9i are culoare rogie-brund,
iar cea a glandelor pilorice este mai subtire, gri-roqiaticd sau gri-gilbuie.
Submucoasa (Tela submucosa), mai dezvoltatd in porliunea glandulard a
mucoasei, este formatd din fesut conjunctiv lax bogat in fibre de colagen gi elastice,
in care se gisesc numeroase vase sanguine, structuri limfatice gi plexul nervos
vegetativ Meissner. Ea permite adaptarea mucoasei la modificdrile de formd gi
volum ale stomacului.
Musculoasa (Tunica muscularis) este putemicS, alcdtuitd din fibre musculare
netede dispuse pe trei straturi incomplete, slab delimitate intre ele: longitudinal,
circular qi oblic (fi9.67).
Stratul longitudinal (Stratum longitudinale) continud stratul muscular superficial
al esofagului, dar fibrele sale sunt dispuse in mod diferit in subdiviziunile stomacului.
In lungul marii gi micii curburi, fibrele sunt aglomerate, formdnd cdte o bandd
musculari care poate fi urmdriti pane in planul incizurii angulare. in nrnaU stomacului
fibrele musculare sunt dispuse oblic (Fibrae obliquae externae) in evantai, dinspre
cardie spre firarea curburS, formAnd un strat continuu. La nivelul corpului stomacului,
atdt pe fala parietali cdt gi pe cea viscerald, stratul longitudinal este slab dezvoltat,
discontinuu, fiind alcituit din fibre musculare rare. La nivelul portiunii pilorice
(mai ales in canalul piloric) hbrele musculare sunt dispuse uniform in lungul
organului, formAnd un strat complet; bine dezvoltat.
Stratul circular (Stratum circulare) lipseqte in fundul stomacului, dar este
continuu qi uniform itr corp gi ir portiunea piloricd. Fibrele circulare sunt aglomerate in
partea dreaptd a cardiei, contribuind la formarea sfirygtgrului cardic (M. sphincter
cardiae), iar la nivelul pilorului structureazd tn sfincter piloric (M. sphincter pylori)
complet.
Stratul oblic (Fibrae obliquae internae) este propriu stomacului, neavAnd
continuitate cu straturile musculare ale esofagului gi duodenului. Fibrele sale,
orientate oblic, se gdsesc in plan profund numai in _fundul qi corpul stomacului,

completAnd locurile unde straturile mai superficiale lipsesc sau sunt discontinui. O
parte din fibre se aglomereazd formdnd un puternic fascicul muscular in formi de
_oasd(Ansa cardiaca). Porliunea centrali a ansei inconjoard cardia in partea stdngd,
participdnd la formarea sfincterului cardic (Sphincter cardiae). Ramurile ansei se
prelungesc de o parte gi alta a micii curburi, formdnd baza anatomici a buzelor
ganlului gastric.
Seroasa (Tunica serosa), respectiv foila viscerali a peritoneului, acoperd
stomacul gi ader[ la musculoasi printr-un strat redus de lesut conjunctiv (Tela
subserosa). La nivelul curburilor gi a extremit5lilor stomacului, seroasa se continud
cu ligamentele descrise, care contribuie Ia fixarea gi mentinerea organului in pozilie
topografici normali.
Vasele gi nervii stomacului
Vasculariza!ia arteriald a stomacului este realizatl de patru artere principale:
gastricd stingi (desprinsd direct din trunchiul celiac), gastrici dreaptd gi gastroepiploicd
dreaptl (ramuri din artera hepatici) gi gastroepiploicd stdngd (continuare a arterei
splenice). Venele, satelite ale arterelor, se varsd prin intermediul venei splenice in
vena portd. Vasele limfatice sunt aferente ale nodurilor limfatice gastrice, plasate in
apropierea micii curburi a stomacului.
Inervatia stomacului este vegetativi, prin fibre parasimpatice din trunchiurile
vagale gi fibre simpatice postsinaptice, din ganglionul celiac.
3.8.1.3. Stomacul monocavitar la mamiferele domestice -

La cal stomacul este mic in raport cu talia animalului, avdnd o capacitate de
6-20l. Are formd de sac puternic recurbat, dispus mult oblic fald de planul median,
cu axul longitudinal orientat ventro-lateral, de la stAnga Ia dreapta. Gradul accentuat
de curbare determind addncirea incizurii angulare gi apropierea orificiului cardic de
cel piloric (fig. 68).
Esofagul abordeazd stomacul oblic qi se deschide printr-un orificiu cardic ingust.
Fundul stomacului este foarte dezvoltat, formdnd un veritabil sac gastric care
dep[geqte cu mult nivelul cardiei. Porliunea piloric5, relativ larg6, prezintd o ugoard
stricturd care marcheazdlimita dintre antrul qi canalul piloric.
Prin fala viscerald, acoperitd de marele epiploon, stomacul la cal este in raport
cu flexura diafragmatici a colonului ascendent gi cu ansele jejunale. Extremitatea
stdng[, corespunzdtoare sacului gastric, atinge pilierul st6ng al diafragmei, rinichiul
stAng gi lobul stAng al pancreasului. Marea curbur6, in partea st6ngi vine in contact
cu splina, de care este legatd prin ligamentul gastro-splenic; ventral, se sprijind pe
po(iunile dorsale ale colonului ascendent (fig. 69). Nici in plenitudine maximd
stomacul de cal nu atinge planqeul cavitdlii abdominale.
Mucoasa stomacului de cal prezintd doui porliuni distincte: aglandulard 9i
glandulard, despirlite printr-o "margine pliatd" inahd (frg. 68). Porliunea aglandulard
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesforals) 133
ceptu$e$te fundul stomacului $i o parte din corpul acestuia, ocupdnd mai mult de o
treime din totalul mucoasei. Zona glandelor cardice, dispusd la dreapta marginii
pliate este foarte ingustd, intinzdndu-se pe o fAqie de 0,5-l cm la nivelul marii
curburi Si de 2-2,5 cm pe felele stomacului. Zona glandelor gastrice propriu-zise
este foarte groas6, bogat vasculaizatd, d-g culoare rogie-bruni; ocupd cea mai mare
parte a corpului stomacului. Zona glandelor pilorice, mai sublire, de culoare gri-
gdlbuie, cdptugegte antrul gi canalul piloric; la nivelul orificiului piloric, formeazd o
valvula piloricd circulari (fig. 68).
Stratul muscular oblic intern formeazi o puternice ans[ cardiacS, care
inconjoard cardia in partea stdngd gi se prelungegte de o parte qi alta a micii curburi
a stomacului prin doud ramuri relativ scurte. in dreapta cardiei, o parte din fibrele
musculare trec de pe o ramurd pe alta, incrucigdndu-se intre ele. Astfel, in jurul
cardiei se formeazi un puternic sfincter de forma :urirei cravate elvetiene. Conformalia
speciald a sfincterului cardic qi numeroasele pliuri formate de mucoasa aglandulari
determini inchiderea orificiului cardic de aqa manierS, incdt voma la cal nu este
posibild in condilii normale; regurgitarea hranei are loc numai in cazul deqirdrii
fibrelor musculare oblice, care este urmatd de ruperea peretelui gastric.
Fig. 69. Schema ligamentelor din cavitatea abdominald la cal - secliune sagitald
D - Diafragma; H - Ficatul; G - Stomacul; Cd - Colonul dorsal -Jlexura
diafragmaticd; Cv - Colonul ventral - llexura sternald; Ce - Vdrful cecului;
Ct - Colonul transvers; J - Jejunul; R - Rectul; V - Vaginul; Ve' Vezica urinard;
I - Lig. coronar alficatului; I '- Lig. falctfur*; 2 - Lig. hepato-gastric; 3 - Marele
eptploon; 3'- Bursa omentald (epiploicd); 4 - V cavd caudald; 4'- V portd;
5 - Intrarea tn bursa omentald; 6 - Marele mezenter; 7 - Mezorectul;
8 - Diafragma pelvind; 9 - Fundul de sac sacro-rectal; l0 - Fundul de sac recto-
genital; lt - Fundul de sac genito-vezical; l2 - Fundul de sacvezico-pubian
Ligamentul gastro-frenic, scurt gi puternic, prezintd cele doud foile seroase

depdrtate intre ele; astfel o parte a sacului gastric nu este acoperiti de seroasi, venind
in contact cu pilierii diafragmei prin tesut conjunctiv lax.
l.igamentul gastro-hepatic menline un grad accentuat de curbare a organului.
Marele epiploon, desprins de pe marea curburd a stomacului, formeaza in
partea stAngi un lung ligament gastro-splenic Ai se continud ca lami superficiald
printre ansele jejunale pdnl Ia inOtui vaginal; de la acest nivel se intoarce ca lam6
profundd gi se inserd pe colonul transvers gi pe pancreas (fig. 69).
La porc stomacul este mare in raport cu talia animalului, avind o capacitate
de 5-8 l. De formd ovoidd, ugor aplatizat cranio-caudal, este putin recurbat gi agezat
cu axul mare aproape transversal fald de planul median (fig. 70).
12
Fig. 70. stomacul si poryiunea craniald a duodenalui de porc - secliune

transversald
I - Esophagus; l'- Ostium cardiacum; l " - Pars nonglandularis mucosae;
2 - Diverticulum ventriculi; 2'- Aditus diverticuli; 3-5 - Pars glandularis mucosae
(3 - Pars cardiaca; 4 - Pars fundica; 5 - Pars pylorica); 6 - M. sphincter pylori;
7 - Sulcus ventriculi; B - Tbrus pyloricus,. 9 - Ductus choledochus; 9'- papilta
duodeni major; I0 - Pars cranialis duodeni; l I - curvatura ventriculi minor;
l2 - Curttatura ventriculi major
Fundul stomacului prezinte un diverticul (Diverticulum ventriculi) de formd

conicS, cu vdrful orientat caudal gi la dreapta; prezenla acestuia este interpretatd ca
rn inceput de compartimentare a stomacului. Esofagul se deschide printr-un orificiu
cardic larg, in formd de pllnie. Mica curburS, convex6, prezintd o incizurd angUlard
pulin addncd. Antrul piloric, larg, se continui cu canalul piloric, al cdrui lumen se
ingusteazd progresiv pAnd la orificiul de comunicare cu duodenul (fig. 70).
Cdnd este gol, stomacul este plasat in totalitate in porliunea intratoracalS a
cavitilii abdominale; cdnd este semiplin, este in contact cu cartilajele coastelor 9-
12, iN in plenitudine maximi depigegte arcul hipocondral gi se sprijind prin marea
curburi pe plangeul cavitdtii abdominale. Cea mai mare parte a felei craniale este in
contact direct cu ficatul, iar fala visceralS vine in raport cu masa jejunald qi colonul
ascendent.
Sfincterul cardic este slab dezvoltat. Ramurile ansei cardiace sunt bine
reliefate pdni aproape de incizura angulard, contribuind la formarea bazei anatomice
a unui gan! gastric evident. La nivelul pilorului, stratul muscular circular structureazd
un sfincter incomplet semilunar, iar pe mica curburd formeazd un "nod muscular"
pedieulat care proemini tr lumen, o proeminenli musculari care participi la formarea
p1oeminenlei pilorice (Torus pylo ricus).
Ca gi calul, porcul prezinti stomac monocavitar compus, respectiv cu mucoasd
aglandulard gi glandulari. Mucoasa aglandularS, de culoare aproape albd, se intinde
pe o suprafafd ovald care incepe din jurul cardiei gi se prelungeqte pe marea curburd
pgan la diverticulul gastric, iar pe mica curburi pAnd aproape de incizura angularS;
c0nd stomacul este gol, structureazdo vahull cardici semilunari.
Zona glandelor cardice, de culoare gri, bogatd in structuri limforeticulare
rqreztntd ll3 dn suprafa{a mucoasei, intinzdndu-se in cea mai mare parte a fundului
(inclusiv in diverticulul gastric) 9i in jumdtatea stdngd a corpului stomacului; la
intrarea in diverticul, mucoasa formeazd un pliu circular inalt (fig. 70). Zoru glandelor
gastrice propriu-zise ocupl jumdtatea dreaptd a corpului stomacului, deosebindu-se
de zonele invecinate prin grosimea mai mare gi culoarea rogie-bruni.
Zona glandelor pilorice, mai sublire gi de culoare albicioasl, prezintd pliuri
longitudinale in canalul piloric. La nivelul orificiului piloric mucoasa formeazd o
valvuld semilunari gi participi la formarea proeminenlei pilorice.
La inchiderea orificiului piloric contribuie sfincterul piloric, valvula piloricE
gi proeminenta piloricd (Torus pyloricus). Sfincterul gi valvula piloricd formeazd
inele incomplete, semilunare, care inconjoard orificiul la dreapta, cranial qi caudal.
Proeminenfa pilorici, de forma unui dop tronconic pediculat, este plasati in partea
slange a pilorului, in planul micii curburi; la formarea ei participd nodul muscular
format de fibrele circulare, lesut gras gi mucoasa care le acoperd (fig. 70).
Spre deosebire de cal, lamele marelui epiploon se plaseazd intre masa intestinali
gi planqeul cavitlgi abdominale, ajung6nd pAnI la nivelul cicatricei ombilicale; cdnd
stomacul este in stare de plenitudine maximi marele epiploon este impins caudal
p6ni la intrarea in cavitatea pelvini.
,\
\
B
)
)
Fig. Modificarea topografiei organelor abdominale la cdine infunclie de
71.
umplerea stomacului
A - Stomac gol; B - Stomac in plenitudine medie; C - Stomac in plenitudine
maximd; I - Ventriculus (Gaster); l'- Omentum major; 2 - Jeiunum; 3 - Vesica
urinaria; 4 - Ren sinister; 5 - Hepar; 6,8,1 3 - Costae 6,8,1 3; 7 - Lien; 9 - Cor;
l0 - Diaphragma
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesfortrs) 137
La cfline, mai mult decdt la alte specii, forma, dimensiunile gi rapoartele

stomacului variazd. in functie de gradul de umplere (fig.71). Capacitatea sa este
cuprinsd intre 0,5 qi 8 l.
in stare de plenitudine medie, are forml de pard globuloasS, recurbatd la
nivelul unei addnci incizuri angulare.
Orificiul cardic, relativ larg, nu prezintd valvuld gi este plasat la extremitatea
tlangd a stomacului. Pozilia cardiei accentteazd aspectul piriform, caracteristic
pentru stomacul carnivorelor.
Fundul stomacului, mult rotunjit, este separat de cardie printr-o incizurd
superficiald qi se continud cu corpul fdrd limitd de demarcatie; porliunea pilorici, cu
aspect de "gAt de 1ebdd6", prezintd, canalul piloric ingust qi orientat dorsal.
In cavitatea abdominald, stomacul este a$ezat transversal, cu fundul qi corpul
la st6nga planului median gi cu porliunea pilorici la dreapta. Cruial vine in contact
cu pilierul stdng al diafragmei gi fala visceralS a ficatului, iar ca!4a1, cu pancreasul,
c-olonul transvers, duodenul qi jejunul. Ventral, se sprijinl pe plangeul cavitdtii
abdominale, iar lateral, ia contact cu peretele abdominal pdni in planul coastelor
9-r2 (frg.71 B).
Cdnd este gol, stomacul la cdine este plasat exclusiv in portiunea cavitdlii
abdominale inaccesibild prin perelii laterali gi nu se sprijind pe planqeul acesteia; in
aceastd posturd nu este palpabil. Fundul stomacului apare sferic, iar por[iunea distald
a corpului, precum gi porliunea piloricd sunt foarte inguste (fig. 71 A).
In stare de plenitudine maximd, fundul, corpul gi antrul piloric formeazd un
sac unic, enorn; numai canalul piloric rdmine ceva mai ingust. El ocupd tot plangeul
qi perelii laterali ai cavitltii abdominale, de la ficat pdnd in planul vertebrei lombare
4, pe partea stAngi 9i al vertebrei lombare 3, pe partea dreaptd (fig. 71 C).
Este de relinut cd modificlrile topografice ale stomacului, in func{ie de gradul
de plenitudine, influenteazd pozi,tia splinei, aspect care trebuie luat in consideratie
in investiga{iile clinice.
Mucoasa stomacului de cAine, in totalitate glandulard, formeazi pliuri
numeroase gi inalte, orientate longitudinal, care se $terg pe mdsurd ce organul se
umple. Zona glandelor cardice, redusi, se intinde pe o distanld de 1 cm in jurul cardiei.
Zona glandelor gastrice propriu-zise (fundice) ocupi 213-314 din totalul
mucoasei, extinzdndu-se in fundul gi in aproape tot corpul stomacului; are culoare
rogie inchisi gi o grosime de 0,5-2 mm. Zona glandelor pilorice, groasd de 0,5-l mm
ocupd ll4-ll3 din totalul mucoasei extinzdndu-se in regiunea piloricd gi portiunea
distali a corpului qi este de culoare roz sau gdlbuie.
Musculatura este dispusd pe trei straturi, conform normei comune. Orificiul
cardic este inchis de un sfincter relativ slab, iar cel piloric de un sfincter complet,
puternic.
La carnivore, dintre ligamentele seroase ale stomacului, marele epiploon ia o
amploare deosebitd, realiz6nd un sistem de protectie eficient pentru masa intestinald.
Cu origine pe marea curburd a stomacului, formeazd ligamentul gastro-lienal gi se
continud ca lama superficialS pe peretii: lateral st2ng, ventral gi lateral drept ai
cavitlgii abdominale, ajungAnd pini sub portiunea descendentd a duodenului; aici

se inflexeazi gi se continud-ca lama profunda. in traiectul ei ascendent, lama profundi
se suprapune peste lama superficiald, iar cranial se inseri pe colonul transvers gi lobul
stdng al pancreasului; astfel cele doud lame ale marelui epiploon (fiecare alcituitd
din doud foile peritoneale) acoperd ca un gor! intreaga masd intestinalI, exceptdnd
porliunea descendentd a duodenului. Indepdrtarea marelui epiploon se face cu
ugurinld printr-o uqoard tractiune din partea dreaptd, unde acesta se rdsfrdnge fEri a
se fixa la peretele abdominal (fig. 73, 111).
:I
h
ti
l
!
!
t:
i/
Fig. pisicd - secfiune transversald

72. Stomacul de
a - Cardia; b - Fundus ventriculi; c - Corpus ventriculi; d - Antrum pyloricum;
e - Canalis pyloricus; f - fiilorus; g' Esophagus; h - Duodenum; i - Curvaturs
ventriculi major; k - Curvatura ventriculi minor; 1,2 - Tunica mucosa ventriculi,
plicae gastricae; 3 - M. sphincter pylori
La pisici, in funclie de rasd gi v6rstS, capacitatea stomacului vanazl intre 0,2
qi 0,4 l. in comparalie cu cel de cAine, stomacul de pisicd este mai alungit qi mai
recurbat, cu lumenul mai redus, incizura angularl mai addncd qi orificiul cardic mai
ingust (frg.72).
La iepure capacitatea stomacului este mare comparativ cu talia animalului,

respectiv de 0,3-0,5 l. Curbat in formd de potcoavi, este dispus transversal in spatele
ficatului 9i se sprijind prin marea curburi pe plangeul cavitdlii abdominale; caudal
poate ajunge pAni in planul coastei a l2-a.
I -,7,/
\j
.rl,'
a
{.f' \/l
X
i\
l i/
6,-
lb
,Jt\
Fig. 73. Marele epiploon Si pancreasul la pisicd

I - Lien; 2-4 - Pancreas (2 - Lobus sinister; 3 - Corpus pancreatis; 3'- Ductus
pancreaticus; 4 - Lobus dexter); 5 - Corpus ventriculi; 6 - Canalis pyloricus;
7 - Flexura duodeni cranialis; I - Pars descendens duodeni; 9 - Flexura duodeni
caudalis; l0 - V portaea-c - Omentum majus (a - Lig. gastrolienale; b - Lamina
interna; c - Lamina externa); d - Bursa omentalis
Fundul stomacului se prelungegte cu un sac gastric proeminent, iar intreaga
porliune pilorici este largd (fig.7q.
Extremitatea dorsald a sacului gastric este situate la aceeagi ini[ime cu orificiul
piloric. Esofagul se deschide printr-un orificiu cardic relativ strimt in centrul
concavitdtii "potcoavei", la egald distantd intre pilor qi sacul gastric, incadrat de
incizurile cardici gi angulard (fig.74).
6' 5
I 3
2
4
A
Fig. 74. Stomscul porliunea craniald a duodenului la iepure

Si
A - Fala viscerald; B - Secyiune transversald; I - Esophagus; 2 - Curvatura
ventriculi minor; 3 - Pylorus; 3' - M. sphincter pylori; 4 ' Curvatura ventriculi
major; 5 - Duodenum; 5'- Ampulla duodeni; 6 - Fundus ventriculi; 6'- Saccus
cecus ventrtculi; 7 - Corpus ventriculi; 8 - Pars pylorica ventriculi; 9 - Incisura
cardiaca; I0 - Incisura angularis
Mucoasa gastrice, in intregime glandulard., are o repartilie asemdndtoare
carnivorelor. Zona glandelor cardice formeazd un inel in jurul orificiului cardic.
Zona glandelor gastrice proprii, intinsl pini la antrul piloric, este pulin cutati gi de
culoare cenugie. Zona glandelor pilorice, de culoare roz-rogietic[ gi putemic cutatd
este mai groasd decdt precedenta.
De obicei in stomacul de iepure, mai ales in zona glandelor fundice se gisesc
crotine moi, numlte qi cecotrofe. Acestea se formeazd in intestinul gros la iepure ca
urrnare a unei digestii par[iale.
in primele ore ale diminelii iepurele ingerd propriile crotine, pe care le preia
din anus gi le supune unui nou ciclu de digestie. Acest act fiziologic particular poarte
numele de cecotrofofagie qiprezinti unele similitudini cu regurgitarea, remasticarea
gi redeglutilia alimentelor ingerate de rumegdtoare.
Tunica musculard a stomacului de iepure este mai sublire decdt la celelalte
specii, dar repartilia pe straturi respecti norma comund. Dispozilia ligamentelor
seroase este asemSndtoare celei descrise la cal.
3.8.2. Stomacu ! po I icavitar (m u lticameral, m u lti com parti me ntat)

(Fig.75-86)
3.8.2.1. Generalitifi
Stomacul policavitar (multicameral, multicompartimentat), prezent la
rumegdtoare, este alcdtuit din patru compartimente: rumen, (Rumen), relea
(Reticulum), foios (Omasum) qi cheag (Abomasum); primele trei prezinti mucoasd
aglandulari gi formeazd proventriculul (Proventriculus), iar cheagul, cu mucoasd
glandularS, reprezintd stomacul propriu-zis. Comunicarea cu esofagul se realizeazd
pin orificiul cardic (Ostium cardiacum), plasat la limita dintre rumen gi refea, iar
comunicarea cu duodenul, prin orificiul piloric (Ostium pyloricum), dispus la
extremitatea distald a cheagului. intre ele, compartimentele gastrice comunicd prin
orificiile: rumino-reticular (Ostium ruminoreticulare), reticulo-omasic (Ostium
re t i cu I o o ma s i cum) Si o ma s o - a b o m a s i c (O s tium o ma s o a b o ma s i cum) (frg. 7 9) .
Cu toate cd au conformalie gi funcfionalitate diferitd, toate compartimentele
stomacului la rumegdtoare iau nagtere dintr-un primordiu fusiform, aseminltor cu
cel din care se dezvolti stomacul monocavitar. in esenl[, rumenul gi refeaua se
dezvolte ca excrescenle ale porliunii corespunzdtoare fundului qi corpului stomacului
monocavitar, foiosul, prin expansiunea porfiunii stdngi a micii curburi, iar cheagul
din porliunea pilorici. Rumenul se extinde dorsal, la stdnga gi caudal, reteaua
proemini cranio-ventral, foiosul se extinde la dreapta gi dorsal, iar cheagul, ventral
gi la dreapta.
Axul central in jurul cIruiase formeazd cele patru compartimente gastrice,
este reprezentat de ganful gastric (Sulcus ventriculi), dispus intre orificiul cardic ai
orificiul piloric. Compartimentarea stomacului gi prezenla orificiilor inteme determind
impi(irea ganfului gastric in trei po(iuni: reticulard (Sulcus reticuli), omasald
(Sulcus omasi) 9i abomasald. (Sulcus abomasi) (fig. 79).
Dimensiunile compartimentelor gastrice vaiazd in funcfie de specie, dar mai

ales de vArst6, in str0nsd corelalie cu regimul alimentar. La vilelul nou-ndscut gi in
perioada in care este hrdnit exclusiv cu lapte, cheagul are o capacitate de doud ori
mai mare decit porliunea proventricular5. Administrarea nutrefurilor grosiere, bogate
in celuloz[, induce dezvoltarea progresivd a compartimentelor proventriculare qi
"maturarea" elementelor lor structwale; raportul dintre capacitatea proventriculului
gi capacitatea cheagului este aproximativ de l/l la virsta de doud luni (fig. 75),
2-3ll la patru luni 9i 8-9/l la animalele adulte (fig.76).
o
2
,
t /i/ 5
Fig. 75. Conformayia stomacului la un viyel de aproximativ

doud luni -fala dreaptd
I - Esophagus; 2 - Reticulum; 3-3'- Rumen (3 - Saccus dorsalis; 3'- Saccus
ventralis); 4 - Omasum; 5 - Abomasum;'6 - Pars cranialis duodeni
Pe l6ngi funclia de depozitare a alimentelor deglutite dupi o sumard masticatie,
compartimentele proventriculare au un important rol in digestie. Rumenul gi re{eaua
formeazd o unitate morfo-funcfionald descrisi ca ruminoreticul (Ruminoreticulum).
Aici nutrelurile grosiere sunt amestecate, triturate, macerate gi suferl importante
transform[ri chimice sub acfiunea microorganismelor simbionte (bacterii, protozoare
qi miceli anaerobi). Ajunse in rumen gi in retea odati cu apa qi furajele ingerate,
microorganismele g[sesc un mediu ideal pentru hrlnire qi multiplicare, numirul lor
devenind impresionant (ex: l0e-10r0 bacterii/ml de conlinut ruminal); ele participi
la digestia celulozei, sinteza de glicogen, sinteza gi descompunerea proteinelor,

sinteza de vitamine etc. Prin acumularea in corpul lor a glucidelor gi proteinelor uqor
digestibile, aceste microorganisme devin o sursd importanti de hrani "tnnobilat6"
pentru gazdtr.
in timpul rumegirii, porliuni din con{inutul ruminal sunt regurgitate (readuse
in cavitatea bucald), remasticate, retrsalivate gi redeglutite. O mare parte din alimentele
remasticate ajung in fundul re(elei gi de aici, prin orificiul reticulo-omazic, in foios.
in foios este absorbitd pa(ial apa gi se continud fhrimifarea furajelor care
trec apoi in cheag prin orificiul omaso-abomasic.
Digestia in cheag se realizeazd prin acfiunea sucului gastric produs de glandele
din corionul mucoasei: cardice, fundice gi pilorice.
3.8.2.2. Gonformafia gi rapoartele stomacului la vaci

(Fis. 76-82)
Deosebit de dezvoltat, stomacul la vacd ocupl 314 din cavitatea abdominalS,
extinzdndu-se in toatd jumdtatea st6ngd (except6nd spaliul ocupat de splini) 9i parfial
in jumdtatea dreapt[.
Capacitatea totald a compartimentelor gastrice la animalul adult variazi in
funclie de rasd gi v6rstd, intre 110 gi 300 l, din care 80 o% revine rumenului, 5 o%
retelei, 7 % foiosului 9i 8 % cheagului.
3.8.2.2.1. Rumen u I (Ru m enl
Rumenul, compartimentul proventricular cel mai dezvoltat, ocupd jumdtatea
stdngi a cavitdlii abdominale gi prin por,tiunea sa caudo-ventrali se extinde gi in
jumdtatea dreapti; cranial atinge diafragma gi caudal, ajunge p6ni la intrarea in
cavitatea pelvin[.
Privit la exterior rumenul se prezintd ca un sac ovoid, alungit in sens cranio-
caudal, ugor rdsucit spre stinga gi aplatizat dintr-o parte in alta. in zona lui centralS
este strangulat de ganfurile'. cranial, longitudinal drept, caudal Si longitudinal stdng;
prin continuitatea acestora se realizeazdrtn gan! de forma elipticd, dispus orizontal,
care imparte rumenul intr-un sac dorsal (Saccus dorsalis) gi un scc ventral (Saccus
ventralis).
Privit in ansamblu, rumenul prezintd: doud fefe (viscerald qi parietali), dou5
curburi (dorsald gi ventrald) qi dou[ extremitili (craniald qi caudali).
Fala viscerald (Facies visceralis), neregulati, orientatl spre dreapta gi dorsal,
vine in contact cu foiosul, cheagul, duodenul, jejunul, colonul, ficatul, pancreasul,
rinichiul stdng, aorta gi vena cavd caudal6. Este parcursd, de Sanlul longitudinal drept
(Sulcus longitudinalis dexter) Si Sanlul accesoriu drept (Sulcus accesorius dexter);
ultimul se detageazi de la extremitatea dreapti a ganlului cranial, descrie o curbi cu
convexitatea orientati dorsal gi se unegte cu ganful longitudinal, delimitind impreund
o zond, de formd eliptic5, denumiti insula rumenului (Insula ruminis) (frg.76).
Fala parietald (Facies parietalis), convexd, orientati spre stAnga gi ugor ventral,
este in contact cu diafragma, peretele st6ng al cavitilii abdominale gi splina. Ea este
parcurse de Sanlul longitudinal stdng (Sulcus longitudinalis sinister) gi de Santul

accesoriu stdng (Sulcus accesorius sinister), care se desprinde din precedentul, se
orienteazd dorso-caudal gi se pierde pe peretele sacului ruminal dorsal (fig.77).
Fig. 76. Stomacul Si duodenul la vacd - fala dreaptd

A - Saccus ruminis dorsalis; A'- Saccus ruminis ventralis; A" - Atrium ruminis;
B - Reticulum; C - Omasum; D - Abomasum; E - Duodenum; F - Jejunum;
I - Saccus cecus csudodorsalis; 2 - Saccus cecus caudoventralis; 3 - Sulcus
caudalis; 3'- Sulcus coronarius dorsalis; 3" - Sulcus coronarius ventralis;
4 - Sulcus longitudinalis dexter; 4' - Insula ruminis; 5 - Pars cranialis duodeni,
ansa sigmoidea; 5'- Pars descendens duodeni; 5" - Flexura duodeni caudalis;
6 - Pars ascendens duodeni; 7 - Esophagus; 8 - Diaphragma
Curbura dorsald (Curvatura dorsalis) apa(ine sacului ruminal dorsal 9i

urmeazd, curbura formatd de diafragmi gi musculatura sublombard; pAnd in planul
celei de a 4-a vertebre lombare este ferm atagati de peretele abdominal prin lesut
conjunctiv gi prin mezoul ruminal ale cirui foile sunt mult depdrtate intre ele.
Curbura ventrald (Curvatura ventralis) corespunde marginii inferioare a
sacului ruminal ventral qi este dispusd in jumdtatea dreapti a cavitSlii abdominale,
unde se sprijind pe lama externd a marelui epiploon.
Extremitatea craniald (Extremitas cranialis) a sacului dorsal este reprezentati
de atriul ruminal (Atrium ruminis), iar cea a sacului ventral de recesul ruminal
(Recessus ruminis); cele doul formaliuni sunt desp64ite prin Santul cranial (Sulcus
crania li s), addnc, dispus transversal (ftg. 7 7).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestodus) 145
,
,//' .'f
/'
E.
{'s\':
.::
I
.oO
5 ' 1..
z' l
L
2*-
' -i.- :
,to
3 ,t :s=s/
,
,,'...-. ..1',
--
o_-/
U
Fig. 77. Stomacul de vacd - falu stdngd

I - saccus ruminis dorsalis; l'- saccus cecus caudodorsalis; 1" - Atrium ruminis;
2 - Saccus ruminis ventralis; 2'- Saccus cecus caudoventralis; 2" - Recessus
ruminis; 3 - Reticulum; 3'- Sulcus ruminoreticularis; 4 - Fundus abomasi,.
5 - Esophagus; 6 - Sulcus ruminis cranialis; 6'- Sulcus longitudinalis sinister,'
6" - Sulcus accesorius sinister; 7 - Curvatura ruminis dorsalis,. 8 - Curvatura
ruminis ventralis
Atriul ruminal comunici cranial cu reteaua printr-un larg orificiu rumino-
rettcular (Osttum ruminoreticulare). La exterior linia de demarcalie intre cele doud
compartimente este Santul rumino-reticular (Sulcus ruminoreticularis), mai adAnc
in partea ventrali qi vizibil pe fala parietal5 (ftg.77).
Dorsal, atriul ruminal gi reteaua nu sunt separate qi formeazd impreund un mic
vestibul in formd de cupolS, pe care se deschide esofagul.
Recesul ruminal apare ca o infunddturd rotunjitd a sacului ruminal ventral;
vine in contact cu reteaua, cheagul qi foiosul.
La extremitatea caudald (Extremitas caudalts), sacii ruminali se termind
in formd de sac: dorsal (Saccus cecus caudodorsalis) Si ventral (Saccus cecus
caudoventralis). Cei doi saci, descrigi qi ca vezicule conice, au formi globuloasi
sunt sensibil egali 9i desplrfili intre ei pin Sanlul caudal (Sulcus caudalis) ad0nc,
dispus transversal (fig. 7 6).
Limitele dintre sacii cecali gi restul rumenului sunt marcate de Sanlurile
coronare: dorsal (Sulcus coronarius dorsalis) gi, respectiv, ventral (Sulcus coronarius
ventralis). Desprinse bilateral de la extremitdtile gintului caudal, ganfurile coronare
sunt mai addnci la origine 9i vizibile pe ambele fele ale rumenului (frg.76,77).
l
i
Fig. Aspectul interior al relelei Ei rumenului la vacd

78.
1 - Reticulum; 2 - Saccus ruminis dorsalis; 2'- Atrium ruminis (Saccus cranialis);
2" - Saccus cecus caudodorsalis; 2"' 'Insula ruminis; 3 - Saccus ruminis
ventralis; 3' - Recessus ruminis; 3 " - Saccus cecus caudoventralis; 4 - Fundus
abomasi; 5-Ostiumcardiacum; 6-Plicaruminoreticularis; 7-Sulcusreticuli;
8 - Esophagus; 9 - Pila ruminis cranialis; 10 - Pila ruminis caudalis; ll - Pila
coronaria dorsalis; I2 - Pila coronaria ventralis; I3 - Pila accesoria dextra;
I4 - Pila longitudinalis dextra
Conformafia interioari a rumenului este marcati de prezenla pilierilor
ruminali (Pilae ruminis), cute groase ale peretelui care proemini in cavitatea
organului, formate prin aglomerarea fibrelor musculare interne qi plierea mucoasei
ruminale. Ei corespund la exterior ganfurilor ruminale: pilierii: cranial (Pila cranialis),
caudal (Pila caudalis), longitudinal st6ng (Pila longitudinalis sinistra),longitudinal
drept(Pila longitudinalis dextra), accesoriu stdng(Pila accesoria sinistra), accesoriu
drept (Pila accesoria dextra), coronar dorsal (Pila coronaria dorsalis) gi coronar
ventral (Pila coronaria ventralis) (fig. 78).
Pilierii: cranial, longitudinali gi caudal formeazd o chingi musculari care
circumscrie orificiul intraruminal (Ostium intraruminale),larg, cu contur eliptic;
prin acest orificiu, cavitatea sacului ruminal dorsal comunicd cu cea a sacului ruminal
ventral. Pilierii coronari marcheazd intrarea in veziculele conice. Pilierul accesoriu
drept impreund cu cel longitudinal delimiteazi insula ruminali.
Atriul ruminal,limitat ventral de putemicul pilier cranial, se continui caudal
cu restul sacului dorsal fEri limiti de demarcalie. Cranial comunici cu releaua
printr-un larg orificiu rumino-reticular (Ostium ruminoreticulare) gi dorsal, cu
esofagul prin orificiul cardic.
Fig.
79. $anlul gastric la vacd
a - Esophagus; b - Reticulum; c - Omasum,. d - Abomasum; e - Duodenum
I - sulcus reticuli; l'- Labium sulci reticuli; 2 - sulcus omasi; 3 - sulcus abomasi,.
4 - Ostium cardiacum; 5 - Ostium reticuloomasicum; 6 - Ostium
omasoabomasicum; 7 - Ostium pyloricum; 8 - Plicae spirales abomasi
Orificiul ruminoreticular (Ostium ruminoreticulare) are contur oval, cu
diametrul dorso-ventral de 18-19 cm gi diametrul transversal de 10-14 cm. Este
delimitat de plica mucoasd rumino-reticulard (Plica ruminoreticularis), care are
formi semilunard, mai inaltl in porliunea ventrali (frg. 7S).
Orificiul cardic (Ostium cardiacum) este larg qi plasat pe peretele dorsal al
atriului ruminal, la limita cu releaua. La nivelul lui igi are originea qanlul reticular.
Mucoasa rumenului, de tip aglandular, este groasd gi rezistentd. La tineret are
o culoare ocru deschis, iar la animalele adulte castanie pdnd la verde inchis din cauza
impregndrii cu pigmenli vegetali. Suprafala mucoasei este amplificatl de prezenta a
numeroasepapile ruminale (Papillae ruminis), de forme diferite (filiforme, foliate,
conice, fungiforme etc), cu dezvoltare 9i densitate maximd in sacul ruminal ventral
gi in extremitdtile sacului dorsal. in apropierea pilierilor, dimensiunile lor scad gi
iau formd de mamelon, iar pe plafonul sacului dorsal gi pe suprafata pilierilor, lipsesc
(fig. 80). Pe de altr parte, papilele ruminale, fiind structuri absorbtive, diferi ca
dimensiune in funclie de calitatea nutreturilor; ele se scurteazd,in cazul administririi
unilaterale de nutreluri grosiere (aspre) qi se alungesc dupd o perioadd mai lungl de
hrdnire intensivi cu nutreturi suculente.
Fig. 80. Aspectul mucoasei ruminale la vacd

A - in veziculele conice; B - pe suprafa1a pilierilor
3.8.2.2.2. Refeaua (Reticu I u ml

Refeaua, cel mai mic compartiment gastric la vaci, este situatd in po(iunea
anterioar[ a cavitdlii abdominale, sprijinindu-se pe plangeul cavitdlii abdominale, in
cea mai mare parte la stAnga planului median, intre planurile coastelor 6-9.
Privitd la exterior, are formi de sac ovoid, mai larg ventral 9i ugor aplatizat
cranio-caudal, descriindu-i-se: doui fe!e, doui curburi qi un fund (fr5.76,77).
Fala diafragmaticd (Facies diaphragmatica), convex[ 9i netedi, ia contact
cu diafragma qi ficatul.
Faya viscerald (Facies visceralis), aplatizatd, este orientatd caudal 9i este
desplrlitd
- de recesul ruminal prin ganlul rumino-reticular.
Moreo curburd (Curvatura maior) este orientatd spre stdnga 9i ventral, in
spatele diafragmei, in planul coastelor 6-7'
Mica curburd (Curvatura minor) este orientati la dreapta gi dorsal, in contact
cu foiosul.
Fig. Structuraperetelui relelei la vacd

81,
I - Tunica serosa; 2 - Tunica muscularis; 3 - Tunica mucosa; 4 - Muscularis
mucosae; 5 - Cristae reticuli; 6- Papillaereticuli
Fundul retelei (Fundus reticuli), este plasat ventral, in contact cu po4iunea
sternalS a diafragmei, apendicele xifoidian al stemului, foiosul qi cheagul.
Cavitatea refelei cdptugitd de mucoasd aglandular6, comunicd caudal cu
atriul ruminal prin orificiul rumino-reticular (descis la rumen) 9i cu foiosul prin
orificiul reticulo-omasic; intre cardie gi orificiul reticulo-omasic se formeazd Santul
reticulari primul segment al gantului gastric (frg. 79).
Mucoasa relelei formeazd pliuri inalte de aproximativ 1 cm, numite creste
reticulare (Cristae reticuli); acestea delimiteazd celule reticulare (Cellulae reticuli),
de formd tetra, penta sau hexagonali; interiorul celulelor este subdivizat in celule
mai mici prin creste secundare gi te4iare. Astfel. in ansamblu. celulele reticulare
conferi mucoasei aspect de "fagure" (fig. 81).
Celulele relelei descresc gradat spre qanlul reticular, unde dispar.
Crestele reticulare primare qi secundare sunt ornate cu mici papile conice
(Papillae reticulae) gi suslinute de fibre musculare derivate din musculara mucoasei.
Pe marginea liberd a crestelor, fibrele musculare sunt dispuse circular, formdnd un
sfincter capabil sd inchidd in celulele relelei particulele mai dure ale nutrefurilor,
pentru a fi macerate intr-un timp mai indelungat. Acest reflex natural devine un
factor de risc in cantl cdnd animalul ingerd corpi striini asculili cu greutate specifici
mare (cuie, sdrmd). in timpul contracliei relelei ei pot perfora peretele reticular,
diafragma gi pericardul, producdnd afecliuni cunoscute ca reticulopericardite
traumatice, frecvente la vaci gi cu evolulie grav5.
$anlul reticular (Sulcus reticuli), cunoscut gi sub denumirea improprie de

jgheab esofogian, reprezintd segmentul inilial al ganfului gastric. Lung de l8-20 cm,
acesta incepe de la orificiul cardic, parcurge mica curburd a relelei in sens ventro-
cranial gi ajunge la orificiul reticulo-omasic, de unde se continud cu ganful omasal.
(fig.7e)
$antul reticular prezrntdvnfund (Fundus sulci reticuli) mdrginit de dotd, buze:
dreaptd gi stdngd (Labium dextrum et Labium sinistrum). Fundul ganfului este alcituit
din fibre musculare dispuse transversal, iar buzele sunt formate de pliuri inalte ale
mucoasei susfinute de ramurile ansei cardiace. Buzele se inalld progresiv spre orificiul
reticulo-omasic, unde se incrucige azd, irfire ele, astfel inc6t buza dreaptd acoperi pe
cea stAngd. Mucoasa ganfului reticular prezintd mici pliuri longitudinale.
Orificiul reticulo-omasic (Ostium reticuloomasicum), cu contur circular, este
plasat intre fundul refelei gi canalul omasic; la acest nivel mucoasa formeazd papile
mari putemic comificate, recurbate in formd de ghear6, numite papile unguiculiforme
(P ap i I I a e un gu i cu I ifo rme s).
3.8.2.2.3. Foiosu I (Omasum)

Foiosul, mai mare decdt refeaua, este plasat la dreapta planului median, in
treimea mijlocie a portiunii anterioare a cavitdtii abdominale, in planul coastelor 8-
11. Net delimitat de restul compartimentelor, are formi elipsoidald, descriindu-i-se
doul fe!e, o curburd gi o baz[ (fig.76).
Fala parietald (Facies parietalis), orientatd oblic spre dreapta gi cranial, vine
in contact cu diafragma, ficatul qi vezica biliarS. Fata viscerald (Facies visceralis)
privegte spre stanga gi ventral, venind in contact cu rumenul, reteaua gi cheagul.
Curbura foiosului (Curvatura omasi), orientatl dorso-caudal, oferd loc de
inserlie pentru ligamentul gastro-hepatic.
Baza foiosului (Basis omasi), scurtd gi pland, privegte cranial, ventral gi la
stdnga, fiind vizibil5 dupd indepdrtarea rumenului gi a retelei; la extrernitatea superioarl
se continud cu reteaua, iar la cea inferioard, cu cheagul. La joncfiunea cu refeaua,
foiosul prezintd wr gdt (Collum omasi), foarte scurt gi ingust; jonctiunea cu cheagul
este mult mai largd gi marcati la exterior de Santul omaso-abomasic (Sulcus
omasoabomasicum).
cavitatea foiosului, cdptugitd de mucoasd aglandulard, comunicd cu releaua
pin orificiul reticulo-omasic Si cu cheagul pirn orificiul omaso-abomasic; intre cele
dour orificii se grsegte sanyul omasic, al doilea segment al qantului gastric (frg.79).
Mucoasafoiosului formeazd cca 90-130 pliuri longitudinale inalte numite/oi
sau lame (Laminae omasi) care se desprind de pe curbura gi fefele organului, iar
prin marginea liberd, concavd, proemin[ in interior; fetele lamelor sunt acoperite de
papile (Papillae omasi), mici, rotunjite (fig.79,82).
lnillimea pliurilor diferd, deosebindu-se lame de ordinul I (15-20), II (20-25),
IrI qi rv dispuse dupd schema: I-rV-ilI-IV-[-ry-u-N-I; spaliile dintre lame formeazd
recesele interlaminare (Recessus interlaminares). Marginile libere ale lamelor de ordinul
I ajung pdnd aproape de ganpl omasic, contribuind la delimitarea canalului omasic.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digeslorlus) 151
Lamele mai mari (I, II, IID sunt sustinute de trei straturi musculare: unul
profund, derivat din stratul circular al peretelui omasal gi doui superficiale, care
provin din musculara mucoasei. Stratul profund, dispus in centrul lamei, are fibrele
orientate perpendicular, dinspre marginea fixd spre marginea liber6. Straturile
superficiale, plasate de o parte gi de alta a stratului profund, au fibrele orientate
longitudinal, iar la marginea liberl a lamelor se aglomereazd, formAnd bureletele
maryinale. Dispozilia fibrelor musculare conferd o rure motilitate lamelor foiosului,
intre care nutrelurile sunt presate, frrdmilate gi o mare parte din api este absorbitd.
t',,
I
at
I
t
I
\
B
Fig. 82. Aspectul Si dispoailia lamelorfoiosului la vacd

A - Fragment de mucoasd; B - Secliune transversald prinfoios - schemd;
1,2,3,4 - Laminae omasi cum papillae omasi; a - Canalis omasi; b - Sulcus omasi;
c - Recessus interlaminares
$anyul omasic (Sulcus omasi), cea de a doua porliune a ganlului gastric, are o
lungime de l0-12cm; incepe de Ia orificiul reticulo-omasic, parcurgebaza foiosului
orificiul omaso-abomasic, de unde se continui cu qanful abomasic (frg.79).
gi ajunge la
Fundul ganlului este format de pilierul omasic (Pila omasi), rezultat din
aglomerarea fibrelor musculare circulare din peretele organului, iar buzele au ca
bazd anatomici fibre musculare dispuse longitudinal, in continuarea ansei cardiace.
Mucoasa ciptugegte canalul omasic, contribuind la formarea buzelor; in apropierea
orificiului reticulo-omasic prezintd papile conice comificate (Papillae unguiculiftrmes),

asemlnitoare celor de pe fala reticular5; gantul omasic impreuni cu marginile libere
ale lamelor mari delimiteazd canalul omasic (Canalis omasi) (fig. 82).
O rifi ciul omas o-abomas ic (O s tium omas o a bomas icum) corespunde la exterior
cu qantul omaso-abomasic gi este mai larg decdt cel reticulo-omasic. Este delimitat
de pilierul omasic qi doui pliuri mucoase, numite vdlurile abomasice (Vela abomasica).
3.8.2.2.4. Gheagul (Abom as uml

Cheagul reprezint[ porliunea glandulard a stomacului la rumegitoare gi este
plasat in cea mai mare parte la dreapta planului median. Privit la exterior are aspect
de sac piriform, alungit in sens cranio-caudal gi recurbat dorsal la nivelul incizurii
angulare. in ansamblu, ca qi stomacul monocavitar, cheagul prezintd: doud fefe,
doud curburi, un corp, un fund gi o po(iune pilorici (frg.76).
Fatd parietald (Facies parietalis) vine in contact cu plangeul qi peretele drept
al cavitdlii abdominale.
Fatd viscerald (Facies visceralis) se sprijini pe sacul ventral al rumenului.
Marea curburd (Curvatura major), orientatd ventral, primegte insertia lamei
superficiale a marelui epiploon.
Mica curburd (Curvatura minor) este orientatd dorsal; aici se inser[ ligamentul
hepato-gastric.
Fundul cheagului (Fundus abomasi) rqrezintd extremitatea craniald a orgarului,
mai dilatati gi rotunjiti. El se insinueazdpe sub foios spre partea stdngd a cavitdlii
abdominale, intre rumen gi retea, sprijinindu-se pe plangeul abdomenului tr regiunea
xifioidiand, in planul coastelor 8-9 (fig. 78).
Corpul cheagului (Corpus abomasi) continui fundul pAni in planul incizurii
angulare. Prin fala sa visceralS ia contact cu rumenul gi foiosul, prin marea curburd
se sprijind pe plangeul abdomenului, la dreapta sacului ruminal ventral, iar prin fala
parietal[ este in contact cu faga interni a hipocondrului drept.
Porliunea piloricd (Pars pylorica),lungd, gi relativ ingustl, este orientatd
vertical, intre sacul ruminal ventral qi arcul hipocondral drept.
Cavitatea cheagului, parcursd de qanlul abomasic, comunicd cu foiosul prin
orificiul omaso-abomasic gi cu duodenul prin orificiul piloric (fig. 79).
Mucoasa cheagului prezintd trei zone corespunzdtoare tipurilor de glande.
Zona glandelor cardice este foarte redusd, de culoare galbend-cenuqie, formdnd un
inel in jurul orificiului omaso-abomasic. Zona glandelor gastrice propriu-zise are
culoare rogiatici gi se intinde in fundul qi in corpul cheagului. Aici mucoasa formeazd.
pliuri spirale (Plicae spirales abomasi) permanente, cu traseu oblic dinspre ganful
omasic spre marea curburS. Zona glandelor pilorice, de culoare gllbuie, ocup[ restul
cheagului gi prezintd pliuri joase, dispuse longitudinal (fr5. 79).
Orificiul piloric (Ostium pyloricum), circular, este inchis de un sf,rncter redus,
completat pe mica curburl de o proeminentd piloricd (Torus pyloricus) asemdndtoare
cu cea descrisd la porc, dar mai micd.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestorius) '153
$anlul abomastc (Sulcus abomasi), ultima po4iune a qantului gastric, urme-

re$te mica curburr a cheagului, intre orificiul omaso-abomasic ai pilor; marginile
sale sunt formate de doui cute mucoase longitudinale flrd suport muscular.
3.8.2.3. Conformafia stomacului la oaie gi capri

Stomacul rumegdtoarelor mici este asem5ndtor cu cel de vacd, dar prezintd
unele particularititi exprimate mai ales prin raportul diferit al compartimentelor
gastrice (fig. 83, 84).
Capacitatea totalS a stomacului la animalele adulte este in medie de 15-18 l,
din care 7l o/o revine rumenului, 8 o% re{elei, 2 o% foiosului qi 19 o% cheagului.
Rumenul, comparativ cu cel de vaci, prezirfid: sacul ruminal ventral propor-
lional mai mare gi mai extins spre dreapta planului median; vezicula conicd ventrald
mai dezvoltat dec6t cea dorsali gi extinsd mai mult caudal; aria de adeziune a
curburii dorsale la plafonul cavitdtii este mai scurtd (ajunge p6nd in planul vertebrei
lombare 2); ganlul longitudinal stdng mai scurt, nu se une$te cu cel caudal; ganfurile
coronare dorsale sunt foarte scurte sau absente; orificiul rumino-reticular, cu
diametrele de 8 cm/4 cm, este circumscris de un pliu mai inalt; papilele ruminale
sunt mai reduse gi mai rare (fig. 83).
'=*{''- r
:.,
a'!,
l
t\
h
e
2
Fig. 83. Stomacul la oaie -fala dreaptd

I - Saccus ruminis dorsalis; I'- Saccus cecus caudodorsalis; 2 - Saccus ruminis
ventralis; 2'- Saccus cecus caudoventralis; 3 - Reticulum; 4 - Abomasum;
5 - Esophagus; 5'- Cardia; 6 - Sulcus longitudinalis dexter; 7 - Duodenum;
8 - Omasum
Reteaua, mai mare decAt foiosul, se sprijini ventral pe fundul cheagului.

$anlul reticular, lung de aproximativ 10 cm, este limitat lateral de buze mai subliri
qi mai pu{in proeminente decdt la vacd. Crestele reticulare sunt mai joase.
Foiosul, oval gi comprimat lateral, este mult mai mic dec6t releaua gi nu ia
contact cu peretele abdominal; prezintd un numdr mai mic de lame decdt la vac6.
i--xr :"--ll -F)-\
{
-r>,
Iu
,. r-r-,rrl<.<I( o1 u--22
ir tr t\
i
I
Fig. 84. Topografia interior al relelei gi rumenului la oaie

Si aspectul
I-Esophagus;2-Plicaruminoreticularis; 3-Saccusruminisdorsalis; 4-Saccus
cecus caudodorsalis; 5 - Saccus ruminis ventralis; 6 - Saccus cecus caudoventralis;
7 - Sulcus reticuli; 8 - Fundus abomasi; 9 - Fundus reticuli; l0 - Diaphragma;
1l - Lien; 12 - Costa IV; 13 - Costa XIII
Cheagul, propo(ional mai voluminos gi mai alungit decdt la vace, este a$ezat
transversal, cu frrndul qi corpul spre stdnga, sub retea, in contact cu plangeul cavitdfii
abdominale (fig. 84). Mucoasa formeazd pliuri mai puline qi mai joase.
3.8.2.4. Structura stomacului la rumegitoare

Ca orice organ cavitar, stomacul la rumegdtoare prezintd in structura sa:
mucoasa, submucoasa, musculoasa, seroasa, vase qi nervi.
Mucoasa (Tunica mucosa) formeazd stratul profund al peretelui gastric,
structurdnd reliefurile descrise odati cu aspectul interior al diferitelor compartimente:
papilele ruminale, crestele reticulare, lamele foiosului, pliurile cheagului etc.
Reamintim cd in proventricul (rumen, relea gi foios) mucoasa prezintd epiteliu
stratificat pavimentos qi corion fErI glande, iar in cheag, epiteliu prismatic simplu qi
corion cu glande cardice, fundice qi pilorice (vezi histologia). Musculara mucoasei
intrd gi in structura crestelor reticulare, precum gi a lamelor foiosului (fig' 78-82).
Submucoasa (kla submucosa), formatd din lesut conjunctiv lax, este slab
dezvoltati in rumen (unii autori o contesti) gi foarte groasi in cheag.
Musculoasa (Tunica muscularis), foarte puternicd in toate compartimentele,
este alcdtuitd din fibre musculare netede, exceptdnd o zond redusd din jurul cardiei,
unde se gdsesc fibre striate. Ca qi in stomacul monocavitar, este dispusd pe trei
straturi incomplete 9i slab individualizate: longitudinal, circular gi oblic (fig. 85).
Dispozitia straturilor musculare, aparent complicatS, reflecti fidel dezvoltarea
ontogeneticd a stomacului pluricompartimentat.
Fig. 85. Schema distibayiei Si a orientdriiJibrelor musculare tn compartimentele

stomacului la rumegdtoare
(?i Colofan, original)
I - Esofagul; I '- $anlul reticular; 2 - Sacul ruminal dorsal; 2'- Sacul ruminal
ventral; 3-Reteaua;4-Foiosul;5-Cheagul; 6-Duodenul;Liniicontinui-Fibre
longitudinale (tn sacul ruminal dorsalfibre oblice externe); Linii punctate - Fibre
circulare; Linii fntrerupte - Fibre oblice interne
Stratul longitudinal (Stratum longitudinale) continud stratul similar al
esofagului in peretele retelei, foiosului, cheagului gi al sacului ruminal dorsal. in
retea este reprezentat numai de o bandi musculard plasatd in lungul teritoriului
ganfului reticular. in foios gi cheag este continuu, formAnd stratul muscular superficial
al acestor compartimente. in sacul ruminal dorsal, fibrele sale se distribuie la fel ca
in fundul stomacului simplu, ca fibre oblice externe, formind un strat superficial
uniform (fig. 85).
Stratul circular (Stratum circulare) este prezent in toate compartimentele
gastrice, exceptAnd sacul ruminal dorsal. in retea, foios gi in cheag fibrele sale sunt
dispuse circular, iar in sacul ruminal ventral, longitudinal.
Din acest strat se formeazI: partea dreaptd a sfincterului cardic, f,rndul ganfului
reticular, pilierul omasic qi sfincterul piloric.
Fibrele oblice interne (Fibrae obliquae internae) se gdsesc numai in refea qi
in rumen (fig. 85).
in retea, prin aglomerarea acestor fibre se formeazi ansa cardiacd (Ansa
cardica). Aceasta inconjoarl cardia in partea stAngd, contribuind la formarea
sfincterului cardic qi se continud prin ramurile sale pind la orificiul reticulo-omasic,
structurdnd baza anatomicl a buzelor ganlului reticular. Din ambele ramuri ale ansei
se desprind fibre cu traseu oblic in peretele retelei, care formeazi un strat profund,
slab dezvoltat.
in rumen, fibrele oblice interne se gdsesc atdt in sacul dorsal, c0t gi in sacul
ventral, unde formeazi un strat profund, continuu (sub strattrl fibrelor oblice externe
in sacul dorsal gi sub stratul circular in sacul ventral). Dispozilia fibrelor oblice inteme
este predominant circulard, trtre cele doui curburi. Prin aglomerarea fibrelor musculare
gi plierea peretelui in planul ganlurilor ruminale se formeazd pilierii ruminali (Pilae
ruminis), care proemini in interiorul organului (fig. 78, 85).
Seroasa (Tunica serosa) acoperd ca foili visceral5 toate compartimentele
gastrice, cu exceplia curburii dorsale a rumenului care, in cea mai mare parte, vine
in contact cu plafonul caviti[ii abdominale prin lesut conjunctiv.
Legltura dintre seroasa stomacului qi seroasa parietald sau a altor organe se
rcalizeazd prin ligamentul parieto-ruminal (s. mezoul ruminal), ligamentul hepato-
gastric Ei marele epiploon.
Vasele gi nervii
Arterele mari ale stomacului pluricompartimentat, plasate in ganlurile ruminale
gi pe curburile cheagului, sunt reprezentate de: artera ruminald dreaptd, desprinsd
din trunchiul celiac sau artera splenici; artera ruminald stdngd, desprinsd din artera
gastricd st6ngd sau artera splenicd, (emite artera reticulard); artera gastricd stangd,
terminal5 a trunchiului celiac (emite ramuri pentru re{ea, foios, precum gi artera
gastroepiploicd stAngd); artera gastricd dreaptd Si artera gastroepiploicd dreaptd,
colaterale ale arterei hepatice.
Venele sunt satelite ale arterelor gi se varsi in vena portd.
Vasele limfatice, in flurcfie de teritoriu, sunt aferente ale limfonodurilor ruminale
drept sting, reticulare, omasice gi abomasice; vasele eferente ajung la limfonodurile
gi
splenice.
Inervatia este vegetativd. Fibrele simpatice provin din plexul celiac, iar cele
parasimpatice din nervul vag.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesfontls) 157
3.8.2.5. Ligamentele stomacului gi bursa omentale la

rumegetoare
La rumegitoare stomacul este menlinut in pozilie topografici normald prin
rapoartele intime cu perelii cavitelii abdominale gi cu organele invecinate, precum
gi prin ligamentele sale: mezoul ruminal, ligamentul hepato-gastric Ai marele
epiploon (fig. 86).
Mezoul ruminal sau ligamentul parieto-ruminal reprezintd de fapt ligamentul
gastro-frenic, descris la speciile cu stomac simplu; el face legdtura dintre seroasa
plafonului cavitdlii abdominale gi seroasa viscerald a rumenului. Deoarece curbura
dorsal[ a rumenului vine in contact strins cu pilierii diafragmei gi cu musculatura
sublombard, cele dou[ foile ale mezoului sunt mult depdrtate intre ele, inserdndu-se
in jurul unei largi zone de adeziune, in care este cuprinsd gi baza splinei (fig. 86).
Ligamentul hepato-gastric (Lig. hepatogastricum) se desprinde de pe fala
viscerald a ficatului, pe linia dintre hilul acestuia qi incizura esofagiand gi se inserd
pe curbura foiosului gi pe mica curburd a cheagului. El se continu[ cu ligamentul
hepato-duodenal (Lig. hepatoduodenale),impreund cu care formeazd mtcul epiploon
(Omentum minus). Dezvoltarea compartimentelor proventriculare determin6
deplasarea mult spre dreapta a ficatului impreund cu rotirea marelui ax al acestuia
in sens invers acelor de ceasomic ai, o datd cu el, a micului epiploon (fig. 99).
Marele epiploon (Omentum major) se desprinde ca pliu peritoneal foarte
intins, incircat cu tesut adipos, de pe qanlurile ruminale: longitudinal stdng, caudal
gi longitudinal drept. Topogtafic, prezintd o lami superficiald (externd) qi o lami
profundd (internd), care se continud una cu cealalti la nivelul ganlului caudal gi in
lungul unui pliu liber situat la intrarea in cavitatea pelvini.
Lama superficiald (Paries superficialrs) a marelui epiploon, desprins[ de pe
ganlul ruminal longitudinal sting, se dirijeazi ventral, intre peretele abdominal
stdng gi sacul ruminal ventral, continudndu-se pe plangeul gi pe peretele drept al
cavitalii abdominale. Cranial, ajunge pdnd la marea curburd a cheagului gi marginea
caudali a porliunii craniale a duodenului, unde foilele lui se despart gi inconjoard
aceste organe ca seroasd visceral[, continuAndu-se cu micul epiploon. Dorsal ajunge
la duodenul descendent, se continud cu seroasa viscerald a acestuia gi de aici, cu
mezoul duodenal (fig. 99).
Lama profundd (Paries profundus) a marelui epiploon, desprinsl de pe qanlul
ruminal longitudinal drept, coboari pe fala dreapt[ a sacului ventral pAni la plangeul
cavitdlii abdominale, unde se suprapune lamei superficiale, urcd pdnd la plafonul
cavitdlii abdominale gi se inserd pe pancreas (fig. 86, 99, 100). Ambele lame ale
marelui epiploon se interpun intre peretele abdominal qi masa intestinal[ (fig. 99, 100).
Bursa omentall (Bursa omentalis) la rumegitoare, ca gi la speciile cu
stomac monocavitar, este un diverticul al cavitSlii peritoneale generale delimitat de
ficat, pancreas, stomac, micul gi marele epiploon, prezentdnd doud compartimente
mai importante: vestibulul gi recesul caudal, care comunicd intre ele. Diferenfele
sunt corelate cu topografia compartimentelor gastrice qi alungirea porliunii craniale

a duodenului.
5'
il
li
7'
e5
Fig. 86. Schema ligamentelor stomacului la vacd - secliune transversald tn

poryiunea craniald a cavitdyii abdominale
a - Sacul ruminal dorsal; a'- Sacul ruminal ventral; b - Foiosul; c - Cheagul;
d - Duodenul; e - Pancreasul; f - Splina; g - Rinichiul drept; h - Ficatul;
i - Aorta abdominald; j - ll cava caudald; I - V portd; I - Peitoneul parietal;
2 - Lig. parietoruminal; 2'- Tesut conjunctiv; 3 - Marele epiploon - lama externd;
3'- Marele epiplooon - lama internd; 4 - Micul epiploon; 5-6 - Bursa omentald
(5 - Recesul omental caudal; 5'- vestibulul bursei omentale; 6 - orificiul omental);
7 - Cavitatea peritoneald; 7'- Recesul supraomental
Vestibulul bursei omentale (Vestibulum bursae omentalis), segmentul anterior

al bursei omentale este cuprins intre fafa visceralI a ficatului, fafa ventrali a pan-
creasului, fata anterioard a foiosului gi micul epiploon. Comunicd cu restul cavitetii
peritoneale pin orificiul omental (Foramen omentale) sau epiploic, delimitat cranial
de procesul caudat al ficatului, dorsal de vena cavd caudali, caudal de pancreas gi
ventral de vena porti (fig. 86). Comunicarea cu recesul caudal (Aditus ad recessum
caudalem) se realizeazd printr-un orificiu sub formd de fantd verticali, situat medial
de po(iunea craniald a duodenului.
Recesul caudal al bursei omentale (Recessus caudalis omentalis) este po{iunea
cea mai intinsd a bursei omentale, cuprinsi t:tre cele doud lame ale marelui epiploon.
in partea stdng[ recesul este larg, addpostind sacul ruminal ventral; in rest, ca gi la
speciile cu stomac simplu, acesta este redus la un spaliu capilar (fig. 86).
Dorsal de lama profundi a marelui epiploon se formeazd o niqd spatioasd,
numitd reces supraomental (Recessus supraomentafts) in care sunt plasate intestinele,
suspendate de plafonul cavitilii abdominale printr-un mezou propriu (fig. 86, 100).
Peretele stdng al recesului este format de sacul ruminal dorsal gi de porliunea
lamei profunde a marelui epiploon care acoperd sacul ruminal ventral. Peretele
ventral gi cel drept sunt forma{i de cele doud lame suprapuse ale marelui epiploon.
Caudal, recesul supraomental prezinti o deschidere sub formd de fanti
verticalS, prin care comunici cu restul cavit[1ii peritoneale. Prin aceast[ deschidere,
ansele jejunale, compresate de rumenul suprainclrcat, pot fi impinse in direcfie
caudali in afara recesului, ajungdnd intre marele epiploon gi peretele abdominal; pe
de altd parte, in recesul supraomental poate pitrunde uterul gestant.
Prin dispozilia lamelor sale, marele epiploon acoperi intestinele ventral gi la
dreapta, conferindu-le, ca gi in cazul carnivorelor, proteclie (fig. 100). Pe de altd
parte, marele epiploon fiind fixat atAt in partea st0ngd (in ganlurile ruminale), cdt 9i
in partea dreapti (de duoden gi pancreas), abordarea intestinelor nu se poate face
prin indepirtarea lui, ca la carnivore, ci prin seclionare. Astfel, in partea dreapt6,
prin secfionarea peretelui abdominal se intri in cavitatea peritoneali gi se vede lama
superficiald a marelui epiploon. Prin seclionarea acesteia se intrS in cavitatea bursei
omentale gi se evidenliazd lama profundd a marelui epiploon. lrtestinele se descoperd
abia dupd sectionarea lamei profunde a marelui epiploon (fig. 100).
3.9. Intestinul (lntestinuml

(Fig. 87-11 6)
lntestinul este porliunea tubului digestiv care incepe de la orificiul piloric qi
se termind prin orificiul anal. Morfologic Ai firnctional prezinti doui componente majore:
intestinul subfire (Intestinum tenue) qi intestinul gros (Intestinum crasum) (fig. 87).
Prin structura sa, intestinul continui digestia inceputd in cavitatea bucald gi in
stomac, supundnd conlinutul (chimul) gastric la noi prelucr[ri mecanice gi chimice.
La procesele chimice desfEgurate in intestinul sublire participd sucul intestinal,
secretat de glandele proprii, Dlia, produsd de ficat gi sucul pancreatic, elaborat de
pancreasul exocrin. in intestinul gros digestia se realizeazii prin acliunea enzimelor
venite din intestinul sublire, dar mai ales prin activitatea florei proteolitice gi
glicolitice. La erbivorele nerumegdtoare (cal, iepure) flora glicoliticd degradeazd
celuloza prin procese similare celor din compartimentele proventriculare ale
stomacului de la rumegdtoare.
lntestinul este un imens cAmp de absorblie pentru compugii finali rezultati in

urma digestiei (aminoacizi, mono- gi dizaharide, acizi gragi qi glicerol), substanle
minerale, vitamine qi apI. in cea mai mare parte, substanfele nutritive se absorb tr
intestinul sublire, iar apa, in cel gros.
In porliunea distali a intestinului gros, din resturile nedigerate sau nedigerabile,
produgi de digestie neabsorbili gi diverse componente de origine endogend (celule
descuamate, mucus, enzime, etc) se formeazd fecalele; acestea sunt eliminate la
exterior prin actul defecaliei.
Lungimea gi calibrul diferitelor segmente intestinale diferi in funclie de specie,
fiind in strdnsd corelalie cu regimul de hrand. in ansamblu, lungimea totalS a
intestinului este mai mare decAt lungimea corpului de 4 ori la pisic6, de 5-6 ori la
cdine, de l0 ori la cal, de 12-13 oi la iepure, de 14-15 ori la porc, de 20 ori la vaci
qi de24-25 ori la oaie.
J
I
I
7
{l
Fig. 87. Schema tubului digestiv postdiafragmatic h ciline Si a distribuliei

ram ur ilo r arte rel o r m e ze nte rice
I - Esofogul; I'- Orificiul cardic; 2 - Stomacul; 2'- Orificiul piloric;
33rv - Duodenul (3 - porliunea craniald; j '- flexura craniald; 3'; - poryiunea
descendentd; 3 "' - flexura caudald; 3rv - portiunea ascendentd); 4 - Jejunul;
4' - Ileonul; 5 - Cecul; 6 - Colonul ascendent; 7 - Colonul transvers; I - Colonul
descendent; 9 - Rectul; l0 - Orificiul anal; a - A. mezentericd craniald;
b - A. colicd medie; c - A. colicd dreaptd; d - A. duodenald caudald;
e - A. ileocecocolicd; e'- R. colicd din e.;f - A. ileonicd mezenterald,'
g-A.ileocecald; h-Aa.jejunale;i-R.directddind.;j-A.mezentericdcaudald;
I - A. rectald craniald.
3.9.1. lntestinul subfire - conformafie 9i ligamente

lnterpus intre stomac gi cec, intestinul sublire are forma unui tub flexuos, de
calibru relativ uniform pe toatd lungimea. Este sistematizatin trei segmente inegale:
duoden, jejun gi ileon.
3.9.1.1. Duodenul (Duodenuml

(Fig. 87,88,99, 113)
Duodenul, prima porfiune a intestinului sublire, incepe de la orificiul piloric,
prin care comunicd cu stomacul, gi se continui cu jejunul pAnd la nivelul flexurii
duodeno-jejunale (Flexura duodenojejunalis); orificiul duodeno-jejunal este marcat
la exterior de extremitatea craniald a plicii duodeno-colice (lig. duodeno-transvers).
in traseul sdu, prezintd doud flexuri, cianiald qi caudal6, care-l impart in trei po4iuni:
craniald, descendenti gi ascendentd.
Portiunea craniali (Pars cranialrs) a duodenului, situatd pe fala viscerald a
ficatului, are traseu oblic spre dreapta gi dorsal, termindndu-se la nivelul flexurii
craniale (Flexura duodeni cranialis), cu orientare caudalS.
La cal qi iepure, duodenul cranial incepe cu o dilatatie numitd ampula
duodenald (Ampulla duodeni) (fig. 68, 1 13).
In dreptul hilului hepatic, la cal gi la rumegitoare portiunea craniald a
duodenului formeazd o inflexiune in formd de "S", denumitd ansa sigmoidd (Ansa
sigmoidea) (frg. 68,7 6).
Pe toatd lungimea, portiunea craniald a duodenului este fixatd de fala viscerald
a ficatului p,'in ligamentul hepato-duodenal (Lig. hepatoduodenale), intre foigele
cdruia sunt cuprinse: vena portd, artera hepatici, plexul nervos hepatic ai canalul
coledoc.
La toate speciile, in portiunea craniald a duodenului mucoasa prezintd o
papild duodenald mare (Papilla duodeni major). La nivelul ei se deschide numai
canalul coledoc (vacd, porc, iepure), sau in comun cu canalul pancreatic (cal, oaie,
cAine, pisicd); la cal gi la carnivore se observd 9i papila duodenald micd (Papilla
duodenis minor), pe care se deschide canalul pancreatic accesoriu.
Portiunea descendentd, (Pars descendens) a duodenului pleaci de la flexura
craniald gi urmdregte partea dreaptd a plafonului cavitilii abdominale p6nd la originea
arterei mezenterice craniale, unde se curbeazd spre stdnga, continudndu-se cu flexura
caudald.
Aceastd portiune este suspendat[ de plafonul cavitilii abdominale pin mezoul
duodenal (Mesoduodenum), denumit $i ligamentul parieto-duodenal; intre foitele
mezoului se gdsegte gi lobul drept al pancreasului. La vacd, porc ai iepure existi
papila duodenald micd (Papilla duodeni mtnor).
Flexura caudald (Flexura duodeni caudalis) inconjoar[ artera mezenterici
caudald gi se continud cu portiunea ascendentS; la cal, aceastd flexuri este foarte
largi, fiind descrisr gi ca portiune transversd (Pars transversa) a duodenului.
Porfiunea ascendenti (Pars ascendens) a duodenului se orienteazd cranial,

medial fa{i de colonul descendent, de care este legatd pin plica duodeno-colicd
(Plica duodenocolica); ventral de pancreas, se continud cu jejunul prin intermediul
fl exurii duodeno-j ej unale.
Duodenul descendent, flexura caudal5 gi duodenul ascendent formeazd ansa
duodenald, in formi de "l-P'cu concavitatea orientatd cranial (fig. 87).
3.9.1 .2. Jejunul (J ei unu ml

(Fig. 87, 88,95, 116)
Jejunul, po(iunea mijlocie a intestinului sub{ire, se delimiteazdintre flexura
duodeno-jejunald gi originea plicii ileo-cecale, de unde incepe ileonul. Cilindric,
uniform calibrat gi foarte lung in comparalie cu celelalte po(iuni ale intestinului,
jejunul formeazi numeroase flexuozitali, cunoscute ca anse jejunale.in ansamblu, i
se descrie o curburd micd sa:u mezentericd, pe care se inserd mezoul jejunal qi o
curburd mare sa:u antimezentericd, convexd qi netedd.
7'
J
3
FiS. 88. Schema tubului digestiv postdiafragmatic la cal

I - Stomacul; I'- Esofagul; 2-2tv - Duodenul (2 - Porliunea craniald;
2' - Flexura craniald; 2 " - Portiunea descendentd; 2 "' ' Flexura caudald;
/r - Poryiunea ascendentd); 3 - Jeiunul; 4 - Ileonul; 5-5" - Cecul (5 - Corpul;
5 ' - Ba2a; 5 " - Vddul) ; 6-7 ' - Colonul ascendeni (6 - Colonul ventral drept;
6'- Colonul vental stdng; 7 - Colonul dorsal stdng; 7'- Colonul dorsal drept);
8 - Colonul transvers; 9 - Colonul descendent; l0 - Rectul; ll - Anusul;
l2 - A. mezentericd craniald
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus drgesforrus) 163
Suspendarea jejunului se realizeazd prin mezoul jejunal (Mesojejunum),

portiune ampli a marelui mezenter (Mesenterium); acesta se desprinde fie de pe
plafonul cavitdtii abdominale (la cal, carnivore) (fig. 94, l l l), fie de pe ultima turd
excentricd a ansei spirale (la rumegdtoare) (fig. 100). La marginea mezentericd a
jejunului, foilele mezoului se indepdrteazd gi il inconjoard ca peritoneu visceral.
Topografia jejunului variazd, in funcfie de specie, fiind conditionat[ de
dezvoltarea qi pozifia altor viscere.
3.9.1.3. lleonul (lleum)

(Fig. 87, 88,90, 95, 101, 113)
Ileonul este segmentul terminal al intestinului subtire. La toate speciile
lungimea ileonului este marcatd de insertia plicii ileo-cecale (Plica ileocecalis) pe
marginea lui antimezenterici; marginea mezentericl a organului oferl loc ae inserfie
pentru mezoul ileal (Mesoileum), cea de a doua portiune a marelui mezenter, prin
care este suspendat, direct sau indirect, de plafonul cavitdlii abdominale.
Extremitatea distald a ileonului proemind in interiorul cecului pirr. papila
ileald (Papilla ilealis) 9i se-deschide in vdrful acesteia pin orificiul iteal (Osiium
ileale) (fig.97,102, ll0). in manualele mai vechi, prpitu ilealr este descrisd ca
valvuld ileo-cecald, iar orificiul ileal ca orificiu ileo-cecal.
Papila ileald se formeazd atat din peretele ileonului, c6t gi al cecului. La locul
de abordare a cecului de cltre ileon, straturile musculare longitudinale ale celor
doui organe se continud intre ele. Prin stratul muscular circular gi mucoasd, ileonul
proemind in cavitatea cecului, acoperindu-se de musculatura circulari gi mucoasa
acestuia. Astfel, papila ileal5 apare formatd dintr-un pliu mucos circular, cu provenienti
dubl6 (ileali la interior gi cecald la exterior), in care sunt cuprinse fibre musculare
circulare; marginea liberl a pliului circumscrie orificiul ileal, iar musculatura
formeazd sfincterul ileal (Sphincter ilei).
3.9.2. Structura intestinului subtire

in structura intestinului sublire intrd: mucoasa, submucoasa, musculoasa,
seroasa, vase gi nervi.
Mucoasa (Tunica mucosa) intestinului sublire este groasd, catifelati qi are
culoare gri-rogiaticd. Pe toatd intinderea formeazd, pliuri longitudinale (Plicae
longitudinales) care dispar prin distensia organului.
La camivore, ca gi la om, mucoasa jejunali formeazd, pliuri circulare (Plicae
circulares) denumite Sivalvule conivente, cu aspect de semiluni. in stnrctura acestora
intri toate componentele mucoasei dispuse pe un ax central format de submucoas6.
Acestea au caracter permanent.
In duoden mucoasa structureazd papila duodenald mare (fig. 68, 70) 9i papila
duodenali micd.
Epiteliul mucoase intestinale, adaptat funcfiei de absorbtie, este prismatic
simplu, cu platou striat. Suprafata de absorbtie a mucoasei este amplificata de
numeroase proeminente, cu inillimea de 0,5-1,5 mm qi aspect digrtiform sau foliaceu,

denumite vilozitdli intestinale (Wlli intestinales); acestea pot fi vizute cu ochiul liber,
mai ales dupi introducerea intestinului in ap6. O vilozitate este alcdtuitd dintr-un ax
conjunctivo-vascular, provenit din corion, acoperit de epiteliu'
Corionul mucoasei (Lamina propria mucosae), format din lesut conjunctiv lax,
addpostegte glandele intestinale qi numeroase structuri limfatice.
Glandele intestinale (Gll. intestinales), sau criptele Lieberkilhn, prezente pe
toatd intinderea intestinului, iau naqtere prin infundarea epiteliului de suprafafd in
corion gi sunt de tip tubular, simple. Fundul lor ajunge la musculara mucoasei, iar
lumenul se deschide La baza vilozitililor intestinale.
Structurile limfatice sunt reprezentate de infiltralii limfocitare difuze qi noduli
limfatici solitari gi agregafi. Nodulii limfatici solitari (Lymphonoduli solitarii) swrt
prezenli pe toati lungimea intestinului, fiind situafi exclusiv in corionul mucoasei;
au aspect de mici corpusculi albiciogi, hemisferici sau ovoizi, cu diametrul de
0,5-2 mrq putAnd fi vizufi gi cu ochiul liber. Nodulii limfatici agregali (Lymphonoduli
aggregati), cunosculi gi ca pldci Peyer, sunt situali in corion, dar pdtrund 9i in
submucoasi; la nivelul lor lipsesc atat vilozite!ile intestinale, c6t gi glandele intestinale.
Macroscopic, apar ca suprafele ovale sau alungite, de culoare lactescentd, pe marea
curburi a peretelui intestinal (opusd marginii mezenterice). In general lipsesc din
duoden, iar num[ru] gi dimensiunea lor cresc inspre ileon; in jurul "papilei ileale"
se formeazd un "inel" sau o "placi" limfatici (fig.97-102)-
Musculoasa mucoasei (Lamtna muscularis mucosae), bine reprezentatd, este
formati din doui straturi musculare; are rolul de a modifica in mod activ reliefurile
mucoasei (rimite fibre gi in vilozitdlile intestinale) pentru a se adapta permanent la
conlinutul intestinal.
Submucoast (Tela submucosa) este alcdtuitd din lesut conjunctiv lax, bogat
vascularizat gi inervat. incepdnd de la pilor submucoasa addpostegte glandele
duodenale (Gll. duodenales) Brunner, care se extind pe distanle variabile, in funclie
de specie: la camivore 1,5-2 cm,la oaie 60-70 cm, la caprd 20-25 cm,la porc 3-5 m,
la vaci 4-5 m gi la cal 5-6 m.
Este de remarcat faptul cd, daci la om glandele duodenale sunt prezente numai
in duoden, la majoritatea mamiferelor domestice acestea se extind gi in porliunea
initiaE a jejunului.
Musculoasa (Tunica muscularis) rqrezrntl aparahrl motor activ al intestinului.
Este alcituiti din doui planuri de fibre musculare netede: longitudinale la exterior
qi circulare la interior, uniform repartizate. Acliunea celor doui straturi se imbin6,
astfel cd intestinul sublire efectueazd migcdri complexe: de segmentare, de pendulare,
tonice gi peristaltice.
intre cele doul straturi musculare se gdseqte plexul nervos vegetativAuerbach.
Seroasa (Tunica serosa) reprezintd foiga visceral[ a peritoneului; acoperi
intestinul sublire in intregime gi se continul cu mezourile qi ligamentele descrise.
Vasele gi nervii
Arterele intestinului sublire provin direct sau indirect din trunchiul celiac, dar
mai ales din artera mezentericd craniald qi poartd numele segmentului irigat. Sunt
reprezentate de arterele: pancreatico-duodenald craniald (din artera hepatici),
pancreatico-duodenald caudald (din artera mezentericd craruald),jejunale (despinse
direct din arteramezerfericd craniald), ileonica mezentericd Si ileonica antimezentericd
(din artera cecalS).
Venele sunt satelite arterelor gi converg in vena portd.
Vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor situate pe traiectul arterelor:
pancreatico-duodenale, jejunale gi ileonice; vasele lor eferente ajung la limfonodurile
mezenterice craniale qi de aici in cistema limfaticd lombari.
Inervalia intestinului sublire este vegetativi, cu fibre simpatice postsinaptice
din ganglionul celiacomezenteric Ai parasimpatice, din nervul vag.
Un rol important in inervafia intestinului revine ganglionilor extramurali, unili
intre ei in mod plexiform.
3.9.3. lntestinul gros - conformafie 9i ligamentele

Continudnd intestinul sublire de la orificiul ileal p6n6la anus, intestinul gros
se sistematizeazdintrei porliuni principale: cec, colon gi rect.
Comparativ cu intestinul sublire, intestinul gros este mai scurt gi toate
segmentele sale au o pozilie bine determinatd in cadrul speciei. In general, lumenul
siu este mai larg, dar acest criteriu nu este defuritoriu, cel pu{in pentru unele segmente.
La cal, porc Ai iepure, cecul gi o mare parte a colonului au pereli neregulali,
prezentdnd la exterior tenii musculare, haustre gi qanluri transversale, iar la interior,
pliuri semilunare (fig. 90, 101, i15).
Teniile (Teniae) sunt benzi musculare de diferite l61imi, formate prin aglome-
rarea fibrelor longitudinale; pe unele din ele se inseri pliuri peritoneale gi poartl
denumirea acestora (ex: Taenia mesocolica), iar altele sunt libere (Teniae liberae).
Haustrele (Haustra), denumite Si boseluri sunt porliuni ale intestinului gros
bombate spre exterior, ca nigte hemisfere; sunt separate intre ele prin Sanluri adAnci,
dispuse transversal.
Pliurile semilunare (Plicae semilunares) sunt formate de mucoasi gi corespund
la exterior gan{urilor transversale.
Dezvoltarea intestinului gros este corelati tr goreral cu alimentalia qi in special
cu intervenfia florei bacteriene in degradarea glucidelor. Dacd la rumegdtoare flora
glicoliticd actioneazd mai ales in ruminoreticul, la cal qi iepure aceasta actioneazd
in cec $i colon; astfel se explici marea diferenli intre capacitatea intestinului gros la
erbivorele rumegitoare gi erbivorele nerumegdtoare.
3.9.3.1. Cecul (Cecum s. typhlonl

(Fig. 87, 90, 95, 101,1141
Cecul este reprezentat de un diverticul infi.rndat al primei porliuni a intestinului
gros, forma gi dimensiunile sale variind foarte mult, in funclie de specie. Indiferent
de formi, i se poate descrie o bazd (Basis ceci), tn corp (corpus ceci) gi wt vdrf
(Apex ceci).
Evolulia cecului pe scard zoologic6 este foarte diferit[: apare chiar la unii
amfibieni gi reptile, dar lipseqte la mamifere ca: urside, mustelide, marsupiale etc.
Dintre animalele domestice, la erbivorele nerumegitoare (cal, iepure) cecul
este cel mai dezvoltat, iar la camivore, cel mai redus. La iepure, ca gi la orn, prezintd
un apendice vermiftrm (Appendix vermiformis). care, prin structura sa, se transformd
intr-un organ limfoid.
cecul este legat de ileon prin plica ileo-cecald (Plica ileocecalis) si,la
majoritatea speciilor, este suspendat de plafonul cavitilii abdominale printr-un mezou
comun cu al colonului ascendent (Mesocecocolon).
Cecul comunicd cu intestinul subtire pin orificiul ileal (Ostium ileale) Si cu,
colonul ascendent pin orificiul ceco-colic (Ostium cecocolicum).
3.9.3.2. Colonul (Colon)

(Fig. 87, 90, 93, 96, 101 ,1141
Colonul este cea mai lungi porliune a intestinului gros. Topografia gi conexiunile
vasculare, subsecvente dezvoltirii ontogenetice, determin[ sistematizarea colonului
in trei por{iuni: ascendent, transvers gi descendent.
La camivore, ca gi la om, colonul are o conformalie simpld, traseul urmat de
cele trei portiuni fiind indicat de denumirea lor. Primul segment, eolonul ascendent
(colon ascendens), plasat in partea dreapt6 a cavititii abdominale, pomegte de la
cec in sens cranial spre hipocondrul drept, se curbeazd la stanga, formind flexura
dreaptd (Flexura coli dextra) gi se continui cu colonul transvers (Coton transversum);
acesta este dispus transversal, cranial de rdddcina mezenterului, pe fala viscerali a
ficatului. La nivelul hipocondrului stdng se formeazd flexura stdngd (Flexura coli
sinistra) gi incepe colonul descendent (Colon descendens), care se di/rjeazd caudal,
pe partea st0ngd a cavitdtii abdominale pdnl la intrarea in cavitatea pelvin6, unde se
continud cu rectul (fig. 87).
La om, colonul descendent este urmat de colonul sigmoid (Colon sigmoideum).
Dintre mamiferele domestice, numai la rumegltoare gi la ciine, inainte de intrarea
in cavitatea pelvini, colonul descendent formeazl o inflexiune, omologabili cu colonul
sigmoid.
+.
ln prurcipiu, fiecare segment al colonului are o vasculaizalie proprie. Colonul
ascendent este irigat in jumdtatea proximall de ramura colicd a arterei ileocecocolice
gi in jumdtatea distald, de artera colicd dreapt5, desprins[ din artera mezenterici
craniali; cele doul artere se anastomozeaze intre ele in treimea mijlocie a organului.
Colonul transvers este irigat de artera colica medie, desprinsi din artera mezenterici
craniali, iar colonul descendent, de artera colici stAng6, ramurd a arterei mezenterice
caudale (fig. 87).
La erbivorele gi omnivorele domestic e, colonul ascendent prezintd mari
diferente privind conformatia gi topografia, omologarea lui fiind posibili pe baza
principiului conexiunilor vasculare (fig. 89). Deosebit de lung, la toate aceste specii
colonul ascendent se curbeazi la nivelul po(iunii mijlocii, formind o ansd cu
ramurile paralele; curbura corespunde cu locul unde ramura colici a arterei ileocecocolice
se anastomozeazd ctt artera colic[ dreapti gi reprezintdtlexura centrald (Flexura
centralis) a colonului. La cal ansa formatd suferi o noui inflexiune, iar la porc ai la
rumegitoare se incolicegte in forma de spirald in jurul unui ax ce trece prin flexura
central6, dar intotdeauna igi pdstreazi conexiunile cu cele doui artere care o irigl
(fig. 96, 97 , l0l).
4,
t0
Fig. 89. Omologarea segmentelor intestinului la cal dupd modul de distribu|ie a

ramurilor arterei mezenterice craniale - reprezentare schematicd
I - Flexura duodenojejunald; 2 - Jejunul; 3 - Ileonul; 4 - Baza cecului (s. capul
s. cdrja cecalui); 4' - VAdul cecului; 5 - Colonul ventral drept; 5' - Colonul ventral
stdng; 6 - Flexura pelvind a colonului ascendent; 7 - Colonul dorsal stdng;
8 - Colonul dorsal drept; 9 - Colonul transvers; l0 - Colonul descendent;
a - A. mezentericd craniatd; b - Fasciculul drept (A. ileocecocolicd); c - Fasciculul
stdng (Aa. jejunale); d - Fasciculul anterior; e - A. colicd ventrald (Ramurd colicd
din b.); f - A. colicd dorsald (A. colicd dreapta din d.); g - A. ileonicd; h - A. cecald
mediald; i - A. cecald laterald; j - A. pancreaticoduodenald caudald (din c.);
I - A. colicd medie (din d.); m - A. mezentericd caudald
Colonul transvers, cu diferente de calibru in funclie de specie, are traseul

descris la camivore.
Colonul descendent, denumit gi "colonul mic", este, la majoritatea speciilor
rectiliniu; la cal este lung, flexuos gi boselat, dar cu calibru considerabil mai mic
decdt colonul ascendent (fig. 90).
Mezoul colic (Mesocolon) suspendd organul de plafonul cavitdlii abdominale,
deosebindu-i-se trei por,tiuni, corespunzdtoare diviziunilor colonului. Originea qi
dispozitia mezourilor colice diferd interspecific.
3.9.3.3. Rectul (Rectuml

(Fig. 87, 91, 92, 96, 184, 2171
Rectul la toate speciile este segmentul intestinului gros plasat in partea dorsali
a cavitltii pelvine; limita lui caudald este marcati de o ingustare a tubului digestiv
care formeazd canalul anal. Dorsal qi lateral vine in contact cu peretii bazinului, iar
ventral cu vezica urinard gi organele genitale: la masculi cu canalele deferente,
uretra intrapelvind gi glandele genitale accesorii, iar la femele cu uterul, vaginul gi
vestibulul vaginal.
Porliunea craniali a rectului este mai tngustd, acoperitd de seroasd gi suspendatd
de plafonul bazinului pin mezoul rectal (Mesorectum). De o parte gi alta a mezoului
rectal, peritoneul formeazd fundurile de sac sacro-rectale (Escavatio sacrorectales),
iar intre rect gi organele genitale, fi.rndul de sac sau excavatia recto-ganitald, (Escavatio
rectogenitalis) (fig. 5, 6).
Po(iunea caudalS a rectului este situatd in loja conjunctivi retroperitoneali a
cavitetii pelvine, fiind inconjuratd de o adventice. in general, calibrul organului este
aici mai mare, formdnd ampula rectald (Ampulla recti), wrde se acurnuleazd, fecalele
inainte de a fi eliminate prin canalul anal. Dimensiunile ampulei vaiazd in funclie
de specie, in strdnsi corelalie cu regimul alimentar gi frecvenla defecaliei.
Musculatura rectului, foarte groasl, este alcltuitd dupd nonna comuna din
doud straturi de fibre netede. Fibrele stratului superficial sunt dispuse uniform,
descriind o spirald larg5; in partea caudald se aglomereazdin doud benzi dorsale,
care se desprind de pe rect gi se inseri pe fala ventrald a primei vertebre caudale,
reprezentdnd mugchiul recto- co ccigian (M. recto co ccygeus) (fig. I 84, 217). Fibrele
circulare sunt dispuse uniform pAni la canalul anal, unde vor forma sfincterul intern
al anusului. Mucoasa rectald formeazd pliuri transverse (Plicae transversales recti);
la rumegdtoare, in apropierea canalului anal, formeazd Si pliuri longitudinale,
numite coloane rectale (Columnae rectales).
3.9.3.4. Anusul (Anus)

(F19. 112, 184, 217)
Anusul este segmentul terminal al tubului digestiv. El include un soxt canal
anal (Canalis analis) deschis la exterior pt',n oificiul anal, situat sub primele vertebre
coccigiene. in timUai curent, termenul de anus defineSte orificiul anal.
Canalul anal este ceptu$it in porliunea craniald de mucoasd cu epiteliu stratificat

pavimentos, iar in portiunea caudal6, de piele find, diferit pigmentati.
Mult mai ingust decdt rectul, canalul anal este inconjurat de muSchi puternici
reprezentati de: sfincter anal intern, sfincter anal extern, ridicdtor al anusului gi
porliunea anald a m. retractor al penisului (numai la carnivore).
MuSchiul sJincter anal intern (M. sphincter ani internus) este alcdtuit din aglo-
merarea fibrelor circulare netede, dispuse in continuarea celor din structura rectului.
MuSchiul sfincter anal extern (M. sphincter ani externus) prezintl doud
po(iuni, craniald gi caudald, ambele formate din fibre striate. in po4iunea craniald,
fibrele se aglomereazd,, formind doud berzi ce se inserd pe procesele transverse ale
primelor vertebre coccigiene gi se reunesc sub anus; la masculi se {es cu fascia
perineald, iar la femele se continul cu mugchiul constrictor al vulvei.
MuSchiul ridicdtor al anusului (M. levator ani), par, este alcdtuit din fibre
striate dispuse aproape orizontal. La ongulate igi are originea pe creasta ischiaticd gi
pe fala mediali a ligamentului sacro-sciatic, iar irserfia pe anus, intre muqchii sfurcteri,
extem gi intem; la carnivore igi are originea pe fascia obturatoare gi pe pubis, iar
inserfia, pe anus. La mamiferele domestice are rcl de retractor al anusului, readucdndu-l
in pozilie normali dupd fiecare defecafie.
Portiunea anald a m. retractor al penisului (M. retractor penis) este formati
din doul benzi cu fibre musculare netede care iqi au originea pe fala ventrald a
primelor vertebre coccigiene, inconjoari mugchiul sfincter anal intem qi se continui
distal pentru a se insera pe penis la masculi, sau pe clitoris, la femele.
Mucoasa anald este delimitatd de mucoasa rectald, cu epiteliu simplu columnar,
prjln linia ano-rectald (Linea anorectalis), qi de piele, pin linia ano-cutanatd (Linea
anocutanea).
La camivore qi la porc, canalul anal prezint[ trei zone distincte: columnari,
intermediard gi cutanatd (fig. 112).
in zona columnard (Zona columnaris), mucoasa formeazd pliuri longitudinale
permanente, numite coloane anale (Columnae anales); intre acestea se formeazi
sinusurile anale (Sinus anales) in care-gi varsi secrelia glandele anale (Gll. anales).
Zona intermediard (Zona intermedia) este redusi, corespunzdnd liniei ano-
cutanate.
La carnivore, in zona cutanatd (Zona cutanea) se deschid bilateral canalele
sinusurilor paraanale (Sinus paranales). Formate prin infundarea pielii in peretele
canalului anal, sinusurile apar ca formaliuni de mdrimea unei alune sferice sau ovoide,
intre muqchii sfincteri, extern gi intem; in cavitatea lor igi varsd produsul de secrefie
gl and e I e s i nus uri lo r (G I l. s inus pa raanal i s).
3.9.4. Structura intestinului gros

Peretele intestinului gros este alcdtuit dupi norma comund din mucoasi,
submucoasi, musculoasi qi seroasd; este bine vascularizat gi inervat.
Mucoasa (Tunica mucosa) este groasd, de culoare albicioasi gi cutat6. La
speciile cu cec Ai colon boselat formeazd plicile semilunare (Plicae semilunares
ceci et col), iar in porliunea terminali, coloanele rectale (la rumegitoare) gi coloanele
anale (la camivore gi porc). Structural, mucoasa intestinului gros, exceptind canalul
anal prezintl un epiteliu prismatic simplu, bogat in celule caliciforme elaboratoare
de mucus gi un corion in care se infundd glandele intestinale Lieberkilhn; nu formeazi
vilozitdli intestinale. Structurile limforeticulare sunt reprezentate in special de noduli
limfatici solitari; plicile Peyer sunt prezente la rumegdtoare, porc i iepure la nivelul
joncliunii ileo-ceco-colice (fig. 97, 102).
Canalul anal prezinti mucoasd cu epiteliu stratificat pavimentos gi corion cu
glande anale.
Musculoast (Tunica muscularis) este alcdtuitd din frbre netede, dispuse pe
doui straturi: longitudinal extem gi circular intern. La rumegdtoare gi camivore fibrele
stratului longitudinal sunt dispuse uniform pe toati intinderea intestinului gros; la
cal, porc Ai iepure, prin aglomerarea lor se formeazd teniile musculare (Taeniae ceci
et coli), care determini formarea boselurilor (Haustra ceci et coli). Fibrele circulare
se dispun unifornu exceptdnd anusul, unde prin aglomerare formeazi sfincterul anal
intern; acesta este dublat de sJincterul anal extern, alcltuit din fibre musculare striate.
Seroasa (Tunica serosa), respectiv foila viscerali a peritoneului acoperd tot
intestinul gros, exceptdnd po(iunea caudald a rectului, canalul anal gi zonele de
contact intim cu plafonul cavitilii abdominale sau cu alte organe; se continuE cu
mezourile gi ligamentele proprii fiecirui segment. Diferitele segmente ale seroasei
.au tendinla de a inmagazina grdsime, formdnd apendice epiploice (Apendices
epiploicae), cu aspect de ciucuri simpli sau boselafi, cilindroizi sau aplatizali, care
au gi rolul de a completa spaliile dintre organele abdominale.
Vasele gi nervii intestinului gros
Arterele intestinului gros provin din artera mezenterica craniald (prin artera
ileocecocolici, artera colicd dreaptd gi artera colicd medie), artera mezenterici
caudald gi artera pudendd intemd.
Artera ilececocolici vascularizeazi ileonul, cecul gi jumitatea proximali a
colonului ascendent (p6ni la flexura pelvinl sau centrald); artera colicd dreaptd irigd
jumitatea distald a colonului ascendent, iar artera colicd medie, colonul transvers.
Din artera mezenterici caudali se desprinde artera colici stdng6, pentru colonul
descendent gi artera rectald cranialI, pentru rect. Artera pudenda intern[, prin
colateralele gi terminalele ei irigi restul rectului gi anusul.
Venele, in general satelite arterelor, se varsi in vena port6, exceptAnd cele care
dreneazd singele din po(iunea caudald a rectului gi din regiunea anal6, care, prin
artera pudendd intem6, se varsd in vena cavi caudal6.
Vasele limfatice sunt afersnte ale nodurilor limfatice cecale, colice gi anorectale,
ale cdror vase eferente ajung la limfonodurile mezenterice craniale gi caudale; in
final, limfa se adund in cisterna lombard.
Inervatia intestinului gros, ca gi a celorlalte viscere, este vegetativ5. Fibrele
simpatice provin din plexurile: mezenteric cranial, mezenteric caudal gi pelvic, iar
cele parasimpatice provin din nervul vag gi plexul pelvic.
3.9.5. lntestinul Ia mamiferele domestice -

3.9.5.1. lntestinul la cal
Intestinul sub{ire are o lungime de 18-24 m; diametrul de 7,5-10 cm gi o
capacitate de 40-50 l. Intestinul gros prezintd o dezvoltare deosebitd, corelatd cu
rolul lui in fiziologia digestiei, comparabil cu cel al compartimentelor proventriculare
de la rumegdtoare. Are o lungime totali de7-9 m., o capacitate de 120-150 l. gi este
aproape tn intregime boselat.
Duodenul, cu o lungime de circa 1 m, are aspect general de potcoavd, cu
convexitatea orientatd spre dreapta (fig. 88).
Porliunea craniald, plasati pe fala viscerald a lobilor pdtrat gi drept ai ficatului,
prezintd o ampuld duodenald bine conturatd. Ansa sigmoidd,larg[, are concavitatea
orientatd dorsal, nivel la care duodenul este abordat de canalul coledoc Ai canalul
pancreatic (Wirsung). Cele doud canale, care converg unul spre celdlalt, perforeazd
peretele duodenului gi se deschidlabaza unei dilatatii conoide, denumite ampula
hepato-pancreaticd (Ampulla hepatopancreatica). Peretele ampulei este format de
un pliu mucos circular in grosimea cIruia se gdsesc fibre musculare ce structureazd
sfincterul ampulei (M. sphincter ampullae hepatopancreaticae). Ampula proemini
in interiorul duodenului sub forma papilei duodenale mari, care este situati la 12-
15 cm de pilor (fig. 68). Papila duodenald micd se afli pe peretele opus papilei
mari, marcdnd deschiderea canalului pancreatic accesoriu (Santorini).
Poryiunea descendentd a duodenului se orienteazi oblic in sens dorso-caudal,
pe fala dreaptd a colonului dorsal p6nd Ia rinichiul drept 9i fala laterald abazei cecului,
unde se curbeazd spre stAnga in spatele arterei mezenterice craniale, formAnd o largi
flexurd caudald (frg. 88).
Portiunea ascendentd este foarte scurtd (6-8 cm) gi se continui cu jejunul prin
flexura duodeno-jejunali, situatd intre rinichiul stdng gi baza splinei.
ln traiectul sdu, duodenul la cal este fixat de organele dinjur gi de peretele
abdominal prin gapte ligamente: hepato-duodenal, a doua porliune a micului epliploon,
dispus in continuarea ligamentului hepato-gastric; gastro-duodenal, sctxt, reprezintd.
continuarea marelui epiploon intre marea curburd a stomacului gi marea curburd a
duodenului; duodeno-colic, care-l leagi direct de por{iunea a [V-a a colonului dorsal;
duodeno-parietal (Mesoduodenum), duodeno-renal, care-l frxeazd de rinichiul drept;
duodeno-cecal, dispus irtre baza cecului gi duoden qi duodeno-transvers, care-l
leagi de extremitatea stAngd a colonului transvers qi de originea colonului ascendent.
Jejunul, lung de aproximativ 20 m, ocupi sfertul dorsal stdng al cavitdlii
abdominale, venind in contact cu splina, stomacul, peretele abdominal, colonul
dorsal gi colonul descendent (fig. 9l).
Marele mezenter suspendd jejunul de plafonul cavitdlii abdominale sub forma
unui pliu peritoneal amplu, a cdrui lungime poate ajunge pAnd la 50 cm. Riddcina
mezenterului este ingust6, atagatd de peretele abdominal pe o arie mici in jurul arterei
mezenterice craniale, sub primele doui vertebre lombare, pe cdnd marginea viscerald,
atagatd de jejun, este foarte largi; astfel, mezoul ia aspect de evantai (fig. 89, 91).
Amploarea marelui mezenter conferi anselor jejunale o mare mobilitate, care
poate deveni catza multor condilii anormale, precum: invaginafiile gi torsiunile
intestinale, herniile scrotale sau epiploice etc.
Pe marginea liberd a jejunului se observd numeroase pldci Peyer (circa 100-
180), de forme diferite gi dimensiuni de2-5 cn/2-4 mm.
5.r j
3'
$N
2"
'=b
A
Fig. 90. Intestinul gros la cal

A - Aspectul general - fala dreaptd; B - Ileonul, cecul si originea colonului
ascendent - fala stdngd; l -1 "' - Cecum (l - Basis ceci; l' - Corpus ceci; l " - Apex
ceci; I "'- Ostium cecocolicum); 2-3 " - Colon ascendens (2 - Colon ventrale
dextrum; 2' - Colon ventrale sinistrum; 2 " - Flexura sternalis; 2 "' - Flexura
pelvina; 3 - Colon dorsale sinistrum; 3'- Colon dorsale dextrum; 3 " - Flexura
diaphragmatica); 4 - Colon transversum; 5 - Colon descendens; 6 - Rectum;
7 - Ileum; 7'- Plica ileocecalis; 7 " - Ostium ileocecale; I - Mesenterium;
9 - Jejunum; l0 - Plica cecocolica; ll - Lig. intercolicum; a - knia coli medialis;
b - knia ceci ventralis; c - knia ceci lateralis
173
cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesforlus)
Ileonul, porliunea rectilinie a intestinului sublire, are la cal o lungime de

aproximativ i m. Se orienteazd oblic in sens dorso-caudal, pe fa(a mediald a corpului
cecului pdnl la mica curbur6 a cfiei cecale; aici perforeazd peretele cecal 9i proemind
in interi-or, formdnd papila ileal6, in vdrful cdreia se glseqte orificiul ileal (frg' 89,
90). Papila este formata de o plica inelara a mucoasei care confine un plex venos cu
capacitate erectila. Acesta joaca rol de sfincter funcfional, dat fiind ca lipsegte un
sfincter muscular.
Suspendarea gi fixarea ileonului se realizeazd prin mezoul ileal, relativ lung,
dispus in continuarea mezoului jejunal qi prin plica ileo-cecald, de formi triunghiulard
(fi;. 90). Mezoul ileal se insera pe mica curbura, in timp ce plica ileo-cecala se
insera pe marea curbura a ileonului
peretele ileonului este sensibil mai gros decdt al jejunului 9i prezintd pldci
Peyer mai dese, ovale sau rotunde gi de dimensiuni mai mari (ajung la l7-28cm/5-
25 mm).
6ecul, boselat, lung de 90-110 cm, gi cu o capacitate medie de 40 l, ocupi
regiunea flancului drept al cavitdlii abdominale, prelungindu-se pe planqeul acesteia
p6nd aproape de apendicele
- xifoid (fi1.92,93).
fo* cecului, comparati ade^sea cu o virguld, este de sac alungrt in sens ventro-
cranial gi curbat sub formd de arc. in ansamblu , prezintd o fald parietald, dreaptd, o
fald viscerald, stangd, o mare curburd convexd si o micd curburd concavd.
Fig. 91. Tbpogralia organelor abdominale si pelvine la iapd - fala sfingd

l-Lien; 2-Gaster,.3-Heparilobussinisterlateralis; 4-Colondorsalesinistrum;
4'- Flexura coli diaphragmatica; 5 - Colon ventrale sinistrum; 5'- Flexurq coli
pelvina; 5 " - Flexura coli sternalis; 6 - Jejunum; 7 - Colon descendens (s. Colon
tenue); 8 - (Jterus; 8'- Vagina; 9 - Vestca urinaria; 10 - Rectum; 1l - Cor;
12 - Thymus; 13 - Esophagus; 14 - Diaphragma; a - M' rectococcigeus;
b - M. constrictor vulvae
calibrul cecului este neuniform, descriindu-i-se: obazd,,un corp gi un vdrf (fig. 90).
Baza cecului (Basis ceci), cunoscutd gi sub denumirea de crosd sau cdrjd
cecal6, este puternic recurbatd, prezentdnd marea curburi larg6, orientatd dorsal gi
mica curburd, ventral.
Pe mica curburd se gdsesc orificiile prin care cecul comunicd cu ileonul gi cu
colonul ascendent; ambele orificii sunt inguste.
Orificiul ileal (ileo-cecal) este plasat in vdrful unei papile ileale cilindrice
(valwla ileo-cecali), care proemini in interiorul bazei cecului in partea mediald a
micii curburi (fi5. 97 A ). papila ileald prezintl un puternic sfinctei ileal 9i un plex
venos erectil.
Orificiul ceco-colic este situat lateral fali de cel ileal, la o distanld de circa 5 cm;
are aspect de fanti oval6 gi este circumscris de valva ceco-colicd (Valva cecocolica),
formatr din doua pliuri mucoase groase gi proeminente, la baza cdrora se afli un
inel muscular circular, respectiv sfincterul cecal (Sphincter ceci).
Topografic, baza cecului ocupi golul flancului drept, extinzAndu-se cranial,
in func[ie de plenitudine p6ni in planul coastelor XVII-XIV. Dorsal, vine in contact
cu plafonul cavitdlii abdominale, pancreasul, rinichiul drept gi flexura caudall a
duodenului; medial, cu colonul transvers gi ansele jejunale, lateral, cu peretele
abdominal gi cranial poate atinge fala viscerali a ficatului (frg.92).
Corpul cecalui (Corpus ceci), cuaspect cilindric, continui in sens ventro-cranial
cdrja cecald, frrd o delimitare precisd. Ocupd regiunea coardei gi a pantei flancului;
dorso-cranial vine in raport cu colonul ventral drept, ventral qi lateral cu peretele
abdominal gi medial cu colonul stang, colonul descendent gi jejunul
$rg.921.
VArful cecului (Apex ceci) reprezintd portiunea ingusti a cecului, situati pe
plangeul cavititii abdominale, intre portiunile dreaptd qi stdngd ale colonului vential
(frg.93).
Mucoasa cecall formeazd pliuri semilunare (Plicae semilunares ceci) inalte,
care delimiteazd spatii addnci, corespunzitoare Ia exterior cu boselurile.
Cecul prezint[ patru benzi musculare (Taeniae ceci): ventrali, dorsald, mediald
gi laterald, dispuse in lungul fetelor gi curburilor; ele determinl formarea boselurilor
prezente pe toatd suprafafa organului. Tbnia ventrald,liberd, urmdregte marea curburi
gi se uneqte cu cea mediald aproape de vdrf. Tenia dorsald este situati pe mica curbur6,
ajungdnd pdni la vdrful cecului; primegte insertia plicii ileo-cecale. Tenia mediald,
mascati de vase gi noduli limfatici, se unegte cu cea ventrald, continuAndu-se pdnd
la vArf. Tenia laterald, acopentd de vase gi limfonoduri, oferi inser{ie plicii ceco-
colice; de regul5 nu ajunge pdnd la vArful cecului (fig. 90).
Suspendarea cecului in regiunea sublombari se realizeazi printr-un pliu comun
cu al colonului, mezoul ceco-colic (Mesocecocolicum); acesta este scurt qi puternic,
cu foitele depdrtate intre ele gi inserate in jurul ariilor de adeziune ale cArjei c@ale,
colonului transvers gi^colonului dorsal drept cu plafonul cavitelii abdominale gi cu
pancreasul (fig. 9a). Intre fala laterali a corpului cecului gi colonul ventral drept,
seroasa formeazd plica ceco-colicd (Plica cecocolica), iar intre mica curburd gi
ileory plica ileo-cecald (Plica ileocecalis) (fig. 90).
Varful cecului nu este legat prin nici un pliu seros, fapt ce-i confere o mare
mobilitate, mai ales in vecinitatea apendicelui xifoid.
Colonul ascendent la cal impresioneazdprin calibru gi lungime, fiind denumit
qi colonul mare (Colon crassum); ocupd aproape in intregime jumdtatea ventrald a
cavitdlii abdominale (fig.91-94), are o capacitate medie de 80-90 I (cu varialii intre
50-130 l) 9i este in cea mai mare parte boselat.
Prin plierea la nivelul/exurii pelvine, colonul ascendent formeazd o ansd cu
ramurile sup.apus": colonul dorsal qi colonul ventral, unite intre ele prin mezoul
intercolic. intreaga ansd se repliazd caudal diafragmei, form6nd incd doud flexuri:
sternald, pentru colonul ventral Si diafragmaticd, pentru colonul dorsal. Astfel,
colonul ascendent va prezenla patru porfiuni, delimitate prin trei flexuri, denumite
dupi pozilia lor, in succesiunea: colon ventral drept, flexura sternali, colon ventral
stdng, flexura pelvini, colon dorsal stdng, flexura diafragmaticd 9i colon dorsal
drept (frg. 90).
Colonul ventral drept (Coton ventrale dextrum) sart portiunea I-a, lombo-
sternald, incepe de la orificiul ceco-colic printr-un gdt (Collum coli) scurt, apoi iqi
miregte brusc calibrul gi se orienteazi ventro-cranial pAnd la cartilajul xifoid, unde
se curbeazl la stdnga, formdtdflexura sternald (Flexura sternalis). Pe traseu vine
in contact: caudal, cu corpul cecului; lateral gi ventral cu perelii caviteii abdominale;
medial cu ansele jejunale gi cu vdrful cecului, iar dorsal cu c0rja cecului 9i colonul
dorsal drept. Prezintd patru tenii musculare qi este puternic boselat (fig. 90, 92).
::.+ t4
Fig. 92. TbpograJia organelor abdominale si pelvine la iapd 'fala dreaptd

1-l'- Cecum (t - Basis ceci; I'- Corpus ceci); 2 - Colon ventrale dextrum;
3 - Hepar, lobus dexter; 4 - Colon dorsale dextrum; 5 - Colon descendens;
6 - Jejunum; 7 - Duodenum, pars descendens; 8 - Ren dexter; 9 - Uterus;
9'- Vesica urinaria; l0 - Rectum; Il - Cor; 12 - V cava caudalis;
13 - Diaphragma; l4 ' Trachea; VII, ilV - Costa VII, XIV
Colonul ventral stdng (Colon ventrale sinistrum) sau portiunea a II-a, sterno-
pelvind are calibru egal cu cel drept, patru tenii musculare gi aspect boselat. incepe
de la flexura sternal5 gi se orienteazd dorso-caudal, pe fala mediali a hipocondrului
qi a coardei flancului pdnd la intrarea in cavitatea pelvin6, unde se c,Nbeazd in sens
dorsal formdnd flexura pelvind (Flexura pelvina); ventral se sprijind pe plangeul
cavitltii abdominale, medial este in contact cu ansele jejunale gi colonul descendent,
iar dorsal cu colonul dorsal stAng (fig. 90, 9l).
Colonul dorsal stdng (Colon dorsale sinistrum), respectivporliunea a III-a,
pelvo-diafragmaticd, este foarte ingust, neboselat, prezentdnd o singurd tenie
muscular[. Plasatd peste porliunea a II-a, se orienteazd ugor ventro-cranial pdnl la
diafragmd, unde se curbeazd la dreapta, formdnd flexura diafragmaticd (Flexura
diaphragmatica), suprapusi peste cea sternald (fig. 9l).
.l'
vr
Fig. 93. Topografia orlanelor abdominale la cal - vedere ventrald

(V Cogofan, original)
I - Processus xiphoideus sterni; 1'- Mm. abdominis (sectionali); 2 - Corpus ceci;
2' - Apex ceci; 3 - Colon ventrale dextrum; 4 - Flexura coli sternalis
(s. diaphragmatica ventralis); 5 - Colon ventrale sinistrum; 6 - Colon descendens
(s, Colon tenue); 7 -Jejunum
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestozr.rs) 177
Colonul dorsal drept (Colon dorsale dextrum), sau portiunea a IV-a, freno-
lombard, este scurt, extrem de voluminos gi prevdzut cu trei tenii musculare care-i
conferd aspect boselat. incepe de la flexura diafragmatici gi urmeazl un traseu oblic
dorso-caudal, pe partea medialS a peretelui abdominal, dorsal arcului hipocondral,
pind in regiunea sublombard la fa{a mediald a c6rjei cecale; aici se ctrbeazdugor in
sens dorsal, se ingusteazd brusc ai se continud cu colonul transvers (fig.90,92).
Inainte de a se continua cu colonul transvers capacitatea lui cregte brusc pAnd la 50 cm
diametru, formdnd aga-numita ampula a colonului (Ampulla coli).
Mucoasa colonului ascendent formeazd in porfiunile boselate pliuri semilunare
(Plicae semilunares coli) inalte; structura ei histologicd nu prezintd diferente fafd de
resful intestinului gros.
Musculoasa se remarci prin aglomerarea fibrelor longitudinale in benzi (tenii)
musculare dispuse in lungul organului. Boselurile (haustrele) prezinti numai strat
muscular circular, fapt care permite dilacerarea cu ugurintd a peretelui intestinal gi
hernierea unor porliuni de mucoasi sub presiunea gazelor.
Colonul ventral prezintd patru tenii musculare, din care doud sunt mezocolice;
dorso-laterald gi dorso-mediald. Tenia mezocolicd dorso-mediald este insotitd de
vase gi limfonoduri colice.
In teritoriul flexurii pelvine, trei dintre tenii se termind intr-un puternic strat
muscular longitudinal, astfel ci rdmdne individualizatd numai tenia mezocolicS,
care se continud pe fala ventrali a colonului dorsal stAng. Stratului muscular i se
atribuie roI de sfincterfiziologic, care actioneazd selectiv in transportul conlinutului
intestinal prin flexura pelvind, ce constituie granila dintre doud unitdli funclionale
ale colonului.
La flexura diafragmaticd apar din nou trei tenii musculare care se continud pe
colonul dorsal drept. Doud dintre ele: dorsolateralS gi dorsomediald sunt libere, iar
cea ventrali primegte insertia mezoului intercolic Ai este insolite de vase gi
limfonoduri colice.
Seroasa acoperd cea mai mare parte a colonului ascendent gi se continud cu
mezoul intercolic, plica ceco-colicd gi mezoul comun cecocolic.
Mezoul intercolic leagd colonul dorsal de cel ventral; in cea mai mare parte
este scurt, iar foitele lui sunt deplrtate, inserdndu-se pe teniile musculare in afara
zonelor de contact, unde portiunile colonului nu sunt acoperite de seroas6. La nivelul
flexurii pelvine, mezoul intercolic este mai lung, conferindu-i acesteia un grad mai
mare de mobilitate (fig. 90). Plica ceco-colicd face legdtura dintre seroasa corpului
cecului qi cea a colonului ventral drept. Mezoul cecocolic este scurt, cu foitele
distanlate, inserate in jurul ariei de adeziune dintre plafonul cavitetii abdominale, pe
de o parte, gi baza cecului, colonul dorsal drept gi colonul transvers, pe de alti parte
€tg. 9q. Mezoul intercolic nu este altceva decdt mezocolonul ascendent (Mesocolon
ascendens).
Este important de relinut cd nici colonul stdng gi nici flexurile colonului nu
sunt fixate de peretele abdominal. La eviscerare, flexura sternald gi cea diafragmatici
se $terg, colonul ascendent desfEgurdndu-se sub formd de ansi (mentinutd de mezoul
intercolic) fixatd in partea dreaptd de plafonul cavitdtii abdominale gi de corpul cecului.
t'
Fig. 94. Schema topografiei gi a ligamentelor organelor abdominale la cal -

Secf.une transversald tn planul vertebrei lombare II
I - Baza cecului; 1'- Corpul cecului; 2 - Colonul ventral drept; 2'- Colonul ventral
stdng; 3 - Colonul dorsal drept; 3'- Colonul dorsal stdng; 4 - Jeiunul; 4'- Marele
mezenter; 5 - Splina; 6 - Rinichiul stdng; 7 - Aorta abdominald si vena cavd
caudald; I - Pancreasul Si vena portd;9 - Vertebra lombard II; a - Mezoul
cecocolic; b - Mezoul intercolic; c - Plica cecocolicd
Colonul trtnsvers la cal este foarte scurt (cca 50 cm), neboselat, dispus
transversal intre colonul ascendent gi colonul descendent, cranial fa[I de ridicina
mezenterului. La fala,lui dorsali aderi pancreasul qi lateral vine in contact cu baza
cecului. Este suspendat de plafonul cavitd{ii abdominale prin mezoul ceco-colic Ai
mezocolonul transvers (Mesocolon transversum), iar pe marginea ventrald primegte
inse4ia marelui epiploon gi a ligamentului duodeno-transvem.
Colonul descendent la cal este denumit Si colonul subyire (Colon tenue) saru
colonul flotnnt. Are o lungime de 24 nL calibru uniform gi formeazl numeroase anse-
Pe toati lungimea lui, colonul este parcurs de doui tenii musculare: una dorsal6,
mezocolica, gi una ventrald, liberl- intre tenii proemind doui rinduri de boseluri
mici, aproape hemisferice: la interior, pliurile semilunare transversale ale mucoasei
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus drgestoaus) 179
delimiteazi veritabile loji in care se formeazd crotinele de formd caracteristice

calului (fig. 90).
Suspendarea colonului descendent de plafonul cavitelii aMominale seralizeazA
printr-un mezou lung, numit Si micul mezenter sau mezocolunul descendent
(Mesocolon descendens). Ca gi marele mezenter este ingust la locul de detagare gi
larg la inserlia intestinald, avdnd aspect de evantai.
Topografic, colonul descendent la cal este plasat in partea stdnga a cavitllii
abdominale, ocupi spafiul dintre stomac Ai intrarea in cavitatea pelvini, dorsal fali
de colonul ascendent (frg. 9l).
Rectul la cal are o lungime de aproximativ 30 cm. Originea sa este marcatd
de dispozilia in evantai a fibrelor musculare longitudinal e, rezthate din dispersarea
celor doui tenii ale colonului descendent (frg. 91,92).
tn po4iunea iniliald, pe o distantd ae i-O cnr, calibrul rectului este redus, egal
cu cel al colonului descendent; in rest formeazd o ampuld rectald foarte spafioasi, a
cirei circumfennfi ajwrge la 3040 cm.
Pdni in planul vertebrelor sacrale 4-5, rectul este acoperit de seroastr viscerali
9i suspendat de plafonul cavitilii pelvine prin mezoul rectal; caudal escavaliilor
sacrorectale qi rectogenitale este acoperit de
lesuftrl conjunctiv din loja retroperitonealf.
Din musculatura longitudinald, putemicd, ia nagtere muSchiul rectococcigian,
sub forma a doui benzi groase, distincte, care se inseri pe fa[a ventrali a vertebrei
coccigiene 4.
Mucoasa rectului formeazd cute longitudinale qi transversale cu caracter
temporar.
Anusul este circumscris de un burelet cuto-musculo-mucos, denumit Si con
anal, care proeminl pann in planul vertebrei coccigiene 4; pe v6rful conului se giseqte
orificiul rnal.
canalul anal, lung de 5 cm, prezintd mucoasa palidi, cu epiteliu stratificat
pavimentos, lipsiti de glande; pielea anusului este find, ftrd,pdr, cu numeroase
glande sebacee gi sudoripare.
Mugchii anusului sunt puternici, dispuqi dupd norma comuni (fig. r84,217).
3.9.5.2. lntestinut la vaci
Intestinul subfire este mai lung decit la cal (circa 3540 m), dar cu lumenul
rnai ingust (diametrul de 5-6 cm).
rntestinul gros, lung de cca. 10-l I m., nu prezinti tenii musculare gi ca wmare,
nici boseluri. Exceptdnd cecul gi prirna ansi a colonului ascendent, calibrul siu este
apropiat de cel al intestinului subtire.
Dezvoltarea deosebiti a rumenului face ca aproape tot intestinul sd fie impins
la dreapta planului median; unde ocupi recesul zupraomental. singurele segmlnte
ale intestinului care se vid dupi deschiderea cavitIfii peritoneale sunt po4iunile
craniali 5i descendenti ale duodenului; restul masei intestinale este acoperit de cei
doi perefi aimarelui epiploon (frg. 99, 100).
Duodenul, cel mai lung in seria animald, ajunge la 110-120 cm.

Portiunea craniald,lipsitd de ampulE duodenali, se orienteazd in sens dorsal
pe fala viscerali a ficatului, descriind o ansd sigmoidd bine marcat6, la circa 60 cm
de pilor; in cea de a doua curburd a ansei sigmoide se deschide numai canalul coledoc
(fig.76,95), pe o papild duodenald mare, putin proeminentd (la vacd nu existl canal
pancreatic).
f'
I
p
I
6
...\. \.
I qr//tli///z2',
b
, rJil
//l!/1r,, ,;,rt
Fig. 95. Tubul digestiv postdiafragmatic lu vacd - fala dreaptd

(V! Colofon, original)
a - Esophagus; b - Rumen; c - Reticulum; d - Omasum; e - Abomasum,'
f - Duodenum, ansa sigmoidea; f '- Duodenum, pars descendens; g - Jejunum,'
h - Ileum; h'- Plica tleocecalis; i - Cecum;i - Ansa proximalis coli; I - Ansa spiralis
coli (mascatd de lig. intercolic); m - Colon transversum; n - Colon descendens;
n' - Colon sigmoideum; o - Rectum| p - Anus; I - Ductus choledochus; 2 - Lnn.
ruminales craniales; 3 - Lnn. reticulares; 4 - Lnn. omasiales;S - Lnn. abomasiales
dorsales; 5' - Lnn. abomasiales ventrales; 6 - Lnn. j ejunales;7 - Lnn. ileocecales;
8 - Lnn. mesenterici caudales; 9 - Lnn. ruminales dextri; l0 - Lnn. colici
Porliunea descendentd este dispusd orizontal; incepe de la flexura duodenali

craniald gi se orienteazd ca:udal, str[betand ffeimea mijlocie a fosei paralombare
drepte, in contact cu peretele abdominal, pAni la nivelul tuberculului coxal, unde se
formeazd flexura caudald (fig. 99). in apropierea flexurii caudale, la aproximativ

85-100 cm de pilor, se deschide canalul pancreatic accesoriu (singurul prezentla
vacd) pe o redusd papild duodenald.
Porliunea ascendentd, aproape la fel de lungd ca cea descendentS, se oierfieazd
oblic in sens cranio-ventral in stdnga arterei mezenterice craniale pdnd sub colonul
transvers, unde se formeazi flexura duodeno-jejunall (fig. 96).
c'
lttt
Fig. 96. Intestinul la vacd -fala stdngd

(V Copofan, original)
l-1 " - Duodenum (1 - Pars descendens; l'-
Flexura caudalis; I " - Pars
ascendens); 1 "' - Flexura duodenojejunalis; 2 - Jejunum; 3 - Ileum; 4 - Cecum;
5 - Colon ascendens, ansa proximalis; 6-7 - Colon ascendens, ansa spiralis
(6 - Gyri centripetales; 6'- Flexura centralis; 7 - Gyri centrifugales); B - Colon
ascendens, ansa distalis; 8'- Colon transversum; 9 - Colon descendens; 9'- Colon
sigmoideum; 10-Rectum; l0'-M.rectococcygeus; 1l -A.mesentericacranialis;
l2 -A. jejunalis; 13. Lnn. jejunales
Fixarea duodenului la vaci se realizeazd prin ligamente proprii fiecdrui
segment: po(iunea cranialS primegte inse(ia ligamentului hepato-duodenal pe
marginea craniale gi a lamei superficiale a marelui epiploon, pe marginea caudald.

Portiunea descendenti este atagatd de plafonul cavitdlii abdominale p/rn mezoul
duodenal, iar pe marginea lui ventrali se inseri lama superfi ciald a marelui epiploon
(fig' 99); po(iunea ascendentd este legati de colonul descendent pinplica dioieno-
colicd.
.-'>>--
'-i" ---/
t.
b B
ii
")
A
c
A,
Fig. 97. Zona ileo-ceco-colicd la cal (A. A) Si la vacd (B,B)

A,B - Aspectul exterior; A',8'- Aspectul interior; a - Cecum; b - Colon ascendens;
c - Ileum; I - Papilla ilealis; 2 - Plicae mucosae; 3 - Lymphonoduli aggregati
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dtglesfonus) 183
Jejunul la vaci este foarte lung, formAnd numeroase anse mici dispuse ca o
ghirlandi in jurul ansei spirale a colonului ascendent (fig. 96). El se sprijind pe
peretele profund al marelui epiploon in recesul supraomental; cranial, are rapoarte
intime cu cheagul gi duodenul, iar medial, cu rumenul (fig. 99).
Marele mezenter se desprinde de pe plafonul cavitEfii abdominale in comun
cu mezoul cecocolic Ai se individualizeazd ca ligament propriu., intre ultima turi
excentricdaanseispiraleacolonuluiascendentgijejun(fig.100).inpo4iuneadistald
mezoul este mai lung, conferind anselor intestinale o mai mare mobilitate 9i
posibilitatea de a iegi din recesul supraomental in direclie caudall.
Nodulii limfatici agregali (ptdcile Peyer) din peretele jejunului sunt mari 9i
distincli, variind ca numdr intre 18 gi 30; de regulI au forma unor benzi inguste'
Nodurile limfatice jejunale sunt plasate intre foilele marelui mezenter, intre
ultima turi excentricd a colonului spiralat gi ansele jejunale (fig. 95, 96).
, 4l
t'
.t
2
Fig. Intestinul la oaie -fala stdngd
98.
1-1 "'- Duodenum - (l Pars cranialis; I '- Pars descendens; I " - Flexura caudalis;
"'
I - Pars ascendens); 2 - Jejunum; 3 - Ileum; 4 - Cecum; 5 - Colon ascendens,
ansa proximalis; 6-7 - Colon ascendens, ansa spiralis (6 - Gyri centripetales;
7 - Gyri centrifugales); 8 - Colon ascendens, ansa distalis; 8'- Colon transversum;
9 - Colon descendens; 9'- Colon sygmoideum; 10 - Rectum; Il - A. mesenteica
cranialis; l2 - A. jejunalis; 13 - Lnn. ieiunales; l4 - A. celiaca
Ileonul, relativ scurt, este situat sub marginea ventrali a cecului, de care este
legat prin plica ileocecali (fig. 95). Extremitatea lui distald devine proeminenti la
limita dintre cec Ai colonul ascendent prin papila ileald (valwla ileo-ceco-colicb) pe
vdrful cdreia se deschide prin orificiul ileal (fig. 97).Inperetele ileonului se gAseqte
un numlr redus de pldci Peyer, dar foarte mari.
t1
I
Fig. 99. TopograJia organelor abdominale la vacd -fa1a dreaptd

1 - Esophagus; 2 - Abomasum,. 3 - Pylorus; 4 - Duodenum, pars cranialis,.
5 - Duodenum, pars descendens; 5'- Mesoduodenum; 6 - Duodenum, Jlexura
cttttdalis; 7 - Duodenum, pars ascendens; B - omentum majus, paries superficialis;
8'- Omentum majus, paries profundus; 8" - Omentum minus; 9 - Cecum,.
l0 - Colon ascendens, ansa proximalis; ll - Jejunum,. I 2 - Hepar; l2' - Vesica
fellea; I j - Lig. falciforme; l4 - Ren dexter; l 5 - Diaphragma; 16 - V cava
caudalis; l7 - Aorta thoracica
Cecul, lung de 60-70 cm qi cu o capacitate medie de 8 l, are forma unui sac
cilindric, neboselat, cu varful rotunjit (fig. 95, 96). Este dispus oizontal, in treimea
mijlocie a flancului drept, cu baza orientatd cranial gi vdrful orientat caudal, spre
cavitatea pelvind (fig. 99). Baza cecului are o topografie constantd, fiind suspendatd
de mezenterul comun gi ataqatd prin lesut conjunctiv de ansa proximald a colonului
ascendent, cu care se continui.
Varil cecului este liber gi plasat de reguld la intrarea in cavitatea pelvind; in
funclie de gradul de plenitudine, poate pdtrunde in cavitatea pelvin6, sd devieze la
stAnga sau sI se curbeze ventral. La dreapta, cecul este in contact cu marele epiploon,
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgestorlus) '185
care-l desparte de peretele abdominal gi la stdnga, cu sacul cecal ruminal dorsal qi

cu colonul ascendent; ventro-medial este legat de ileon prin plica ileo-cecald.
Orificiul ileal este plasat pe o papil5 ilealS pulin proeminentd, la limita dintre
cec Ai colonul ascendent, respectiv in acelagi plan cu orificiul ceco-colic; aceastd
dispozilie a determinat descrierea celor doud comuniciri ca orificiu ileo-ceco-colic.
Mucoasa papilei ileale este bogatd in limfonoduli agregafi, care se extind gi
in mucoasa cecal5 gi colicd adiacentd (frg.97).
Colonul ascendent, lung de 8-9 m, formeazd trei anse: proximald, spirald qi
distald (fig. 95, 96).
Ansa proximald (Ansa proximalis coli) continui cecul de la nivelul papilei
ileale, fErd o alta limita de demarcafie. in traseu formeazd, doud flexuri: una ventrald,
cu convexitatea orientatd cranial gi alta dorsald, cu convexitatea orientatd caudal,
lu6nd forma literei "S", fapt care a determinat descrierea acestei porliuni sub denumirea
incorectd de colon sigmoid. Calibrul ansei este la inceput mare, egal cu al cecului,
dar, incepdnd cu cea de a doua flexurd, diminui treptat, fiind la fel cu cel al ansei
spirale (fig. 95).
Topogtafic, ansa proximald este situati in cea mai mare parte in fosa paralom-
bari dreaptd, medial 9i dorsal fafd de cec.
Ansa spirald (Ansa spiralis coli) este formatd din doui ramuri de calibru egal
gi paralele: concentricd gi excentric5, reunite printr-o curbur5, omologatd ca flexura
centrali a colonului. Ansa se incol5cegte in jurul unui ax transversal ce trece prin
flexura centrald, descriind 2-2,5 ture centripete (Gyri centripetales) Si tot atdtea ture
centrifuge (Gyri centrifugales). Ansamblul format prin rularea ansei formeazd
"discul colonului", care Ia vacd este plan, cu contur oval gi turele egal distanlate
intre ele (fig. 96).
Situatd in recesul supraomental, ansa spiralS vine in contact cu sacul ruminal
dorsal gi cu lama intemi a marelui epiploon; in partea dreapti este acoperitd in mare
parte de ansele jejunale (fig. 99).
Ansa distald (Ansa distalis coli) continud ultima turd excentricd a ansei spirale
la nivelul unei curburi cu convexitatea orientati cranial. Este formati dintr-o ramuri
stdngS, cu traseu caudal, o flexurd cu convexitatea orientati caudal qi o ramurd
dreapti, cu traseu cranial p6nd la originea arterei mezenterice craniale, de unde se
continud cu colonul transvers. Ansa distald este plasatd pe plafonul cavitSlii
abdominale, dorsal fap de ansa proximalS 9i in interiorul ansei duodenale (fig. 96).
Colonul transvers este scurt, dispus transversal, cranial de pediculul
mezenteric, fEcdnd legltura intre colonul ascendent gi cel descendent. Fala lui dorsald
ia contact cu pancreasul.
Suspendarea cecului, a colonului ascendent qi a colonului transvers de
plafonul cavitSlii abdominale se realizeazd pt'rn mezoul cecocolic (frg. 100). Acesta
se inserd pebaza cecului, pe ansa proximalS a colonului ascendent gi pe colonul
transvers, in jurul unor arii acoperite de lesut conjunctiv, prin care organele aderd Ia
peretele abdominal. Foilele mezoului se continu[ ca peritoneu visceral, acoperind
restul colonului. intre turele ansei spirale se formeazd pliuri peritoneale (Lig. intercolic)
scurte, care menlin discul colic in pozilie topograficd normal[; de pe ultima turi
excentrici a ansei spirale se desprinde marele mezenter (fig. 95, 100).
\
r..
/ ,(
rl
I
lt
I
ilb
tt
il
b"
Fig. 100. Schema topografiei Si a ligamentelor organelor abdominale la vacd -

secgiune transversald tn regiunea flancului
a - Sacul ruminal dorsal; a'- Sacul ruminal ventral; a" - Mezoul ruminal
(s. li4.paietoruminal); b - Marele epiploon, lama externd; b'- Marele epiploon,
lama internd; b" - Recesul caudal al bursei omentale (s. epiploice); c - Cecal;
d - Duodenul; d'- Mezoul duodenal; e-g'- Colonul ascendent (e - Ansa proximald;
f - Ansa spirald, turele centripete; g - Ansa spirald, turele centrifugei g'- Ansa
distald); g" - Mezoul cecocolic; h - Colonul descendent; i - Rinichiul stdng;
i'- Mezoul renal; j - Jejunul; j'- Marele mezenter; I - Aorta abdominald;
m - V cavd caudald; n - Peritoneul parietal; n'- lesut conjunctiv;
o - Recesul supraomental; p - Pancreasul
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestonus) 187
Colonul descendent este mult mai scurt dec6t la cal, plasat pe linia mediani
gi suspendat de plafonul cavitilii abdominale printr-un scurt mezou propriu (Mesocolon
descendens). in planul ultimei vertebre lombare, prin alungirea mezoului, colonul
descendent la vaci formeazd inainte de a se continua cu rectul, oflexurd sigmoidd,
omologati de unii autori cu colonul sigmoid (Colon sigmoideum) de la om (fig. 96).
Rectul la vacd este scurt, cu traiect rectiliniu, plasat in cea mai mare parte in
porliunea peritoneal[ a cavitilii pelvine. Calibrul siu este aproape uniform, ampula
rectali fiind redusi (fig. 95, 96).
Fibrele musculare longitudinale dorsale formeazd un putemic mugchi recto-
coccigian, care se inser6 pe primele dou[ vertebre coccigiene.
Mucoasa rectului formeazd pliuri circulare cu suport muscular, iar in apropierea
anusului structureazd coloanele rectale, pliuri longitudinale care se intind pe o
distanfi de cca. 10 cm.
Anusul apare inf,rndat, lipsit de burelet circular. Canalul anal prezintd mucoasa
groasd, cu pliuri temporare; coloanele anale sunt slab conturate. Pielea anusului,
ugor pigmentati, are peri fini, scurli gi rari; in jurul orificiului anal formeazl
numeroase cute.
3.9.5.3. lntestinul la oaie

Proporlional cel mai lung in seria mamiferelor domestice, intestinul de oaie
are o conformalie in general asemdndtoare cu a celui de vaci (fig. 98), dar prezintd
gi unele deosebiri.
Duodenul, cu o lungime de 3040 cm, are o topografie asemdndtoare celui de
la vac5, prezrntd o papili duodenald mare, proeminenti, pe care se deschid tn comun
canalul coledoc ai canalul pancreatic (prezent la oaie); papila duodenald mici lipseqte,
oaia neprezent6nd canal pancreatic accesoriu.
Jejunul, spre deosebire de vacd, este situat foarte aproape de ultima turd
centrifugi a ansei spirale, iar nodurile limfatice jejunale stxrt plasate intre ultima
turi centrifugl gi prima turi centripeti a ansei spirale.
Ileonul prezintd un lumen proporlional mai larg decdt la vac5.
Cecul este proporlional mai lung decdt la vac6, cu virful in mod constant
flexat ventral.
Colonul ascendent prezinti ansa proximald mai redusi, cu porliunea a doua
dirijat[ ventral, ansa spirald mult mai lungl (formeazd3,5 ture centripete gi 3,5
ture centrifuge). Ultima turi centrifugi este mult distanlat5 de prima turi centripeti,
apropiatd de marginea mezenterall a jejunului gi formeazd flextozitdli datoriti
alungirii mezoului colic (fig. 98).
Colonul descendent este sustinut de un mezou lung, care include o mare
cantitate de lesut adipos.
Rectul este lipsit de ampuli rectal5.
3.9.5.4. lntestinul la porc

Intestinul subtire are o lungime de 18-20 m, din care duodenului ii revin 50-
60 cm, jejunului, 16-19 m gi ileonului, 70-80 cm. lntestinul gros, plasat in partea
stdngd (sau dreapta) a cavitSlii abdominale, are o lungime de 3,5-6 m.
I
Y, 2
L." ['' I
1,
Fig. 101. Intestinul gros la porc

I - Cecum; 2-4 - Colon ascendens, gtri centripetales; 5 - Flexura centralis coli;
6 - Colon ascendens, gtri centrifugales; 6'- Colon transversum; 7 - Colon
descendens; 8 - Rectum; 9 - Ileum; 9' - Plica ileocecalis; l0 - Jejunum; a - Teniae
ceci et coli; b - Haustrae ceci et coli
Duodenul prezintd porfiunea craniali scurt6, cu ampuld duodenald redusd gi
o ansd sigmoidl deschisd; pe papila duodenald mare, plasatdla2-5 cm de pilor, se
deschide numai canalul coledoc (fig. 70). Por,tiunea descendentd, fixatd de un mezou
duodenal lung de 6-10 cm, este plasatd in regiunea sublombarE dreaptf gi nu depiqegte
marginea caudald a rinichiului drept; la 20-25 cm de pilor, pe papila duodenalE mici,

abia perceptibilS, se deschide canalul pancreatic accesoriu. Porliunea ascendentd
are traseu oblic cranio-dorsal, aproape de planul median qi la dreapta colonului
descendent, de care este legatd prin plica duodeno-colicd.
Jejunul Ia porc este plasat in partea dreaptd a cavitdlii abdominale. Cranial
vine in contact cu stomacul qi ficatul, la dreapta gi ventral cu peretii cavitdtii
abdominale, la stdnga cu colonul ascendent gi cecul, dorsal cu duodenul, rinichiul
drept, colonul descendent qi caudal cu uterul gi vezica urinard (fig. 103, 105).
b ,c
lir,i
ll;-
A o
A I
Fig. 102. Zona ileo-ceco-colicd la porc

A - Aspectul exterior; A' - Aspectul interior; a - Ileum; b - Cecum; c - Colon
ascendens; I - Papilla ilealts; 2 - Frenulum papillae ilealis; 3 - Lymphonoduli
aggregati
Marele mezerlirer, desprins din partea dreaptd a mezoului cecocolic, foarte
aproape de plafonul cavitetii abdominale este lung, conferind numeroaselor anse
jejunale o mare mobilitate. (fig. 106)
rleonul la porc este scurt, cu peretele muscular gros; continud jejunul din
dreptul vezicii urinare, orientdndu-se cranio-dorsal pe partea stdngi acavitalii
abdominale gi abordeazl intestinul gros la limita dintre cec gi colonul ascendent.
Papila ilealS, inalti de 2-3 cm, prezintd, un sfincter ileal puternic.
cecul, lung de 0,34,4 m gi cu o capacitate de 1,5-21, are form6 de sac cilindric
gi este boselat; prezrntA trei tenii muscalare: una ventrald, pe care se irseri ligamentul
ileo-cecal qi doui libere: mediald gi lateral5, care se unesc la vdrful cecului (fig.
l0l, 104).
Baza cecului este plasati ventral fafi de rinichiul st6ng, de unde corpul lui se
ctrbeazd ventro-caudal pe peretele stdng al cavititii abdominale, pentru ca v6rful s6
atingi regiunea inghinal5 stingl; c6nd stomacul este gol, ansele jejrurale se deplaseazi
cranial qi vArful cecului poate dep6gi planul median spre dreapta. Limita dintre cec
gi colon, ca qi la rumegdtoare, este marcati de papila ileaE (fig. 102); aceasta este
inalti de 2-3 cm gi prevdzuti cu un puternic sfincter ileal.
Mucoasa cecului formeazd pliuri semilunare gi conline limfonoduli solitari.
La nivelul orificiului ileocecal, ultima placd Peyer a ileonului se continui pe peretele
intestinului gros, extirz6ndu-se mai ales in colonul ascendent.
t3 t4
l-
,' .. .:
..4,1
,I
(I
I
I
I
I !
I
Fig. 103. Topografia organelor abdominale la porc -fala dreaptd

(dupd R. Nickel Si colab..)
l-3 - Pulmo dexter (l - Lobus cranialis; 2 - Lobus medius; 3 - Lobus caudalis);
4 - Diaphragma; 5-8 - Hepar (5 - Lobw dexter lateralis; 6 - Lobus dexter medialis;
7 - Lobus quadratus; 8 - Lobus sinister medialis); 9 - vesicafellea; r0 - omentum
mqjus; ll - Jejunum; 12 - Colon descendens; l3 - Ren dexter; 14 Duodenum
-
Colonul ascendent formeazi o ansi care se ruleazAin forme de gurub helicoidal
in jurul unui ax conjunctivo-vascular tronconic, orientat oblic dorso-ventral qi la
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgestorius) 191
stanga. Ansamblul realizat, numit qi colonul labirintic sau helicoidal, are aspect de
con, cu baza orientati dorsal 9i virful ventral (fig. I 0l , 104, 105).
Prin modul de rulare, ansa realizeazdin medie 3,5 ture centripete (Gyri
centripetales) gi 3,5 ture centrifuge (Gyri centrtfugales), despi(ite prinflexura
centrald (Flexura centralis), care corespunde v6rfului labirintului colic.
,r;k{ i.1,
,..i:L..\
\
\ ,r11<r---2.i;.2/tr; \.i 7,)
I \ / t'.,
,'
I
Fig. 104. Topografta organelor abdominale la potc - fala stdngd

I - Pulmo sinister; 2 - Cor; 3' Hepari lobus sinister; 4 - Gaster; 5 - Lien;
6 - Cecum; 7 - Colon ascendens; I - Jejunum; 9 - Vesicafellea; l0 - Ren sinister;
ll - Diaphragma
Turele centripete sunt dispuse periferic, au lumen larg qi prezinta- doui tenii
musculare care le conferd aspect boselat; la nivelul flexurii centrale igi pierd teniile
gi se continui cu turele centrifuge care au calibru mai redus, sunt lipsite de boseluri
gi sunt plasate la interiorul labirintului; ultima tur[ centrifugi se continui cu ansa
distald a colonului ascendent, apoi cu colonul transvers (frg. 101).
Suspendarca colonului ascendent de plafonul cavitnlii aMomirnle se rer,lize.zi
pin. mezoul cecocolic, care se inser[ pe baza cecului gi pe originea primei ture
centripete. Foilele mezoului se continul cu peritoneul visceral; acesta formeazd un
sac seros, ai cerui pere{i se muleazi pe fEta extemi a hrelor cantripete, Esand zonele
de contact dintre ele neacoperite de seroasS. Turele centrifuge sunt in intregime
acoperite de lesut conjunctiv Din partea dreaptd a mezoului cecocolic, aproape de
origrne" se desprinde marele rnezenter (fig. 86).
Topografic, colonul ascendent este plasat in partea stingd a cavitilii abdominale,
in contact cu peretele acesteia. Cranial, ia contact cujejunul iar dorsal, cu rinichiul
sting, pancreasul gi duodenul descendent (fig. l0a).
\l
\\
!.
tl
1l
I
tl
iri,,
i
I
\-----*-.
Fig. 105. Tbpografia organelor abdominale la porc - vedere ventrald

3 - Hepar; 4 - Gaster (s. Ventriculus); 5 - Lien; 6 - Cecum; 7 - Colon ascendens,.
8 - Jejurutm; 9 - Vesica urinaria
colonul transvers este scurt, plasat dupd norma comund in fala arterei
mezenterice craniale. Dorsal este in raport intim cu pancreasul gi ventral cu duodenul.
Colonul descendent, plasat in regiunea sublombard, aproape de planul median,
are traiect rectiliniu gi este suspendat de un mezou scurt, bogat in tesut gras.
Rectul, inconjurat de un strat adipos considerabil, este scurt gi larg; in porliunea
caudald se diferentiazd o ampul[ redus6. Mugchiul rectococcigian se inserd pe fafa
ventrald a vertebrelor coccigiene 2 gi 3.
Anusul nu formeazd burelet extern, dar este inconjurat de un sfincter extern
foarte puternic.
^ Canalul anal prezinld 3 zone distincte: columnard, intermediard gi cutanatd.

In zona columnard, mucoasa, de culoare roz, formeazd pliuri longitudinale, respectiv
coloanele anale, intre care se formeazd sinusurile anale; corionul mucoasei conline
glande anale, de tip sudoripar, care-gi varsd produsul in sinusurile anale.
Pielea anusului, diferit pigmentatS, este find, cu peri rari.
Mugchiul retractor al anusului (M. levator ani) iSi are originea numai pe
Iigamentul sacro-spino-tuberos, iar portiunea anald a M. retractor al penisului este
dispus numai pe pd4ile laterale ale organului, ftrd ca benzile lui sd se incrucigeze
ventral.
)
I
/
I tl
\)
,i
I
i
Fig. 106. Schema topografiei Si a ligamentelor organelor abdominale la porc -

secliune transversald prin regiunea Jlancului
I - Duodenul descendent; l'- Duodenul ascendent; l " - Mezoul duodenal;
2 - Jejunul; 2'- Marele mezenter; 3 - Cecul; 4-6'- Colonul ascendent, turele
centripete; 7-10'- Colonul ascendent, turele centrifuge: 1I - Rinichiul stdng;
l l ' - Rinichiul drept; I 2 - Colonul descendent; 1 3 - Pancreasul; l 4 - Aorta
abdominald; 15 - 11 cavd caudald
3.9.5.5. Intestinul la carnivore

Intestinul subfire este scurt, cu pereli foarte grogi gi calibru uniform. La
cAine lurgimealdvaiazd in funclie de rasd intre 2 qi 6 m, iar la pisicl intre 1,3 9i 2 m.
Intestinul gros este scurt, cu calibru pulin mai mare decdt al intestinului sublire,
Iipsit de benzi musculare qi boseluri (fig. 87).
in afard de po(iunea descendentd a duodenului, intreg intestinul este despir{it

de plangeul 9i perefii laterali ai cavit5lii abdominale prin perefii marelui epiploon
(fig.107-111).
,/
'\,
\
\
.*/
\
3 \
l\\ .
\ ,,d( A
Fig. 107. Topografia organelor abdominale la cdine - vedere ventrald, dupd

secfionarea peretelui abdominal
1-I "'- Hepar (I - Lobus dexter lateralis; I'- Lobus dexter medialis;
l - Lobus quadratus; I "'- Lobus sinister medialis); 2 - Lien; 3 - Vesica uinaria,
"
3'- Lig. vesicae medianum; 4 - Gaster; 5 - Duodenum, pars descendens;
6 - Omentum (Epiploon) majus; 6'- Omentum majus, insertio gastrica
(
t/
v/ "/
\
\\
I
(,(/
('l'
r
B
Fig, 108. Tbpografia organelor la cdine - vedere ventrald, dupd indepdrtarea
marelui epiploon
l-l "'- Hepar (l - Lobus dexter lateralis; I '- Lobus dexter medialis;
"
I - Lobus quadratus; I "' - Lobus stnister medialis); 2 - Lien; 3 - Vesica
urinaria; 3'- Lig. vesicae medianum; 4 - Gaster; 5 - Duodenum, pars descendens,
6'- Omentum majus, insertio gastrica; 7 - Jejunum
\\
/) t
,l\
\\
\)A.t
)/
/\
.\\
Fig, 109. Topografia organelor abdominale h ciline - vedere ventrald, dupd

indep drtarea m asei i ei unale
1-1"'- Hepar (l - Lobus dexter lateralis; 1'- Lobus dexter medialis;
1" - Lobus quadratus; l "'- Lobus sinister medialis); 2 - Lien; 3 - Vesica urinaria,
3'- Lig. vesicae medianum; 3" - (Jreter; 4 - Gaster; 5 - Duodenum, pars descendens;
5'- Duodenum, pars ascendens; 5 " - Flexura duodenojeiunalis; 5 "'- Mesenterium;
6'- Omentum majus, insertio gastrica; 7'- Ileutn; 8 - Cecum; 9 - Colon ascendens;
9'- Colon transversum; 9" - Colon descendens; 9"'- Rectum; /v - Mesocolon
descendens; I 0 - Pancreas
Duodenul prezinte o portiune craniald scurte, fdrd ampuld duodenald. La 3-5

cm de pilor se afld papila duodenald mare pe care se deschid in comun canalele
coledoc Ai pancreatic. Papila duodenald micd,pe care se gdsegte deschiderea canalului
pancreatic accesoriu, este situatd la 3-4 cm distal de precedenta. Canalul pancreatic
prezintd variafii individuale, deschizdndu-se fie pe papila duodenal5 mare impreuni
cu canalul coledoc, fie pe papila duodenald micd, dup[ ce a fuzionat cu canalul
pancreatic secundar. La pisicl este constanti numai papila duodenald mare, la
nivelul cdreia se deschid in comun canalul coledoc qi canalul pancreatic . La 20o/o
din pisici canalul pancreatic accesoriu este prezent.
Portiunea descendentd, suspendatd de peretele dorsal al cavititii abdominale
printr-un mezou duodenal lung, este insolitd de lobul drept al pancreasului (fig. 125).
Flexura caudald,largS, inconjoari artera mezenterici craniald, cecul gi po(iunea
inilialS a colonului.
Porliunea ascendentd se orienteazd cranial, la stdnga cecului gi colonului
ascendent gi la dreapta colonului descendent, de care este legati prin plica duodeno-
colicd; la extremitatea rinichiului st6ng se formeazd flexura duodeno-jejunald.
Jejunul este suspendat de plafonul cavitilii abdominale prin marele mezenter,
lung gi larg, in formi de evantai. Ansele jejunale, in numir de 6-7 sunt mari gi ocupd o
mare parte a cavitdlii abdominale; cranial ajung pdn[ la stomac Ai ficat, caudal pAnd
la intrarea in cavitatea pelvinl, iar ventral se sprijind pe plan$eul cavitSlii abdominale
(fig. 87, 107, 108).
Ileonul, foarte scurt mai ales la pisic6, se dirijeazi cranial gi se deschide pe o
papili ilealS relativ proeminentS, situati la limita dintre cec Ai colonul ascendent
(fig. I l0); sfincterul ileal este puternic.
Pe mucoasa gi submucoasa intregului intestin sublire se gdsesc circa 20-30
pl6ci Peyer, de forme qi dimensiuni diferite (intre 7 mm gi 8 cm).
Cecul la ciine are aspect de tirbugon lung de 6-12 cm, agezat orizontal, la
dreapta gi paralel cu planul median, in dreptul proceselor transverse lombare 2-4.
Baza cecului, dispusi cranial, se continui cu colonul ascendent fdrd modificare de
calibru; corpul se orienteazd caudal, iar vdrful, rotunjit, se incovoie cranial. Ventral
vine in contact cu ileonul gi cu anselejejunale, dorsal cu rinichiul drept, lateral cu
duodenul ascendent gi lobul drept al pancreasului gi caudal este inconjurat de flexura
secundi a duodenului (fig. 87, 109, 110).
La interior, limita ceco-colici este marcatl de o papili ileald relativ proeminentd,
la vArful cireia se afli orificiul ileal; ca gi la rumegdtoare gi porc, se vorbegte adesea
de orificiul ileo-ceco-colic. Mucoasa adiacentd papilei ileale nu prezirid pl6ci Peyer
(fig. 110).
Colonul, lung de 50-60 cm, formeazd, cu cele trei porliuni ale sale o ansi mare
in forme de'tl',
cu deschiderea caudald, inversd fali de cea a ansei duodenale (fig. 87).
Este suspendat de plafonul cavitdlii abdominale prin mezoul colic (Mesocolon), din
care se individualizeazdmezotri proprii fiecdrei porliuni (fig. 111).
Colonul ascendent este porfiunea cea mai scurtd. De la cec se orienteazd
cranial, pe partea dreaptl a cavitdlii abdominale, lateral de porliunea descendenti a
198 ANATOMIA ANIMALELOR DOMESTICE. VOL. I I
duodenului, ajungand la fala viscerali a ficatului, unde se curbeazd la stdnga,

continudndu-se cu colonul transvers; acesta este dispus transversal, intre stomac Ai
rlddcina mezenterului cranial gi se curbeazd ca:udal, continudndu-se cu colonul
descendent (fig. 109).
Fig. 110. Ileonul, cecul Si originea colonului ascendent la cdine (A) gi pisicd (B)
a - Ileum; b - Cecum; c - Colon ascendens; I - Papilla ilealis
Atdt colonul ascendent c0t qi cel transvers prezintd,mezouri scurte.
Colonul descendent este porliunea cea mai lungd a colonului. Se orienteazd
caudal, inilial pe partea stingd a cavitilii abdominale, apoi in plan median, pdnd la
intrarea in cavitatea pelvind, unde se continud cu rectul. in cea mai mare parte are
traseu rectiliniu gi este sustinut de un mezou mai lung decdt al portiunilor precedente;
este insotit de portiunea ascendenti a duodenului, de care este legat prin plica
duodeno-colici. Aproape de intrarea in cavitatea pelvind formeazi o usoard.flexurd
sigmoidd (fig. 109).
Rectul, scurt (4-6 cm.), incepe din planul vertebrei lombare 7; in porliunea
intraperitoneali a cavitdlii pelvine este acoperit de seroasi qi suspendat de un mezou
scurt, iar in loja retroperitonealS formeazd o redusd ampuld rectalS.
Musculatura longitudinali, bine dezvoltatd,formeazd un mugchi recto-coccigien
putemic, care se inserd pe fala ventral[ a primei vertebre coccigiene.
Fig. 111. Schema ligamentelor din cavitatea abdominald la cfrine - secyiune

transversald la nivelul primei vertebre lombare
a - Splina; b - Rinichiul drept; c - Lobul drept al pancreasului; d - Colonul
ascendent; e - Colonul descendent; f- Porliunea descendentd a duodenului;
f '- Porliunea ascendentd a duodenului; g - Marele epiploon, peretele superficiald;
g'- Marele epiploon peretele profundd; h - Bursa omentald (epiploicd), recesul
caudal; i - Jejunul; I - Mezoul jejunal; m - Mezoul duodenal; m'- Ligamentul
duodenocolic; n - Mezoul colonului descendent; o - Mezoul renal; p - Mm.
abdominali dorsali; L1- Vertebra lombard
Anusul prezintd canalul anal impS(it in trei zone distincte: columnari, de 5-
12 mm, intermediari, de 0,5-1,5 mm qi cutanat5, de2-3 cm. (fig. 112).
Zona columnard este net delimitatd de rect pt'rn linia anorectald. Mucoasa
zonei columnare, mai inchisd la culoare decdt cea rectal[, este foarte bogati in
limfonoduli diseminali gi formeazd pliuri permanente inalte, dispuse longitudinal,
numite coloane anale (Columnae anales). Caudal, la limita cu zona intermediar5,
coloanele anale se unesc intre ele prin pliuri transversale, denumite valvule anale.
intre valvule gi coloanele anale se formeazi depresiuni, numite sinusurile anale (Sinus
anales), in care-gi varsi produsul grdsos numeroase glande anale (Gll. anales), situate
in corionul mucoasei (frg.Il2 B, C).
Zona intermediard, ingusti, delimitatd caudal de linia ano-cutanatd,, prezintd

mucoas6 netedd, in corionul cdreia se gdsesc limfonoduli gi glande anale.
Zona cutanatd rqrezrntd, porfiunea canalului anal cdptugitS de piele pigmentatd,
glabrd sau cu peri fini gi rari, bogatd in glande circumanale (Gll. circumanales);
acestea se extind gi in pielea pdroasd din jurul orificiului anal pe o distanld de cdtiva
centimetri. De o parte gi alta a canalului anal, in aceastd zonl se gdsegte cAte un
orificiu care reprezintd deschiderea canalelor sinusurilor paraanale (fig. 112 A).
b
0
s /ll
n
g
0
a B
t,, /ln7' 1, i
l,;ii,' ir il
Yt ll ill|l ':\ o
b
n
"it b
ot
C
Fig.
112. Anusul la carnivore
A - Aspectul caudal la cdine; B - Sectiune sagitald prin canalttl anal la cdine;
C - Secliune sagitald prin canalul anal la pisicd; a - Sinus paranalis cum gll. siruts
paranalis; a'- Zona cutanea ani; b - M. sphincter ani externus; c - M. gluteus
medius; d - M. bulbospongiosus; e - M. retractor penis;f - M. ischiocavernosus,'
g-M.semimembranosus; i-M.semitendinosus;j-M.bicepsfemoris; l-Ostiagll.
circumanalis; m - Ostium sinus paranalis; n - Linea anocutanea; o - M. sphincter
ani internus; p - Zona columnaris ani; r - Gll. circumanales; s - Linea anorectalis
Sinusurile paraanale (Sinus paranales) sunt organe glandulare ale pielii, formate
prin infundarea acesteia intre mugchii sfincteri anali, intern qi extern. Fiecare sinus
prezintd w perete in grosimea cdruia se gdsesc glandele sinusului (Gll. sinus
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus drgesforlus) 201
paranqlis), o cavitate in care se acumuleazd produsul de secretie al glandelor gi un

canal scurl qi larg, care se deschide in porliunea caudali a canalului anal.
Structural, glandele sinusului sunt de tip sudoripar (in cea mai mare parte) gi
sebaceu. Produsul lor de secretie con{ine substanle odorante, care servesc la recu-
noaqterea individului gi la marcarea teritoriului. La cdine, sinusurile paraanale au
dimensiunea gi forma unei alune; inflama(ia lor este frecventl.
Musculatura anusului este expresiv5. Mugchiul sfincter anal intem este format,
ca la toate speciile, din aglomerarea fibrelor circulare netede. Muqchiul sfincter anal
extern poate fi format din trei straturi imprecis delimitate, mai ales la masculi.
Mugchiul retractor al anusului este foarte dezvoltat, prezantdnd doul portiuni:
muschiul iliocaudal (M. iliocaudalrs), cu originea pe creasta iliopectinee Si muSchiul
pubocaudal (M. pubocaudalis), cu originea pe pubis gi simfiza ischiopubiand; ambele
po(iuni formeazd o placd musculard triunghiular[ care se inserl pe vertebrele
coccigiene 4-7 . Unele fibre musculare radiazd in sfincterul anal extern, av0nd rol de
retractor al anusului; acliunea lui principald este, insi, de deviator lateral al cozii.
Porliunea anald a M. retractor al penisului nu prezintl inserfie vertebrald; se desprinde
de pe pdrlile laterale ale sfincterului anal extem, se incruciqezi sub anus gi se continui
cu por,tiunile rectald qi peniand ale mugchiului retractor al penisului (fig. 112 A).
La pisici intestinul gros, lung de 20-40 cm, are conformalie, structuri gi
topografie in general asemdndtoare celui de cdine. Cecul este mai redus dec6t la
cdine, aplr6nd ca un mic diverticul al colonului, de forml conic6, lung de 2-3 cm,
cu vdrful curbat in formd de cArlig; in mucoasa v6rfului cecului se gisesc numerogi
noduli limfatici. Zona columnari a canalului anal este foarte redusi qi nu prezintd
glande anale.
3.9.5.6. Intestinul la iepure

La iepure lungimea intestinului subfire variazd intre 3 qi 5 m., iar a
intestinului gros intre 2 gi 3 m.
Duodenul incepe cu o ampuld duodenal5 alungitl, de 4-6 cm, care se trtinde
practic, pe toatd. portiunea lui craniald (fig. I 13); la 4-5 cm de pilor este plasatd
papila duodenald mare, pe care se deschide numai canalul coledoc (iepurele nu prezinti
canal pancreatic).
Portiunea descendentd, foarte lungd, este dispusd orizontal in regiunea
sublombari dreapt6, ajungdnd pdnd aproape de intrarea in cavitatea pelvind, unde
formeazd o flexuri caudald ingust6.
Porliunea ascendentd, la fel de lungd ca gi cea descendenti, se orienteazd in
sens cranial pe plafonul cavit6{ii abdominale, Ia dreapta colonului descendent, de
care este legatd prin plica duodeno-colicd. Flexura duodeno-jejunal[ formeazd un
unghi asculit (fig. 113).
Canalul pancreatic accesoriu se deschide pe papila duodenali micd situatd la
nivelul flexurii caudale sau in porliunea ascendentd a duodenului.
Jejunul este suspendat de un mare mezenter amplu, desprins de pe plafonul
cavitdtii abdominale. Cranial, ansele jejunale se sprijind pe fata dorsalS a cecului gi
a colonului ascendent, iar caudal vin in contact cu plarqeul gi perelii laterali ai cavitilii
abdominale (fig. 114, 115, 116).
2
lt
t)
I I
6
5'
5
Fig. 113. Tubul digestiv postdiafragmatic la iepure

I - Ventriculus, ; 1' - Esophagus; 2-3 "' - Duodenum
facies visceralis
(2 - Pars cranialis, ampulla duodeni; 2'- Flexura cranialis; 3 - Pars descendens;
3 ' - Flexura caudalis ; 3 " - Pars ascendens; 3 " ' - Flexura duodenoj ejunalis) ;
4 - Mezoduodenum et pancreas; 5 - Jejunum; 5'- Mezojejunum;6 - Ileum;
6'- Sacculus rotundus cum noduli lymphatici aggregati; 7 - Cecum; 8 - Appendix
vermifurmis; 9-10 - Colon ascendens (9 - Pars ventralis; 9'- Flexura centralis;
10 - Pars dorsalis); 11 - Colon transversum; 12 - Colon descendens; I3 - Rectum,
l4 - Anus; l4'- Gll. paraproctales
In structura peretelui jejunal se gesesc pldci Peyer voluminoase.

IIeonuI la iepwe este foarte lung (15-25 cm.), plasat ir interiorul spiralei cecale,
alSturi de po(iunea iniliald a colonului ascendent; datoritA dispoziliei sale, este legat
de cec pin plica ileo-cecald gi de colon, prn plica ileo-colicd (fig. 113).
-ffi\\ln
,i
( -LI
t
-t i-.
u,t
/
--l\-.
.,u
','
l) -..,\l
Fig. 114. TbpograJia organelor abdominale la iepure - vedere ventrald

(V Colofan, origtnal)
a-a" - Hepar (a - Lobus dexter; a'- Lobus sinister medialis; a" - Lobus sinister
lateralis); b-Gaster;c-Cecum; d-Colonascendens,parsventralis; e-Jejunum,
f - Vesica urinaria; g - Lien
inainte de a se deschide in cec, ileonul prezintd o dilatalie ampulard mai deschisd

la culoare, de dimensiunea unui ou de porumbel, numiti sacul rotund (Sacullus
rotundus). Peretele sacului, foarte gros, prezintd in structura sa numerogi noduli
limfatici agregati, care formeazdtonsila ileald (fig. 113). Extremitatea distald a
ileonului nu proemini in intestinul gros sub formd de papil5 ileal6; orificiul ileal
(ileocecal) este plasat pe mica curbur[ a bazei cecului, in centrul unui disc mucos
plan, bogat in structuri limforeticulare, dispuse in continuarea celor din sacul rotund.
Cecul, enorn, comparabil proporfional cu cel al calului, are o lungime de 65-
75 cm gi o capacitate de 500 ml. Ocupi aproape toatd jumdtatea ventrald a cavitilii
abdominale, unde se nieazd pe el insuqi, descriind 1,5 ture. Baza cecului este plasatd
central, iar vdrful, in partea dreaptd a planqeului abdominal; in centrul spiralei cecale
se gisegte ileonul gi colonul ventral, iar dorsal, vine ir: raport cu ansele jejunale (fig.
1 13-l l6).
Calibrul cecului diminud treptat, de la bazd spre vdrf, unde se continu[ cu

apendicele vermiform (Appendix vermiformis) (fig. 113).
Perelii cecului sunt foarte subliri, imprumutdnd prin transparenfd culoarea
confinutului, qi prevdzuli cu o bandd musculard spiroidald, desprinsd din musculara
mucoasei, care-i imprimd aspect boselat; benzii musculare ii corespunde la interior
o plicd mucoas[ groas[, care descrie aproximativ 20 de ture. Apendicele vermiform
(cecal), lung de circa 10 cm, este cilindroid, lipsit de boseluri gi de culoare
deschis5; peretele s6u, gros, contine numerogi limfonoduli, care-l transform[ intr-un
adevirat organ limfoid (fig. I l3).
Y
/.. \
,)-\.
Fig. 115. Tbpografta organelor abdominale la iepure -fala sfingd

D - Diaphragma; I - Hepar, lobus sinister; 2 - Gaster; 3 - Omentum majus; 4 - Ren
sinister; 5 -Jejunum; 6-Cecum; 7 -Colonascendens
in concavitateabazei cecului sunt plasate, separat gi la distanfd scurti, orificiile
ileal 9i ceco-colic. Papila ileali lipsegte la iepure, orificiul ileal (ileo-cecal) fiind
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesforus) 205
plasat in centrul unui disc mucos plan, bogat in noduli limfatici agregafi, dispuqi in
continuarea celor din "sacul rotund" al ileonului. Orificiul ceco-colic este ingust,
circumscris de un pliu mucos redus.
Suspendarea cecului se realueazd printr-un puternic mezou, care mai cuprinde
intre foilele sale colonul ascendent 9i ileonul.
Colonul ascendent, ca gi la cal, este format din doui mari po(iuni: ventrald
gi dorsal6, despirfite printr-o flexurd centrald.
Poryiunea ventrald, este situatd in mijlocul spiralei cecale, pe care o urmdregte,
alituri de ileon; incepe cu o dilatalie netedd, ovoidi, numiti ampula colonului Si se
continui p6nd la v6rful apendicelui cecal cu porliunea boselatd. Boselurile, mici,
dese gi proeminente, sunt determinate de prezen[a a trei tenii (benzi) musculare
dispuse longitudinal. lnteriorul organului este omat de pliuri mucoase semilunare
ce corespund la exterior cu ganlurile ce despart boselurile.
'o
I
rl
rl
/l/
-ii
-,/
Fig. 116. Topografia organelor abdominale la iepure -fala dreaptd

l-1" - Hepar(l - Lobus dexter; l'- Lobus caudatus; I" - Lobus quadratus);
2" - Gaster pars pylorica; 4 - Ren dexter; 5 - Ileum; 5' - Jejunum; 6 - Cecum;
7 - Colon ascendens; I - Vesica urinaria
Dorsal gi la stdnga ansamblului ileo-ceco-colic se formeazdJlexura centrald,
cu convexitatea orientatd caudal. Menlinerea spiralei ileo-ceco-colice se realizeazd
prin trecerea seroasei de pe un organ pe altul (fig. 1 1 3).
Portiunea dorsald acolonului ascandent pleacl de la flexura central5, dirijAndu-se

cranial, medial de porliunea descendentr a duodenului, pdni la fala viscerali a
ficatului, unde se curbeazi la stdnga, continudndu-se cu colonul transvers. Aceastd
porliune are calibru mai redus, nu prezintd boseluri gi are un traiect ugor sinuos;
adesea in lumen se formeazi crotinele caracteristice speciei, care-i conferi aspect
moniliform.
Colonul transvers este scurt gi inconjoard artera mezenterici craniali venind
in contact cu stomacul prin plica gastro-colica. De-a lungul marii curburi a flexurii
colice stdngi (la limita dintre colonul transvers gi cel descendent) se afli o foarte
importantd stnrcturd anatomici, aga-numitull.sus coli, care este considerat pacernakerul
ce reglementeazd transfonruea crotinelor dure in crotine moi (supranumite cecotrofe).
Sub controlul prostaglandinelor, fusus coli lasd si treacd crotinele dure gi prin unde
antiperistaltice transportd chimul care contine mai puline fibre, spre cec. Odati sau
de doud ori pe zi, la intervale regulate fusus coli fo\eazd cecotrofele si treacd spre
anus de unde iepurele le ingera Qt{athan R. Brewer :Biologt of the Rabbit, Journal
of the American Associationfor Laboratory Animal Science, 45, l, p. S-24, 2006)
Colonul descendent, lung, formeazd cAteva anse libere, suspendate de un
mezou amplu; la stnnga vine in contact cu jejunul gi la dreapta cu porfiunea ascendentl
a duodenului.
Rectul la iepure este lung de 4-5 cm, cu ampuld rectall foarte redus6. De o
parte gi alta a portiunii sale terminale se gdsesc cdte doui glande paraproctale: tna
anterioar[, de culoare cenugie gi una posterioari, de culoare galbeni-portocalie (frg.
113). Acestea igi varsd produsul de secretie la limita dintre rect gi anus, [a nivelul
liniei ano-rectale.
Anusul este mascat la exterior de perii lungi ai regiunii; in interionrl canalului
anal pielea cu prr se prelungeqte pe o distanti de 0,5-1 cm. Bilateral, anusul este
flancat de sinusurile perineale, infunddturi ale pielii in care proemind glandele
perineale, specifice iepurelui (frg. 222).
3.10. Glandele anexe ale intestinului

Glandele anexe ale tubului digestiv postdiafragmatic sunt reprezentate de
ficat gi pancreas, organe originare embriologic din epiteliul ansei duodenale a
intestinului primitiv; legitura lor cu duodenul se p[streazd toatd viafa, prin canalele
de excretie care transportd bila gi respectiv, sucul pancreatic.
3.10.1. Ficatul
(Fig. 117-1231
Ficatul este un organ vital; distrugerea sau extirparea lui total5 determind
moartea individului. Importanta ficatului rezidd, din rolul determinant pe care-l are
in realizarea proceselor metabolice de sintez6, degradare gi depozitare a substantelor
absorbite din intestin (vezi fiziologia).
in digestia intestinalS ficatul intervine prin secrefia lui exocrin[, bila, care se
varsd in duoden prin canalul coledoc.
3.10.1.1. Conformafie, topografie gi ligamente

Ficatul este cea mai mare glandd din organism, greutatea lui reprezentdnd
1,2-7 yo din greutatea corporalS; varialiile sunt influenlate de specie, v6rstd, stare de
intrelinere gi cantitatea de s6nge inmagazinatd. La fIt ficatul este proportional mult
mai mare decdt la animalul adult; aceasta se datoreazd funcliei sale hematopoetice,
existentd numai in perioada intrauterind.
Culoarea ficatului variazd de la brun-inchis la galben-lutos, in funclie de
specie, gradul de ingrdgare, vdrstd, starea de sinitate etc.
Comparativ cu alte glande, ficatul are o consistenld mai fermd gi este friabil,
motiv pentru care se rupe 9i se zdrobegte ugor. Are insi o mare plasticitate, fapt
care-i permite sd se adapteze conformaliei organelor invecinate, care lasi pe suprafala
lui amprente, vizibile pe organul fixat "in situ".
C
A B
Fig. 117. PoziliaJicatuluifald de planul median la cdine (A), cal (B) Si vacd (C) -
schemd
I - Esofagul; 2 - Lig. triunghiular stdng; 3 - Lig. triunghiular drept;
4 - Lig. falcrform; 5 - Vezica biliard
Forma ficatului diferd de la specie la specie. Conturul lui, neregulat, se poate

incadra intr-un dreptunghi (cal, rumegdtoare), oval (camivore, porc) sau cerc (iepure).
La toate mamiferele, ficatul este situat in por{iunea intratoracicd a cavitSlii
abdominale, pe fala caudald a diafragmei, cu axul mare orientat diferit: oblic dorso-
ventral gi de la dreapta la stdnga (cal), paralel cu planul median (rumegdtoare) sau
aproape transversal (porc, carnivore, iepure) (fig. 117).
Ficatului i se descriu doui fele (diafragmaticd gi visceralE) 9i patru margini
(dorsali, ventrald, stdngd gi dreaptd).
208 ANATOMIA ANIMALELOR DOMESTICE. VOL, II
Fafa diafragmatic[ (Facies diaphragmatica), oientatd cranial, este convexd

muldndu-se in concavitatea diafragmei (fig. l2l,122). De la marginea dorsald p6nd
in dreptul orificiului cav al diafragmei este parcursd oblic, de la dreapta la stdnga,
de Sanlul venei cave caudale (Sulcus venae cavae), in lungul cIruia se inseri ligamentul
coronar. Lrtre extremitatea gantului venei cave caudale qi incizura ligamentului rotund,
fafa diafragmatici a ficatului este parcursi de inserlia hepatici a ligamentuluifalcifurm.
Fa{a viscerrli, (Facies visceralis), u$or concavd gi neregulatd, este orientatd
caudal (fig. ll8, 121, 122).ln po(iunea mijlocie prezintd ca element definitoriu
poarta ficatului (Porta hepatis) sal hilul hepatic, sub forma unei excavafii profunde,
alungite in sens transversal sau oblic. Prin hilul ficatului trec formaliunile care vin
sau pleacd de la acesta: vena portd, artera hepaticd, nervii hepatici, vasele limfatice,
canalul hepatic comun gi canalul coledoc; tot aici se gdsesc nodurile limfatice portale
(hepatice).
Ventral fala de hilul ficatului se gdsesc doul depresiuni alungite fir sens dorso-
ventral: dreaptd gi stdng6. Depresiunea dreapti reprezintdfosa vezicii biliare (Fossa
vesicae fellae, care lipsegte la speciile frrd vezicd, biliarS.
La frt, depresiunea st6ngd este ocupati de vena ombilicald (V umbilicalis)
care asiguri transportul s6ngelui oxigenat gi incdrcat cu substante nutritive de la
placartd la ficat. Dupd nagtere, vena ombilicall, devenind nefunclionald, se oblitereazS
qi se transformd intr-un cordon fibros denumit ligamentul rotund al ficatului (Lig.
teres hepatis). Depresiunea in care este addpostit acesta se numegtey'sura ligamentului
rotund (Fissura lig. teres).
Dorsal de hilul ficatului este plasat lobul caudat (Lobus hepatis caudatus).
Marginea dorsali (Margo dorsalis) este groasd 9i rotunjiti. in po4iunea
centralS este denivelatd de incizura esofagiand (Impressio esophagea), prin care
trece porfiunea distali a esofagului, iar la dreapta acesteia este plasatd incizura cavd.
De pe pErlile laterale se desprind ligamentele triunghiulare, stdng gi drept (fig. 121).
Marginile laterale, dreapti (Margo dexter) gi stingd (Margo sinister), inguste
qi convexe, fac legdtura intre marginile dorsald gi ventrali.
Marginea ventralfl (Margo ventralis), sublire gi ascufitd, este prev5zutd cu
un numdr variabil de incizuri interlobare (Incisurae interlobares), continuate, Ia
unele specii, osfisuri adAnci, ce pot ajunge pdnd la hil ({ig. ll8,l2l, 122).
La toate speciile marginea ventrald a ficatului prezintd doud incizuri principale:
dreaptd Si stdngd.Incizura principald dreapti este plasatd in dreptul vezicii biliare,
iar cea stdngd reprezintd incizura ligamentului rotund (Incisura ltg. teretis).
La camivore gi porc, de o parte gi alta a incizurilor principale se gisesc incizurile
accesorii: dreaptd gi, respectiv, stdngd. La cal qi iepure este prezentd numai incizura
accesorie stdng6, iar la rumegdtoare incizurile accesorii lipsesc.
lncizurile interlobare, hilul ficatului, fosa vezicri biliare gi fisura ligamentului
rotund sunt repere pentru delimitarea lobilor hepatici: caudat, pltrat, stAng gi drept
(fig.118).
Lobul caudat (Lobus caudatus), cunoscut $ ca lobul Spiegel sa:u supraportal,
este plasat dorsal fala de hilul ficatului. La dreapta se prelungegte cu procesul caudat
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesfonris) 209
(Processus caudatus), iar la st6nga cu procesul papilar (Processus papillaris); ultimul

este net detagat numai la carnivore gi leporide.
'iP
5
4
Bo, 0
s
c
5
Fe e
S 5r
d
;4
E q 5
4 Ca
Fig. Conformaliaficatului la mamiferele domestice -fala viscerald
118.
Bo - Vacd; Ov - Oaie; Cp - Caprd; Fe - Pisicd; Le - Iepure; Eq - Cal; Su - Porc;
Ca - Cdine; I - Porta hepatis cum V. portae, A. hepatica et Ductus choledochus;
2-Vcavacaudalis; 3-Vesicafellea;4-Lig.tereshepatis; 5-Impressioesophagea;
c-c' - Lobus caudatus (c - Processus caudatus; c' - Processus papillaris) ;
d-d'- Lobus dexter hepatis (d - Lobus dexter lateralis; d'- Lobus dexter medialis);
p - Lobus quadratus; s-s'- Lobus sinister hepatis (s - Lobus sinister lateralis;
s' - Lobus sinister medialis)
Lobul pdtrat (Lobus hepatis quadratus) este situat ventral fald de hilul hepatic,
intre incizurile principale, dreaptd qi sting5, fosa vezicii biliare (cdnd aceasta existi)
gi fisura ligamentului rotund.
Lobul stdng (Lobus hepatis sinister) este plasat la stdnga planului ce trece prin
fisura ligamentului rotund. La rumegitoare este unic; la celelalte specii este divizat
prin incizura accesorie st6ngd in doi lobi: stdng lateral (Lobus hepatis sinister
lateralis) Si stdng medial (Lobus hepatis sinister medialis).
Lobul drept (Lobus hepatis dexter) este situat la dreapta planului ce trece prin
fosa vezicii biliare. La rumegdtoare, cal gi iepure, este nedivizat; la porc Ai la camivore
este impd4it prin incizura accesorie dreaptd in doi lobi: drept lateral (Lobus hepatis
dexter lateralis) qi drept medial (Lobus hepatis dexter medialis).
Individualizarea, forma gi dimensiunile lobilor diferd in funclie de specie; adesea
prezint[ 9i mici variafii individuale.
Fafa viscerald a lobilor ficatului este denivelatd de amprentele organelor cu
care vin in contact intim. La toate speciile existd: amprenta gastricd (Impressio
gastrica), vizibill mai ales pe lobii stdng qi pdtrat, amprenta duodenald (Impressio
duodenalis), imprimatd de po(iunea craniald a duodenului pe lobul &ept, gi, in afard
de porc, amprenta renald (Impressio renalis\ formati prin compresiunea polului
cranial al rinichiului pe procesul caudat 9i lobul pdtrat (fig. l2l,122). Alte amprente
sunt caracteristice fiecirei specii.
Mijloacele de fixare ale ficatului sunt multiple. La menlinerea lui in pozilie
anatomici normald contribuie in mare misuri presa abdominali, compresiunea
celorlalte viscere gi rapoartele speciale cu cele doud vene mari: portd gi cavi caudali.
Pe de alti parte ficatul este ata$at de diafragmi gi organele limitrofe prin
ligamentele coronar, falciform, triunghiular drept, triunghiular sting, hepato-renal
gi micul epiploon (fig. 5, 69,ll8,l22).
Ligamentul coronar (Lig. coronarium hepatis), scurt gi puternic, este format
prin trecerea seroasei de pe diafragmd pe fafa craniald a ficatului, unde foilele sale
se inseri de o parte gi alta a ganlului venei cave caudale. Faptul cd cele doui foife
peritoneale sunt indeplrtate intre ele determind aparilia unei zone neacoperitd de
seroasi, denumitd aria nudd (Area nuda) a ficatului; aceasta corespunde cu teritoriul
ocupat de vena cavd caudald.
Este de refinut c[ fiecare foi15 a ligamentului coronar este dublatd pe fala
interni de fibre conjunctive care intdresc legltura dintre diafragmd gi ficat.
Ligamentul falctform (Lig. falcifurme hepatis) prezintd doud porliuni: una
proximald, dispusd intre fa{a caudal5 a diafragmei gi fala craniald a ficatului gi una
distald, dispusd intre plangeul cavitdlii abdominale gi ligamentul rotund al ficatului.
Ligamentul falciform este un pliu peritoneal lung, a cirui inse(ie parietald incepe
de la orificiul cav al diafragmei, coboard pe fala ei caudall pind la stern qi se
prelungegte pe plangeul cavitdlii abdominale pdnd la cicatricea ombilicald. Inse(ia
pe ficat a acestuia continud in sens ventral inserlia ligamentului coronar pdni la
incizura principalS stdngd. intre aceastd incizurd gi cicatricea ombilicatS, marginea
ligamentului falciform rimdne liberi, in grosimea ei situdndu-se ligamentul rotund
(vestigiu al venei ombilicale) (frg. 5, 69, I18, l2l).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digeslonus) 211
Ligamentul triunghiular drept (Lig. triangulare dextrum), mai scurt gi mai

gros decdt cel st6ng, se formeazi prin trecerea seroasei de pe diafragme pe marginea
dorsald a lobului hepatic drept; se continud cu ligamentul coronar. Ligamentul
triunghiular stdng (Lig. triangulare sinistrum) este dispus intre marginea dorsali a
lobului stdng gi folia stAngi a diafragmei; este intirit de un strat fibros cuprins intre
foilele sale (fig. 121).
Ligamentul hepato-renal (Lig. hepatorenale) este dispus intrebaza procesului
caudat qi polul cranial al rinichiului drept; la unele specii lipseqte.
Micul epiploon (Omentum minus) se formeazd prin trecerea seroasei din jurul
portii ficatului pe mica curburl a stomacului gi pe duoden, distingAndu-i-se astfel,
doui portiuni: ligamentul hepatogastric (Lig. hepatogastricum) Si ligamentul
hep at o duo denal (Lig. h ep ato duo d enal e).
3.1 0.1.2. Structura ficatului

Ficatul prezintd o capsuli fibroasi, acoperiti de seroasi, un parenchim orgaruzat
in lobuli, o stromi conjunctivl intrahepaticd, cdi biliare intrahepatice, vase qi nervi.
Seroasa (Tunica serosa) acoperl ficatul ca peritoneu visceral qi se continud
cu ligamentele acestuia.
Capsula fibroasl (Tunicafibrosd), sau capsula Glisson, inconjoard parenchimul
hepatic sub forma unei membrane subtiri, dar rezistente, care aderi intim atdt la
parenchimul hepatic, cdt gi la seroasS. De pe fata ei profundl pleacd septe conjunctive
fine care intri in parenchimul hepatic pe care il imparte in lobuli. La nivelul hilului
hepatic, tunica fibroasd se ingroagd gi patrunde in interiorul organului insofind rami-
frcafiile venei porte gi ale arterei hepatice, precum gi conductele biliare intrahepatice,
pe care le inconjoard sub formi de teci fibroase. Ansamblul acestor struchtri formeazi
capsula fi broasd perivas culard (Capsula fi bro s a perivas cularis).
La porc, tesutul conjunctiv interlobular este abundent, astfel cd pe suprafata
ficatului se vede "desenul lobular". La celelalte specii, "desenul" apare numai in
unele cazuri patologice.
Lobulii hepatici (Lobuli hepatis), unititile morfo-functionale ale ficatului,
au forma unor trunchiuri de piramidi poliedricd ctbaza de aproximativ I mm gi
indllimea de 1,5-2 mm. (fig. 119).
ln unghiurile de convergenfi a trei sau mai multi lobuli se delimiteazd spaliul
port Kieman, in care se gdsesc ramurile interlobulare ale venei porte gi ale arterei
hepatice, precum gi un canalicul biliar interlobular, toate inglobate intr-o stromi
conjunctivd laxd. Din vasele interlobulare se desprind vasele perilobulare care
inconj oard periferia lobulilor.
ln componenfa unui lobul hepatic intrd: celulele hepatice (hepatocite), capilarele
sinusoide, venula centrolobular6, canaliculele biliare qi o fini stromd reticulard
(fig. 11e).
Celulele hepatice (hepatocitele) sunt organizatein rAnduri cu dispozitie radiard,
de la periferia lobulului spre venula centrolobular5. Doud rdnduri de hepatocite
aleturate formeazd trt cordon celular Remak. in cadrul cordonului Remak hepatocitul
prezintd, tn pol vascular, orientat spre capilarul sinusoid qi un pol biliar, orientat
spre capilarul biliar. Prin suprapunerea rdndurilor de hepatocite se formeazS lamele
(prhci) celulare, dispuse vertical gi convergent in jurul venulei centrolobulare. Acestea
sunt perforate pe zone intinse (p6ni la 50 %).
tc
1,
3 t6
l1 t1
t2
B
'i,i,,,
Fig, structuriiftcatului (A) gi a sistemului de drenare a bilei (B)

119. Schema
(V Coyofan' original)
1 - V interlobulard; 2 - A. interlobulard; 3 - canalicul biliar interlobular;
4 - A., V Si canalicul biliar perilobular; 5 - Capilare sinusoide intralobulare;
6 - Canalicut biliar intralobular; 7 - Cordoane de hepatocite; 8 - Venuld
centrolobulard; 9 - Venuld suslobulard; 10 - V hepaticd; Il - Canalul hepatic
comun; 12 - Canalul cistic; l3 - Vezica biliard; 14 - Cqnalul coledoc; 15 - Papila
duodenald mare; 16 - Canalul pancreatic (Wirsung)
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus dlgesforus) 213
Capilarele sinusoide se formeazi din ramwile perilobulare ale arterei hepatice

gi ale venei porte gi converg spre venula centrolobulard. lnainte de a se deschide in
venula centrolobulari capilarele sinusoide arteriale fuzioneazd cu capilarele sinusoide
venoase. in lobulul hepatic capilarele sinusoide ocupd spafiile dintre lamele gi
comunici intre ele prin perforaliile acestora, realizAnd o retea vast6.
Venula centrolobulard incepe printr-un cap[t inchis la v6rful lobulului gi-l
piriseqte labazd; pe traseu colecteazd sdngele de la capilarele sinusoide (fig. 119).
Prin confluare succesivd venulele centrolobulare formeazd vase din ce in ce
mai mari, in cele din urmd ludnd nagtere venele hepatice (sushepatice), care se vars6
in vena cavd caudall.
Canaliculele biliare, numite qi capilare biliare nu au pereti proprii; ele se
formeazd alternativ intre polii biliari ai hepatocitelor din lamelele hepatice. La periferia
lobului se continu6, conflu6nd in canalicule interlobulare.
Ciile biliare intrahepatice formeazd un sistem vast de canale, cu calibru din
ce in ce mai mare, care inso{igte ramificafiile arterei hepatice gi ale venei porte. incep
prin capilarele biliare, continudndu-se succesiv cu canaliculele perilobulare,
canaliculele interlobulare (Ductuli interlobulares) plasate in spaliile porte $i
canaliculele bilifere (Ductuli biliferi); ultimele se unesc in manierd diferiti 9i la
majoritatea speciilor formeazd canalele hepatice, drept Si stdng.
Vasele gi nervii ficatului
Vascularizalia ficatului este foarte bogat6, realizdnd doui sisteme: nutritiv gi
funclional.
Vasul nutritiv al ficatului este artera hepaticd, ramura dreaptd a trunchiului
celiac; ea transportd sAnge hrinitor, oxigenat la toate structurile organului. Abordeazd
ficatul la nivelul hilului qi emite ramuri lobare, care la rAndul lor se impart in ramuri
interlobulare, plasate in spatiile porte; din acestea se desprind ramurile perilobulare
care se termind in lobulii hepatici prin capilarele sinusoide (fig. 118, 1 19).
Vasul funclional al ficatului esle vena portd (Vena portae); ea aduce sAnge
neoxigenat, dar incdrcat cu substanfe nutritive absorbite de la nivelul organelor
digestive abdominale, substante pe care celulele hepatice le prelucreazi gi/sau le
stocheazd.
Rddicinile venei porte sunt reprezentate de trei vene mari: splenicl, mezenterici
craniald gi mezenteric[ caudal6; acestea sunt formate din confluarea venelor mai
mici, care au originea in refeaua capilard de la nivelul tubului digestiv postdiafragmatic,
splinei qi pancreasului. In ficat vena portd se ramificd asemdnitor arterei hepatice,
terminAndu-se in reteaua capilarelor sinusoide (fig. 120).
Drenarea sdngelui de la nivelul ficatului se realizeazi spre fala parietali a
acestuia pnnvenele hepatice (sushepatice), formate prin confluarea venelor suslobulare
care, la rdndul lor colecteazd sdngele de la venulele centrolobulare. Venele hepatice,
in numdr de 3-4, au traseu propriu scurt gi se varsd in porliunea hepaticd a venei
cave caudale.
Vasele limfatice ale ficatului igi au originea in spaliile porte, traseu invers
decAt cel sanguin, gi se termini in nodurile limfatice portale (hepatice) cuprinse
intre foilele micului epiploon.
Inervatia ficatului este vegetativ[, cu fibre simpatice din ganglionul celiac Ai

parasimpatice, din trunchiul vagal ventral.
Fig. 120. Schema originii, traiectului Si distribuyiei venei porte

A - Ficatul; A' - Lobul caudat; B - Pancreasul; C - Stomacul,. D - Splina;
E - Colonul ascendent, Jlexura pelvind; F - Jejunul; G - Colonul descendent;
H - Rectul; I - Rinichiul; a - V. portd; a'- Vv. interlobulare; a" - Vv. perilobulare;
a"'- Capilare sinusoide; b - V splenicd; c - 11 mezentericd craniald;
d - V mezentericd caudald; e - V gastricd stdngd; f - V gastricd dreaptd;
f ' - V gas tro epiploicd dreaptd ; f ' - V pancreaticoduodenald craniald ;
g - V gastroepiploicd stdngd; h - V pancreaticoduodenald caudald; i - V colicd
dorsald; j - V. colonului transvers; I - V ileocecocolicd; l'- V colicd ventrald;
m - V ileocecald; n - V cecald; o - V. ileonicd; p - Vv. jejunale; r - V rectald
craniald; s - Vv. lombare; t - Intrarea in bursa omentald (epiploicd);u - V cavd
caudald; u'- Vv. centrolobulare; u" - Vv. hepatice; u"'- V Diafragmaticd
3.1 0.1.3. Cdile biliare extrahepatice

De la ficat bila este transportatd spre duoden prin canalul hepatic comun,
care se continud cu canalul coledoc. La toate mamiferele domestice, in afard de cal,
bila se acumuleazd (in intervalele dintre prinzuri), in vezica biliarS, care este legati
de canalul hepatic prin canalul cistic.
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digesloatls) 215
Canalul hepatic comun (Ductus hepaticus communis) se nagte de reguli din

confluarea canalului hepatic drept (Ductus hepaticus dexter) cu canalul hepatic
stdng (Ductus hepaticus sinister), care primesc bila prin canaliculele bilifere; existi
multe variante, atdt in formarea canalului comun, cAt gi a canalelor drept gi st0ng.
De la unirea cu canalul cistic, canalul hepatic comun (care lipsegte la carnivore) se
continud cu canalul coledoc (frg. 119). in structura canalului hepatic comun intri o
mucoasd cu epiteliu prismatic simplu gi o tunicd fibroasd, in care se gisesc fibre
musculare netede dispuse plexiform.
Canalul coledoc (Ductus choledochus), lung gi larg, este plasat intre foilele
ligamentului hepato-duodenal; se deschide in duoden singur, sau in comun cu canalul
pancreatic la nivelul papilei duodenale mari. Prezintd o structurd asem5nitoare cu
cea a canalului hepatic comun, dar pe mdsurd ce se apropie de duoden numirul
fibrelor musculare creqte gi se dispun clasic pe doui straturi. In porfiunea preampulari
(la speciile care prezinti ampula a canalului coledoc), fibrele circulare se aglomereazi
gi formeaz6 sfincterul canalului coledoc (M. sphincter ductus choledochi).
Vezica biliari (Vesica fellea) este plasatd pe fafa visceral5 a ficatului, intre
lobii pdtrat gi drept, in fosa ce-i poartd numele (fig. I18, 122). Serveqte ca rezervor
gi loc de concentrare a bilei. Prezenla ei, ins[, nu este obligatorie; lipsegte la cal,
cerb, ciprioard, cimil6, elefant, qobolan etc.
Yezica biliard are aspect de sac piriform, cEruia i se disting: unfund (Fundus
vesicae felleae) rotunjit, ut corp (Corpus vesicae felleae) conic ai un grir (Collum
vesicaefelleae), care se ingusteazi progresiv, continuindu-se cu canalul cistic.
in structura peretelui vezicii biliare intr[: mucoasa, musculoasa, gi seroasa.
Mucoasa formeazi mrmeroasepliuri (Plicae mucosae) gi prezinti un epiteliu prismatic
simplu, cu celule absorbante 9i un corion bogat vasculaizat tn care se gdsesc infiltralii
limfoide, iar in regiunea g6tului glande (Gll. vesicae felleae) mucoase. Musculoasa
este subfire, formati din fibre netede, orientate oblic, circular gi longitudinal. Seroasa
lipseqte in zona de aderenli cu parenchimul hepatic.
Canalul cistic (Ductus cysticus) se deschide in canalul hepatic comun, marcdnd
originea canalului coledoc. La rumegdtoare qi carnivore existd canale biliare
hepatocistice (Ductus hepatocystici), prin care se realizeazd o legiturd directi trtre
sistemul canalicular intrahepatic Ai vezica biliard.
3.10.1.4. Ficatul la mamiferele domestice - caractere diferenfiale

La cal ficatul are greutate medie de 4-5 kg (1,2-5 %o din greutatea corporali),
dar la rasele grele poate ajunge la l0 kg. Culoarea organului este bruni, cu nuanld
mai inchisi la exemplarele bitrdne, sau brun-rogcatd, cind conline mult s6nge.
Desenul lobular nu se distinge.
Mult alungit, cu contur neregulat dreptunghiular, este dispus oblic in sens
dorso-ventral gi de la dreapta la stdnga (fig. ll7, 121); in partea dreapti se proiecteazd
pe peretele cavitefii abdominale, dorsal fald de linia orizontali de mijloc, iar in partea
stingd, ventral fatd de aceasta (frg.91,92) .
Fala diafragmatic5, plan-convexd, este parcursd oblic de qanful venei cave

caudale pe o distanld de 10-15 cm; Iigamentul coronar prezintd intdrituri fibroase
puternice. Marginea dorsald este prevdzut[ cu o incizurd esofagiand centrald adAncd
(fig. 121); cele doui ligamente triunghiulare sunt foarte puternice.
Fig. 121. Ficatul de cal

A - Fala viscerald; B - Fala diafragmaticd; a - Lobus sinister lateralis; a'- Lobus
sinister medialis; b - Lobus dexter; c - Lobus quadratus; d - Lobus caudatus,
processus caudatus; I - A. hepatica; 2 - V. portae; 3 - Ductus choledochus,'
4 - V. cava caudalis; 5 - Lig. triangulare sinistrum; 6 - Lig. triangulare dextrum,'
7 - Lig. teres hepatis; 8 - Lig. coronarium; 9 - Esophagus; 9'- Impressio
esophagea; 10 - Lig. hepatorenale; ll - Impressio gastrica; I2 - Impressio colica; l2'
- Impressio duodenalis et colica; I 3 - Impressio renalis; l4 - Impressio pancreatica
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digeslorlus) 217
Pe fap viscerald se vdd pe organul fxat "in situ" amprantele: gastricd, tn stdnga
planului median; duodenald, la dreapta qi sub hilul ficatului gi colicd determinati de
flexura diafragmaticd a colonului ascendent (ftg. l2l A). Aceste amprente se gterg
atunci c0nd organul este scos din contextul topografic. Yezicabiliari lipsegte.
Marginea ventralS este ornatd de incizurile interlobare: principald dreapti,
principald stdngl (incizura lig. rotund sau ombilicald) qi accesorie stdngi; acestea
sunt adAnci, dar nu ajung pdni Ia hilul hepatic.
Lobii hepatici, in numlr de cinci sunt bine diferentiati: caudat, drept, pdtrat,
stAng medial gi stdng lateral (fig. 118, l2l).
Lobul caudat prezintd o micd porliune supraportald ce se continud cu procesul
caudat, net detagat, de forma unui vArf de lance cu baza frxatd dorsal de hilul hepatic
gi vdrful orientat latero-dorsal; depdgegte cu pulin marginea lobului drept gi prezintd
o amprentd renald ad6nc5 gi larg[.
Lobul drept este cel mai dezvoltat gi are contur patrulater; la animalele bltrdne
adesea suferd un proces de atrofiere.
Lobul pdtrat este delimitat in dreapta numai de incizura principald dreapt6,
vezica biliard lipsind; marginea lui ventrali este oblicd in sens ventral gi la stdnga,
gi prevdzuti cu2-3 scizuri care-i conferd aspect franjurat.
Lobul stdng medial, alungit gi mai mic decdt cel lateral, este bine delimitat pe
fa(a parietald.
Lobul stdng lateral are contur oval gi in po(iunea centrald este cel mai gros
dintre lobi.
Canalul hepatic comun se continui frrA limite de demarcafie cu canalul coledoc;
acesta se deschide in ampula hepatopancreaticd, aldturi de canalul pancreatic (fig. 68).
La vaci ficatul este gros, masiv, cu contur dreptunghiular (fig. 118, 122). Are
o%
o greutate medie de 5-6 kg (1-1,5 din greutatea corporald) qi culoare brund-rogiatic6;
la tineretul furajat special pentru ingrdqare are o nuanli mai deschisd, lutoasi.
Dezvoltarea deosebitd a stomacului a determinat deplasarea ficaului la dreapta
planului median 9i rotirea lui cu 90o fafd de pozilia inifiald la embrion; astfel, axul
mare este dispus vertical, cu marginea dorsalS orientatd medial qi lobul drept, dorsal
(fig. 117 C).
Fa[a diafragmaticd, mulatl pe jumitatea dreaptd a diafragmei, este parcursd
de un scurt gan! al venei cave caudale, pe marginile cdruia se inseri un puternic
ligament coronar. Ligamentul falciform, dispus oblic intre incizura esofagiand gi
incintra ligamentului rotund, limiteazd, dorsal lobul st6ng; la unele animale adulte,
atdt ligamentul falciform, cdt gi cel rotund pot se dispard.
Fata viscerald este denivelatd de hilul ficatului, inconjurati dorsal de procesul
caudat al lobului caudat. Ventral de hil se gdsesc amprentele: omasic6, reticulard gi
abomasicd. Fosa vezicii biliare este addncd (fig. 122).
Marginea dorsald, orientat[ spre planul median este groasd, parcursd de vena
cavd caudali pdnd aproape de incizura esofagian[ gi relativ superficiald.
Marginea ventralI, orientatd spre dreapta prezintd, numai incizurile principale.
Ambele incizuri sunt superficiale; cea dreapti este "mascatd" de vezica biliari, iar
prin cea stAngd trece ligamentul falciform; in marginea acestuia este plasat ligamentul
rotund. La frt gi la vileii nou-ndsculi in locul ligamentului rotund se gdsegte vena
ombilical6 neobliteratd.
Fig. 122. Ficatul de vacd

A - Fala viscerald; B - Fala diafragmaticd; a - Lobus sinister; b - Lobus dexter,'
c - Lobus quadratus; d-d'- Lobus caudatus (d - Processus caudatus; d'- Processus
papillaris); e - Vesica fellea; f - Ansa sigmoidea duodeni (s. flexura portalis);
I - A. hepatica; 2 - V- portae; 3 - Ductus choledochus; 4 - Ductus cysticus;
5 - V cava caudalis; 6 - Lig. triangulare dextrum; 6'- Lig. triangulare sinistrum;
7 - Lig. falcifurme; 8 - Lig. hepatogastricum; 8'- Lig. coronarium; 9 - Lig.
hepatoduodenale; l0 - Lig. hepatorenale; ll - Impressio esophagica;
l2 - Impressio reticularis; l3 - Impressio abomasica; I4 - Impressio omasica;
15 - Incisura interlobaris sinistra (s. incisura lig. teretis); l6 - Lnn. hepatici
Lobatia ficatului de vacl este slab diferenfiati prin incizuri, deosebindu-se

patru lobi: caudat, drept, pdtrat gi stdng (ftg. ll8,l22).
Lobul caudat prezinti porliune supraportali mai ingust6, un proces papilar 9i
un proces caudat. Procesul papilar este aderent la restul parenchimului, apdr6nd ca
o proeminenld situatd medial de hilul ficatului. Procesul caudat este mare, deplasat
spre dreapta, are formd dreptunghiulari 9i depdgeqte mult marginea asculiE a lobului
drept; pe marginea lui dorsalS se gisegte amprenta renali care se prelungeqte 9i pe
lobul drept.
Lobul drept, dispus dorsal este ceva mai mare dec6t cel stdng gi are contur
patrulater; ventral este delimitat de fosa vezicii biliare. Ligamentul triunghiular drept
este foarte dezvoltat gi se continui cu ligamentul hepato-renal.
Lobul pdtrat, situat intre fosa vezicii biliare gi incizura ligamentului rotund
(st6ngd), a$a cum ii spune numele, are contur patrulater.
Lobul stdng, situat ventral, prezintd marginea ascutitd, cu contur convex; este
atagat de diafragmd printr-un ligament triunghiular redus.
Yezica biliari este foarte mare, ating6nd o lungime de 10-15 cm gi capacitate
de 200 rd. Gatul gi corpul ei sunt ata$ate de parenchimul hepatic, iar fundul depigegte
cu mult rurgrnea lobului drept, luind contact cu peretele abdominal in planul spaliului
intercostal X, sub linia de mijloc (fig. 99); cAnd este plind, fundul vezicii se inflexeazi
ventral. Canalul cistic aderi Ia tesutul hepatic Ai primegte, ca qi vezica, afluenta
canalelor biliare hepato-cistice.
Canalul hepatic comun se formeazd din canalul drept gi stdng qi, dupi unirea
cu canalul cistic, se continui cu canalul coledoc; acesta se deschide singur in duoden,
la nivelul flexurii sigmoide pe papila duodenald mare (nu prezinti ampuli hepato-
pancreatici).
La oaie ficatul are o greutate de 0,5-1,2 kg (1,45 o/odin greutate corporali).
Fatd de ficatul de vac6 prezinti urm[toarele diferenfe mai importante: in ansamblu
este mai sublire; marginea ventrald, mai ascufitS, prezrntd incizura ligamentului rotund
adincS; lobalia este mai evidenti; procesul caudat, redus, are aspect triunghiular gi
deplgeqte foarte pufin marginea lobului drept; lobul drept este proporlional mai
mare; lobul pitrat, alungit, prezintl marginea liberd oblici de la stAnga la dreapta;
vezica biliard gi canalul cistic au dispozilie oblicd fald de axul longitudinal; fundul
vezicli dep5gegte cu pulin marginea ficatului; canalul coledoc se unegte cu canalul
pancreatic principal inainte de a aborda duodenul (fig. I 1 8).
La capr[, comparativ cu oaia, ficatul este mai pufin alungit; procesul caudat,
mare, deplgegte marginea lobului drept. Ca qi la vaci, incizura interlobard stdngi
apare mai ingusti; lobul pdtrat este proportional, mai mare (fig. 118).
La cervidee ficatul se aseamdni ca formd cu cel de capr6, dar este mai gros,
are marginea ventrald rotunjite gi nu prezintd vencd biliar5. Are culoare brun-violacee
gi un miros persistent de continut gastric.
La porc ficatul se distinge prin "desenul lobular", vizibil, prin transparenla
seroasei qi a capsulei Glisson, pe toatd suprafala organului (fig. 118); acesta apare
datoriti abundenlei de lesut conjunctiv care t:conjoard lobulii hepatici. De asemenea,
mai ales la exemplarele in stare de intrelinere foarte buni, ficatul are o culoare
ciocolatie-lutoasi, mai deschisd decdt la celelalte specii.
Raportat la talia animalului, ficatul la porc este mare; greutatea lui (1,2-2 kg)
reprezintd,l,T %o din greutatea corporall. Are contur oval-rotunjit gi oblicitate redusi
fald de planul median. Prin marginea ventrald se sprijind pe plangeul abdominal.
Lobul stdng se intinde de la nivelul articulaliei condro-costale 6 pAni la coasta a 9-a,
iar lobul drept depiqeqte arcul hipocondral cu 8-10 cm, putand fi palpat prin peretele
abdominal (fig. 103, 104, 105).
Fala diafragmaticI, mult convex6, este parcursd pe o distanfd micd de qantul

venei cave caudale. in cea mai mare parte vena cavd este inclusd in parenchimul
hepatic, unde primegte afluenla venelor hepatice. Ligamentul falciform are o insertie
hepaticd scurtd (3-4 cm).
Fala viscerall, concavS, vine in contact cu stomacul, duodenul gi anselejejunale;
amprentele acestora sunt slab vizibile. Hilul ficatului este plasat in apropierea marginii
dorsale, care prezintd incizura esofagiand addnci. Ligamentele triunghiulare sunt
foarte scurte, uneori putdnd sd lipseasci.
Marginea ventrald prezintd trei incizuri: accesorie dreaptd, principali stdngd
(a lig. rotund) qi accesorie stdngd; incizura principala dreapti lipsegte sau este inlocuitd
de un scurt gan! dispus in continuarea fosei vezicii biliare. Incizurile accesorii sunt
mai adAnci, ajungdnd pdnd aproape de hilul hepatic.
Ficatul de porc preztntd,6 lobi: caudat, drept lateral, drept medial, pltrat, st6ng
medial qi stdng lateral (fig. 118).
Lobul caudat este reprezentat numai de procesul caudat; este mic, cu contur
neregulat, nu depdgeqte marginea lobului drept gi nu prezintd amprenti renal6.
Lobul drept lateral, cu contur oval, limitat medial de incizura accesorie dreaptd,
este mult mai redus dec6t cel stdng lateral.
Lobul drept medial, mai mare decdt cel lateral, este alungit in sens dorso-ventral.
Lobul pdtrat, mic, situat trtre fosa vezicii biliare gi incizura ligamentului rotund,
are formd de triunghi cu vdrfi.rl orientat ventral. Ocupd centrul fefei viscerale a ficatului,
neajungAnd pdni la marginea ventrald a organului.
Lobul stdng medial, de formd gi dimensiuni asemdndtoare lobului drept medial,
este mai bine diferenliat pe fa(a parietald.
Lobul stdng lateral este cel mai dezvoltat qi prezinti marginile mult convexe.
Yezica biliar[ are aspect de pard alungitd; fundul ei nu ajunge la marginea
ventrald a ficatului. Canalul cistic formeazd ctt canalul coledoc un unghi ascu[it.
Canalul coledoc se deschide singur in duoden, pe o papild pulin proeminenti,
situati la2-3 cm de pilor (fig. 70).
La cAine culoarea ficatului este brun-inchisd, exceptdnd exemplarele tinere qi
foarte grase, la care are nuanle mai deschise. Foarte dezvoltat in raport cu talia
animalului, are o greutate absolutd cevanazd in functie de ras6, de la 0,120 kg la
1,35 kg (1,5-6 %, din greutatea corporal[).
Este agezat transversal in porliunea intratoracici a cavitdtii abdominale (fig.
117). Fa[a lui craniali, foarte convexd, se muleazd in concavitatea diafragmei pe
care o acoperi aproape in intregime; numai in partea stAng5, in spaliul intercostal
ll-12 fa\a caudalS a diafragmei vine in contact cu stomacul.
Ventral ia contact cu plangeul abdominal (fig. 107, 108, 109), sprijinindu-se
pe o cantitate variabilS de lesut adipos; in dreptul spaliului intercostal 8 depdgeqte
pulin arcul hipocondral, putdnd fi palpat atdt pe partea dreapt5, cdt 9i pe cea stdngd.
Marginea dorsald a ficatului este traversatd de porliunea abdominalS a
esofagului, care lasd o amprenti adAnc[. Vena cavi caudal[ trece peste baza procesului
caudat, pe marginea dorsali, direct spre orificiul cav al diafragmei, frra sd parcurgd
fala craniali a ficatului; in mod frecvent este inconjuratd complet de lesut hepatic
(fig.1l8).
Pe marginea ventrald sunt prezente toate cele patru incizuri interlobare:
principal6 dreapt5, accesorie dreapt5, principald stdngd gi accesorie stdngd. Toate
incizurile sunt ad6nci, transformate in adevlrate fisuri care ajung p6nd la hilul
ficatului, determinind individualizarea perfectd a gase lobi: caudat, drept lateral,
drept medial, pStrat, stdng medial gi stdng lateral (fig. 118).
Lobul caudat este format dintr-o porliune centrald, mai ingustS, ataqatd de
restul parenchimului, dorsal de hilul ficatului,vrrproces papilar, aplatizat, cu marginile
rotunjite, orientat spre stdnga qiunproces caudat, mai mare, conic, cu v6rful orientat
spre dreapta, care depigegte marginea laterali a lobului drept. Impresia renald, adAnc[,
este dispusd atit pe procesul caudat, cdt gi pe lobul drept.
Lobul drept lateral este mai redus decdt cel st6ng lateral gi are cu contur ronrnjit.
Lobul drept mediai are formd caracteristicd, "lanceolati". Pe fala viscerali
este previzut cu o creastd longitudinali gi un vdrf prin care depdgegte mult marginea
ventrald a lobului pdtrat. Lobul pdtral, bine dezvoltat, acoperi pa(ial vezica biliari.
Lobul stdng medial este acoperit parlial pe fala viscerald de lobii stdng lateral
qi pdtrat; pe fala diafragmaticd este mai bine delimitat.
Lobul stdng lateral este cel mai dezvoltat, are contur oval, cu marginile rotunjite
gi adesea crestate de mici incizuri suplimentare.
Yezica biliard, cu fundul rotunjit, nu ajunge la marginea ventrald a ficatului;
"ascunsi" intre lobii pdtrat qi drept medial; fundul ei ia contact cu diafragma.
Canalele bilifere conflueazi, formAnd 3-5 canale hepatice care se deschid in
canalul cistic; nu se formeazi un canal hepatic comun.
Canalul coledoc continul canalul cistic, dup5 ce acesta primeqte ultimul canal
hepatic. Se deschide impreuni cu canalul pancreatic in duoden, la 2,5-6 cm de pilor
pe papila duodenali mare.
La pisici ficatul, cu o greutate de 75-80 g (2,5 o/o din greutatea corporald),are
culoare mai deschisi decdt cel de cAine.
Ca qi la cdine, incizurile interlobulare sunt adAnci pdni la hil gi delimiteazd
gase lobi. Lobul caudat se diferenliazd,fald de cel de ciine prin faptul cI ambele
procese (papilar gi caudat) sunt mai detaqate gi au contur rotunjit; lobul drept medial
este exagerat de dezvoltat (de 2-3 ori mai mare decAt cel pitrat), are contur drept-
unghiular gi nu prezintd creastS pe fala viscerali (fig. 118).
Yezica biliard, camuflatl in m[surd mai micd de lobul pdtrat, are gdtul curbat
gi continuat atwcanal cisticflexuos (fig. 118). Canalul coledoc se deschide de
reguli in comun cu canalul pancreatic pe papila duodenalS mare, situatd la circa 3
cm de pilor.
La iepure ficatul are o culoare brund-viginie, o greutate de 125-150 g $i un
contur aproape circular. Fa{a diafragmaticd este mult convex6, iar cea viscerali
mult concavd. Marginile stAngi, dreaptd qi ventrald prezintd mici incizuri secundare,
care le conferi aspect festonat (fig. 118).
Incizurile principald stdngd gi accesorie stAngd sunt profunde, ajungind pAnd

aproape de hilul hepatic. Incizura principald dreapti este foarte superficial[ sau
inlocuitl de un gan! dispus in prelungirea fosei vezicii biliare, iar incizura accesorie
dreaptd lipsegte (fig. 1i8).
Ca qi la cal, ficatul de iepure prezintd cinci lobi: caudat, drept, pdtrat, stAng
medial gi stdng lateral, dar cu o conformalie diferitd.
Lobul caudat, extrem de dezvoltat, format dintr-o po(iune centralS ingustd gi
doui procese pediculate: papilar qi caudat. Procesul papilar este rotunjit qi aplatizat.
Procesul caudat, mai mare, are contur neregulat gi deplqeqte cu mult nurglnea lobului
drept; amprenta renald, adAncS, ii aparline in exclusivitate (frg. 118).
Lobul drept, redus comparativ cu alte specii, are formd ovald cu axul mare
dispus dorso-ventral.
Lobul pdtral, mic, alungit este delimitat de lobul drept numai prin fosa vezicii
biliare.
Lobul stdng medial, aproximativ la fel de mare ca lobul drept, este delimitat
de lobul pdtrat printr-o addnci incizuri a ligamentului rotund.
Lobul stdng laterai, cel mai mare lob prezintd marginile rotunjite.
Yezica biliard, plasatd in fosa ce-i poarti numele, este mult alungitd, dar fundul
ei nu atinge marginea ventrald a lobului pdtrat gi nu este vizibil pe fala diafragmatici.
Canalul cistic este rectiliniu, iar canalul coledoc se deschide singur in duoden, la
circa I cm de pilor.
3.10.2. Pancreas ul (Pancreas)

(Fig. 73,123-1251
Pancreasul este o glandi mixtn (amficrini) cu secrelie exo- gi endocrini. Secrelia
exocrin[, respectiv sucul pancreattc, este condusi in duoden prin unul sau doui
canale pancreatice; prin enzimele pe care le conline participd la digestia intestinal[
a proteinelor, glucidelor gi lip)idelor. Secrefia endocrind este reprezentatl de doi
hormoni: insulina qi glucagonul, indispensabili in reglarea metabolismului glucidic.
3.10.2.1. Conformalie gi rapoarte

Aspectul generol, lobulat al pancreasului este asemindtor cu cel al glandelor
salivare seroase, motiv pentru care a fost denumit qi "glanda salivard abdominald".
Imediat dupd eviscerare pancreasul are culoare roz-gilbuie, uneori cu tenti rogietici;
la cdteva ore, datoritl procesului de autolizS, culoarea se schimbS, devenind gri-inchis
sau gr-i-verzuie.
Consistenla pancreasului este relativ fermi, dar elasticd, suprafata sa fiind
denivelatd de amprentele organelor cu care vine in contact.
Forma pancreasului diferi mult in funclie de specie, descriindu-i-se, in principiu
un corp gi doi lobi: drept 9i stdng (fig. 73,124,125).
Cap. 3. Aparatul digestiv (apparatus digestorrus) 223
Corpul pancreasului (Corpus pancreatis), aplatizat dorso-ventral, vine in

contact intim cu po4iunea craniald a duodenului
Lobul drept (Lobus pancreatis dexter) sau capul pancreasului irnolegte porliunea
descendentd a duodenului pdni la flexwa caudald a acestuia.
Lobul stdng (Lobus pancreatis sinister) sa:u coada pancreasului se insinueazd
intre fundul stomacului, rinichiul stdng gi baza splinei.
Privit in ansamblu, pancreasul prezinti: o .fald dorsald (Facies dorsalis), in
cea mai mare parte aderenti la plafonul cavitafii abdominale qi la marile vase, prin
intermediul unui lesut conjunctiv; o fayd ventrald (Facies ventralis), in raport cu
colonul transvers; o maryine craniald (Margo cranialis), convexi, in contact cu mica
curburi a duodenului gi organele invecinate gi o margine caudald (Margo caudalis),
concavd.
La carnivore gi rumegdtoare, in dreptul corpului marginea caudali prezinti o
incizurd (Incisura pancreatis) care inconjoari vena portd; la cal gi porc, incizura
este completatl de parenchim qi se transformn in inel pancreatic (Anulus pancreatis)
(fig. 123).
3.10.2.2. Structura pancreasului

Pancreasul este organizat dupd modelul organelor parenchimatoase, prezantAnd
un lesut propriu (parenchim), o capsulS gi o stromi conjurctivd, un sistem canalicular
de excrefie, vase gi nervi; la exterior este acoperit mai mult sau mai pulin in func[ie
de specie, de seroas6.
Seroasa (Tunica serosa) acoperi par[ial pancreasul; o mare parte a lui este
fixat de plafonul cavitalii abdominale gi de organele invecinate prin lesut conjunctiv.
Capsula conjunctivi (Capsula fibrosa) este subtire, slab structuralizatS; se
continud in interiorul organului cu o stromd, formatd din septe conjunctivo-vasculare
fine, ce delimiteazi incomplet lobulii pancreatici.
Parenchimul pancreatic cuprinde doul componente: exocrini gi endocrin[.
Pancreasul exocrin (Pars exocrina pancreatis) reprezintd 97-99 % din volumul
glandei; este alcdtuit din numeroqi acini seroqi organizali in lobuli, asemindtor
glandelor salivare. Produsul de secrelie, respectiv sucul pancreatic este condus prin
sistemul canalicular in duoden.
Pancreasul endocrin (Pars endocrina pancreafls) este reprezentat de teritorii
bine definite, denumite insule pancreatice (Insulae pancreaticae) Langerhans, situate
printre acinii serogi. Celulele irsulelor, dispuse in cordoane neregulate gi anastomozate
intre ele, igi varsd produsul de secrelie direct in re{eaua capilarl sanguini care le
inconjoard.
Sistemul canalicular de excrefie incepe de la nivelul acinilor prin canaliculele
intercalare Boll, prin confluarea cdrora iau nagtere canaliculele intralobulare; prin
unirea acestora se formeaz6 canalele interlobulare, care, la r6ndul lor, conflueazd in
canalul pancreatic qi accesoriu.
Ontogenetic, pancreasul se dezvoltd din zona glandulari a viitorului duoden,
pomind de la doui schile embrionare: dorsali gi ventrali, fiecdreia corespunzdndu-i
un sistem canalicular. Astfel, canalul pancreatic (Ductus pancreaticu.s) Wirsung

reprezint6 canalul excretor al schilei ventrale, iar canalul pancreatic accesoriu
(Ductus pancreaticus accesoriu.s) Santorini, al schitei dorsale. Dacd pe parcursul
dezvoltdrii ontogenetice una din schilele embrionare involueaz5, pancreasul va
prezelta un singur canal de excrefie: fie canalul pancreatic (oaie, caprd), fie canalul
accesoriu (vacd, porc, iepure). C0nd existd, canalul pancreatic se deschide in comun
cu canalul coledoc la nivelul papilei duodenale mari; canalul pancreatic accesoriu
se deschide separat pe papila duodenald micd.
o
d
h
d'
A C
Fig. 123. Conformalia pancreasului la cal (A), vacd (B) Si porc (C)
a - Corpus pancreatis; b - Lobus pancreatis sinister; c - Lobus pancreatis dexter;
d - Ductus pancreatis accesorius; d'- Papilla duodeni minor; e - Ductus
pancreaticus;f - Ductus choledochus; g - Anulus pancreatis; h - Papilla duodeni
major; i - Pars cranialis duodeni
Canalele Wirsung gi Santorini sunt cdptugite de mucoasd cu epiteliu prismatic
simplu, cu platou striat; tunica muscular[ se ingroagd spre deschiderea in duoden,
unde poate forma un muSchi sfincter (M. sphincter ductus pancreatici et M. sphincter
ductus panc re a ti ci a cc e s orii).
Vasele gi nervii pancreasului
Arterele mari ale pancreasului sunt reprezentate de artera pancreatico-duodenala
craniald (din artera hepatica) gi artera pancreatico-duodenala caudali (din artera
jejunal[).
Yenele, satelite ale arterelor, se varsd in vena portd.

Vasele limfatice dreneazd limfa in limfonodurile pancreatico-duodenale, ce
aparlin limfocentrului celiac.
Inentalia pancreasului este vegetativd, cu fibre din plexul solar.
3.10.2.3. Pancreasul la mamiferele domestice -

La cal pancreasul are o greutate de 240-350 g, aspect lobulat qi culoare
galben-lutoas5.
Alungit in sens transversal gi aplatizat dorso-ventral, are contur aproximativ
triunghiular (hg. 123 A).
Corpul pancreasului vine in contact prin marginea craniald cu flexura sigmoidd a
porliunii craniale a duodenului; caudal este perforat de inelul pancreatic prin care
trece vena porti. Lobul drept este scurt gi gros, in contact cu ficatul, rinichiul drept
gi duodenul descendent. Lobul stdng, mai lung gi mai ingust decdt cel drept, se
insinueazd intre fundul stomacului, baza splinei qi rinichiul stdng.
Fala dorsald aderd prin tesut conjunctiv la plafonul cavitdlii abdominale, aorta
descendentd, vena cavl caudal5, plexul solar, trunchiul celiac, rinichiul drept qi
cisterna lombard. Fata ventralS se sprijind pebaza cecului gi pe colonul transvers,
de care este legati prin tesut conjunctiv lax.
Canalele excretoare, reprezentate de ambele sisteme colectoare, sunt plasate
la nivelul corpului pancreasului, in cea mai mare parte inglobate in parenchimul
glandei. Canalul pancreatic (Wirsung), se deschide impreuni cu canalul coledoc in
ampula hepato-pancreaticl; canalul accesoriu (Santorini) se izoleazd numai de la
nivelul corpului pancreasului gi se deschide pe marea curburd a duodenului, pe
papila duodenali micd, vis-a-vis de papila duodenald mare (fig. 123 A).
La vaci pancreasul este agezat aproape in intregime la dreapta planului median.
Are o greutate de 350-500 g qi o culoare mai deschisd decAt la cal.
Corpul pancreasului aderd la ficat in dreapta hilului hepatic, gi la duodenul
cranial (fig. 1.2q. Lobul drept, lung qi gros, se extinde caudal in lungul duodenului
descendent, unde este inclus intre foilele mezoului duodenal. Lobul stdng este inchis
in insertia dorsald a marelui epiploon; extremitatea lui stdngd se rlsfringe intre
pilierii diafragmei qi sacul dorsal al rumenului, fiind inclusd in aria de adeziune a
acestuia.
Prin fala dorsald ia contact cu vasele mari, iar prin cea ventrali cu colonul
transvers.
Marginea caudald prezintd o incizurd addnci prin care trec artera mezentericd
craniald gi vena portd (fig. 123 B).
Drenarea sucului pancreatic in duoden se realizeazl, de reguli numai prin canalul
pancreatic accesoriu, care se izoleazd,la extremitatea distali a lobului drept qi se
deschide pe papila duodenald mic5, situatd in po(iunea descendent[ a duodenului,
la circa 30-40 cm de papila duodenali mare; uneori, o parte din sucul pancreatic
secretat de lobul stdng este drenat de un mic canal pancreatic, care se deschide
impreuni cu canalul coledoc.
4
,
J
Fig. 124. Pancreasul la vacd - rapoartele cuficatul Si duodenul

(V. Co{ofan, original)
1 - Hepar, lobus sinister; 2 - Vesicq fellea; 3 - Lobus pancreatis dexter; 3' - Lobus
pancreatis sinister; 4 - Ductus choledochus; 5 - Ductus pancreaticus accesorius;
6 - Duodenum, pars descendens; 7 - Abomasum; 8 - V portae; 9 - V. cava caudalis;
10 - V Gastrosplenica
La oaie qi la capr[ pancreasul are o greutate de 50-70 g 9i o conformalie

asemdndtoare celei de la vaci. Canalul pancreatic se unegte cu canalul coledoc inainte
de a aborda duodenul cranial qi se deschide pe papila duodenali mare, la 30-35 cm
de pilor. Canalul pancreatic accesoriu lipsegte.
La porc pancreasul are o greutate de 130 g gi o culoare cenugie-gdlbuie, fiind
de obicei infiltrat cu grisime. Extrem de neregulat (fig. 123 C), este alungrt transversal
qi dispus in regiunea sublombard, dorsal fa{6 de stomac Ai colonul transvers.
Corpul pancreasului, situat in concavitatea flexurii craniale a duodenului este

gefo31 in porfiunea caudald de un inel pancreatic larg prin care trece vena porti.
Lobul drept este foarte redus, in contact cu duodenul descendent. Lobul stflng, mai
deztroltat, atinge fundul stomacului gi ultima turi a colonului spiralat.
Sistemul canalicular dreneazd sucul pancreatic in canalul pancreatic accesoriu,
singurul prezent la aceastl specie; acesta se deschide in po(iunea descendenti a
duodenului, pe o papili redusd, situati la20-25 cm de pilor.
La c0ine greutatea absoluti a pancreasului inregistr eazd varia[ii intre 13 gi
108g; greutatea relativi reprezintd,0,l35-0,356 %o, find mai mare la rasele rgou.i.
Culoarea depinde de starea functionald gi gradul de incdrcare cu sdnge, variind de la
rogu-deschis la roqu-inchis.
.rl
7
Fig. 125. Conformalia gi rapoartele pancreasului la cdine

I-1 " - Hepar; (1 - Lobus quadratus; t'- Lobus dexter,. 1,, - Lobus sinister
medialis); 2-2' - Ventriculus (2 - Corpus; 2'- pars pylorica); 3-5 - Duodenum;
(3 - Pars descendens; 4 - Flexura caudalis; 5 - pars ascendens); 6-6" pancreas
-
(6 - Lobus sinister; 6'- Corpus; 6" - Lobus dexter); 7 - Lien; g - Ren sinister
Mult alungit gi recurbat, pancreasul ia forma literei "LP', cu deschiderea caudali.

Corpul este situat in flexura craniald a duodenului, in contact cu ficatul. Lobul drept,
lung, insoleqte duodenul descendent pind aproape de flexura caudal6; pe toati
lungimea este cuprins intre foilele mezoului duodenal. Lobul stdng, mai scurt, dar
marelui epiploon; insoleqte mica curburd a
-ui lut, este cuprins intre foileleajungind
stomacului, extremitatea lui stnnga pand la rinichiul st6ng (fig. 125).
La nivelul corpului se pot diferenfia ambele canale de excrefie. Canalul
pancreatic (Wirsung) se deschide impreund cu canalul coledoc pe papila duodenali
mare, la cca 3 cm de pilor. Canalul pancreatic accesoriu (Santorini) se deschide
caudal de primul, la circa 2-6 cm. Este de remarcat faptul ci de reguld canalul
accesoriu este mai mare decdt canalul pancreatic.
La pisici pancreasul este in general aseminitor cu cel de ciine (fig. 73). Are
o greutate de 8-10 g(0,27-% din greutatea corporal6). Lobii drept 9i st6ng formeazd
intre ei un unghi ascufit. in SO Z din cazuri existd numai canalul pancreatic, iar in
20 % din caz;rt/- sunt prezente ambeie canele, care se deschid la fel ca la ciine.
La iepure pancreasul se remarci prin faptul ci nu se prezintd ca o masi
compacti, ci sub formd de lobuti diseminati, de culoare galben-rozie, cupringi intre
foilele mezoului duodenal (fig. 113). Prezinti de reguli numai canalul pancreatic
accesoriu, care se deschide in porfiunea ascendenti a duodenului, in apropierea
flexurii caudale. Uneori sunt prezente qi alte canale accesorii care se pot deschide 9i
in porfiunea descendentd a duodenului.
Gapitolul 4
APARATUL RESPIRATOR
(A P PA RArUS R E S P I RATORTUS)
Aparatul respirator este alcituit dintr-un complex de organe care faciliteazi

sau permit realizarea hematozei, proces ce constd in preluarea de citre singe a
oxigenului din aerul atmosferic inspirat gi eliminarea dioxidului de carbon, rezultat
al metabolismului celular.
in componenla aparatului respirator intrd doud categorii de organe: c[ile
respiratorii, reprezentate de'. nas, faringe, laringe, trahee Si bronhii gi organele
esentiale, respectiv doi pulmoni, situali in cavitatea toracici (fig. 126). Cavitdlile
nazale comunic6 cu sinusurile paranazale, cavitSli anfractuoase cuprinse intre
compactele unor oase ale capului.
Hematoza se realizeazl la nivelul parenchimului pulmonar: oxigenul din
aerul inspirat in alveolele pulmonare trece in eritrocitele din sdngele capilarelor
perialveolare, iar dioxidul de carbon strdbate bariera aer-sdnge in sens invers.
Reimprospitarea permanentd a aerului alveolar in vederea cregterii concentraliei de
oxigen se realizeazd prin ventilalia pulmonard; aceasta consti din succesiunea
ritmici a doui procese esenfiale: inspirafia gi expirafia. in inspiralie, determinatd de
mlrirea diametrelor cavitdlii toracice sub acliunea mugchilor inspiratori, aerul
atmosferic pitrunde prin ciile respiratorii pind la nivelul alveolelor pulmonare gi
volumul pulmonilor cregte; in expiralie, prin elasticitatea structurilor gi contraclia
mugchilor expiratori, pulmonii revin la dimensiunea inifiaE gi o parte din aerul
alveolar este expulzat la exterior.
4.1. Nasul (Nasus)

Plasat la extremitatea rostral[ a cdilor respiratorii, nasul este reprezentat de
un complex de formaliuni care circumscriu doui cavitfl(i nazale (Cavum nasi)
deschise la exterior pt'rn ndri (Nares) gi caudal, in nazofaringe prin coane (Choanae).
Portiunea vizibild a nasului este descrisd ca nasul extern.
4.1.1. Nasul extern (A/asus externusl

4.1.1.1. Conformalie gi structuri
(Fig. 13, 16, 19, 22,,,127-1361
Spre deosebire de om, la mamiferele domestice nasul extern nu apare
proeminent fa!6 de regiunile invecinate, fiind inclus in zona dorsorostrali a botului;
caudal este delimitat de linia transversd care unegte comisurile mediale ale pleoapelor,
iar ventral, de liniile ce trec prin crestele faciale qi se continud pAnd Ia comisurile
ventrale ale aripilor ndrilor.
Nasului extern i se descriu: o porfiune dorsali, doud porliuni laterale qi un vdrf.
Fig. 126. Schema aparatului respirator la cal

I - Cavitatea nazald dreaptd: 2 - Faringele respirator s. nazofaringele;
3 - Laringele; 4 - Traheea; 4'- Bronhia principald stdngd; 5 - Pulmonul stdng;
6 - Pleura costald; 6'- Sinusul costodiafragmatic; 6" - Pleura pulmonard;
7 - Diafragma, portiunea costald; 8 - Esofagul; 9 - Aparatul hioidian; I0 - Cordul
Por,tiunea dorsall (Dorsum nasi), plasati in plan median, face parte din linia
de profil a capului, continuAndu-se cu regiunea frontali la nivelul rdddcinii nasului
(Radix nasi); exceptdnd canidele gi rasele brevicefale de porci, rddlcina nasului nu
este marcati de o incizurl frontonazald.
Poltiunile laterale (Pars laterales nasi) continui de o parte qi alta a porfiunii
dorsale, formeazd regiunile anatomice cu acelagi nume gi sunt limitate de regiunile
obrajilor prin liniile orizontale ce trec prin crestele faciale.
V6rful nasului (Apex nasi), situat deasupra buzei superioare, prezintd mari
diferenle interspecifice; pe pdrlile lui laterale se gisesc nirile.
Nirile (Nares) reprezintd orificiile prin care cavitilile nazale comunicd cu
exteriorul. Fiecare nard este delimitati de doui aripi: mediald (Ala nasi medialis) Si
lateralS (Ala nasi lateralis) reunite la nivelul a doui comisuri: dorsalS (Angulus
dorsalis) gi ventrald (Angulus ventralis). Aripile au un schelet cartilaginos elastic,
structu^rd ce permite mentinerea ndrilor permanent deschise.
In structura nasului extern intrd: un perete osos, cartilaje, mugchi, pielea
regionalb, vase gi nervi.
Cap. 4. Aparatul respirator (apparatus respiratorius) 231
Dorsal, peretele osos este format de: oasele lazale, po(iunile rostrale ale
frontalelor, iar bilateral de maxilare, lacrimale, zigomatice gi procesele nazale ale
oaselor incisive; la nivelul incizurilor nasoincisive peretele osos lipseqte, fiind inlocuit
de formafiuni cartilaginoase 9i fibroase.
Cartilajele, derivate din cartilajul septului nazal completeazd lateral peretele
osos gi formeazd scheletul ndrilor. Except6nd calul, por,tiunea cartilaginoasd a septului
nazal (Cartilago septi nasi) se continui cu porliunea membranoasd @ars membranacea)
a septului (Pars mobilis septi nasi), care conferi suport aripilor mediale ale n6rilor.
La nivelul incizurilor nazoincisive gi rostral de acestea, cartilajul septal se cliveazd
in lungul marginilor dorsald qi ventrald, formdnd cartilajele laterale.
Cartilajul nazal lateral dorssl (Cartilago nasi lateralis dorsalis) prezintd o
po(iune aborali, dispusd in lungul marginii libere a osului nazal gi o portiune oral6,
care formeazd suportul dorsal al aripii mediale a ndrii. Cartilajul nazal lateral ventral
(Cartilago nasi laterslis ventralis) acoperd fisura palatind gi se risfringe dorsal in
lungul procesului nazal al incisivului.
Cele doud cartilaje nazale laterale pot inchide complet incizura nazoincisivl
(la porc Ai camivore) sau lasi intre ele un spaliu completat de o membrani fibroasi
(cal, rumegdtoare).
La toate speciile exceptdnd calul, suportul lateral gi ventral al aripii nlrii este
reprezerfiat de canilajul nazal accesoriu lateral (Cartilago nasalis accesoria lateralis)
cu provenienli gi forml diferitd in funcfie de specie. La rumegdtoare derivd din
porfiunea orali a cartilajului lateral dorsal gi are formi de ancord, la porc este in
prelungirea osului rostral gi are form[ de corn, iar la carnivore se desprinde din
cartilajul lateral ventral gi are forml de ancor6.
La cal septul nazal proemin[ pufin fa!6 de planul osos, caftilajul nazal dorsal
este foarte redus, iar cel ventral lipsegte sau acoperd numai fisura palatini. Astfel
scheletnl nirilor este diferit, fiind reprezentat de doui cartilaje alare (Cartilago alaris)
fixate prin sindesmozi la extremitatea rostrall a septului nazal. Fiecare cartilaj alar
prezintd o porliune dorsald ldgitd,lama (Lamina) continuatd cu o porliune ventrali
ingustd gi recurbati lateral, cornul (Cornu). Lama formeazi suportul dorsal al aripii
mediale, iar cornul susline restul aripii mediale gi comisura ventrall a ndrii. Aripa
laterali este lipsiti de schelet cartilaginos, in schimb este suslinutd de muschi.
in afara cartilajelor menlionate mai sus, in po(iunea orald a cavitdlii nazale
se gisegte cartilajul accesoriu medial (Cartilago nasalis accesoria medialis); acesta
apare ca o prelungire a cartilajului lateral ventral gi a cornetului nazal ventral spre
comisura dorsald a nirii, fiind plasat intr-un pliu mucos rntmit pliul alar (Plica alaris).
Stratul muscular este format din mugchii care actioneazd asupra ndrilor qi
buzei superioare: ridicdtor nazolabial, lateral al nasului, dilatator apical al ndrii, canin
gi ridicdtor propriu al buzei superioare (v. miologia).
Pielea ce acoperi porliunea dorsald gi porliunile laterale ale nasului este
asemlnltoare cu cea a regiunilor invecinate, fiind previzutd cu peri scurfi, uniform
repartizafi.
Exceptdnd calul, intre niri gi in jurul acestora, pielea formeazd zone cu aspect
particular, lipsite de peri (sau cu peri rari), cunoscute caplan nazal (Planum nasale)
la camivore, rumegdtoare mici gi iepure, plan nazolabial (Planum nasolabialis) la
bovine qi plan rostral (Planum rostrale) la porc.
La nivelul ndrilor, pielea se continud cu mucoasa vestibulului nazal, linia de
demarcatie fiind denumita Limen nasi.
Iriga(ia nasului extem este asiguratd,de arterele pare: laterala nasului, dorsala
nasului, labiomaxilara, infraorbitala gi ramuri din artera palatina mare. Venele sw,1'
in general satelite ale arterelor. Vasele limfatice sunt tributare limfocentrelor mandibular
gi parotidian.
Inervafia somatomotoare este asiguratd de nervii faciali, iar cea senzitivd, de
nervii infraorbitali.
4.1.1.2. Nasul extern la mamiferele domestice -

caractere diferenfiale
La cal portiunea dorsald a nasului este mult l61itd aboral, unde se continui
frrd o limite de demarcalie vizibili cu regiunea frontal5; linia de profil este
rectilinie de sus in jos, exceptdnd treimea anterioarl unde apare convexi, mai ales
la caii de tractiune (fig. 13).
'*..ri\ l:
,.
1 o
'' .,!&
d
o i:il
{
:t
I,l
o ,rii
\ rr.
Fig. 127. VArful nasului gi ndrile la cal

(dupd V Ghelie Si colab.)
a - Naris; b - Ala nasi medialis; c - Ala nasi lateralis; d - Philtrum,
e - Diverticulum nasi (proieclia acestuia pe piele)
Porliunile laterale, de formd aproximativ dreptunghiulard, sunt delimitate in

jumltatea aborali de creste faciale evidsnte. La nivelul incizurii nazoincisive, scheletul
cartilaginos este reprezentat numai de cartilajul lateral dorsal, redus la o lamd latd
de 3-4 cm., dispusd pe marginea liberi a osului nazal; restul aperturii este completat
de aponevroza nazald (Nasus cutaneus), membrani fibroasd pe care se inserd trei
dintre cele patru po(iuni ale muqchiului lateral al nasului (fig. 128).
VArfitl nasului, rotunjit dar aproximativ plan intre cele doui niri, este acoperit
de piele sublire, aderentd Ia straturile subiacente gi previzutl cu peri fini printre
care se gisesc numerogi peri tactili. Pe linia medianl prezintd tn $ant nazolabial
(Philtrum) abia schipt ce se prelunge$te pe buza superioard (frg. 127).
Ndrile, plasate oblic, au aspect de virguli cu coada dispusd dorso-lateral qi
concavitatea ventro-medial. Aripa laterali, concavi spre planul median, este mai
lungd, mai sublire gi mai moale, fiind suslinutd numai de formaliuni musculo-
conjunctive. Aripa mediali suslinutI de cartilajul alar, este convexd dorsal gi concavi
ventral; porfiunea dorsali, corespwz5toare lamei cartilajului alar, proemind in comisura
dorsald a ndrii gi susfine pliul alar ce se prelungegte pdnd la cometul nazal ventral.
Pliul alar imparte nara intr-o porliune ventrali, nara adevdratd, pin care se
intrd in cavitatea nazald gi o po(iune dorsald ingust6, nara falsd,la nivelul cireia
pielea se invagineaz[ gi formeazd diverticulul nazal (Diverticulum nasi).
-t
2
#
Fig. Musculatara Si scheletul ndrilor la cal

128.
1-4 - M. lateralis nasi (l - Pars dorsalis; 2 - Pars ventralis; 3 - Pars aboralis,'
4 - Pars oralis); 5 - M. dilatator naris apicalis; 6 - Nasus cutaneus (Aponeurosis
nasalis); a - Diverticulum nasi; b - Aditus diverticuli; c - Cavum nasi, aditus;
d - Ostium nasolacrimale; e,e'- Cartilago alaris (a - Lamina; e'- Cornu),'
f - A. incisivd
Plasat lateral fafd de aponewoza razald, diverticulul ttazal are aspectul unui
sac infundat, lung de 6-8 cm gi este cdptugit de piele bogati in glande sebacee gi
sudoripare modificate; comunicd cu caitateanazald printr-o despicdturi larg[ (frg. 128).
Comisura ventrali a nirii, suslinutd de extremitatea recurbatd a cornului alar
este foarte largd, rotunjitd, permanent deschisd; la nivelul ei se evidenliazdcttuqurinfd
vestibulul nazal gi orificiul canalului lacrimo-nazal (Ostium nasolacrimale), plasat
la limita dintre pielea vestibulard gi mucoasa respiratorie (Limen nasi) (ftg. 128).
Ambele aripi ale ndrii prezinti fefele externe acoperite de piele cu pir; la
nivelul diverticulului gi a vestibulului nazal aceasta se continud cu o piele mai fin[,
bogatd in glande, cu peri mici, rari 9i moi.
Lipsa scheletului cartilaginos al aripilor laterale, precum gi dezvoltarea deosebitd
a mugchilor dilatatori ai ndrilor, conferd nirilor de cal o mare mobilitate.
La vacl (frg. 16) regiunea dorsald a nasului, mai scurti gi mai largd decit la
cal, are un profil rectiliniu sau u$or concav.
Porliunile laterale, de formd aproximativ triunghiulard, se confirndd cu regiunile
invecinate datoriti reducerii crestelor faciale. La nivelul incizurii nazoincisive
cartilajele nazale laterale fi,u.ioneazd, intre ele caudal gi cranial, iar central lasi un
spaliu cu contur neregulat completat de o mic6 aponewozi nazald.
id
\,
t
\
I
I \
1 I o
q f
Fig. 129. VArful nasului Si ndrile la vacd
(dupd V Ghe{ie gi colab)
a - Planum nasolabiale; b - Philtrum; c - Sulcus alaris; d - Naris,
e - Labium superius; f - Labium inferius; g - Pili tactiles
VArful nasului, contopit cu buza superioara formeazi o zone de forml

trapezoidali acoperitd cu piele lipsitd de pir, pigmentati diferit, ntmitd plan
nazolabial (Planum nasolabiale) sau zona epidermicd a botului (fig. 129). Net
diferentiat de regiunile din jur, planul nazolabial cuprinde spaliul dintre aripile
interne ale ndrilor gi marginea liberd a buzei superioare, este inconjurat de peri
tactili qi parcurs de un gant median superficial. intreaga suprafafd este prevdzutd cu
mici Sanluri (Sulci) ce delimiteazd arii (Areae) poligonale neregulate perforate de
multiple orificii (Foveolae) care reprezintd deschiderea canalelor glandelor nazolabiale
(Glandulae nasolabiales). Reliefurile sunt caracteristice fiec[rui individ gi se menlin
toatd viata, putAnd fi utilizate pentru identificare ca gi amprentele digitale de la om;
secrelia glandelor nazolabiale este seroasd, intrelinind umiditatea gi sensibilitatea
caracteristice zonei la animalul sdndtos.
Ndrile la vacd sunt mai inguste decAt la cal gi au aspectul literei "S", cu axul
mare orientat ventro-medial. Aripa lateral[, slab reliefatd, prezintd versantul extern
acoperit de piele cu pdr. Aripa mediali, groasi qi proeminente, este convexd in
jumdtatea dorsali gi concavi in cea ventrald; prin fala sa externd face parte din
planul nazolabial. Comisura ventral[ a nirii apare mai largd gi mai rotunjitd, iar cea
dorsali, ingustd, formeazd \n;dn! alar (Sulcus alaris) pulin ad6nc (fig. 129).
Fig. 130. Cartilajele nazale la vacd

A - Os nasale; B - Os incisivum; C - Maxilla
a - Septum nasi; b-c - Cartilago nasi lateralis dorsalis ft - Pars aboralis; c - Pars
oralis); d - Cartilago nasi lateralis yentralis; e - Cartilago accessoria lateralis;
f - Cartilago accessoria medialis
Scheletul nlrii este alcdtuit din porliunea membranoasS, mobild a septului
nazal impreund cu portiunea oral6 a cartilajului lateral dorsal gi cartilajul accesoriu
lateral (fig. 130). Porfiunea rostrald a septului nazal, rigida gi groasS, ajunge pAnd la
marginea osului incisiv, form6nd suportul ventral al aripii mediale; la indivizii
betrani se poate osifica la extremitatea rostrald, ddnd nagtere unei lame osoase (osul
nazolabial) dispusl transversal. Porliunea rostrald a cartilajului lateral dorsal, aseminitor
lamei cartilajului alar de la cal, sustine aripa mediali in po(iunea dorsald. Cartilajul
accesoriu lateral se desprinde din marginea laterald a precedentului sub forma unei
lame inguste ce se orienteazd ventro-lateral gi se termind bifrd qi curb; sustine aripa
lateral[ qi comisura ventrald a nirii.
Datoritd conformafiei scheletului cartilaginos, aripile ndrilor la aceasti specie
au o mobilitate redus6.
La oaie gi crpril porliunea dorsald a nasului se continud fErd o linie de demar-
calie vizibild cu regiunea frontald; la oaie profilul este convex, iar la caprl ugor
concav.
La oaie portiunile laterale prezinti cdte o depresiune preorbitali, corespunzitoare
fosei lacrimale externe; limitele ventrale sunt vizibile numai in porliunea mijlocie,
nivel la care proemind tuberculul facial. Cartilajele nazale sunt asemlnitoare cu cele
de la vacd.
Fig. 131. VArful nasului Si ndrile la oaie

a - Planum nasale; b - Philtrum; c - Naris; c'- Sulcus alaris
VArful nasului, rotunjit, prezintd o zond redusd lipsitd de pdr, planul nazal
(Planum nasale) care cuprinde spa{iul dintre comisurile ventrale ale nirilor gi se
continui cu doud liziere inguste pe felele laterale ale aripilor mediale; qanlul median
(Philtrum), addnc, este vizibil in unghiul ventral al planului nazal gi se continui pe
buza superioard (fig. 131). La capri planulnazal este mai ingust, iar filtrul este
prezent. Ca gi planul nazolabial de la vaci, planul nazal este parcurs de mici ganturi
ce delimiteazd. areole gi este umectat de secrelia glandelor nazale.
Ndrile, inguste, au aspectul a doud fante sigmoide, convergente ventro-medial;
comisurile lor dorsale sunt marcate de ganluri alare addnci.
La porc lungimea nasului, ca $i a intregului masiv facial, prezintd o mare

variabilitate dependenti de ras5. Porliunea dorsald, cu profil rectiliniu sau concav,
formeazdcu regiunea frontald un unghi, care este foarte pronunlat la rasele brevicefale.
Porliunile laterale sunt marcate de cdte o depresiune adAncd, corespunzitoare fosei
carrine; cartilajele nazale laterale dorsale vin in contact cu cele ventrale, inchizdnd
complet incizura nazoincisivd.
Vdrfut nasului, proeminent, unit cu buza superioard formeazd rdtul (Rostrum);
ate cabazd anatomicd osul r6tului pe extremitdlile ciruia se inserd mugchii ridicltori
ai buzei superioare gi respectiv mugchii cobor0tori ai buzei superioare, ce acfioneazi
consecutiv producdnd bascularea rdtului, eficienti in actul rdmatului gi al prehensiunii
(fig. 19). La nivelul ritului pielea prevdzutd cu peri rari 9i scu(i formeazd planul
rostral (Planum rostrale), care cuprinde spaliul dintre niri qi din jurul acestora,
prelungindu-se pe porliunea mediand a buzei superioare. Planul rostral apare ca o
iuprafald plani, de formi cordatd, cu marginile proeminente; este parcurs de $anfuri
fine ce delimiteazi areole gi este umectat de secrelia glandelor regionale (fig. 132).
Fig. 132. VArful nasului gi ndrile la porc

a - Planum rostrale; b' Philtrum; c - Naris
Ndrile, reduse, cu comisurile gterse, au aspect aproape circular; atdt aripile
mediale, c6t gi cele laterale sunt plasate in planul rostral. Scheletul fiecdrei ndri este
reprezentat de porliunea rostrali a cartilajului lateral dorsal (mult recurbati), de
osul rostral (Os rostri) rezultat din osificarea porliunii rostrale a septului nazal 9i de
cartilajul accesoriu lateral; acesta reprezinti prelungirea osului rostral sub forma
unui "piron" al c6rui vdrf este recurbat dorsal (fig. 133).
A
i
t e
I
Fig. 133. Cartilajele nazale la porc

A - Os nasale; B - Os incistvum; C - Maxilla; a - Septum nasi; a' - Os rostri;
b'c - cartilago nasi lateralis dorsalis (b - Pars aboralis; c - pars oraris);
d - cartilago nasi lateralis ventralis; e - cartilago accessoria lateralis
La cf,ine lungimea nasului, ca gi profilul acestuia, diferi mult in funclie de rasi.
Porliunea dorsald formeazi cu regiunea frontalS un unghi mai pronuntat la
rasele brevicefale (fig. 22). Porliunile laterale se confundd cu regiunile din jur datorite
reducerii crestelor faciale. Cartilajele laterale, dezvoltate, completeazd incizura
nazoincisiv[, unindu-se intre ele in porliunea aborald; cel ventral este atagat la
extremitatea rostrali a cornetului nazal ventral.
(:
/
o
- -b
-- /
Fig. 134. VArful nasului Si ndrile la cfrine

(dupd V. Gheyie Ei colab.)
a - Planum nasale; b - Philtrum; c - Naris,. d - Labium superius
VArful nasului dep[gegte in sens rostral buza superioard. Planul nazal (Planum
nasale), de formd triunghiulari, cuprinde intreg spafiul dintre aripile mediale gi
porliunea ventrale a aripilor laterale; este parcurs de un filtru adAnc qi lung ce se
continud qi pe buza superioard (fig. l3a). Pielea planului nazal,lipsitd de pdr 9i
pigmentati diferit, prezintd qanluri qi areole caracteristice fiecirui individ, dar este
lipsitd de glande; umectarea regiunii este realizatd de secrefiile glandelor septale,
lacrimale qi nazale laterale.
4...-
B
c
Fig. 135. Cartilajele nazale la cdine

A - Os nasale; B - Os incisivum; C - Maxilla; a - Septum nasi; b-c - Cartilago nasi
lateralis dorsalis; d - Cartilago nasi lateralis ventralis; e - Cartilago accessoria
lateralis
Ndrile, cu mobilitate relativ redusi, au formd de virguli 9i sunt agezate
orizontal. Comisura ventrali, concav6, este plasati medial, iar cea dorsal[, ingusti,
lateral. Aripa mediali a ndrii este suslinutd de porliunea rostrald a cartilajului lateral
dorsal qi de septul nazal. Aripa laterald are ca schelet cartilajul accesoriu lateral, in
forml de ancor6 (fig. 135). Prin intermediul cartilajului lateral ventral, cartilajul
accesoriu lateral este in legdtur[ cu cometul nazal ventral; in acest context, muqchii
care actioneazi asupra aripii laterale a ndrii vor determina gi ventilalia cometului,
producdnd zgomote caracteristice, de "pocnituri" succesive, atunci c6nd ciinele
adulmec[ urma.
La pisici, comparativ cu cdinele regiunile nazale sunt mai scurte, iar linia de
profil este dreapti sau u$or concav6. Planul nazal este ornat cu mici tuberculi rotunzi,
iar aripile laterale ale ndrilor sunt acoperite cu pir pe toati fala extemd (fig. 136).
La iepure nasul extern este foarte htng. Porliunea dorsald, cu profil convex,
se continul firn linie de demarcatie cu regiunea frontald (fig.27). Regiunile laterale
prezintAperetele osos cu numeroase perforalii, reprezentdnd defecte de osificare ale
maxilarelor (v. osteologia).
Vddul nasului prezintd un plan nazal foarte redus, dispus intre comisurile
ventrale ale ndrilor; este stribitut de un filtru foarte addnc ce se continui gi pe buza
superioari, care apare astfel complet incizati (fig- 27).
Fig. 136. VArful nasului Si ndrile la pisicd

a - Planum nasale; b - Philtrum; c - Naris
Ndrile au aspectul a doul fante dirijate oblic ventro-medial, foarte apropiate

intre ele la nivelul comisurilor ventrale; ambele aripi sunt acoperite de piele cu pdr
ce se rdsfrdnge gi la nivelul vestibulului nazal. Scheletul cartilaginos sustine numai
aripa mediali a nirii; cartilajul nazal dorsal se risfrdnge latero-ventral gi formeazi
impreuni cu por,tiunea rostrald a septului nazal un tub cartilaginos despicat lateral.
Lipsa suportului cartilaginos al aripii laterale a ndrii gi lungimea pliului cutanat al
ambelor aripi, conferd acestora o mare mobilitate.
4.1.2. Cavitilile nazale (Cavum nasales)

4.1.2.1. Conformalie gi structuri
(Fis. 137-1441
Cavitdlile nazale sunt reprezentate de doud spalii alungite in sens oral-aboral,
situate intre oasele masiwlui facial, deasupra cavit5lii bucale. Prin conformafia gi
structura lor au un important rol in conducerea, umezirea, incdlzirea qi curdlirea
aerului inspirat; totodatd, in porliunile lor caudale este localizat segmentul periferic
al analizatorului olfactiv.
Fiecare cavitate nazald. este delimitati de cinci pereli ciptugili de mucoas5:
un plafon, un perete lateral, un plangeu, un perete medial gi unul caudal; ele comunicd
cu exteriorul prin narine (Nares), cu nazofaringele prin coane (Choanae) Si cu
sinusurile paranazale prin orificii speciale.
Interiorul fiecdrei caviteli nazale este ocupat in cea mai mare parte de cornelii
nazali (Conchae nasales) Si de labirintul etmoidal (Labyrinthus ethmoidalis) (fig. 138,
140, t42-144).
Fig. 137. Secliune transversald prin capul de cal in planul premolarului 3

a - Os nasale; b - Maxilla; b'- Processus palatinus maxillae; c - Cartilago septi
nasi; d - Vomer;l - Cavum oris proprium; 2 - Recessus sublingualis lateralis;
3 - Vestibulum oris, pars lateralis;3'- Sulcus gingivobucalis inferius; 4 - GlL buccales
dorsales; 4'- Gll. buccales ventrales; 5 - Papilla parotidea; 6 - Plica sublingualis,'
7 - Gl. sublingualis polystomatica; 7' - Ductus mandibularis; B - M. styloglossus;
9 - M. hyoglossus; l0 - M. genioglossus; ll - Cartilago dorsi linguae;
12 - M. geniohyoideus; I2' - Septum linguae; I3 - M. digastricus, venter rostralis;
I4 - M. mylohyoideus; I5 - M. depressor labii inferioris; l5'- Canalis mandibulae,
l6 - M. buccinator; 17 - M. levator nasolabialis; l8 - M. levator labii superioris;
I9 - A., V labialis superior; 20 -A., V palatina major; N. palatinus major; 2l - Meatus
nasi communis; 22 - Meatus nasi dorsalis; 23 - Meatus nasi medius; 24 - Meatus
nasi ventralis; 24'- Sinus maxillaris; 25 - Concha nasalis dorsalis; 26 - Concha
nasalis ventralis; 27 - Organum yomeronasale; 27' - Canalis infraorbitalis
Dispozilia cornefilor, a labirintului etmoidal 9i a orificiilor mari, determind

impdrlirea fiecirei cavitSli nazale in trei po(iuni: orald, mijlocie gi aboral6. Porfiunea
ora15, redusl ca intindere, numiti vestibul (Vestibulum nasi) este plasatd in imediata
apropiere a ndrii; portiunea mijlocie reprezintd cavttatea nazald propriu-zisd (Cavum
nasi proprium) in care proemind cornetii nazali:' por{iunea aborali este imp[rfiti in
doui etaje: unul dorsal, fundul nasului (Fundus nasi), octpat de labirintul etmoidal
gi unul ventral, conductul nazofaringian (Meatus nasopharingeas) care se continul
pdnd la nivelul coanei.
Plafonul fiecdrei cavitdli nazale, format de fala interni a osului nazal gi a
po(iunii rostrale a frontalului este ingust gi concav dintr-o parte in alta.
Peretele lateral, oblic ventro-lateral, neregulat, are ca bazd osoasd procesul
rrazal al incisivului, po(iunea ventralS a nazalului, maxila gi lacrimalul; la nivelul
incizurii nazoincisive este completat de cartilajele nazale laterale. Prezintd doui
creste osoase longitudinale (nazoturbinald qi maxiloturbinald) pentru inse(ia cornelilor
nazali gi este parcurs in sens caudo-cranial de canalul nazolacrimal (Ductus
nasolacrimalrs) a cirui deschidere anterioari este plasatd in apropierea vestibulului
nazal, pe plangeul acestuia, la nivelul liniei de traruilie dintre piele gi mucoasa
(Limen nasi).
Plangeul, mai larg gi mai scurt dec6t plafonul, desparte cavitatea nazald de
cavitatea bucald. Are ca bazd anatomicl osoasd procesul palatin al incisivului, procesul
palatin al maxilarului gi porliunea orizontal5 a palatinului. Pe plangeu se gdsesc doui
canale dispuse in formd de "T": canalul incisiv qi organul vomeronazal (fig. 139).
Canalul incisiv (Ductus incisivus) sart Stenson este ur tub mucomembranos
(la unele specii inconjurat de un strat sublire de cartilaj hialin) scurt, cu traseu oblic
rostro-ventral, care perforeazd plangeul la nivelul fisurii palatine gi face legitura
intre cavitatea nazald gi cavitatea bucal[. Prezintd o deschidere nazald in planul
dinlilor canini gi o deschidere bucali, la nivelul papilei incisive; Ia cal deschiderea
bucald este obliteratd de mucoas6.
Organul vomeronazal (Organum vomeronasale) sau Jacobson este un
diverticul mucos cu aspect tubular, dispus orizontal, lateral fali de vomer; oral se
deschide in canalul incisiv, iar aboral se termini inf.udat in dreptul celui de al treilea
premolar. La animalele mari are o lungime de aproximativ 20 cm qi este acoperit de
un tub cartilaginos sublire sau de o capsuld osoasd dependenti de vomer; la camivore
are 2-3 cm. gi este acoperit parlial de o lami cartilaginoas6. Dependent de nervul
terminal (N. Jacobso,n), organul vomeronazal are rol in olfaclie.
Peretele medial, comun celor doud cavitili este reprezentat de septul nazal
(Septum nasi), format dintr-o porliune osoasd (Pars ossea) la care participi vomerul
gi lama perpendiculard a etmoiduhti, o porliune cartilaginoasd (Cartilago septi nasi)
gi la camasiere o porliune membranoasd (Pars membranacea).Yomentl se sprijinl
pe plangeul cavitelii la nivelul suturii palatine gi formeazd po4iunlea vsntrali a sephrlui
nazal (fig. 137-l4l). Lama perpendiculard a etmoidului are originea pe fa\a nazald
a lamei ciuruite gi se continud in sens oral cu cartilajul septal formdnd impreund un
perete vertical, neted, fixat prin marginea dorsalS in sutura intemazald gi prin cea
ventrale in ganlul vomerian. Rostral, cartilajul septal se continud cu septul nlrilor,

iar in portiunea aborale sufere un proces de osificare lent gi progresiv odati cu
inaintarea animalului in vdrstd.
La speciile la care vomerul nu se sprijini pe toatd lungimea suturii palatine
(rumegdtoare, camivore, iepure) cele doud cavitdli nazale comunicd intre ele prin
spaliul subvomerian (fte. 141 B).
Peretele caudal, convex, desparte cavitilile nazale de cavitatea craniand;
este reprezentat de lama ciuruitd (Lamina cribrosa) a etmoidului, sudatd dorsal cu
lama transversd afrontalului qi ventral cu presfenoidul.
Narile ( Nares), respectiv orificiile de comunicare ale cavitdlilor nazale cu
exteriorul, au fost descrise odati cu nasul extem.
Coana (Choana) reprezintd orificiul de comunicare al cavitdtii nazale cu farin-
gele respirator. Ventral este circumscrisi de marginea caudald a porfiunii orizontale
a palatinului, lateral, de lama perpendiculard a palatinului, iar medial gi dorsal, de
vomer (v. osteologia).
La cal gi la porc cele doui coane sunt complet separate prin vomer; la celelalte
specii cele doui coane se deschid impreuna, fiind separate numai dorsal prin creasta
vomerului.
Cornefii nazali (Conchae nasales) sunt formali din lame osoase papiracee,
fixate printr-o margine de peretele lateral al cavitdtii gi rdsucite in lungul axului
longitudinal. Rostral se continul cu prelungiri fibrocartilaginoase care suferd un
proces lent de osificare.
Portiunea iniliali a cornetului este reprezentatd de o laml osoasi ingustd
inseratd pe perete gi numiti lamela bazald; de pe aceasta se desprind una sau doud
(rareori mai multe) lamele spirale. Cdnd se desprinde o singuri lameld spirald care
se ruleazd de l-2 ori in jurul axei longitudinale se formeaz[ vn cornet simplu; cdnd
se desprind dou[ lamele spirale care se ruleazd in sensuri diferite se formeaz[ un
cornet dublu. Dacd de pe convexitatea lamelei spirale principale se desprind lamele
spirale secundare (eventual cu lamele te(iare) se realizeazd, un cornet ramificat
(frg.137, l4l,143).
Intre porfiunile rulate ale lamelei spirale se formeazd spatii inguste numite
recesuri, care comunici cu cavitatea nazald,. Prin sudarea marginii libere la lama
spirali se inchid in unele locuri spatii largi numite bule/volute, ce pot fi divizate
prin pereli osogi transversali in celule. Marginea liberi a lamei spirale se poate suda
cu lamela bazald sau cu peretele osos, ludnd na$tere sinusurile cornetilor (Sinus
conchae nasales), care comunicd cu cavitatea nazald, sau cu alte sinusuri.
in fiecare cavitate nazald se grsesc trei comeli: dorsal, ventral gi mijlociu.
Cornetul nazal dorsal (Concha nasalis dorsalis), fixat la creasta etmoidali
(nazoturbinali) a osului nazal este simplu, rulat ventral gi se intinde pe toatd
lungimea cavitilii. ln portiunea lui caudald, la cal inchide un sinus (Sinus conchae
dorsalis) care comunicd larg cu sinusul frontal; la rumegdtoare gi Ia porc inchide un
sinus in porliunea mijlocie.
Cornetul nazal ventral (Concha nasalts ventralis), fixat la creasta maxilohrbinald

a maxilei, este in general mai scurt dar mai voluminos decdt cel dorsal. La cal este
simplu, rulat dorsal, lung gi delimiteazi in porliunea caudal[ un sinus (Sinus conchae
ventralis) ce comunic[ cu sinusul maxilar. La rumegdtoare gi porc este dublu: de pe
lamela bazald se desprinde o lameld spirali ce se ruleazd dorsal qi alta, rulatd ventral;
Iamela ventrali inchide in porliunea caudald sinusul concal ventral (Sinus conchae
ventralis). La camivore qi la iepure acest cornet este scurt, de tip ramificat, plasat in
jumltatea rostral5 a cavitdlii nazale.
Cornetul nazal mijlociu (Concha nasalis media) este plasat in fundul cavitalii
nazale, intre cometul dorsal, cometul ventral si volutele etmoidale. El reprezintd
cea mai mare voluta etmoidald gi contureazd sinusul concal mijlociu (Sinus conchae
mediae). Celelalte volute etmoidale, mult mai reduse dec6t cometul nazal mijlociu
se numesc Conchae ethmoidales gi formeazi labirintul etmoidal. Aceste mici volute
etmoidale sunt separate prin ganluri inguste, meaturile etmoidale.
Prezenla comelilor restr0nge spaliul cavit5lii nazale propriu-zise, pe care il
imparte in patru meaturi: dorsal, mijlociu, ventral gi comun (frg. 137, l4l,l43).
Meatul nazal dorsal (Meatus nasi dorsalis), lung gi ingust, este cuprins intre
plafonul cavitdlii gi cornetul dorsal.
Meatul nazal mijlociu (Meatus nasi medius), plasat intre cornetul dorsal gi
tr care se deschid majoritatea sinusurilor paranaz-ale. La rumegdtoare,
ventral, este locul
carnivore iepure este divizat in po(iunea aborali de cometul nazal mijlociu in doud
qi
canale care se infundi in etmoid.
Meatul nazal ventral (Meatus nasi ventralis), numit gi meat respirator, este
cuprins intre cometulnazalventral gi podeaua cavitilii; aboral se continui cu conductul
nazofaringian si este singurul care comunici cu nazofaringele.
Meatul nazal comun (Meatus nasi commurzis) reprezinti spaliul ingust dintre
septul nazal qi cornefi; comunici cu meaturile nazale: dorsal, mijlociu 9i ventral,
precum Si ct Meaturile etmoidale (Meatus ethmoidales).
Labirintul etmoidal (Labyrinthus ethmoidalis), termen colectiv pentru
etmoturbinale, alcituit din lama orbitall gi volutele etmoidale, ocupd por]iunea
dorso-aborald a cavitilii tazale (fig. i38, 140,142,143,144).
Lama orbitald (Lamina orbitalis) este o lamd osoasd papiracee care acoperd
volutele etmoidale. Ea prezintd o largd po(iune laterali convexi ce se continul cu o
porliune dorsalS (Lamina tectoria) gi o porfiune ventrald (Lamina basalis), ultimele
fiind sudate la lama perpendiculard a etmoidului. lntre lamele ciuruite, orbitald gi
perpendiculari ale etmoidului se formeazd un tunel in care se gisesc numeroase
volute etmoidale.
Volutele etmoidale (Ethmoturbinalia) sunt lame osoase papiracee rdsucite de-
a lungul axului longitudinal, sub formi de come{i. Ele se prind cu extremitatea aboral6
pe lama ciuruitd a etmoidului gi cu marginea lateral[ pe fafa intemd a lamei orbitale;
marginea mediald gi extremitatea rostrali sunt libere. Ca gi in cazul cornelilor nazali,
de pe lama spirald principalE se pot desprinde lamele secundare gi chiar terliare care
se rdsucesc in diverse direclii. lntre volutele etmoidale se delimiteazi spalii inguste,
numite meaturi etmoidale (Meatus ethmoidales) care comunicd cu cavitatea nazald.

Prima volutd etmoidali, cea situatd dorsal, este mai dezvoltatd; la toate speciile se
insinueazd intre cometul nazal dorsal gi cel ventral, formand cornetul nazal mijlociu
(Concha nasalis media) (fig. 140, 143,144). Ca 9i ceilalli come{i, 9i cornetul nazal
mijlociu poate inchide un sinus (Sinus conchae mediae).
Conductul nazofaringitn (Meatus nasopharingeus) este situat in por(iunea
ventroaborald a cavitSlii nazale, sub labirintul etmoidal, in continuarea meatului
nazal ventral. Limita lui dorsald este dati de o lami osoasi orizontalS rezultatd din
sudarea lamei bazale a etmoidului cu aripa vomerului gi creasta sfenoetmoidald a
palatinului. Aboral se intinde pdnl la orif,rciul nazofaringian.
Mucoasa nazali (Tunica mucosa nasi) cdpt:ogegte pere{ii cavitdlii qi se
rdsfrdnge pe toate lamelele osoase ce formeazd corne{ii nazali gi volutele etmoidale,
acoperindu-le pe ambele fe!e; se continui oral cu pielea nlrii, aboral cu mucoasa
faringelui iar lateral qi dorsal cu mucoasa sinusurilor paranazale.
in partea rostrali, mucoasa care acoperi comelii nazali se continud pe peretele
lateral al cavit5lii nazale cu trei pliuri groase: drept, alar gi bazal (fig. 138, 140).
Pliul drept (Plica recta) preb,tngegte in sens oral mucoasa cornetului dorsal. Pliul
alar (Plica alaris) se desprinde de la nivelul cornetului nazal ventral, include cartilajul
nazal accesoriu medial gi tinde si ajungl la comisura dorsalS a ndrii; la cal pliul alar
desparte nara falsd de cea adevdratd. Pliul bazal (Plica basalis) la cal este in con-
tinuarea cornetului nazal ventral gi se intinde pdni la plangeul vestibulului nazal;la
restul speciilor este situat pe peretele lateral al meatului nazal ventral gi fuzioneazd
la extremitatea orali cu pliul alar.
Pe planqeul cavitdlii mucoasa nazald. se infundd, cdptugind canalul incisiv qi
organul vomeronazal.
Structural qi funclional, in cavitatea nazald se deosebesc trei tipwi de mucoasd:
vestibulard, respiratorie gi olfactivd.
Mucoasa vestibulard ocupd o zond redusl la intrarea in cavitate. Prezintd un
epiteliu stratificat pavimentos, un corion bogat in glande seroase qi este ancoratd de
lesuturile subiacente printr-o submucoasd bogat vascularizatd gi inervati. La cal
vestibulul nazal este ciptugit de o piele fini previzutd cu peri rari gi moi. Exceptdnd
calul, trecerea de la mucoasa vestibulari la cea respiratorie se face gradat, fEri o
linie clari de demarcatie (Limen nasi).
Mucoasa respiratorie corespunde cavitdlii nazale propriu-zise gi conductului
nazofaringian. Este groas5, bogat vascularizatd gi inervati, deosebindu-se macroscopic
de cea olfactivl prin culoarea sa rogiaticl. Prezinti un epiteliu columnar pseudostratificat
ciliat (caracteristic ciilor aeriene) gi un corion bogat in glande seroase, mucoase gi
mixte. in submucoasi se gisesc numeroase vase, iar in unele zone (porliunea ventrald
a septului nazal, extremitatea rostrald a cornetului nazal ventral, pliul alar gi pliul
bazal) venele realizeazd plexuri considerabile care formeazd un lesut de tip cavemos,
erectil (P lexus caverno si nasales).
Exceptdnd taurinele, la toate speciile de mamifere domestice mucoasa
respiratorie gdzduiegte o glandi seroasd numitd glanda nazald laterald (Glandula
nasalis lateralis). Corpul ei, de dimensiuni microscopice, se glsegte in sinusul maxilar

la carnivore gi la porc, iar la cal qi rumegdtoarele mici la intrarea in sinusul maxilar.
Canalul glandei se deschide la extremitatea rostrald a pliului drept, aproape de nar6;
la cal deschiderea este plasatd mai caudal, in dreptul primului sau celui de al doilea
premolar. Secretia glandei umezegte aerul inspirat gi pdtrunde prin canalul incisiv gi
in organul vomeronazal; la c6ine suplinegte in mare mdsurd lipsa glandelor de la
nivelul planului nazal, umezind vdrful nasului.
Prezenta cornetilor, rdsucirea de-a lungul axului longitudinal qi complicarea
structurii lor prin ramificarea lamelei osoase la carnivore gi rozdtoare, mdresc aria
de inse4ie a mucoasei respiratorii favoriz0nd incilzirea, umectarea gi curtlirea aerului
inspirat.
Mucoasa ofactivd se gdsegte in fundul cavitdfii nazale, unde acoperd volutele
etmoidale, portiunea caudald a cornetului nazal dorsal gi aria adiacentd a septului
nazal. Este mai slab vascularizatd decAt mucoasa respiratorie gi are culoare gdlbuie
Ia cal gi rumegdtoare, gri-cenugie la camivore gi brunr la porc. Structural prezintd
un epiteliu olfactiv (cu celule bipolare-receptoare, celule bazale gi celule de suslinere)
gi un corion bogat in glande tubuloacinoase. intinderea mucoasei olfactive este strdns
corelatd cu dezvoltarea simfului mirosului la diferite specii de animale; la cele
macrosmatice suprafala mucoasei olfactive se extinde mai ales pe seama dezvoltirii
qi complicdrii structurii volutelor etmoidale.
La nivelul celor doud canale plasate pe plangeul cavitdtii nazal.e, mucoasa ia
aspecte particulare. Canalul incisiv este clptugit de o mucoasd cu epiteliu stratificat
neciliat. Organul vomeronazal, considerat organ olfactiv accesoriu, prezintdpe peretele
lateral mucoas[ respiratorie, iar pe cel medial mucoasd olfactivi.
Vasculariza{ia gi inervafia cavitifii nazale
Irigalia arteriald este asigurat[ in principal de arterele sfeiropalatini gi etmoidali
extemd; o contributie mai mic[ o au artera palatind mare qi arterele de la nivelul nlrilor.
Drenajul venos se realizeazd prin venele sfenopalatin5, etmoidald extemd gi palatin5.
Vasele limfatice din jumdtatea rostrald a cavitdtii dreneazd limfa in limfonodurile
mandibulare, iar cele din jumitatea aborald, in limfonodurile retrofaringiene.
Nervii sensibilitdtii comune sunt reprezentali de nervii etmoidal gi nazal caudal.
Nenrrl etmoidal inerveazd. plafonul gi portiunea caudal[ a cavititii, cometul nazal
dorsal qi porliunea adiacenti a septului nazal; nervulnazal caudal inerveazdplangeul
qi peretele lateral al cavitdtii, cornetul nazal ventral gi portiunea adiacenti a septului
nazal.
Inerttatia parasimpaticd este asigurati de fibre postsinaptice din ganglionul
sfenopalatin, iar cea simpaticd, de fibre postsinaptice din ganglionul cervical cranial
care sunt transmise ganglionului sfenopalatin prin nervul pietros profund.
Nerttii olfactivi, senzoriali, sunt alcdtuili din prelungirile axonice ale celulelor
bipolare din structura epiteliului mucoasei olfactive. Ei stribat lama ciuruiti a
etmoidului, ajungdnd in lobii olfactivi ai encefalului. Din prelungirile axonice ale
celulelor olfactive din mucoasa organului vomeronazal se nagte nervul terminal.
4.1.2.2. Cavitilile nazale la mamiferele domestice -

caractere diferenfiale
La cal cavit5lile nazale sunt lungi, largi gi total despi4ite intre ele prin septul
nazal, in cea mai mare parte cartila gSnos. Vestibulul nazal este larg, ciptuqit de piele
cu peri fini; la limita dintre piele qi mucoasi se observd cu uqurin!6 deschiderea
canalului nazolacrimal (fig. 128). Coanele sunt largi, eliptice gi despS(ite intre ele
prin vomer.
B I 10
4t
t1.
/
4 ,,{ a\
5
Fig. 138. Secliune sagitald prin cavitdyile nazale la cal

I - Concha nasalis dorsalis; 2 - Concha nasalis ventralis; 3 - Ethmoturbinalia;
4 - Sinus conchofrontalis; 5 - Vomer; 6 - Choana; 7 - Sinus sphenopalatinus;
8 - Meatus nasi dorsalis; 9 - Meatus nasi medius; l0 - Meatus nasi ventralis,'
1l - Plica recta; l2 - Plica alaris; l3 - Plica basalis; l4 - Cavum cranii
Cornetii nazali (frg.l37,l38) sunt voluminoqi 9i impd(ili de cdte un sept
osos intr-o po(iune rostrald gi una ventralS; cel ventral este ceva mai scurt decAt cel
dorsal, dar mai lung decdt la celelalte specii, ajungAnd aboral pdni aproape de
coand. in po4iunea rostrall lama cometului dorsal se rdsucegte o datd gi jumitate
int6i dorsal gi medial, apoi ventral gi lateral qi din nou dorsal; in porliunea aborald
delimiteazi un sinus care comunicd larg cu sinusul frontal, formdnd impreund
sinusul conco-frontal. Lama cometului nazal ventral se risucegte invers mai intAi
ventral gi medial, apoi dorsal gi lateral gi din nou ventral; in po(iunea aboralI devine
perete medial al sinusului maxilar rostral. Extremitatea rostrald a cornetului ventral
se termini bifid, continudndu-se cu pliul alar gi pliul bazal.
Meatul nazal ventral, mai larg dec6t cel dorsal qi mijlociu se continui cu un
canal nazofaringian foarte scurt dar larg.
Labirintul etmoidal ocupd un spaliu relativ redus in fundul cavitelii nazale;
marea volutd etmoidald inchide un sinus concal redus, dar nu inainteazi in cavitatea
nazaldpropriu-zis[ ca sd formeze un cornet nazal mijlociu (fig. 138).
Canalul incisiv,lung de 2-3 cm., traverseazi oblic fisura palatin5; extremitatea

sa dorsald este deschisd in cavitateanazald, printr-un orificiu in formd de fant5, iar
cea ventral5 se termind infundat in submucoasa palatului dw. Organul vomeronazal
este lung de 15-20 cm. qi inconjurat de o lamd cartilaginoas[ sublire; rostral se deschide
h canalul incisiv, iar aboral se termind ln fund de sac in dreptul premolarului 3 (fig. 139).
Fig. 139. Canalul incisiv qi organul vomero-nazal la cal

A - os incisivum; B - Palatum osseum; c - Labium superius; D - Dens incisivus
l; E - Septum nasi; F - Cartilago alaris,. I - Tunica mucosa oris, rugae palatinae;
2 - Ductus incisivus; 3 - Organum vomeronasale
M-ucoasa respiratorie, de culoare roqiatici, se intinde pe 213 din cavitatea
nazald. in portiunea ventral5 a cornetului nazal ventral gi a septulu i nazal,precum gi
in pliurile: drept, alar gi bazal, submucoasa este prevdzuti cu numeroase plexuri
venoase, conferind regiunii un caracter erectil. Mucoasa olfactivd, de culoare gilbuie
sau brun-gllbuie cdptugegte treimea aborald a cavit6tii.
La vaci cavitSlile nazale sunt mai scurte gi mai inguste inportiunea orall decdt
la cal. Septul nazal prezinti porliunea osoas6 intinse, lama perpendiculard a etmoidului
ajungdnd pAnd in dreptul primului molar. Vomerul se sprijind pe sutura dintre procesele
palatine ale maxilarelor pdnd la nivelul premolarului 3, apoi se arcuiegte dorso-caudal
spre corpul bazisfenoidului. Astfel, porliunile aborale ale cavit[tilor nazale, canalele
nazofaringiene gi coanele comunicd intre ele prin spatiul subvomerian (fig. l4l);
dorsal, acest spatiu este divizat printr-un pliu format de prelungirea mucoasei care
acoperd creasta vomerului.
Vestibulul nazal este ingust gi ciptugit de mucoas[ prevdzutd cu un epiteliu

stratificat scvamos qi un corion bogat in glande seroase; trecerea la mucoasa respi-
ratorie se face fErd o linie net[ de demarcatie. Orifrciul canalului nazolacrimal este
situat pe fala ventrald a pliului alar la distanli de aproximativ 2,5 cm. fafi de nar6.
1.
tt
Fig. 140. Secliune sagitald prin cavitdlile nuzale lu vacd

I - Concha nasalis dorsalis; 2 - Concha nasalis ventralis; 3 - Concha nasalis
media; 4 - Sinus frontalis; 5 - Vomer; 6 - Choana; 7 - Sinus palatinus; 7' - Sinus
sphenoidalis; 8 - Plica recta; 9 - Plica alaris
Cornetul nazal dorsal, simplu, extins intre lama ciuruitd a etmoidului gi planul
transversal ce trece prin primul molar prezintl o po(iune mijlocie mai voluminoasd
9i dou[ extremiteli inguste (fig. laO); sinusul concal, delimitat de lama spiral5 gi
osul nazal in jumdtatea aborald a cornetului comunicd direct cu meatul nazal mijlociu.
Cornetul nazal ventral, dedublat , mai scurt dar mai voluminos decdt cel
dorsal, se intinde de la nivelul ultimului molar pdni la incizura nazoincisive (fig.
140). De pe lamela sabazald, se desprind doui lamele spirale: una care se ruleazi
dorsal gi una ventral, descriind 2,5 fttre (fig. 1a1). Abora cornetul inchide un sinus
concal format din doud compartimente: unul superior ce comunici cu meatul nazal
mijlociu, gi unul inferior deschis in meatul nazal ventral.
Cornetul nazal mijlociu , foarte dezvoltat, inainteazd, mult intre cornelii nazali
dorsal gi ventral (fig. 1a0); el imparte meatul mijlociu intr-o porliune dorsal5 qi una
ventrali. In interiorul cornetului mijlociu se gdsegte un sinus spalios (Sinus conchae
medi ae), care comunicd cu cavitat ea nazald printr-un orificiu ingust.
Canalul incisiv,lung de circa 6 cm. prezintd orificiul nazalin apropierea
septului nazal, caudal gi medial fa![ de orificiul lacrimonazal, iar orificiul bucal in
unghiul lateral al papilei incisive. Organul vomeroncual, lung de 10-15 cm. gi larg
de I cm. se termind in dreptul celui de al doilea premolar.
a__
c___
-n
I--
Fig. 141. Secliune transversald prin cavitdlile nazale la vacd tn planul

premolarului 2 (A) Si tn treimea aborald (B)
a - Concha nasalis dorsalis; b-c - Concha nasalis ventralis (b - Pars dorsalis;
c - Pars ventralis); d - Meatus nasi ventralis; e - Canalis infraorbitalis,'
f - Palatum durum, plexus cavernosus; g - Meatus nasi dorsalis; h - Meatus nasi
medius; i - Meatus nasi communis;j, I - Plexus cavernosi nasales; m - Dens
premolaris 2; m'- Dens molaris 2; n - Sinus palatinus; o - Septum nasi; p - Vomer
Mucoasa nazald este de culoare ro$ie in po4iunea respiratorie gi galben[ in cea

olfactivd. in unele locuri mucoasa respiratorie se ingroagi mult, formAnd proeminenfe
in structura cdrora intri plexuri venoase dezvoltate, cunoscute ca pliul vomerului,
plica vasculard, pliul drept, pliul alar gi pliul bazal. Glanda nazald lateralS lipsegte.
La oaie, comparativ cu vaca, cavitdlile nazale sunt mai inguste in porliunea
rostrald, iar sinusurile concale mai reduse.
La porc cavitSlile nazale diferd ca lungime in funclie de rasd, fiind in general
inguste gi joase. Vomerul, lung, se sprijini prin marginea ventrald pe aproape toatl
lungimea suturii palatine, astfel cE cele doud cavitdli comunicd intre ele numai pe o
mici distan!6 in po(iunea aborali a canalului nazofaringian.
I
1
I
Pml
ti2a M.{
A
Pm.1
Fig. 142. Schema secliunilor sagitald Si transversale prin cavitdyile nazale la porc
I - Os rostri; 2 - Os nasale; 3 - Concha nasalis dorsalis; 4 - Concha nasalis
ventralis; 5 - Ethmoturbinalia; 6 - Sinus frontalis; 7 - Sinus sphenoidalis;
8 - Cavum cranii; A - Secliune transversald fn planul premolarului I; b - Secliune
transversald fn planul incisiviului 3; c - Secliune transversald in planul procesului
nazal; I j - Dens incisivus 3; C - Dens caninus; Pm1 - Dens premolaris 1;
M1- Dens molaris l
Cornetul nazal dorsal este asculit la extremitili, unde este reprezentat numai
de lamela bazald1' in po(iunea mijlocie este voluminos gi adiposte$te un sinus ce se
deschide in meatul mijlociu (frg. 142).
Cornetul nazal ventral este dublu; lama spirald dorsald circumscrie un reces,
iar spira ventrali formeazd, in po(iunea rostrald un reces, iar in porliunea aboralE
delimiteazi un sinus concal ventral.
Labirintul etmoidal se limiteazd la fundul cavitdtii nazale; marea volutl

etmoidalS nu contine un sinus concal, dar formeazd al treilea comet nazal cu toate
cd este comparativ mult mai micd dec6t la alte specii (fig. 142).
Din sudarea lamelei bazale a etmoidului cu vomerul gi palatinul ia naqtere o
lami osoasd orizontald care formeazi tavanul :ur:,l.ti canal nazofaringiare lung gi ingust.
Coanele, trguste, sunt separate prin pliul vomerului, prelungit gi in nazofaringe.
Canalul nazolacrimal se deschide prin doud orificii: unul plasat pe plangeul
vestibulului nazal gi cel5lalt, care se formeaz[ mai tdrziu, la extremitatea caudalS a
cornetului nazal ventral. Canalul incisiv qi organul vomeronazal au dispozitie
asemdnitoare ca la rumegdtoare.
Glanda nazald laterald este localizatd in sinusul maxilar, iar canalul ei se
deschide aproape de narind, in meatul mijlociu.
La ciine dimensiunile cavitdlilor nazale vanazd in funclie de rasd. Vomerul
se sprijind pe sutura palatini numai in jumitatea orali, cele doud cavitdti comunicAnd
intre ele pe toatl lungimea canalului nazofaringian.
Fig. 143. Secfiune sagitald (A) Si transversald (B) prin cavitdyile nazale h ciline
(V Coyofun, original)
1 - Os nasale; 2 - Meatus nasi dorsalis; 3 - Concha nasalis dorsalis; 4 - Meatus
nasi medius; 5 - Concha nasalis ventralis; 6 - Meatus nasi ventralis; 7 - Concha
nasalis media; 8 - Conchae ethmoidales; 9 - Vomer; 9'- Pars nasalis pharyngis;
l0 - Os incisivum; ll - Palatum durum, rugae palatinae
Cornelii nazali nu prezinte sinusuri. Cornetul nazal dorsal este reprezentat in

portiunea rostrald numai de lamela fiazal5'; aboral lamela spirali delimiteazi un jgheab
deschis in meatul mijlociu. Cornetul nazal ventral, ramificat gi foarte dezvoltat,
ocupd cea mai mare parte a jumltdtii rostrale a cavitelii nazale; la exterior prezintd
pliuri puternice dispuse oblic, convergente in sens apical (fig. 1a3).
Volutele etmoidale sunt foarte lungi, cutate, ajungdnd pdnd la mijlocul
cavitSlii nazale; aboral proemind gi in sinusul frontal.
Canalul incisiv face legdtura dintre cavitatea nazald gi cea bucali. Organul
vomeronazal, lung de 2-3 cm. este acoperit de o lami cartilaginoasd numai pe fala
mediald gi ventrald.
Fig. 144. Secliune sagitald prin capul de iepure

I - Apex nasi; 2 - Labium superius; 2'- Rima oris; 3 - Dentes incisivi superiores;
4 - Labium inferius; 5 - Os incisivum; 6 - Processus palatinus maxillae; 7 - Pars
incisiva mandibulae; 8 - Basihyoideum; 9 - Epiglottis; I0 - Apex linguae;
10'- Recessus sublingualis rostralis; 1l - Corpus linguae; l2 - Radix linguae,'
l3 - Cavum laryngis; 14 - Arcus glossopalatinus; l4'- Pars oralis pharyngis;
I5 - Velum palatinum; l6 - Arcus palatopharyngeus; l6'- Vestibulum esophagt;
I7 - Pars nasalis pharyngis; 18 - Palatum durum; l9 - Concha nasalis dorsalis;
20 - Concha nasalis ventralis; 2l - Concha nasalis media; 22 - Vomer;
23 - Canalis opticus; 24 - Cavum cranii
Mucoasa respiratorie este net delimitatd de cea olfactivd. Pliurile mucoase de

la extremitatea orali sunt foarte dezvoltate; pliul alar proemini sub forma unui bulb
in vestibulul rrazal, pe care il ingusteazd. Glanda nazald laterald se gdseqte tr sinusul
maxilar qi canalul siu se deschide pe pliul alar, secretia ei contribuind la umezirea
planului nazal. Mucoasa olfactivS, mai groasd decAt la celelalte specii, are o culoare
cenuqie 9i ocupd jumitatea aborald a cavitdtii nazale. Suprafala ei se mdregte pe seama
dezvoltirii volutelor etmoidale care inainteazd in cavitatea nazald qi in sinusul frontal,
precum gi pe seama numeroaselor lamele secundare qi te(iare din structura acestora.
La pisici, comparativ cu cdinele, cavitSlile razale sunt mai scurte. Cornetul
nazal ventral este mai redus, iar organul vomeronazal este inchis de o lami
cartilaginoasd pdnd aproape de extremitatea aboralS.
La iepure cavitilile nazale sunt lungi gi comunici intre ele pe aproape - toatd
lungimea datoritd faptului c[ vomerul se sprijini pe sutura palatind numai prin
extremitatea rostrald.
Cornetul nazal dorsal este lung gi lngust, subliat la extremitdti, iar cel ventral,
de tip ramificat qi cu aspect foliat ocupd jumitatea orali a cavitdlii nazale (fig. 144).
Marea volutd etmoidald formeazd al treilea cornet nazal care proemind mult
intre cel dorsal gi ventral.
Meaturile nazale ventrale comunicS aboral intre ele gi se continui cu un canal
nazofaringian impar foarte lung. Coanele, despd4ite numai dorsal prin creasta
vomerului gi mucoasa care il acoperS, sunt inguste.
Organul vomeronazal, spre deosebire de restul speciilor, nu se deschide in
canalul incisiv ci printr-un orificiu propriu situat pe plangeul cavitdlii nazale.
4.2. S in us u ri le paranaza le (Srnu s paran asa/es)

(Fig. 138, 1 40-142, 145-1491
4.2.1. Generalititi
Sinusurile sunt cavitdli anfractuoase simetrice situate intre compactele intemd
gi externd a unor oase ale capului cirora le conferd rezistenli sporitd; totodatl
micgoreazl greutatea capului gi au un important rol termoizolator. Ele comunicd
direct sau indirect cu cavitdlile nazale. Prin orificiile de comunicare mucoasa nazald,
se continui in interiorul sinusurilor, cdptugind perelii acestora. Mucoasa sinusurilor
se deosebegte de cea a cavititilor nazale prin faptul ci este subtire, sdracd in glande,
slab vascularizatd gi se sprijind pe o submucoasi densi, ce se confundi cu endostul.
Sinusurile incep sd se formeze chiar la fbt qi se amplifrci pe misurd ce animalul
inainteazd in vdrsti, prin resorblia treptatd a diploei dintre compactele osoase sau
prin locul lSsat liber de eruplia molarilor superiori.
Principalele sinusuri ale oaselor capului la mamiferele domestice sunt: frontal
(Sinus frontalrs), maxilar (Sinus maxillaris), palatin (Sinus palatinus),lacimal (Sinus
lacrimalis) gi sfenoidal (Sinus sphenoidalis). La acestea se adaugi sinusurile
comelilor nazali (Sinus conchales).
Unele sinusuri se pot extinde in afara osului ce-i poarte numele sub forma
unor diverticule in oasele vecine. Pe de altd parte, un sinus poate fi divizat prin lame
osoase complete in compartimente ce se deschid prin orificii proprii in cavitatea
nazald, devenind sinusuri separate. Nu existi diverticul sinusal care sd nu comunice
in ultim5 instan!6 qi cu cavitatea nazald,.
Dezvoltarea, compartimentarea gi modul de comunicare al sinusurilor cu
cavitatea nazaldvaiazd foarte mult, in funclie de specie.
4.2.2.Sinusurile paranazate la mamiferele domestice -

caractere d iferenf iale
Av6nd in vedere faptul cd dimensiunea sinusurilor diferd foarte mult in funclie
de vArsti, in cele ce urmeazd acestea se vor descrie la animalul adult.
La cal sunt prezente sinusurile: frontal, maxilar caudal, maxilar rostral gi
sfenopalatin.
,|
1',
., /1'/ \\
OZ
Fig. 145. Sinusurile paranazale la cal - vedere laterald

(V! Colofon, original)
I - Septum sinuum maxillarium; 2 - Sinus maxillaris caudalis, pars lateralis;
2' - Locul de eleclie pentru trepanalia sinusului maxilar caudal; 3 - Sinus
maxillaris rostralis, pars lateralis; 3'- Locul de eleclie pentru trepandlia sinusului
maxilar rostral; 4 - Canalis infraorbitalis; 4'- Foramen infraorbitale; 5 - Sinus
maxillaris, pars medialis; 6 - Canalis lacrimalis; 7 - Tuberfaciale; 8-9 - Sinus
conchofrontalis (8 - Pars conchalis; 9 - Parsfrontalis)
Sinusulfrontal (Sinusfrontalis), spre deosebire de alte specii se une$te rostral cu

sinusul cometului nazal dorsal qi formeazd sinusul concofrontal (Sirus conchofrontalis)
care comunicd cu sinusul maxilar caudal (fig. la5). Sinusul frontal propriu-zis, situat
intre compactele osului frontal, este despdr{it complet de simetricul sdu printr-o lami
osoasd (Septum sinuum frontalium) dispusd in plan median; aboral se intinde pini
in apropierea suturii frontoparietale, lateral formeazd un diverticulinbaza procesului
zigomatic, iar rostral comunicd larg cu sinusul concal dorsal. Interiorul lui este diizat
prin lamele osoase incomplete in numeroase compartimente ce comunicd intre
ele. Comunicarea sinusului concofrontal cu sinusul maxilar caudal (Apertura
frontomaxillaris), situati rostro-lateral de labirintul etmoidal, este largi gi cu contur
oval.
't,,
,4
-:,/.
q-
t
N
-d ,l
F
b-- 'e
f
\
I
\ i
Fig. 146. Sinusurile paranazale la cal - vedere dorsald

a- Sinus conchofrontalis, pars frontalis; b - Sinus conchofrontalis, pars conchalis ;
c - Os planum; d - Aperturafrontomaxillaris; e - Sinus maxillaris caudalis;
f - Sinus maxillaris rostralis; G - Locul de eleclie pentru
trep anali a s inusului fro ntal
Sinusul maxilar la cal se deosebegte de rumegdtoare gi porc prin faptul cd este

impdrfit de un sept osos (Septum sinuum maxillarium) in dou[ cavitdli care nu
comunice intre ele: sinusul maxilar caudal qi sinusul maxilar rostral (frg. 145,146),
ambele comunicdnd cu cavitatea nazald prin apertura nazomaxllard (Apertura
nasomaxillaris). Sinusul maxilar caudal (Sinus maxillaris caudalis) este situat
inaintea orbitei gi este inclus in, gi delimitat de oasele maxilar, lacrimal gi zigomatic.
Canalul infraorbital, susfinut de o lamd osoasd traverseazd longitudinal sinusul gi il
imparte in doud compartimente: unul lateral gi altul medial, care comunici intre ele
in partea dorsald a canalului. Compartimentul lateral, mai larg, formeazd un diverticul
in tuberculul maxilar gi altul in osul zigomatic, extinzdndu-se ventral de creasta
facial6; pe plangeul lui proemind alveolele ultimilor doi molari. Compartimentul
medial, neregulat, este limitat lateral de canalul infraorbital gi medial de labirintul
etmoidal. in el se deschid: sinusul frontal (dorsal), sinusul cornetului mijlociu
(medial) gi sinusul sfenopalatin (caudal). La rdndul sdu, comunicd cu meatul nazal
mij lociu prin apertura nazomaxilard.
Sinusul maxilar rostral (Sinus maxillaris rostralis) sau inferior, mai redus decdt
cel caudal, este qi el impdrlit de canalul infraorbital trtr-un compartiment lateral qi
unul medial. Compartimentul lateral, situat intre lama externi a maxilarului, septul
intersinusal gi canalul infraorbital addpostegte pe plangeu ultimul premolar gi primul
molar; comunicd cu compartimentul medial pe deasupra canalului infraorbital.
Compartimentul medial este delimitat lateral de canalul infraorbital, gi medial de
lama cornetului nazal ventral; comunicd cu meatul nazal mijlociu prin po4iunea
rostrald a aperturii nazomaxilare.
Sinusul sfenoidal, situat in corpul presfenoidului se unegte cu sinusul palatin,
situat in lama perpendiculard a osului palatin form6nd impreund sinusul sfenopalatin
(Sinus sphenopalatinus) (frg. 138). Cele dou[ sinusuri sfenoidale sunt despi(ite
intre ele printr-un sept osos qi fiecare comunicd rostral cu sinusul palatin, care la
rdndul lui se deschide in sinusul maxilar caudal.
La migar gi la catflr cele doud sinusuri maxilare comunici intre ele pentru
cd septul intersinusal este abia schilat sau lipsegte.
La vaci sinusurile au o dezvoltare ampl6; ele inconjoari aproape complet
craniul, fiind bine reprezentate qi in interiorul oaselor masivului facial. Sunt prezente
sinusurile: frontal (cu patru compartimente), maxilar, palatin, lacrimal gi sfenoidal.
Sinusul fronlal, deosebit de intins, pluricompartimentat, ocupi in intregime
spaliul dintre compactele osului frontal gi o parte din parietal, temporal gi occipital.
Este despi(it de simetricul sdu prin septul interfrontal median, care in regiunea
nucald poate sd lipseascd (fig. 147 A).
Un sept osos complet, dispus transversal inapoia orbitei imparte sinusul frontal
intr-o portiune caudald gi una rostrali.
Porfiunea caudald formeazd sinusul frontal caudal (Sinus frontalis caudalis),
a c6rui cavitate anfractuoasd este despSrtite prin septe incomplete in numeroase
compartimente care comunicl intre ele; trimite diverticule in procesul zigomatic qi
procesul cornual al frontalului, precum gi in po(iunea solzoas[ a occipitalului pAnd
aproape de gaura occipitalului. Comunici cu cavitatea nazald printr-un canal deschis
intr-un meat etmoidal. Portiunea craniald este despd(iti prin septe verticale
longitudinale in trei compartimente care individualizeaz[ sinusuri separate: medial

(Sinus frontalis rostralis medialis), intermediar (Sinus frontalis rostralis intermedius)
gi lateral (Sinus frontalis rostralis lateralis); fiecare compartiment se deschide prin
cAte un orificiu in fundul cavitdtii nazale.
tB
Fig. 147. Sinusurile paranazale la vacd; A- Vedere dorsald; B - Vedere laterald

1 - Os frontale, compacta interna; 2 - Os frontale, compacta externa; 3 - Sinus
cornualis; 3'- Comunicareafrontocornuald; 4 - Sinus maxillaris; 4'- Pars lateralis
sinus maxillaris; 4" - Pars medialis sinus maxillaris; 5 - Septum medianum sinuum
frontalium; 6 - Os nasale; 7 - Os incisivum; 8 - Maxilla
Sinusul maxilar (Sinus maxillaris), mare gi unic, este cuprins in cea mai mare
parte in maxi16, dar trimite diverticule atAt in osul zigomatic, cdt qi in bula lacrimall
(frg.l47 B). Dorso-aboral se continui cu sinusul lacrimal, iar medial cu cel palatin;
comunicarea maxilo-palatind, (Apertura maxillopalatina) este plasatd dorsal fa15 de
canalul infraorbital gi are aspectul unui orificiu oval lung de 5-7 cm. Comunicarea
cu cavitatea nazald (Apertura nasomaxillarls), scurti qi ingust6, este plasatd in meatul
mijlociu, dorsal fa15 de apertura maxilopalatind.
Sinusul palatin (Sinus palatinus) este inclus in portirnea orizontalS a osului
palatin gi in procesul palatin al maxilarului (fig. 141); este separat de simetricul siu
printr-un sept median. Tavanul sdu prezinti un imens orificiu prin care comunicd cu
meatul nazal ventral; la animalul viu acest orificiu este acoperit de mucoasa nazald
suprapusd peste cea sinusall. Sinusul palatin poate fi considerat parte integranti a
sinusului maxilar, datd fiind larga comunicare intre cele doud cavitifi peste canalul
infraorbital, precum gi deschiderea comund in cavitatea nazald.
Sinusul lacrimal (Sinus lacrimalis), situat medial de orbitd, comunici larg cu
sinusul maxilar gi uneori are deschidere proprie in fundul cavitdlii nazale. Poate fi
considerat un compartiment al sinusului maxilar.
Sinusul sfenoidal (Sinus sphenoidalis) este inclus in corpul qi aripile presfenoidului
(fig. 1a0) qi se deschide in fundul cavitAtii nazale prin 1-2 orificii. Are dezvoltare
variabild gi uneori poate si lipseasci.
La oaie gi la caprl, comparativ cu vaca sinusurile paranazale sunt in general
mai reduse.
Sinusul frontal ajutge pdnd la marginea caudalI a procesului zigomatic al
frontalului; adesea la oaie nu atinge planul median. O lam[ osoasd il imparte in
doui compartimente independente: medial (Sinus frontalis medialis) 9i lateral
(Sinus frontalis lateralis), fiecare avdnd cdte o deschidere in fundul cavitllii nazale.
La rasele cu coame sinusul frontal lateral trimite un diverticul in procesul osos al
comului.
Sinusul maxilar este asemdndtor ca dispozilie cu cel de la bovine, dar mai redus.
Sirutsul palatin,mrit mai pu{in extins decdt la bovine, nu atinge planul median.
Sinusul lacrimal, de cele mai multe ori separat de cel maxilar, comunicd cu
fundul cavitSlii nazale printr-un orificiu redus (Apertura nasolacrimalis).
Sinusul sfenoidal lipseqte la aceste specii.
La porc se gdsesc sinusurile frontal (cu mai multe compartimente), maxilal
lacrimal qi sfenoidal. Comparativ cu alte specii, la animalele adulte sinusurile
paranazale ating cea mai mare dezvoltare; aproape tot capul osos este format din
oase pneumatice (fig. 148).
Sinusul frontal, deosebit de intins este inclus in oasele frontal, extremitatea
aborald a nazalului, parietal, solzul gi baza procesului zigomatic al temporalului,
solzul occipitalului. Este despirlit de simetricul siu printr-un sept interfrontal care
deviazd, de la planul median la dreapta sau la st6nga; astfel cele doud sinusuri nu
sunt simetrice.
Printr-o lamd transversd dispusi caudal orbitei, sinusul frontal se imparte
intr-o po(iune caudal5 gi una rostralil Por{iunea caudalS (Sinus frontalis caudalis)
comunicd cu meatul nazal mijlociu. Porliunea cranialS este divizati de o lamd
osoas[ longitudinali intr-un compartiment medial (Sinus frontalis rostralis medialis)
gi unul lateral (Sinus frontalis rostralis lateralis), fiecare compartiment comunicdnd
cu fundul cavitdtii nazale prin c6te un orificiu.
Sinusul maxilar este inclus ir porliunea aborald a maxilei, in corpul gi procesul
temporal al osului zigomatic. Se deschide in meatul nazal mijlociu, in planul celui
de al doilea molar, printr-un orificiu larg.
Sinusul lacrimal este bine individualizat la animalele in vdrst5, fiind plasat in
jumitatea dorsalS a osului lacrimal; de reguld nu comunic[ cu alte sinusuri gi se
deschide in fundul cavitdtii nazale printr-un orificiu redus.
f .__
e__
-e
c
--_
o
D____
---- -
Fig. 148. Sinusurile paranazale la porc

a-Sinusfrontalis;b-Sinusnasalis;c-Sinuslacrimalis;d-Sinusmaxillaris;
e - Sinus zygomaticus;f - Septa sinuumfrontalium
Sinusul sfenoidal este foarte dezvoltat. Prezintd, o cavitate centrale situati in

tot corpul sfenoidului gi trimite diverticule in bazioccipital, in aripile gi procesul
pterigoidian al sfenoidului, in solzul temporalului qi in lama perpendiculari a
palatinului (frg.142). Comunici cu fundul cavitelii nazale.
La ciine sinusurile sunt reduse, fiind reprezentate numai de sinusul frontal gi
sinusul maxilar.
Sinusulfrontal, separat de simetricul lui printr-un sept osos complet, este inclus
numai osul frontal qi este impdrlit in trei cavitili independente: rostrali (Sinus
frontalis rostralis), mediald (Sinus frontalis medialrs) 9i laterald, (Sinus frontalis
lateralis) care se deschid in fundul cavitilii nazale prin orificii proprii (frg. 1a9). in
acest sinus proemin[ doud volute etmoidale (ectoturbinalele II gi III), acoperite de
mucoasi olfactivd.
2 3
I I
I
Fig. 149. Sinusurile paranazale la cdine

f - Os frontale; i - Os incisivum; m - Maxilla; n - Os nasale; p - Os parietale;
t - Os temporale; z - Os zygomaticum; l - Sinus (s. Recessus) maxillaris; 2 - Sinus
frontalisrostralis;3-Sinusfrontalislateralis; 4-Canalisopticus; 5-Foramen
infraorbitale; 6 - Dens sectorius
Sinusul maxilar este limitat lateral de compactele oaselor: maxilar, lacrimal
gi palatin, iar medial, de lama orbitald a etmoidului. Este considerat rtn reces maxilar
(Re c es sus maxi I lari s).
La pisici sunt prezente sinusurile: frontal, maxilar gi sfenoidal.
Sinusulfrontal este nedivizat, iar recesul maxilar este mai redus dec6t la c6ine.
Sinusul sfenoidal este inclus in presfenoid gi comunicd cu fundul cavitilii
nazale; in el proemind endoturbinalul M acoperit de mucoasd olfactivd.
La iepure sunt prezente numai sinusul maxilar Si sinusul sfenoidal, ambele
fiind foarte reduse.
4.3. F arin gele res pi rator

Faringele respirator sau nazofaringele a fost descris la capitolul 3.6
4.4. Laringele (Larynxl

Laringele este un organ cavitar, cu pereti musculo-cartilaginogi, care face
legitura intre faringe gi trahee; are rol in conducerea gi reglarea debitului de aer gi
este organul principal al fonafiei. Dispus oblic caudo-ventral, in spaliul intermandibular
gi in portiunea craniald a gAtului, este suspendatlabaza craniului prin intermediul

aparatului hioidian; dorsal este in rapoarte intime cu faringele gi cu portiunea iniliald
a esofagului, iar lateral gi ventral, cu mugchii cervicali ventrali superficiali.
Peretii laringelui sunt alcdtuiti dintr-o serie de cartilaje articulate intre ele,
mugchi striati gi o mucoasS. Cavitatea laringiand prezintd o intrare (Aditus laryngis),
prin care comunicd cu faringele gi o ieqire prin care comunici cu traheea.
4.4.L Cartilajete laringe lui (Cartilagines laryngisl

La toate mamiferele domestice scheletul laringelui este format din trei cartilaje
impare: epiglota, tiroidul gi cricoidul, gi un cartilaj par.. antenoidul (fig. 150). La
acestea se adaugd procesele comiculate (prezente la toate speciile in afard de pisicd),
articulate prin sincondrozd cu cartilajele aritenoide qi procesele cuneiforme ata$ate
debaza epiglotei la cal, sau de cartilajele aritenoide la ciine.
Structural, tiroidul, cricoidul gi cea mai mare parte a aritenoidelor sunt alcdtuite
din cartilaj hialin; epiglota, procesele comiculate gi cuneiforme, precum qi unghiurile
vocale ale aritenoidelor sunt alcdtuite din cartilaj elastic.
Epiglota (Epiglottis) participd la delimitarea intr[rii in cavitatea laringiand,
intrare pe care o inchide in timpul deglutitiei. Se prezintd in general sub form[ de
fnxud, descriindu-i-se o bazi, un vdrf, doud fele qi doud margini (fig. 150).
Baza (Basis) este groasd, dar se ingusteazd fa!6 de restul cartilajului, formAnd
peliolul (Petiolus epiglouidis) prin care se articuleazd cu corpul tiroidului; la cal, de
pe fiecare lafuri a bazei se desprinde cAte un proces ingust (Processus cuneiformis)
care proemind caudo-dorsal in plica mucoasd aritenoepiglotici.
Marginile (Margines laterales), in general convexe, converg sprevdrful (Apex)
epiglotei, ugor curbat ventral, asculit (la cal qi carnivore) sau rotunjit (la porc Ai
rumegdtoare).
Fala rostrald (Facies lingualis) este concavd dorso-ventral gi convexd dintr-o
parte in alta, iar fata aborald (Facies laryngea) este convexd de la apex la bazd qi
concavi in sens lateral.
Cartilajul tiroid (Cartilago thyroidea) formeazd cea mai mare parte a
scheletului ventral gi lateral al laringelui; are formi de scut, fiind compus dintr-un
corp plasat ventromedian, continuat pe pdrfile laterale cu doud lame rombice (Lamina
dextra et sinistra) (hg. 150).
Corpul tiroidului prezintd o fald dorsali concavi, o fa!6 ventrald omatd de o
proeminentl rugoasd (Prominentia laryngea), o margine rostrali intreruptd la rume-
gdtoare de o incizurd, (Incisura thyroidea rostralis) superficialS, gi o margine caudald
prevdzutd Ia toate speciile in afard de porc cu o incizurd (Incisura thyroidea caudalis)
a cdrei addncime variazd.
Fiecare lamd prezintd patru margini: rostrali, dorsald, caudald gi ventrali, doud
fe!e: laterald gi mediald gi patru unghiuri.
B,
B
-'-3.
c D
Fig. 150. Cartilajele laringelui la cal
(V Cogofon, original)
A - Epiglottis, noftna laryngea; I - Petiolus epiglottidis; 2 - Processus cuneiformis;
3 - Apex; B,B'- Cartilago arytenoidea (B - norma lateralis; B'- norma medialis);
t - Cista arcuata; l'- Processus muscularis; 2 - Processus vocalis; 3 - Processus
corniculatus; 4 - Facies articularis cricoidea; C - Cartilago thyroidea - norma
lateralis; I - Corpus; 2 - Lamina sinistra; 3 - Linea obliqua; 4 - Cornu rostrale;
5 - Fissura thyroidea; 6 - Cornu caudale; D - Cartilago cricoidea - normct
craniolateralis;t-Arcuscricoideus; 2-Laminacricoidea; 3-Cristamediana;
4 - Facies articularis arytenoidea; 5 - Facies articularis thyroidea
Fafa laterali este parcursd de o linie musculard (Linea obliqua) rugoase, care
o separl in doui suprafe{e destinate inserliilor musculare. Fala mediald vine in contact
cu mu$chii intrinseci profunzi, iar la cal gi cAine gi cu ventriculul lateral al laringelui.
Exceptind porcul, la toate speciile unghiul dorsocranial al tiroidului proemind
foarte mult, formdnd cornul rostral (Cornu rostrale), glefuit de o faletd diartrodiali
pentru articularea cu tirohioidtl (Facies articularis hyoidea). Intre corn qi restul
lamei se delimiteazi o fisuri addncd (Fissura thyroidea); aceasta este completati de
pericondru, ldsdnd liber numai un mic orificiu (Foramen thyroideum) prin care intrd
nennrl laringian cranial.
Unghiul dorsocaudal proemini sub forma cornului caudal (Cornu caudale),

$lefuit pe fala mediali de o fateti diartrodiald pentru articularea cu criocoidul (Facies
articularis cricoidea); la rumegltoare fateta diartrodiald este inlocuitd de o suprafala
rugoasd. Unghiul ventrocaudal este ornat pe fala laterald de o suprafald rugoas6
pentru insertia mugchiului sternotiroidian.
Cartilajul cricoid (Cartilago cricoidea) delimiteazi lateral gi dorsal cavitatea
laringianl in por,tiunea caudald, precum qi orificiul prin care aceasta comunicd cu
traheea. Are formi de inel, a cerui po4iune dorsali se ldtegte mult, ludnd formd
patrulaterd. Portiunea ingustd a inelului (Arcus cartilaginis cricoideae) este acoperitd
partial de cartilajul tiroid gi prezintd pe fafa externi o fosd alungitd dorso-ventral
(fie. 1s0).
Portiunea dorsald numitd lama cricoidulfi (Lamina cartilaginis cricoideae)
ptezintd' pe fala externd o creastd muscularl (Crista mediana) care imparte platoul
in doud suprafele concave ocupate de mugchii cricoaritenoidieni dorsali. Marginea
craniald a lamei este groasd gi ornatd de douS suprafele diartrodiale u$or convexe
pentru articularea cu cartilajele aritenoide (Facies articularis arytenoidea).
La limita dintre arcul gi lama cricoidului se gdsegte pe fiecare parte cAte o faletd
diartrodiali concavd (Facies articnlaris thyreoidea) pentru articularea cu cornul
caudal al tiroidului.
Cartilajele aritenoide sunt dispuse rostral fald de cricoid gi pa(ial acoperite
de lamele cartilajului tiroid; participd la delimitarea intrdrii tr cavitatea laringianS.
Fiecare aritenoid (cartilago arytenoidea) imbracd o formd de piramidd
neregulatl cu trei fete, a cdreibazd este orientatd aboral (fig. 150).
Fafa dorsald (Facies dorsalis) vine in contact cu simetrica ei la nivelul marginii
mediale; este acoperitd de mugchiul aritenoidian transvers. Fata laterali (Facies
lateralis) este despdrtitd de cea dorsali printr-o creastd musculard (Crista arcuata)
terminatd aboral cu un proces muscular (Processus muscularis); este acoperitd de
mugchii cricoaritenoidian lateral gi tiroaritenoidian. Fata mediala (Facies medialis),
netedd, convex-concavd este acoperitd de mucoasi; participd la delimitarea intririi
gi peretilor laterali ai cavitatii laringiene.
Virful (Apex cartilaginis arytenoideae), dispus rostrodorsal este ascutit gi se
prelungegte cu un cartilaj in formd de corn curbat dorsal, caudal gi medial, numit
proces corniculat (Processus corniculatum).
Baza aritenoidului (Basis cartilaginis arytenoideae) prezintd trei unghiuri:
dorsomedial tr contact cu simetricullui, dorsolateral omat pe fafa extemd de procesul
muscular gi pe cea inteml de suprafafa diartrodiald pentru cricoid Si ventral cunoscut
ca proces vocal (Processus vocalis), pe care se insera ligamentul vocal.
4.4.2. Arti cu lati i le lari n g elui (A rti c u I ati o n e s Ia ry n g i sl

Articulafiile laringelui se clasificd in: extrinseci, prin care se realaeazd legdtura
cu aparatul hioidian gi cu traheea qi intrinseci, prin care cartilajele se leagd intre ele.
Structural ele sunt de doui feluri: sinoviale gi sindesmoze.
Articulafiile sinoviale se realizeazd intre doud suprafete diartrodiale, sunt

prevdzute cu capsule articulare qi permit migciri complexe; toate sunt pare, fiind
reprezentate de: articulatia tirohioidiand la cal gi rumegdtoare, articulatia cricotiroidiani
la cal, porc Ai carnivore qi articulafia cricoaritenoidiand la toate mamiferele domestice
(fie. 151).
Articulatia tirohioidiand (Articulatio thyrohyoidea) se realizeazd,intre cornul
rostral al cartilajului tiroid gi extremitatea liberi a tirohioidului; prezintd o sinoviald
redusd qi permite o ugoard rotatie a cartilajului tiroid in jurul axului transvers ce
trece prin cele doul articulatii.
Articulatia cricotiroidiand (Articulatio cricothyroidea) face legdtura dintre
cornul aboral al cartilajului tiroid qi fa{a laterald a cartilajului cricoid. Prezintd o
capsuld articulard subtire intdritd de benzi fibroase dorsale gi ventrale; permite
rotatia cartilajului tiroid in jurul axului orizontal al articulatiei.
Fig. Articulaliile laringelui la cal - vedere laterald

151.
I - Basihyoideum, processus lingualis,- 2 - Thyrohyoideum,. 3 - Epiglottis,.
4 - cartilago arytenoidea; 5 - cartilago thyroidea; 6 - cartirago cricoidea;
7 - Cartilagines tracheales; a - Articulatio thyrohyoidea; a,- Membrana
thyro hyoidea ; b - Articu latio crico arytenoidea ; c - Li g. crico thyroideum ;
d - Articulatio cricothyroidea; e - Lig. cricotracheale
Articulatia cricoaitenoidiand (Articulatio cicoarytenoidea) stabileqte legltura
intre marginea craniald a cartilajului cricoid qi unghiul caudolateral al cartilajului
aritenoid la nivelul suprafetelor diartrodiale corespondente; ventromedial, capsula
articulard este trtiriti de fibre conjunctive care formeaz6 ur ligament cricoaritenoidian.
Permite bascularea dorso-ventrald a cartilajului aritenoid, precum gi rotatia acestuia
in jurul axului perpendicular al articulatiei.
Sindesmozele laringelui se realizeazd, pin ligamente sau membrane, in cea

mai mare parte elastice, care fac legdtura dintre pericondrul (sau periostul) a doui
piese al[turate (frg. 151). Aceste elemente de legdturd sunt reprezentate de:
. ligamentul hioepiglotic (Lig. hyoepiglotticum) cu structurd elastici, dispus
intre fala dorsalS a bazihioidutui gi fala linguald a cartilajului epiglotic;
. membrana tirohioidiand (Membrana thyrohyoidea) cu structurd conjunctivd,
leagd bazihioidul qi tirohioidele de marginea craniald a cartilajului tiroid; porliunea
sa ventrald este mai ingustd 9i mai groasl, formdnd ligamentul tirohioidian;
. ligamentul cricotraheal (Lig. cricotracheale), elastic, unegte marginea caudali
a cartilajului cricoid de marginea craniala a primului inel traheal;
o ligamentul tiroepiglotic (Lig, thyroepilottianm), elastiq dispus intre baza epiglotei
gi fa{a dorsald a corpului cartilajului tiroid;
. ligamentul cricotiroidian (Lig. cricothyroideum), at structurd elasticd, face
legdtura intre marginea craniali a inelului cartilajului cricoid gi marginea caudald
a cartilajului tiroid; ventral ligamentul se intinde pdni la nivelul incizurii
tiroidiene caudale (cdnd aceasta existd) sub forma unei membrane elastice;
. ligamentul aritenoidian transvers (Lig. arytenoideum transversum), fibros,
une$te unghiurile dorsomediale ale cartilajelor aritenoide qi trimite fibre fine
spre lama cartilajului cricoid; la porc Ai c6ine, in structura lui se gdseqte un
mic cartilaj interariteno idian;
o ligamentele vocale (LiSS.vocales), cu structurd elasticS, in numdr de doud,
pleacd divergent de pe fala dorsalS a corpului cartilajului tiroid 9i se inseri pe
unghiurile vocale ale cartitajelor aritenoide; la porc fiecare ligament vocal este
dublu. Pe fala laterald ligamentele vocale sunt acoperite de muSchii vocali, iar
pe fala mediald sunt cdptugite de pliuri ale mucoasei laringiene (Plicae vocales);
ligamentele, pliurile mucoasei gi mugchii vocali alcdtuiesc corzile vocale;
. ltgamentele vestibulare (Ligg. vestibulares), plasate rostral fald de cele vocale
au inse4ii diferite: la cal unesc baza epiglotei 9i cartilajele cuneiforme de
felele laterale ale aritenoidelor; la rumegitoare au aspect de evantai 9i unesc
baza epiglotei gi corpul cartilajului tiroid de fala externd a aritenoidelor; la
porc sunt dispuse intrebaza epiglotei gi cartilajele aritenoide; la cdine unesc
corpul cartilajului tiroid de cartilajele cuneiforme. La c6ine 9i la cal ligamentele
,r"ttibrrlu." proemind in cavitatea laringiand, unde sunt acoperite de pliuri ale
mucoasei. La pisicd aceste ligamente lipsesc.
4.4.3. Mugchii laringelui (Musculi laryngisl

Mugchii laringelui sunt striali (voluntari) 9i se impart in extrinseci 9i intrinseci.
Muqchii extrinseci, cu originea pe o piesd osoasi scheletici gi cu inse(ia pe
unul din cartilajele laringiene mobilizeazd intreg laringele, modificdndu-i pozi\ia.
Sunt reprezentafi de mugchii hiotiroidian, hioepiglotic ai sternotiroidian ( fig' 152).
M. hiotiroidian (M. hyothyroideus) este un mugchi par, aplatizat; i$i are originea
pe tirohioid, trece peste membrana hiotiroidiani gi se inserd pe fala lateral6 a
cartilajului tiroid, ventral de linia oblicd. Aclioneazi laringele in sens dorsal qi cranial;
cdnd inserfia pe cartilajul tiroid este fixd, actioneazi hioidul in sens caudo-ventral.
M. hioepiglotic (M. hyoepiglotticus) se inseri pe fala dorsald a bazihioidului
gi pe fala linguald abazei epiglotei; actioneazd epiglota in sens rostral, tensionind
pliurile mucoase aritenoepiglotice. La rumegdtoare qi la camivore este dublu.
M. sternotiriodian (M. sternothyroideus), par, alungit, igi are originea pe
manubriul sternal; se plaseazi pe fafa ventrald a traheei, aldturi de muqchiul
sternohioidian gi se inserd pe unghiul caudoventral al cartilajului tiroid. Aclioneazi
laringele in sens caudo-ventral. La porc prezintd doud burti musculare: dorsali gi
ventrali.
/ h
.?
Fig. 152. Muschii laringelui la cal

a - Stylohyoideum; Thyrohyoideum; c - Processus lingualis; d - Epigtotttis;
e - Processus corniculatus cartilaginis arytenoideae;f - Cartilago thyroidea;
g - Cartilago cricoidea; h - Cartilago trachealis;1 - M. hyoepiglotticus;
2 - M. hyothyroideus; 3 - M. cricothyroideus; 4 - M. vestibularis (s. ventricularis);
5 - M. vocalis; 6 - M. cricoarytenoideus dorsalis; 6'- M. cricoarytenoideus
lateralis; 7- M. arytenoideus transversus; I - M. Sternothyroideus
Indirect, mobilizarea laringelui se realizeazi gi de citre mugchii cu inse(ii
mobile pe aparatul hioidian, respectiv mugchii: geniohioidian, milohioidian,
sternohioidian, omohioidian.
Mugchii intrinseci au insertii pe piesele cartilaginoase ale laringelui, pe care
le mobilizeazd intre ele, avdnd ca efect final tensionarea sau relaxarea corzilor vocale,
mirirea sau micaorarea fantei glotice. Topografic se impart in: muschi superficiali:
cricotiroidian, cricoaritenoidian dorsal gi aritenoidian transvers Si muschi profunzi:

cricoaritenoidian lateral gi tiroaritenoidian.
in afari de mugchiul aritenoidian transvers, toli sunt mugchi pari.
MuSchiul cricotiroidian (M. cricothyroideus) se inserd aboral pe ganful lateral
al inelului cartilajului cricoid gi rostral pe marginea caudald gi pe porliunea adiacentd
a felei laterale a lamei cartilajului tiroid pin[ la cornul caudal; are fibrele orientate
rostrodorsal. Prin contraclie mugchiul basculeazl cartilajul cricoid in jurul articulaliei
cricotiroidiene, inelul lui deplasindu-se cranial, iar lama caudal; odatd cu lama
cricoidului se deplaseazi qi cartilajul aritenoid, efectul fiind alungirea gi tensionarea
corzii vocale.
MuSchiul cricoaritenoidian dorsal (M. cricoarytenoideus dorsalis) iqi are
originea pe fafa dorsald a lamei cartilajului cricoid, unde vine in contact cu congenerul
lui la nivelul crestei musculare; inserlia lui este pe procesul muscular al cartilajului
aritenoid. Aclioneazd unghiul muscular al cartilajului aritenoid in sens dorsal, caudal
qi lateral; astfel coarda vocald este alungitd, tensionati gi se indepdrteazd de planul
median, iar fanta gloticd se ldrgegte.
Muschiul aritenoidian transvers (M. arytenoideus transversus) are fibrele
musculare dispuse transversal intre crestele musculare de pe felele externe ale celor
doui cartilaje aritmoide; in plan median poate prezenta un rafeu fibros. Prin contraclie
apropie portiunile dorsale ale aritenoidelor qi indepdrteazd unghiurile vocale ale
acestora; astfel corzile vocale sunt tensionate gi se indeplrteazd intre ele, iar fanta
gloticd se lSrgegte in porfiunea vocald (fig. l5 ).
MuSchiul cricoaritenoidian lateral (M. cricoarytenoideus lateralis) este acoperit
in cea mai mare parte de lama cartilajului tiroid. igi are originea pe marginea craniali
gi po(iunea adiacenti a felei laterale a inelului cricoidului qi inserlia pe procesul
muscular al cartilajului aritenoid, rostral gi lateral de inse(ia m. cricoaritenoidian
dorsal. Contraclia lui determini deplasarea ventrald a cartilajului aritenoid, relaxarea
qi adductia corzii vocale, urmati de ingustarea fantei glotice.
MuSchiul tiroaritenoidian (M. thyroarytenoideus) iqi are originea pe fala dorsal5
a corpului cartilajului tiroid (extinzdndu-se, in funclie de specie pebaza epiglotei 9i
pe membrana cricotiroidiand) gi inse(ia pe fala 1atera16, pe procesul vocal 9i pe
procesul muscular al cartilajului aritenoid; porliunea sa caudald la toate speciile este
in contact cu fala laterald a ligamentului vocal.
La rumegdtoare, porc, pisici gi iepure apre ca o placd musculard in formd de
triunghi a:baza la locul de origine qi vArful la inserfie. La cal gi la c6ine muqchiul
tiroaritenoidian prezinti doui porfiuni distincte: muSchiul ventricular M. ventricularis),
care acoperi ligamentul vestibular Si muSchiul vocal (M. vocalis), situat pe fala
laterald a ligamentului vocal; intre cei doi mugchi se insinueazd ventriculul laringian.
Contraclia mugchilor tiroaritenoidieni determini ingustarea fantei glotice
prin ingrogarea gi adduclia corzilor vocale (fig. 15a).
4.4.4. Gavitatea laringian d (Cavum laryngisl

Cavitatea laringiand, neregulatd, prezintd doud mari orificii prin care comunicd
cu faringele qi respectiv cu traheea gi trei portiuni: vestibulul, glota, gi cavitatea
infragloticd (fig. 1 53).
orificiul faringo-laringian sau intrarea in laringe (Aditus laryngis) este
circumscris cranial de v6rful epiglotei, caudal de vArful proceselor comiculate ale
aritenoidelor gi lateral de marginile libere ale pliurilor aritenoepiglotice. in timpul
respiratiei, c6nd vdlul palatin gi arcurile palatofaringiene sunt coborAte, orificiul
este deschis 9i stabilegte legdtura cu nazofaringele; in timpul degluti{iei orificiul se
inchide prin suprapunerea epiglotei peste cartilajele aritenoide.
Onficiul laringo-ftaheal, ciumscris de marginea caudald a cartilajului cricoid,
este in permanenli deschis.
In portiunea mijlocie a cavitdtii laringiene se giseqte glota (Glottrs), definiti
ca ansamblu de formatiuni anatomice cu rol in fonatie, in componenfa glotei intrd
corzile vocale gi cartilajele aritenoide (prin procesele vocale gi felele mediale
adiacente), precum qi spaliul delimitat de aceste formaliuni, numit fanta gloticd
(Rima gtottidis) sau spatiul glotic.
Fanta gloticd reprezintd zona cea mai ingustd a cavitdtii laringiene gi este
impirtitd in doui porfiuni: intermembranoasd (Pars intermembranacea) sau vocald,
cuprinsi intre corzile vocale, Si intercartilaginoasd (Pars intercartilaginea) sau.
respiratorie, cuprinsd intre cartilajele aritenoide. in ansamblu, fanta glotici are
forml de romb care poate fi divizat intr-un triunghi cu vdrful orientat citre corpul
cartilajului tiroid, corespunzdtor porliunii intermembranoase qi un triunghi cu vdrful
orientat dorsal, corespunzdtor portiunii intercartilaginoase. Forma qi dimensiunea
fantei glotice se modifici prin acliunea mugchilor intrinseci ai laringelui (fig. 15a).
Portiunea cavitilii laringiene situatd intre intrarea in laringe qi fanta gloticl
se numegte vestibul laringian (Vestibulum laryngis) sau regiunea supragloticd.
intre fanta gloticd 9i orificiul laringo-traheal se gisegte cavititei infragloticd
(Cavum infragloticum), delimitatd in cea mai mare parte de fala interni a cartilajului
cricoid.
Mucoasa laringelui (Tunica mucosa laryngis) cdptugegte cavitatea laringian5,
aderdnd ferm la structurile cartilaginoase, iar in unele locuri formeazd pliuri sau
infundituri.
intre marginea laterali a epiglotei gi procesul comiculat al cartilajului aritenoid
mucoasa formeazd, pliul aritenoepiglotic (Plica aryepiglotica). Cele doud pliuri
impreuni cu epiglota gi cartilajele corniculate delimiteaz6, coroana laringiand,
formatiune care proemind pe plangeul laringofaringelui; marginea liberi a coroanei
laringiene circumscrie intrarea in cavitatea laringiani (Aditus taryngts).
La porc Ai la cal mucoasa prezintd, o mici infunddturd labazaepiglotei, numiti
reces laringian rnedian (Recessus laryngis medianus) (fig. 153 A, B).
I
+ t
d
A
q,/t
(/,,1
B
a
(- D
a .t
I
-i
1.1
cd
Fig. prin cavitatea laringiand la porc (A), vacd (B) Si cal (C)
153. Secliune sagitald
a - M. hyoepiglotttcus; b - Epiglottis; c - Corpus cartilaginis thyroideae;
d - Cartilago cricoidea; e - Cartilago arytenoidea;f -Trachea; I -Aditus
yentriculi laryngis lateralis; l'- Fossa laryngis lateralis; 2 - Plica vestibularis;
3 - Plica vocalis; 4 - Ventriculus (Recessus) laryngis medianus
La cal gi la c6ine la trecerea peste ligamentele vestibulare mucoasa formeazd

pliurile vestibulare (Plicae vestibulares), intre care este delimitatdfanta vestibulard
(Rima vestibuli).
La toate speciile mucoasa care acoperd ligamentele vocale formeazd, pliurile
vocale (Plicae vocales), care intrd in componenta corzilor vocale; la porc corzile
vocale sunt duble (fig. 153 A).
La cal, ciine gi porc, mucoasa se infundd in perelii laterali ai laringelui spre
lama cartilajului tiroid, formdnd ventriculii laringieni (Ventriculus laryngis).
La cal qi la c6ine intrarea in fiecare ventricul este plasati intre pliul vestibular
gi cel vocal, iar la porc intre cele doul portiuni ale pliului vocal. infunditura mucoasd
se ldrgegte intr-un firnd de sac cuprins intre fala mediali a cartilajului tiroid qi mugchiul
tiroaritenoidian (fig. I 54).
8,
9.
t
I
,
5 Z_ lo
t+:
A B C
Fig. 154. Schema acliunii muschilor vocali Si aritenoidian transvers asupra
spaliului glotic la cal
^ U Colofan, original)
A - Spa\iul glotic; B - Ingustarea spaliului glotic Si mdrirea ventriculilor laterali
sub actiunea muSchilor vocali; C - Ldrgirea spaliului glotic Si tngustarea
ventriculilor laterali sub actiunea muSchiului aritenoidian transvers; I - Cartilajele
aritenoide; 2 - Cartilajului tiroid; j - Spaliul glotic; 3'- Glota intermembranoasd
(s. vocald); 3" - Glota intercartilaginoasd (s. respiratorie); 4 - Lig. vocal; 5 - M.
vocal;6 - Ventriculul lateral; 7 - Tunica mucoasd; I - M. aritenoidian transvers
Structural, mucoasa laringelui prezinti un epiteliu stratificat pavimentos
necheratinizat ce se intinde pdni la marginea craniald a pliurilor vocale; de la acest
nivel, in sens caudal epiteliul devine pseudostratificat columnar ciliat. in ventriculii
laterali la porc Ai la cdine epiteliul mucoasei este stratificat pavimentos, iar la cal
pseudostratificat ciliat. La toate speciile exceptdnd calul, epiteliul mucoasei de pe

fala laringiand a epiglotei prezintd muguri gustativi.
ln corionul mucoasei se gisesc glande (Gll. laryngeae) seroase, mucoase qi
mixte, precum gi noduli limfatici (Noduli lymphatici laryngei), Repartilia glandelor
este netrriformi. Sunt mai numeroase in mucoasa epiglotei, a pliurilor aritenoepiglotice,
a cartilajelor corniculate qi a ventriculilor, iar la nivelul pliurilor vocale lipsesc.
Vasele qi nervii laringelui
Arterele laringiene provin din arterele tiroidiene craniale gi se distribuie
musculaturii gi mucoasei laringelui. Venele sunt satelite arterelor qi se varsd in venele
jugulare externe. Vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor retrofaringiene gi
cervicale profu nde craniale.
Nervii laringieni craniali qi caudali sunt ramuri din nervii vagi. N. laringian
cranial are fibre senzitive pentru mucoasa laringiand, fibre vegetative pentru glandele
gi vasele laringiene gi fibre motoare pentru mugchiul cricoaritenoidian. N. laringian
caudal (continuarea recurentului) inerveazd motor toli mugchii laringelui (cu exceplia
m. cricoaritenoidian) gi senzitiv mucoasa din po(iunea caudald a laringelui.
4.4.5. Laringele la mamiferele domestice - caractere

diferenliale
La cal laringele este relativ scurt;jumdtatea lui craniald este plasatd in spaliul
intermandibular, iar caudal nu depigeqte nivelul primei vertebre cervicale.
Epiglota prezintd vArful ascutit, recurbat cranial; baza ei, ingustd 9i groasd se
sprijind pe fata dorsall a corpului cartilajului tiroid 9i se prelungegte cu doui cartilaje
cuneiforme care proemini caudo-dorsal in grosimea plicii aritenoepiglotice (fig. 150).
Corpul cartilajului tiroid prezintd, o ad6ncd incizuri caudald, gi o redusd
proeminenld ventrald. Coarnele tiroidiene craniale sunt lungi gi ornate cu falete
diartrodiale, iar cele caudale sunt relativ scurte. Cartilajul cricoid, aproape circular,
este ornat pe fala dorsald de o creastd mediani proeminentd. Cartilajele aritenoide,
cu forml piramidali, se continud cu procese comiculate ascutite, recurbate caudal
(fig. 150).
Articulatiile sinoviale: cricotiroidiani, cricoaritenoidiand qi tirohioidiand,
conferd pieselor cartilaginoase o mare mobilitate. Ligamentul hioepiglotic este bifid,
elastic, lung gi acoperit de muqchiul cu acelagi nume. Ligamentul tiroepiglotic este
scurt gi puternic. Ligamentele vocal qi vestibular sunt lungi gi relativ largi. Membrana
cricotiroidiand, foarte intinsi, acoperd larga incizurd tiroidiani (fig. 151)'
MuSchii laringelui, descrigi in partea generali, sunt bine dezvoltali. Muqchii
tiroaritenoidieni prezintl doui porliuni distincte: vestibular qi vocal.
in cavitatea laringiani proemind pliurile vestibulare gi vocale: pe fiecare parte,
intre pliul vestibular gi cel vocal se gdsegte intrarea intr-un ventricul laringian larg 9i
adAnc de aproximativ 2,5 cm.Labaza epiglotei se gdseqte recesul laringian median,
relativ redus (fig. 153 C).
Mucoasa laringran6 este bogatd in structuri limforeticulare, mai ales tr regiunea

cartilajelor corniculate gi aritenoide, precum gi in ventriculii laringieni.
La vac[ laringele este scurt gi larg (fig. 155). Localizat caudal fald de ramurile
mandibulei, se extinde in sens caudal p0nd la nivelul axisului.
\rt
lllr' r,,,,ltll\),
,d'\\
t, .'
,t,')!1,.,,r.
,ttt'
tlj'
e
O
I
Fig. 155. Cartilajele laringiene la vacd

a - Cartilago thyroidea; b - Cartilago cricoidea; c - Cartilago arytenoidea; d -
Epiglottis; e - Trachea;f - Processus corniculatus cartilaginis arytenoideae; h -
Thyrohy oideum ; i - Ceratohyo ideum i j - B as ihyoideum, pro cessus lingualis ; I -
Epihyoideum; m - Stylohyoideum
Scheletul cartilaginos este masiv. Epiglota, foarte dezvoltatS, are formi oval6
cu marginea liberd rotunjitd qi este ancoratd de fafa dorsali a cartilajului tiroid
printr-un ligament elastic relativ lung. Cartilajul tiroid are corpul previzut cu o redus[
incizurd craniali gi o proeminenld laringiani vizibili; coarnele rostrale ale lamelor
sunt scurte gi drepte, iar cele caudale lungi gi recurbate ventral. Cartilajul cricoid
este gros, cu po(iunea ventrali a arcului mai ingusti; nu prezinti faletd diartrodiall
de articulare cu cartilajul tiroid. Cartilajele aritenoide se continud cu procese
corniculate scurte, cu v6rful rotunjit.
Legdturile dintre cartilajele laringelui, exceptdnd articulafia cricoaritenoidiani,

se realizeazi prin sindesmoze; spre deosebire de cal, articulalia cricotiroidiani gi
hiotiroidiand sunt articulafii fibroase, permildnd migc5ri limitate. Ligamentul vestibular
este reprezentat de o serie de fibre conjunctive dispuse flabeliform. Ligamentul vocal
este scurt, puternic, dispus aproape vertical.
Musculatura laringelui se caracterizeazdpin dezvoltarea deosebiti a mugchiului
cricoaritenoidian dorsal; mugchiul tiroaritenoidian nu este divizat gi are fibrele dispuse
in evantai.
Mucoasa laringiand nu formeazd pliuri vestibulare, iar ventriculii laringieni
sunt inlocui{i de c6te o depresiune. Pliurile vocale sunt cilindroide qi proemind mai
pufin in interiorul cavitdtii (fig. 153 B). Pe fala caudall a epiglotei mucoasa prezintd
muguri gustativi.
La oaie comparativ cu vaca epiglota apare mai ascutiti, unghiurile corniculate
ale aritenoidelor mai proeminente qi corzile vocale mai dezvoltate.
La porc laringele este foarte lung, extremitatea lui caudalS ajungind pdnd la
nivelul celei de a cincia vertebre cervicale.
h c
ll
I /l
Fig. 156. Cartilajele laringiene la porc

a - Cartilago thyroidea; b - Cartilago cricoidea; c - Cartilago arytenoidea;
d - Epiglottis; e - Trachea; f - Thyrohyoideum; g - Ceratohyoideum;
h - Epihyoideum; i - Stylohyoideum; j - Tympanohyoideum
Cartilajul tiroid prezinti corpul lung, lipsit de incizurd caudald; lamele sale,
drepte gi relativ inalte, nu prezintl coarne craniale, iar cele caudale sunt reduse (fig.
156). Epiglota este largd 9i inalt6, cu vdrful gi marginile rotunjite; nu se sprijinl pe
cartilajul tiroid, ci pe membrana hiotiroidiani. Lama cartilajului cricoid este ornatd

de un proces muscular ascutit, iar arcul este ingust gi orientat oblic caudo-ventral.
Cartilajele aritenoide sunt foarte dezvoltate gi neregulate, iar cartilajele corniculate
au vdrful cu aspect de scripete (fig. 153 A).
Tirohioidul se articuleazd cu cartilajul tiroid numai prin sindesmozd. Membrana
hiotiroidiand este lungi, moale gi foarte elasticd. Ligamentul vestibular este scurt,
iar cel vocal, dublu.
Muqchiul tiroaritenoidian, aplatizat, formeazd o placd musculard unicd.
Cavitatea laringiand prezinti vestibulul lung gi larg; la baza epiglotei mucoasa
formeazd un reces median addnc. Pliurile vocale sunt duble, lungi, elastice qi foarte
oblice. Ventriculii laringieni sunt infundali in peretii laterali ai glotei; deschiderea
lor are aspectul unei fante inguste plasatd intre portiunile pliurilor vocale. Cavitatea
infraglotici este foarte redusd (frg. 153 B).
La c0ine laringele este mult mai scurt dec6t la restul mamiferelor; privit lateral
se remarcd prin forma sa aproape pitratd (fig. 157).
Corpul cartilajului tiroid, cu incizurd caudalS superficiald, prezintd pe fafa
ventrali o ingrogare corespunzdtoare proeminenlei laringiene. Lamele cartilajului
tiroid sunt mai inalte dec0t lungi, cu liniile oblice bine marcate; coarnele rostrale,
relativ scurte, apar curbate sub formi de cirlig, iar cele caudale sunt lungi qi ascutite
la extremitili. Epiglota are formd de spatuld, cu vArful asculit gi marginile angulare.
t,
e
ttl
d
c
G[ b
t f
Fig. 157. Cartilajele laringiene la cdine

a - Cartilago thyroidea; b - Cartilago cricoidea; c - Processus corniculatus
cartilaginisarytenoideae;d-Epiglottis;e-Trachea;f-Membranacricothyroidea;
g - Membrana hyothyroidea; h - Thyrohyoideum; i - Basihyoideum;
j - Ceratohyoideum; I - Epyhyoideum; m- Stylohyoideum
intre cartilajele aritenoide se gese$te un mic cartilaj interarttenoidian, iar in

grosimea pliurilor aritenoepiglotice cdte un redus cartilaj cuneiform alungit, articulat
cu aritenoidul corespunzitor.
in general, articulafiile laringelui la cdine sunt consolidate de ligamente ferme.
Ca gi la cal, mugchiul hioepiglotic este foarte dezvoltat, iar muqchiul tiroariteno-
idian prezintd doud po(iuni distincte: muqchiul ventricular qi mugchiul vocal.
Ligamentul vocal este bine dezvoltat, iar cel vestibular mai redus. in plus,
exist[ o articulalie specificd, prin care cartilajele cuneiforme se atageazi la aritenoid
9i tiroid.
Vestibulul laringian este scurt, lipsit de reces median; intre pliurile vestibulare
gi pliurile vocale se gdsesc intrlrile in ventriculii laringieni, relativ addnci.
La pisici, comparativ cu cdinele laringele prezintd urmitoarele deosebiri: lama
cartilajului tiroid este mai lungd, dar mai scundd; protuberanla laringiand lipsegte;
coarnele craniale sunt lungi, iar cele caudale scurte; epiglota prezrntdbazalatd,lipsiti
de proces median; cartilajele corniculate, interaritenoidian gi cuneiform lipsesc;
ligamentele vestibulare lipsesc; mugchiul tiroaritenoidian, cu fibrele orientate in
evantai, nu este divizat; ventriculii laringieni lipsesc, fiind inlocuili de doud fose
laringiene, cu contur oval.
La iepure laringele este mai lung decAt la carnivore. Epiglota, lungi gi lat6,
prezintd vArful rotunjit gi marcat de o micd incizuri mediand. Coarnele craniale ale
tiroidului sunt lungi, iar cele caudale scurte. Cartilajele aritenoide au procese
musculare lungi, procese vocale scurte gi l61ite; se continud cu procese corniculate
cu vdrfruile rotunj ite.
in cavitatea laringiand se gdsegte un redus reces median gi doi vurtriculi adAnci,
fiecare fiind delimitat de cdte o plicd vestibulard gi una vocali.
4.5. Trah eea (Trachea)
4.5.1. Gonformafie, traiect 9i rapoarte

Traheea este un conduct aerofor care urmeazi laringelui gi se termind in cavitatea
toracicd, deasupra cordului, prin doui bronhii principale: dreaptd gi stdng6. Ea are
forma unui tub uniform calibrat, format din succesiunea unui numir variabil de inele
cartilaginoase incomplete la mamifere, unite intre ele prin ligamente fibroelastice.
Scheletul cartilaginos al peretelui asiguri menlinerea lumenului traheal permanent
deschis, iar ligamentele inelare conferd traheei posibilitatea de a se alungi, scurta gi
deplasa fErE dificultate.
se ?mparte in doud porfiuni: cervical5 gi toracicd (ftg.64,126).
Traiectul traheei
Porliunea cervical[ (Pars cervicalis) a traheei, suslinuti de fascia cervicald
mijlocie, coboari pe linia mediand a gitului pAni la intrarea in cavitatea toracicd.
Pe felele laterale ale primelor trei inele traheale sunt fixali prin lesut conjunctiv
lobii glandei tiroide care se unesc ventral printr-un istm mai mult sau mai pulin dezvoltat.
Fala dorsald a traheei vine in contact intim cu esofagul in jumdtatea craniald

gi cu muqchiul lungul g0tului in jumitatea caudald, iar fafa ventralS cu muqchii
stemohioidieni gi stemotiroidieni (fig. 65).
Pe fala lateralS dreaptd, traheea este insoliti de cordonul vasculo-nervos alcituit
din: artera carotidd comuni, conectivul simpatic cervical, nennrl vag, nervul recurent
gi vena jugulard intemd; la cal gi oaie vena jugulari interni lipsegte. Pe fala laterali
stdng[, in jumdtatea caudali a gdtului, intre cordonul vasculo-nervos 9i trahee se
interpune esofagul (fig. 65).
Lateral, traheea este de asemenea in rapoarte intime cu nodurile limfatice
cervicale profunde, conductele limfatice traheale gi, la animalele tinere, cu timusul
cervical; la carnivore timusul cervical lipsegte, iar la cal este foarte redus.
Ventral qi lateral traheea gi formaliunile adiacente ei sunt acoperite mai mult
sau mai pufin, in funcfie de specie de mugchii sternocefalici, cleidomastoidieni 9i
omohioidieni; la camivore mugchii omohioidieni lipsesc.
Por{iunea toracici (Pars toracica\ a traheei parcurge spaliul mediastinal
pdna in dreptul vertebrei a V-a toracice, unde, deasupra atriului stAng se bifurci
continufindu-se cu bronhiile principale (fig. 6a). Bifurcayia traheei (Bifurcatio tracheae)
este marcatd de un pinten cartilagino^s care proeminl in lumenul organului, denumit
carena traheald (Carina tracheae). ihainte de bifurcalie, la rumegdtoare gi la porc
traheea emite bronhia traheald (Bronchus trachealis) care deserveqte lobul cranial
al pulmonului drept.
in aceastd porliune, fala dorsald a traheei vine in contact cu mugchiul lungul
gdtului gi cu esofagul. Ventral are rapoarte intime cu vena cavd craniali gi afluenlii
ei, cu trunchiul brahiocefalic Ai terminalele lui, cu limfonodurile mediastinale
craniale qi cu originea arterelor pulmonare.
in stdnga vine in contact cu crosa aorticl, canalul toracic, nervul vag stdng,
nervii cardiaci stAngi, limfonodurile traheobronhice stdngi gi, la animalele tinere cu
timusul toracic. La dreapta este in contact cu vena azygos, nennrl vag drept, nervii
cardiaci drepli qi limfonodurile traheobronhice drepte.
4.5.2. Structu ra traheei

Traheea cuprinde in structura ei un schelet cartilaginos, ligamentele inelare,
mugchiul traheal, mucoasa, adventicea, vase gi nervi.
Scehetul cartilaginos este format dintr-un qir de lame cartilaginoase
(Cartilagines tracheales) curbate sub formi de inele incomplete; capetele libere ale
inelelelor, situate dorsal, sunt mai mult sau mai pulin apropiate intre ele in funclie
de specie (fig. 160, 161 C).
Ligamentele inelare (Ligg. anularia) sunt reprezerrtate de lame fibroelastice
dispuse intre marginile a doui inele, ap6r6nd ca o veritabild continuare a pericondrului.
Pe fala dorsal5, unde scheletul cartilaginos lipsegte, membrana fibroelastici
impreund cu un strat de lesut codunctiv lax formeazd peretele membranos (Paries
me mb r a n a c eus) al traheei.
Mugchiul traheal (Musculus trachealis), situat numai in partea dorsald, intiregte

peretele membranos al traheei. Este format din fibre musculare netede dispuse
transversal (fig. 161 C) la fala inteml a inelelor traheale (la cal, rumegitoare gi porc)
sau externd (la carnivore qi iepure). Cdnd se contracti, mugchiul traheal apropie
extremitdtile cartilajelor, reducdnd lumenul organului.
Mucoasa (Tunica mucosa), de culoare roz-gdlbuie, continui mucoasa laringelui
gi formeaz[ tunica internl a peretelui traheal. Se sprijinl pe o submucoasd (Tela
submucosa) prin intermediul cireia aderd intim la fafa internd a inelelor traheale;
aderenta la mugchiul traheal gi la ligamentele inelare este mult mai redus6.
ln structura mucoasei intrE un epiteliu pseudostratificat columnar ciliat gi un
corion bogat in fibre elastice. in corionul mucoasei gi in submucoasd se gisesc
numeroase glande traheale (Gll. tracheales) seroase, mucoase gi mixte care produc
mucusul traheal.
Adventicea (Tunica adventitia) acoperl traheea pe toati intinderea, fiind
alcdtuiti din fesut conjunctiv lax. in portiunea toracicd pe pd4ile laterale ale traheei
adventicea este dublatd de pleura mediastinald.
Vasele gi nervii traheei
Irigalia arteriald este'realizati de ramuri ale arterelor carotide comune
in portiunea cervicali qi ale arterelor bronhoesofagiene in porfiunea toracici. Venele
se varsd in venele jugulare qi respectiv bronhoesofagiene. Vasele limfatice s:urrtt
aferente ale limfonodurilor cervicale profunde, mediastinale (craniale qi medii) gi
traheobronhice.
Inervatia traheei este vegetativi, cu fibre parasimpatice din nervii vagi qi
fibre simpatice postsinaptice din ganglionii cervicali si stelali.
4.5.3. Traheea Ia mamiferele domestice -

caractere d iferentiale
La cal traheea are o lungime de 70-80 cm, gi este alcdtuit[ din 48-60 inele
traheale (fig.126). in po4iunea cervicald extremitatea dreaptd a fiecirui inel se
suprapune peste cea stdng[; in porliunea toracicd cele doui extremitdti sunt ugor
depdrtate intre ele. in segmentul cranial bifurcaliei capetele inelelor se depirteazd
mai mult gi spatiul rdmas liber este completat de lame cartilaginoase sub$ri, neregulate.
Ultimul inel oferi un pinten proeminent in lumenul traheal, care marcheazd originea
celor doui bronhii principale.
In arsamblu, in portiunea cervicalI traheea este ugor turtitd in sens dorso-ventral;
pe secfiune-are contur oval, cu diametrul transversal de 6-7 cm qi cel dorso-ventral
de 4-5 cm. in portiunea toracici cele doud diametre sunt sensibil egale.
Mugchiul traheal este situat pe fala inteml a inelelor cartilaginoase, iar mucoasa
formeazd pliuri longitudinale fine (fig. 161 C).
La vac[ traheea are o lungime de aproximativ 60-65 cm gi este uqor aplatizatd
lateral. Secliunea transversald are contw eliptic, cu diametrul mare (de 5-6 cm) dispus
dorso-ventral.
lnelele cartilaginoase, in num[r de 48-60 prezintd extremitd{ile libere recurbate

dorsal gi cu tendinla de a se a$eza paralel, formdnd o creasti mediand; pe cadawe
creasta este mai pronunfatd. Ligamentele inelare sunt puternice. Muqchiul traheal,
dispus la interiorul inelelor este mai scurt decdt la cal, iar mucoasa mai groasi (fig.
162 C).
Cu 5-6 cm trainte de bifurcare, traheea emite bronhia traheald sau accesorie
care asiguri ventilarea lobului cranial al pulmonului drept (fig. 162 A)'
La oaie traheea are o lungime de 30-40 cm 9i o conformalie in general
asemindtoare celei de la vac6. Inelele traheale sunt insi mai subliri 9i cu extremitilile
distanlate intre ele, mai ales in porfiunea mijlocie a organului; extremitatea stnngi
este mai inaltd decdt cea dreapt6 qi formeazi o creastd traheal[ dorsald mai redusd
decdt la vacd (fig. 1 63).
La porc traheea, scurtd (25-30 cm) gi cilindricd este alcdtuiti din succesiunea
a29-36 inele cartilaginoase. Extremitifle libere ale inelelor sunt depdrtate intre ele
gi privesc fafd in fa!i. Mugchiul traheal este redus gi agezat la fala internd a extre-
mitelilor cartilajelor (frg. 164 C).
Ca qi la rumeg[toare, in partea dreapt6, aproximativ cu 4 cm inainte de bifurcalie,
traheea emite bronhia accesorie pentru lobul cranial al pulmonului (fig. 164 A).
La c6ine in componenla traheei intri 42-46 inele cartilaginoase, groase qi
rezistente. Capetele inelelor privesc fa!6 in fa!d, sunt mult distanlate intre el 9i unite
printr-o putemici membrani fibroelastici. Mugchiul traheal este situat pe fala extemd
a inelelor (fig. 158 D).
in ansamblu, traheea are formd de tub perfect cilindric ai se termind prin cele
doui bronhii principale fErd sI emitd bronhie accesorie.
La pisici conformalia traheei este asemindtoare celei de c6ine; prezinti 38-
43 inele traheale.
La iepure cartilajele traheale, in numlr de 45-50, sunt mai subliri decdt la
camivore qi au extremitilile libere suprapuse. Mugchiul traheal este putemic ai
dispus la exteriorul inelelor (frg. 165 d).
Turtite in sens dorso-ventral, traheea are pe secliune aspect oval, cu diametrul
mare dispus transversal.
4.6. Bronhiile principale (Bronchi principales)

Bronhiile principale, dreaptd gi stdngl (Bronchus principalis dexter et sinister)
rezttltddin bifrucarea traheei la nivelul mediastinului mijlociu, deasupra atriului stdng
(fig. 126).Au conformalie gi structurd asemdnitoare traheei, dar sunt mult mai scurte
gi mai inguste.
Dupd un scurt traiect extrapulmonaq fiecare bronhie principali pdtrunde tn
pulmon prin hilul acestuia qi se ramificd formdnd arborele bronhic.
Porliunea extrapulmonard a bronhiei principale impreuni cu artera pulmonard,
venele pulmonare (2-3), artera bronhic[ (cu l-2 ramuri), venele bronhice, vasele
limfatice, fibrele nervoase ale plexului pulmonar qi lesutul conjunctiv care le inconjoard,
formeazi rdddcina pulmonard (Radix pulmonis) sa:u pediculul pulmonar.
In general, in cadrul rdddcinii pulmonare, bronhia principald este situatd dorsal,
artera pulmonard cranial gi ventral de aceasta, iar venele pulmonare ventro-caudal;
vasele bronhice insotesc bronhia, iar fibrele neryoase sunt situate mai ales in tesutul
conjunctiv peribronhial gi periarterial.
4.7. Pulmonii (Pu lmones)

Cei doi pulmoni, drept gi stAng, reprezintl organele esentiale ale respiraliei,
la nivelul lor efectuAndu-se hematoza. Ei ocupd cea mai rnare parte a cavitdtii toracice,
fiind dispugi de o parte gi alta a mediastinului; sunt atagafi de trahee gi mediastin prin
formatiunile care intrd in structura r6ddcinii pulmonare qi prin ligamentul pulmonar,
respectiv pliul seros dintre pleura mediastinali gi cea pulmonard.
Fiecare pulmon, acoperit de pleura viscerald (pulmonarE) este invaginat in
sacul pleural ipsilateral pe care il ocupi in intregime. Astfel, in condilii normale,
cavitatea pleurall cuprinsd intre pleura parietald gi cea pulmonari se reduce la un
spatiu capilar i: care se gdsegte o peliculS de lichid pleural. Datoritd presiunii negative
din cavitatea pleurald pulmonul este menlinut in contact intim cu perelii cavit5lii
toracice; kt momentul deschiderii caviteli pleurale presiunea intracavitard se egalizeazd,
cu cea atmosfericd gi pulmonul igi reduce volumul.
Pulmonii au consistentd spongioasi, elasticd gi culoare roz-roqiaticd, intensitatea
culorii depinzdnd de cantitatea de s6nge inmagazinatS. La fetugi au consistenti fermd
gi culoare gri-albicioasd, caraclere intdlnite qi la nou-n5sculii care nu au respirat.
4.7 .1. Conformatia pulmonilor

(Fig. 158-165)
Fiecare pulmon are formd de semicon, descriindu-se trei fete (costali, mediastinalS
qi diafragmaticd), trei margini (dorsald, ventral[ qi bazald) 9i un vdrf.
Fata costali (Facies costalis), netedi qi convexi, este cea mai intinsd, venind
in contact cu peretele toracal lateral; este parcursi de scizurile interlobare gi intralobare
(fig. 1s8 B).
Fa{a mediastinali (Facies mediastinalis) (fig. 158 C), orientatd spre mediastin,
cuprinde urmitoarele structuri anatomice:
. hilul pulmonar (Hilus pulmonis), aria pulmonarl neacoperit[ de pleuri situatd
in planul mediastinului mediu, prin care intrd sau ies din pulmon structurile
care alcdtuiesc rdddcina pulmonari (Radix pulmonis);
. inse4ia ligamentului pulmonar (Lig. pulmonale), caudal fali de hil;
. amprenta cardiacd (Impressio cardiaca), arie concavd, largd, bine delimitatd,
situatd ventral fald de hil; este mai adAncd pe pulmonul stAng;
. amprenta venei cave craniale (Impressio venae cavae crqnialis), gan! superficial
situat pe pulmonul drept, cranial fa{d de amprenta cardiacd;
. amprenta traheald (Impressio trachealis), gan! superficial orizontal dispus pe
pulmonul drept, cranial fald de hil;
. amprenta aorticd (Impressio aorttca), gant orizontal situat in apropierea marginii
dorsale in mediastinul caudal; este mai addnc pe pulmonul stAng;
. amprenta esofogiand (Impresssio oesophagea), $anl orizontal intins pe toati
fata mediastinald, mai pronuntat caudal fa[I de hil, unde este dispus ventral
fald de amprenta aortici;
o santul venei cave caudale (Sulcus venae cavde caudalis) care brdzdeazd, addnc
fala mediastinalS a pulmonului drept, delimitAnd lobul caudal de lobul accesoriu.
Fafa diafragmaticl (Facies diaphragmatica) sa:u baza pulmonului (Basrs
pulmonis), concavi, se muleazd pe convexitatea diafragmei; la pulmonul drept aici
este vizibili scizura dintre lobul caudal gi cel accesoriu, precum gi originea ganlului
venei cave caudale.
Vfirful pulmonului(Apex pulmonis), rotunjit sau asculit in functie de specie,
ocupi spaliul din cupola pleurald, extinz6ndu-se cranial dincolo de prima coast6,
mai mult la pulmonul drept.
Marginea dorsall (Margo dorsalis s. obtusus), rotunjitS, ocupd sinusul pleural
costo-mediastinal.
Marginea ventrali (Margo ventralis) separd fala costald de cea mediastinald;
este ascutite gi prevSzutd cu o scobituri largd, incizura cardiacd (Incisura cardiaca).
Marginea bazalil (Margo basalis) prezintd o porfiune asculitl (Pars acutus),
care separd fafa diafragmatici de cea costal[ gi o porfiune netedl qi rotunjitd (Pars
mediastinalis) intre fata mediastinal5 gi cea diafragmatici. Portiunea asculiti a
marginii bazale intri tr recesul pleural costo-diafragmatic, dar nu-l ocupd tn ir:tregime.
Pulmonii sunt impd(ifi in lobi (Lobii pulmonrs), respectiv teritorii pulmonare
ventilate de o bronhie lobar6. La exterior lobii sunt delimitali intre ei prinfisuri
interlobare (Fissurae interlobares) mai mult sau mai pulin adAnci (fig. 158, 162,
163,164,165); la cal pulmonii nu prezintS fisuri, delimitarea lobilor fiind arbitrari
(fig. 161).
Pulmonul drept prezintd patru lobi: cranial (Lobus cranialis), mediu (Lobus
medius), caudal (Lobus caudalis) gi accesoriu (Lobus accesorius) sau azygos (fig.
158). ExceptAnd pulmonul de cal, intre lobul cranial gi cel mediu se gdsegte fisura
interlobard cranialS (Fissura interlobaris cranialis), iar intre lobul mediu gi cel
caudal, fisura interlobarl caudald (Fissura interlobaris caudalis); lobul accesoriu,
situat pe fala mediall a lobului caudal, este despirtit de acesta de ganful venei cave
caudale, prezent la toate speciile.
La rumegdtoare lobul cranial al pulmonului drept este divizat intr-o portiune
craniald (Pars cranialrs) qi una caudald (Pars caudalis) pintr-o fisurd intralobard
(Fissura intralobarts) (trg. 162); descrise adesea ca lobi separati, aceste porJiuni
ventilate de cdte o diviziune a bronhiei lobare, sunt segmente pulmonare.
,6
Fig. 158. Pulmonii Si traheea la cfrine

A - Vedere dorsald; A'- Arborele bronhic; B - Pulmonul stdng, fala costald;
C - Pulmonul stdng, fala mediastinald; D - Secpiune transversald prin trahee;
I - Traheea; t'- M. trachealis; l " - Cartilago trachealis; 2 - Bronchus principalis;
3 - Lobus cranislis (putm. dexter); pars cranialis lobi cranialis (pulm. sinister);
3'- Pars caudalis lobi cranialis (pulm. stnister); 3" - Fissura intralobaris;
4 - Lobus medius; 4'- Fissura interlobaris cranialis; 5 - Lobus caudalis;
5' - Fissura tnterlobaris caudalis; 5 " - Margo basalis; 5 "' - Margo dorsalis;
6-Lobusaccessorius; 7-Vv.pulmonales; 8-A.pulmonalis; 9-Impressioaortica;
10 - Impressio a. subclavia; ll - Lig. pulmonale; l2 - Impressio a. thoracica
interna; lj -Impressio esophagea; a-Bronchilobares; b-Bronchisegmentales;
c - Bronchi subsegmentales
Pulmonul stflng prezintd doi lobi: cranial (Lobus cranialis) qi caudal (Lobus
caudalis), desplrfili printr-o fisuri interlobard (Fissura interlobaris). Lobul cranial
este divizat printr-o fisurd intralobard (Fissura intralobaris) intr-o por,tiune craniali
(Pars cranialis) qi una caudali (Pars caudalis), care functional sunt segmente
pulmonare (fig. 158, 161-165). Ca gi la pulmonul drept, fisurile lipsesc la cal.
Adesea lobii pulmonilor sunt denumili dupi pozilia gi rapoartele lor cu cordul
9i diafragma, folosindu-se termenii (neomologafi de NAV) de:
. lob apical pentru lobul cranial sau porliunea craniald a lobului cranial al pulmo-
nului drept gi pentru lobul cranial sau po(iunea craniali a lobului cranial al
pulmonului st0ng (in funclie de specie);
. lob cardiac pentru lobul mediu al pulmonului drept gi pentru po(iunea caudali
a lobului cranial al pulmonului drept sau stdng (in funclie de specie);
. lob diafragmatic pentnt lobul caudal.
4.7 .2. Structura pulmonilor
in structura pulmonilor intri pleura pulmonari, arborele bronhic, parenchimul
pulmonar, stroma pulmonard, vase gi nervi.
Pleura pulmonari (Pleura pulmonalis), lucioasd gi transparent5, acoperd
pulmonul pe toatl intinderea exceptAnd hilul unde este abordat de ridicina pulmonard;
la nivelul fisurilor acoperd intim fetele interlobare ale pulmonului, permitdnd
alunecarea qi deplasarea unui lob fali de altul. Caudal fa!6 de hil pleura pulmonard
se continui cu cea mediastinali prin intermeditl ligamentului pulmonar.
Arborele bronhic (.,4rbor bronchalis) provenit din numeroasele ramificalii
ale bronhiei principale in interiorul pulmonului, are rol in conducerea aerului pdnd
la nivelul parenchimului pulmonar (fig. 160-164). Bronhiile intrapulmonare gupeaze
in jurul lor celelalte componente ale pulmonului (parenchimul, stroma, vasele qi
nervii), realiz6nd impreuni cu acestea teritori i I e bro nhopulmo nare.
Dupd un scurt traiect Ar interioml pulmonilor bronhiile principale emit bronhiile
lobare (Bronchi lobares) in numir egal cu cel al lobilor, diferit in funclie de specie;
la rumegitoare gi porc bronhia pentru lobul cranial drept se desprinde din trahee.
Bronhiile lobare se impart in: bronhii segmentare (Bronchi segmentales) care
deservesc teritorii numite segmente bronhopulmo mre (Segmenta bronho-pulmonalia);
acestea prezintd ventilalie proprie, pedicul vascular propriu gi stromd intersegmentari
care le delimiteazd de segmentele vecine. Segmentele bronhopulmonare au formi
conicd cubaza dispusi periferic, sub pleuri; numdrul lor variazd, in funclie de lob qi
specie, conferind particularitdli radiologice gi clinice proprii (fig. 159). Din bronhiile
segmentare se nasc bronhiile subsegmentare, care vor ventila po4iuni ale segmentelor.
in structura bronhiilor lobare, segmentare qi subsegmentare intre un schelet
fibrocartilaginos cdptugit de o mucoasd gi acoperit de o adventice. Scheletul fibro-
cartilaginos este alc6tuit din inele incomplete de cartilaj reunite printr-un lesut
conjunctiv bogat in fibre elastice; pe mdsuri ce diametrul bronhiilor se micgoreazd,
structurile cartilaginoase se reduc la simple insule. Mucoasa prezinti un epiteliu
pseudostratificat ciliat gi un corion bogat in fibre elastice, glande bronhice (G//.

bronchales) de tip mucos gi aglomeralii de limfocite; musculoasa mucoasei, alcdtuiti
din fibre musculare netede dispuse circular formeazd mugchiul lui Reissensen (v.
Histologia).
d il
.dr
'.{r "
d
l1
--_1, d
- _:. dnr
dI
.d
d
d
llt IV
Fig. 159. Segmentele morfofunclionale ale pulmonilor la porc

I - Pulmonul drept, fala costald; II - Pulmonul drept, faya mediastinald;
III - Pulmonul stdng, fata costald; IV - Pulmonul stdng, fala mediastinald;
a,a1- Segmenta lobi cranialis; b - Segmentum accessorium (s. Lobus accessoius);
c,ct - Segmenta lobi medii; d-dy - Segmenta ventralia lobi caudalis;
de-den - Segmenta lateralia lobi caudalis; dd-ddt - Segmenta dorsalia lobi
caudalis; di - Segmenta medialia lobi caudalis
Parenchimul pulmonar este organizatin lobuli pulmonari (Lobuli pulmonis\,
respectiv unitdli anatomice deservite de bronhiole lobulare (Bronchuli lobulares)
rezultate din divizarea bronhiilor subsegmentare. Lobulii au un volum de aproximativ
1 cm3, sunt inconjurali de fesut conjunctiv gi prezinti forme variate: cei superficiali
au aspect de piramidd cu baza la suprafala pulmonului, pe cAnd cei profunzi sunt
poliedrici.
|n interiorul lobulului, prin ramificarea bronhiolelor lobulare iau nagtere
bronhiolele respiratorii (Bronchuli respiratorii), care la rdndul lor se continud cu
cdte 1-9 canale alveolare (Ductuli alveolares) in care se deschid sacii alveolari
(Sacculi alveolares). Pere{ii bronhiolelor respiratorii, ai canalelor alveolare gi ai

sacilor alveolari prezittd infunddturi denumite alveole pulmonare (Alveoli pulmonis).
Parenchimul tributar unei bronhiole respiratorii constituie acinul pulmonar, care
reprezint[ unitatea morfofunclionali a pulmonului.
Structural, bronhiolele nu prezintd schelet cartilaginos, dar au un strat muscular
circular gi o mucoasl lipsitd de glande, un epiteliu ciliat in bronhiolele lobulare gi
cubic in bronhiolele respiratorii. Peretele alveolar este c6ptugit cu un epiteliu alcdtuit
din trei tipuri de celule, cu rol bine definit in schimbul de gaze dintre singe qi aerul
alveolar (v. Histologia).
Stroma pulmonari este alcdtuiti din lesut conjunctiv foarte bogat in fibre
elastice, care conferd pulmonilor o mare capacitate de extindere gi retractare in
timpul respirafiei.
La suprafafa pulmonului, fesuflrl conjunctivo-elastic formeazd o lamd subpleurali

continui care emite septe fine interlobulare, iar la nivelul hilului pitrunde in pulmon
impreund cu {esutul conjunctiv mediastinal care insolers*: ridicina pulmonarS. in
interiorul pulmonului o parte din stroma pulmonard insofegte arborele bronhic qi
ramurile arteriale in interionrl segmentelor, iar altd parte se organzazA intersegmentar
gi perilobular; in lobulul pulmonar pdtrunde o micd cantitate de.fesut conjunctiv
care trsolegte arteriola lobulard. La rumegitoarele mari gi la porc lesutul conjunctiv
perilobular este abundent, lobulalia fiind vizibild pe toatd supraf4a pulmonului sub
forma unui desen poliedric.
Vasele gi nervii pulmonului (fig. 160)
Vasele sanguine ale pulmonilor sunt de doui categoii: functionale, reprezentate
de arterele gi venele pulmonare, gi nutritive, rqrezerfiate de arterele gi venele bronhice.
Arterele pulmonare, dreaptl gi stdng6, provin din trunchiul pulmonar gi
transportd s0ngele neoxigenat la pulmoni. Fiecare arteri se ramifici urmdrind
arboriza\ia bronhici pdni la nivelul acinului pulmonar, unde formeazd o retea
capilari perialveolard; aici are loc hematoza.
Sistemul venos transporti sdngele oxigenat de la pulmon la cord, avAnd
originea in re{eaua capilari perialveolard. Prin confluare iau nagtere vene din ce in
ce mai mari, cu traseu perilobular, intra- gi intersegmentar, in final constituindu-se
doui sau trei vene pulmonare care se varsi in atriul stdng al cordului.
Arterele bronhice, desprinse din aorta toracici transportd singe oxigenat gi se
distribuie bronhiilor gi stromei pulmonare, avnnd rol nutritiv. Venele bronhice swfi
in general satelite arterelor qi se varsd in vena azygos.
Vasele limfatice ale pulmonilor sunt aferente ale limfonodurilor tracheobronhice
(medii, drepte 9i stdngi); la rumeg6toare gi la porc limfa de la lobul cranial drept
este colectati de limfonodurile tracheobronhice craniale (eparteriale).
Inervatia pulmonului este vegetativi gi se realizeazd prin plexul pulmonar la
care participd fibre postganglionare simpatice din ganglionul cervicotoracic, precum
gi fibre parasimpatice din nervul vag.
i
_,.. 'I
:
ri
t .,1
:l l .it. - ''\,1
fi i ,'l
4{
'' I
ii'' '! ',,,,)
.l r,:r'"' ,,]
t" ((.)
ltr
lii
lt.:
r/
d ,0
It
5
c
t0
I
$
I lr
Yt
0
'1"
Fig. 160. Schema arborelui respirator Si a circulaliei pulmonare la mamifere

I - Trahea; 2 - Bronhie principald; 3 - Bronhie lobard; 4 - Bronhie segmentard;
5 - Bronhie subsegmentard; 6 - Bronhiold lobulard; 7 - Bronhiold respiratorie;
8 - Canal alveolar; 9 - Sac alveolar; 10 - Lobul pulmonar; A - Aorta descendentd;
B - Artera pulmonard; C - Vena pulmonard; a - Artera bronhoesofagtand;
b - A. bronhicd; c - A. segmentard; d - V. segmentard; e - Ramurd perialveolard;
f - Relea perialveolard; g - Retea subpleurald
4.7.3. Pulmonii la mamiferele domestice -

La cal cei doi pulmoni au o greutate de aproximativ 4-6 kg (1/150 din greutatea
corporal6), sunt aproape egali ca dimensiune qi nu prezintd. fisuri interlobare sau
intralobare (fig. 161). fesutul conjunctiv interlobular este slab reprezentat, astfel cd
"desenul lobular" de pe suprafala pulmonilor lipsegte sau este foarte slab conturat.
Privit in ansamblu, fiecare pulmon prezintd, fafa costald netedi, convexi gi
foarte ingusti in jumitatea ei craniald. Pe fala mediastinald, amprentele cardiaci,
aortic[ gi esofagiand sunt bine marcate, iar qanful venei cave caudale, adAnc. Marginea
ventrali este excavatd de o largi incizuri cardiac5, astfel ci o mare parte a sacului
pericardic vine in contact cu peretele cavit[fii toracice. La pulmonul stdng incizura
cardiacd este mai mare, delimitat[ intre coastele III-U gi are formi patrulateri; la
pulmonul drept este triunghiulard gi dispusl intre coasta a III-a gi spafiul intercostal IV.
5
5
Fig. 161. Pulmonii Si traheea la cal

A - Vedere dorsald; B - Arborele bronhic; C - Secliune transversald prin trahee;
I - Lobus cranialis; 2 - Lobus caudalis; 3 - Lobus accessorius; 4 - Margo
ventralis; 5 - Incisura cardiaca; 6 - Margo dorsalis; a - Trachea; a'- Cartilago
trachealis; a" - Tunica mucosa; a"'- M. trachealis; b - Bronchus principalis;
c - Bronchi lobares; d - Bronchi segmentales
Spre deosebire de celelalte specii de mamifere domestice, calul nu prezintd o

lobalie pulmonari distincti la exterior. Lobul caudal la pulmonul drept este fuzionat
cu lobul mediu, iar la pulmonul stdng, cu porliunea caudald a lobului cranial.
Ambii pulmoni prezinti astfel cdte un lob cranial cu vdrful rotunjit 9i un lob
caudal deosebit de dezvoltat, despirtiti tntre ei prin incizura cardiaci. Lobul arcesoriu
al pulmonului drept este redus, de formd conicd, cu vArful orientat dorso-cranial.
La vac[ pulmonii sunt sensibil inegali, cel drept fiind mult mai lung 9i mai
gros (frg. 162). Ambii pulmoni prezintd. fisuri interlobare 9i intralobare addnci care
nu ajung insd p6ni la hil. Conturul lobulilor este foarte bine evidenliat pe toatd
suprafaf a organului datoriti lesutului conjunctiv interlobular abundent.
Pulmonul drept, aproape de doui ori mai dezvoltat decdt cel sting, prezint6
incizura cardiaci ingusti gi adAncd; cordul cu sacul sdu pericardic vine in contact cu
peretele costal drept in planul coastei a [V-a gi al spaliilor intercostale adiacente.
Fisurile interlobare delimiteazn patnr lobi distincfi: cranial, mediu, caudal qi accesoriu.
o
5
dI
B
A C
Fig. 162. Pulmonii gi traheea la vacd
A - Arborele bronhic; B - Lobii pulmonilor vedere dorsald; C - Secliune
transversald prin trahee; l-t'- Lobus cranialis (1 - Pars cranialis; l'- Pars
caudalis); 2 - Lobus medius; 3 - Lobus caudalis;4 - Lobus accesorius; 5 - Margo
ventralis (acutus); 6 - Margo dorsalis (obtusus)a - Trachea; a'- Bronchus
principalis; a" - Crista mediana tracheae; b - Bronchi lobares; c - Bronchi
segmentales
Lobul cranial este divizat intr-o po4iune craniale gi una caudal[ printr-o fisurd
intralobard care pleacd din por{iunea cea mai addncd a incizurii cardiace. Porlitmea
cranialS, foarte dezvoltatd., prezinti un apendice care se curbeazd pe sub trahee gi
vena cavd craniald, deviind mediastinul spre stdnga; porliunea caudal6, mai redus6,
prezintd pe fala mediastinald o mare parte a amprentei cardiace. Lobul mijlociu,
incadrat de fisuri interlobare adAnci, este ornat pe fala mediastinalS de porliunea
caudal5 a amprentei cardiace, care este foarte addncd. Lobul caudal este cel mai
mare, fiind despdrtit de lobul accesoriu prin ganful addnc al venei cave caudale.
Lobul accesoriu (azygos) are formd piramidala; bazallti, ugor concavS, participd
la formarea felei diafragmatice a pulmonului, iar vArful este orientat spre hil.
Pulmonul stdng prezintd o incizurl cardiacd mai largd decit cel drept; cordul,
invelit de pericard, vine in contact cu peretele cavitdfii toracice in dreptul spafiilor
intercostale III-tV.
Lobii pulmonari, cranial gi caudal, sunt despdrliti printr-o fisurd interlobarl
addncd; fiecare este deservit de cAte o bronhie desprinsd din bronhia principald.
Lobul cranial este impdrlit in doud porfiuni, craniali 9i caudal6 printr-o fisurd
intralobarS; porliunea craniald este mai micd, cu vdrful ascutit, iar cea caudal6 este
trifaciati (fig. 162).
La oaie pulmonii se aseamind cu cei de vaci in ceea ce privegte sistemul de
distribulie al arborelui bronhic ai al loba{iei, dar prezinti deosebiri care vizeazd,
dezvoltarea lobilor gi a lesutului conjunctiv interlobular (fig. 163 A).
Lobul cranial al pulmonului drept este proporlional mai redus dec6t la vacd 9i
divizat printr-o fisurd intralobard redus5; po(iunea lui caudald este foarte micl 9i
prezinti marginea asculit[ neregulatS.
La pulmonul stdng fisura intralobard este qi mai redusd, cele dou[ porliuni
ale lobului cranial fiind slab separate intre ele.
Desenul lobular subpleural lipsegte de reguld; uneori acesta este vizibil in
lungul marginii ascutite a lobilor craniali.
La capri, comparativ cu oaia pulmonii prezintd extremitdlile lobilor asculite
9i lobulafia evidentd pe lobii craniali qi mijlociu (frg. 163 B); adesea fisura intralobard a
lobului cranial lipsegte la ambii pulmoni.
La porc pulmonii sunt ugor asimetrici; vdrful pulmonului drept depaqeqte cu
pufin in sens cranial pe cel al pulmonului stdng. La ambii pulmoni desenul lobular
subpleural este vizibil pe toatd suprafala, dar este mai estompat decdt la
rumeg[toarele mari (fig. 164).
Pulmonul drept prezintd lobul cranial nedivizat, cu vdrful rotunjit, deservit de
o bronhie traheald. Lobul mediu, cu vdrful mai mult sau mai pulin ascufit, este delimitat
de cel cranial printr-o fisurd mai redusd gi de cel caudal printr-o fisuri addncd ce
ajunge pAnI aproape de hil; este ventilat de o bronhie lobard proprie desprinsd din
bronhia principald, dar uneori primegte o ramurd a bronhiei craniale. Lobul caudal
este bine dezvoltat,la fala lui mediastinala fiind atagat un redus lob accesoriu.
Pulmonul stdng prezintd lobul cranial divrzat de o redus6 fisurd intralobard
intr-o porliune craniald, cu v1rful asculit qi o porliune caudali asemdnitoare lobului
mediu al pulmonului drept. Fisura interlobari este addncd, iar lobul caudal este
asem[nitor gi simetric cu congenerul lui.
J*.
B
A
Fig. 163. Pulmonii Si traheea la oaie (A) Si la caprd @)
1,1'- Lobus cranialis (l - Pars cranialis; l'- Pars caudalis); 2 - Lobus medius,'
3 - Lobus caudalis; 4 - Lobus accessorius (s. azygo); a - Trachea; b - Bronchus
principalis; c - Bronchi lobares; d - Bronchi segmentales
La cfline v6rfurile pulmonilor sunt aproape la acelaqi nivel. Fisurile interlobare
sunt foarte ad0nci, ajungdnd pAnI la hil. Toli lobii sunt bine individualizali qi sunt
deservili de bronhii lobare desprinse din bronhia principald (fig. 158).
lesutul conjunctiv interlobular este slab dezvoltat, astfel cd desenul lobular
subpleural lipsegte.
Pulmonul drept prezintd un lob cranial cu contur rotunjit, un lob mediu cu
vdrful mai asculit qi un lob caudal dezvoltat; lobul accesoriu, proporlional mai mare
decdt la alte specii este alungit gi prezinti o expansiune care inconjoari vena cavi
caudal6.
La pulmonul stdng lobul cranial este impfulit intr-o po(iune cranialS cu vdrfi.rl
ascutit gi o po(iune caudal6, asemdndtoare ca aspect cu lobul mediu al pulmonului
drept; fisura intralobarl nu atinge hilul pulmonar.
Lobul caudal este asemdnitor cu cel al pulmonului drept.
d
/a.
.,.\j
,//
l.'
'... 3
A
B
C
Fig. 164. Pulmonii $i traheea la porc
A - Arborele bronhic; B - Vedere dorsald; C - Secliune transversald prin trahee;
I - Lobus cranialis (pulm. dexter); pars cranialis lobi cranialis (pulmo sinister);
1 '- Pars caudalis lobi cranialis (pulmo sinister); 2 - Lobus medius; 3 - Lobus
caudalis; 4 - Lobus accessorius; a - Trachea; a'- Bronchus principalis;
b - Bronchi lobares; c - Bronchi segmentales
La pisicl, comparativ cu cdinele lobii apicali (cranial drept gi po(iunea cranialS

a lobului cranial st6ng) sunt propor.tional mai dezvoltali; perfect simetrici, ei au
formi de lance, termindndu-se cu un vArf asculit; lobul accesoriu este mai redus qi
are formd triunghiulard (fig. 165 A).
La iepure cei doi pulmoni sunt u$or asimetrici, cu contur ce se inscrie intr-un
triunghi dreptunghic. Desenul lobular se vede slab prin transparenta pleurei.
Lobul cranial drept gi porliunea cranial5 a lobului cranial stdng sunt foarte
reduqi, de formd triunghiulard, apdrAnd ca mici "urechiuge".
Lobul mediu al pulmonului drept gi portiunea caudalS a lobului cranial stdng
sunt foarte inguqti in sens cranio-caudal, mult alungili medio-lateral gi terminali cu
cdte un vArfrelativ ascutit.
292 ANATOMIA ANI MALELOR DOMESTICE. VOL I I
,v
,,,.
I ',-j ' J
I
/1
L/
t (
t)
d d
A B
Fig. 165.Pulmonii Si traheea la pisicd (A) si iepure (B)

a - Lobus cranialis (pulmo dexter); pars cranialis lobi cranialis (pulmo sinister); a'
- Pars caudalis lobi cranialis (pulmo sinister); b - Lobus medius; c - Lobus
caudalis; c'- Lobus accesorius; d - Trachea
Lobii caudali ai ambilor pulmoni sunt foarte dezvoltali, reprezentdnd aproape
213 dinvolumul pulmonilor (fig. 165 B).
Gapitolul 5
APARATUL UROGENITAL
(AP PA RArUS U RO G E N trALt Sl
5.1. Generalitifi
Aparatul urogenital este format din organele urinare, cu rol in formarea 9i
eliminarea urinei qi organele genitale, implicate in funcfia de reproduclie.
Denumirea aparatului este justificati de faptul cd cele doul grupe de organe
prezintd numeroase interconexiuni in dezvoltarea ontogeneticd, avdnd ca origine
tomund mezodermul intermediar gi sinusul wogenital. Dupi parturilie sistemele
urinar gi genital p[streazd legdturi anatomice strinse, iar in porliunile distale ptezinld
segmente comune.
Organele urinare sunt reprezentate de doi rinichi, in parenchimul cirora se
formeazd urina qi cdile urinare, cu rol in colectarea, transportul, depozitarea 9i
eliminarea acesteia la exterior, respectiv tubii colectori, canalele papilare, bazinetele
renale, ureterele, vezica urinard gi wetra.
Ontogenetic rinichii la mamifere se dezvoltd din cordoanele nefrogene ale
mezodermului parcurgdnd trei etape cu trei forme morfologice, care se succed in
timp gi spaliu: pronefros, mezonefros, qi metanefros.
Pronefrosul, dezvoltat din porfiunea cervicall a cordonului nefrogen, este un
organ urinar rudimentar care involueazd gi dispare in primele etape ale organogenezei.
Rolul lui consti in formarea ureterului primar, care se dezvoltd in sens caudal
devenind canal Woffi cele dou[ canale Wolffse deschid in sinusul urogenital.
Mezonefrosul se dezvoltd din cordonul nefrogen toraco-lombar, constituind
rinichiul funclional la vertebratele inferioare (selacieni, teleosteni). La mamifere
involueazd rimdndnd din el numai corpul lui Wolff, precursor al conurilor eferente
din capul epididimului gi resturi embrionare reprezentate prin apendicele epididimului
gi paradidimul.
Metanefrosul sau blastemul metanefrogen se formeaz[ din po(iunea caudalS
a cordonului nefrogen. Din el se formeazi nefronii, respectiv partea secretoare a
rinichiului definitiv.
La extremitatea caudal[ canalul Wolff emite un mugure ureteral, formafiune
tubulari din care se vor diferenlia ureterul, bazinetul renal Si numeroase ramifrcalii
care pitn:nd in blastemul metanefrogen, reprezentdnd sistemul excretor dinparenchimul
renal (canalele papilare $i tubii colectori).
Vezica urinard Si uretra se dezvolti din sinusul urogenital, respectiv comparti-
mentul ventral al cloacei.
Organele genitale prezintd mari diferente morfologice legate de sex. Ambele

sexe participd,la realizareafuncliei de reproduclie, proces complex care la mamifere
include gametogeneza, copulatia, fecundatia, nidalia (ovoimplantatia), gestatia gi
parturitia.
Topografic ai functional, at6t la masculi cdt gi la femele, organele genitale se
pot grupa in trei segmente: portiunea gametogend, porliunea tubulard (cIile genitale
propriu-zise) Si porliunea urogenitald, comund cdilor genitale qi urinare.
La femele gonadele sunt reprezentate de ovare, cdile genitale de oviducte, uter
gi vagin, iar portiunea urogenitald de vestibulul vaginal, clitoris gi wlv6. La masculi
gonadele sunt reprezentate de testicule, porfiunea tubulard de epididime gi canalele
deferente, iar portiunea urogenitali de uretri gi organul copulator (penisul); organelor
ganitale propriu-zise li se alaturd glandele accesorii (veziculare, prostata gi bulbouretrale),
variabile ca numdr 9i dezvoltare in functie de specie,
ln dezvoltarea ontogenetic[ existd aga-zisa etapd nediferenliatd (de indiferenln
sexuald), in care printr-o serie de transformiri structurale din mezoderm qi endoderm
iau nagtere formaliuni comune ambelor sexe, care constituie elementele de origine
ale organelor genitale. Acestea sunt reprezentate de crestele genitale sau primordiile
gonadice, corpul lui Woffi canalele lui Woffi canalele lui Milller Si sinusul urogenital.
Creasta genitald se dezvolt6 pe partea mediald a mezonefrosului. La acest
nivel epiteliul celomic, colonizat de gonocite primare migrate din endoblastul
alantoidian, se ingroagi printr-o proliferare activd constituind epiteliul germinativ
Waldeyer. Prin proliferarea mezerrchimului subiacent se formeazd eminenla genitald
care acoperitd de epiteliul germinativ proemini in cavitatea celomici sub formd de
creastl genital5. Constituit din gonocite primare gi celule epiteliale celomice (vegetative),
epiteliul germinativ prolifereazd 9i formeazd cordoane sexuale primare care pdtrund
in eminenta genitald; unele sunt scurte gi groase (corticale), iar altele lungi gi subliri
(medulare).
Corpul lui Wolff reprezintd de fapt mezonefrosul, fiind alcltuit din tubi
mezonefrotici, tesut conjunctiv qi vase sanguine. Dupd involu{ie, din mezonefros
rdmAn numai pd(i epigenitale care participi la formarea gonadelor.
Canalul lui Woffi reprezentat prin pro- qi metanefros emite mugurele ureteral;
in rest, devine precursor al ciilor genitale.
Canalul lui Milller se formeazd prin invaginarea epiteliului celomic, are traseu
paralel cu canalul lui Wolff gi se deschide tr sinusul urogenital. in cea mai mare parte
este precursorul cdilor genitale femele.
Sinusul urogenital rezulti din compartimentarea cloacei, care in primele etape
ale ontogenezei este o cavitate in care se deschid intestinul terminal gi alantoida.
Ulterior, cloaca este desplrlitd prin septul urorectal ir:tr-o porliune dorsald (sinusul
anorecta[) gi o portiune ventralS (sinusul urogenital). Privit in ansamblu, sinusul
urogenital este format din cavitatea sinusului, tuberculul genital, pliurile genitale gi
burelelii genitali.
Etapa diferentierii sexuale cuprinde intervalul de timp in care primordiile
genitale evolueazd spre organe genitale masculine sau feminine. Diferentierea este
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitalis) 295
indusi de constitutia cromozomici a zigotului, care determini sexul primar al

individului (vezi fecundafia) 9i este precedatd de unele stadii funclionale in
dezvoltarea ontogenetic5, precum modificarea metabolismului embrionar, prezenla
unei baterii complexe de enzime, evolulia sistemului nervos central, intrarea in
funcliune a unor glande endocrine etc. Pe de altd parte, in timpul diferenlierii sexuale
se stabilesc intenelalii intre gonade gi tractusul genital, precum gi cu intregul organism,
care au un rol hotdr6tor in evolulia acestui proces.
Aspectele intime ale diferenlierii primordiilor genitale fac obiectul embriologiei.
Pentru in[elegerea conforma[iei organelor genitale, in ceea ce urmeazd vom prezenta
rezumativ rezultatul acestor diferenlieri la cele doud sexe.
Din crestele genitale iau nagtere gonadele, reprezentate la mascul de testicule
gi la femel[ de ovare. Diferen{ele privind structuralizarea testiculului sau a ovarului
constau in: dispunerea gilsau fragmentarea diferiti a cordoanelor sexuale primare;
diferenlierea gonocitelor primare in spermatogonii (la masculi) sau ovogonii (la
femele); diferenlierea din celulele mezenchimale a structurilor cu rol endocrin,
respectiv celulele Leydig la masculi gi glanda interstiliala la femele. Este de relinut
faptul cd hormonii produqi de gonade influenteazi dezvoltarea cdilor genitale
propriu-zise.
Drn corpii lui Wolffla masculi se dezvolti conurile eferente, cuprinse in capul
epididimului; la fernele se atrofiazd, rdmAnind sub forma unor vestigii in apropierea
ovarelor, sub numele de organul lui Rosenmiiller.
Dtn canalele lui Wolffla masculi se diferenliazn epididimele, canalele deferante,
canalele ejaculatoare gi glandele veziculare; la femele se atrofiazd complet sau rimAn la
unele specii sub formi rudimentarE in grosimea perelilor vaginali, sub denumirea
de canale epooforice (Giirtner).
Canalele lui Milller la masculi se atrofrazA, intAlnindu-se sub formi rudimentard
ca uter masculin sau utricula prostaticd (Uterus masculinus) intre foifele mezoului
interdeferenlial.
La femelp.eqtalele lui Milller vor da nagtere oviductelor, uterului gi vaginului.
La toate speciile porliunile lor craniale rdmAn independente, form0nd doud oviducte
deschise sub forml de pdlnie in cavitatea peritoneal5.
La iapd, vacI, scroafr, cdtea gi pisici, po(iunile mijlocii ale canalelor Mtller
fuzioteazd pa(ial intre ele gi dau na$tere unui uter la care deosebim doud coarne
uterine, un corp gi un gdt (Uterus bicornis);la iepuroaicd cele doud canale rdmdn
independente, uterul fiind dublu (Uterus dupkx).
Porfiunile caudale ale canalelor Mtiller la toate speciile de mamifere domestice
fizioneazd, gi dau nagtere unui singur vagin (Vagina simplex).
Din sinusul urogenital la ambele sexe iau nagtere structuri comune sistemelor
urinar gi genital.
La masculi din cavitatea sinusului se formeazl uretra intrapelvind (membranoasd)
gi glandele bulbouretrale; din tuberculul genital se dezvoltl penisul, din pliurile
genitale uretra extrapelvind (peniand) qi din burelelii genitali scrotul gi prepulul.
La femele, din cavitatea sinusului se formeazi vestibulul vaginal, din tuberculul

genital ia naqtere clitorisul, iar din pliurile genitale gi bureletii genitali se dezvoltl
buzele l,ulvei.
5.2. Organele urinare (Organa urinarial

Succesiunea organelor urinare realizeazd, un sistem esenfial de depurare a
organismului prin indepdrtarea substantelor nefolositoare endogene (rezultate din
procesele metabolice) gi exogene. Rolul esenlial al organelor urinare constd in
formarea urinei qi eliminarea ei in mediul extern, prin actul fiziologic denumit
mictiune.
7
6
fi
Fig. 166. Schema organelor urinare lafemele

l - Rinichiul; l' - Bazinetul renal; 2 - Ureterul; 3 - Vezica urinard; 4 - Uretra;
5 - Orificiul uretral extern (s. meatul urinar); 6 - Vestibulul vaginal (canal
urogenital); 7 - Vaginul; 8 - Peritoneul;9 - Capsula renald Si adventicea ureterului,'
10-1 2 - Musculatura vezicii urinare (10 - stratul longitudinal extern; I I - stratul
circular; I2 - stratul longitudinal intern); l3 - Ligamentul median al vezicii
urinare; l3'- Fundul de sac peritoneal vezicopubian; l4 - Mucoasa vezicii urinare;
I5 - Orificiul ureteral; l6 - Simfiza ischiopubiana; 17 - Rectul; I7'- Fundul de sac
p e ri to ne a I rectov a gi na I
Urina se formeazd in rinichi, respectiv in unitdlile lor morfofunclionale (nefroni)

prin procese complexe de filtrare a plasmei sanguine, secretie, reabsorblie gi concentrare.
Prin tubii colectori (cdi urinare intrarenale) urina ajunge in bazinetele renale, de
unde este preluatd gi transportatd prin uretere in vezica urinard; aici se acumuleazd
gi stagneazd pAnd la evacuarea prinuretrd (fig. 166).
5.2.1. Rinichii (Renes)

(Fig. 167-181)
5.2.1.1. Topografie gi conformafie
16Rinichii sunt organe compacte, situate in regiunea sublombari, de o parte qi
de alta a planului median; cel sting (Ren sinister) este situat lateral fald de aorta
abdominali iar cel drept (Ren dexter), lateral fald de vena cavd caudald (frg. l7l,174). "t
La fixarea 9i suspendarea rinichilor contribuie presiunea viscerelor din jua
vasele sanguine renale, fasciile renale, capsula adipoasd gi peritoneul.
Fasciile renale (Fasciae renales), dorsali gi ventrali, rezultate din clivarea
fasciei endoabdominale, delimiteazd un spaliu amplu denumit loja renald, in care
este plasat rinichiul. intre perelii lojei renale qi capsula fibroasd a organului se
interpune un le.qut conjunctiv cu incdrcare adipoasl variabilS care formeazd capsula
adipoasd (Capsula adiposa); aceasta contribuie la fixarea gi proteclia rinichiului,
fiind in acelaqi timp grdsime de depozit.
La cal gi la porc ambii rinichi vin in contact cu plafonul cavitdlii abdominale,
fiind acoperili de seroasa peritoneal[ numai pe fala ventrald. La rumegdtoare, datoritd
presiunii exercitate de rumen rinichiul stdng este desprins de plafon gi impins la
dreapta planului median; el este in totalitate acoperit de seroasd gi suspendat de un
veritabil mezoLt, care ii conferd o mare mobilitate. La camivore qi iepure ambii rinichi
sunt plasafi la distantd de plafon, inconjurali de seroasi gi suspendali prin mezouri
scurte (cel stAng ceva mai lung), care le conferi un caracter flotant.
La majoritatea speciilor rinichiul drept este plasat mai cranial decdt cel sting
gi vine in contact cu ficatul, determin6nd formarea amprentei renaletrLa pisici cei
doi rinichi sunt plasali aproximativ la acelagi nivel, iar la porc rinichiul drept, situat
mai caudal decAt cel stdng, nu se sprijini pe ficat.
Forma clasici a rinichiului este de bob de fasole qi se intdlnegte la carnivore,
rumegdtoare mici gi iepure. Variatiile de formi intAlnite la celelalte specii intereseazd
fie ambii rinichi, fie numai unul (fig. 167).
Fiecare rinichi prezrntd o fafd dorsald, (Facies dorsalis) orientati spre plafonul
cavitilii abdominale, o fald ventrald (Facies ventralis) in contact cu alte viscere, un
pol cranial (Extremitas cranialis) in rapoarte intime cu glanda suprarenalS (la rinichiul
drept qi cu lobii drept gi caudat ai ficatului), un pol caudal (Extremitas caudalis) mai
rotunjit, o margine laterali (Margo lateralis) convexi gi o margine mediali (Margo
medialis) concavi (frg. 176, 177).
I Aproximativ la mijlocul marginii mediale se gdsegte hilul renal (Hilus renalis),
depresiune addnci la nivelul cireia rinichiul este abordat de pediculul vasculonervos
9i igi are originea ureterul (frg.l7l,174). Hilul renal se continui in interiorul organului
cu sinusul renal (Sinus renalis).
Suprafala rinichiului este netedd, exceptdnd taurinele, la care aceasta este
brdzdatd de ganluri care indicd limitele dintre lobi. La carnivore qi uneori la oaie pe
suprafata rinichiului pot fi observate venele subcapsulare (Venae subcapsulares) cu

aspect stelat (la cdine) sau arborescent (la pisic[) (fig. 167).
,:t /i
l. l
ii
{':
I
\
A A E
c
----
(-
D
#* E
t "'-'r' F
I
F
,
/
..t
Fig. 167. Schema conformayiei rinichilor la mamiferele domestice -fala ventrald

(V. Coyofan, original)
A,A'- Vacd (A- rinichiul drept; A'- rinichiul stdng); B - Oaie; C - Porc; D - Cdine;
E - Pisicd; EF'- Cal (F - rinichiul drept; F'- rinichiul stdng)
in general culoarea rinichiului este castanie-rogcatd, cu varialii ce depind de
specie sau de cantitatea de sdnge inmagazinati.
5.2.1 .2. Structura ri nichiului

Structura anatomic[ a rinichiului se poate studia pe o secfiune orizontalS care
injumdtSlegte rinichiul, trecAnd prin marginile sale 9i cei doi poli. Ca orice organ
compact rinichiul este alcdtuit dir:,/tr-wt parenchim inconjurat de o capsuld fibroasd.
Parenchimul renal delimiteazi un spaliu denumit sinus renal in care la majoritatea
speciilor se gdsegte bazinetul renal.
Capsula renali (Capsula fibrosa renis) apare ca o membrand subfire dar

rezistentd gi inextensibili care este legatl de parenchim prin numeroase tracturi
conjunctive fine. La nivelul hilului renal capsula se continui cu adventicea bazinetului
gi a ureterului.
Parenchimul renal este clar diferenliat intr-o zond intem6, medulsra (Medulla
renis), cu aspect striat gi o zond exteme, corticala (Cortex renis), de culoare mai
inchis6 gi cu granulalii fine. Aspectul diferit al celor doui zone este conferit de
dispozilia structurilor histologice qi a vaselor care hrinesc rinichii.
Intreg parenchimul renal este impirlit in lobi (Lobi renales) cu limite de
separalie mai mult sau mai pufin vizibile, in functie de specie.
Existi specii de mamifere (balena, foca, ursul polar gi vidra) care prezintd
rinichi compuSi, formali dintr-un numdr considerabil de lobi perfect individualizali.
Fiecare lob este alc[tuit dintr-o piramidd de substantd medularl (Pyramis renalis)
cubaza qi laturile acoperite de o calotd de substanlI corticald. Baza piramidei (Basrs
pyramidis) rdnale emite numeroase prelungiri in corticali, denumite radiialiite
medularei sau piramidele Ferrein; acestea structureazl portiunea radiatd a corticalei
(Pars radiata corticis). Corticala se insinueazi intre piramidele Ferrein formdnd
labirintele (Pars convoluta corticis), iar la periferie rdmdne o zoni ingustd sub
capsula renall denumitd corticala corticalei (Cortex corticis). O piramidi Ferrein
impreuni cu jumitdlile de labirinte care o inconjoard formeazd, lobulul cortical
(Lobulus corticalis). Vdrful piramidei renale, previzut cu numeroase orificii
(Foramina papillaria), este cuprins intr- un calice renal (Calix renalis), formaliune
in formi de cupd pediculatd care se deschide intr-o ramuri ureterald .Lobii renali
pot fi independenli sau sunt legati intre ei prin lesut conjunctiv, iar bazinetul renal
lipsegte; ca rumare rinichiul compus are aspect de ciorchine de strugure.
La mamiferele domestice lobii renali sunt individualizafi numai in primele
etape ale dezvoltlrii ontogenetice; prin fuzionarea acestora se formeazd rinichiul
simplu, aga cum se prezintd dupd parturitie. Gradul de fuzionare a componentelor
lobilor difer; in funclie de specie, determindnd gi conformafia ciilor urinare intrarenale.
La taurine lobii renali fuzioneazd numai prin corticalele care acoperd laturile
piramidelor renale si care formeazi coloanele renale Bertin. Astfel, suprafafa
rinichiului apare brdzdatd de ganfuri care marcheaz[ limitele dintre lobi, iar piramidele
Malpighi vor fi separate prin coloanele renale. Fiecare papilS renal6, bine indivi-
dualizatdl este cuprinsd intr-un calice mic (calix renalis minoris); prin fuzionarea
mai multor calice mici ia nagtere un calice mare (Calix renalis majoris). Calicele
mari se deschid in doud ramuri ureterale care prin convergenfd formeazd originea
ureterului. Astfel, taurinele au un rinichi simplu, brdzdat, pluripapilar, lipsit de
bazinet renal (fig. I 75).
La porc corticalele lobilor fuzioneazd complet, form0nd o pdturd continui la
periferie, iar intre piramidele Malpighi se insinueazd sub forma coloanelor renale
Bertin. Uneori se pot observa pe suprafata rinichiului urmele ganfurilor care separd
lobii renali. Papilele renale, individualizate, sunt cuprinse in calice renale care se
deschid intr-un receptacul comun, respectiv bazinetul renal, de la care pleacd

ureterul. Lobii renali sunt bine diferentiati. Fiecare lob este alcdtuit dintr-o piramidd
renald (s. piramida Malpighi),jumdtilile coloanelor renale Bertin adiacente 9i
corticala care acoperl baza, diferenliatd in: corticala corticalei, porliunea convoluti
(labirinticd) 9i po(iunea radiatd (piramidele Ferrein) (f,rg. 169). Este vorba de un
rinichi simplu, neted, pluripapilar, cu bazinet renal diverticulat (fig. 168)'
Fig. 168. Secliune mediosagitald prin rinichiul de porc

(V Colofan' original)
a - Capsulafibrosa; b-c - Cortex renis (b - Cortex corticis; b'- Pars convoluta
corticis; b" - Columnae renales; c - Pars radiata corticis); d-e - Medulla renis s.
Pyramidae renales (d - Basis pyramides; e - Papillae renales); f - Calices renales;
g-Pelvisrenalis; l-A.renalis; 2-'flrenalis; 3'Ureter; 4-A-,V.interlobaris;
5 - A., V arcuata; 6 - A.,V interlobularis; 6'- V corticalis superficialis
La cal, carnivore, rumegdtoare mici gi iepure lobii renali finioneazd prin toate
componentele. Coloanele renale dispar (sau sunt foarte reduse), iar piramidele
Ma$ighi fiizioteazd in intregime; astfel, medulara apare sub forma unei mase unice
acoperiti de corticald. Prin fuzionarea papilelor se formea-21, o papild comund care
pro.-i.ra in bazinet sub formd de creasie (Crista renalis). in felul acesta lobii renali
iunt delimitati numai de vasele sanguine interlobulare. La aceste specii rinichii sunt
nelezi,monopapilari, cu bazinet renal prevdzut cu infundaturi sau recese (fig. 172,178).
Indiferent de gradul de fuziune a lobilor, aspectul macroscopic diferit al celor

doui zone, corticali gi medulari, este determinat de modul de dispunere a componentelor
nefronilor, a tubilor colectori gi a vaselor sanguine (fig. 170).
Nefronul, nnitatea morfofunclionalI a rinichiului, este alcituit dintr-tn corpuscul
renal gi tubul urinifer. Numirul nefronilor vaiazd intre 1,3-1,4 milioane (la ciine)
9i 3-4 milioane (la bovine).
('D
A B
I,
t
b'v
bilt
Fig. 169. Secyiune mediosagitald printr-un lob renal

(dupa E. PaStea Si colab.)
A - Capsulafibrosa; B - Cortex; C - Medulla; D - Lobulus corticalis; b - Cortex
corticis; b'- Pars convoluta; b" - Pars radiata; b"'- Columna renalis,.
blr - A. arcuate; c - Pyramida renalis; c'- Papilla renalis
Corpusculii renali, situali in corticald, sunt formaliuni sferoidale sau ovalare
cu dimensiuni de 200-300 pm. Fiecare corpuscul este alcdtuit dintr-un glomerul
renal, ghem de anse capilare arteriale incoldcite interpuse intre o arteriold aferenti
gi o arteriol[ eferenti gi capsula Bowman (v. Histologia). Pe secliuni proaspete
corpusculii renali apar ca puncte rogii, vizibile cu ochiul liber, mai ales in labirintele
(porf iunea convoluti) cortexului renal.
Tubii uriniferi descriu un traseu lung gi complicat, fiecare fiind format din
trei segmente principale: tubul contort proximal, ansa Henl6 gi tubul contort distal.
Tubii contorli se gisesc in corticald, ldngi corpusculii renali, iar arsele Henle, formate
din cite o por{iune descendenti gi una ascendentd sunt situate tr medulard (fig. I 70).
Ttrbii colectori au rol in colectarea qi excrelia urinei, constituind cdile urinare
intrarenale. lgi au originea in tubulii care preiau urina de la nefroni; prin confluare
devin din ce in ce mai mari gi se deschid in canalele papilare. Aproape tot sistemul
canalicular este situat in zona medularS, cdreia ii conferi aspect striat. in porliunea
corespunzdtoare bazelor piramidelor renale strialiile sunt fine, iar in zona papilari
mai groase.
23--
2 A
2i
I 17
i)
li
\
i
4
13
Fig. 170. Schema structurii Si vascularizaliei lobului renal (A) Si a corpusculului

renal (B)
I - Capsula renald; 2 - Zona corticald; 3 - Zona medulard; 4 - Papila renald;
5 - Capsula glomerulului (Bowmann); 6 - Tubul contort proximal; 7-9 - Ansa
Henl6 (7 - segmentul descendent; 8 - segmentul ingust; 9 - segmentul ascendent);
I0 - Tubul contort distal; II - Tub colector; I 2 - Canal papilar; I 2' - Orificiu
papilar; 13 - A.,V segmentald; 14 - A.,V interlobard; l5 - A.,V arcuatd;
16 - A.,V interlobulard (radiatd); l7 - Glomerulul renal; I8 - Arteriold aferentd;
t 9 - Arteriold eferentd; 20 - Relea pericontortd; 2l - Arteriold dreaptd adevdratd;
22 - Arteriole si venule drepte false; 23 - Limitele unui lobul renal
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitatis) 303
Prin orificiile papilare urina din canalele papilare este drenatd fie in calicele
renale (la taurine gi porc), fie direct in bazinetul renal (la cal, rumegitoare mici gi
iepure).
Sinusul rena,l (Sinus renalis) reprezinti spatiul din interiorul rinichiului
circumscris de parenchimul rsnal. La speciile cu papili renali comuni (creastd renald)
sinusul este ocupat in cea mai mare parte de bazinetul renal. La porc, in sinus se
gdsesc calicele renale gi bazinetul renal, iar la vacd calicele mici, calicele mari gi
ramurile ureterale. Toate aceste formaliuni sunt inconjurate de
lesut adipos care
inglobeazl vase qi nervi.
Bazinetul renal (Pelvis renalis) reprezintd dilatatia extremititii proximale a
ureterului, dispus[ in interiorul sinusului renal. Variabil ca formi in funcfie de specie,
el se prezintd ca un receptacul alungit in sens cranio-caudal, in care se colecteaze
piciturile de urini din canalele papilare, fie direct, fie prin intermediul calicelor. La
vacd bazinetul lipseqte.
In structura bazinetului gi a calicelor intri o adventice alcdtuiti din tesut
conjunctiv lax, o musculoasd netedd dispusi pe doud straturi (cel circular mai
dezvoltat) gi o mucoasd cu epiteliu de tip urinar.
Vascularizafia gi inerva,tia rinichiului
Arterele renale (Arteriae renls) sunt ramuri puternice ale aortei abdominale;
mai mult de 20 o/o din sangele arterial pompat de cordul st6ng ajunge la rinichi.
Fiecare arteri renald abordeazd hilul renal, pdtrunde in sinusul renal gi emite
arterele interlobare (Arteriae interlobares reni); acestea stribat coloanele renale pAnd
labaza piramidelor, unde se impart in cdte doui artere arcuate (Arteriae arcuitae)
care intrd in doi lobi adiacenli, situdndu-se intre medularl qi corticald. Din arterele
arcuate se desprind inspre medulard arteriole drepte (Arteriolae rectae) gi inspre
corticali arterele interlobulare (Arteriae interlobulares) care se plaseazd intre
piramidele Ferrein gi ajung pAni la capsula renalS. ln traseul lor, arterele interlobulare
emit arteriolele aferente (Arteriolae glomerulares afferentes) care se capilanzeazd,
form6nd glomerulii rerrili (Glomerula renis). De la acegtia pleaci arteriolele efersnte
(Arteriolae glomeralares efferentes) care la r0ndul lor se ramific[ dupi un scurt
traseu, formand o relea capilari in jurul tubilor renali; din vasele eferente se desprind
spre medulari Si arteriole drepte (Arteriolae rectae) (frg. 170). Este de relinut faptul
ci circulatia arterialE a rinichiului este terminald; nu existi anastomoze nici intre
arterele interlobare, nici intre cele arcuate sau interlobulare.
Venele rinichiului au in general o dispozitie asemdnitoare arterelor. Venele
interlobulare igi au originea it venulele corticale superficiale, primesc afluenti de
la plexul capilar peritubular gi se varsd in venele arcuate; acestea din urmi formeaz1
prin anastomozd o arcadd venoasd suprapiramidald, car:e primegte afluenla venulelor
drepte de la nivelul medularei. Venele arcuate se continud cl venele interlobare,
care ajung in sinusul renal unde, prin fuzionare, formeazdvena renald. Cele doud
vene renale se varsi in vena cavi caudald.
Vasele arcuate, de calibru relativ mare, conferi limitei dintre medulard gi
corticald o culoare roqie inchis6, iar vasele care insotesc sistemul tubular intlresc
aspectul striat al medularei (mai ales in zona bazal6). La speciile la care coloanele
renale lipsesc, vasele interlobulare indicd limitele dintre lobi.
Visele limfatice ale rinichiului provin mai ales din corticald gi dreneazd limfa
in limfonodurile lomboaortice 9i renale.
Inervalia rinichiului este vegetativd, realizdndu-se prin fibre postganglionare
simpatice din ganglionii celiomezenteric ai aorticorenal qi prin ftbre parasimpatice
dinnervul vag. Cea mai mare parte a fibrelor abordeazd rinichiul impreuni cu
artera renalS, sub formaplexului renal.
5.2.1.3, Rinichii la mamiferele domestice - Garactere diferenliale

La cal rinichii sunt dispugi asimetric pe plafonul cavitdlii abdominale. Cel
drept se proiecteazd pe linia de plafon intre spaliul intercostal XV 9i primul proces
transvers lombar, iar cel st6ng, intre spafiul intercostal XVII 9i procesul transvers
lombar III.
..1":
!: 1
t'tii4.''
I1+
Fig, 171. Rinichii gi conertunile lor vascalare la cal - vedere ventrald

I - Ren dexter; 2 - Ren sinister; 3 - Gt. adrenalis (s. suprarenalis) dextra;
4 - Gl. adrenalis (s. suprarenalis) sinistra; 5 - V cava caudalis; 6 - Aorta
abdominalis; 7 - A. celiaca; I - A.,V renalis dextra; 9 - A. mesenterica cranialis;
t0 - A.,v renalis sinistra; 11,12 - Lnn. renales ; l3 - ureter dexter; 14 - ureter
sinister
Greutatea totald a rinichilor reprezintd aproximativ l/300 din greutatea corporalS,

in general cel drept fiind mai greu. Ambii rinichi sunt netezi, lipsili de desen vascular
gi au o culoare maro-roqiaticd sau violacee.
Rinichiul drept are aspect de inimd, cu diametrul transversal mai mare decAt
cel longitudinal; marginea sa laterald este foarte convex5, uneori angularS, iar cea
mediali prezintd un hil ingust gi addnc (fig. l7l). Prin polul cranial se sprijini pe
amprenta renald a ficatului, caudal atinge flexura caudald a duodenului, iar ventral
vine in contact cu pancreasul gi baza cecului.
Rinichiul stAng are formi de bob de fasole. Extremitatea caudald este ceva
mai latd decAt cea craniald, marginea laterald descrie o convexitate largd, iar marginea
mediald prezintd un hil larg, dispus mai ventral decAt la rinichiul drept. Prin fa{a sa
ventral[ vine in contact cu porliunea terminald a duodenului, lobul stAng al
pancreasului gi baza splinei.
71
Fig. 172. Secyiune mediosagitald prin rinichiul drept de cal

A - Capsulafibrosa; B - Cortex renis; C,D - Medulla renis; a - Ureter; b - Pelvis
renalis; b'- Recessus terminsles; c - Papilla renalis communis; I - A.,V renalis;
2 - Aa.,Vv. interlobares; 3 - Aa.,Vv. Interlobulares
Pe sectiune ecuatoriali coloanele renale sunt abia schilate, limitele dintre lobi
fiind marcate mai ales prin vasele interlobare. Papilele renale ale lobilor centrali
fivioneazd, trtr-o creastd renalS proeminentd, perforatd de numeroase orificii papilare.
Sinusul renal, in formd de arc de cerc la rinichiul stdng gi de "V" cu bralele alungite
la rinichiul drept addpostegte un bazinet renal de forma unei pAlnii turtite (fi5. I72,
173).
Bazinetul propriu-zis se limiteazd la intinderea crestei renale; el comunich cu
doud diverticule tubulare intrarenale (Recessus terminales) in care se deschid canalele
papilare corespunzitoare lobilor situali inspre polii renali. Mucoasa bazinetului renal
qi a po(iunii iniliale a ureterului include glande mucoase a cdror secrelie confer[
urinei caracter filant.
-_o
3_
--L
t t
Fig. 173. Secliune mediosagitald prin rinichiul stdng de cal
(dupd V Ghelie gi colab.)
I - Margo medialis; 2 - Extremitas caudalis; 3 - Extremitas cranialis; 4 - Margo
lateralis; a - Pelvis renalis; a'- Recessus terminalis; b - Cortex renis; c,d - Medulla
renis; e - Columnae renales; g - Papilla renalis communis; h - Ureter; i - Hilus
renalis;j - Aa.,Vv. Arcuatae
La vac[ rinichii au culoare rogie-castanie, sunt alungili, aplatizali dorso-ventral
gi cu suprafapbrtzdatd de ganluri profirnde (ftg. l7q ptne cu lesut adipos. Greutatea
ambilor rinichi reprezint[ l/500 din greutatea total[ a corpului.
Rinichiul drept este mai aplatizat, elipsoidal, adesea cu extremitatea caudald
cuneiformi gi hilul lung, dispus ventral. Este plasat pe linia de plafon a cavitSlii
abdominale, intre spatiul intercostal XII gi procesul transvers lombar III. Prin extre-
mitatea craniald se sprijind in amprenta renald a ficatului, iar prin cea caudald atinge
colonul transvers.
funichiul stAng, indepdrtat de plafon, este suspendat de un mezou la dreapta

sacului ruminal dorsal, unde floteazd intre planurile vertebrelor lombare II-IV. Mai
scurt decdt cel drept, se aseam[nd cu o piramidl cu vdrful orientat cranial. Cele doud
treimi craniale ale sale apar ca qi cum ar fi suferit o r[sucire mediali de aproximativ
100'in jurul axei longitudinale. Hilul, situat dorsal, este mai ingust decdt la rinichiul
drept, uqortorsionat gi orientat oblic (fig. 174).
Pe secfiture sagitalS se individualizeazd 12-22 lobi de mirime variabild. Fiecare
lob reprezintd un lob primitiv sau rezultd din fuzionarea a 2-5 astfel de lobi; coloanele
renale delimiteazd perfect piramidele Malpighi.
Fig. 174. Rinichii Si conexiunile lor vasculare la vacd - vedere ventrald

(dupd P, Popesko)
l-Gl.adrenalisdextra; 2-GLadrenalissinistra; 3-Rendexter; 4-Rensinister;
5 - V cava caudalis; 6 - Aorta abdominalis; 7 - Ureter dexter; 8 - Ureter sinister;
9 - A.,11 renalis dextra; I0 - A.,V renalis sinistra; 11,12 - Rami suprarenales
caudales
Papilele renale, simple sau contopite cdte 2-5, rdmdn individualizate gi sunt
cuprinse in cdte un calice mic (Calix minoris). Doud pdnl la patru calice mici
fuzioneazd intr-un calice mare (Calix majoris); cele 10-12 calice mari converg in
doul ramuri ureterale (Ramus ureteris cranialis et caudalis) care se unesc gi formeazd
originea ureterului. Bazinetul renal lipsegte. Sinusul renal este inlocuit de o fosd
renald al cdrei depozit adipos abundent inglobeazd ramurile ureterale, calicele gi
vasele sanguine (fig. 175).
h
I f
Fig. 175. Secyiune mediosagitald parliald prin rinichiul drept de vacd
(dupd E. PaStea Si colab.)
a - Lobi renales; b - Rami ureteris; c - Calices renales; d - Cortex renis;
d-Columnaerenales; e-Papillaerenales;f-A.renalis; g-Vrenalis;h-Ureter;
i - Sinus renalis
La oaie qi capri topografia rinichilor este in general aseminitoare cu cea de
la tawine, dar conformalia lor este cu totul diferitd. Ambii rinichi au suprafafa neted6,
forml de bob de fasole, cu ambele fele convexe gi extremitdlile rotunjite; in vecinitatea
hilului pot fi observate cAteva venule stelate (fig. I 67).
Coloanele renale sunt reduse, zona medulard apdrdnd ca o pdturi continud;
limitele dintre lobi sunt indicate numai de vasele interlobulare. Varful tuturor papilelor
renale se contopesc Ai formeazd o creastd comun6, alungiti in sens sagital pe care
sunt vizibile orificiile canalelor papilare. Ca 9i la cAine (fig. 179),bazele piramidelor
proemini in sinusul renal, de o parte gi alta a crestei renale formdnd aga-numitele
pseudopapile, in numdr de 10-16 la oaie gi 10 la caprd. Bazinetul renal prezintd o
zond centrald, corespunzdtoare ariei ciuruite a crestei renale gi recese colaterale,
respectiv infundituri insinuate printre pseudopapile; intre doui recese trec vasele
sanguine interlobare.
La porc, spre deosebire de celelalte specii rinichiul stdng este plasat de regul6
mai cranial decdt cel drept, fiind proiectat pe linia de plafon, intre penultima coastd
gi procesul transvers lombar III; rinichiul drept, plasat intre procesele transverse
lombare I-IV, nu se sprijinl prin polul lui cranial pe ficat.
c
2
i
t
I
i"li
J
Fig. 176. Rinichiul drept de porc - fala ventrald

a - Extremitas cranialis; b - Extremitas caudalis; c - Margo lateralis; d - Margo
medialis; e - Hilus renalis; I - A. renalis; 2 - V renalis; 3 - Ureter
Ambii rinichi au l/350 din greutatea corporald; sunt mult aplatiza\i dorso-
ventral gi aproape de dou6 ori mai lungi decdt la!i; marginile pulin arcuite, hilul
superficial de formi dreptunghiulard gi extremitSfile egal dezvoltate conferd rinichiului
un contur aproape oval (hg. 176). Culoarea organuluivariazd de la brun-rogiaticd la
galben-lutos in func{ie de starea de intrelinere qi gradul de "sdngerare".
Coloanele renale inainteazd mult intre piramidele renale, astfel cd lobii renali
sunt bine individualizali. Papilele renale, in num6r de 8-12 proeminS in sinusul renal;
ele reprezintd fie vArful unei singure piramide medulare, fie vdrfurile contopite a 2-
5 piramide. De obicei papilele simple sunt inconjurate de calice pediculate, iar restul
papilelor de calice flrd pediculi. Bazinetul, amplu, ocupd cea mai mare parte a
sinusului renal, prezentdnd o incdpere centrald mai spafioasd gi doud recesuri polare.
Calicele comunicd cu incdperea centralS sau cu recesurile polare (fig. 168).
La ciine rinichii se aseamlnd foarte mult cu cei de la oaie, dar sunt mai
globulogi, au culoare mai inchisd (brun-violacee), iar venele subcapsulare sunt
repartizate pe toatd suprafata, sub forma "stelutelor Verheyen" (fig. 177). Desenul
vascular este vizibil mai ales pe organele recoltate de la cadawe proaspete nesdn-
gerate; in contact cu aerul sau prin formolizare desenul dispare.
Greutatea rinichilor reprezintd,11160-11200 din greutatea corporald, prezentAnd
varia{ii intre rase. Dispugi aproape simetric in regiunea sublombard, sunt suspendati
de un scurt mezou intre ultima coastd gi procesul transvers lombar III; rinichiul drept
imprimd ficatului o amprentd ad6ncd.
)
Fig. 177. Rinichiul drept de cdine -falaventrald

a - Extremitas cranialis; b - Extremitas caudalis; c - Margo lateralis; d - Margo
f-
medialis; e - Hilus renalis; Venulae stellatae; I - A. renalis; 2 - V renalis;
-
3 Ureter
b
I I
I
I
I
I
I
I
f
Fig. 178, Secliune mediosagitald prin rinichiul de cdine
a - Capsula fibrosa renis; b - Cortex renis; c - Medulla renis; d - Papilla renalis
communis; e - Pelvis renalis; f - Ureter
Fig. 179. Secliune sagitald paramediand prin rinichiul de cdine

a - Cortex renis; b - Medulla renis; d - Pelvis renalis; e - Pseudopapillae;
-f - Aa. interlobares; g - Ureter; h - Sinus renalis
Coloanele renale lipsesc. in secliune ecuatorialS cele doui zone, corticala gi

medulara au aproximativ aceeaqi grosime. Ca gi la rumegdtoarele mici vdrfurile
piramidelor fuzioneazd intr-o creastd renald incadratd de 12-16 pseudopapile, iar
bazinetul renal prezintd recese colaterale (frg. 178- l8l). De relinut ci pseudopapilele
nu prezinti orifrcii papilare; urina din recese provine din zona centrald a bazinetului,
corespunzdtoare ariei ciuruite a crestei renale.
A
Y ''
d
<;.ra..:
Fig. 180. Secliune sagitald prin rinichiul de cdine la nivelul hilului

A - Capsulafibrosa; B - Cortex renis; C,D - Medulla renis; I - Papilla renalis
communis cum aria cribrosa; 2 - Recessus collaterales pelvis; j - Pseudopapillae,
4 - Hilus renalis
La pisicl, comparativ cu cdinele rinichii sunt mai rotunjiti, proportional mai

voluminogi, iar sistemul venos este alcdtuit din 4-6 vene colectoare voluminoase
care converg spre hilul renal; desenul vascular se pistreazS, fiind vizibil gi pe
piesele mai vechi sau formolate (fig. 181). Culoarea rinichilor este ocru-bruni la
tineret qi roz-gilbuie la adult datoritd acumulSrii de lipide in perelii nefronului.
b
Fig. Rinichiul drept de pisicd -fala ventrald
181.
(dapd R. Nickel Si colab.)
tt - Extremttas cranialis; b - Extremitas cattdalis; c - Margo lateralis; l - A. renalts;
2 - V renalis; 3 - Ureter; 4 - Venae capsulares
Creasta renal[, de aspect conic prezintd in centru o depresiune redusi unde se
gdsegte aria ciuruitd.
La iepure rinichii au culoare brun5-ciocolatie gi sunt mai mici decdt la pisic5,
greutatea lor reprezentand 1/160 din greutatea corporali. Sunt inconjurati de o capsuld
adipoasd apreciabild 9i dispugi asimetric: cel drept suspendat intre planurile coastelor
X-X[, iar cel stdng, intre procesele transverse lombare III-V.
Rinichii imbracd forma boabelor de fasole, gi se caracteizeazd prin prezenla
unei creste longitudinale pe fala dorsalS, pozilia hilului mai apropiati de polul cranial,
avdnd marginea mediald mai scurtl gi mai sublire decAt cea laterald (frg.2l2).
Pe sectiune limitele celor 6-8 lobi nu sunt distincte; zona corticald este de
doud ori mai intinsd ca zona medulard, iar creasta renald este groasd qi proeminentS.
Bazinetul renal este asemdnitor cu al camivorelor.
5.2.2. U reterele (U reteresl

(Fig. 166, 207, 212, 2171
Ureterele sunt conducte musculomembranoase care fac legdtura intre pelvisul
renal gi vezica urinard. in traseul lor prezintd o portiune abdominala gi una pelvini
(fig. 166).
Portiunea abdominald (Pars abdominalis) incepe de la hilul renal, unde la
porc Ai cal prezintd un infirndibul amplu prin care se racordeazd la bazinet. Traseul
ureterului urmdreqte initial marginea mediali a rinichiului, apoi plafonul cavitdlii
abdominale unde este plasat imediat sub seroasa peritonealS in contact cu muqchii
psoagi; ureterul drept insofegte lateral gi la scurtd distanti vena cavd caudald, iar cel
st6ng aorta abdominald.
La rumegitoare portiunea initial[ a ureterului stAng este plasatd in mezoul
renal, la dreapta planului median gi ventral fald de ureterul drept; dup6 ce atinge
plafonul cavitS{ii abdominale urmeazd traiectul obignuit.
Portiunea pelvind (Pars pelvina) este dispusd in continuarea precedentei de
la intrarea in bazin pAnd la plafonul vezicri urinare. in acest sector, la mascul fiecare
ureter se incovoaie peste artera iliacd extemd, incrucigeazd, gdtul iliului, se plaseazl
intre lamele seroase ale pliului genital, trece dorsal de canalul deferent gi abordeazd
fala dorsald avezicti urinare in apropierea gAtului acesteia (frg.2O7,2l2)-La femel5
ureterul pdtrunde in ligamentul larg, incruciqeazd fata mediali a vaselor uterine,
ajunge la fundul de sac rectogenital al peritoneului pelvin, trece in lesutul conjunctiv
retroperitoneal, incrucigeazd extremitatea uterind a vaginului qi abordeazd vezica in
acelaqi loc ca la mascul (fi5.217).
Ureterele se deschid in vezica urinard pin oriJiciile ureterale (Ostia uretericae),
dupl ce parcurg o distantd de 2-3 cm intre muiculoasa qi mucoasa acesteia, determindnd
formarea coloanelor ureterale (Columnae uretericae) (fig. 183).
in structura ureterului intrd aclventicea conjunitivo-elastic5, musculoasa
alcdtuita dintr-un strat muscular mijlociu gi doui straturi longitudinale (extem qi intem)
Si mttcoasa, subtire, cu pliuri longitudinale care se gterg cdnd organul este destins.
Arterele ureterului sunt ramuri desprinse din arterele renal6, vezicald craniali
9i prostaticl (vaginald); venele sunt satelite arterelor, iar vasele limfatice dreneazi
limfa in limfonodurile lomboaortice gi iliace mediale.
Inerttalia ureterului este vegetativ5, cu ramuri simpatice gi parasimpatice din
plexurile renal gi respectiv pelvic.
5.2.3. Vezica urinari (Vesica urinarial

(Fig. 6, 182, 184,205,2171
Yezica urinard este un rezervor musculomembranos in care urina transportatd
de uretere se acumuleazd in intervalul dintre micfiuni; din vezicd urina este expulzati
la exterior prin uretrd.
Forma vezicii urinare vaiaz6, in funcfie de specie si de gradul de plenitudine;

cdnd este goa16 are aspect mai mult sau mai pulin rotunjit, iar cdnd este plini ia
aspect ovoid. in general i se descriu: rnvdrf(Apexvesicae s. Vertexvesicae) orientat
cranial, w corp (Corpus vesicae) reprezentdnd po(iunea mijlocie qi un gdr (Cervix
vesicae) orientat caudal, tn continuare directd cu uretra (fig. 182).
La speciile de talie mare vezica urinar6 este plasatd in cea mai mare parte in
cavitatea pelvind; in stare de plenitudine depdgeqte apertura craniald a bazinului 9i
se extinde mai mult sau mai pulin in cavitatea abdominald. La speciile de talie micl
(camivore, iepure) numai gAtul vezicii este plasat in cavitatea pelvind, restul organului
gisindu-se in cavitatea abdominald; in plenitudine maximi ia formd de pard 9i poate
ajunge pdnd la cicatricea ombilicali (fig. 205)-
Fala dorsald (Facies dorsalis) a vezicii urinare este despdrlitd de rect prin pliul
seros genital (Plica genitalis) 9i organele cuprinse in el (canalele deferente), iar la
femel6 este despi(itd de vagin gi de uter (fig. 184, 217). Prin fafa ventrali (Facies
ventralis) ia contact cu fala dorsali a pubisului qi mugchiul obturator intem (la animalele
mari) sau cu plangeul cavitefi abdominale (la animalele mici); la camivore se plaseazd
ventral de perelii marelui epiplon.
La menlinerea poziliei vezicii urinare contribuie trei ligamente seroase: doud
laterale qi unul median (fig. 6, 217). Fiecare ligament lateral (Ligamentum vesicae
laterale) se intinde intre peretele lateral al bazinului gi vezic6; marginea liberi a
acestuia include ligamentul rohrnd (Ligamentum teres vesicae) provenit din obliterarea
parliala sau totali a arterei ombilicale (funclionali la fbt). Cele doud ligamente laterale
formeazi limita dintre fundul de sac peritoneal genito-vencal(Escavatio genitovesicalis)
qi cele vezicopubiene (Escavatio pubovesicalis). Ligamentul median (Ligamentum
vesicae medianum) leagd vezica urinard de fala dorsali a pubisului gi se continud
pind la ombilic. intre foilele lui se gdsesc fibre musculare netede, precum 9i restul
obliterat al canalului urinar sau alantoidian (Urachu.s), funclional in perioada fetali;
la animalele tinere canalul Urac este vizibil la nivelul v6rfirlui vencii,uneori neobliterat.
Ligamentul median delimiteazd intre ele cele doud funduri de sac peritoneale
vezicopubiene.
Cavitatea vezicii urinare prezinti trei orificii: doui prin ctre se deschid ureterele
(Ostta uretericae) gi unul de comunicare cu uretra (Ostium urethrae internum).
in strucfura vezicii urinare intrl seroasa, musculoasa, mucoasa, vase 9i nervi.
Seroasa (Tunica serosa) acoperd vezica urinar[ pe o arie mai mult sau mai
pulin intinsn in firnclie de plasarea acesteia; la cal ea acoperi nrmai jurn[tatea craniali
a vezicii, |a vaci ajunge pini la gdtul acesteia, iar la celelalte specii se extinde pe
tot organul. Continuitatea seroasei viscerale cu cea parietali serealizeazi prin cele
trei ligamente sus amintite.
intre seroasd 9i musculoasd se gdsegte un strat sublire de lesut conjunctiv
(Tela subserosa); in zonele neacoperite de seroasi acesta este mai bine dezvoltat 9i
are dispozilie lamelar5.
Fig. 182. Secliune prin vezica urinard Si uretrd la vacd

A- Corpus vesicae; B - Urethra; C - Ureteres; D - Diverticulum suburethrale;
E - Apex vesicae (s. Vertex vesicae); a-b - Tunica muscularis vesicae (a - Fibrae
longitudinalae externae; b - Fibrae obliquae et longitudinalae internae);
c - M. urethralis; d - Tunica mucosa vesicae; I - Columnae uretericae; 2 - Ostia
ureteres; 3 - Plicae uretericae; 3'- Trigonum vesicae; 4 - Crista urethralis
Musculoasa (Tunica muscularis) vezicli urinare este bine dezvoltati gi este

alcltuitd din fascicule musculare netede dispuse in "S" pe trei straturi vag delimitate:
doud longirudinale (extem gi intem) gi unul transversal (mijlociu). La nivelul v6rfului
cele trei straturi se contopesc mai mult sau mai pu{in 9i fasciculele devin spiroidale
(frg. 182). Din stratul longitudinal extem se desprind fibre musculare care intrd intre
lamele li gamentului median, reprezentdnd muS chiul pubov ez i c a I (M. pub ov e s i c a I i s).
La nivelul gdtului veztcii urinare este descris de anumili autori in mod eronat
un muqchi care actioneazd ca sfincter neexistdnd o evidenld a acestui sfincter,
mugchiul uretral striat, situat in continuarea tunicii musculare a vezicii urinare este
responsabil de inchiderea orificiului uretral intern.
Mucoasa (Tunica mucosa), prevdzutd cu epiteliu de tip urinar gi lipsiti de
glande, ciptuqeqte intreaga cavitate a vezicti urinare, continudndu-se cu mucoasa
uretrei. Cdnd vezica este goald mucoasa formeazi numeroase pliuri care se $terg pe
mdsur[ ce organul se umple cu urin6; acest lucru se datoreazi stratului submucos
(Tela submucosa) foarte dezvoltat, bogat in fibre elastice.
Pe peretele dorsal al vezicii urinare mucoasa este denivelatl de doud reliefuri
alungite numite coloanele ureterale (Columnae uretericae) care se apropie intre ele
in segmentul caudal gi se termind la nivelul orificiilor uretrale (Ostia uretericae);
coloanele ureterale marcheazd traseul submucos al segmentelor terminale ale
ureterelor. De la orificiile ureterale pleacd doui pliuri mucoase permanente, pliurile
ureterice (Plicae uretericae) care se unesc la originea uretrei intr-o creastd uretrald
(Crista urethralis) situatd in plan median pe plafonul uretrei intrapelvine. intre
orificiile ureterale pliurile weterale gi originea crestei uretrale se delimiteazd trigonul
vezical (Trigonum vesicae) la nivelul cdruia mucoasa este neted6, mai sublire gi mai
aderentd decdt in restul vezicii (frg. I 82, 1 83).
Irigayia vezicii urinare este asiguratd de artera vezicald caudalS (colaterali a
arterei prostatice sau vaginale) gi artera vezicald cranial5, terminalS a arterei ombilicale.
Venele sunt satelite arterelor, iar vasele limfatice dreneazd limfa in limfonodurile
sacroiliace.
Inervalia vezicii este vegetativS, cu fibre simpatice qi parasimpatice provenite
din plexul pelvic.
5.2.4. Uretra (U rethral

Uretra este un conduct musculomembranos care incepe de la nivelul gdtului
vezicii urinare prin orificiul intern (Ostium urethrae internum) gi se termind prin
orificiul extern (Ostium urethrae externum) denumit Si meat urinar, plasat diferit la
femela fafd de mascul.
5.2.4.1. Uretra la femelS (Urethra femininal

(Fig. 166, 182, 217, 218, 2201
La femeld uretra este scurtd gi foarte dilatabild. De la gdtul vezicii urinare se
dirijeazi in sens caudal, trece printre plangeul pelvin qi vagin, perforazl oblic peretele
ventral al organului copulator feminin gi se deschide prin orificiul ei extern Ia limita
dintre vagin qi vestibulul vaginal (fig. 166).
in structura uetrei feminine intrd mucoasa, musculoasa gi adventicea.

Mucoasa, sublire gi foarte elasticd, formeazd pe plafonul organului creasta
uretrald (Crista urethralis) (fig. 182). Epiteliul mucoasei este de tip urinar, iar in
corion se gisesc glande uretrale (Gll. urethrales). Submucoasa estebogat vasculaizatd;
la acest nivel venele au o dispozitie plexiformd, formdnd un strat spongios (Stratum
spongiosum), care ii conferd caracter erectil gi contribuie la retinerea urinei.
Musculoasa este alcltuitd dinfibre musculare netede dispuse pe doud straturi
(circular extem qi longitudinal intem) gifibre striate care formeazd, muSchiul uretral.
Mugchiul uretral este continuarea craniald a muSchiului constrictor vestibular Si
inconjoard uretra pe fala ei ventrali sub forma literei "U"; fibrele lui sunt mai
aglomerate la nivelul meatului urinar.
inchiderea orificiului uretral se realizeazd prin contractia ambilor muqchi
(uretral gi constrictor vestibular) care actioneazd. ca un veritabil sfincter voluntar.
La iapi uretra este scurtd (6-8 cm.) 9i largd (fig. 217); creasta uretrali ajunge
pdnd la jumdtatea organului.
La vaci lungimea uretrei ajunge la 10-12 cm., iar stratul spongios este foarte
dezvoltat. Sub meahrl urinar se gdseqte o infundituri a mucoasei vestibulare denumitd
diverticul suburetral (Diverticulum suburethralis) (fig. 218) compresat de mugchiul
uretral.
La scroafl uretra are 6-8 cm. gi este dotati cu un mugchi neted circular
dezvoltat. Ca gi la vacd, sub meatul urinar se gdsegte un diverticul suburetral, dar
mai redus.
La citea uretra este lungd in raport cu talia animalului, misurdnd 5-6 cm.
Meatul urinar este plasat pe o proeminentd flancatd de doud depresiuni (fig.22I).
La iepuroaici uretra este foa(e lungd, iar meatul urinar este mascat de un
amplu pliu mucos dispus transversal (fi5.222).
5.2.4.2. Uretra la mascul (Urethra masculinal

(Fig. 1 83, 184, 1 96, 199, 202, 204-2071
La mascul uretra are un traseu lung gi are o structurd mai complicati dec6t la
femeld. incepe de la orificiul uretral intern qi se termind la vdrful penisului prin
orificiul uretral extern, descriindu-i-se doui porliuni: intrapelvind gi extrapelvini.
Portiunea intrapelvinil (Pars pelvina urethrae) este situatd pe plangeul
bazinului, intre gdtul vezicii urinare gi arcada ischiaticd. Ea prezintd o scurtd po(iune
preprostaticd (Pars preprostatica) care servegte exclusiv la eliminarea urinei gi o
porlitrne prostatici (Pars prostatica),in care se deschid canalele deferente gi canalele
glandelor genitale accesorii, devenind astfel canal urogenital prin care se elimind
atat urina, cdt gi sperma.
Cele doud porliuni sunt delimitate intre ele de o proeminenli mucoasi situatl
pe plafonul uretrei, in continuarea crestei uretrale, denumitd tubercul seminal (Colliculus
seminalis) (fig. 183). Pe vdrful tuberculului se gdsesc orificiile celor doud canale
deferente (la carnivore qi porc) sau ejaculatoare (Ostia ejaculatoria) (la cal gi rume-
gitoare). Inconstant, intre cele doui orificii ejaculatoare se gdsegte orificiul uterului
masculin (Uterus masculinus), descris gi ca utricul prostatic. De o parte gi alta a
tuberculului seminal mucoasa formeazd doud infundeafit (Sinus prostaticus) in care
se deschid canalele glandei prostate, in virful unor mici tuberculi (fig. 183).
Tot pe plafonul uretrei, in apropierea arcadei ischiatice la toate speciile in afard
de cdine se gisesc orificiile canalelor glandelor bulbouretrale; la rumegitoare gi la
vier acestea se deschid in diverticulul uretral @ecessus urethralis), si nu direct in.uretra
"r-,
Fig. 183. Secliune orizontald prin gdtul vezicii urinare si uretra intrapelvind la
armdsar (se observd plafonul celor doud forma{iuni anatomice)
a - Vesica urinaria, paries ventralis; b - Tunica mucosa vesicae; c - Columnae
uretericae; d - Ostia uretericae; e - Plicae uretericae; e' - Trigonum vesicae;
f - Crista urethralis; g - Colliculus seminalis et ostia eiaculatoria; h - Ostium
ductorum gll. bulbourethrales; i - Sinus prostaticum et ostia ductorum prostatici;
j - Ampullae deferentiales; I - Gll. vesiculares (la armasar ,,seminales");
m - Lobi prostatatae; n - Gll. bulbourethrales; o - M. urethralis
in structura uretrei intrapelvine intr6: mucoasa, musculoasa gi adventicea.

Mucoasa, cu epiteliu de tip urinar in porliunea preprostatici qi cilindric stratificat
in cea prostaticd formeazd pliuri temporare, dar gi structuri cu caracter permanent:
creasta uretrald, coliculul seminal, diverticulul uretral. Dispozilia plexiforml a vaselor

din corionul mucoasei gi din submucoasd realizeazd un strat erectil (Stratum
spongiosum), care devine din ce in ce mai gros spre arcada ischiaticd, de unde se
continud cu bulbul spongios al penisului.
11
'ri
br
,l
I
..---12 ',- ."

,y'
Fig. 184. Schema aparatului urogenital la taur

1 - Testiculul stdng; 2 - Capul epididimului; 2'- Coada epididimului; 3 - Canalul
deferent; 4 - Ampula canalului deferent; 5 - (Jretra intrapelvind,. 6 - Vezica urinard;
7 - Penisul; I - Gl. veziculqrd; 9 - Corpul prostatei; 10 - Gl. bulbouretrald,.
I I - Rinichiul stdng; I2 - Cavitatea prepuliald; l3 - invetitorile testiculare;
-
14 Ureterul; a - Fundul de sac sacrorectal; b - Fundul de sac rectogenital;
c - Fundul de sac vezicopubian; d - Simfiza ischiopubiand;
e - M. uretral;"f - M. bulbospongios; g - M. ischiocavernos; h - M. retractor al
penisului; i - Rectul;j - M. rectococcigian (suspensor al rectului);
I - M. retractor (ridicdtor) al anusului; m - M. sfincter anal extern
Musculoasa este alcdtuitd din trei straturi de fibre musculare netede, dispuse
in continuarea celor din pere{ii vezicii urinare. Peste musculatura netedi se suprapun
fibre musculare striate care reprezintd muSchiul uretral (M. urethralis) (fig. 183).
Denumit Si sfincterul roSu al uretrei, muqchiul uretral inconjoard uretra intre glanda
prostatd gi arcada ischiaticd av6nd fibrele dispuse transversal. Ventral igi lese fibrele
cu muqchiul ischiouretral (M ischiourethralrs), lateral se continud cu fibrele care
acoperd glandele bulbouretrale (M. bulboglandularis) gi caudal se continud cu
mugchiul bulbospongios (M. bulbo spongio sus) (fi5. 184, 207).
Adventicea este alcituitd din lesut conjunctiv lax.
Porliunea extrapelvinil ((Irethra penina) continud porfiunea intrapelvind a
uretrei la nivelul arcadei ischiatice, ataqAndu-se corpilor cavemogi, al5turi de care
contribuie la formarea penisului, organul copulator masculin (v. organele genitale
mascule).
in traseul penian uretra este inconjuratd de un strat erectil, care in ansamblu
alcdtuiegte corpul spongios al penisului (Corpus spongiosum penis). El incepe cu o
porliune mai dilatati numitl bulbul penian (Bulbus penis), care acoperd por{iunea
uretrei plasat[ intre stdlpii corpului cavernos, o porfiune mai redusi (Corpus
spongiosum penis) care inconjoari uretra ca un mangon tr ganlul uretral gi o porliune
care imbracl atdt uretra, cdt qi vdrful efilat al corpului cavernos, formind corpul
spongios al glandului penisului (Corpus spongiosum glandis) (v. organele genitale
masculine).
5.3. Organele genitale masculine

(Organa genital i a m asc u I i na)
Succesiunea organelor genitale masculine asigurd formarea, maturarea,
transportul gi depunerea gamelilor masculi (spermatozoizii) in cdile genitale femele.
Spermatozoizii, produgi de testicule (gonadele masculine) parcurg cdile
genitale propriu-zise reprezentate prin epididime, canalele deferente Si canalele
ejaculatoare, ajungAnd in uretra intrapelvind. Aici se amestecd cu secrefiile glandelor
genitale accesorii, formind sperrna (ejaculatul); aceasta trece in uretra extrapelvind,
segment ataqat penisului, crt ajutorul cdruia este depusd in vaginul femelei in timpul
copula[iei (fig. 18a).
Ontogenetic, testiculele, epididimele qi porliunile iniliale ale canalelor deferente
se dezvoltd pe plafonul cavitdlii abdominale, in regiunea sublombard; de aici suferd
un proces de migrayie in urma cdruia ajung in afara cavitdlii abdominale stabilindu-
se in pungile testiculare, plasate in regiunea inghinald (la armisal taur, berbec, fap)
sau perinealS (la vier, c6ine, motan, iepure).
Pungile testiculare sunt formate prin suprapunerea mai multor invelitori
(Tunicae testes) cu origine intra- $i extraabdominald.
5.3.1. Migralia testiculari (Descensus tesfis)

inainte de migralie testiculul gi epididimul sunt acoperite de peritoneul visceral
gi suspendate de plafonul cavitdtii abdominale pinmezoul testicularfetal (Mesorchium)
intre toilele ceruia se gdsesc vasele gi nervii aferenli; porfiunea iniliald a canalului
deferent este cuprinsl intr-o cutd a mezorchiului (Mesoductus deferens).
Prin condensarea lesutului conjunctiv se formeazd ligamentul propriu al
testiculului (Lig. testis proprium), dispus intre extremitatea caudatd a testiculului 9i
coada epididimului; acest ligament se continui cu ligamentul cozii epididimului
(Lig. caudae epididymls). Ambele ligamente constituie ligamentul director al
testiculului (Gubernaculum testis). Ligamentul cozii epididimului coboard in lungul
peretelui abdominal intre fascia transversd gi peritoneul parietal pdnd la lesutul
conjturctiv care acoperd inelul inghinal profi.rnd; ir cavitatea abdominald este suslinut
de continuarea mezoului testicular, iar sub inelul inghinal este cuprins in lesut
conjunctiv (fig. 185A, B).
Sub inelul inghinal superficial sau in regiunea perineald pielea, hipodermul 9i
lesutul conjunctiv subiacent formeazd punga scrotald;la inceput micd 9i
umplutl
cu [esut conjunctiv lax, punga scrotald va ajunge la forma gi dimensiunile definitive
dupd migralia testiculari.
La locul de inserlie a ligamentului cozii epididimului fascia transversd a
abdomenului qi peritoneul parietal coboari prin traiectul inghinal form6nd o micl
proeminenfi in form[ de "deget de mdnuqil', numiti proces vaginal (Processus
vaginalis).
Treptat, procesul vaginal cre$te, ia formd de amford, depdqeqte inelul inghinal
superficial gi intrd in purga scrotali, unde fibroasa lui (continuare a fasciei transverse)
este acoperitd de lesut conjunctiv qi de pielea regionali. Componenta seroasi
(continuare a peritoneului parietal) va delimita impreun[ cu peritoneul visceral
cavitatea vaginald (Cavum vaginale), diverticul al cavitilii peritoneale; comunicarea
dinte cele doud cavitili serealaeazilpinoificiul vagirnl (Ostiumvaginale), circumscris
de inelul vaginal (Anulus vaginalis). $i aceastd interrelatie dintre cavitatea peritoneald
qi cea vaginald va fi stabiliti abia la sfhrgitul migrafiei testiculare.
Concomitent cu formarea procesului vaginal are loc migralia testiculard
(Descensus testis). Ligamentul director se scurteazi gi se ingroagd treptat tracliondnd
testiculul, epididimul gi canalul deferent care se deplaseazd in lungul peretelui abdominal
qi intrl in procesul vaginal,ocupAnd porliunea mai largl a acestuia. Antrenat in
migralie, cordonul vasculo-nervos se alungegte, pistr6ndu-9i legdtura cu locul de
origine; po(iunea lui distalS intrd in procesul vaginal, ocupindu-i porliunea ingustd.
La acest nivel i se aldturd o parte din canalul deferent, formdnd impreund cordonul
testicular (Funiculus spermaticus).
inainte de migralia testiculard cavitatea vaginali este relativ largd qi circumscrisd
numai de seroasa parietalS. in timpul migraliei, seroasa parietalS se rEsfrAnge pe
testicul, epididim gi cordonul testicular, acoperindu-le ca seroasd viscerald; legdtura
dintre cele doud foile se realizeazd prin mezoul vaginal comun (corespondentul
mesorchiului fetal). La sffirgitul migraliei organele gi cordonul vascular acoperite de
seroasa proprie umplu cavitatea vaginald, reducdnd-o la un spafiu capilar in care se
afld o redusd cantitate de lichid peritoneal (fig. 185).
.a-
I I
5 6
Fig. 185. Schema migraliei testiculare

A,B - Fazele intraabdominale; C - Faza extraabdominald, definitivd; I - Tbsticulul,
epididimul Si canalul deferent; I'- Peritoneul visceral; 2 - Ligamentul cozii
epididimului; 3 - Tesutul conjunctiv de sub inelul inghinal; 3'- invelitorile
testiculare; 4 - Aorta abdominald Si vena cavd caudald; 5 - Artera Si vena
testiculard; 6 - Mezoul testicular; 7 - Inelul inghinal superficial; 8 - Fascia
transversd a abdomenului; 9 - Peritoneul parietal
Odati cu formarea procesului vaginal, in traiectul inghinal este antrenat un

fascicul din mugchiul oblic abdominal intern, respectiv muSchiul cremaster (M.
cremaster), care-l acoperd parlial, inserindu-se pe fibroasa acestuia; Ia iepure,
mu$chiul cremaster extern formeazd o invelitoare completd'
Migralia testiculari este dirijatd de factori genetici gi hormonali, av6nd ca
efect plasarea testiculelor in afara cavitdfii abdominale, unde temperatura mai scizutd
fav oizeazd spermato geneza.
Perturbarea migraliei testiculare determind criptorhidia uni- sau bilaterali.
Aceastd condilie const[ in oprirea testiculului in cavitatea abdominal[ (criptorhidie
abdominalS) sau in traiectul inghinal (criptorhidie inghinald). Testiculul "ascuns",
necoborit in pungile testiculare igi pierde capacitatea gametogend, dar igi plstreazi
fi.rncfia endocrind. Masculii criptorhizi sunt retivi; ei sunt eliminali de la reproduclie,
chiar in cazul in care criptorhidia intereseazi un singur testicul, pentru ci aceasta
condilie este ereditard.
Perioada in care are loc migralia testiculelor din regiturea sublobmard in pirngile
testiculare variazd in funcfie de specie: la rumegltoare se termind in perioada
intrauterini, la fetugii de 2-3luni testiculele fiind coborite in pungile testiculare; la
purcel are loc in timpul fiterii; la mfu:z incepe imediat dup[ frtare 9i se termind in
primele 1-3 luni de viald; la carnivore incepe la intervale diferite, dupi frtare.
5.3.2. invel itori le testi cu lare (Tu mcae tesfes)

Formaliuni derivate din pielea regionald gi structurile conjunctive subiacente,
precum gi din evaginarea fasciei transverse a abdomenului gi a peritoneului, trvelitorile
testiculare formeazi pungi suprapuse care protejeazd testiculul, epididimul 9i cordonul
testicular in afara cavita$i abdominale.
Considerente de ordin anatomic, dar mai ales clinic, Cctci:^.-.,i sisrcmatizarea
lor in trei tunici: extern6, medie gi intem5. Tunica extem[, impreunl cu tunica medie,
formeazd scrotul (S cro tum).
Thnica externi are origine extraabdominald, fiind alcdtuitd din doud straturi,
strdns unite intre ele: pielea scrotali gi tunica dartoicd (fig. 186).
Pielea scrotald (Cutis scroti) rezulti din continuarea pielii din regiunea inghinald
sau perineali, in funcfie de pozilia testiculelor la diferite specii. Ea formeazd o pungi
comunl pentru ambele testicule, parcursi de un rafeu median (Raphe scroti) care
marcheazd aderenla la septul dartoic. Fald de pielea din jur pielea scrotald este mai
sublire, mai elasticd gi onctuoasi datoritd abundenlei in glande sebacee gi sudoripare.
Pigmentalia qi pilozitatea pielii scrotale diferd in funcfie de specie 9i rasd.
Tunica dartoicd (Tunica dartos) derivl din continuarea hipodermului care, la
acest nivel, are o structuri fibroelasticd gi numeroase fibre musculare netede ce se
continui gi in dermul scrotal. Aceastd tunic[ formeazi doi saci separali intre ei
printr-un perete comun rntmit sept dartotc sau scrotal (Septum scroti); septul, bogat
in fibre musculare netede se inseri pe pielea scrotall la nivelul rafeului median, iar
dorsal pe fascia superficiald a penisului. Prin fala externi cei doi saci dartoici aderd
intim la pielea scrotali, separarea celor doui straturi fiind dificild, dar nu imposibild;
prin fala internd vin in contact cu structurile conjunctive ale tunicii medii. La unele
specii, ligamentul cozii epididimului se prelungegte ca ligament scrotal (Lig. scrotale)
prin tunica medie pAnd la dartos.
Fibrele musculare dartoice reactioneazd prin contraclie la diferiti excitanti,
mecanici sau termici, determindnd aspectul increlit, "scrotal" al pungilor testiculare.
Tlrnica medie (Fascia spermatica externa), denumitd gi celuloasd satfascia
Cowper este formatd din lesut conjunctiv gi mugchiul cremaster.
Tesutul conjunctiv reprezintd continuarea fasciilor trunchiului, formAnd la
acest nivel/ascia scrotald superficiald qifascia scrotald profundd; intre fascii gi in
jurul lor se g6segte fesut conjunctiv lax sau adipos, in func{ie de specie gi starea de
intretinere a animalului, care permite dilacerarea tunicii exteme de cea internd cu
destuld ugurinli (fig. 186).
MuSchiul cremaster (M. cremaster) este un fascicul de fibre striate desprinse
din mugchiul oblic abdominal intern, care se aliturd procesului vaginal in timpul
migraliei testiculare. igi are originea pe fascia lomboiliacl, acoperi parlial tunlca
internl (procesul vaginal) gi se inserd printr-o aponewozl pe fibroasa acesteia. Fa[a
extemd a mugchiului, acoperiti de fascia cremastericd (Fascia cremasterica), vine
tr contact cu lesutul conjwrctiv lax al tunicii medii. Contracfia voluntard a m. cremaster
extern determind ridicarea procesului vaginal impreuni cu continutul lui (testicul,
epididim, canal deferent) in traiectul inghinal.
Tlrnica interni saufibroseroasa reprezintd, de fapt procesul vaginal (v. migralia
testiculari). Privit la exterior, acesta are aspect de pungd piriformi, disting0ndu-i-se
ln cofp, situat in punga scrotali, vn gdt, care continu6 corpul pdni la inelul inghinal
profund Si w orificiu, circumscris de inelul vagirnl, prin care comwdci cu cavitatea
peritoneali.
in corpul procesului vaginal se gisesc: testiculul, epididimul gi po(iunea
iniliali a canalului deferent, iar in g6tul acestuia, cordonul testicular (Funiculus
spermaticus), alcdtuit din cordonul vasculonervos gi porliunea funiculari a canalului
deferent.
invelitoare testiculard de origine intraabdominali, procesul vaginal prezinti
doui componente:fibroasa, care derivd din evaginarea fasciei transverse a abdomenului
Si seroasa, derivatl din evaginarea peritoneului; de aici gi denurnirea defibroseroasd.
Tunica fibroasd, denumitd qi fascia spermaticd internd (Fascia spermatica
interna) dd forma procesului vaginal; este groas6, rezistenti gi de culoare albicioasi.
Prin fala externd vine in contact cu muqchiul cremaster extem gi cu lesuhrl conjunctiv
al tunicii medii, iar prin fala interni cu foila parietald a tunicii vaginale.
In fundul procesului vaginal un scurt ligament conjunctiv (vestigiu al guberna-
culului testicular) leagd fibroasa de coada epididimului (Lig. caudae epididimis); la
armlsar, vier gi camivore acesta se continul in grosimea tunicii medii pdn6 la dartos,
ca ligament scrotal.
Tunica seroasd sauvaginald (Tunica vaginalis) este continuarea peritoneului.
Astfel eaprezirfid doui foile: parietald gi viscerali, unite prin mezoul comun; intre
cele doud foile este delimitat6 cavitatea vaginald,
1 2d
1 I 9
1
13'
1
1
1
-
e
14
6
h
2
8 f
3 (J I
4 a 2
,'
5
b
8
I 1
1-6
10
Fig. 186. Schema invelitorilor testiculare Si ale cordonului spermatic la taur

l-2'- Tunica externd (l - Pielea scrotald; l'- Rafeul scrotal; 2 - Dartosul;
2' - Septul dartoic s. scrotal); 3-7 ' - Tunica medie (3 - Stratul conjunctiv subdartoic;
4 - Fascia scrotald superficiald; 5 - Stratul coniunctiv interfascial; 6 - Fascia
scrotald profundd; 7 - Fascia cremastericd; 7'- M. cremaster extern); 8-9 - Tunica
internd s. procesul vaginal (8 - Fascia spermaticd internd s. fibroasa; 9 - Tunica
vaginald s. seroasa, lama parietald); IO - Tunica vaginald, lama viscerald;
l1-17 - Peretele abdominal (11 - Peritoneul parietal; 12 - Fascia transversd a
abdomenului; 13 - M. oblic abdomtnal intern; I4 - Aponevroza m. oblic abdominal
extern; l5 - Fascia profundd a trunchiului; 16 - Fascia superficiald a trunchiului;
I7 - Pielea); l8 - Mezoul vascular s. mezorhiul proximal; 19 - Mezoul deferenlial;
20 - Mezoul comun al cordonului testicular; 20'- Mezoul testicular; a - Tbsticulul,'
b-b" - Epididimul (b - Capul; b'- Corpul; b" - Coada); c - Canalul deferent;
d - A.,V testiculard, plexul pampiniform; e - Lig. cozii epididimului (Gubernaculum
testis); f - Cavitatea vaginald; f ' - Canalul vaginal; g - Corpul penisului tnconjurat
defascia superJiciald (4') si profundd (6'); h - Uretra Si corpul spongios al penisulai
Foila parietald (Lamina parietalis) aderd intim la f4a interni a tunicii fibroase
pe care o cdptugegte pe toate suprafafa; la nivelul inelului vaginal se continui cu
peritoneul parietal. Foila viscerald (Lamina visceralis) acoperd intim toate formaliunile
situate in interiorul pungii vaginale: testiculul, epididimul, porliunea vaginald a
canalului deferent qi cordonul vasculo-nervos.
Mezoul vaginal comun saufunicular (Mesofuniculus) (corespondentul mezoului
fetal) stabilegte legdtura dintre foita viscerald qi cea parietalE incep0nd de la inelul
vaginal pAni la ligamentul cozii epididimului; ca orice mezou este alcdtuit din doud
foite se^roase al5turate.
fn regiunea corpului procesului vaginal, din mezoul comun se desprinde
mezoul testicular Mesorchium), din care se diferenliazi mezoul canalului deferent
sau mezoul deferarlial (Mesoductw deferens) qi mezoul epididimar (Mesoepididymis).
De la originea acestuia din urmd, seroasa viscerald se continul pe marginea fixd a
testiculului sub denumirea de mezou testicular distal (Mesorchium distale). Acesta
la rdndul lui se continul cu seroasa viscerald care imbracl testiculul.
in regiunea gdtului procesului vaginal din mezoul comun se diferenliazd
mezoul deferenlial (Mesoductus deferens), plasat medial Si mezoul testicular proximal
(Mesorchium proximale s. Plica vasculosa ), plasat cranial (ng. 186).
Spafiul ingust cuprins intre seroasa parietald gi cea viscerald, in care se g[segte
o redusi cantitate de lichid peritoneal este impd(ita din punct de vedere didactic in
doud portiuni, care de fapt se afl6 una in continuarea celeilalte. Por{iunea proximald
cuprinsd in gAtul procesului vaginal se numegte canal vaginal (Canalis vaginalis) Si
comunicd cu cavitatea peritoneal[ prin orificiul delimitat de inelul vaginal (Anulus
vaginalis), care rezulti din cdptugirea inelului inghinal profund de citre fibroseroasd.
Porliunea spaliului care inconjoari testiculul se numegte Cavitate vaginald (Cavum
vaginale).
5.3.3. Testiculul ( Iesfis,' orchisl

(Fig. 186-189, 1 92, 193, 1 97, 200, 201, 203.206)
5.3.3.1. Topografie gi conformafie
Testiculul, respectiv gonada masculinl este un organ par in care se desfEgoard
spermatogeneza, proces complex de formare a gamefilor masculi (spermatozoizii)
gi se elaboreazi hormonii androgeni,care
fin sub dependenfa lor dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare.
Forma testiculului, in general ovoidd gi culoarea albicioasd-albdstruie sunt
conferite de capsula lui fibroas[, denumitd albuginee.
Dimensiunile testiculului variazd in funclie de specie, frrd sd existe insd o
corelatie cu talia acesteia; spre exemplu, la lap gi la berbec testiculul este proporfional
mai mare decdt la taur. De asemenea, la speciile de mamifere domestice nu se
inregistreaza varialii legate de anotimp, a$a cum se intdmpl5 la speciile sdlbatice,
care au o activitate sexuald sezonierd.
Dispus in pungile testiculare, cu axul mare orizontal (la armisar), vertical (la
taur, berbic $i fap) sau oblic (la vier, cdine, cotoi), testiculul vine in contact intim cu
epididimul, gi esie suspendat de cordonul testicular. Indiferent de pozilie, testiculul
prezntddoni fe1e, doui extremitnli 9i doun margini (fig. 184, 187,192,202,205,209).
Felele laterald Si mediald (Facies lateralis et medialis) sunt netede, convexe,
qi cu "desenul vasculat''propriu fiecirei specii.
..e
b
o
4
i)
\'
:(
Fig. 187. Testiculul, epididimul Si cordonul testicular de taur

a-a"' - Testis (a - Extremitas capitata;a'' Extremitas caudata; a" - Margo
epididymalis; a"' - Margo liber); b-b'- Epididymis (b -Caput; b'- Corpus;
b" - cauda); c-d - Funiculus spermaticus - Ductus deferens; d - A.,v testicularis,
(c
plexus pampiniftrmis)1 - Mesorchium (seclionat); 2 - Lig. caudae epididymis
(s ectionat) ; 3 - Mesofuniculus (seclio nat); 4 - Bursa testicularis
Extremitatea capitatd (Extremitas capitata) este aderenti la capul epididimului;

medial este abordatd de cordonul vasculo-nervos.
Extremitatea caudatd (Extremitas caudata) corespunde cozii epididimului, de
care este legatd prin ligamentul propriu al testiculului (Lig. testis proprium), structurd
conjunctivi ferm[.
Marginea epididimard (Margo epididymalis) este in contact cu corpul

epididimului; Trebuie menlionat aici ca mezoul vascular emite un pliu scurt care ia
contact cu corpul epididimului pe care-l inconjoard gi care se numeqte mezoul
epididimului (Mesepididymis); de aici qi p6nd la marginea epididimard a testiculului
mezoul vascular se continud ctt mezoul distal al testiculului (Mesorchium distate).
Intre corpul epididimului, mezoul testicular distal gi nvrglnea testiculului se formeazi o
infundituri, bursa testiculard (Bursa testicularis s. Sinus epididymalis) (fig. 187).
Marginea liberd (Margo liber), opusf, precedentei, este convexd gi, la cele
mai multe specii parcursl de artera testiculard.
5.3.3.2. Structura testiculului

in structura testiculului intrd seroasa, scheletul fibros, parenchimul, cdile
spermatice intratesticulare, vase gi nervi (frg. 188, 189).
Seroasa testiculari, respectiv foila viscerald a tunicii vaginale aderd intim la
albuginee, continudndu-se cu seroasa cordonului testicular gi a epididimului.
Scheletul fibros este alcdtuit din albuginee, septele conjunctive qi mediastinul
testicular.
Albugineea (Tunica albuginea testis) sa:u capsula conjunctivd acoperd in
intregime testiculul gi se continui pe epididim. Este o membrand de culoare albicioasd,
groasi de l-2 mm, rezistentd gi inextensibild; in grosimea ei se gdsesc numeroase
vase sanguine gi filete nervoase. Albugineea mentine parenchimul testicular sub
presiune, astfel cd modificdrile de volum ale acestuia in cazul inflamaliilor sunt
asociate cu dureri cumplite. De pe fata internd a albugineei se desprind concentric
septe fibroase (Septula testis) care impart paranchimul testicular in lobuli; tr grosimea
septelor se gdsesc vase gi nervi. Spre centrul testiculului septele se ingroagd qi se
anastomozeazA intre ele formind un cordon axial in refea, numit mediastin testicular
(Mediastinum testis); la arm[sar acesta este plasat numai la extremitatea capitatl a
organului.
Parenchimul testicular (Parenchyma testis), de consistentd moale gi culoare
galben-brun5, este organizat in 250-300 lobuli (Lobuli testis) de formd aproximativ
conicd, cu vArful orientat spre mediastin. in fiecare lobul se gdsesc 2-5 tubuli
semtniferi flexuoSi (Tubuli seminiferi contorti) in care are loc spermatogeneru. it,
lesutul conjunctiv dintre tubuli este localizatd componenta endocrini a testiculului,
reprezentatd, de celulele Leydig, elaboratoare de hormoni androgeni (testosteronul).
Tubulii seminiferi, extrem de flexuogi, prezintd o extremitate inchisd orientat5
spre baza lobulului gi o extremitate deschisd, orientatd spre vdrful acesteia; prin
unirea tubulilor contorti din cadrul aceluiaqi lobul se formeazd un tubul drept care
intrd in mediastinul testicular. Histologic, peretele tubulului seminifer contort este
format dintr-un epiteliu seminal care se sprijind pe o tunicd conjunctivd proprie.
Epiteliul seminal contine celule sexuale in diferite faze evolutive ale spermatogenezei
(spermatogonii, spermatocite, spermatide gi spermatozoizi) dispuse stratificat, precum
9i celule Sertoli, cu rol nutritiv, fagocitar qi de sustinere (vezi Histologia).
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitalis\ 329
Fig. 188. Secliune mediosagitald prin testicul, epididim Si cordonul testicular

de taur
a-a" - kstis (a'- Extremitas capitata; a" - Extremitas caudata); b-b'- Epididymis
(b - Caput; b'- Corpus; b" - Cauda); c - Ductus deferens; d - Plexus
pampiniformis; I - Lamina visceralis tunicae vaginalis et tunica albuginea; 2 -
Septula testis; 3 - Mediastinum testis et rete testis; 4 - Lobuli epididymis
Ciile spermatice intratesticulare incep cu tubulii drepli (Tubuli seminiferi
recti) suxli (0,5 mm). Aceqtia pdrisesc vdrful lobulilor gi intrd in spafiile libere ale
mediastinului testicular, unde se anastomozeazdintre ei, formdnd reteaua testiculard
Haller (Rete testis). in reteaua testiculard igi au origin ea 8-12 canalicule eferente
(Ductuli ffirentes testis) care stribat albuginea testiculard gi intri in capul epididimului.
in cdile spermatice intratesticulare nu se mai produc spermatozoizi; pin structura
lor, relativ simpld, servesc la transportul gi nutrilia celulelor sexuale (vezi Histologia).
Vasele gi nervii testiculului, epididimului gi po(iunii vaginale a canalului
deferent concuri la formarea cordonului testicular.
Artera testiculard se desprinde direct din aorta abdominal6, parcurge un traiect
flexous in jurul venei omonime pe peretele abdominal, intri in teaca vaginald qi
abordeazd extremitatea capitatd a testiculului, medial de epididim; de aici se
prelunge$te in lturgul marginii epididimare, ocolegte extremitatea caudalS gi-gi continui

traiectul pe marginea liber[, emifdnd numeroase ramificafii, care determind "desenul
vascular", caracteristic fiecdrei specii.
Venele testiculare pdrdsesc gonada la extremitatea capitatd gi realizeazd prin
confluenle gi anastomoze:unplex venos (Plexus pampiniformis) irtrim inconjurat de
flexuozitilile arterei. Din acest plex se formeazd vena testiculard, cate dupi un
traseu comun cu artera se varsd in vena cavi caudald. Vasele limfatice se nasc din
refeaua capilard din jurul tubilor seminiferi, se aldturl vaselor sanguine in cordonul
testicular qi ajung la limfonodurile lomboaortice 9i iliace mediale sau in limfonodul
testicular.
Inervayia testiculului este vegetativd. Fibrele nervoase provenite din plexul
mezenteric caudal gi din plexul pelvic se aliturd vaselor, contribuind la formarea
cordonului testicular.
5.3.4. Epididim ul (Epididymisl

(Fig. 187-18e)
Ca gi testiculul, epididimul este un organ par; el reprezintd prima porliune a
ciilor spermatice extratesticulare gi este acoperit de albuginee proprie. Organ alungit,
de formi semilunarS, este atagat de marginea fixi a testiculului, deosebindu-i-se un
cap, un corp gi o coadi (fig. I87).
Capul (Caput epididymidi.s), uqor ld1it, cu marginile rotunjite, este intim legat
de extremitatea capitatd a testiculului prin continuitatea canaliculelor eferente.
Corpul (Corpus epididymidis), mai ingust, aplatizat, urmireqte marginea
epididimard a testiculului de care este legat prin mezoul testicular distal.
coada (cauda epididymidis), de obicei globuloasd, proeminenti, detagatd de
extremitatea caudati a testiculului, se continud in unghi asculit cu canalul deferent.
De la nivelul ei se desprind doui structuri fibroase, raninescenle ale "gubernaculului
testicular": ligamentul propriu al testicululd (Lig. testis proprium) qi ligamentul
cozii epididimului (Lig. caudae epididymidis); primul leagl epididimul de testicul,
iar al doilea il solidarizeazd cn fibroasa tunicii interne.
in structura epididimului intr6 un lung sistem canalicular inconjurat de
rAndul ei de seroasa
fesut conjunctiv, peste care se suprapune albuginea acoperiti la
visceral6.
Seroasa epididimului se continul cu mezoul epididimului , care, a$a cum a
fost explicat anterior separi mezoul testicular in mezou testicular proximal gi mezou
testicular distal.
Albuginea epididimului continui pe cea testiculard; este mai groasd la nivelul
capului, subliindu-se treptat cdtre coadd, unde devine transparentd. De pe fafa ei intemi
sadesprind septe conjunctive, incomplete, care se insinueazi intre flexuozitil[ile
sistemului canalicular.
Sistemul canalicular este format din canaliculele eferente gi canalul epididimar
(frg.188,189).
!
l:
1
Fig. structurti testiculului Ei epididimului de taur

189. Schema
I -Tbsticul; 2 - Capul epididimului; 2'- Corpul epididimului; 2" -Coada
epididimului; i - Canalul deferent; 4 - Plexul pampiniftrm; A - Albugineea
testiculard; B - Septe testiculare; C - Lobuli testiculari cu tubuli seminiferi
contorti; D - Mediastinul cu releaud testiculard; E - Canalicule eferente in capul
epididimului; F - Canalul epididimar
Canaliculele eferente (Ductuli ffirentes testis) incep din reteaua testiculard

Haller, strdbat albugineea testiculard gi ajung in capul epididimului, unde devin
extrem de flexuoase; numirul lor diferd in funclie de specie gi individ: 13-15 la
rumegdtoare, l2-l3la cal, 14-21 la porc, 15-17 la carnivore. Flexuozitilile fiecdrui
canalicul, foarte apropiate trtre ele, formeazd un lobul epididimar. Lobulii epididimari
(Lobuli epididymidis) au formd conicd gi sunt delimitali de septe conjunctive fine.
Histologic, canaliculele eferente prezintd un epiteliu ce se sprijin[ pe o membrand
bazald inconjurati de o tunici conjunctivo-musculard delicatd. In componenla
epiteliului intre in principal celule secretoare gi ciliate care asigtird nutrilia gi vehicularea
spermatozoizilor.
Canalul epididimar (Ductus epididymis) se formeazd in capul epididimului
prin confluarea canaliculelor eferente, parcurge corpul gi coada organului, de unde
se continui cu canalul deferent. Este un conduct foarte flexuos, in care are loc
maturarea fiziologicd, nutrilia qi depozitarea spermatozoizrlor. Lungimea lui variazd
in funclie de specie: 72-81m la armdsar, 40-50 m la taur, 47-50 m la berbec, i7-18
m la vier, 5-8 m la cdine, 1,5-3 m la cotoi.
Histologic, peretele canalului epididimar prezintd trei tunici suprapuse:
adventicea conjunctivS, musculoasa gi mucoasa. Musculoasa este formatd dintr-un
strat de fibre circulare netede care se ingroagd progresiv spre coada epididimului;
epiteliul mucoasei conline celule principale (secretoare) cu stereocili, celule holocrine
gi celule bazale.
5.3.5. Ganalul deferent (Ductus deferensl

(Fig. 184, 192, 194, 196, 199,204,205,207,209,2121
Canalul deferent reprezintd a doua por{iune a cdilor genitale extratesticulare,
fiind cuprins intre coada epididimului gi canalul ejaculator (la ecvine gi rumegdtoare)
sau uretra intrapelvind (la carnivore qi suine). Traiectul siu, lung, este impi(it in
trei po(iuni: vaginali, abdominald gi pelvinl (fig. 184, 205,209).
Por,tiunea vaginali, cuprinsi in cavitatea cu acelaqi ntune, pleacd de la coada
epididimului gi insolegte testiculul, plas6ndu-se in lungul marginii lui fixe, medial
fald de corpul epididimului. La nivelul extremitdlii capitate a testiculului se aldturd
cordonului vu."rlo-.r".uos, formdnd impreund cordonul testicular. in aceast[ porliune
este suslinut de un pliu peritoneal (Mesoductus deferens) derivat din mezoul funicular
(frg.186,202).
Por,tiunea abdominali se intinde de la inelul vaginal, unde piriseqte cordonul
testicular, pdnd la intrarea in cavitatea pelvin6; este cuprinsd in mezoul deferenfial,
care o ftxeazd de peretele abdominal.
Por,tiunea pelvinl se orienteazd caudal, incrucigeazi dorsal ureterul gi artera
ombilicald, plasdndu-se la fa[a dorsald avezicii urinare unde la majoritatea speciilor
suferl o dilatalie fusiformi denumitd ampuld deferenliald (Ampulla ductus deferentis);
la acest nivel mucoasa canalului deferent conline glande ampulare (Gll. ampullae)
cu activitate secretorie intensd (fig. 194, 196,199). La vier 9i motan ampulele
deferenliale lipsesc, dar mucoasa zonald este bogatd in glande (fig.204,211).
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitalis'1 333
Por,tiunea terminali, ingustd, a canalului deferent se comportl diferit. La

armisar, taur gi berbec se une$te sub glanda prostatd cu canalul glandei veziculare
formAnd canalul ejaculator (Ductus ejaculatoriu.s), cu o lungime de numai cdliva
milimetri; acesta se deschide pe plafonul uretrei intraplvine la nivelul tuberculului
seminal descris la capitolul o'LJretra la mascul" (fig. 183). La vier cele dour canale
se deschid separat, iar la carnivore, la care lipsesc glandele veziculare, canalul
deferent se deschide singur pe un redus tubercul seminal.
in cavitatea pelvind por{iunile glandulare ale canalelor deferente impreund cu
ureterele qi fundul glandelor seminale (c6nd acestea existd) sunt plasate in plica
peritoneali genitali descrisi anterior, la capitolul "Yezicaurinara".Portiunea medianl
a plicii genitale reprezinti mezoul interdeferential; intre foilele lui este cuprins uterul
masculin mentionat anterior la capitolul "lJretra masculina".De obicei prezintd un
corp median ce se prelungegte cranial cu doud coarne sub$ri, efilate, iar caudal se
deschide pe tuberculul genital, intre canalele ejaculatoare.
in strucfura canalului deferent intrd tunicile: seroasd, musculoasd gi mucoasd.
Seroasa acoperd in intregime organul in afard de portiunea terminald; se continui
cu mezourile: deferential gi interdeferenfial. Musculoasa este formati din trei straturi
de fibre netede: doud longitudinale gi unul intermediar, circular. Mucoasa prezintd,
epiteliu prismatic simplu sau bistratificat, cu celule prevSzute cu stereocili (in porfiunea
inilial6); in porliunea ampulard devine foarte cutatS, iar in corion prezintd glande
tubuloase ramificate care secretl un produs mucos, filant.
5.3.6. Cordonul testicul ar (Funiculus spermaticus)

(Fig. 186, 187, 202, 205, 2091
Cordonul testicular este o formatiune complexl, situati in g6tul tecii vaginale,
intre extremitatea capitatd a testiculului gi inelul vaginal. in componenla lui intrl
cordonul vasculo-nervos, alcituit din: artera gi vena testiculard, vasele limfatice,
filetele nervoase vegetative unite prin lesut conjunctiv delicat in care se gdsescfibre
musculare netede cunoscute cu mulli ani in urma drept M. Cremaster intem, termen
nerecunoscut de Nomenclatura internalionali actuala), canalul deferent Si foila
viscerald a tunicii vaginale care acoperi toate aceste formaliuni.
Legitura dintre foita viscerali 9i cea parietald a tunicii vaginale serealizeazd
prin mezoul comun descris anterior la capitolul "tnvelitorile testiculare". Forma
cordonului testicular este aproximativ conicd. Portiunea mai largd este aplicati pe
extremitatea capitati a testiculului gi corespunde plexului pampiniform realizat de
vena testicular6. Porfiunea efilati se termind la nivelul inelului vaginal, wrde cordonul
testicular se disociazi: canalul deferent se curbeaz6 spre cavitatea pelvini, iar vasele
gi nervii se plaseazd pe peretele abdominal, ajungdnd in regiunea sublombari.
Lungimea cordonului testicular, ca gi a g6tului tecii vaginale,vaiazd,in funclie
de pozilia pungilor testiculare fa![ de inelul inghinal superficial La armdsar, taur,
berbec ai lap este relativ scurt, pe cdnd la vier, cdine gi cotoi este foarte lung.
5.3.7. Uretra masculin d (Urethra masculinal

(Fig. 183, 184, 190, 194,195,196, 199,204,205,208'2111
Uretra la masculi este foarte lung6, motiv pentru care este sistematizatd intr-o
por,tiune intrapelvind (Pars pelvina) gi una extrapelvini sau peniani (Pars penina),
anexatd organului copulator. La rdndul ei, uretra intrapelvini prezinti o scurt[ porfiune
preprostaticd (Pars preprostatica), care servegte numai la evacuarea urinei 9i o porfiwre
prostaticd (Pars prostatica)incare se deschid canalele deferente gi-qi varsd produsul
de secrelie glandele genitale accesorii (fig. 183). De la nivelul tuberculului seminal
gi pflni |a orificiul uretral extem uretra masculind este un conduct mixt, urogenital,
care serve$te atit la evacuarea urinei, cit gi a spermei (ejaculatului) (v' organele
urinare).
5.3.8. Glandele genitale accesorii

(G I ad u I ae g e n itales acces ori ael
(Fig. '184, 194,196, 1 99, 204, 207 , 209, 211' 2121
Glandele genitale accesorii (sau anexe) sunt grupate in jurul po(iunii pelvine
a uretrei, dezvoltarea gi funclia lor fiind dependentd de hormonii androgeni. La masculii
castrali de timpuriu ele nu se mai dezvolti, iar la cei castrali tdrziu se atrofiazi 9i
secretia lor inceteazd.
Produsul de secrelie al acestor glande, plasma seminald, se amesteci in lumenul
uretrei intrapelvine cu spermatozoizii, formdnd sperrna. Plasma seminald conline
numeroase substanfe organice, minerale, vitamine qi enzime care asigur6 metabolismul
spermatozoizilor; pe de altd parte servegte ca mijloc de transport gi le conferi proteclie
in cdile genitale femele.
La majoritatea speciilor glandele genitale accesorii sunt urm6toarele: porliunile
glandulare ale canalelor deferente, glandele veziculare, prostata 9i glandele
bulbouretrale. I",a cAine lipsesc glandele veziculare gi bulbouretrale, iar [a cotoi glandele
veziculare.
Por,tiunile glandulare ale canalelor deferente sunt reprezentate la majoritatea
speciilor de ampulele deferenliale (Ampullae ducti deferentes);la acest nivel mucoasa
prezintdnumeroase glande tubuloase ramificate gi diverticulate care-;i varsd produsul
de secrelie direct in lumenul canalului. La vier gi cotoi ampulele lipsesc, dar in
porliunea terminald mucoasa canalelor deferente confine glande asemdndtoare.
Glandele veziculare (Gll. vesiculares), in numir de dou6, sunt situate de o
parte gi alta a gdtului vezicii urinare, lateral de po4iunile glandulare ale canalelor
deferente. Au formi alungitd, fiecare prezentind ,xfund, tl corp gi vn canal excretor
(gat). Fundul glandelor, mai mult sau mai pulin rotunjit, este orientat cranial qi cuprins
in plica genitali. Corpul, acoperit de lesutul conjunctiv al lojei retroperitoneale, vine
in contact cu fala ventrald a rectului.
La armisar, taur, berbec Ai lap canalul excretor se une$te cu portiunea terminali a

canalului deferent, formdnd un scurt canal ejaculator (fig. 183).
Aspectul Si structura canalelor veziculare prezintd unele particularitdfi legate
de specie.
La armisar gi iepure au aspect saciform (frg. 194), motiv pentru care li se mai
spune neoficial glande seminale si prezinti un lumen larg delimitat de un perete
format din suprapunerea a trei tunici: mucoasa, musculoasa qi adventicea. Mucoasa,
sublire gi plisati, addpostegte glande de tip tubular ramificat, al cdror produs de
excretie este colectat in cavitatea centrald. Tunica musculari, groasd, inveleqte
complet mucoasa; este alcituitd din fibre netede, dispuse pe doui straturi slab
delimitate intre ele: circular intern gi longitudinal extern.
La taur, tap gi vier, glandele veziculare apar ca organe compacte, cu suprafa[a
neregulatd (fig. 196, 199,204). Fiecare glandi este alcltuitl dintr-un tub lung gi
intortocheat, care-i conferd aspect boselat. Pe traseu tubul prezinti numeroase
ramificalii gi dilatafii alveolare, in care se acumuleazd cantitdti mari de secrefie.
Intreg sistemul tubular gi alveolar comunicl cu canalul central al tubului principal,
care se continui cu canalul excretor (Ductus excretorius) al glandei. La periferie
adventicea se prezintd ca o capsuld conjunctivi relativ groas6, din care se desprind
septe care pdtrund printre sinuozitltile sistemului tubular gi printre dilatafiile alveolare;
atdt capsula, cdt gi septele confin fibre musculare netede, care ajutd la evacuarea
produsului de secrelie.
Glanda prostati (Prostata) este prezenti la masculii tuturor speciilor de
mamifere domestice. Prostata este reprezentatd printr-o porliune aglomerati sau
corpul prostatei qi o porliune diseminatd; la armisar lipsegte portiunea diseminat5,
iar la berbec ai lap lipsegte (sau este foarte redus) corpul prostatei.
Corpul prostatei (Corpus prostatae) se muleazi pe fala dorsali a uretrei
intrapelvine, acoperind in acelagi timp porliunea terminali a canalelor deferente gi
gAtul glandelor veziculare (la speciile la care acestea existi); prin fala dorsald vine
in raport cu rectul. in general corpul prostatei preztntAdoi lobi: stAng(Lobus sinister) Si
drept (Lobus dexter), unifi printr-un istm (Isthmus prostatae) (fig. 194,196,207).
Structural, corpul prostatei prezinti o capsuli perifericl (Capsula prostatae),
o stromi densd gi un parenchim (Parenchyma prostatae) orgaruzat dupd tipul tubulo-
acinos. Capsula gi septele (stroma) sunt alcdtuite din fibre conjunctive gi numeroase
fibre musculare netede (substantia muscularis). Parenchimul, respectiv tesutul
glandular propriu, este impirlit de septele conjunctivo-musculare in numerogi lobuli,
de dimensiuni variabile. Canaliculele excretoare (Ductuli prostatici\, multiple la
toate speciile, strdbat peretele dorsal al uretrei gi se deschid de o parte gi alta a
tuberculului seminal, in sinusul prostatic (frg. 183).
Portiunea diseminatd a prostatei (Pars diseminata prostarae), inclusd in
peretele dorsal al uretrei intrapelvine, caudal de tuberculul seminal, este inconjuratd
de mugchiul uretral. Lobulii glandulari, mici, sunt dispugi in giruri 9i au un sistem
de excrelie propriu; canaliculele lor se deschid la nivelul unor mici tuberculi mucogi,
situali pe plafonul uretrei.
Glandele bulbouretrale (Glandulae bulbourethrales), denumite Si glandele

Cowper, sunt reprezentate de doui formaliuni ovoide sau aplatizate, situate simetric
de o parte gi alta a extremitigii caudale a uretrei intrapelvine, lingd arcada ischiatici
(fig. 194, 196, lgg,2o4).Ele sunt acoperite de muschiul bulboglandular (M.
bulboglandularis), denumit dupl rolul lui qi compresor al glandelor bulbouretrale;
ca qi mugchiul uretral din care derivi, acesta este alcituit din fibre musculare striate.
Structura glandelor bulbouretrale este in general asemdnitoare cu cea a
corpului prostatei. Stroma glandelor este mai redusd, dar prezintl 9i fibre musculare
striite desprinse din mugchiul bulboglandular. Mai ales la armisar gi vier paranchimul
prezintd un sistem tubular mai ramificat qi alveole mari, in care se acumuleazd
produsul de secrelie. Canalele de excretie, multiple (la armdsar) (frg. 183) sau cdte
unul pentru fiecare glandi (taur, vier) se deschid pe plafonul uretrei, aproape de
arcada ischiaticd.
5.3.9. Penisul (Penis)

(Fig. 190-l 92,'194-196, 198, 199, 204, 208, 209, 211, 2121
5.3.9.1. Gonformalie gi topografie
Penisul este reprezentat de o forma{iune mai mult sau mai pulin cilindroidd,
in care este addpostit[ uretra extrapelvinS, cale comund de evacuare a urinei qi a
spermei. Alcdtuitdin lesut erectil, panisul se poate alungi, trgroga gi indura, indeplinind
funcfia de organ copulator, prin care sperma este depusd in cdile genitale femele.
La toate speciile extremitatea proximali a penisului este inserati pe arcada
ischiaticl. De la acest nivel la majoritatea speciilor se orienteazi cranial, printre
cele doud coapse sub peretele ventral al abdomenului, ajungflnd pAni in apropierea
cicatricei ombilicale; la motan gi la iepure penisul este scurt gi este indreptat caudal
in regiunea subanali.
Privit in ansamblu, penisul prezintd o rdddcind (Radix penis), fixatd de por(iunile
laterale ale arcadei ischiatice prin doud brale (Crura penis), tl corp (Corpus penis)
rotunjit Si o extremitate, mai mult sau mai pufin dilatatI, care formeazd glandul
(Glans penis).
Mobilitatea, sistemul de suspensie qi rapoartele cu alte formaliuni anatomice
determind sistematizarea penisului in doud po(iuni: fixd qi liberd.
Portiunea fixd cuprinde rdddcina gi cea mai mare parte a corpului penisului,
curprinsd intre arcada ischiaticd gi fundul cavitilii prepufiale. Este flancatd de cordoanele
testiculare gi inconjuratd de o teaci de lesut conjunctiv orientat, care reprezintdfasctile
penisului (Fasciae penis superficialis et profunda);launele specii din fascia profundd
se formeazd dolfi ligameri, tutp"ntoare (Ligg. suspensoria penis), prin care corpul
penisului este fixat de fafa ventrall a simfizei ischiopubiene (fig. 192)' Lateral qi
ventral peste fascii se suprapune pielea (Cutis) regionald (frg. 190). La rumegitoare
subpubian5,
9i la pori corpul penisului prezintdin aceastd porfiune o dubld inflexiune
cunoscutd ca "S"-ul penian (Flexura sigmoidea penis) (fi1. 199,204).
Porliunea liberd (Pars libera penis) este reprezentati de gland 9i extremitatea

distal6 a corpului penisului; independentd 9i mobil6, in perioada de repaos funclional
por,tiunea liberd este addpostitd intr-o pungi speciali formatd prin invaginarea pielii
iegionale (abdominald sau perineald, in fimc{ie de specie), dentmitd.preput (Preputium).
Toltd po4iunea liberd este acoperitd de piele find, netedS, onctuoasi, aderenti la
structurile subiacente; la nivelul meatului urinar pielea se continud cu mucoasa
uretral[, iar in fundul prepufului se continud cu tegumentul intern al acestuia. La
toate speciile deschiderea externd a uretrei (Ostium urethrse externum), denumitl 9i
meat urinar, este situatd in vdrful glandului.
5.3.9.2. Structura penisului

in structura penisului intr6: doi corpicavernogi, uretra extrapelvind, corpul
spongios al penisului si al glandului, mugchi, pielea porliunii libere, vase 9i nervi'
Corpii cavernogi gi corpul spongios reprezintdcomponentele erectile ale organului.
1'
t
a
et 8
0 +
5
,l
B
A
Fig. 190. Penisul de armdsar
(7! Colofan, original)
A - Secyiune transversald; B - Segment din corpul penisului; 1-1"' ' Corpus
cavernosum penis (1 - Tunica albuginea; l'- Sulcus dorsalis; 1 " - Septum penis;
l "' - Trabeculae et cavernae corporis cavernosi); 2 - M. bulbospongiosus;
3 - M. retractor penis; 4 - Urethra; 5 - Corpus spongiosum penis;
6 - Aa.,Vv. dorsales penis; 7 - Fascia profunda penis; 8 - lesut conjunctiv
interfascial cu vase sanguine; 9 - Fascia superficialis penis; l0 - Cutis
Corpi cavernoSi (Corpora cavernosa) sunt independenli numai la nivelul
riddcinii penisului, unde formeazd "stdlpii" penisului (Crura penis), inserali separat
pe pa{ile laterale ale arcadei ischiatice. Cei doi stAlpi fuzioneazl sub arcada ischiaticd,
formdnd un corp comun, respectiv corpul cavernos al penisului (Corpus covernosum

penis) cilindroid, ugor efilat la extremitatea liberd.
Fuzionarea st6lpilor penisului incepdnd de la rddicind spre vdrfse realizeazd
mai mult sau mai pu{in complet, limita lor fiind marcati de un sept conjunctiv (Septum
penis). Septul este complet la camivore gi iepure, iar la celelalte specii este incomplet
sau perforat de numeroase orificii.
Fafa dorsald a corpului cavemos este parcursd, de santul dorsal (Sulcus dorsalis
penis) in care se gisesc vase gi nervi, iar cea ventrall este excavatd,d,e
Santul uretral
(sulcus urethralis), care adrposte$te uretra inconjuratd de corpul spongios (iig. 1 90).
Structural, corpul cavernos prezintl la exterior o invelitoare fibroelastici,
groasd, de culoare albicioasd, denumitd albuginee (Tunica albuginea corporum
cavernosorum), din care se desprinde in plan median septul penisului. De pe fala
profundi a albugineei gi de pe sept se desprind numeroase trabecule (Trabeculae
corporum cavernosorum) care se intretaie intre ele in toate directiile, delimitind
spalii areolare, numite caverne (Cavernae corpontm cavernosorun); acestea comunicl
intre ele gi sunt ciptugite de endoteliu fenestrat sprijinit pe un
lesut conjunctiv delicat.
In caverne se deschid arterele helicine (Arteriae helicinae) gi din ele pleacd venele
cavernoase (Venae cavernosae); in general, cavemele centrale strnt mai mari gi conlin
s6nge arterial, iar cele periferice sunt mai mici gi conlin sdnge venos.
Trabeculele, alcdtuite din fibre conjunctive elastice gi celule musculare netede,
impreund cu cavernele formeazi lesutul erectil al corpului cavernos. in func1ie de
structura trabeculelor, grosimea albugineei, numdrul gi mirimea cavernelor, se
deosebesc doui tipuri de penis: musculocavemos gi fibroelastic.
I-a' penisul de tip mwculocavernos (ex: la armdsar) predomini
lesutul cavernos,
cu areole mari, delimitate de trabecule cu structuri predominant muscularl (fig. 190).
In stare de repaus organul este moale, compresibil, iar in erectie, c6nd singele
invadeazd cavernele, se ingroagd, se alungegte gi devine rigid, apt pentru actul
copulatiei.
Penisul de tip fibroelastic, intdlnit la rumegrtoare gi vier, prezintd, caverne
mici, de folma unor fante delimitate de trabecule groase din fesut conjunctiv fibros
(fig. 191). in stare de repaus are consistenld ferird; in erectie devine rigid gi se
alungegte pe seama flexurii sigmoide, care se qterge.
Uretra extrapelvini (Pars penina urethrae) se angajeazdintre cei doi stdlpi
ai penisului, parcurge gantul uretral, trece prin glandul penian gi se deschide la
exterior prin meatul urinar; la unele specii depigegte nivelul glandului sub forma
unui apendice, formdnd procesul uretral (Processus urethrae) (fig. 199).
Corpul spongios (Corpus spongiosum penis) este o formafiune erectili unici,
care inconjoarl uretra extrapelvind pe toati lungimea. La nivelul curburii ischiatice
a uretrei formeazd bulbul penisului (Bulbus penis), o dilatafie care umple spaliul
dintre stdlpii penisului. In ganful uretral are calibru unifornr, iar la extremitatea liberi
prezintd o noui dilatalie, corpul spongios al glandului (Corpus spongiosum gtandis)
care irnbracd vdrful efilat al corpului cavernos gi formeazi baza anatomicd a glandului
penian. Deosebit de dezvoltat la armisar gi la c6ine sau de forma unui capigon relativ
redus gi asculit la celelalte specii, glandul este stribdtut de canalul uretral.
Structura corpului spongios este in general asemendtoare cu cea a corpului

cavernos. Albugineea (Tunica albuginea corporis spongiosi), foarte fin6, emite un
sept median la nivelul bulbului, despd(indu-l in doud jum6t5!i simetrice, iar la
nivelul glandului aderi intim la pielea acestuia. Trabeculele (Trabeculae corporis
spongiosi), mult mai fine dec6t ale corpului cavernos, au in structura lor multe fibre
elastice gi fascicule de mugchi netezi, iar cavernele (Cavernae corporis spongiosi)
sunt mari gi extensibile (fig. 190, 191).
Ereclia corpului spongios are loc treptat, in sens caudo-cranial numai in timpul
copulaliei gi consti mai ales intr-o mdrire considerabild a glandului.
Fig. 191. Secliune transversaldprin corpul penisului de taur

a - Corpus cavernosum penis; b - Tunica albuginea corporum cavernosorum;
c - (Jrethra; d - Corpus spongiosum penis; e - Tunica albuginea corporis spongiosi;
.f - Aa.,Vv. dorsales penis; g - Fascia profunda penis; h - A. profunda penis
Mugchii penisului au roluri multiple: diijeazd penisul in timpul copulaliei,
comprimi venele de desclrcare facilitdnd erectia, accelereazd progresia spermei in
timpul ejaculirii, comprimd gi retrag penisul in furou dupd copulalie. Ei sunt
reprezentali de mugchii ischiocavernos, bulbospongios gi retractor al penisului (fig.
184, 194, 196, 199, 204, 207).
Muschiul ischiocavernos (M. ischiocavernosas) este un muqchi par, gros,
scurt, dar puternic. igi are originea pe partea laterali a arcadei ischiatice gi insertia
pe rddicina adiacentd a corpului cavemos, pe care o acoperb in intregime. La toate
speciile contracfia celor doi muqchi determini apropierea penisului de plangeul pelvin,
participAnd la producerea gi menlinerea erecfiei prin compresarea venelor dorsale
ale penisului; totodatd, prin contraclie uni- sau bilaterald dirijeazd penisul (rigid),
aducindul in pozilia necesard intromisiunii.
Muschiul bulbospongios (M. bulbospongiosus), i-pur, reprezintdcontinuarea

mugchiului uretral pe porliunea peniand a uretrei. La speciile cu penis fibroelastic
este scurt qi puternic, termin6ndu-se in treimea proximald a organului. La arm6sar
se continuS pe fala ventrali a corpului spongios al uretrei pini la nivelul glandului.
La toate speciile este mai dezvoltat la nivelul rdddcinii penisului, unde acoperd in
intregime bulbul spongios.
Mugchiul bulbospongios este alcdtuit din fibre musculare striate care pleaci
de la un rafeu median gi sunt dispuse transversal. Prin contraclia ritmicd a mugChi,rlui
uretral, evacuarea conlinutului uretrei (sperma sau urina) este accelerati.
MuSchiul retractor al penisului (M. retractor penis), alcituit mai ales din fibre
musculare netede este un mugchi pat cu originea pe fala ventrali a primei vertebre
coccigiene. Cei doi mugchi inconjoard anusul gi se reunesc la fala ventrali a acestuia,
constituind portiunea anald (Pars anali.s) a retractorilor. Porliunea rectali (Pars
rectalis) a fost cunoscut[ sub denumirea de ligament suspensor al anusului). De la
decusalia anal6 pleacd porJiunea peniand (Pars penina) a retractorilor sub forma a
doui berzi musculare paralele, mai mult sau mai pulin apropiate, care trec peste
mugchiul bulbospongios gi se inserd pe corpul penisului diferit: aproape de glandul
penian la armdsar gi cdine, sau pe convexitatea caudal5 a flexurii sigmoide la rume-
gdtoare gi porc. Cei doi mugchi retrag penisul in teaca prepulialr dupd copulalie.
Pielea care acoperi porliunea liberi a penisului este fini, aderenti gi prevdzutd
cu numerogi corpusculi senzitivi gi terminatii nervoase libere.
Vasele gi nervii penisului
Arterele penisului sunt pare gi provin din artera pudenda internd gi artera
pudenda externd.
Din artera pudenda inteml se desprind: artera bulbului penisului, perfirt corpul
spongios, artera profundd a penisului pentru corpul cavernos si artera dorsald a
penisului (la armlsar provine din artera obturatoare), care emite ramuri pentru
albuginee, corpul cavernos gi gland. Artera pudenda externd emite ramuri pentru
porliunea liberd a penisului gi pentru prepu!.
Venele, in general satelite arterelor formeazd un bogat plex pe fata dorsali a
penisului. Vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor inghinale superficiale.
Inervalia penisului este asiguratl de nervul pudend gi ramuri vegetative din
plexul pelvic.
5.3.1 0. Prepu!ul (Preputiuml

(Fig. 184,'a95, 204, 205, 20gl
Denumit qi furou, prepulul este o pungi a pielii care inconjoari porfiunea
liberd a penisului. La toate speciile in afari de cotoi qi iepure proemind pe peretele
ventral al abdomenului, ajungdnd pAnd aproape de cicatricea ombilicall.
Descriptiv, prezrntd tn orificiu prepulial (Ostium preputiale) prin care se intrd
in cavitatea prepuliald (Cavum preputiale). orificiul prepulial marcheazd zona de
traruilie intre lama externl gi cea internl a preputului. Fundul cavitdlii are aspect de
$an! circular, lanivelul ciruia lama interni a prepulului se rdsfrAnge pentru a se

continua cu cea a porliunii libere a penisului. In timpul repaosului fi.rncfional, cavitatea
prepulului este ocupati in intregime de porfiunea liberi a penisului; in erec]ie, cdnd
penisul iese din prepu!, cavitatea acestuia se $terge complet.
In structura prepufului intrd: Iama extern6 (pielea prepulului), lama intern6,
ligamentele suspensoare, gi la unele specii mugchi.
Pielea sau lama externd (Lamina externa), asemdndtoare cu cea a regiunilor
invecinate, este parcursd pe fala ventrali de tn rdeu median (Raphe preputii) mai
mult sau mai pulin evident; la nivelul orificiului prepufial se r5sfr6nge, continuindu-se
qt lama internd (Lamina interna). Find, onctuoasd, cu aspect de mucoas6, aceasta
cdptugeqte lama extern6, iar in fundul prepulului se continud cu pielea care acoperd
porlinnea liberd a penisului. Lama interni prezirfiA numeroase glande (Gll. preputiales)
sebacee modificate, care secretd un produs cu miros caracteristic, propriu fiecdrei
specii cunoscut ca smegmd prepuliald; aceasta faciliteazd, introducerea penisului in
cdile genitale femele.
Ligamentele suspensoare ale prepulului sunt reprezentate de numeroase fibre
elastice derivate din tunica abdominald, interpuse intre cele doui straturi ale pielii.
La speciile cu cavitate prepufiali addnci qi ingustd, in lesutul conjunctiv
intertegumentar se glsesc muSchi prepuliali derivali din mugchiul pielos toraco-
abdominal. Rumegdtoarele, vierul gi c6inele prezirrtd o pereche de muSchi prepuliali
craniali (Mm. preputiales craniales) cu rol de protractori ai organului; au formd de
benzi cu originea de o parte gi alta a apendicelui xifoid gi se reunesc in formi de
ansi sub qi la scurti distan!6 de orificiul prepulial.
MuSchii prepuliali caudali (Mm. preputiales caudales), cu rol de retractori ai
prepulului sunt prezenli in mod constant la rumegdtoare gi rar la vier. Cele doui
benzi musculare igi au originea pe twrica abdominald, lateral fali de inelele inghinale
gi inse(ia pe lesutul conjunctiv intertegumentar, ajungdnd pAnd in apropierea
orificiului prepulial.
5.3.11. Organele genitale masculine la mamiferele

domestice - caractere diferenfiale
5.3.11.1. Organele genitale !a armisar
(Fig. 183, 190, 192-195)
Pungile testiculare sunt situate intre cele doui coapse, in regiunea inghinald
(fi5.192). Voluminoase qi ugor asimetrice (cea stAngd de reguli este mai dezvoltatd),
au formi globuloasd gi sunt relativ scurte, slab detaqate de peretele abdominal. Pielea
scrotald, sublire, elasticd, puternic pigmentati, onctuoasd gi previzutd cu peri rari,
fini qi scurfi, este marcatd de un rafeu evident care se continu[ cranial pe prepu! gi
caudal pe perineu. Dartosul, de culoare rogcati, este intim ataqat de piele gi prezintd
un sept puternic.
Tunica medie este bogatd in lesut conjunctiv lax, permildnd dilacerarea gi
separarea cu ugurin!6 a tunicii interne de cea extern6; ligamentul cozii epididimului
se continua in grosimea tunicii medii cu ligamentul scrotal, care ajunge p6nd la

tunica dartoicl. Mugchiul cremaster extem este putemic qi acoperd gdtul procesului
vaginal pe fefele cranialS, laterald gi caudali.
Procesul vaginal prezinti un g6t relativ scurt gi gros. Inelul vaginal are forma
unei fante alungite, cu diametrul mare de 2-4 cm (frg. 192); accidental, prin el se
pot angaja anse intestinale care ajung in cavitatea vaginali, afectiune cunoscutd ca
"hernie inghinald".
Testiculul de armlsar are form[ ovoidi gi o greutate medie de 200-300 g.
Plasat in pungile testiculare cu axul mare orizontal, prezintd, extremitatea capitatl
orientat[ cranial gi marginea epididimard, dorsal. Artera testiculard parcurge toati
marginea liberd, avdnd un traseu sinuos; emite alternativ numeroase colaterale
flexuoase care pot fi urmdrite pe ambele fe{e pdni in planul ecuatorial, unde intrd in
profunzimea parenchimului (frg. 192, 193).
Venele pornesc din planul ecuatorial spre marginea epididimari, unde conflueazl
gi formeazd un puternic plex pampiniform la extremitatea testiculard a cordonului
spermatic. Albuginea testiculari, groasd, confine gi fibre musculare netede. Mediastinul
testicular este dispus spre polul capitat al organului, la unele exemplare fiind foarte
slab dezvoltat; unii autori ii contestd prezerfia. Mezoul propriu a[ testiculului este
relativ larg, iar bursa testiculard, adinc5.
Epididimul prezintd un corp dezvoltat, aplatizat, care acoperd marginea dorsald
a testiculului, extinzdndu-se pe o scurtd distanld gi pe fafa lui laterald. Capul
epididimului, redus, acoperd pa(ial polul cranial al testiculului, iar coada evident
detaqatd, depdgegte polul caudat al acestuia, continudndu-se cu canalul deferent (fig.
1 e3).
Canalele deferente prezintd ampule deferenliale foarte dezvoltate (22-25 cm
lungime Si2-2,5 cm diametru) (fig. 19a).Inconstant, in mezoul interdeferential se
gdsegte uterul masculin, de forme diferite. in po4iunea distald fiecare canal deferent
se uneste cu canalul glandei veziculare formdnd un scurt canal ejaculator (0,5 cm);
cele dou[ canale ejaculatoare se deschid pe plafonul uretrei intrapelvine pe un tubercul
seminal proeminent prin orificiile ejaculatoare (Ostia ejaculatoria) (fig. 183).
La armlsar sunt prezente toate glandele genitale accesorii (fig. l9a). Porliunile
glandulare ale canalelor deferente sunt incluse in peretele ampulelor deferenliale.
Glandele veziculare, descrise gi ca vezicule seminale au aspectul unor pungi
piriforme, lungi de 10-15 cm gi cu diametrul de 3-6 cm. Prezintd un fund rotunjit,
cuprins intre foilele plicii genitale, un corp alungit gi un gdt acoperit de glanda prostatd.
Secretia, colectati in vasta cavitate central5 a glandei, este evacuati prin canalul
excretor, care se une$te cu canalul deferent gi formeazd canalul ejaculator.
Prostata este reprezentatd numai prin corpul siu; are culoare galben-lutoasd,
consistentd ferml gi este formatl din doi lobi (st6ng gi drept) unili printr-un istm
median. Lobii, grogi, lungi de 5-8 cm gi largr de 3-6 cm, sunt orientali cranio-lateral,
acoperind parfial glandele veziculare; istmul, sub$re, este dispus transversal pe fafa
dorsald a originii uretrei, sub forma unei benzi late de cica2 cm. Canalele excretoare,
in numdr de l0-20 perechi, se deschid pe plafonul uretrei, de o parte gi alta a
tuberculului seminal, intr-un evident sinus prostatic (fig. 183).
A
4'
BT
t0
BV
l+ t5
t8
Fig. 192. Regiunea inghinald la armdsur

A - Os ilium; B - Os ischii; C - Symphysis pelvina; I - Testis; 2 - Epididymis;
3 - Ductus deferens; 4 - Plexus pampiniformis; 4'- A.,V testicularis; 5 - Cavum
vaginale; 6 - Lig cqudae epididymis; 7 - Corpus penis; 7'- Crus penis (fn
secliune); 7 " - Lig. suspensorium penis; 8 - Urethra; 9 - M. ischiocavernosus;
l0 - Peritoneumparietale; ll - Fascia transversalis abdominis; 12'M. crernaster
externus; l2'- M. obliquus internus abdominis; I3 - Aponeurosis m. obliquus
externus abdominis; 13'- Anulus inguinalis superficialis; 13 " - Anulus femoralis;
13"'- Lig. inguinale; I3IY - Aponeurosisfemorale; 14 - Fascia trunci profunda;
15 - Fascia trunci superficialis; l6 - Cutis trunci; I6'- Tunica externa testis (Cutis
scroti et tunica dartos); l7 - Tunica media testis s. Fascia spermatica externa;
18 - Tunica interna testis s. Processus vaginalis (Fascia spermatica interna et
tunica vaginalis)
I
.\
Fig. 193. Testiculul Si epididimul de armdsar

(dupd Ellenberger-Baum)
a-Testis;b-Caputepididymis; c-Caudaepididymis; d-Funiculusspermaticus;
e - Ductus deferens; f - A. testicularis
Glandele bulbouretrale au dimensiunea unui ou de porumb el (4-6 cm lungime

qi 3-5 cm ld1ime), culoare mai inchisd decdt prostata gi contur oval. Sunt ugor aplatizate
dorso-ventral, dispuse cu axul mare oblic in sens cranioJateral qi acoperite complet
de mugchiul bulboglandular. Fiecare glandd prezintd 6-8 canale de excretie, care se
deschid in uretri pe o serie de mici tuberculi dispugi in apropierea planului median
(fie.183).
Penisul este aproape cilindric Ai ugor curbat, dispus intre cele doud coapse,
de la arcada ischiaticd pini in apropierea cicatricei ombilicale. La origine este turtit
lateral qi atagat de simfiza ischiopubiand prin doud ligamente suspensoare foarte
rezistente (frg. 192), iar portiunea lui liberl este acoperiti de piele sublire, pigmentatl
complet sau cu aspect marmorat.
Structural, penisul de armdsar este de tip musculocavernos (fig. 190); gralie
abundentei fesutului erectil dimensiunile sale prezint6 mari variatii in funclie de
starea functionald. in repaos are o lungime de 50-60 cm gi diametrul dorso-ventral

de 4-5 cm; in ereclie dimensiunile lui cresc cu 50 % sau mai mult.
T'
//
Fig. 194. Organele genitale la armdsar

A - Os ilium; B - Os ischii; C - Os pubis; a - Testis; b - Caput epididymis;
c - Cauda epididimys; d - Funiculus spermaticus; e - Ductus deferens,. e'- Ampulla
ductusdeferentis;f-Gl.vesicularis; g-Prostata; h-Gl.bulbourethralis; i-Pars
pelvina urethrae cum m. urethralis; i'- M. bulbosporfuidl:tts;i - M. ischiocavernosus;
I - Corpus penis; m - Glans penis: n - Fossa glandis; o - Anulus preputialis; p -
Ureter; r - Vesica urinaria
Corpul cavemos al penisului este masiv (fig. 190); are originea in doui ridicini
masive gi este excavat pe fala ventralS de un sant uretral addnc Ei larg. Corpul
spongios formeazS, un bulb moderat gi un gland enorm; in ganful uretral este acoperit
pe partea dorsald de albugineea corpului cavemos, iar pe fala ventrald de mugchiul
bulbospongios (fig. 190).
ln erectie glandul penian este voluminos, avind aspectul unei ciuperci. Fala
lui craniald este larg[, oblici in sens ventro-cranial gi prezintd o depresiune circulari
addnc6, fosa glandului (Fossa glandis) (fig. 19a). In centrul acesteia proemin[
procesul uretral (Processus urethrae), sub forma unui tub lung de 2,5 cm, deschis
la exterior prin meatul urinar. in partea dorsali fosa glandului comunicd printr-un
orificiu tngust cu sinusul uretral (Sinus urethralis), diverticul bilobat al lamei inteme
a prepulului in care se pot acumula secrefii gi resturi epiteliale.
317
I
+ \ I
,i
t6
I
I I
\s
ltl
t, I ll
/5 tl t3 t?
Fig. 195. Secliune sagitaldprin regiunile scrotald Si prepupiald la armdsar

I - Testis, facies medialis; 2 - Ductus deferens; j ' Plexus pampiniformis;
4 - Lig. scroti; 5 - M. cremaster externus; 6 - Tunica vaginalis; 7 - Scrotum;
8 - Corpus cavernosum penis; 9 - Corpus spongiosum glandi; l0 - Urethra penina;
1t - Plica preputialis; 12 - Ostium preputiale; l3 - Fossa glandis; l4 - Processus
urethrae; 15 - Corpus spongiosum urethrae; l6 - Cutis preputialis; 17 - Plexus
venosus dorsalis penis
Fala craniald a glandului este circumscrisd de o margine denticulati, groasi qi

proerninenti, care formeazi coroana glandului (Corona glandis) (fig. 19a). Caudal de
coroani se gisegte gdtul glandului (Collum glandis); acesta nu marcheazi insd limita
dintre gland gi corpul penisutui deoarece fesutul spongios se extinde peste corpul
cavernos pe o distanlI de 10 cm, formdnd procesul dorsal al glandului (Processus
dorsalis glandis), acoperit de lama interni a prepulului.
MuSchii ischiocavernofi, situati in cdte o depresiture a mugchilor semitendinogi

sunt putemici, formand adevlrate teci in junrl riddcinilor corpului cavemos (fig. 19a).
MuSchiul bulbospongios se intinde de la arcada ischiatici pAni la glandul penisului,
inserdndu-se pe marginile qantului uretral (fig. 190). MuSchii retractori ai penisului
se aliturd pe linia mediand formdnd o bandd turtite, dispusi pe fala ventrald a
muqchiului bulbospongios (fig. 190).
Prepuful la armdsar este larg, iar lungimea lui atinge 15-20 cm. La exterior
apare ca o proeminenti longitudinall situatd pe peretele ventral al abdomenului,
incepdnd de la pungile scrotale pdnl aproape de cicatricea ombilicald 5-7 cm). Lama
externS, sublire gi acoperitd de pir scurt, prezint[ pe linia mediani un redus rafeu
dispus in prelungirea rafeului scrotal. Lama interni are la armisar un caracter
particular prin faptul cd formeazd, o plicd prepuliald (Plica preputialis) circulard, a
cirei margine caudalS aderi la baza por[iunii libere a penisului; marginea craniald a
plicii este groasd gi formeazi inelul prepulial (Anulus preputialis) (frg. 194, 195).
5.3.11.2. Organele genitale la taur
(Fig. 184, 186-189, 191, 196, 198)
La taur, ca gi la armdsar, pungile testiculare sunt situate sub inelul inghinal.
Mult alungite in sens dorso-ventral, de aspect ovoid, net detagate de peretele
abdominal, prezintd un gdt bine marcat, care le conferd un u$or caracter pendulant
(fig. 18a); in partea craniald abazei lor se gdsesc 2-4 mameloane reduse. Pielea
scrotald, de culoare caracteristici rasei, este acoperitd de peri scurfi gi rari. Rafeul
scrotal, ad6nc, este vizibil atdt pe fala craniali, cdt gi pe cea caudal6. Dartosul este
gros, bogat in fibre elastice gi musculare.
in tunica medie, cele douf, fascii (superficiali qi profundn) sunt bine evidenfiate;
la animalele bine intrelinute, intre fascii lesutul conjunctiv lax suferd o incircare
adipoasi apreciabili. Mugchiul cremaster extern, lung, se inseri pe corpul procesului
vaginal, imediat sub g6tul acestuia (frg. 186).
Procesul vaginal prezintd un g6t mai lung decdt la armdsar, iar comunicarea
cu cavitatea peritoneal5 este circumscrisi de un inel vaginal mai ingust (fig. 186).
Testiculul, cu o greutate de 250-300 g, are forml ovoidd gi este dispus in
procesul vaginal cu marele ax vertical; marginea epididimari este orientatd medial,
iar extremitatea caudali ventral. Albuginea testicularI, groasi, este bogatd in fibre
elastice, dar lipsitd de fibre musculare netede. Mediastinul testicular formeazd un
cordon axial, gros de aproximativ 0,5 cm; septele conjunctive sunt subliri la periferie
gi se ingroagd pe misuri ce se apropie de mediastin. Artera testiculari abordeazd
organul in mod asemdndtor tuturor speciilor; ajunsi sub coada epididimului devine
sinuoasd gi emite ramuri extrem de flexuoase care se distribuie arborescent pe
marginea liberd gi pe ambele fele ale testiculului, ajung0nd panr aproape de marginea
epididimari; in ansamblu, colateralele arterei testiculare formeazd un desen
caracteristic, aseminitor unui arabesc (fig. I 87, 1 88, 1 97).
s
3 t$
tl
13
4+
Fig. 196. Aparatul urogenital la taur

(V. Colofun, original)
I - Testis; 2 - Epididymis; 3 - Ductus deferens; 4 - Ampulla ductus deferentis,
5 - Gl. vesicularis; 6 - Corpus prostatae; 7 - Pars pelvina urethrae;
8 - Gl. bulbourethralis; 9 - M. ischiocavernosus; l0 - M. bulbospongiosus;
tl - Mm. retractores penis; l2 - Flexura sigmoidea penis; l3 ' Glans penis;
14 - Preputium (sectionat); I5 - Vesicaurinaria; l6 - Ureter; l7'Ren;
l8 - Hilus renalis; 19 - Mesoductus deferens
Cap, 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitatis) 349
Epididimul preztntd, un cap alungit, turtit, care acopere in totalitate extrernitatea

dorsalE (capitatd) a testiculului gi se prelunge$te pe aproximativ o treime din marginea
liber6. Corpul epididimului este foarte ingust, iar coada, bine detagatd are aspectul
unui apendice redus (fig. 197).
g
d
d
..1
a-res,is;u-,,0,1')),,,,f :,ii{J:ii{{,;,ffi'::;:,*,ussperma,icus
canalele deferente prezintd ampule mai reduse dec6t la armdsar (fig. 196).
canalele ejaculatoare, scurte, se deschid in uretri pe un tubercul seminal
alungit.
La taur, ca gi la armdsar, sunt prezente toate glandele genitale accesorii (fig.
196). Por;iunile glandulare ale canalelor deferente sunt reprezentate de ampule
deferenliale bine dezvoltate.
Glandele veziculare, de culoare grlbuie, sunt organe compacte, cu suprafald
neregulati. Mult alungite in sens cranial, ajung la dimensiuni de 10-12 cm lungime
gi 2-5 cm. lilime. Fiecare glandi este alcituitd dintr-un tub saciform, diverticulat,
cu pereli grogi. Aspectul boselat al glandei este imprimat de numeroasele flexuozitili
ale tubului principal, menlinute printr-o bogati stromi conjunctivi. Canalul de excretie
formeazi impreund cu canalul deferent un scurt canal ejaculator.
Prostata la taur prezintl un corp qi o po(iune diseminatd. Corpul prostatei,

de culoare galben-aurie, este redus qi nedivizat in lobi; are forma unei benzi cu
lungimea de3,5-4 cm qi lilimea de 1-1,5 cm, dispusd transversal pe fala dorsali a
originii uretrei. Canalele de excrelie se deschid in sinusurile prostatice, de o parte 9i
alta a tuberculului seminal. Porliunea diseminatd, bine dezvoltati, este situatd in
submucoasa porfiunii pelvine a uretrei, sub mugchiul uretral; dorsal, lobulii glandulari
formeazdun strat gros de 10-12 mrn, iar ventral, stratul este mult mai sublire (2 mm).
Canalele ei de excrelie se deschid pe mici tuberculi dispuqi in giruri, caudal de
tuberculul seminal.
Glandele bulbouretrale la taur sunt mult mai reduse decAt la armisar. Au formi
rotunjitS, dimensiunea unei nuci, culoare inchisd qi sunt incodurate de muqchiul
bulboglandular peste care se suprapune un strat gros de lesut conjunctiv. Fiecare
glandi prezintl un singur canal de excrelie care se deschide in diverticulul uretral
(vezi capitolul "Uretra la mascul").
Penisul la taur este lung de 90-120 cm, cilindroid, sublire qi dur la palpare
chiar in timpul repausului. Caudal de pungile scrotale, corpul lui prezintd o /lexurd
sigmoidd, cu prima convexitate orientatd cranial (fig. 18a). Dat fiind cd face parte
din tipul fibroelastic (fig. 191), penisul la taur devine foarte dur in timpul erecliei,
dar nu-gi miregte diametrul; alungirea lui se face pe seama gtergerii flexurii sigmoide,
care reprezintd o"rezervd" de circa 30 cm.
Porliunea liberi a penisului are aspect de con alungit. Glandul, foarte redus
(aproximaiiv 8 cm. lungime), este turtit dorso-ventral gi ugor rdsucit. ln gangul format
prin rdsucirea glandului se gisegte un redus proces uretral, in v6rfrrl clnria se deschide
canalul uretral. intre baza procesului uretral gi fundul prepufului penisul este parcurs
de un rafeu (Raphe penis) evident (fig. 196, 197)-
Corpul cavernos prezintd doul rddicini scurte, iar la extremitatea cranial5 se
subliaz[ pogresiv, ajungdnd pdnd la vArful penisului; cele doud jumdtdli ale lui sunt
parcurse central de arterele profunde ale penisului. Exceptind extremitatea caudali
unde formeazdun bulb bine dezvoltat, corpul spongios este slab reptezentat.
Albugineea este foarte groasd, reprezentati prin lesut conjunctiv fibros inextensibil;
din ea se desprind numeroase trabecule care delimiteazd. caveme mici, ciptuqite cu
endoteliu. Ventral, pe aproape toatd lungimea corpului penisului, albugineea inchide
un conduct in care este plasatd uretra, inconjurati de o redusi cantitate de lesut
spongios (fig. 191). Numai la taur qi la lap a fost pus in evidenld ligamentul apical
il penisului (Lig. apicale penis), o bandi conjunctivi groasd dispusd longitudinal
de pe fala dorsali a albugineei distal fali de flexura sigmoid6 9i pdnl la vdrful
penisului.
- Lui i se datoregte forma risuciti a glandului penian.
intre cele doui riddcini ale corpului cavemos, uretra este acoperitd de bulbul
spongios, iar la varful penisului se continud cu un scurt proces uretral.
MuSchii ischiocavernoSi, foarte dezvoltali, sunt turtifi lateral gi acoperifi de o
fascie rezistentd. MuSchiul bulbospongios, spre deosebire de cel de la armisar este
scurt, dar deosebit de gros; acoperd bulbul spongios gi se continud pe o scurt[ porliune
a corpului cavernos, ingustdndu-se progresiv. MuSchii retractori ai penisului iSi
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitalis)
351
pdstreazd individualitatea; trec pe fafa ventrali a muqchiului bulbospongios gi

se
inserd separat pe convexitatea caudal[ a flexurii sigmoide; cranial, se subfaza gi se
pierd pe fala ventralS a penisului la distanta de l2-15 cm de gland (fig. lg4,196).
c
lu
|j
Fig. 198. Por,tiunea liberd a penisului de taur - aspectul ventral

(dupd R, Nickel Si colab.)
a,b - Pars intrapreputialis penis (a - Gtands penis); c - Fundus preputii; d - Lamina
externa preputii; I - Raphae preputii; 2 - urethra; 2'- ostium urethrae externum
Prepuful la taur.este foarte lung gi ingust. orificiul preputial, str6mt, este

inconjurat de un smoc de peri lungi. cavitatea preputiali, cu iungirn"u de 35-40 cm
gi diametrul de circa 3 crn, este delimitati de o piele intemd fini, cu numeroase pliuri,
bogati in glande sebacee gi noduli limfatici.
Mobilizarea prepulului se realizeazd prin doud perechi de muschi prepuliali:
craniali, cu rol de protractori si caudali cu rol de retraitori ai prepufului. -
5.3.11.3. Organele genitale !a berbec Ai

tap
(Fis. 1ee-201)
fa le-rbec 9i 1ap pungile scrotale sunt mai voluminoase decdt la taur qi prezintA
un g6t mai lung. La berbec sunt acoperite de 16n6, iar la tap de peri lungi gi grogi.
Mult detagate de peretele abdominal, la berbecii b6tr0ni n"a"r ior aiunle pta i"
dreptul articulatiei jaretului.
t7
t
,tt t8 1
t6
t5
S+o iz
i:.
lr
I
I
t-
':
t4
Fig. 199. Aparatul urogenital la berbec

I - Testis; 2 - Epididymis; 3 - Ductis deferens; 4 - Ampulla ductus deferens;
pelvina
4'- Mesoductus deferens; 5 - Gl. vesicularts; 6 - corpus prostatae; 7 - Pars
urethrae; S - Gi. bulbourethralis; 9 - M. ischiocayernosus; l0 - Corpus penis;
ll
l0'- M. bulbospongiosus; - Processus urethrae; l2 - Glans penis;
j
I - Preputium; 14 - Mm. retractores penis; I5 - Vesica urinaria;
16 - Ureter;
17 - Ren; 18 - Hilus renalis
Testiculul la berbec este foarte mare fir raport cu talia animalului, are o greutate
de 200-300 g gi este mai globulos decAt cel de taur. Artera testiculard abordeazd
extremitatea capitatd a testiculului medial de capul epididimului; dupd un scurt
traiect se plaseazd pe fala caudalS a testiculului, lateral de corpul epididimului, unde
formeazd o inflexiune largd gi intrd sub coada epididimului. Emite ramuri mai pulin
flexuoase qi mai fine decdt la taur, care acoperd ambele fele ale testiculului, ajungdnd
pdni la extremitatea lui capitatd (fig.200).
La\ap testiculul este mai mic decdt la berbec (150-180 g) 9i are aspect mai
rotunjit. Artera testicular[, ca gi la berbec, este deviatd lateral de corpul epididimului,
dar are traseu ugor sinuos gi nu ajunge la extremitatea caudat2i a testiculului; colateralele
ei sunt mai groase decdt la berbec, dar mai pufin flexuoase qi nu ajung pind la capul
epididimului (fig. 200).
Epididimul la berbec este propo4ional mai lung dec6t la taur. Capul epididimului
acoperd integral extremitatea dorsald a testiculului, prelungindu-se pAni in apropierea
jumntSlii marginii libere. Corpul, rectiliniu, este dispus medio-caudal fald de axul
testiculului, iar coada proemind sub forma unui apendice mai dezvoltat gi mai detaqat
decit la taur (fig. 200). La lap epididimul este in general aseminltor celui de berbec;
coada sa, net detagatd, se evidenliazdpin aspectul de "miciucS" orientatd caudal
(fie.200).
I
d t d
. c..:
Fig. 200. Testiculul Si epididimul de berbec

(dup d Ellenbe rge r-B aum)
a - Testis; b - Caput epidiymis; c - Cauda epididymis; d - Funiculus spermaticus
La berbec gi 1ap glandele accesorii sunt asem[nitoare in general cu cele de
la taur. Glandele veziculare, proporfional mai reduse decdt la taur au aspect ovalar.
Prostata este reprezentati de ul corp foarte redus (unii autori ii contesti ptezenla)
(fig. 199). Glandele bulbouretrale, mai dezvoltate dec6t la taur sunt rotunjite,
proeminente qi acoperite in totalitate de fibrele mugchiului bulboglandular, dispuse
pe doud straturi incomplete (fig. 199).
d
I d,
c c
Fig. 201. Testiculul Si epididimul de lap

a - Tbstis; b - Caput epidiymis; c - Cauda epididymis; d - Funiculus spermaticus
La berbec qi la lap penisul prezintd w gland propor{ional mai dezvoltat, dar
mai scurt decit la taur, cu aspectul unui capiqon rotunjit. La berbec, caudal glandului,
ventral gi la stinga se gisegte o proeminentl rotunjitd, de culoare roqiaticd, numiti,
dupd structuru ei, tubercul spongios (Tuberculum spongiosum); la lap tuberculul
lipsegte. Procesul uretral este lung de 3-4 cm la berbec qi 2-2,5 cm la fap gi uqor
inflexat, purtAnd qi denumirea de apendice vermiform; la acest nivel, canalul uretral
este inconjurat de o cantitate redusd de lesut spongios, care-i confer6 caracter erectil.
Mugchii padsului, prepuful gi muqchii prepuliali nu prezinti caractere diferenliale
importante fali de cei descrigi la taur.
5.3.11.4. Organele genitale la vier

(Fig.202-20a1
Pungile testiculare la vier sunt situate subanal qi slab detagate; lipsite de gdt,
prezintd o bazd largi, care se continu[ cu pielea perineald fErd o limitd clari
de demarcalie. Datorite dimensiunilor gi greutilii mari a testiculelor, fundul lor este
bombat 9i atirni ventral (fig. 202). Pielea scrotald, ugor increfitd, cu peri scurli gi
rari, prezinti un rafeu median evident; tunica dartoicd, sublire, este bogati in fibre
musculare netede.
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitalis) 3s5
Tunica medie este alcetuitd dintr-un strat gros de lesut conjunctiv lax, fasciile
scrotale fiind slab diferenliate; in grosimea ei, ligamentul cozii epididimului se
continud cu un ligament scrotal rezistent care ajwrge pdnd la dartos. Mugchiul cremaster
extern, lung, bine dezvoltat, ajunge pdni la jumdtatea corpului procesului vaginal.
Procesul vaginal (tunica internl) prezintd un gAt excesiv de lung care se
plaseazd pe fala mediald a coapsei, se curbeazi spre inelul inghinal superficial gi
parcuge traiectul inghinal pAnd la inelul vaginal, prin care se deschide in cavitatea
peritoneald (frg. 202).
)
t,; 4
I
a
D (-a
I
\
/// /i ii'
,//
o'
2'
I
)
\
2' /
5' \--r'
Fig. 202. Schema conformaliei gi topografiei organelor genitale lu vier

A- Sacrul; B - Paleta iliac5; C - Simfiza ischiopubiand; I - Pielea scrotald Si
dartosul; 2 - Fascia spermaticd externd; 2'- Fascia perineald; 3-4 - Fibroseroasa
s. procesul vaginal (j - Tunicafibroasd; 4 - Tunica vaginald, foita parietald);
5 - Cavitatea vaginald; 6 - Ligamentul cozii epididimului; 7 - Testiculul;
8 - Cordonul testicular; 9 - Inelul inghinal superficial; 9'- Inelul inghinal profund;
I0 - Inelul vaginal; l0'- Clapeta inghinald; 11 - Vezica urinard; 12 - Uretra
intrapelvind; 13 - Gl. veziculard; 1j'- Corpul prostatei; l4 - Gl. bulbouretrald;
15 - Penisul; l5'- Diverticulul prepulial; 16 - M. retractor al penisului;
I7 - Rectul; a - Fundul de sac peritoneal sacrorectal; b - Fundul de sac peritoneal
rectogenital
La vier diametrul inelului vaginal este de 2-4 cm, iar comisura lui caudali
este situati intr-un plan superiorfali de inelul inghinal profund. Se formeazd astfel
un traiect fibroseros de l-2 cm, de aspectul unei clapete orientate spre cavitatea
abdominalE gi strAns atagatd de cordonul testicular; in condifii fiziologice normale,
aceasti clapeti se opune angajerii anselor intestinale in traiectul vaginal (V. Colofan,
re7e).
a- Tb s t i s ; u . r,,,1!0, r,, -:,:l{J#i{{{i#|o"*,, * * s sp e rm a, ic u s
Caudal inelelor inghinale superficiale, intre cele doul coapse fascia profundd
a trunchiului formeazd trei tunele inghinale care se intind pdni la pungile scrotale.
Tunelul median suspendl penisul, iar cele laterale adipostesc procesele vaginale gi
se les lateral cu fascia femurali gi cu aponewoza muqchiului gracilis.
Testiculul de vier este voluminos, greutatea lui ajungdnd la 300-800 g.Are
form6 ovoidd gi este aqezat in pungile testiculare cu axul mare oblic, astfel cd extre-
mitatea caudatd este orientatd spre anus, iar marginea liberd privegte cranio-ventral
(frg.202).
Albugineea este bogatd in fibre elastice, septele conjunctive sunt bine eviden-
fiate, iar mediastinul testicular are aspectul unui cordon axial, gros de 5 mm. Desenul
vascular prezintl aspect asemdndtor cu cel descris la armisar, dar se diferenliazi
prin faptul cd artera testiculari nu atinge coada epididimului, are traseu pulin flexuos
pe marginea liber5, iar colateralele emise pe ambele fe{e sunt mai fine gi mai lungi,
ajungdnd p6nila marginea epididimard (fig. 203).
Epididimul prezint[ un corp lilit care acoperd marginea dorso-cranialI a
testiculului, prelungindu-se u$or qi pe fa{a lateral[. Capul epididimului acoperd in
intregime extremitatea corespunzltoare a testiculului frrd si se continue pe marginea
lui liber6, iar coada, foarte dezvoltatd, are aspect conoid (fig. 203).
Canalele deferente nu prezintd dilatalii ampulare gi nu se unesc cu canalele
glandelor veziculare pentru a forma canale ejaculatoare.
La vier sunt prezente toate glandele genitale accesorii, remarcAndu-se dez-
voltarea exageratd a glandelor veziculare qi bulbouretrale (fig. 204D.
Portiunea glandulard a canalelor deferente este relativ redusS, ampulele
deferenliale lipsind la aceasti specie.
Glandele vezicalare, ca gi la taur, au stnrcturd compact[ gi suprafala neregulatd.
Deosebit de mari (12-15 cm lungime gi 6-8 cm grosime), au formd de piramidi
trifaciatd. Baza piramidei, rotunjitd, este orientatd cranial gi ajunge pdn[ la intrarea
in cavitatea pelvin6, iar virful, orientat caudal, ajunge p6n[ in apropierea glandelor
bulbouretrale. Fala mediali, planiformd, este unitd cu congenera ei prin lesut
conjunctiv; fafa dorsolaterald, convex6, este acoperitd pa(ial de peritoneu, iar fala
ventrali, concav6, este acoperitl de fesut conjunctiv lax. Se remarcd multitudinea
ramificaliilor tubulare gi ale dilatatiilor alveolare in care se stocheazi produsul de
secretie. Canalele excretoare se evidengiazdinpartea craniali a fiecirei glande,
perforeazd peretele uretrei qi se deschid separat de canalele deferente pe un redus
tubercul seminal.
Prostata, de culoare alb-gdlbuie, este reprezentatd ca gi Ia taw, de rxr corp
redus gi o portiune diseminatd foarte dezvoltatd, inclusd in peretele uretral, pdni in
apropierea glandelor bulbouretrale.
Glandele bulbouretrale, ertorme, au o lungime de 16-18 cm qi o grosime de
5cm; incep de la nivelul simfizei pubiene gi se continud de o parte gi alta a uretrei
pdni la arcada ischiaticd, unde vin in contact cu glandele veziculare. Mugchiul
bulboglandular acoperd glandele in cea mai mare parte, iar intre ele formeaz[ o
redusl punte de legdturd; astfel, privite impreuni, cele doud glande imbraci forma
literei "H". Canalele excretoare, cdte unul pentru fiecare glandi se deschid ca gi la
taur, in diverticulul uretral. in structura lor se remarci numeroasele spalii de
acumulare a produsului de secrefie.
La porcii castrali de timpuriu toate glandele genitale accesorii sunt foarte
reduse (frg.204lI).
La vier penisul are o lungime de 50-60 cm gi este foarte sublire. Corpul lui
formeazd o flexurd sigmoidd, care spre deosebire de rumegdtoare este dispusd
cranial fa!6 de pungile testiculare. Extremitatea liber[ este ascutitd gi spiralatS, cu
aspect de tirbugon. Glandul este redus la vier. El constd intr-un plex venos cuprins
in lama interni a preputului gi comunicl cu venele corpului spongios (dupa R. Nickel)
(ftg.20q.
Sirac in tesut erectil, penisul se incadreazd in tipul fibroelastic, comportdndu-se
in ereclie la fel ca cel de tatr. Muschii penisului sunt bine dezvoltali, remarc6ndu-se
in mod deosebit grosimea muqchiului bulbospongios, care, ca gi la taur, se opre$te
la rdddcina penisului (fi1.204).
I ,)
il
I
Si porc castrat (II)

Fig. 204. Organele genitale la vier (I)
A - Os ilium; B - Os ischii; C - Os pubis; I - Vesica urinaria; 2 - Ureter; 3 - Lig.
vesicae laterale; 4 - Ductus deferens; 5 - Gll. vesiculares; 6 - Corpus prostatae;
7 - Urethra, pars pelvina; 8 - Gll. bulbourethrales; 9 - M. bulbospongiosus;
l0 - M. ischiocavernosus; 12 - Mm. retractores penis; 13 - Flexura sigmoidea
penis; l4 - kstis; I4'- Epididymis; l5 - Pars libera penis; 16 - Preputium
(seclionat); I7 - Diverticulum preputiale; l8 - Ostium preputiale
Prepuful la vier prezinti o cavitate addnci ce se deschide la exterior printr-un
orificiu strdmt, ingust, inconjurat de peri abundenfi. Lama internd formeazl la
jumdtatea prepulului o cutd circulard care imparte cavitatea in doud compartimente:
caudal, mai ingust, qi cranial, mai larg.
Compartimentul cranial prezinti pe plafon un diverticul (Diverticulum preputiale)

spalios cu tendinla de bilobare. Comunicarea diverticulului cu reshrl cavitnlii prepufiale
se realizeazi printr-un orificiu ingust (fig. 202,204). in mucoasa diverticulului se
gisesc numeroase glande care secreti smegma prepuliali, un lichid onctuos cu miros
penetrant, care se transmite gi cdrnii.
Dezvoltarea diverticulului, ca gi a glandelor accesorii este dependent[ de
hormonii produgi de testicule. La vierii castrafi de timpuriu diverticulul rlmdne in
stare rudimentari; la cei castrati mai tdrziu involteazd, iar glandele prepuliale
'OO
iqi
pierd capacitatea secretorie. in practicd, vierii se castreazd cu cel iulin ziie
inainte de sacrificare pentru a inldtura mirosul neplicut al cirnii.
Ca gi la rumegitoare, preputul prezinti muSchi protractori Si retractori; ultimii
sunt inconstanli.
5.3.11.5. Organele genitale la ciine

(Fis.205-208)
La ciine pungile testiculare proemind in regiunea perineald, aproximativ la
mijlocul distanlei dintre inelele inghinale qi anus (fig. 205). Pielea scrotald este
sublire, onctuoasl, intens pigmentatS, prevdnttd cu peri rari gi fini. Septul dartoic
determini formarea unui rafeu median evident.
Tunica medie, groas6, este bogatd in fesut conjunctiv lax. Mugchiul cremaster
extern, lung gi relativ sublire, ajunge pdnd in treimea craniali a corpului procesului
vaginal.
Procesul vaginal, ca qi la vier prezintd un git foarte lung, care in regiunea
subpubiand descrie o curburi spre traiectul inghinal. lnelul vaginal este situat la un
nivel superior fali de inelul inghinal profund. in traiectul inghinal fibroseroasa
formeazi un tub lung de l-2 cm, foarte bine atagat de cordonul testicular, fEc6nd
asftel imposibild aparilia herniilor indirecte (intravaginale) la aceastd specie.
Testiculul de cAine este mic (30-100 g), oval, globulos, dispus oblic tr pungile
testiculare, cu marginea liber[ orientatd ventro-caudal gi extremitatea caudati spre
anus (fig. 205).
Artera testiculard iese de sub corpul epididimului, parcurge oblic fala laterall
a testiculului pdni la extremitatea caudat6, de unde se plaseazi pe marginea liberd;
colateralele ei, frne, pufin flexuoase formeazd o arboizalie care se epuizeazA irnainte
de a atinge extremitatea capitati 9i zona ecuatoriali a testiculului (fig. 206).
Epididimul, voluminos gi ugor turtit acoper6 ambele extremiteli ale
testiculului, prelungindu-se pulin gi pe marginea liber6. Prin albuginea epididimari,
fini, se pot observa flexuozitilile canalului epididimar.
Canalele deferente prezintd ampule deferenfiale reduse care se deschid pe
un tubercul seminal putin proeminent.
La cdine lipsesc glandele veziculare gi bulbouretrale.
Poryiunile glandulare ale canalelor deferente sunt incluse in peretele ampulelor
deferenliale (fig. 207).
v
-,. .,1
( 1...
t)
Jt-vr 'l\,...
-l ,---{.
\
b
c
Fig. 205. Schema topografiei organelor genitale la cdine

(dupd E llenberger-Baum)
t-invelitoriletesticulare; 2-Tbsticulul; 3-Epididimul; 4-Gdtulprocesului
vaginal cu cordonul testicular; 4'- Canalul deferent; 4" - A.,V testiculard;
5 - Vezica urinard; 6 - Uretra intrapelvind; 7 - Corpul prostatei; 8 - Penisul;
9 - M. retractor al penisului; 10 - Prepulul; a - Sacrul; b - Rectul; c - Anusul;
d - Simfiza ischiopubiand
Prostata la cdine este reprezentati de un corp deosebit de dezvoltat Si o porliune

dis eminatd foarte redusd.
Corpul prostatei are aspect globulos, ugor bilobat, $i o culoare gilbuie;
inconjoari circular uretra qi este stribitut in sens cranio-caudal de po(iunea
terminali a canalelor deferente (frg. 207). Canalele de excrelie, multiple, converg
spre peretele uretral, pe careJ strdbat gi se deschid prin numeroase orificii in jurul
tuberculului seminal. Pozilia qi dimensiunile glandei vaiazd in funclie de vdrsta 9i
talia animalului. Comparativ cu alte mamifere, la cAine lobulii prostatei sunt mai
numerogi gi perfect individualizali.
La c6ine, la fel ca la toate carnivorele penisul se deosebegte de toate celelalte
specii prin prezen\a osului penian (Os penis), rezultat prin osificarea unei por[iuni a
corpului cavernos. Lungimea totali a penisului este de 15-20 cm, din care jum[tate
apartine porliunii fixe, iar cealalti jumitate porfiunii libere.
Fig. 206. Testiculul Si epididimul de cdine

a - Testis; b - Caput epidiymis; c - Cauda epididymis; d - Funiculus spermaticus
Por{iunea fix6, dispusl caudal, corespunde corpului cavernos propriu-zis,
neosificat. Format prin contopirea a doui rdddcini scurte gi groase, corpul cavernos
prezintd un sept median complet, iar pe fala ventrald este excavat de un qan! ad6nc,
care addposte$te uretra inconjuratd de corpul spongios.
Extremitatea craniald a corpului cavemos se continui direct cu osul penian,
care formeazd baza anatomici a po(iunii libere a penisului. Osul penian are in
general aspect dejgheab deschis pe fafa ventralS gi se continud cranial curtn cordon
fibros ce poate fi urmdrit pdnl aproape de vdrful penisului. in jgheabul penian este
plasatl uretra, inconjurati de o cantitate mici de lesut spongios (fig. 208).
Corpul spongios al glandului inconjoari osul penian gi cordonul fibros, formand
un gland excesiv de dezvoltat, ciruia i se disting dou[ dilatafii: bulbul (Bulbus glandis),
situat caudal gi portiunea lungd (Pars longa glandis), situatd cranial; cele doui
dilatafii sunt delimitate printr-o uqoari gdtuiturd. Extremitatea anterioari a po(iunii
lungi se subliazi treptat, terminAndu-se printr-un vArf ugor curbat ventral, sub care
se observd orificiul uretral extern (frg, 208).
MuSchii ischiocavernoSi si bulbospongios sunt bine dezvoltali, avind aspect,
origini gi inse(ii asemdnltoare cu cele de la rumegdtoare. MuSchii retractori ai
penisului, denumiti Si muSchii rectopenieni, igi au originea pe pd(ile laterale ale
muqchiului sfincter anal extem gi se continui sub forma a doui benzi apropiate pe
linia mediani, pdnd la bulbul glandului.
I1
'l/,
7
Fig. 207. Vezica urinard $i uretra intrapelvind la cdine
A- - Os ischii; C - Os pubis; I - Vesica urinaria; 2 - Ureter; 3 - Ductus
Os ilium; B
deferens; 3'- Ampulla ductus deferentis; 4 - Prostata; 5 - Uretra pelvina cum m.
urethralis; 6 - M. bulbospongiosus; 7 - M. retractor penis
Un rol deosebit in producerea 9i menlinerea erecliei la c6ine revine muschilor
ischiouretrali (Mm. ischiourethrales), descrigi gi ca muSchi compresori ai venelor
dorsale ale penisului. Acegtia sunt mugchi reduqi ce-gi au originea pe arcada ischiaticd;
tendoanele lor se reunesc in plan median, formdnd un inel prin care trec venele
dorsale ale penisului, principalele vase prin care se "descarcd" sdngele din fesutul
spongios al glandului. Prin contraclie, in timpul actului copulator mugchii comprimi
venele determindnd ereclia bruscd a glandului; dilatarea po(iunii sale bulbare nu va
permite retragerea penisului din vaginul femelei decdt dupi o perioadi lungi de
timp. Acest lucru are o importanli fiziologicd deosebitd, intrucdt owlafia la aceste
specii este condilionatd de actul coital.
Prepuful la c6ine prezinti un orificiu ingust, inconjurat de peri lungi, iar
cavitatea prepuliali este ingusti qi addnci (fig. 205). Mobilizarea prepufului se
Cap. 5. Aparatul urogenitial (apparatus urogenitalis) 363
realizeazd prin doi mu$chi protractori,bine diferenfiafi. Lama intemi a prepu{ului,

inclusiv cea care imbracd portiunea liberd a penisului prezintd numeroqi noduli
limfatici, vizibili macroscopic.
5l
3 5 7 lb
6
Fig. 208. Secliune sagiald prin poryiunea liberd a penisului de cdine
I - Corpus cavernosum penis; 2 - Os penis; 2'- Pars fibrosa corpori cavernosi;
3 - Urethra, pars penina; 3'- Ostium urethrae externum; 4 - Corpus spongiosum
penis; 5 - Bulbus glandis; 5' - Pars longa glandis; 6 - Cavum preputiale;
7 - Preputium; 8 - V dorsalis penis
5.3.11.6. Organele genitale la cotoi

(Fis.20e-211)
La cotoi pungile testiculare, mici, slab detagate, sunt situate imediat sub anus,
intre acesta gi orificiul prepufial (fig. 209). Pielea scrotali prezrntd.peri fini, lungi 9i
degi, iar dartosul este subtire. Ca gi la cdine, tunica medie este bogatd in
lesut
conjunctiv lax, in masa ciruia se gdseqte mugchiul cremaster, redus. Inelul vaginal
cdptugegte intim inelul inghinal profund, exceptdnd un spaliu redus, situat la nivelul
comisurii caudale, prin care trece cordonul vasculo-nervos pudend extern.
Testiculul de cotoi este mic, globulos, dispus in pungile testiculare intr-o
pozitie uqor oblicd; extremitatea capitat[ este orientati cranial gi marginea liberi
ventro-caudal (fig. 209). Artera testiculard, spre deosebire de cea de la cdine are
traseu oblic pe marginea liberd gi emite colaterale fine, adesea lipsite de flexuozitdti,
numai pe fa{a laterali a testiculului (fig. 210).
Epididimul, foarte lung gi lat, acoperd 3/4 dincircumferinfa testiculului (fig.
2t0).
canalele deferente nu prezinti dilatafii ampulare (fig.211), iar mucoasa
regionald este bogat5 in glande.
La cotoi lipsesc numai glandele veziculare.
Porliunile glandulare ale canalelor deferente sunt slab dezvoltate; cotoiul nu
prezintd, ampule deferenliale . Prostata prezintl lrL corp mai redus decdt la cdine gi
care nu inconjoard fala ventrali a uretrei. Portiunea diseminatd, ca gi la c0ine, este
foarte redustr. Glandele bulbouretrale au dimensiunile unui bob de maz[re (fig.

211). Fiecare glandd prezintd cite un canal de excretie care se deschide in uretr[ pe
o mici proeminenli mucoasi.
La cotoi penisul este orientat caudal gi ugor ventral, fapt pentru care ganlul
uretral parcurge fala lui dorsali (fig. 209). Corpul cavernos se osifici in porliunea
liberS a penisului, formdnd tn os penian de circa 0,5 cm lungime. Corpul spongios
formeazi un bulb bine dezvoltat $i un gland conic, cubaza orientatd caudal; bulbul
glandului este mai pulin proeminent decit la cAine.
tl
L/
(-'
a
4t
I
5
9
Fig. 209. Schema topografiei organelor genitale la cotoi

(dupd Ellenberger-B aum)
I-invelitoriletesticulare;2-Testiculul; 3-Epididimul; 4-Gdtulprocesului
vaginal cu cordonul testicular; 4'- Canalul deferent; 4" - A.,V. testiculard;
5 - Vezica urinard; 6 - Uretra intrapelvind; 7 - Corpul prostatei; 8 - Gll'
bulbouretrale; 9 - Penisul; 10 - M. retractor al penisului; 1l - Prepulul;
a-Sacrul;b-Rectul; c-Anusul; d-Simfizaischiopubiand; e-Orificiulprepulial
Lama intemi a prepufului care acoperi porliunea liberi a penisului este omatl
de papile cornificate orientate cranial (fig. 209, 211); in copulalie acestea au un rol
deosebit in "ancorarea" penisului in vaginul femelei. Dupd castrare, papilele involueazi
in mare misurl.
b c
Fig. 210. Testiculul Si epididimul de cotoi

(dupd E llenbe rge r-B aum)
a - Testis; b - Caput epididiymidis; c - Cauda epididymidis; d - Funiculus
spermaticus
Fig. 211. Vezica urinard, uretra intrapelvind Si penisul la cotoi

A - Os ilium; B - Os ischii; C - Os pubis; I - Vesica urinaria; 2 - Ureter; 3 - Ductus
deferens; j'-Ampullaductusdeferentis;4-Prostata; 4'-Gll.bulbouretrales;5-
Uretra cum m. uretralis; 6 - Bulbus penis cum m. bulbospongiosus; 7 - Mm.
retractores penis; I - M. ischiocavernosus; 9 - Glands penis
Protraclia penisului, respectiv orientarea acestuia in direclie craniald in vederea

copulaliei, se realizeazl prin fibre musculare ventrale desprinse din mugchiul
ischiocavernos, care reprezinti, neoficial, muSchiul subischiouretral. Ca qi la
celelalte specii penisul este readus in pozilie de repaos de citre muSchii retractori.
Prepuful la cotoi este relativ scurt, cu orificiul plasat in regiunea perineali,
sub pungile scrotale (fig. 209).
5.3.11.7. Organele genitale la iepure

(Fi1.212,2131
La iepure pungile testiculare, situate in regiunea subanall, sunt gterse,
camuflate de peri lungi qi desi; at6t pielea scrotald, cdt gi dartosul sunt foarte subfiri.
Tunica medie se caracterizeazd prin dezvoltarea deosebiti a mugchiului
cremaster, care inconjoard complet procesul vaginal, determinAnd prin contraclie
retragerea acestuia prin traiectul inghinal in cavitatea abdominald.
Procesul vaginal prezint[ un gdt lung qi larg; inelul vaginal este de asemenea
larg.
Testiculul de iepure, mult alungit, prezintd o albuginee foarte sublire gi un
parenchim mai moale decdt la celelalte specii. Artera testiculari emite ramuri ugor
flexuoase, cu traseu mai mult sau mai pulin paralel cu marginea liberi a testiculului
(frg.213).
Epididimul prezintS un cap ugor turtit care acoperd integral extremitatea
capitatd a testiculului gi o coadd sub formd de apendice conic, net detagat. Corpul
epididimului este mai distanlat de marginea fixd a testiculului.
Mezoul testicular propriu este mai lung dec6t la alte specii, participdnd la
delimitarea unei burse testiculare largi.
La iepurele de cAmp capul epididimului se prelungegte pulin gi pe marginea
liberd a testiculului, iar coada este mai pulin detagate (fig. 213).
Spre deosebire de restul mamiferelor domestice, iepuroiul este altemativ exorhid
(perioadd in care testiculele sunt situate in pungile testiculare, in afara cavitelii
abdominale) Si enorhid (c6nd testiculele sunt retrase, odati cu procesele vaginale,
in cavitatea abdominali). Pozilia testiculelor se modific[ in funclie de perioadele de
rut gi este determinati de actiunea mugchiului cremaster asupra procesului vaginal.
Canalele deferente, atdt la iepurele de cas6, cAt qi la cel de cAmp prezintd in
porliunea pelvini ampule deferenliale evidente (fig.212).ln po4iunea vaginali, la
iepurele de casd sunt foarte flexuoase la origine qi distanlate de testicul gi cordonul
vasculo-nervos; la iepurele de cdmp prezintd flexuozitili largi gi sunt apropiate de
restul formafiunilor din procesul vaginal (fig. 213).
La iepure sunt prezente toate glandele genitale accesorii (frg.2l2).
Porliunile glandulare ale canalelor deferente sunt reprezentate de ampule
deferenliale reduse.
Glandele veziculare au aspect saciform gi au un lumen larg. in plan median
aderl intim la "uterul masculin", fapt pentru care au fost mult timp confundate cu
aceasti structurI.
@
4
t2
?l
t6
2l
Fig. 212. Aparatul urogenital la iepurele de casd

I - Ren, facies dorsalis; I '- sectiune transversald prin rinichi; 2 - Gl. adrenalis
dextra; 3 - A. renalis; 4 - Ureter; 5 - A. testicularis; 6 - Ductus deferens;
6'- Ampulla ductus deferentis; 7 - Plexus pampiniftrmis; 8 - Caput epididymidis;
9 - cauda epididymidis; 9'- Fascia spermatica externa;10 - Tbstis; ll - Funiculus
spermaticus; Il'- Mesorchiurn proximale s. plica vasculosa; ll " - Mesofuniculus;
12,13 - Gl. vesicularis; 14 - Prostata; I5 - Gl. bulbourethratis; t6 - M.
ischiocavernosus; l6'- Insertio m. sphincter ani externus; lz,tB - Gll. preputiales;
l9 - Sinus perinealis; 20 - Preputium; 20'- Pars libera penis; 2l - Tunica
cremasterica testis
4
t 7
4
A
'r/
4
/t
+
B
Fig. 213. Tbsticulul, epididimut Si poryiunea vaginald a canalului deferent la
iepurele de casd (A) Si iepurele de cdmp (B)
1 - Funiculus vasculonervosus; I'- V testicularis; l " - Venulae testiculares;
2 - Caput epididymidis; 3 - corpus epididymidis; 4 - cauda epididymidis;
4'- Lig. caudae epididymidis; 5 - Ductus deferens;6 - A. testicularis, rami
ventrales; 7 - Plica vasculosa (Mesorchium proximale)
Prostata la iepure este reprezentatd de vn cotp foarte dezvoltat 9i de o redusd
porliune diseminati. Corpul prostatei prezintd, doi lobi (stdng 9i drept turtili dorso-
ventral gi un istm median, descris de unii autori ca al treilea lob. Produsul de secrelie
se elimind prin 4 canale excretoare care se deschid pe plafonul uretrei intrapelvine,
de o parte gi alta a tuberculului seminal.
Glandele bulbouretrale, cu dimensiuni de 4-6 cm, au formd ovoidd, culoare

galben-lutoasd gi sunt acoperite in totalitate de m. bulbo-glandular. Prezintd o capsuld
redusd care invelegte un parenchim format din glande tubulare neramificate. Canalele
excretoare sunt lungi.
La iepure, ca gi la cotoi, penisul este orientat caudal. Po(iunea lui liberd nu
prezintd os penian gi nici papile; glandul penian este extrem de redus, unii autori
contestdndu-i prezenla (ftg. 212).
Ca 9i la cotoi, penisul de iepure prezintd mugchi protractori gi retractori.
Prepu(ul prezintd, peri lungi gi abundenli, mai ales la nivelul orificiului.
Glandele prepuliale (Gll. preputiales) se aglomereazd formdnd in fundul furoului
doud mase enofine, care-gi varsd produsul prin cdte un canal propriu, de o parte gi
alta a penisului (fig. 212).
5.4. Organele genitale feminine

(O rg a n a gen ital i a fem i n i n al
La femele gonadele sunt reprezentate de ovare, iar clile genitale de trompele

uterine (salpinge - sing. salpinx), uter, vagin Si vestibulul vaginal, care comunicd
cu exteriorul printr-un orificiu delimitat de labiile vulvei (frg.2l4).
in esa{d organele genitale feminine asigurd formarea ovulelor (gamefii femeli),
fecundatia, nidalia, gestalia gi parturitia.
Cea mai mare parte a organelor genitale femele sunt cuprinsein ligamentul
Iarg sau lat ( Lig. Latum uteri), simetric, dispus transversal in po(iunea caudali a
cavitdlii peritoneale. Aceasta acoperd organele ca foild viscerali gi le suspendd in
regiunea sublombard gi de peretele lateral al cavitdlii pelvine. Fiecare ligament lat
prezintl o por]iune majord, care reprezintd mezoul uterin (Mesometrium), iar la
extremitatea cranial5 se dedubleazd, formdnd doui pliuri distincte: mezoul ovarian
(Mesovarium), dispus medial Si mezoul tubar (Mesosalpinx), dispus lateral. intre
cele doud pliuri se delimiteazl o lojd peritoneald numiti bursa ovariand (Bursa
ovarica), in care este adipostit ovarul (fig. 215).
Porliunea caudali a vaginului gi intreg vestibulul vaginal sunt situate in loja
retroperitoneald a cavitilii pelvine, fiind inconjurate de lesut conjunctiv lax.
In str6nsd corelatie cu evolutia gi funcliile organelor genitale se dezvoltd
mamelele, glande care secretd laptele necesar henirii nou-ndscufilor.
Ovarul este un organ par in care au loc majoritatea etapelor ovogenezei, proces
complex de formare gi maturare a gamelilor femeli (ovulele). Pe de alti parte, el
elaboreazi hormoni care determind caracterele sexuale secu:dare feminine, pregltesc
uterul pentru nida(ia produsului de conceplie qi protejeaz6 evolulia gestatiei.
Topografic, ovarul este situat in regiunea sublombard a cavitdlii abdominale,
intre rinichi gi v6rful comului uterin corespondent, sau pe plangeul bazinului, in
vdrful comului uterin (Rumegdtoare); spre deosebire de testicul, ovanrl se deplaseazd
pulin, rimdndnd in apropierea locului unde s-a dezvoltat ontogenetic.
l
?
I 8
c
A B
4
/+
D E
Fig. 214. Schema organelor genitale femele la mamiferele domestice

A-Iapi; B -Vacd; C - ScroafX; D - Calea; E-Iepuroaicd;1 - Ovarele; 1'- Lig.
uteroovarian; 2 - Oviductele; 2'- Bursa ovariand; 3- Septul uterin (lipseSte la
iapd); 4 - Coarnele uterine; 4'- Carunculi uterini (la vacd); 5 - Corpul uterin
(lipseSte la iepuroaicd); 6 - Gdtul uterin; 6'- Orificiul uterin extern (dublu la
iepuroaicd); 7 - Vaginul; I - Orificiul uretral extern (meatul urinar); 8'- Diverticul
suburetral (la vacd; prezent la toate rumegdtoarele si la scrodd); 9 - Vestibulul
vaginal; l0 - Vulva; 1l - Clitorisul; 12 - Vezica urinard
5.4.1. Ovarul (Ovarium)

(Fig. 215-2221
5.4.1.1. Gonformalia gi ligamentele ovarului
Ovarul are in general o formi globuloas[ 9i un volum variabil, dependent de
specie, vnrsti gi de starea fiziologicd. Ca elemente descriptive prezint[: o fa!6 lateral6
(Facies lateralis), o fa[i mediall (Facies medialis), o margine liberd (Margo liber)
orientate ventral, o margine mezovarice (Margo mesovaricus) opusi precedentei $i

marcati de hilul ovarian (Hilus ovarii) abordat de pediculul vasculonervos, o
extremitate tubard (Extremitas tubaria) orientatl cranial gi o extremitate uterind
(Extremitas uterina) orientatd caudal.
a
5
$
7
6 A
cl' I
oo
( .i
.2. 4
(
7 f 5
I
't0 B
Fig. 215. Schema structurii ovarului Si a bursei ovariene la vacd (A) Si la iapd @)
I- Pediculul vascular Si hilul ovarului; 2 - Medulara oyarului (zona vasculard);
3,4 - Corticala ovarului (zona parenchimatoasd); 3 - Foliculi ovarieni;
4 - Corp luteal (corp galben); 5-6'- Trompa uterind (5 - Infundibulul; 6 - Ampula;
6'- Istmul); 7 - Vdrful cornului uterin; 8 - Lig. uteroovarian; 9 Fimbria ovariand
(a pavilionului trompei uteine); l0 - Fosa de ovulatie a ovarului (la iapd);
a - Mezoul ovarian; b - Bursa ovariand
La femelele mature, exceptdnd iapa, suprafala ovarului este neregulatd,
denivelati de structuri functionale evolutive (foliculi ovarieni sau corpi luteali) qi
involutive (corpi albi); aspectul relativ neted al ovarului de iapd se datoreazd
faptului cd dezvoltarea foliculilor 9i a corpilor luteali are loc in zona lui centrall.
Suspendarea gi fixarea ovarului de organele invecinate se realizeazl prin:

mezoul ovarian, ligamentul suspensor al ovarului, ligamentul propriu al ovarului gi
fimbria ovariand (frg. 215, 21 6, 218).
Mezoul ovarian (Mesovarium) reprezinti pliul medial al extremititii craniale
a ligamentului [at; se desprinde din regiunea sublombard gi se inserd pe marginea
dorsald a ovarului, suspenddndu-l asemdndtor modului in care mezorchiul fetal
suspend[ testiculul inainte de inceperea procesului de migralie. Mezovarul este
impdrlit in doul zone inegale de cdtre originea mezosalpinxului. Astfel deosebim
un mezovar proximal (Mesovarium proximale), de la peretele abdominal pana la
originea mezovarului si un mezovar distal (Mesovarium distale), de la originea
mezosalpirxului pana la ovar. De la locul de inserfie, foilele mezovarului se continui
cu peritoneul visceral, care la majoritatea speciilor acoperd ovarul pe o mici zond
in jurul hilului; la iapi, peritoneul acoper[ cea mai mare parte a ovarului.
Ligamentul suspensor al ovarului (Lig. suspensorium ovarii) este o intirituri
fibromuscularl dispusd vertical in marginea craniald a mezovarului; contribuie la
fixarea extremitetii tubare a ovarului, fiind mai dezvoltat la citea, pisicd gi scroafr.
Ligamentul propriu al ovarului (Lig. ovarii proprium), cunoscut qi ca ligament
utero-ovarian, une$te extremitatea caudald a ovarului de vdrful cornului uterin; are
aspectul unui cordon fibro-muscular gi este inclus in marginea ventrah a mezovarului.
Fimbria ovariand, redusd, formati din fibre conjunctive qi musculare netede,
reprezintd una din prelungirile pavilionului trompei uterine care se ftxeazd la
extremitatea craniald a ovarului; este inclusd in mezosalpinx.
5.4.1 .2. Structura ovarului

in structura ovarului intrd un epiteliu superficial continuat cu seroasa visceral[,
albuginea ovariani, lesutul propriu orgarizat intr-o zond parenchimatoasd gi una
vasculard, vase gi nervi.
Epiteliul superficial (Epitelium superficiale) sau germinativ, este alcdtuit
dintr-un strat de celule cubice sau prismatice, in funcfie de faza ciclului sexual al
femelei; epiteliul acoperd ovarul in totalitate (la scroafl), in cea mai mare parte (la
majoritatea femelelor), sau numai pe o zoni restrdnsd (la iape). Se continu6 cu
mezoteliul peritoneal la nivelul unei linii de demarcalie (Margo limitans peritonei).
Albuginea (Tunica albuginea), situati sub epiteliu, este o membrand
conjunctivo-vascularl groasi de 0,01-0,1 nun, care se formeazi prin condensarea
stromei ovariene.
Corticala (Cortex ovarii) sau zona parenchimatoxil (Zona parenchymatosa\
, este formati dintr-un corion citogen in care se dezvoltd elementele funclionale ale
ovarului: foliculii ovarieni gi corpii luteali; la toate speciile este plasati la periferia
ovarului, exceptAnd iapa, la care ocupi zona lui centrald (fig. 215).
Corionul citogen, cu semnificalia de stromd (Stroma ovarii), este format
dintr-un lesut conjurctiv extrem de bogat in celule, cu potenlialitdli evolutive deosebite.
Foliculii ovarieni (Foliculi ovarici) stnt formaliuni in care are loc ovogeneza
gi sunt elaborali hormoni estrogeni. Cele doui procese se desfEqoard in strdnsd
corelalie $i constau in modificirile morfologice gi calitative ale celulei sexuale

femele, care parcurge stadiile de la ovogonie la ovocit de ordinul II, precum gi in
diferenlierea structurilor cu rol nutritiv gi endocrin.
Dimensiunile qi morfologia foliculilor ovarieni diferd in funclie de stadiul lor
evolutiv, deosebindu-se foliculi: primordiali, primari, secundari gi te(iari. Foliculii
primordiali se evidenfiazd in parenchimul ovarian incd din perioada fetal6. Sunt
structuri ovalare, de 30-40 pm, formate dintr-o ovogonie inconjuratd de un strat de
celule foliculare turtite. Foliculii primari se dezvoltd din cei primordiali; conlin o
ovocitd de ordinul I inconjuratd de membrana pelucida peste care se suprapune un
strat de celule foliculare cubice sau cilindrice, cu proprietdli secretorii. Foliculii
secundari populeazd ovarul femelelor impubere; ovocitul atinge dimensiuni de 90-
100 pm gi este inconjurat la inceput de doud straturi de celule foliculare.
in apropierea maturitelii sexuale, foliculii secundari devin cavitari. Celulele
foliculare prolifereazd gi se dispun pe mai multe rdnduri, formdnd membrana
granuloasd. int.e celulele granuloasei se formeazd o cavitate care cregte progresiv
gi se umple cu lichid folicular. Ovocitul, inconjurat de membrana pelucida, este
situat excentric pe un grup de celule foliculare, care formeazi "discul proliger".
Concomitent, din stroma corticali se formeazi in jurul foliculului doud teci: intern6,
cu rol endocrin, gi externi, cu rol protector.
Foliculii terliari (maturi), denumili Si foliculi de Graaf, se dezvoltd ciclic
numai la femelele pubere. Numdrul lor va.riazl in functie de numdrul produgilor de
conceplie care se dezvolti in uter: I sau 2 la iapd, vaci gi oaie, sau 7-14ta scroaf5,
cdlea gi iepuroaicd. Macroscopic, foliculii de Graaf apar ca vezicule sferice (cu
diametrul de 15-20 mm la speciile mari gi de 1-3 mm la speciile de talie mici) care
proemini pe suprafafa ovarului in zona acoperitd cu epiteliu germinativ. in structura
unui folicul matur intrd de la exterior la interior: teaca externd, formatd din fibre
conjunctive gi capilare sanguine; teaca internd, alcdtuitd din2-3 straturi de celule,
bogat vascularizatd,, care la majoritatea speciilor secretd hormoni estrogeni; membrana
Slatyanslry, fini, cu structurd anhistd; granuloasa, constituite din mai multe straturi
de celule foliculare, care secretl lichidul folicular; ovocitul, plasat pe o aglomerare
de celule foliculare care formeazd, discul proliger, qi inconjurat de coroana radiata,
formatd din cdteva straturi de celule foliculare.
Fiziologic, foliculul de Graaf, reprezintd stadiul final al foliculogenezei. ln el
are loc diviziunea meioticd, in urma clreia din ovocitul de ordinul I (cu 2n cromozomi)
ia nagtere ovocitul de ordinul II (cu n cromozomi). Prin deschiderea foliculului
ovocitul este expulzat in pavilionul trompei uterine impreuni cu coroana radiata gi
o cantitate redusi de lichid folicular; acest proces poartd numele de ovulayie.
Este de relinut faptul cd in toate etapele de dezvoltare, numerogi foliculi suferd
involulii cunoscute ca atreziifoliculare. Se considerd ci din numirul impresionant
de foliculi primari (de ordinul azecide mii) cu care se nagte femela, numai 10 o%
ajung complet la maturare gi elibereazl ovocite de ordinul IL C0nd atreziile au loc
in stadiul de folicul primordial sau primar, dezintegrarea ovocitului gi a celulelor
foliculare este urmati de resorblia totalI a acestora. In cazul involuliei foliculilor

cavitari in parenchimul ovarian apar cicatrici vizibile cu ochiul liber.
Corpii luteali (Corpi lutei) salu galbeni reprezintd elementele functionale ale
ovarului, care elaboreazd progesteronul, hormon cu rol hotdrdtor in instalarea gi
mentinerea gesta{iei. Ei se formeazd in cavitatea foliculilor de Graaf, dupi owlatie.
Dupd ruperea tecilor foliculare se produce o hemoragie urmati de formarea unui
cheag sanguin. Perelii foliculilor se colabeazi, granuloasa se ingroaqd gi se cuteaz6,
iar cheagul sanguin este invadat de celule foliculare gi muguri vasculari tecali. Sub
influenta hormonului luteinizant al hipofizei (LH), celulele foliculare se transforml
in celule luteale. Noile formatiuni sunt glande endocrine cu structura reticulati (v.
Histologia).
Corpii luteali proemind pe suprafata ovarului, au forme diferite, consistenti
elastic[ gi culoare caracteristicl speciei: galben6, cenuqie sau rogiaticS. in cadrul wrui
ciclu sexual, ca 9i foliculii de Graaf, corpii luteali vaiazd ca numir in flrncfie de specie.
Evolutia corpului luteal este condi{ionati de fecundarea ovulului gi instalarea
gestatiei. Dacd ovulul nu a fost fecundat se dezvolti sub forma :ur;r:ui corp luteal
progestativ (ciclic); acesta va functiona activ timp de 5-10 zile (in funcfie de specie),
dupd care va involua, transform6ndu-se intr-o formatiune hialino-fibroasd, de culoare
albicioasS denumitd corpul alb (Corpus albicans). Dacd ovulul a fost fecundat se va
forma corpul luteal gestativ, mai mare, cu activitate secretorie intensd aproximativ
pdn[ la jumdtatea perioadei de gestatie, cdnd funcfiile sale vor fi preluate de placenti;
involueazi lent gi se transformd in corp alb.
Zona medulard (Medulla ovarii) sau vascularil (Zona vasculosa) sau, de
culoare rogiatici, este situatl in centrul ovarului la toate speciile de animale domestice,
except0nd iapa, la care inconjoard zona parenchimatoasd (fig. 215). zona medulari
este formati dintr-o masd de tesut conjunctiv lax, in care sturt inglobate fibre musculare
netede, numeroase vase sanguine gi limfatice, fibre nervoase, corpusculi senzitivi gi
microganglioni vegetativi.
Vasele gi nervii ovarului
Artera ovariand, desprinsi din aorta abdominali, pitrunde intre foilele mezoului
ovarian unde are un traiect flexuos; dupd ce emite o ramuri tubard 9i una uterin6,
abordeazd hilul organului, intri in zona vasculari qi se imparte in numeroase ramuri
care se distribuie tesuturilor din zona corticald. Vena ovariand se nagte dintr-o ramurd
ovariani gi o ramuri uterini evidente. Ramura ovarian6 formeazi un plex asemlndtor
plexului pampiniform de la mascul, cu importanli fiziologici deosebitd,. Vasele
Iimfatice iau nagtere dintr-o relea capilari perifoliculard, pirisesc ovarul la nivelul
hilului, se plaseazd intre foitele mezoului ovarian gi ajung la limfonodurile iliace
mediale gi lomboaortice.
Inervatia ovarului este vegetativd; fibrele parasimpatice provin din nervul
vag gi parasimpaticul sacral, iar cele simpatice, din plexurile intermezenteric qi
mezenteric caudal.
5.4.2. Trompa uterini (Tuba uterina s. salpinx)

(Fig. 215, 216, 218, 219,221, 2221
Trompa uterini este un organ par, de forma unui conduct musculo-membranos,
ingust gi flexuos, situat intre ovar gi v6rful cornului uterin; prezinti un orificiu
abdominal (Ostium abdominale tubae uterine) prin care comunicl cu cavitatea
peritoneald gi un orificiu prin care se deschide in uter (Ostium uterinum tubae).
Oviductul capteazd ovocitul de ordinul II gi asiguri condilii favorabile pentru
urmitoarele fenomene: cea de a doua diviziune de maturafie a ovocitului, in urma
cdreia ia nagtere ovulul; ascensiunea spermatozoizilor; fecundafie; primele diviziuni
ale zigotului gi migralia acestuia spre cavitatea uterind.
Morfologic ai topografic oviductul prezinti patru segmente: infundibulul,
ampula, istmul gi porliunea uterini (fig. 215)'
Infundibulut (Infundibulum tubae uterinae) satpavilionul trompei este po(iunea
incipientd a organului gi are formd de cupd ctbaza largd, orientati spre ovar. Fala
sa externi este acoperiti de seroasd, iar cea internd de o mucoasd bogat vascularizat[
care formeazi pliuri dispuse radiar, convergente spre centrul pavilionului unde
delimiteazd orificiut abdominal al trompei uterine. La nivelul circumferinlei pavili-
onului, pliurile se orgatizeazd in asa-numitii "ciucuri, franjuri" satfimbriile trompei
uterine (Fimbiae tubae) care-i confer[ aspect franjurat. Unul dintre "ciucttri",fimbria
ovariand (Fimbrica ovarica) este mai lung gi se inserd pe extremitatea craniald a
ovarului (frg.2l5).
in timpul ovulafiei, gralie structurii sale vascular-erectile pavilionul trompei
devine turgescent gi este capabil si se aplice pe ovar, in vederea captirii ovocitului'
Ampula (Ampulla tubae uterinae) incepe de la nivelul orificiului abdominal,
este relativ scurti gi ceva mai largd decdt urmitoarele segmente; aici are loc
fecundalia. Istmul (Isthmus tubae uterinae) este lung, ingUst 9i flexuos; conduce
zigotul spre comul uterin.
Portiunea uterind (Pars uterina), scurtd, lipsitd de flexuozitSli, se termini la
nivelul orificiului uterin. La iapd gi [a c[!ea acest orificiu este plasat pe o micd
papild care proeminl in interiorul comului uterin; la celelalte specii, trecerea de la
trompa uterind la uter se face treptat. Suspendarea trompei se face pin mezoul tubar
(s. Mesosalpizx), respectiv pliul peritoneal lateral al po(iunii craniale a ligamantului
lat. intre mezosalpirx gi mezovar se delimiteazd bursa ovariand,loja peritoneald in
care este adlpostit ovarul (fig. 215).
in structura oviducfului intr6, de la exterior la interior: seroasa, musculoasa,
mucoasa, vase gi nervi.
seroasa, sprijinitd pe un strat subseros, acoper[ in intregime organul,
continuindu-se cu foilele mezosalpinxului. Musculoasa este formati din fibre netede,
dispuse intr-un strat longitudinal extern gi un strat intern, circular sau spiral. La
nivelul pavilionului este foarte sublire, iar spre istm se ingroagd in mod progresiv.
Mucoasa, prevdzutd cu un epiteliu prismatic simplu, formeazl numeroase

pliuri longitudinale. La marginea infundibulului se continui direct cu seroasa, fapt
ce explicd extinderea infectiilor din sfera genitali la peritoneu.
Irigalia trompei uterine este realizati de ramura tubard a arterei ovariene, venele
converg in vena ovariani, iar vasele limfatice dreneazd limfa in limfonodurile
lomboaortice.
Inervalia este asiguratl de fibre vegetative cu aceeagi provenien(d ca la ovar.
5.4.3. Uterul (Uterusl

Uterul este un organ cavitar, cu pereti musculo-membranogi, interpus intre
trompele uterine gi vagin.
Functional, uterul este implicat in: fecundatie, gestatie gi parturifie. Rolul lui
in fecundatie constd in faptul cd asiguri condilii pentru capacitatia gi ascensiunea
spermatozoizilor spre trompele uterine. Gestalia, proces complex la care participd
atAt mama cdt gi produsul de concepfie este definitd ca perioada de timp care trece
de la fecundalie pAnd in momentul in care fEtul devine capabil s[ duci o viatd
independentd. Uterul este organul in care produsul de conceplie parcurge stadiile de
blastocit, gastruld, embrion gi frt; concomitent cu evolutia acestuia iau nagtere anexele
fetale, otgun" cu rol protector ii nutritiv. in parturifie (fdtare, nagtere) contrac(iile
uterine asociate cu cele ale mugchilor abdominali, garante,azd, expulzarea frtului viabil
in mediul extern.
5.4.3.1. Gonformafia 9i ligamentele uterului

(Fig.214,216-2221
Conformalia uterului la mamifere prezintd diferenle interspecifice, consecintd
a gradului de fuzionare a portiunilor mijlocii ale celor doud canale Mtiller din care
se dezvolti ontogenetic (v. cap. 5.2.).
La majoritatea speciilor de animale domestice, canalele Mtiller fuzioneazd,
parlial gi formeazd un uter cu doud coarne, vn corp gi un grit (Uterus bicornis). La
rumegdtoare, scroafd gi camivore, Ia locul de convergentd al coarnelor corpul uterin
prezintd un sept incomplet (Uterus bicornis subseptatus); la iapi septul lipsegte
(Uterus bicornis nonseptatus). La rozdtoare canalele Mtiller nu fuzioneazd la acest
nivel, astfel cd se va forma un uter dublu (Uterus duplex); fiecare corn uterin se
continud cu un gAt care se deschide in vagin printr-un orificiu propriu (fig.214).
Aspectul, dimensiunile qi topografia uterului vaiazd foarte mult in functie de
starea functionali: in repaus, in diferite stadii ale gestaliei sau in perioada de involulie
dupa parturitie. in cele ce urmeazd se va descrie morfotogia uterului in repaus.
Coarnele uterine (Cornua uteri), in general de formd conicd, sunt dispuse
simetric de o parte gi alta a planului median, la intrarea in cavitatea pelvini sau in
cavitatea abdominal[; au traseu divergent in sens cranial, iar caudal se reunesc la
nivelul corpului uterin. Lungimea lor este dependentd de num6rul de produgi pe
care-i poate purta femela intr-o perioadd de gestalie.
.t-
Fig. 216. Organele genitale la iapd

I - Ovarium; 2 - Infundibulum tubae uterinae; 2'- Fimbria ovarica;
3 - Tuba uterina; 3'- Bursa ovarica; 4 - Cornu uteri; 4'- Lig. ovarii proprium;
5 - Corpus uteri; 6 - Cervix uteri, portio prevaginalis; 6'- Cervix uteri, portio
vaginalis; 7 - Vagina, paries ventralis; 7' - Fornix voginae; I - Vestibulum vaginae,
8'- Gl. vestibularis major; 8" - Gll. vestibulares minores; 9 - Ostium urethrae externum;
9'- Hymen (s. Plica hymenalis); l0 - Fossa et glans clitoridis; ll - Labiumvulvae;
I1 ' - M. constrictor vestibuli; 12 - Lig latum uteri; l3 - Vesica urinaria;
a - A. ovarica; b - A. uterina; c - A. vaginalis
Fiecdrui corn uterin i se descriu: doud fele (laterald 9i mediald) netede, o micl
curbur[ (Margo mesometricu,s) concav[, o mare curburi (Margo liber) convexd, o
extremitate cranial6 sau vdrful, ce se continui cu trompa uterini qi o extremitate
caudald sau baza, prelungitd cu corpul uterin. La unele specii, in plan median
bazele celor doui coame sunt unite prin pliul peritoneal care formeazd, ligamentul
intercornual (Lig. intercornuale), unul (la rumegitoarele mici) sau doud (la vacl).
Corpul uterin (Corpus uteri) la toate speciile are aspect cilindric, uqor turtit
dorso-ventral gi este dispus in cavitatea pelvind sau la nivelul intrlrii ei. Prezintd o
fald dorsald (Facies dorsalis) in raport cu rectul, o fald ventrald (Facies ventralis)
in contact cu vezica urinarl gi doui margini (Margo uteri dexter et sinister) pe care
se inser6 ligamentele late. Cranial se continul cu coarnele uterine gi caudal cu gdtul.
La iepuroaicd corpul uterin lipsegte.
Gfltul uterin sau cervixul uterin (Cervix uteri) este porliunea caudali a
uterului prin care se stabilegte legdtura cu vaginul; mai ingust decdt corpul, are perefii
extrem de groqi. La majoritatea speciilor prezintd o porliune cranialS (Portio
prevaginalis) mai lungi gi o por[iune care proemin[ in vagin (Portio uaginalis), de
formi cilindricd sau tronconici.
Mucoasa po(iunii vaginale la rumegitoare gi la iapi se pliazd radiar gi circular,
form6nd "floarea involtd" (frg. 216,217).
Cavitatea uterinl este formatl din doud porliuni cornuale, o porliune central[
qi una cervicald.
Cavitdlile cornuale comunici in sens cranial prin cAte un orificiu redus cu
lumenul trompelor uterine, iar caudal se deschid in cavitatea corpului (centrald). La
carnivore, suine qi rumegitoare, cavitatea corpului prezintd la locul de fuzionare a
peretilor mediali ai coarnelor uterine vn sept (Velum uteri) sub formd de pinten; la
iapI, extrernitatea craniali a cavitSlii corpului formeazdfundul utentlui (Fundus uteri)
(frg.2r4).
Po(iunea cervicali a cavitdlii uterine este foarte ingusti qi se numeqte canal
cervical (Canalis cervicis uteri); acesta comunici cu cavitatea corpului prin oificiul
uterin intern (Ostium uteri internurz) gi cu vaginul pinorificiul uterin exteril (Ostium
uteri externum).
Menlinerea uterului in pozilie normali se realizeazi prin continuitatea cu
vaginul, prin rapoartele cu organele din jur gi prin porliunile uterine ale ligamentelor
late, respectiv mezourile uterine.
Fiecare mezou uterin (Mesometrium) are formd aproximativ de trapez, cu
baza mare inseratd pe uter Si baza mici atagatl de regiunea sublombard 9i perelii
laterali ai cavitilii pelvine; cranial, se continui cu mezoul tubar gi mezoul ovarian
(frg.2t6).
Fafa ventral5 a mezoului uterin prezintd o ingrogare ce constituie ligamentul
rotund al uterului (Lig. teres uteri), reminescenf[ embrionar[ a ligamentului cozii
epididimului; la cdlea acesta este mai dezvoltat qi pltrunde in traiectul inghinal,
determinind formarea unui proces vaginal care poate depa$i inelul inghinal superficial
stabilindu-se subcutanat.
krtre foilele mezoului uterin se gesesc vasele qi nervii organului, lesut conjunctiv
gi fibre musculare netede
,1 ti
i
ij
I
l
I
Fig. 217. Topografia organelor urinare Si genitale la iapd

A- CostaXVI[;B -Alaossis ilii;C -Os sacrum;D - Symphysispelvina; ] - Ren
sinister; 2-Uretersinister; 3-Vesicaurinaria;4-Ostiumureteris; 5-Uber; 6-
Urethra; 7 - Lig. vesicae laterale; 8 - Ovarium; 9 - Infundibulum tubae uterinae;
10 - Tuba uterina; I I - Bursa ovarica; I2 - Cornua uteri; I3 - Corpus uteri;
l4 - Cervix uteri; 15 - Vagtna; l6 - Vestibulum vaginae; 17 - M. constrictor
vestibuli; I8 - M. constrictor vulvae; 19 - Colon descendens; 20 - Rectum;
2I - M. rectococcygeus; 2l'- M. retractor (levator) ani; 22 - M. suspensor ani;
23 - M. sphincter ani externus; a - M. erector spinae; b - M. psoas major;
c - M. iliacus; d - Mesovarium; e - A. uterina; f- Mesometrium
5.4.3.2. Structura uterului

(Fig. 216, 218, 219, 2211
Peretele uterin este alcdtuit din trei tunici suprapuse: seroasa, musculoasa gi
mucoasa, bine vascularizate gi inervate.
Ttrnica seroasi sau perimetral (Perimetrium) invelegte in totalitate uterul,
continuAndu-se in sens lateral cu ligamentele late, cranial pe trompele uterine gi caudal
pe vagin.
Tunica muscularl sau miometrul (Myometrium) este in general groasd,

formatd din fibre musculare netede, dispuse pe trei straturi, slab delimitate intre ele.
Stratul extern are o dispozilie longitudinald; din el se desprind fascicule de
fibre musculare ce se prelungesc intre cele doui foite seroase ale ligamentelor late.
Stratul mijlociu sau vascular cuprinde numeroase artere Ei vene mari, a ciror
tunicd medie se confundd cu fibrele musculare proprii, orientate plexiform.
in stratul intern fibrele musculare sunt dispuse pe doul planuri: circular, la
periferie gi longitudinal, imediat sub mucoas6.
in timpul gestafiei, cdnd uterul ia propo(ii considerabile, fibrele musculare
se hiperplaziazi (cresc numeric) qi se hipertroftazd (cresc in dimensiuni); aceste
modificdri intereseazd numai corpul gi unul sau ambele coarne uterine, in funclie de
numIrul de produgi gi de localizarea in cornul drept, stdng, sau ambele coarne (vezi
Biologia reproducliei).
La nivelul gitului uterin stratul muscular circular este gros, realizAnd un adevdrat
sfincter care inchide canalul cervical. Pe de altd parte, in structura cervixului intrd o
bogatd relea de fibre colagene gi elastice, care-i conferd o consistenli mai fermd la
palpare. La vaci strahrl muscular proflrnd proemind tr canalul cervical, formAnd baza
anatomici a cutelor circulare ale mucoasei (Plicae circulares); la scroafd proeminenlele
sunt rotunjite (Pulvini cervicales), dispuse alternativ, angrendndu-se ca dinlii unui
fermoar (fig.218,219).
Ttrnica mucoasi sau endometrul (Endometrium) ciptugegte perelii cavitdlii
uterine continudndu-se cranial cu mucoasa trompelor uterine gi caudal cu cea a
vaginului. in coarnele gi corpul uterin mucoasa formeazi pliuri fine, dispuse longi-
tudinal Plicae longitudinale.y'; la rumegdtoare se formeazi proeminenle rotunjite,
denumite carunculi uterini (Carunculae) (frg. 218). La nivelul cervixului, pliurile
sunt foarte inalte, orientate preponderent longitudinal, contribuind la obliterarea
canalului acestuia (frg.216). La vaci qi la scroafl mucoasa acoperd cutele qi, respectiv,
proeminentele formate de stratul muscular.
Microscopic, endometrul este alcltuit dintr-un epiteliu prismatic simplu, ctr
celule secretoare gi ciliate Si w corion citogen bogat in celule mezenchimale nedi-
ferenliate, fibroblaste, fibrocite, plasmocite gi mastocite. Prin infundarea epiteliului
in corion iau nagtere glandele uterine (Gll. uterinae) de tip tubular, simple sau
ramificate. Acestea sunt rdspdndite difuz sau zonal in corpul gi coarnele uterine.
Mucoasa cervixului se caracterizeazApt'rnprezenla in epiteliul de suprafa!5 a celulelor
caliciforme, care secretS un mucus caracteristic; la unele specii existd Si glande
cervic al e (Gll. c erv i c al e s).
Morfologia endometrului se caracterizeazi printr-un dinamism deosebit, suferind
procese proliferative sau involutive, in func{ie de fazele ciclului sexual.
Vascularizafia uterului este asiguratd de trei perechi de artere; ramura uterinl
a arterei ovariene, artera uterinl gi ramura uterini a arterei vaginale, cuprinse trtre
foilele ligamentelor late. Artera uterind este cea mai mare; la vacd, oaie, capri qi scroafi
se desprinde din artera iliaca intem6, la iapd din artera iliaca externd, iar la cdlea 9i
pisici este reprezentati de o evidenti ramurd a arterei vaginale (fi5.216,221).
t6
Fig. 218. Organele genitale la vacd

I - Ovarium; I '- Bursa ovarica;2 - Infundibulum tubae uterinae; 2'- Fimbria
ovarica; 3 - Tuba uterina; 4 - Cornu uteri; 4'- Lig. ovarii proprium; 5 - Cavum
uteri; 5'- Carunculae uteri; 6 - Cervix uteri, portio prevaginalis; 6'- Cervix uteri,
portio vaginalis; 6'- Canalis cervicis uteri; 7 - Vagina, tunica mucosa; 7'- Fornix
vaginae; 8 - Vestibulum vaginae; 8'- Gl. vestibularis major; 9 - Ostium urethrae
externum; 9'- Hymen (s. Plica vestibulovaginalis); 9" - Diverticulum suburethrale;
l0 - Corpus clitoridis; l0'- V pudenda externa; 1I - Labium vulvae; I2 - Ostium
ductus epoophori; 13 - Vezica urinaria; 14 - Ureter; I 5 - Urethra; 16 - Uber;
l7 - Symphysis pelvina; l8 - Plexus venosus basalis uberi; l8'- Lnn. inguinales
superficiales (Retromamanil; 19 - Excavatio vaginovesicalis; 20 - Excavatio
pubovesicalis
Venele sunt in general satelite arterelor, cea mai dezvoltatd fiind ramura uterini
a venei ovariene.
Vasele ltmfatice sunt aferente ale limfonodurilor iliace mediale.
Ineruafia uterului este vegetativd; atdtfibrele simpatice cAt gi cele parasimpatice
se desprind din plexul pelvic.
5.4.4. Vaginul (Vagi nal

(Fag. 214, 216, 218, 219, 221, 2221
Vaginul, porliunea terminald a ciilor genitale propriu-zise, formeazd impreuni
cu vestibulul vaginal gi wlva organul copulatorfemel.
Provenit din fuzionarea completi a porfiunilor caudale a celor doud canale
Mtiller, la toate mamiferele domestice vaginul este un organ impar, tubular, cu
pereti musculo-membranogi, extensibili, care face legitura dintre g6tul uterin 9i

vestibulul vaginal.
Topografic, este dispus orizontal in cavitatea pelvind, unde vine in contact:
dorsal cu rectul, ventral cu vezica urinard, iar lateral cu perelii cavit[lii. La exterior
limita cu vestibulul vaginal este marcatd numai ventral de extremitatea distald a uretrei.
Cavitatea vaginald (Cavum vaginae) are calibru uniform. La majoritatea
speciilor extremitatea sa cranialS formeazd wr fund de sac (Fornix vaginae) inelar
care inconjoard por{iunea intravaginald a gitului uterin.
Limita caudald a vaginului, la toate fernelele mature este re,prezentati de planul
transversal ce trece prin orificiul uretral extern (meatul urinar). La fet, aceastd limitd
este marcatd de prezenla htmenului (Hymen), perete membranos care desparte
vaginul (derivat din canalele Mtiller), de vestibulul vaginal (dezvoltat din sinusul
urogenital). in ultima parte a gestaliei acest sept se resoarbe in cea mai mare parte,
rimAnflnd ca rudiment sub forma unei cute mucoase circulare, numitd plicd himenald
sau plicd vestibulovaginald, dispusi inaintea orificiului uretral. Sub aceasti formS
rudimentard plica himenald se menline la femelele tinere, dar se micgoreazd pnnd la
disparilie pe mdsurd ce acestea inainteaz[ in vdrsti.
Structura peretelui vaginal este in general asemdnitoare cu cea a peretelui
uterin.
Seroasa (Tunica serosa) acoperd vaginul partial, continuindu-se cranial cu
cea a uterului gi lateral cu ligamentele late. Prin risfrdngerea seroasei pe perefii
cavitilii pelvine qi pe organele invecinate se formeazdfundurile de sac peritoneale:
recto-.vaginal (Douglas) dispus dorsal fa[5 de ligamentele late qi vagino-vezical,
situat intre vagin, vezicaurinarl qi ligamentele vezicale laterale.
Porliunea caudald a vaginului, situate in loja retroperitoneald a cavitilii pelvine,
este acoperiti de o adventice (Tunica adventitia) in care se gdsesc numeroase vase
gi filete nervoase.
Musculoasa (Tunica muscularis) vaginului este mai sublire decdt cea a uterului
qi cu straturile pulin distincte. La femelele cu ovulalia condilionatd de actul copulator
se remarcd dezvoltarea deosebiti a stratului mijlociu, vascular, sub forma unui plex
vascular deosebit de bogat, vizibil prin transparenla stratului longitudinal extern.
Mucoasa (Tunica mucosa) vaginald prezrntinumeroasepliuri (Rugaevaginalis),
dispuse longitudinal gi trarsversal. Are culoare diferiti in fi,rnclie de starea fiziologicS:
rozd in repaus, rogie in perioada de cdlduri qi palidd in gestalie. Microscopic, ptezintA
un epiteliu stratificat pavimentos qi un corion bogat in fibre elastice gi noduli limfatici,
dar flri glande.
La vaci, scroafE gi iepuroaic6, in submucoasa peretelui ventral se gdsesc
doud canale deferente (Ductus deferens vestigialis), reduse, care reprezint6 vestigii
ale extremitffilor caudale ale canalelor Wolff. Acestea sunt canalele Giirtner, i9i au
originea in frrnd de sac in apropierea inserliei cervicale a ligamentelor late 9i se deschid
caudal, de o parte gi alta a meatului urinar. Prezenta lor, uni- sau bilaterald, este
inconstanti. Vascularizatia vaginului este realizati de ramuri din arterele vaginale,
colaterale ale arterelor pudende interne; venele sunt satelite arterelor. Vasele limfatice
converg spre limfonodurile iliace mediale.
Nervii simpatici gi parasimpatici provin din plexul pelvic.
5.4.5. Vestibulu! vaginal (Vestibulum vaginael

(Fig. 214,216-2221
La fel ca uretra intrapelvind de la mascul, vestibulul vaginal este un conduct
mixt urogenital, dezvoltat embriologic din sinusul uro-genital. Spre deosebire de
vestibulul primatelor care este extrem de scurt fiind descris in cadrul organelor
genitale externe, la patrupedele domestice vestibulul vaginal este mult mai lung gi
situat in intregime in loja retroperitoneald, a cavitdtii pelvine, intre tablele ischiatice
gi rect. Cranial comunici larg cu vaginul, iar caudal comunici cu exteriorul prin
orificiul vulvar (Rima vulvae).
Pe planqeul cavitdlii vestibulare, imediat caudal de plica himenald se gisegte
meatul urinar (Ostium urethrae externum),larg gi previzut cu o cutl mucoasd
orientati caudal.
La vacd qi la scroafE meatul urinar este urmat de o infunddturi saciformd a
mucoasei, denumiti diverticul suburetral (D iverticulum suburethrale).
Pe perefii laterali, la majoritatea speciilor se observi deschiderile canalelor
glandelor vestibulare mari; la vaci, pisici gi iepuroaicd existd c6te un orificiu pe
fiecare parte, iar la iapi, c6te 8-10. Caudal fuF d" meatul urinil plangeul vestibulului
este ornat de mici tuberculi pe care se deschid canalele glandelor vestibulare mici,
dispuse pe doui randuri convergente spre comisura ventrald a wlvei (frg.216,zl8).
Structura vestibulului vaginal se deosebeqte de cea a vaginului prin lipsa
seroasei, dezvoltarea unei musculaturi striate proprii, omologi mugchiului uretral
de la mascul qi prin prezenta in submucoasd a glandelor vestibulare 9i a bulbilor
vestibulari.
Adventicea inconjoard organul sub forma unui strat de lesut conjunctiv lax.
Musculoasa este reprezentatd de w strat intern format din fibre netede
intrelesute cu fibre conjunctivo-elastice, peste care se suprapune muqchiul constrictor
vestibular (M. constrictor vestibuli), reprezentat prin fibre striate; acesta se continul
in sens caudal cu mugchiul constrictor al vulvei, iar cranial se extinde pe fala ventrald
a uretrei (frg. 216, 217).
Mucoasa, cu structurl aseminitoare celei vaginale are in general culoarea
rozI. Aderd la stratul muscular prin intermediul unei submucoase in care se gdsesc
glandele vestibulare mari Si mici (Gll. vestibulares majores et minores) Si bulbii
v es ti bul ari (Bulbi ves tibuli).
Glandele vestibulare rruci (Gll. vestibulares minores), ca gi cele uretrale sunt
omologe cu prostata de la mascul, a cirei dezvoltare s-a oprit in faza embrionard.
Glandele vestibulare mari, in numir de doui, omologate cu glandele bulbouretrale
de la mascul sunt plasate in perelii laterali ai organului; lipsesc la scroafl 9i la cdlea.
Bulbii vestibulari corespund bulbilor spongioqi ai penisului de la mascul. Sunt

situali pe plangeul vestibulului, de o parte gi alta a planului median 9i au structurd
erectila, de dezvoltarea deosebitd a plexurilor vasculare. AlAturi de sistemul
muscular "orf"rita
ei au rolul de a facilita o perfecti coaptare a organelor copulatoare.
La iap[ 9i la cdlea bulbii vestibulari sunt foarte dezvoltali 9i bine conturali hand
aspectul a doud mase erectile piriforme, cubaza orientatd cranial; prin porliunea
efilatd, tind sd ajungi labazaclitorisului, rnde se continud cu glandul acestuia.
"uudul6,Irigalia vestibulului vaginal este asiguratd de artera gi vena pudenda interni;
vasele limfatice sunt aferente ale limfonodurilor iliace.
Inertayia vegetativd este realizati de fibre simpatice qi parasimpatice din plexul
pelvic, iar cea somaticd, de nervul pudend.
5.4.6. Vulva gi clitorisul (Vulva et clitorisl

(Fig. 214,216-2221
La toate mamiferele domestice vulva gi clitorisul reprezinti organele genitale
femele exteme (Partes genitales femininae externae).
Vulva (Pudendum femininum s. Vulva), situat6 sub anus, este despdrlita de
acesta prin centnrl tendinos al perineului. Prezintd dotrt labii (Labia pudendi s. vulvae)
musculo-membranoase, mai mult sau mai pulin proeminente, care se reunesc la nivelul
a doud comisuri: dorsald Si ventrald (Comissurae labiorum dorsalis et ventralis);
intre buze se delimiteazd orificiul vulvar (Rima pudendi s. vulvae), cu aspect de fanti
verticald prin care vestibulut vaginal comunicd cu exteriorul.
Comisura dorsal[ la toate speciile este relativ largd gi rotunjitd, exceptAnd iapa,
la care este ingusti qi asculit5. Comisura ventrald, asculitd la majoritatea speciilor
sau rotunjiti la iapi depdgegte in sens caudo-ventral arcada ischiaticd 9i addposteqte
clitorisul.
Clitorisul (Clitoris) este un organ erectil omologat cu penisul de la mascul,
de care se deosebegte prin dimensiunile sale reduse, lipsa uretrei 9i dispunerea
spongios. Ca gi penisul,, prezintd dou[ rddicini, un cofp 9i un gland.
'
lesutului
ndddcinile clitorisului (Cwa clitoridis) se inseri in centrul arcadei ischiatice
qi sunt acoperite de mugchi ischio-cavernogi, rudimentai. Corpul (Corpus clitoridis),
rezultat din fuzionarea celor doud rdddcini, se orienteazd caudo-ventral sub planqeul
vestibulului vaginal, unde este inglobat in lesut conjunctiv, din care se diferenliazd
fascia clitoridiind (Fascia clitoridis). Extremitatea liberl a corpului, inconjurati
de
o cantitate variabild de spongios (in funclie de specie), formeazd glandul
lesut
clitorisului (Glans clitoidis); acesta proemind in interiorul comisurii ventrale a vulvei,
unde este acoperit de mucoasa vestibulard.
La iapi gi la c6!ea glandul clitorisului, voluminos, este inconjurat de o
depresiune denumita/oisa clitorisului (Fossa clitoridis),limitat6 cranial de un pliu
rn ce constituie prepulul clitorisului (Preputium clitoridis). La restul speciilor,
"or,
fosa clitorisului este superficiald, iar prepuful lipsegte. La iapi glandul clitorisului
este anexat la prepu! printr-un fr6u median denumit Frenulum clitoridis.lntre gland
$i preput se observe deschiderile a trei sinusuri clitoridiene (Sinus clitoridis) cu

importanld clinicd, din care sinusul central este constant.
ln structura organelor genitale femele externe intrd pielea, muqchi, mucoasa,
corpul cavernos al clitorisului gi lesut spongios.
Pielea acoperi labiile lulvei gi are aspect "scrotal", fiind asemdndtoare cu
cea a pungilor scrotale de la masculii speciei. in general este fin6, onctuoasd gi
aderentd la stratul muscular. La iepuroaicd, cdlea gi pisicd pielea prezintd peri degi;
la vacd, oaie gi scroafE este acoperitd de peri rari, iar la iapi este pigmentatd qi lipsitd de
peri.
Mucoasa continui pielea de la nivelul orificiului vulvar, acoperd fala interni
a labiilor gi are structurd identicd cu mucoasa vestibulari. La iepuroaicd formeazd
doud pliuri verticale simetrice, cunoscute ca labiile mici ale vulvei (Labia minores
vulvae) Si labiile mari (Labia majores vulvae).
MuSchii vulvei gi clitorisului la toate speciile sunt reprezentali de muSchii:
constrictor al vulvei, retractori ai clitorisului gi ischiocavemogi; la cilea gi pisici se
mai gdsesc mugchii longitudinal cutanat al perineului qi sfincter cutanat al labiilor.
MuSchiul constrictor al vulvei (M. constrictor vulvae) este alcituit din fibre
striate dispuse sub formd de sfincter in jurul orificiului vulvar; dorsal se confundi
cu sfurcterul anal, iar cranial se continud cu mugchiul constrictor vestibular (ftg.217).
Are rolul de a inchide orificiul vulvar gi de a ridica clitorisul, favorizdnd o mai bund
coaptare a organelor copulatoare in timpul imperecherii.
MuSchii retractori ai clitorisului (Mm. retractores clitoridis) au aspectul a
doui benzi musculare reprezerfiate prin fibre netede. igi au originea pe ultima vertebri
sacrald gi pe primele vertebre coccigiene, inconjoari anusul (Pars analis), apoi
vulva (snqpensor al vulvei) gi se inserd pebaza clitorisului (Pars cliloridea).Prezintd
varialii interspecifice gi individuale; adesea fibrele lor se pierd in masa mugchiului
constrictor vulvar.
MuSchii ischiocavernoSi (Mm. ischiocavernosi) sunt rudimentari qi acoperd
rddicinile clitorisului
MuSchiul longitudinal cutanat al perineului (M. longitudinalis perinei cutaneus)
este redus, alcdtuit din fibre musculare striate dispuse intre anus qi comisura dorsald
a vulvei, imediat sub fascia perineald. MuSchiul sfincter cutanat al labiilor vulvei
(M. sphincter labiorum cutaneus) este situat intre pielea labiald qi muqchiul constrictor
vulvar.
Corpul cavernos al clitorisului (Corpus cavernosum clitoridis), ca qi cel al
penisului rentltd, din contopirea a doud rdddcini erectile fixate pe arcada ischiaticS.
Este acoperit de o albuginee relativ groasd gi divizat de un sept median (Septum
corporum cavernosorum) mai mult sau mai pufin dezvoltat; lesutul cavernos este
redus, iar Santul uretral lipseSte.
lesutul spongios (Corpus spongiosum glandis) este reprezentat de continuarea
in sens ventro-caudal, spre baza clitorisului, a bulbilor vestibulari; Ia extremitatea
liberd a corpului cavernos formeazd baza anatomicd a glandului clitoridian (Glans
clitoridis).
Vascularizalia Si inervatia regiunii sunt asemdndtoare cu cele ale vestibulului

vaginal; face excepfie clitorisul Ia iapi, care este irigat de arterele mijlocie, profundi
qi dorsal6 ale clitoisului, ramuri ale arterei obturatoare.
5.4.7. Organele genitale femele la mamiferele domestace -

5.4.7.1. Organele genitale la iapi
Ovarele, situate in regiunea sublombard de o parte qi alta a planului median,
se identifici ugor prin palpare transrectali: cel stdng, in dreptul vertebrelor lombare
IV-Y iar cel drept, pufin mai cranial. Sunt suspendate de plafonul cavitSlii abdominale
prin c0te un mezou lung de 8-10 cm, care se continud in sens cranial pdni la polul
caudal al rinichiului, iar caudal, cu mezometrul.
Comparativ cu celelalte specii ovarele de iapd sunt foarte mari (ajung la
dimensiunile unui ou de porumbel), au aspect reniform gi suprafala netedd. Prezintd
felele laterali gi mediali convexe, iar extremitelile tubard gi uterind rotunjite. Marginea
mezovaricd, convex6, este abordatd de pediculul vasculo-nervos ovarian; hilul ovarian
nu apare ca o depresiune. Marginea liberd prezintd o scobitur6 addnc6, in formi de
pdlnie, denumitd/osa ovariand (Fossa ovarii) saufosa de ovulatie,la nivelul c6reia
are loc dehiscenta foliculului de Graaf gi eliberarea ovocitului. Fimbria ovarianl
cuprinde ta structura sa una sau mai multe fimbrii qi este bine atagati de polul cranial
al ovanrlui, la marginea fosei de ovulalie. Ligamenhrl propriu al ovamlui este rezistent
9i ajunge pdni la vdrful cornului uterin (fi5.216).
Structural, ovarul de iapi se remarcd prin faptul cd, zona parenchimatoasl este
plasatd central, iar cea vasculari periferic. Albugineea, groasd, este acoperitl de
peritoneul visceral pe toatl suprafala, exceptdnd zona fosei de ovulalie, unde peritoneul
este inlocuit de epiteliu germinativ. Foliculii ovarieni maturi (de Graaf) sunt mari
(cu diametrul de 10-30 mm) 9i adesea proemind pe suprafala ovarului ldngd fosa de
ovula{ie. Corpii luteali se dezvoltd qi regreseazi ir profurzimea organului (fig. 215 B).
Este de relinut faptul cd la femelele nou-nlscute ovarele sunt proporlional mai
mari gi au contur oval. Marginea liberi este acoperitd de epiteliu germinativ, care se
extinde gi pe o mare parte din felele ovarului. O dati cu inaintarea in vArst5, ovarul
se curbeazd gradat, se formeazi fosa de ovulalie, din ce in ce mai ad6nci, iar epiteliul
germinativ se restrdnge. Conformalia gi structura ovarului se definitiveazi in jurul
v6rstei de2-3 ani, odati cu maturitatea sexuall.
T?ompele uterine la iapi sunt lungi de 15-20 cm qi foarte flexuoase. inrurdUUut
(pavilionul), cu diametrul de circa 4 cm, prezintd marginea ornatd de numeroase
fimbrii. Porliunea ampulari, relativ larg5, se continud cu un istm ingust, ale cIrui
flexuozitdli se pierd spre extremitatea uterini a organului. Orificiul uterin al oviductului
este plasat in centrul unei mici papile care proemin6 in vdrful rotunjit al cornului
uterin. Mezosalpinxul formeazi peretele lateral al bursei ovariene, care adipostegte
parlial ovarul (fig. 215 B).
Uterul la iapd este de tip bicorn neseptat, prezentind in ansamblu forma

literei"Y".
Coarnele uterine,lungi de 20-25 cm sunt cilindrice, ugor divergente cranial
gi recurbate dorsal, lu6nd aspectul unor tdlpi de sanie. Fiecare corn prezintd o
extremitate craniald rotunjiti abordatd de trompa uterinS; o extremitate caudali
pulin mai larg6, care se continud cu corpul; o margine dorsald concavd, fixatd de
peretele abdominal prin mezometru gi o margine ventrald convex5, liberS. Topografic,
coamele uterine sunt situate in intregime in cavitatea abdominald, in rapoarte intime
cu anselejejunale, colonul descendent, flexura pelvind a colonului ascendent qi c6rja
cecald (frg.216).
Corpul uterin, pulin mai scurt decdt coarnele (aproximativ 20 cm), este plasat
pa(ial in cavitatea abdominald qi parlial in cavitatea pelvini, intr-o pozilie aproape
orizontalS; dorsal este in contact cu rectul gi ventral cu vezica urinard (frg. 217). in
general are formd cilindrici, dar cdnd este compresat de rect se turtegte in sens
dorso-ventral. Cavitatea corpului uterin nu prezintd sept median; extremitatea sa
craniald, pulin mai largi, este descrisd cafundul uterului (ftg.2l4,216).
Gdtul uterin (cervixul), lung de 6-7 cm gi cu diametrul de 3-4 cm, prezinti un
perete gros, care poate fi ugor de palpat transrectal. Po(iunea sa caudal[ proeminl
mult in vagin, unde este inconjurat de o floare involtd bine conturati, dar simpld.
Canalul cervical, lipsit de cute musculo-membranoase sau perinile, este rectiliniu,
fiind ugor de permeabilizat digital sau cu instrumente adecvate.
Seroasa (perimetrul) acoperd in intregime uterul gi se continud bilateral cu
mezometrul, intre foilele cdruia se gdseqte o cantitate apreciabili de fibre musculare
netede. De pe fala laterali a mezometrului se desprinde ligamentul rotund al utemlui,
pliu seros care incepe de la nivelul virfului comului uterin gi se termini proximal
de inelul inghinal profund. Extremitatea craniali (liberd) a acestui ligamant prezinti
o dilatafie rotunjiti sau fusiformd.
Muscaloasa (miometrul) este bine denroltatd. Se remarci in special dezvoltarea
stratului circular la nivelul cervixului, unde formeazdun sfincter uniform, gros de
aproximativ 1,5 cm.
Mucoasa (endometrul), la nivelul coarnelor gi corpului uterin are culoare
brun-roqiatici sau brun-gilbuie gi formeazd pliuri longitudinale paralele, din care
patru sunt mai inalte gi constante; in corion prezintd numeroase glande uterine
tubulare ramificate, repartizate uniform pe toatd suprafala.
La nivelul cervixului, mucoasa este palid6, cu muneroase pliuri inalte care
contribuie la inchiderea lumenului; epiteliul prezintd, celule secretorii qi ciliate.
Vaginul, situat parlial in regiunea peritoneali a cavitifii pelvine qi parlial in
loja retroperitoneali, are aspectul unui tub turtit dorso-ventral, cu pereti relativ
subliri gi foarte extensibili. Lungimea sa mdsoarl in medie 20-25 cm, diametrul
vertical 3-5 cm, iar cel orizontal 6-8 cm. CAnd este uqor destins, diametrul ajunge la
l0-12 cm, iar in timpul fiterii ia dimensiuni considerabile.
388 ANATOMIAANIMALELOR DOMESIICE. VOL. II
Cavitatea vaginald prezinti un fund de sac (Fornix vaginae) adAnc, care

inconjoard porliunea intravaginald a gdtului uterin. Caudal este delimitatd de
vestibulul vaginal prin plica himenald dispusd trarsversal, cranial de orificiul uretral
extem (fig. 21 6). La femelele foarte tinere plica himenalS se extinde gi pe perelii laterali.
Seroasa acoperd vaginul numai in po(iunea craniali, extinzdndu-se pe o
distanld de 8-10 cm pe fala dorsali qi 3-4 cm pe cea ventrald; prin risfrdngerea pe
organele din jur formeazd, fundurile de sac recto-vaginal gi, respectiv, vagino-vezical,
relativ addnci. in loja retroperitoneal[ vaginul este acoperit de un bogat lesut
conjunctiv, in care se gisegte un plex venos gi o cantitate considerabili de grdsime.
Musculoasa formeazd un strat sublire, alcdtuit din fibre musculare netede, orientate
in diverse sensuri, amestecate cu lesut conjunctiv gi numeroase fibre elastice.
Mucoasa, pliatd longitudinal, prezintd un epiteliu stratificat pavimentos gi un
corion lipsit de glande, bogat in fibre elastice.
Vestibulul vaginal la iapi este un conduct lung de l0-15 cm (aproximativ
jumltate din lungimea vaginului)
La limita cu vaginul, pe plangeul cavitdlii vestibulului se afl6 meatul urinar
(orificiul uretral extem), cu aspect de fanti transversald larg6, acoperit6 de plica
himenal[. in partea superioari a perelilor laterali se identificd 8-10 mici tuberculi
pe care se deschid canalele excretoare ale glandelor vestibulare mari. Pe peretele
ventral, doui giruri de mici papile marcheazd deschiderile canalelor glandelor vestibulare
mici (frg. 216).
MuSchiul constrictor vestibular, bine dezvoltat, se continud in sens cranial pe
fala ventral[ a uretrei qi pe porliunea caudald a vaginului (fig.217); sub el se gdsegte
un strat de fibre musculare netede, orientate in majoritatea lor circular. in submucoas[
bulbii vestibulari apar bine contura{i, sub forma a doui mase erectile piriforme, lungi
de 6-8 cm. Mucoasa, de culoare rogiaticd, uneori cu insule pigmentate, formeazd
pliuri longitudinale gi transversale.
Vulva la iapd apare ca o fantd verticald, lung5 de 12-75 cm, delimitatl de
doui buze groase, proeminente. Comisura dorsald, asculitd, este situate h aproximativ
5 cm de anus. Comisura ventrald, rotunjiti gi groas6, depdgeqte in sens ventral arcada
ischiatici cu 5 cm; c6nd buzele sunt indepirtate, aici se evidentiazi glandul clitorisului,
sub forma unei proeminenfe rotunjite, acoperitd de mucoasi pigmentatd.
Buzele wlvei sunt acoperite de piele find, pigmentati sau marmoratd, bogati
in glande sebacee gi sudoripare, care la nivelul orificiului vulvar se continui cu
mucoasa, lipsitd de glande. Stratul muscular este bine dezvoltat; constrictorul vulvar
fizioneazd dorsal cu sfincterul anal, iar ventral inconjoard clitorisul (frg.2l7).
Clitorisul prezintd un corp lung de 5-8 cm, a c6rui extremitate liberi este
inconjuratd de o cantitate apreciabili de lesut spongios, formdnd un gland mare,
rotunjit; acesta proemind la nivelul comisurii ventrale a vulvei, unde este addpostit
intr-o fosl clitoridiand largd gi addnc6, "umbrit[" cranial de un veritabil prepu!
clitoridian (fi5. 216). Cele trei sinusuri clitoridiene, situate intre glandul clitorisului
9i prepu! au importanld clinicd.
5.4.7.2. Organele genitale la vaci

Ovarele la vacd sunt mai mici decdt la iapI, au contur oval gi suprafafa
denivelatd de numerogi foliculi ovarieni sau corpi galbeni in diferite stadii de evolufie
(fig. 218). Au o greutate de l5-20 g, lungimea de 2,5-4 cm, ldtimea de 2-2,5 cm gi
grosimea de l-2 cm.
Structural, ovarele de vaci prezintd zona vasculard plasati central, iar cea
parenchimatoasd, periferic. Cea mai mare parte a ovarului este acoperitd de epiteliu
germinativ, peritoneul fiind limitat Ia o zon[ ingustd dispusd in lungul marginii
mezovarice. In zona acoperitl de epiteliu germinativ sunt vizibili adesea foliculii
evolutivi sub formi de vezicule de diferite dimensiuni; foliculii de Graaf, cu diametrul
de circa 2 cm, proemind mult pe suprafala ovarului. Corpii luteali, de cdlduri, sau
gestativi dezvoltali in locul foliculilor de Graaf, au culoare galben-portocalie gi ajrurg
la dimensiuni de l-1,5 cm; cei involutivi apar ca mici cicatrici de culoare albd sau
pigmentali, fie pe suprafala ovarului, fie in profunzimea zonei parenchimatoase
(fig.21s A).
La femelele tinere ovarele sunt situate aproximativ in unghiul de bifurcalie al
coarnelor uterine (ftg. 214). La vacile adulte, mai ales la cele care au fltat de mai
multe ori se pot palpa transrectal, in cavitatea abdominali, in dreptul unghiului
extern al iliului.
T?ompele uterine, lungi de 20-25 cm, sunt mai putin flexuoase decdt la iapd.
Infundibulul (pavilionul), cu marginea liberi moderat franjuratd, este relativ distanlat
de ovar, except6nd locul de ataqare a fimbriei ovariene. Extremitatea distal5 a
salpinxului se continud frri o limitd netd de demarcalie cu vdrful asculit al cornului
uterin corespondent (ftg. 215 A). Mezosalpinxul, lung, incorljoard ovarul cranial gi
lateral, participdnd la delimitarea unei burse ovariene spatioase.
Uterul, de tip bicorn subseptat, la femelele tinere este situat in intregime
in cavitatea pelvini, iar la multipare dep5geqte marginea cranial5 a pubisului,
sprij inindu-se pe planqeul cavitalii abdominale.
Coarnele uterine,lungi de 30-35 cm, au calibru mai mare la extremitatea
caudali gi se subliazi tre,ptat spre extremitatea craniali, unde se continui pe nesimtite
cu trompele uterine. Bazele lor sunt aldturate pe o distan!5 de 10-15 cm gi unite intre
ele printr-un mezou intercornual, format din doud lame musculo-seroase inegale,
dispuse transversal (,ig. intercornuale dorsale, Lig. intercornuale ventrale). Porliunile
libere se curbeazd ventral, cranial gi lateral, iar spre extremitatea (fig.215 A,218)
ovariand se rdsucesc caudal 9i dorsal, lu6nd in general aspectul coarnelor de berbec.
Corpul uterin este foarte scurt (3-6 cm); cavitatea lui este incomplet divizatd
de un sept redus, desprins din unghiul de fuzionare a coamelor uterine (fig.21q.
Gdtul uterin, lung de 8-10 cm, prezintd unperete gros gi rigid; porliunea sa
intravaginali este inconjurati de o floare involtd mare, formatd din 2-3 rdnduri de
pliuri mucoase concentrice. Canalul cervical este sinuos datoriti prezenlei a 3-4
pliuri circulare (Plicae circulares) proeminente, formate de stratul muscular profund
gi mucoasa care-l ciptugegte (fig.218).
Mucoasa uterind (endometrul) la vacd prezintd la nivelul corpului gi coarnelor

uterine un numrr de 80-120 carunculi (Carunculae uteri), dispugi pe patru rdnduri
paralele; acegtia au aspectul unor proeminente cu contur oval sau circular gi suprafata
liber5, convexi. ln gestalie, carunculii uterini ajung la dimensiuni considerabile (cdt
un ou de gdscd) gi prezinti numeroase cripte adAnci in care se infundi vilozitifile coriale.
Intre carunculi mucoasa prezintd glande uterine qi formeazd pliuri dispuse
mai ales longitudinal. Mucoasa canalului cervical participd la formarea pliurilor
circulare, iar intre acestea se pliazd longitudinal. Dispozilia complicatd a pliurilor
cervicale determind inchiderea ermeticd a gdtului uterin, accesul spre cavitatea
corpului fiind foarte dificil. Sunt totugi doud excepfii: premergitor actului parturiliei
Si 2448 ore dupd fitare, 9i in timpul estnrlui, c6nd pipeta pentru insimAnlare artificial5
poate pdtrunde cdliva cm in interiorul canalului cervical.
Tunica musculard (miometrul), mai groasd decdt la iap5, cuprinde un strat
vascular deosebit de dezvoltat care-i conferi un pronunlat caracter erectil.
Seroasa (perimetrul) acoperi uterul in intregime, continudndu-se caudal, pe
porliunea cranial[ a vaginului gi lateral, cu mezometrul; in unghiul de divergenti a
coamelor uterine formeazd ligamentele intercornuale. Atdt intre foilele mezometrului
cdt gi ale ligamentelor intercomuale se gisegte o mare cantitate de fibre musculare
netede.
Vaginul la vaci este mai lung decdt la iapi (30-35 cm) 9i cu perefi mai grogi.
Fundul de sac recto-genital al peritoneului se extinde caudal pe o distanld de circa
12 crry iar cel vezico-genital numai de 5 cm. Fundul cavit5lii vaginale (Fornix vaginae)
este addnc in partea dorsald (circa 3,5 cm) qi superficial in partea ventral5, unde
portiunea intravaginald a cervixului fiizioneazA cu peretele vaginului (fig. 218). Limita
caudald a caviteli vaginale este marcatd de o vizibild plicl himenald, dispusd inaintea
meatului urinar.
in peretele ventral, intre mucoasd qi musculoasd, se gdsesc doud canale
epooforice (Giirtner), (Ductus deferentes vestigiales), vestigii ale canalelor Wolff,
corespunz6nd canalelor deferente de la mascul. De reguld acestea igi au originea in
fund de sac, in apropierea inse(iei cervicale a ligamentelor late, parcurg podeaua
cavitelii vaginale qi se deschid de o parte gi alta a meatului urinar prin cdte un orificiu
(Ostium ductus epotiphori) (fig. 218). in unele canti. sunt mai dezvoltate qi pot fi
urmirite in grosimea ligamentelor late p6nd aproape de vdrful coamelor uterine.
Vestibulul vaginal, lung de 10-12 crn, prezintd un mugchi constrictor puternic,
care se prelungegte pe uretr6, inconjurdnd-o lateral 9i ventral.
Orificiul uretral extern, flancat de cele doud mici deschideri ale canalelor
epooforice, are forma unei fante longitudirnle de circa 2,5 cmlungime. Sub el mucoasa
vestibulard se infundi formAnd un diverticul (Diverticulum suburethrale) spalios,
addnc de circa 3,5 cm; intrarea in diverticul este largd, permildnd introducerea unui
deget (fig.218).
ln submucoasa peretilor lateralise gisesc constant glandele vestibulare mari,
de forma gi mdrimea unei migdale (3 cm/1,5 cm). Acestea secretd un produs v6scos,
care se varsi in cavitatea vestibulari prin cdte un canal scurt qi larg; deschiderea lui
este situatd la aproximativ 3-4 cm lateral gi caudal de orificiul uretral. Glandele

vestibulare mici, situate in submucoasa plan$eului vestibular, formeazd doui grupe,
cea caudald tinzdnd sd atingl baza po(iunii libere a clitorisului. Bulbii vestibulari
sunt slab conturati, fiind formali dintr-o masd de lesut erectil difuz (fig. 218)'
Vulva, mult alungitd vertical, prezintd buzele groase gi proeminente. Comisura
dorsald este largl gi rotunjiti, iar cea ventrald, ingustd 9i ascufitd, depdqegte arcada
ischiaticd in sens ventral cu circa 5 cm. Pielea vulvard apare u$or cutati 9i este
prevdzutd cu peri fini gi rari, exceptAnd comisura ventrald, unde prezintd un smoc
de peri lungi.
Clitorisul prezinti doui rdddcini scurte, reunite intr-un corp lung de 10-12 cm 9i
flexuos, plasat in vestibulului vaginal. Extremitatea lui liberd este redus[, asculit6,
aproape lipsitd de fesut spongios gi proemind la nivelul comisurii ventrale a vulvei,
intr-o fosd clitoridiani superficiald.
5.4.7.3. Organele genitale la oaie gi capri

in general, conformalia gi structura organelor genitale de oaie gi capri sunt
asemdnitoare celor descrise la vac6.
Ovarele, de formi ovali, sunt proporfional mai mici (diametrul mare ajunge
la 1,5 cm) gi mai turtite dec0t la vac6. in cadrul unui ciclu pot evolua concomitent
doi foliculi de Graaf (de regul5 cdte unul in fiecare ovar), premisd pentru instalarea
gestaliilor gemelare, destul de frecvente la aceste specii.
Tiompele uterine, lungi de 10-15 cm, sunt mai flexuoase decAt la vac6, mai
ales in apropierea pavilionului.
Uterul prezintd coarnele proporlional mai lungi (10-12 cm), mai conice 9i
incoldcite intr-o spirald mai strinsi dec0t la vacd; extremitdlile lor caudale sunt
aldturate pe o distan!6 de circa 2,5 cmgi unite printr-un ligament intercornual simplu.
Corpul uterin ajunge la2-3 cm.
La oaie endometrul este de regul5 pigmentat, avdnd culoare neagrd sau cenugiu
deschis. Carunculii uterini prezintd suprafala liberi ugor excavat6 central; in gestalie
excavalia se addncegte, carunculii ludnd aspect de cupd. La caprd pigmentalia
mucoasei este inconstantd, iar carunculii au suprafala pland.
Cervixul, lung de circa 4 cm, prezinti o scurti porliune vaginali inconjuratd
de o floare involtd simpl5, cu largi variafii de form6. Stratul muscular profund se
ingroagd din loc in loc, formAnd 5-8 cute circulare (Plicae circulares) care inchid
canalul cervical, conferindu-i in acelagi timp un traseu sinuos.
Vaginul la micile rumegdtoare domestice are o conformalie asemdnitoare
celui de vaci. Proporlional este mai scurt, nedepSgind 7-8 cm lungime. Canalele
epofoorice lipsesc.
Vestibulul vaginal la oaie qi capri are o lungime de circa 2,5'3 cm. Glandele
vestibulare mari lipsesc la caprd, iar la oaie sunt inconstante; cdnd sunt prezente
ajung la dimensiunea unui bob de fasole. Diverticulul suburetral lipsegte la oaie; la
capr[ este uneori prezent, dar are dimensiuni foarte reduse.
Vulva prezintl, buzele groase, putin proeminente, acoperite de peri scu(i gi

rari. La oaie comisura ventralS a vulvei este prevdzutl cu un apendice cutanat lung,
de formd conici; la caprd, apendicele este mai scurt gi mai gros.
Clitorisul prezintd un corp foarte subtire gi relativ scurt; extremitatea lui liberd
are formi de cioc ascutit, recurbat caudal. Fosa clitoridiand este foarte superf,rciald.
5.4.7.4. Organele genitale la scroafi

Ovarele la scroafl sunt globuloase, avdnd diametrul de circa 3-4 cm. Marginea
lor mezovaricd, foarte scurtd, este marcati de un hil evident, la nivelul ciruia sunt
abordate de vase gi nervi. Pe aproape toatd suprafata proemind numerogi foliculi de
Graaf sau corpi luteali, conferindu-le aspect muriform (fig. 219).
Suspendate de cite un mezou lung, ovarele sunt mult detagate de regiunea
sublombari, fiind plasate in dreptul unghiurilor externe ale oaselor iliace qi penultimelor
mamele inghinale (fi5. 220).
Trompele uterine, lungi de 15-30 cm, au lumenul larg, sunt putin flexuoase
gi se continud frri limitd de demarcatie cu vdrful cornului uterin. Pavilionul, larg,
cu pereti subliri, prezintd marginea liberl ornatd de fimbrii reduse, care de multe ori
lipsesc; orificiul abdominal al oviductului est larg.
Mezosalpirxul, lung gi larg, participd la delimitarea unei burse ovariene adAnci,
care inconjoari in totalitate ovarul; intrarea in bursa ovarianl are forma unei fante
largi, dispusd ventral (fig.219).
Uterul la scroafr este dispus integral irn cavitatea abdominal5. Coarnele uteine,
extrem de lungi (40-60 cm in stare de repaus qi 120-140 cmin gestalie) gi flexuoase,
a\ aspect intestiniform. Extremitetile lor craniale sunt ascutite, iar cele caudale, mai
largi, se reunesc intr-un corp scurt (4-5 cm), subseptat.
in perioada de repaus, coarnele uterine se sprijind pe perefii laterali ai regiunii
caudale a abdomenului, iar in gestalie coboard pe planqeul abdominal. in cazul
opera{iei de castrare, coarnele uterine se deosebesc de anselejejunale (cu care vin
in contact) prin: consistenta fermi la palpare, caracterul lor erectil qi prezenla striatiilor
longitudinale pe suprafatS. Aceste caractere diferenliale sunt conferite de dezvoltarea
peretelui muscular in ansamblu gi prezenta stratului vascular, propriu miometrului.
Gdtul uterin la scroafl este lung (9-15 cm), dar nu proemind in fundul
cavitdtii vaginale, lipsind astfel gi floarea involtd. Canalul cervical este inchis de
14-20 proeminente (Pulvini cervicales) asemdndtoare unor "perinite", dispuse pe 2-
3 rAnduri gi angrenate intre ele ca "dintii" unui fermoar. Fiecare proeminenlE
reprezintd o ingrogare a peretelui muscular, acoperitd de mucoasa cervicali. Limita
caudali a canalului cervical, sinuos, este marcatd de locul unde ultimele "perinite"
se continud cu pliurile mucoase longitudinale ale vaginului (fig. 219).
Vaginul, lung de 10-12 cm, prezintl peretele gros gi ferm in jumitatea
cranialS, pe cAnd cdtre extremitatea caudald acesta devine din ce in ce mai sublire.
Mucoasa vaginald formeazd pliuri inalte, dispuse de reguld longitudinal. La
femelele tinere limita caudall a vaginului este marcatd de o plicl himenald circulard,
\
inaltd de circa 1-3 mm; la adulte, plica se restrdnge, fiind dispusd transversal, inaintea
meatului urinar. in submucoasl se gdsesc doud canale (Giirtner), a cdror
dezvoltare prezintd mari variatii individuale. "poofori""
\
C
I
,f
i,
Fig. 219. Organele genitale la scroafi

a - ovarium dextrum; a'- Bursa ovarica sinistra cum ovarium,. b,b'- Tuba uterina;
c - cornua uteri; c'- corpus uteri; d - cervix uteri cum pulvini cervicales;
e - Vagina; f - Vestibulum vaginae; g - Ostium urethrae externum; g'- Vesica
urinaria; i - Labia vulvae; k - Fossa et glans clitoridis,. I - M. constrictor vulvae;
2 - Mesometrium; 3 - Mesosalpinx
Vestibulul vaginal are o lungime de 5-6 cm. Meatul urinar este flancat de
deschiderile canalelor epooforice; sub el se glsegte un scurt diverticul suburetral.
Glandele vestibulare mari lipsesc, dar cele mici sunt numeroase, dispuse pe dou6
rdnduri. in corionul mucoasei vestibulare se gisesc noduli limfatici diseminali.
Bulbii vestibulari sunt reprezentali de o redusd cantitate de tesut erectil difuz.
vulva la scroafE prezintd, buzele relativ groase, acoperite de piele "zbercitd,,,
cu aspect vizibil "scrotal". Comisura dorsall apare rotunj itd,, iar cea ventrald, foarte
ascutitd, se prelungegte ventral cu un apendice cutanat conoid. Mugchiul constrictor
vulvar, ca gi cel vestibular, este bine dezvoltat (ftg.2ZO).
7
394 ANATOMIA ANI MALELOR DOMESTICE, VOL. I I
Clitorisul prezinti un corp lung de 8 cm, cu traseu sinuos sub vestibulul

vaginal. Extremitatea lui liber6, extrem de redusd (3-4 mm), proemini intr-o fosd
clitoridiand superficial[.
F,
2
I't
J \ ,c" c
\
_s,._
\\\\\=. t-\+-s' ': *,i
\: .,.,
H
)
Fig. 220. Schema topograftei organelor urinare la scroafd

A - Rinichiul stdng; B - Ovarul stdng; C - Cornul uterin; C'- GAtul uterin;
C" - Lig. lat al uterului;D - Vaginul; E - Vestibulul vaginal; F - Colonul
descendent; F'- Rectul; G - Vezica urinard; H - Mamele; I - A. mezentericd
craniald; J - A. celiacd; I - Ultima coastd; 2 - Paleta iliacd; j - Simfiza
ischiopubiand; 4 - Fundul de sac peritoneal sacrorectal; 5 - Fundul de sac
pritoneal rectovaginal; 5'- Fundul de sac peritoneal vezicogenital;6 - Orificiul
uretral extern; 7 - M. rectococcigian (M. suspensor al rectului); 8 - U. constrictor
vulvar ;i vestibular; 9 - Limfonodurile inghinale superficiale; l0 - Linia de
abordare chirurgicald a ovarului
5.4.7.5. Organele genitale la cifea gi pisici

Ovarele la carnivore au contur elipsoidal, sunt mici (1,5-2 cm la c61ea 9i
8-9 mm la pisicd), de culoare gri-rogcatd gi cu aproape toatd fala denivelat6 de mici
proeminenle reprezentdnd foliculii ovarieni sau corpii luteali (fr9.221).
Topografic, ovarele sunt situate pe plafonul cavitdlii abdominale, in planul

vertebrelor lombare III-ry unde sunt inglobate in masa de lesut gras perirenal de la
polul caudal al rinichilor. Mezovarul, relativ scurt, cuprinde in marginea lui craniali
o intiriturd fibromusculard care reprezintd ligamentul suspensor al ovarului, inserat
pe diafragmi in dreptul ultimei coaste; la c6!ea gi la pisici ligamentul con{ine ramuri
ale arterei gi venei ovariene care trebuie potejate in operaliile de ovariectomie.
La ambele specii ovarele sunt inchise complet in bursa ovariani, delimitatd
in cea mai mare parte de mezosalpirx . La cdlea intrarea in bursd are aspect de fantd
ingustS, dispusi medial; tntre foitele mezosalpinxului se gdsegte lesut gras (fig.22l).
La pisici corpul adipos lipsegte, iar intrarea in bursa ovariani este larg6, permilAnd
scoaterea cu ugurin!6 a ovarului.
Ttompele uterine sunt relativ scurte (6-10 cm la cdlea gi 5-6 cm la pisicd) gi
pufin flexuoase. Pavilionul prezintd fimbrii reduse. Extremitilile lor distale se comporti
diferit; la cdlea proeminl prin cdte o redus[ papild in vdrful rotunjit al coarnelor
uterine; la pisicd trecerea de la trompa uterini la cornul uterin corespondent se face
pe nesimfite.
Uterul, de tip bicorn subseptat, este plasat integral in cavitatea abdominali,
unde se sprijinn pe fala dorsali avezicri urinare.
Coarnele uterine sunt lungi (la cIfea ajung la 15-20 cm), rectilinii, divergente
in sens cranial, cu calibru sensibil uniform; privite in ansamblu afecteazd.forma literei
"V" (fig. 221). Extremitefle lor tubare, ugor rotunjite la cdlea gi asculite la pisic[,
ajung pdnd in apropierea polului caudal al rinichilor.
corpul uterin este scurt, misurdnd 4-5 cm la cdfea gi 1,5 cm la pisicd; cavitatea
lui este incomplet divizatl printr-un sept redus.
Gdtul uterin, cilindric Ai foarte scurt, prezintd o redusi porliune vaginali, cu
aspect de papild lipsitd de floare involti. Canalul cervical, rectiliniu, este inchis prin
contractia stratului muscular circular dispus uniform li prin pliurile mucoasei, orientate
cu precidere in sens longitudinale (Plicae longitudinales) (frg.22l).
La cdfea mezoul uterin are aspect semicircular qi cuprinde intre foilele sale o
cantitate variabili de grdsime (corpul adipos). Ligamentul rotund, foarte dezvoltat,
incepe de la vdrful cornului uterin, parcurge falalaterald, a mezometrului, ajungind
pdnd la inelul inghinal profund sau pAni in bureletul labial, pliu cutanat situat lateral
de vulvd. In 50% din cazuri, fascia transversd a abdomenului qi peritoneul herniazd
prin traiectul inghinal, formdnd un scurt proces vagtnal, care uneori poate iegi din
inelul unghinal superficial fiind palpabil sub piele. in procesul vaginal pdtrunde
extremitatea distali a ligamentului rotund gi, accidental, pot hernia anse intestinale
sau cornul uterin gestant.
La pisicd corpul adipos al mezometrului este redus sau lipsegte, iar ligamentul
rotund este scurt, ajungdnd pAni la inelul inghinal profund.
vaginul la carnivore este foarte lung (5-10 cm la citea gi2-4 cmla pisicr) gi
orientat oblic ventrocaudal. Cranial depdqegte arcada pubiani. Peretele siu, extensibil,
delimiteazi o cavitate vaginali cu un calibru care creqte u$or spre extremitatea
caudald. Fundul vaginului este mai adtnc in partea dorsali, iar limita cu vestibulul
vaginal este marcatd de o plicd himenald redusd.
Vestibulul vaginal este relativ scurt gi aproape vertical, continudnd orientarea

oblicd a vaginului.
3
.l
(
l
.l
Fig. 221. Organele genitale la cd1ea

a - Ovarium; a'- Aditus bursae ovaricae; b,b'- Tuba uterina; c - Cornua uteri;
c'- Corpus uteri; d - Cervix uteri; d'- Ostium uteri externum; e - Vagina;
f Vestibulum vaginae; f '- Hymen; g - Ostium urethrae externum; h - Ostia gll.
-
vestibulares minores; i - Labia vulvae; k - Fossa et glans clitoridis; I - Mm.
constrictores vulvae et vestibuli; 1-3 - Lig. latum (l - Mesovarium; 2 - Mesometrium;
3 - Mesotubarium); 4 - Bursa ovarica; 5 - A.,V ovarica; 5'' A. ovarica, ramus
uterinus; 6 - A. vaginalis, ramus uterinus
La orificiul uretral extern este plasat pe o proeminenli a mucoasei
cdlea
vestibulare, tuberculul uretral (Tuberculum urethrale). Bulbii vestibulari, bine
conturati, au dimensiunile unei alune. Glandele vestibulare mari lipsesc, dar cele
mici sunt numeroase, plasate pe doui rAnduri.
Cap. 5. Aparatul urogenital (apparatus urogenitatis)
397
La pisicd uretra se deschide intr-un $ant relativ ad6nc al mucoasei. Bulbii

vestibulari lipsesc, fiind inlocuiti de tesut erectil difuz. in perefii laterali se glsesc
doul glande vestibulare mari, de dimensiuni reduse.
V."k" la cdlea are aspect triunghiular gi este situati la distan!6 apreciabild de
anus, sub nivelul arcadei ischiatice. Buzele vulvei, pigmentate, groase, sunt acoperite
de piele prevdzuti cu peri; desimea gi lungimea pe.itor variie in functie de rasd.
Comisura dorsald, rotunjiti, este acoperit5 de un pliu al pielii dispus transversal.
comisura ventral5, ascutit[, se continui cu rrn ap"ndice cutanat, conic.
La pisicd, pielea vulvari este prevlzutd cu peri degi. Comisura dorsald a vulvei
este ascufitd, iar cea ventrald, rotunjitd.
Clitorisul la camivore prezinti un corp dezvoltat, in a c6rui structurd intr6 gi
un rudiment cartilaginos, omolog osului penian. La cdteaextremitatea lui liberd este
inconjurati de o cantitate apreciibile de jesut spongios, formand un veritabil gland,
care proemind intr-o fosd clitoridiand adinci. Fundul fosei are aspect areolat,
determinat de pliuri mucoase scunde, dispuse neordonat, intre care se delimiteaza
mici adAncituri. Fosa clitoridiani se prelungegte cranial cu aproximativ l-2 cm, sub
un pliu mucos care reprezintd preputul clitoridian.
5.4.7.6. Organele genitale la iepuroaici

Ovarele la iepuroaicd sunt mult alungite, de culoare galben-rozd, cu suprafata
denivelati de numeroase proeminente mici, care repreziJa foliculii'ovarieni sau
corpii luteali. Stmt suspendate de plafonul cavitetii a6dominale prin mezouri scurte,
in dreptul vertebrei lombare III sau IV. Spre deosebire de reshrl mamiferelor domestice,
ovarele nu sunt incluse in bursa ovariani.
Tlompele uterine, lungi de aproximativ l0 cm, flexuoase, sunt cuprinse in
cdte un mezosalpinx incdrcat cu tesut adipos. La extrer'.atatea ovariand prezintl un
pavilion foarte larg, cu perefi subliri; extremitatea lor caudald se continud tu coamele
uterine frri o demarcatie evidentd (fig.222).
Uterul la iepuroaici, spre deosebire de celelalte specii de mamifere domestice
este dublu (Uter duplex). Pentru ci lipsegte corpul uterin, fiecare uter este format
dintr-un corn uterin care se continu[ caudal cu tn gdt uterin.
Coarnele uterine sunt lungi de l0-12 cm, divergente in sens cranial, recurbate
gi uqor flexuoase.
Cele doud gAturi uterine, cu peretele muscular mai gros gi mai ferm dec6t al
sunt apropiate 9i paralele intre ele; extremitdlile lor caudale proemind pulin
9oa1nelo1
in fundul vaginei, frri a fi ornate de floare involtd. Fiecare canal cervic al prizintd,
un orificiu intem (Ostium uteri internum) prin care comunici cu cavitatea cornului
uterin corespondent gi un orificiu extern (Ostium uteri externum), decomunicare cu
cavitatea vaginald (fig. 222).
Vagrnul este foarte lung, ajungAnd la 6-8 cm. Mucoasa vaginala formeazi pligri
longitudinale, mai inalte in portiunea craniald. lnconstant, in su=bmucoasa organului
se gdsesc doui canale epooforice.
_ Vestibulul vaginal, foarte lung (circa 5 cm), prezinti glande vestibulare mari,
rudimentare. Structurile erectile nu formeazi bulbi vestibulari conturati.
It
,,
.l
24
-'\f,
26
Fig. 222. Aparatul urogenital la iepuroaicd

I - Gt. adrenalis (s. suprarenalis) dextra; 3 - ureter dexter;
- Ren sinister; 2
4 - Aorta abdominalis; 5 - A. ovarica; 6 - Ampulla tubae uterinae; 7 - corpus
adiposum ovarii; I - Infundibulum tubae uterinae; 9 - Ostium abdominale tubae
uterinae; 10 - Fimbria ovarica; 1l - Lig. intercornuale; 12 - Cornua uteri;
13 - Isthmus tubae uterinae; 14 - Ovarium sinister; l5 - Lig. ovarii proprium;
16 - Cervix uteri (duplex); 17 - ostia uteri externae; 18 - Vagina; 18',- Ostium
urethrae externum; 19 - Vestibulum vaginae; 20 - Preputium et glans clitoridis;
2t - Bulbus vestibuli; 22,23 - Gll. perineales; 24 - Labium minus pudendi (vulvae);
25 - Labium majus pudendi (vulvae); 26 - Comissura lsbiorum ventralis;
27 - Vesica urinaria
Vulva prezinte, doud perechi de labii, dintre care unele mari, sau externe, gi
altele mici, sau interne. Labiile mari, acoperite de piele cu peri lungr gi fini se reunesc
intr-o comisuri dorsald rotunjitd qi o comisuri ventrali, ascufiti. Labiile mici sunt
formate de pliuri mucoase cuprinse intre comisura dorsali gi extremitatea liberd a
clitorisului.
Clitorisul la iepuroaici este foarte dezvoltat, ajungdnd la o lungime de 4 cn1
putdnd fi confundat cu penisul de la mascul.
Diferenlierea intre sexe se poate face examinAnd cu atentie orificiul vulvar,
respectiv prepufial, ambele fiind plasate imediat sub orificiul anal. La femele, prin
compresarea comisurii ventrale a wlvei se exteriorizeazd po(iunea liberd a ciito-
risului, care apare turtite dorso-ventral gi cu contur de triunghi cu vArfi.rl orientat
caudal gi ugor recurbat. La masculi, prin compresarea prepulului se evidentiaz6
penisul, de formi cilindroidi, previzut la extremitatea liberd cu orificiul uretral extem.
5.4.8. Mamelele (Mammael

(Fag. 218, 220, 223-2251
5.4.8.1. Dezvoltare gi conformafie
Mamelele sunt organe glandulare de origine ectoderrnicd specifice mamiferelor.
Ele au rolul de a secreta laptele, produs complex gi echilibrai ce constituie hrana
exclusivi a noilor-nisculi pdnd la o anumiti v6rsti.
Morfologic Ai funclional, mamelele evolueazd in strAnsi corelatie cu dezvol-
tarea gi funcliile organelor genitale femele, fapt pentru care sunt considerate anexe
ale acestora.
Dezvoltarea fesutului mamar incepe inc[ din viata intrauterind, cand, pe
fafa ventrali a corpului fetal, de o parte gi alta a liniei albe, ectodermul se ingroagi
de-a lungul a doud linii paralele numite creste n amare. in cadrul acestora-, prin
invaginarea epiteliului gi multiplicare celularl in dermul subiacent se formeazE
ingrogiri nodulare simetrice, care vor deveni muguri mamari primitivi, sistematizati
in pectorali, abdominali Si inghinali.
La scroafr, cdtea, pisicd gi iepuroaicd, din mugurii primitivi vor lua nagtere
doul $iruri de mamele. La rumegitoare qi la iapi evolueazi numai muguri inghinali:
doui perechi la vacr gi o pereche la oaie, capri gi iapd; prin fuzionaria mamelelor
pe linia mediand se formeazd ugerul (Uber).
Pdni la atingerea maturitdtii sexuale, mamelele se dezvoltd progresiv, dar lent,
unititile lor secretoare fiind "in agteptare". Odatd cu instalarea piimei gestatii;
mamelele cresc rapid, iardupd fEtare ating dimensiwrile maxime. De-a lungul intrigi
vieti reproductive a femelei, mamelele suferi ciclic procese evolutive (in lactalie) gi
de regresie (in repaus); la incheierea activitifii fiziologice a organelor genitale marneiele
se atrofiazE.
La masculi dezvoltarea mamelelor este opriti in perioada timpurie a dezvoltirii
ontogenetice. Ele apar slb formd rudimentard (Mamma masculina) gi sunt situate
in general in regiunile in care sunt plasate mamelele la femelele speciei respective.
Conformafia unei mamele diferd in funclie de specie, rasd sau individ. In

general,i se descriu doud po(iuni: corpul qi mamelonul sau sfhrcul.
Corpul mamelei (Corpus mammae), corespunzdtor porfiunii sale glandulare,
are formi aproximativ de con cu baza ata$at6 de peretele abdominal sau toracal 9i
vdrful orientat ventral, continuat cu mamelonul.
Cdnd corpurile mamelelor-pereche sunt aliturate, limita lor de separalie este
marcatd la exterior printr-un Sant intermamar (Sulcus intermammarius).
Mamelonul (Papilla mammae) este reprezentat de o prelungire conoidd sau
cilindrici, extensibili gi retractild, prevdzuti in vdrf cu unul sau mai multe orificii,
prin care sistemul excretor al glandei comunicl cu exteriorul.
5.4.8.2. Structura mamelei

tn componenla unei mamele intrd glanda mamar6, fesuturile care o inconjoari
(fascia profundd, fascia superficiali, pielea), vase 9i nervi.
Pielea formeazd primul strat de proteclie al glandelor malnare, contribuind in
acelaqi timp la suspendarea gi menlinerea acestora in pozilie anatomici normald. La
nivelul corpului mamelei pielea este sublire,ptevdnttd cu glande sebacee, glande
sudoripare gi peri fini; de regul6, mameloanele prezinti o piele mai groas6, lipsiti
de glande 9i peri.
Fascia superficiali a mamelei este dispusd imediat sub piele, fiind alcdtuitl
din lesut conjunctiv lax. La nivelul mamelonului fascia superficialS fuzioneazi cu
cea profunda, rezultdnd o masi de lesut conjunctiv dens, bogat in fibre elastice, care
inconj oard canalele papilare.
Fascia profund[ a mamelei, cu structurd fibroelastici, continud fascia omonimi
a trunchiului qi aderd intim la capsula mamard, care, la rdndul ei, este in legdturd cu
stroma gtandei. Prin structura qi rapoartele sale, aceasti fascie formeazd aparatul de
suspensie al mamelei (Apparatus suspens o rius mammarius).
Glanda mamarfl, o glandi sebacee modificati, este organizati dup[ modelul
glandelor tubulo-alveolare de tip apocrin. lh structura ei intri capsula marrrilre, stroma,
parenchimul gi sistemul canalicular de excrelie (fig.223).
Capsula mamard, alc[tuitd din lesut conjunctiv este dispusl la periferia
glandei; din ea se desprind numeroase septe neregulate care pdtrund in parenchim,
compartimentindu-l in lobi qi lobuli. Totalitatea acestor septe fibroase formeazd
stroma glandei, in care se gisesc vase, nervi qi canale de excrefie; in ochiurile
formate de fibrele conjunctive se depune o cantitate variabili de lesut adipos.
Parenchimul sa:u sistemul de secrelie formeazd masa principald a corpului
glandei gi are ca unitate morfof,ncliornld acinul mafttflr sa.u alveolele; prin asocierea
mai multor acini iau nagtere lobulii, care la rdndul lor se pot grupain lobi.
Sistemul de excrelie incepe de la nivelul acinilor prin canaliculele scurte
(Boll), care prin confluare formeazi canale galactofore (Ducti lactiferi) intralobulare,
apoi interlobulare; ultimele se deschid intr-un spaliu mai larg, numit sinats galactofor
(Sinus lactiferi), deunde pleacd wr canal papilar (Ductus papillaris) deschis la exterior
prin o r ifi c iul p ap i I a r (O s ti um p a p i I I a r e) (frg. 223)'
e
A B C 6
, o
NflW\ .V\WW'
Fig. 223. Schema sistemelor galactofore ale mamelelor la mamiferele domestice
A - Oaie gi caprd; B - Iapd; C - Vacd; D - Scroafi; E' Cdyea si pisicd;
a - Canal papilar; b - Sinus galactofo4 porliunea mamelonard;
c-sinus*'*::!;;1,?'!#';l:I:Ftfi!;,l;i;desatactoro'e;
Sinusul galactofor impreuni cu canalele galactofore gi acinii aferenli formazA

un sistem galactofor. Numdrul sistemelor galactofore intr-o mameld variazd in
fi.rnc{ie de specie: 2la iapd,,2-3 la scroaf[, 8-12la cdlea, 4-6la pisic6, 3-5 la iepuroaicd
gi unul singur la vaci, oaie gi caprd. in mod corespunzdtor, fiecare mamelon va fi
parcurs de un numir egal de canale papilare €rg. 223).In general, sistemele
galactofore ale unei mamele nu comunicd intre ele.
Vasele gi nervii mamelelor au provenienld diferitS, in funcfie de specie 9i
topografie.
5.4.8.3. Mamelele la mamiferele domestice - caractere

diferenliale
La vaci sunt prezente patru mamele intim unite, formdnd \t uger (Uber)
voluminos, situat in regiunile inghinale, intre cele doud coapse (fig. 218); cranial se
poate extinde pind aproape de cicatricea ombilicald, iar caudal pAnI la comisura
ventrald a vulvei. Fiecare mamell prezint[ un co1p, aproximativ hemisferic, prelungit
ventral cu un mamelon nud, lung de 7-9 cm, cilindric, cu vdrful perforat de un singur
orificiu papilar (frg. 22q.
La exterior ugerul prezinti w San! intermamar (Sulcus intermammarius),
careJ imparte in doud jumntdfi simetrice, dreapti qi stdng6; fiecare jumitate este
formatd dintr-un sfert anterior qi unul posterior, delimitate intre ele de un Sant
transversal, relativ superficial. Mai mult dec6t la alte specii, mdrimea gi forma
ugerului la vacd variazd in funclie de ras6, individ gi stadiul funclional. Pe plan
mondial, lucrdrile de seleclie vizeazd atdt imbundt5lirea performanlelor productive
ale vacilor de lapte, cit gi corectarea defectelor ugerului (etajat, asimetric, atdrnat,
etc). Un uger corect conformat este bine ataqat de peretele abdominal, cu sferturile
egale gi simetrice, pretAndu-se la mulsul mecanic.
!.
rl
+
o--
c---.
Fig. 224. Secfiune sagitald prin uger la vacd

a - Ducti lactiferi; b - Sinus lactiferi; c - Ductus papillaris; d - Parenchyma
mammae
Pielea, sublire, onctuoasS, prevdztttd cu peri scu(i gi fini, invelegte intreg

ugerul; pe fala caudali a organului formeazd cute verticale de diferite dimensiuni,
cunoscute ca "oglinda laptelui".
Fascia profundi a ugerului, dependenti de tunica abdominali, formeazd un
invelig comun pentru sferturile situate pe aceeagi laturi, dreaptd gi respectiv stingS;
in funclie de localizare i se disting doud lame: mediald gi laterali. Lama mediald
(Lamina medialis) are un pronunlat caracter elastic Ai se inserl pe linia albd. Lama
mediali este rezultatul fuziondrii tunicii abdominale cu tendonul simfizial (tendonul
de origine al mugchilor gracilis si adductori -vezi Miologia). Fibrele elastice din tunica
abdominala nu rezista greutd[ii ugerului plin cu lapte, motiv pentru care, la vacile
foarte bune de lapte sfflrcurile ugerului sunt in abducfie. Lama laterala rezistala
presiunea greutetii ugerului Lama laterald (Lamina lateralis), cu structurd fibroasi,
la care contribuie lama femorala*) se inserd in afara inelului inghinal superficial,
*
Lama femorald (Lamina femoralrs/ este continuarea aponewozei m. oblic extern al abdomenului pe
fala mediald a coapsei, dupE formarea inelului inghinal superficial (vezi Miologia)
acoperind vasele gi nervii ugerului, precum gi limfonodurile retromamare. De pe

fala profi.nrdd a acestor lame se desprind numeroase lamele (Lamellae suspensoriae)
care pdtrund in parenchimul glandular, confunddndu-se cu septele emise de capsula
mamar6. Lamele mediale ale celor doud jumdtdli sunt aldturate gi unite prin lesut
conjunctiv ferm, formAnd un puternic sept median, care constituie ligamentul
suspensor al ugerului (Ligamentum suspensorium uberis); acesta, impreund cu
lamele laterale gi lamelele suspensoare, alcdtuiesc aparatul de suspensie al ugerului
(Apparatus suspens orius mammarius).
Capsula mamar6, fin6, are o structuri conjunctivo-elastici gi este proprie
fiecdrei glande, care astfel igi plstreazi individualitatea anatomicd gi funcfionald.
intteg parenchimul glandular al unei mamele impreund cu sistemul de excrelie
al laptelui formeazd, un singur sistem galactofor. Canalele galactofore (Ducti lactiferi),
in numlr de9-20, se deschid intr-un sinus galactofor (,Srnrzs lactiferi),lung (7-12 cm) gi
relativ larg (2-4 cm); acesta este situat parfial in corpul glandei (Pars glandularis)
9i parlial inbaza mamelonului (Pars papillaris). Din sinusul galactofor pleacd un
canal papilar (Ductus papillaris),lung de circa I cm, care se deschide la exterior
prin orificiul papilar (Ostium papillare). Canalele gi sinusul galactofor au pere{i
neregula{i, formali dintr-o mucoasi prevSzut6 cu epiteliu prismatic bistratificat gi o
musculoasd fin6, alcltuitd din fibre netede, dispuse pe doul straturi. La nivelul
canalului papilar epiteliul mucoasei devine stratificat pavimentos, iar fibrele musculare,
mai numeroase, se dispun de predilectie circular, formdnd sfincterul papilar (M.
sp h i nc t e r p api l l a e) (frg. 224).
La oaie ugerul este mic, format dintr-o singurd pereche de mamele inghinale
globuloase. Mameloanele, relativ scurte (1-3 cm), au formi conicl gi sunt parcurse
de un singur canal papilar. Pielea ugerului este acoperitd de pdr abundent, care devine
rar gi finpe mameloane. Ca gi la vac6, mamelele prezintd, cdte un singur sistem
galactofor (fig.223).
La capri, comparativ cu oaia, ugerul este mai dezvoltat gi mult alungit.
Mameloanele, mari, conice, sunt orientate oblic ventro-cranio-lateral.
La itpil, ca gi la rumegdtoarele mici, ugerul este format din doui mamele
dispuse intre coapse, in regiunile inghirnle; relativ mic, cu aspect hemisferic, prezintd
un gan! intermamar superficial. Mameloanele, lungi de 4-5 cm, au aspect conoid qi
sunt u$or deviate lateral.
Pielea ugerului este subtire, pigmentatd, prezentdnd in structura sa peri fini gi
numeroase glande sebacee qi sudoripare. intre cele dou.i lame elastice ale ligamentului
suspensor al ugerului se gdsegte un strat de lesut conjunctiv lax, fapt care permite
separarea glandelor printr-o diseclie efectuatd cu atentie.
Fiecare mameld prezintd doui (rar trei) sisteme galactofore, unul cranial, mai
deztroltat, qi unul caudal; canalele papilare au o lungime de circa 0,8-l cm gi sunt
previzute cu sfinctere bine dezvoltate (fig.223).
La cifea numirul mamelelor variazd fntre 4 Si 6 perechi; frecvent se gdsesc
cinci perechi, din care: doud pectorale, doud abdominale gi una inghinald (frg.225).
Fig. 225. Mamelele la cdlea

a - Mamma inguinalis; b - Mamma abdominalis; c - Mamma pectoralis
Corpurile mamelelor sunt acoperite de peri fini gi rari. Mameloanele, scurte,
conice, uqor hrrtite lateral, prezinti vdrful perforat de 8-12 orificii papilare, corespun-
zdtoare numirului de sisteme galactofore ale unei mamele (trg.223).
La scroafi sunt prezente de obicei gapte perechi de mamele sistematizate in:
doud pectorale, patru abdominale gi una inghinald; ele sunt dispuse pe doud rdnduri
paralele, separate printr-un gan! intermamar bine marcat.
Fiecare mameld prezintd un corp conoid sau hemisferic Ai un mamelon scurt
(2-3 cm), cilindroid, acoperit de piele glabr6, zbbrcitd (frg.220). Laptele se acumuleazi
in 2-3 sinusuri galactofore din care pleacd tot atdtea canale papilare, lungi de cdliva
milimetri (frg.223).
La pisici se glsesc in mod obignuit patru perechi de mamele, din care doui
toracale gi doud abdominale. Corpul lor este acoperit cu peri degi care "mascheazi"
mameloanele scurte, de formd conic6. Fiecare mamel[ prezinti 4-6 sisteme galactofore,
deschise la exterior prin tot atdtea orificii papilare.
La iepuroaic[ se int6lnesc 3-5 perechi de mamele, dispuse aseminltor cu cele
de la cdlea. Corpul lor este relativ redus gi acoperit de peri degi gi fini, iar mamelonul,
nud, scurt, este parcurs de 4-6 canale papilare, ce corespund numeric cu sistemele
galactofore.
Gapitolul 6
PROIEGTIA ORGANELOR PE PERETII
,v,
GAVITATILOR CORPORALE
LA MAMIFERELE DOMESTIGE
Majoritatea organelor splanchnice iau contact cu perefii cavitdlilor corporale

pe zone mai mult sau mai pulin extinse, descrise ca arii de proiec{ie. Cunoagterea
acestor arii prezint6 o mare importanli pentru investigaliile clinice gi aborddrile
chirurgicale.
Conformalia gi structura perefilor cavitdlilor corporale sunt descris e in cap. 2.
Pentru delimitarea ariilor de proieclie ale organelor din cavitatea toracicd se
iau ca repere: coastele, stemul, linia de plafon, linia de mijloc, orizontala trasatd din
articulafia coxofemural5 gi arcul hipocondral.
Ca repere pentru delimitarea ariilor de proieclie ale organelor din cavitatea
abdominald servesc: linia de plafon, ganful prefemural, linia de mijloc, coastele,
linia de proiecfie a cupolei diafragmatice, linia albd, arcul hipocondral 9i regiunile
abdomenului.
Linia de plafon este reprezentatd de orizontala care uneqte tuberculul coxal
(unghiul extern al iliului) cu tuberozitatea spinei scapulare, trecAnd prin vdrfurile
proceselor transverse ale vertebrelor lombare (frg. 226 -23 l).
$antul prefemural sau abdomino-femural unegte tuberculul coxal cu patela,
urmlrind marginea craniald a mugchiului tensor al fasciei lata (fig.229).
Linia de mijloc unegte articulalia scapulo-humerald cu mijlocul ganplui
prefemural (ftg. 230 -232).
Arcul hipocondral (hipocondrul), cu concavitatea orientat[ cranial, arc ca
bazd anatomicd po(iunile cartilaginoase ale coastelor asternale articulate intre ele.
Linia albd reprezintd rafeul fibros ce se intinde in plan median intre procesul
xifoid al sternului gi simfiza pubianl, de-a lungul ciruia se intreles toate aponewozele
mugchilor abdominali ventrali.
Proieclia cupolei diafragmei la toate speciile descrie o linie curbd cu convexi-
tatea orientati cranial (fig.229-234).La cal, aceastd linie unegte ultimul spaliu
intercostal (pe linia de plafon) cu mijlocul coastei a D(-a gi articulalia condrocostald
Vtr. La celelalte specii,linia de proieclie a diafragmei unegte ultimul spa{iu intercostal
(pe linia de plafon) cu mijlocul coastei a VII-a gi articulalia condrocostald VL
Convexitatea accentuatd a diafragmei face ca o parte din organele abdominale
sd fie plasate in aga-numita po(iune intratoracald a cavitd{ii abdominale, unde sunt
protejate de coaste gi arcurile hipocondrale; este insd de relinut ci organele nu vin
in contact direct cu peretii osoqi, ci cu fala caudal[ a diafragmei.
406 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. Vol. ll
a.'"
,4
\
tst
2
I
\rr.
f-
i
r--
I
t
I
I
lr,
N
\\
(/
I i..
I
i\
i I
I \
Fig. 226. Aria de proieclie a pulmonului stdng la cal

I - Linia de plafon; 2 - Orizontala trasatd din articulalia coxofemurald;
3 - Linia de mijloc (orizontala trasatd din articula{ia scapulohumerald);
10,14,16 - Coastele X, nla XT/I
Regiunile abdomenului: epigastricd, mezogastricd, hipogastricS, fosa paralom-
barl (golul flancului), coarda flancului gi panta flancului sunt descrise in cap. 2.
Organele din cavitatea pelvind nu pot fi abordate prin traversul perefilor, dat
fiind ci acegtia sunt tn mare parte osogi gi acoperili de mase musculare mari. Examina-
rea organelor pelvine se face prin palpare transrectal5 sau cu ocazia deschiderii cavitdtii.
6.1. Ariile de proieclie ale organelor

din cavitatea toracici
La toate speciile, pe pere(ii laterali ai cavitelii toracice se proiecteazi pulmonii
gi cordul.
Aria pulmonari delimitati dorsal de linia de plafon, cranial, de linia care
este
urmlrege marginea caudald a spetei qi a articulafiei umdrului, ventral, de orizontala
Cap. 6. Proieclia organelor pe perelii cavitdlilor corporale la mamiferele domestice 407
trasatl dorsal de stern la o distanld variabilI (7-8 cm la cal, 4-5 cm la bovine, 3-

4 cm la carnivore) gi caudal, de o linie curbd cu concavitatea orientati cranial
care corespunde cu marginea caudald a pulmonului.
r'- . i)
. :rr1'l- -- io\
\
:)\ \
I
I
N I
,\
)
\\
Fig. 227. Aria pulmonului drept la vacd

de proiecgie a
I - Linia de plafon; 2 - Linia de mijloc; 8,ll - Spaliile intercostale VIII, fl
La cal marginea caudald a pulmonului se proiecteazd pe linia ce pleaci de la
extremitatea dorsald a spatiului intercostal XVII gi se orienteaz[ ventro-cranial
intersectAnd linia de plafon in spaliul XVI intercostal, orizontala trasatd din articulalia
coxofemurali, in spajiul XIV intercostal gi linia de mijloc, in spaliul X intercostal
(frg.226).
La vacd limita caudali a ariei pulmonare este reprezentatd de linia ce pleaci
din spaliul XII intercostal, intretaie linia de plafon in spatiul XI intercostal gi linia
de mijloc, in spa{iul intercostal YIIJ(frg.227).
La cdine marginea caudall a pulmonului se proiecteazd pe linia ce coboard
din spaliul intercostal XII qi intersecteazd linia de plafon in spaliul intercostal Xl,
orizontala trasati din articulafia coxofemuralI, in spaliul intercostal X gi linia de
mijloc, in spaliul intercostal VIII (fig. 228).
La toate speciile, spaliul cuprins intre bordura caudali a pulmonului gi inserlia
diafragmei pe arcul hipocondral este reprezentat de sinusul pleural costodiafragmatic,
care nu este ocupat de pulmon nici in timpul inspirafiei forfate.
Cordul se proiecteazd, cubaza in planul liniei de mijloc, intre coastele III-VI

gi vArful in apropierea articulaliei condrosternale VII (la cal, porc ai carnivore) sau
VI (la rumegdtoare). Detaliile privind varialiile topografice ale cordului la mamiferele
domestice sunt descrise la aparatul circulator.
\\
I
I
N
',1
/:.' ,
r-tz
t,/. t --;!j
'
.l'', lj
:" '.i ' i:.1 :
Fig. 228. Aria proieclie a pulmonului stdng la cdine

de
I - Linia de plafon, 2 - Orizontala trasatd din articulalia coxofemurald,
3 - Linia de mijloc; 8,10,11 - Spayiile intercostale VIII, X, XI
6.2. Ariile de proiecfie ale organelor din cavitatea

abdominali
Conformafia, topografia gi modalitatea de suspensie a organelor din cavitatea
abdominalS prezintd, mari diferenle interspecifice, fapt ce se reflecti gi in delimitarea
zonelor de proiecfie. Totodatd, in cadrul speciilor intinderea ariilor de proieclie prezvtd
diferenle determinate de gradul de plenitudine a organelor cavitare.
Cap. 6. Proieclia organelor pe perelii cavitdlilor corporale la mamiferele domestlce 409
6.2.1. Ariile de proieclie ale organelor abdominale la cal

Pe peretele stflng se proiecteazi: lobul stdng al ficatului, stomacul, splina,
rinichiul st6ng, po(iunile a II-a gi a III-a ale colonului ascendent, colonul descendent
gijejunul (ftg.229).
., z.-/- :-2;1--_
4L -:
6
t
I
E it, l
fr l,
I
l
I
\
r-
I rl
t)
,\ II
I
\I
Fig. 229. Ariile de proiecyie ale

organelor abdominale la cal - partea stfrngd
A - Linia de plafon; B - Linia de mtjloc; C - Linia albd; D - Proieclia cupolei
diafragmei; E - $anlul prefemural (abdominofemural); I - Ficatul, lobul stdng;
2 - Stomacul; 3 - Splina; 4 - Jejunul; 5 - Rinichiul stdng; 6 - Colonul descendent;
7 - Colonul ascendent, portiunea a III-a (colonul dorsal stdng); B - Colonul
ascendent, porliunea a II-a (colonul ventral stdng)
Aria hepaticd este situatd sub linia de mijloc, trtre linia de proieclie a diafragmei
gi coasta a X-a.
Splina, sub formi de coasd, se proiecteazd intr-o pozilie oblici ventro-craniall.
Baza este dispusl pe linia de plafon, intre coasta a XV-a gi procesul transvers al primei
vertebre lombare, iar marginile craniali gi caudal[, concave spre inainte, se reunesc
intr-un v6rf situat aproximativ la jumitatea coastei a X-a.
Aria gastricd este cuprinsd intre linia de proieclie a diafragmei, ficat, marginea
craniald a splinei qi linia de mijloc a cavitdlii abdominale.
Rinichiul stdng se proiecteazd in jurul liniei de plafon, intre coasta a XVII-a
gi procesul transvers al vertebrei lombare IL
Portiunea a II-a a colonului ascendent (colonul ventral stdng) se proiecteazd
sub arcul hipocondral gi in treimea ventralS a pantei flancului.
Porliunea a III-a a colonului ascendent (colonul dorsal stdng) se proiecteaz[
dorsal precedentei, pAnd la linia de mijloc a cavitilii abdominale.
Colonul descendent ocupd fosa paralombari stdngl (golul flancului)'
Aria de proieclie a jejunului este cuprinsd intre marginea caudald a splinei, linia
de mijloc Ai colonul descendent.
l I
I
Fig. 230. proieclie ale organelor abdominale la cal - partea dreaptd

Ariile de
A - Linia de ptafon; B - Linia de mijloc; C - Linia albd; I - Baza (cdria) cecului;
1'- Corpul cecului; 2 - Colonul ascendent, porliunea I-a (colonul ventral drept);
3 - Colonul ascendent, porliunea a IV-a (colonul dorsal drept); 4 - Ficatul, lobul
drept; 5 - Duodenul, porliunea descendentd; 6 - Rinichiul drept
cavitilii abdominale se proiecteaz[: lobul drept al ficatului,
Pe peretele drept al
rinichiul drept,baza gi corpul cecului, po(iunile I-a gi a IV-a ale colonului ascendent 9i
duodenul descendent (fig. 230).
Cap. 6. Proiecfia organelor pe perelii cavitdtilor corporale la mamiferele domestice 411
Aria hepaticd este delimitatl cranial de linia de proiectie a diafragmei, ventral,

de linia de mijloc Ai caudal, de linia care une$te extremitatea dorsald a coastei a
XVII-a cu mijlocul coastei a XV-a.
Rinichiul drept seproiecteazdin jurul liniei de plafon, intre coasta a XVI-a 9i
procesul transvers al primei vertebre lombare.
Baza (cdrja) cecului ocupr fosa paralombard (golul flancului), putdnd ajunge,
in funclie de plenitudine, pAnd in spatiul intercostal XV.
Corpul cecului, dirijat oblic ventro-cranial, se proiecteazdinpanta flancului.
Portiunea I-a a colonului ascendent (colonul ventral drept) se proiecteazd in
regiunea hipocondrului, de sub baza cecului pdni la apendicele xifoid al sternului;
ventral, se sprijini pe plangeul cavitdlii abdominale.
Portiunea a IV-a a colonului ascendent (colonul dorsal drept) se proiecteazi
pe o zonl latd de 15-20 cm cuprinsl intre baza cecului, linia de mijloc a cavitdlii
abdominale, linia de proieclie a diafragmei gi marginea dorsali a colonului ventral.
Duodenul descendent prezintd o arie de proiectie ingusti, plasatd in spaliul
intercostal XV, intre ficat gi baza cecului.
Pe plangeul cavitifii abdominale se proiecteazi in plan median vdrful cecului
inconjurat la dreapta de portiunea I-a a colonului ascendenf, la st6nga, de portiunea
a II-a a colonului ascendent gi cranial, deflexura sternald a colonului ascendent
(fie. e3).
6.2.2. Ariile de proiectie ale organelor abdominale ta vaca

Pe peretele stf,ng al cavitdtii abdominale se proiecteazd: reteaua, fundul
cheagului, splina gi rumenul (fig. 231).
Releaua se proiecteazi sub linia de mijloc a cavitilii, intre coastele VI-VIII gi
apendicele xifoid al sternului.
Fundul cheagului se proiecteazd, pe o arie redusi, in jurul hipocondrului,
intre retea gi sacul ruminal ventral.
splina, situatr pe fala laterald a rumenului, se proiecteazd,incea mai mare
parte dorsal de linia de mijloc, sub forma unei benzi late de 8-10 cm care urmdreqte
linia de proiecfie a diafragmei; prin extremitatea dorsald depdqegte caudal ultima
coastl cu cca 2 cnr, nivel la care poate fi puncfionati.
Aria ruminald ocupd tot peretele stdng, exceptdnd zonele ocupate de refea,
cheag 9i splind. tn sens cranio-caudal, dorsal liniei de mijloc, se proiecteazd atriul
ruminal, sacul ruminal dorsal gi sacul cecal (vezicula conici) caudodorsal; sub linia
de mijloc se proiecteazi recesul ruminal, sacul ruminal ventral gi sacul cecal (vezicula
conic6) caudoventral. Puncfia rumenului, in caz de meteorisrn, se executi in mijlocul
fosei paralombare.
Pe peretele drept al cavitefii abdominale se proiecteazi: ficatul, vezicabiliari,
foiosul, cheagul, duodenul descendent, cecul, ansa proximald a colonului ascendent,
colonul descendent, rinichiul drept qijejunul (fig. 232).
Ficatul se proiecteazd pe o arie cu contur aproximativ oval, cuprinsd intre linia

de proieclie a diafragmei gi linia convexi caudal care une$te ultimul spa{iu intercostal
(pe linia de plafon) cu mijlocul coastei a X-a gi articulafia condrocostalS VI.
I
.q.
tt
.,,.\ B
Fig. 231. Ariileproieclie ale organelor abdominale la vacd - partea stdngd

de
A - Linia de plafon; B - Linia de mijloc; C - Linia albd; D - Proiectia cupolei
diafragmei; t - Splina; 2 - Sacul ruminal dorsal; 2'- Sacul ruminal ventral;
j - Releaua; 4 - Cheagul; 5 - Fundul de sac ruminal caudodorsal (vezicula conicd
caudodorsald); 5'- Fundul de sac ruminal caudoventral (vezicula conicd
caudoventrald)
vezica biliard se proiecteazd in spaliul X intercostal, sub linia de mijloc.
' Foiosulse proiecteazd sub linia de mijloc, in spatiul cuprins intre marginea
asculiti a ficatului, coasta a VII-a, mica curburl a cheagului gi coasta a X-a.
Cheagul se proiecteazd sub linia de mijloc a abdomenului, intre coasta a VI-a
gi a XII-a; marea curburd se sprijind pe planqeul abdominal, iar mica curburi este
situatd la circa 10 cm dorsal de arcul hipocondral.
Duodenul descendent se proiecteaz6 sub forma unei berzi orizontale inguste,
in mijlocul fosei paralombare (golul flancului).
Cecul, dispus aproape orizontal, se proiecteazi sub forma unei benzi late, de
o parte gi alta a liniei de mijloc a flancului.
Ansa proximald Qtorliunea sigmoidd) a colonului ascendent se proiecteazi in
fosa paralombard, intre cec qi duoden.
Cap. 6. Proieclia organelor pe perelii cavitdlilor corporale la mamiferele domestice 413
Colonul descendent se proiecteazd in treimea dorsali a fosei paralombare.

Jejunul prezrntd o arie de proieclie largd care ocupi toatd panta flancului drept.
Rinichiul drept se proiecteazi in jurul liniei de plafon, intre coasta a XII-a gi
al Il-lea proces transvers lombar.
ttt
{i
I
o
)! g
\\
Fig. 232. Ariile de proiecyie

ale organelor abdominale la vacd - partea dreaptd
A - Linia de plafon; B - Linia de mijloc; C - Linia albd; D - Proiectia cupolei
diafragmei; I - Ficatul; 2 - Vezica biliard; 3 - Foiosul; 4 - Cheagul; 5 - Cecul;
6 - Duodenul descendent; 7 - Jejunul; 8 - Colonul ascendent, ansaproximald;
9 - Rinichiul drept; l0 - Colonul descendent
Pe plangeul cavitlfii abdominale se sprijini reteaua, cheagul, rumenul gi

anselejejunale.
Este de refinut cd intre peretele abdominal stdng gi sacul ruminal ventral se
interpune lama externd a marelui epiploon, iar plangeul gi peretele drept sunt
desparlili de masa intestinali (exclusiv duodenul descendent) prin ambele lame ale
marelui epiploon (fig. 99, 100).
6.2.3. Ariile de proiectie ale organelor abdominale la oaie

in
general, ariile de proieclie ale organelor abdominale la oaie sunt asem6-
nitoare celor descrise la vacd. Diferenfe mai importante prezint[ proiecfia ficatului,
retelei, cheagului gi a splinei.
Ficatul se proiecteazd pe o arie proporlional mai mare decdt la vacS; caudal

ajunge la ultima coas6 9i ventral deplqegte hipocondrul pdni la planqeul abdominal.
Releaua nu atinge plangeul cavitdlii abdominale, ci se sprijini pe extremitatea
stdngd a cheagului (fig. 84).
Fundul cheagului, insinuat sub relea, se proiecteazd pe o arie mai mare pe
peretele stnng qi pe plangeul cavitilii abdominale.
Splina, cu contur ova[, se proiecteazd in treimea dorsalS a peretelui abdominal
stdng, intre linia de proiecfie a diafragmei gi ultima coast6.
6.2.4. Ariile de proieclie ale organelor abdominale

la porc
Pe peretele sting al cavit[1ii abdominale se proiecteazd: lobii hepatici st6ngi,
fundul 9i corpul stomacului, splina, rinichiul stdng, cecul, pancreasul, colonul
ascendent gi ansejejunale (frg. 233).
23 b
a---''
i:\.
7 ,,r,
Fig. 233. Ariile proieclie ale organelor abdominale la porc - partea stdngd
de
(V Co,tofan, original)
D - Linia de proieclie a diafragmei; I - Ficatul, lobii stdngi; 2 - Stomacul;
3 - Splina; 4 - Pancreasul 5 - Colonul ascendent; 6 - Rinichiul stdng;
7 - Anse jejunale
Aria hepaticd este cuprinsd intre linia de proiec[ie a diafragmei, coasta a X-a
gi plangeul abdominal.
cap. 6. Proiecfia organelor pe perefii cavitililor corporale la mamiferele domestice 415
Aia gastricd se delimiteazd caudal ficatului intre linia de proiectie a diafragmei,

linia de mijloc ai linia care unegte extremitatea dorsali a penultimului spaliu intercostal
cu articulalia condrocostald D(.
Splina se proiecteazd sub forma unei benzi inguste, caudal de stomac. Extre-
mitatea ei dorsali este dispusi pe linia de plafon, in planul ultimelor trei coaste, iar
marginea caudald urmdregte linia care une$te extremitatea dorsal[ a ultimei coaste
cu articulalia costocondrald X.
Rinichiul stdng se proiecteazi in jurul liniei de plafon, intre penultima coasti
gi procesul transvers al vertebrei lombare III.
Pancreasul se proiecteazdpe o zoni redusi intre stomac ai rinichi.
Cecul igi proieoteazA corpul in golul flancului, iar vdrful lui coboari in porliunea
caudald a pantei flancului; adesea este acoperit de colonul ascendent gi ansele
jejunale.
colonul ascendent (helicoidal) se proiecteazd, pe aproape toatd regiunea
flancului.
Aria ieiunald vaiazd mult ca intindere in funclie de plenitudine, situdndu-se
caudal colonului ascendent, la intrarea in cavitatea pelvind.
Pe peretele drept se proiecteazd: lobii hepatici drepfi, duodenul descendent,
rinichiul drept, pancreasul, portiunea pilorici a stomacului, jejunul qi colonul
descendent (fi9.234).
3 +5
I
' .i..
$1e,,.
4--.
ht
\\
Fig. 234. Ariile proiecfie ale organelor abdominale la porc - partea dreaptd
de
D - Linia de proiectie a diafragmei; l - colonul descendent; 2 - Duodenul;
3 - Jejunul; 4 - Rinichiul drept; 5 - Pancreasul; 6 - Ficatul, lobii drepli
Aria hepaticd este cuprinsd intre linia de proieclie a diafragmei 9i linia, ugor
convexi caudal, care coboard de pe plafon paralel cu penultima coastd 9i depigeqte
ventral hipocondrul pdni la plangeul abdominal.
Duodenul descendent se proiecteazi sub forma unei benzi inguste, plasati in
planul treimii mijlocii a ultimelor doul coaste osoase, prelungindu-se p6n6la mijlocul
golului flancului.
Rinichiul drept se proiecteazS in jurul liniei de plafon, intre ultima coast6 $i
procesul transvers al vertebrei a fV-a lombare.
Pancreasul se proiecteazdintre ficat, duoden 9i rinichi'
Stomacul, in stare de plenitudine medie, se proiecteazd' prin po(iunea lui
piloricd ventral de linia de mijloc, intre ficat qi jejun; de reguld este acoperit de
anselejejunale.
Ariaiejunald ocup6 aproape tot flancul drept'
Colonul descendint se proiecteazd sub forma unei berzi inguste, aproape de
linia de plafon, caudal de rinichi.
Pe plangeul cavitifii abdominale se sprijinl: lobii hepatici (st6ng medial 9i
drept medial), marea curburd a stomacului,ieiunul, flexura centrald a colonului
ascendent, vdrful cecului Sivezica urinard.
6.2.5.Ariile de proiecfie ale organelor abdominale

la ciine
pe peretele abdominal st0ng se proiecteazS: tobii hepatici st6ngi, stomacul,
splina, rinichiul st6ng, jejunul gi colonul descendent (fig.235,236)'
Aria hepaticd este cuprinsi intre linia de proieclie a diafragmei, coasta a IX-a
qi planqeul abdominal; dorsal deplqeqte linia de mijloc'
Aria gastricd diferd,in funclie de gradul de plenitudine a organului' Cdnd este
moderat plin, stomacul se proiecteazl intre marginea caudald a ficatului, penultima
coastd gi planqeul abdominal (fig.235); in plenitudine maximd stomacul se extinde
in regiunia flancului pdna aproape de intrarea in cavitatea pelvini (fig.236).
Splina se proiecteazd Si eadiferit, in funclie de plenitudinea stomacului; cind
acesta este modirat plin, aria splenicd ocup[ ultimele doui spalii intercostale 9i 3-4
cm din po(iunea cranioventral[ a pantei flancului (fig.235); concomitent cu mirirea
ariei gastrice, splina se deplaseazi mult caudal (fig' 236).
Rinichiut stAng se proiecteazd pe linia de plafon, intre ultimul spaliu intercostal
gi procesul transvers al vertebrei lombare III.
Colonul descendent se proiecteazi in regiunea flancului' aproape de linia de
plafon, pe o arie in formd de tandd lati de 2-3 cm, dispus6 intre rinichi 9i unghiul
extem al iliului.
Aria jejunaldocupd flancul stdng, exceptdnd zonele ocupate de splinl qi colonul
descendent.
Cap. 6. Proiec{ia organelor pe perelii cavitdlilor corporale la mamiferele domestice 417
g\
lt
1l
Fig, 235. Ariile de proiecyie ale organelor abdominale la cdlea - partea stdngd
I - Ficatul; 2 - Stoacul; 2' - Marele epiploon; 3 - Splina; 4 - Jejunul;
5 - Rinichiul stdng; 6 - Colonul descendent; 7 Uterul -
D )
\\-
dL\r
/
/lr
,,,,,
I
,t
/
Fig. 236. Ariile proieclie ale organelor abdominale la un cdine cu stomacul in

de
plenitudine maximd - partea stdngd
I - Ficatul; 2 - Stoacul; 2' - Marele epiploon; 3 - Splina; 4 - Jejunul;
5 - Rinichiul stang
Pe peretele drept al cavitifii abdominale se proiecteazd lobii hepatici: caudat,

drept lateral gi drept medial, po(iunea piloricl a stomacului, duodenul descendent,
rinichiul drept, pancreasul gijejunul (fig. 237).
I
d
t'l
I
Fig. 237. proieclie ale organelor abdominale h cAine

Ariile de
partea dreaptd
l-Colonuldescendent;2-Duodenuldescendent;3-Jejunul;4-Rinichiuldrept;
5 - Pancreasul; 6 - Ficatul; 7 - Stomacul, porliunea piloricd
Aria hepaticd este cuprinsd intre linia de proiecfie a diafragmei qi linia convexd
caudal, care une$te extremitatea dorsali a ultimei coaste cu articulatia condrocostald
i "ii
'"'ti""" na""
r":ffffilr1*:H;:L""
caudal' a ricarului ei p"rp"rai".,ruru
coborAtd din ultima articulalie condrocostald pe plangeul cavitilii abdominale.
Duodenul descendent se proiecteazi sub forma unei benzi care traverseazi
flancul intre mijlocul coastei a XII-a gi unghiul extern al iliului.
Rinichiul drept se proiecteazi pe linia de plafon, intre penultimul spaliu
intercostal gi procesul transvers al vertebrei a II-a lombare.
Pancreasul se proiecteazd intre linia de plafon, rinichiul drept qi duodenul
descendent.
Aria jejunald se intinde in toatd regiunea flancului, except6nd zonele ocupate
de duoden qi stomac.
Cap. 6. Proieclia organelor pe perelii cavitdfilor corporale la mamiferele domestice -119
Pe plangeul cavitlfii abdominale se proiecteazd: lobii hepatici: drept medial,

pdtrat, st6ng medial, extremitatea ventrald a splinei, marea curburd a stomacului,
jejunul Si vezica urinard (fig. 1 08).
Ca gi la rumegdtoare, peretii laterali gi plangeul cavit5lii abdominale sunt
despa(ifi de masa intestinalS prin lamele marelui epiploon (fig. 107).
6.2.6. Ariile de proiectie ale organelor abdominale

Ia iepure
Pe peretele stf,ng se proiecteazi: lobii hepatici stAngi, fundul stomacului,
splina, rinichiul stdng 9i jejunul (fig. 115).
Aria hepaticd, foarte intinse, este delimitatd intre linia de proieclie a diafragmei,
coasta a X-a gi plangeul abdominal.
Stomacul se proiecteazi caudal ficatului, intre coasta a X-a gi coasta a XII-a
p6ni la plangeul abdominal.
Splina se proiecteazd pe o arie relativ ingust6, intre linia de plafon qi linia de
mijloc a cavitdlii abdominale, in planul ultimei coaste.
Rinichiul stdng, suspendat de un mezou lung, se proiecteazi sub linia de
plafon, intre procesele transverse ale vertebrelor lombare III gi V.
Ariajejunald ocupd tot flancul stAng, in afari de zonele ocupate de rinichi qi
marginea caudald a splinei.
Pe peretele drept al caviti{ii abdominale se proiecteazd: procesul caudat gi
lobul hepatic drept, portiunea piloricd a stomacului, duodenul descendent, rinichiul
drept, pancreasul, cecul cu apendicele vermiform gi porliunea ventrali (boselatd) a
colonului ascendent (fig. 116).
Aria hepaticd este cuprinsd intre linia de proiecfie a diafragmei, ultima coastl
qi plangeul cavitdlii abdominale.
Stomacul este proiectabil pe partea dreaptd numai in stare de plenitudine,
cdnd se insinueazi intre procesul caudat gi lobul drept al ficatului, venind in contact
cu peretele in dreptul coastei a X-a 9i a spatiilor intercostale adiacente.
Duodenul, cu traiect oblic caudo-dorsal, se proiecteazi sdb forma unei benzi
inguste intre mijlocul coastei a X-a gi unghiul extern al iliului.
Rinichiul drept se proiecteazi sub linia de plafon, intre penultima coastd gi
procesul transvers al vertebrei lombare II.
Aria pancreaticd ocupd, golul flancului, intre lobul caudat al ficatului, rinichi
gi duoden.
Cecul se proiecteazd ventral de duoden, in toat[ panta flancului, exceptdnd
zona colonului ascendent.
Colonul ascendent se proiecteazd in mijlocul flancului, intre portiunile
cecului.
42A ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL II
Pe planpeul cavitlfii abdonnlnale se proieeteazi: ficatul, co,rpul stomacului,

cecul, porliunea ventrali a colonului ascendenl, anse jejunale si vezica uri:rari
(fig.11a).
Mai mult dec6t la alte speeii, topografia gi proiecfia organelor abdominale al
iepure sunt influenlate de gradul de plenitudine a cecului gi a colonului descendent.
Capitolul 7
SPLAN CH NOLOGIA PASANI LOR
7 .1. Cavitifile corporale

La pisiri nu existl un perete despi(itor intre cavitatea toracicl gi cea abdo-
minald comparabil cu diafragma de la mamifere. Totodat5, datorite alungirii gi
dispunerii dorsolaterale a oaselor coxale, precum gi a lipsei simfizei ischiopubiene,
intre cavitatea abdominalS gi cea pelvini nu existd o limiti de demarcafie.
in acest context, luAnd in consideralie dispozilia oaselor gi a mugchilor
corespondenli, precum gi prezenla septelor oblice, la p[siri pot fi descrise dou[ mari
cavitifi: toracicd gi abdominopelvind, in cadrul cdrora se diferenliazdmai multe
compartimente, in funclie de localizarea organelor.
Cavitatea toracici la pdsiri este, proporfional, mai redusd dec6t la mamifere,
nu prezinti pleuri gi, in consecinfi, nici cavitifi pleurale. Mentiondm ci pleura este
prezentd la embrion, dar inainte de ecloziune aceasta se resoarbe; unii autori descriu
resturi de pleurd care se menfin dupl ecloziune pe o perioadi de timp variabili.
Peretele dorsal al cavitdlii toracice este reprezentat de o piesi osoasi unicl
rezultatd din sudarea vertebrelor toracale; in plan median se evidenfiazi o lungd
creasti vertebrali ventrali, cu marginea liberi tiioasi gi neregulatd, care proemind
mult in interiorul cavitdlii. Perelii laterali sunt forma{i de 7-9 perechi de coaste cu
ambele porfiuni, dorsald qi ventral[ osificate gi mugchii intercostali; cranial peretii
sunt completali de oasele coracoide gi membrana fibroasi coraco-claviculari peste
care se suprapun muqchii pectorali profunzi. Ligamentul stemo+lavicular gi porliunile
caudoventrale ale oaselor coracoide formeazl vnplan:seu scurt.
Intrarea fn cavitatea toracicd este circumscrisi de osul clavicular gi fala
ventral5 a ultimei vertebre cervicale.
Peretele care desparte cavitatea toracici de cea abdominald este format din
doud septe oblice (Septa obliqua) fibroase, subliri, descrise Si ca diafragma toraco-
abdominald.
De formi patrulaterd, fiecare sept oblic se inseri dorsal pe creasta vertebralS
ventrald, caudal pe musculatura abdominali in spatele ultimei coaste, ventral pe
marginea lateral[ a sternului gi cranial pebaza pericardului fibros. in po4iunea
dorsali a septului se disperseazi fibrele unui strat muscular sublke ce-gi are originea
pe creasta vertebrali ventrali.
in interiorul cavitilii toracice se gdsesc doud, septe orizontale (Septa
horizontales) evidente, cu structuri fibroasi, denumite gi diafragme pulmonare;
fiecare sept pleaci de pe creasta vertebrald ventrali, se orienteazl oblic in sens
ventro-lateral qi se inserd curb pe peretele lateral, aproape de extremitatea ventrald a

coastelor dorsale.
Prezenta gi pozitia septelor orizontale determind impdrfirea cavitilii toracice
in cinci compartimente: doud dorsolaterale, unul median gi doud ventrolaterale.
Compartimentele dorsolaterale simetrice qi complet inchise sunt cuprinse intre
septele orizontale gi perefii costali; ele sunt ocupate in intregime de pulmoni, motiv
pentru care se mai numesc cavitdti pulmonare. Septul orizontal aderi intim la fala
ventrald a pulmonului corespondent gi este perforat de orificiul prin care bronhia
principald, insotiti de vase qi nervi abordeazd pulmonul, precum gi de orificiile prin
care sistemul bronhic intrapulmonar comunicd cu sacii aerieni; in apropierea insertiei
costale, de pe fascia endotoracicd se desprind patru-cinci muSchi costo-septali redugi,
ale clror fibre inconjoari orificiile sus-menlionate, iar in reshrl septului se disperseazd
sub formd de evantai.
Compartimentul median este delimitat: dorsal de prima vertebrd toracicd qi
porfiunile craniale ale septelor orizontale; lateral de clavicule, coracoide gi ligamartele
membranoase care le unesc; ventral de planqeul cavitdlii gi caudal de marginile craniale
ale septelor oblice. in acest spaliu se gdsesc esofagul, traheea, sirinxul, bronhiile
principale, vase, nervi, porliunile centrale ale sacilor aerieni clavicular qi cervicali.
Compartimentele ventrolaterale, denumite Si cavitdlile subpulmonare sunt
simetrice gi comunicd larg cu compartimentul median; dorsal sunt delimitate de septele
orizontale, Iateral, de po(iunile ventrale ale perefilor costali gi ventro-medial, de
septele oblice. in aceste compartimente sunt Jit,.ruii sacii aerieni toracali craniali gi
toracali caudali.
Cavitatea abdominopelvin[ este cuprinsd intre osul lombosacral, oasele
coxale, septele oblice, stern gi musculatura abdominald,. La ambele sexe peretele
caudal musculomembranos este perforat numai de orificiul cloacal (Ventus).
in cavitatea abdominopelvind, deosebit de spalioasi, se gdsesc: cordul, incon-
jurat de sacul pericardic, ficatul, sprijinit pe fala dorsald a sternului, stomacul,
intestinele, splina, toate organele aparatului urogenital gi sacii aerieni abdominali.
Ca 9i la mamifere, perelii cavitilii abdominopelvine sunt cnptt4ili de peritoneul
parietal, iar organele sunt acoperite de peritoneul visceral qi suspendat e pin mezouri
sau ligamente; cavitatea peritoneald, delimitati intre peritoneul parietal gi visceral,
este un spatiu ingust, anfractuos, in care se gise$te o redusd cantitate de lichid peritoneal.
7.2. Aparatul digestiv

(Apparatus digestiorus)
Aparatul digestiv la pisdri se deosebegte de cel de la mamifere prin cAteva
caracteristici: prezenta ciocului; continuarea cavit[lii bucale cu faringele fIrI o limitd
de demarcatie precisi; absenla dintilor, buzelor gi a obrajilor; prezen\a ingluviei (guSei)
pe traseul esofagului; impdrtirea stomacului in doud porliuni distincte, glandulari gi
musculard; prezenla a doui cecuri; deschiderea rectului in cloaci, organ comun
aparatelor digestiv gi urogenital (fig. 238).
Cap. 7. Splanchnologia pisirilor 423
S\\
,2
13' t3
4
6 2t
Fig.238. Schema aparatului digestiv la gdind

I - Orificiul bucal; 2 - Cavitatea buco-faringtand; 3 - Esofosul; 4 - Ingluvia;
5 - Stomacul, portiunea glandulard; 6 - Stomacul, porliunea musculard;
7 - Duodenul; 8 - Jejunul; 9 - Ileonul; l0 - Cecurile; 1l - Tonsilele cecale;
12 - Colonul Si rectul; l3-13" - Cloaca (13 - Coprodeum; l3'- Urodeum;
Ii" - Proctodeum); 14 - Bursa lui Fabricius; I5 - Ureter;16 - Canal deferent;
17 - Pancreasul; 17'- Canalele pancreatice; 18 - Ficatul; 19 - Canalul
cisticoenteric; 20 - Canalul hepatoenteric
7 .2.1. Ciocul (Rostruml

(Fig. 23e-24s1
Dezvoltat ca organ de prehensiwre, ciocul este format din doud valve: supeioard
gi inferioarS.
Valva superioard (Rostrum maxillare), are ca bazd anatomicd oasele incisive,
nazale gi maxilare; intreg complexul osos este descris qi ca maxild. Valva inferioard
(Rostrum mandibulare) are ca suport cele doui oase dentale, unite prin sinostozd la
extremitatea lostrale. Scheletul osos al celor doud valve este acoperit de o teacd
cornoasd denumitd ramfotecd (Ramphotheca), care,la majoritatea speciilor se
formeazd, continuu.
B
J
I \ 0
, 'il, I
7
't i
A
/0
F
E
Fig. 239. Aspectul exterior al capului la pdsdrile domestice

A - Gdind; B - Rald; C - Gdscd; D - Curcan; E - Bibilicd; F - Porumbel;
l-2 - Ciocul (l - Valva superioard; l'- Unghia; 2 - Valva inferioard); 3 - Nara;
4 - Bulbul ocular;5 - Pleoapa superioard; 6 - Pleoapainferioard; 7 - Pleoapa aIII-a;
8 - Porul acustic extern;9 - UrechiuSa; l0 - Barba; ll - Caruncul; l2 - Molul;
l3 - Creasta; 14 - Mdrgele
Cap. 7. Splanchnologia pasarilor 425
Forma gi dimensiunile ciocului vaiazd in functie de tipul de hrani 9i modul

de prehensiune. in general valva superioarr prezintd obazi, o fa[6 dorsale, doue
fete laterale gi un vdrf, iar cea inferioari doud ramuri gi un vArf; cele doui valve vin
in contact pin marginile lor ascu[ite (Tomium maxillare et mandibulare).
La pui, inainte de ecloziune in apropierea vArfului valvei superioare, prin
aglomerarea celulelor epidermice cheratinizate se formeazd o proeminenl6 conici
durd, denumitd diamant. Acesta este utilizat de pui pentru a sparge coaja calcaroasd
a oului gi dispare in primele zile dupd ecloziune.
La galinacee gi porumbel ciocul este relativ scurt, gros la bazd gi asculit la
vffi valva superioari, recurbatd ventral, depdgegte gi acoperd vdrful valvei inferioare.
Teaca cornoasd este groasl gi durd mai ales la vdrful ciocului. La baza valvei
superioare ramfoteca are aspect de piele ceratd,, flexibilr, denumiti ceroma; la
porumbel aici se formeazd o proeminenfi albd de dimensiuni diferite, in funcfie de
rasd, denumitd, Cera.
I-a palmipede ciocul este lung, turtit dorso-ventral, cu vArful rottrnjit. ExceptAnd
vdrfurile valvelor, unde se gdsegte cdte o proeminenti durd, denumiti unghie (Unguis),
restul ciocului este acoperit de piele ceratd, moale, de culoare galbena (Ceroma)
(fr5.239).
Pe fa{a interni marginile valvelor prezintd lamele transversale (Lamellae
transversales) cornificate gi tdioase, care inlocuiesc intr-o oarecare misuri dintii de
la mamifere (fig. 242, 243-245).
In pielea cerati gi in lamele se gdsesc numerogi corpusculi tactili; acegtia sunt
mai aglomera{i in v6rful ciocului, unde formeazi un adevdrat "organ tactil", utilizat
in examinarea hranei gi ingrijirea penajului.
7 .2.2. Cavitatea b uco-farin g iani

(Cavum oris et pharynxl
(Fig. 240-246)
La pdsdri vdlul palatin qi implicit pliurile mucoase glosopalatine lipsesc,
astfel cicele doul cavitdti, bucali gi faringiand comunicd larg, formdnd prictic o
cavitate comun6.
Orificiul buctl (Rima oris), foarte larg, este circumscris de marginile celor
doui valve ale ciocului, reunite la nivelul comisurilor prin tesut conjunciiv gi piele.
Deschiderea ciocului este in strdnsd corelatie cu morfologia gi dinamica articulatiei
temporo-mandibulare, la care participd gi osul pltrat.
Plafonul cavitdtii buco-faringiene (Palatum), reprezentat numai de palatul
dur, are cabazd, anatomici corpurile oaselor incisive, procesele palatine ale oaselor
incisive qi maxilare, oasele palatine, pterigoide gi presfenoidul; peste planul osos se
suprapune mucoasa palatin5, previzutd cu epiteliu stratificat pavimentos, mai mult
sau mai putin cheratinizat.
In portiunea bucald, la galinacee plafonul este parcurs de doud creste palatine
laterale (Rugae palatinae laterales) reunite intr-o creastd mediand (Ruga palatina
mediana) scurti (fig.2a0). La palmipede, pe linia mediand se gdseqte o creasti

palatini (Crista palatina) (frg. 242).
-6
_8
4_--
3 -_-
__2
Fig. 240. Plafonul cavitdlii bucoforingiene la gdina

(dupd V Ghe{ie Si colab.)
I - Tbmium rostri; 2 - Cristae palatinae; 3 - Ostium gl. maxillaris monostomatica;
4-Gll.palatinaelaterales;5-Choana;6-Rirnainfundibuli;7-Gll.palatinae
mediales; 8 - Papitlae palatinae; 9 - Papillae pharyngeales; l0 - Esophagus
Spre deosebire de mamifere, palatul dur la pisdri este discontinuu, prezentdnd
in formi de fant[ longitudinald, impS(itd in doui prin
pe linia mediani oy'surd
*arginea ventrald a vomerului. Fisura reprezinti coanele (Choanae'), prin care
nazale comunicd permanent cu cavitatea buco-faringiani. La galinacee
qi
"uuiialil. fisura palatini esle lung6, pe c6nd la palmipede este scurti 9i plasati in
porumbel
intregime caudal fa!6 de cioc (fig. 240,242).
Caudal gi foarte aproape de fisura palatin[ se giseqte un scurt San! infundibular
(Infundibutum),infundul se deschid tubele auditive reunite intr-un canal
"a*iu
t.* (Tuba phtaryngotympanica communis). Corionul mucoasei $anfului infundibular
este foarte bogat in lesut limforeticular, care formeazd tonsilafaringeald'
Embriilogic s-a demonstrat cd originea santului infundibular marcheazd
linita dintre cavitatea bucald Sifaringe.
Cap. 7. Splanchnologia peserilor 427
6
7
L-s
vttl
t_+
__ 2
_1
Fig. 241. PlanSeul cavitdlii bucofaringiene la gdind

l-Apexlinguae;2-corpuslinguae; 3-papiltaelinguales;4-plicatransversa;
5 - Aditus laryngis; 6 - Papillae pharyngeales; z - styrohyoideum; g Esophagus
-
intreg plafonul cavitilii bucofaringiene la galinacee este ornat de numeroase
papile (Papillae palatinae et pharingeales) conice, cornificate, care au un important
rol mecanic in transportul alimentelor. Majoritatea papilel or (Papillae palatinae)
sturt dispuse in Sanfuri transversale, de o parte gi alta a coanelor; ultimul qir marcheazd
trecerea spre esofag (fi$. 2aq. La gdscd, in porliunea bucali papilele sunt dispuse
in giruri longitudinale (fig.244), iar la rald sunt inlocuite de linii comoase.
Plangeul cavitifii buco-faringiene este format de valva inferioard, mugchiul
intermandibular (s. milohioidian) qi portiunea mandibulard a mugchiului sfincter
superficial al gdhrlui; ambii mugchi sunt acoperili de o puternici fascie intermandibdare.
In porfiunea bucall plangeul este ocupat de limbd, iar in cea faringiand proemini
laringele cranial.
Limba la pisdrile domestice are forma valvei inferioare gi este stribitutd pe
toatd lnngimea de entoglos. Structura ei debazd constd in
fesut conjunctiv gi adipos;
nu prezintd muqchi intrinseci, iar cei extrinseci sunt redugi, iradiind numai in cele
doud treimi aborale. Limba la pisdri poate efectua numai migc[ri de propulsie gi
retropulsie, imprimate de mugchii aparatului hioidian.
,^: d
,ti
lr o
a
c
t
d
Fig. 242. Plafonul cavitdyii bucofaringiene la rald

(dupd V Ghe,tie Si colab.)
a - Choana; a'- Rima infundibuli; b - Tomium maxillare; c - Lamellae
transversales; d - Palatum; e - Liniae cornosae; f - Crista palatina;
g - Papillae pharyngeales
Mucoasa linguald prezintd un epiteliu stratificat pavimentos.

Pe fala dorsald a v0rfului qi corpului limbii epiteliul este intens cheratinizat,
iar pe felele laterale gi la baza organului stratul comos este moderat. Limita caudald
a corpului limbii este marcati de un rdnd transversal de papile mari (Papillae linguales
transversales), comificate, orientate caudal. Tntrebaza limbii gi proeminenla laringiane
mucoasa formeazi un pliu transversal (Plica transversa), mai dezvoltat la galinacee
$rg.zar).
La galinacee Sila pontmbel limba are aspect triunghiular qi nu ocupl integral
plangeul bucale. AtAt vestibulul sublingual apical, cAt 9i recesele sublinguale
"uritalii
sunt largi. Varful limbii, ascutit, este dur datoriti cheratinizirii excesive a epiteliului
mucoasei (frg.24l).
La palmipede limba este mai lungi, aproximativ dreptunghiulari 9i ocup6 in
intregime plangeul cavitelii bucale. in treimea caudalS a corpului prezintd o
proeminenld (Torus linguae s. Pulvinus adiposus), iar rostral se termini printr-un
varf rotnniit, moale la palpare. Pe fala dorsald, limba este parcurs[ de vt Sanl median
(Sulcus medianus linguae) evident, care ajunge p6nd la r6ndul transversal de papile'
Cap. 7. Splanchnologia pdsdrilor 429
0 \
/t,
j'
c
Fig. 243. Plangeul cavitdlii bucoforingiene la rald

(dupd V Ghelie Si colab)
a - Aditus laryngis; b - Papillae pharyngeales: c - Radix linguae; d - papillae
linguales transversales; e - sulcus medianus linguae;f - papillae linguales
laterales; g - Apex linguae;h - Papillae linguales mediales; i - Rostrum
mandibulare, lamellae transversales
Marginile limbii sunt ornate cu papile mari, conice, cornificate, dispuse in giruri
longitudinale (P api I lae linguales I aterale s) (fig. 243, 245). Totalitatea papilelor
impreuni cu lamele cornoase de pe marginile valvelor ciocului, formeazd un adevlrat
aparat fi ltranl, specific pisirilor acvatice.
Laringele deniveleazd plangeul faringelui, formdnd o proeminentd (Mons
laryngealis), in centrul crreia se afld orificiul faringo-laringian (Aditus iaryngis),
cu aspect de fantd longitudinald. Conformafia gi structura laringelui vor fi descrise
in cadrul aparatului respirator.
Proeminenta laringiani este acoperitd de mucoasa faringiani, care formeazd.
numeroasepapile (Papillae pharingeales) dispuse caudal de intrarea in laringe. La
galinacee papilele formeazd doul rdnduri transversale, iar la palmipede 4-5 rdnduri;
ultimul r6nd de papile marcheazd intrarea in esofag (fig. 241 , 243, 245).
Glandele saliyare, mult mai slab dezvoltate decdt Ia mamifere, sunt situate
in submucoasa perelilor cavitilii bucofaringiene gi a limbii, purt6nd denumiri in
funclie de localizare (frg.246).
Glandele maxilare (Gll. maxilares) formeazd doui mase compacte, turtite, de
o parte 9i alta a planului median, in porliunea rostrald a palatului dur; igi varsd
produsul prin c6te un canal ce se deschide aproape de vArful ciocului'
Fig. 244. Plafonul cavitdyii bucofaringiene la gdscd

(dupd V Ghelie Si colab)
a - Tomium rostri superioris; b - Lamellae transversales; c - Papillae palatinae;
d - Facies palatina; e - Choana;f - Rima infundibuli
Glandele palatine (Glt. palatinae laterales et mediales) sunt aglomerate in jurul
fisurii palatine gi spre marginile laterale ale palatului dur; prezinti numeroase canale
de excrefie.
Cap. 7. Splanchnologia pisdrilor 431
Glandele parotide, cunoscute gi ca glande angulare ale gurii (Gil. anguli

orls), sunt situate sub arcadele zigomatice, aproape de comisurile ciocului; iqi virs6
produsul prin cdte un canal scurt in cavitatea bucald.
Glandele mandibulare (Gll. mandibulares) formeazd trei grupe distincte:
rostrale (s. sublinguale), intermediare gi caudale.
Glandele linguale (Gll. linguales) sunt diseminate in submucoasa de pe
fefele laterale gi baza limbii.
)-/ ,
:'
t-'
,\\\
t_
I,\
,'2
.\' I b
'''1..
I 0
c
d
Fig. 245. Plangeul cavitdfii bucofaringiene la gfrscd

(dupd V. Gheyie Si colab.)
a - Aditus laryngis (s. Glouts); b - Papillae pharyngeares; c - prica transversa;
d - Radix linguae; e - Papillae linguales transversales; f - Torus linguae;
g - Papillae linguales laterales; h - Papillae linguales mediares; i - sulcus
medianus linguae; j - Apex linguae; I - Corpus linguae; m - Esophagus
Glandele faringiene (Gll. pharingts), plasate in peretii por,tiunii caudale a
cavit5lii buco-faringiene, sunt reprezentate de numeroqi lobuli diseminali care-qi
varsd produsul prin canalicule proprii, deschise in virful papilelor faringiene.
W-i ,,;;,4tt''
, .::11,!.
', ' .t.
r\a
"'\).
b
c
Fig. 246. Glandele salivare la gdind

a - Gt. parotis (Gt. anguli oris); b - Gll. palatinde; c,d,e - GlL mqndibulares;
f - Ostium gl. maxillaris
7 .2.3. Esofagul (Esophagus)

(Fig. 238,247,2521
La pdsdri esofagul se prezintd ca un conduct lung qi larg, cu perefi subliri,
extensibili, care incepe caudal de proeminenla laringiani a faringelui qi se deschide
in po(iunea glandulari a stomacului.
Portiunea cervicald a esofagului, situatd dorsal de trahee, prezintd un scurt
traseu in plan median, dupi care coboari in partea dreapti a gitului, pini la intrarea
in cavitatea toracic[, unde formeazd o dilatafie, denumiti gusd (fi9.247,252).
Porliunea toracicd (Pars thoracica) parctxge spaliul dintre cei doi pulmoni,
dorsal de trahee, sirinx gi baza cordului, p6nd in planul spaliului intercostal 34, unde
se continui cu stomacul; tr aceastd porliune este inconjtrat de sacii aerieni cervicali
gi clavicular.
GuSt (Ingluvies) are formi gi dimensiuni diferite, in funclie de specie. La
galinacee are un important rol tn depozitarea alimentelor, apardnd ca o pungd ovoidd
sau sferoidald plasatd in fala osului clavicular, in contact cu mu$chii pectorali. in

stare de plenitudine ia dimensiuni considerabile, fiind palpabilS prin grosimea
muqchiului pielos al gAtului (fig.247).
q3
4t t0
Fig. 247. Topografta organelor interne la gdind - fala dreaptd

I - Trachea; 2 - Esophagus; 3 - V.jugularis dextra; 4 - Ingluvies; 5 - Cor;
6 - Pulmo dexter; 7 - Hepar, lobus dexter; 8 - Vesicafellea; 9 - Duodenum;
l0 - Cecum; II - Pancreas; 12 - Jejunum; 13 - Ren dexter; 14 - Oviductus;
I5 - Anus; 16 - Gl. uropygialis; 17 - M. compressor ingluvialis
La porumbel gu$u prezintd doud compartimente laterale, egale gi simetrice,
mai bine individualizate cdnd este plind. incepdnd cu partea a doua a perioadei de
clocit qi pdnl la doui sdptdmdni dupd ecloziunea puilor, atdt la femele cdt gi la
masculi, guga produce un lichid bogat in substanle nutritive, ntmit lapte ingluvial;
acesta servegte drept hrand pentru pui.
La palmipede se vorbeqte despre o guSd falsd, respectiv o dilatalie fusiformd
care intereseazd, o mare parte din segmentul cervical al esofagului (fig.252).
Structural, peretele esofagului prezintd o mucossd cu epiteliu stratificat
pavimentos cheratinizat, o submucoasd cu glande mucoase diseminate, o musculoasd
dispusi pe doud straturi qi o adventitie alcltuitd din lesut conjunctiv lax. La extre-
mitatea gastrici, in corionul mucoasei se glsesc numerogi noduli limfatici care
reprezinti tonsila es ofagiand.
Guga are structurd asemdnitoare cu cea a esofagului, exceptdnd dispozitia

glandelor. La galinacee, acestea sunt prezente numai la joncfiunea cu esofagul, iar
la porumbel, in fundul celor doui compartimente. laptele ingluvial, cu care porumbeii
igi hrinesc puii nou eclozionafi, rezultd din amestecul produsului de secrelie al
glandelor ingluviale cu celule epiteliale de suprafald care trec prin citolizi, se incarci
cu lipide gi se descuameaz5.
7 .2.4. Stomacul (Gasfer)

(Fig. 238,248-2531
La p[sirile domestice stomacul este net impdrlit in doui porfiuni: glandulard
gi musculard; ambele porliuni sunt suspendate printr-un mezou de plafonul cavitdlii
abdominale.
Porfiunea glandulari (Gaster, pars glandularis), sau proventriculul
(Proventriculus) are aspect fusiform gi o lungime de circa 4 cm (la gdind); este
situati in cavitatea abdominali, la stinga planului median, ventral de aorti, pe fafa
dorsald a ficatului, cdruia ii imprim6 o amprentd gastric[.
Trecerea spre porliunea musculard se realurazd printr-o zoni ingusti, denumitd
istm (Isthmus gastris); acesta este mai bine marcat la galinacee, fiind descris gi ca
p o rliune intermediard a stomacului (frg. 249).
Peretele proventriculului este structurat din:. rnucoasd, cu epiteliu prismatic
simplu gi corion glandular, submucoasd bogat vasculaizatd, musculoasd de culoare
deschisi, alcituitl din fibre netede, organizate intr-un strat circular intern, mai gros
qi altul longitudinal extem, mai sublire si seroasd.
in func1ie de localizare, glandele proventriculare (Gtt. proventriculares) se
impart in superficiale qi profunde. Cele superficiale sunt glande tubulare simple gi
se deschid labaza ruror mici hfrndeturi ale mucoasei, denumite infundibule. Glandele
profi.urde sunt formate din mai mul\i lobuli rotunzi, in cadrul cdrora glandele tubulare
sunt dispuse radiar in jurul unui canal central; caoalele lobulare converg intrlurr canal
colector ce se deschide in v6rful :unei papile (Papilla proventricularis) care proemini
in lumenul stomacului (fig. 250). Existi mai multe papile proventriculare.
in istmul gastric pliurile mucoase sunt mai mari, dar glandele lipsesc, motiv
pentru care peretele organului este mai sublire.
Porliunea musculari (Gaster pars tnt4scularis; Ventriculus), cunoscuti in
limbajul curent ca pipotd, are un important rol in triturarea alimentelor. in general
prezinti o formi discoidali, descriindu-i-se doui margini rotrurjitg dorsald qi ventralI,
doudfele laterale convexe gi doud diverticule saciforme'. cranial (Saccus cranialis)
gi caudal (Saccus caudalis\.
Sacul cranial comunici cu istmul gastric printr-un orificiu relativ larg, iar in
partea dreapt6, la limita cu restul stomacului, este perforat de orificiul piloric. intre
cele dou6 orificii interiorul ventriculului este parcurs de un suxt jgheab gastric,
prin care se stabilegte o legituri directd intre istm gi duoden (fig. 250).
,l
,d
Cap.7 pisdrilor 435 :lI
o {tr'f}ot[')
Topografic, ventriculul ocupl o mare parte din sferrul ventral stdng al cavit6lii
abdominale, extinzdndu-se pulin gi la dreapta planului median (frg. 248,253). In
fl
partea dreaptd vine in contact cu splina gi unele segmente intestinale, iar ventral se
sprijind parlial pe fala viscerald a ficatului gi, in cea mai mare parte, pe plangeul
cavitilii abdominale, unde poate fi palpat.
14
2l
2:
0
I
Fig. 248. Tbpografia organelor interne la gdind -fala stdngd
I
- Esophagus; 2 - Trachea; 3 - Ingluvies; 4 - Pulmo sinister; 5 - Gaster, pars
glandularis; 6 - Gastef pars muscularis; 7 - Hepari lobus sinister; 8 - Duodenum;
9 - Jejunum; I0 - Cecum; ll - Ren sinister; 12 - Ovarium; l3 - Oviductus;
14 - M. rectus capitis ventralis; l5 - M. complexus; 16 - M. rectus capitis lateralis;
l7 - M. sternotrachealis; 18 - M. compressor ingluvialis; 19 - M. levator caudae;
22 - M lateralis caudae; 23 - M. depressor rectricium
/'l
in structura peretelui ventricular inffi: mucoasa cdptugitd de caticuld, submu-
coasa densi, musculoasa excesiv de dezvoltatdsi seroasa.
Musculoasa, ca gi la stomacul de mamifere, este formatl din fibre musculare
netede, dispuse pe trei straturi: longitudinal extern, circular mijlociu, deosebit de
dezvoltat 9i oblic intern.
Priviti in ansamblu, musculatura ventriculului este sistematizati in patru
mugchi: lateral dorsal (M. lateralis dorsalis),lateral ventral (M. lateralis ventralis),
intermediar cranial (M. intermedius cranialis) y intermediar caudal (M. intermedius
c audal i s) (ftg. 249 - 250).
Muqchii laterali corespund marginilor omonime ale ventriculului. Au burli

musculare extrem de groase, de culoare rogie intensd, continuate cu aponewoze
puternice, sidefii, care se fes intre ele pe fetele laterale formdnd centrul tendinos
(centrum tendineum) $rg.zaD. in jurul centrului tendinos se remarci o zoni de
tranzi[ie, la nivelul c6reia fibrele musculare se intrepitrund cu cele aponewotice.
_-0
c b
.9
__e
-.--/
-h-
d
Fig. 249. Stomacul de gdind - aspectul exterior
(dupd V Ghelie si colab.)
a - Gaster, pars glandularis; b - Isthmus gastris; c - M. intermedius (s. tenuis)
cranialis; d - M. intermedius (s.tenuis) caudalis; e - M. lateralis (s. crassus)
ventralis;f - M. lateralis (s. crassus) dorsalis; g - Ostium pyloricum;
h - Centrum tendineum
Mugchii intermediari intri in structura perefilor sacilor ventriculari. Prezint[

bu4i musculare mult mai reduse, de culoare rogie deschisd; aponevrozele lor, scurte,
se termini in centrul tendinos.
Datoritd dezvoltirii deosebite, mugchii laterali sunt denumili Si muSchi groSi
(M. crassus dorsalis et ventralis), iar cei intermediari, muSchi subyiri (M. tenuis
cranialis et caudalis).
Mucoasa ventriculului preztntd un epiteliu columnar simplu gi un corion dens,
in care se gdsesc numeroase glande tubulare. Atat epiteliul, cdt qi deschiderile glandelor
sunt acoperite de o membrani groasd, de culoare galben-verzuie, denumiti cuticuld
(Cuticula gastrica) (ftg. 250); aceasta este formati dintr-o matrice proteici, elaboratl
de glandele tubulare, care se solidifici qi incorporeazd celulele epiteliale descuamate.
Cap. 7. Splanchnologia pdsirilor 437
-_o
f
c'
D
-d
--e
Fig. 250. Stomacul Si esofagul de gdind - aspectul interior

(dupd V Ghelie Si colab,)
A - Esophagus; B - Ingluvies; C - Gaste4 pars glandularis (s. Proventriculus);
D - Gaster, pars muscularis (s. Yentriculus); E - Duodenum; a - Papillae
proventriculares; b - Isthmus gastris; c - Sulcus gastris; d - M. lateralis
(s. crasssus) dorsalis; e - Cuticula gastrica;f - M. intermedius (s. tenuis) caudalis;
g - M. lateralis (s. crassus) ventralis
Prin structura sa, cuticula conferd proteclie straturilor subiacente, avdnd in
acelagi timp un important rol in triturarea alimentelor. Exceptind zonele corespun-
zdtoare centrelor tendinoase 9i jgheabului gastric, interiorul ventriculului este omat
de numeroase cute (Rugae ventriculares) formate de mucoasE impreund cu cuticula
(fig. 2s0).
7 .2.5. lntestinu I (l ntesti n u ml

(Fig. 238,248-2531
in general intestinul pdsirilor este mai scurt decdt al mamiferelor. Pdsdrile
granivore gi ierbivore au intestinul mai lung decdt cele camivore.
La pisdrile domestice raportul dintre lungimea corpului (mdsurati de la ultima
vertebri cervical[ la ultima vertebrd coccigianl) gi lungimea intestinului vaiazd, in
funclie de specie, v0rstd, individ, alimentatie gi sistemul de creqtere; astfel, la gdind
este de l17-9,\a rald 118,5-ll,la gdscd ll10-12 gilaporumbel ll5-8.
Ca gi la mamifere, intestinul subfire este alcdtuit din trei segmente distincte:
duoden, jejun Si ileon.Intestinul gros diferi de cel de mamifere, fiind format din
doud cecuri, colon scurt, nedivizat gi rect, deschis in cloacd. Calibrul intestinului
sublire este aproximativ egal cu cel al intestinului gros.
ln structura intestinului intrd aceleagi tunici descrise la mamifere: mucoasa,
submuco as a, mus culoasa Si s ero as a.
Mucoasa se evidentiazd, prin faptul cd prezintd vilozitdli pe toati lungimea
intestinului, inclusiv in cloacd, iar glandele Liberkiihn din corion sunt mai rudimentare
decdt la mamifere. Jesutul limforeticular, difuz sau organizat in noduli, este mai
abundent in cecuri, unde formeazd tonsilele cecale. Submucoasa,laxd, este lipsitd
de glande Brlirurer.
Musculoasa prezintd stratul circular mai gros decdt cel longitudinal. in general
musculatura duodenului, a ileonului gi a rectului este mai groasd decdt cea a jejunului
gi a cecurilor.
Duodenul la pdsdri are aspectul unei anse in formi de "IJ", ale cdrei ramuri
sunt reprezentate de po(irurile sale descendentd gi ascendentd intre care este situat
pancreasul (ftg. 238, 251, 257).
Porliunea descendentd (Pars descendens duodeni) incepe de la orificiul piloric
gi se orienteazd caudal, situdndu-se mai intdi pe partea dorsall a lobului hepatic
drept gi apoi pe plangeul cavitilii abdominale; aici tnconjoard extremitatea caudald
a stomacului muscular gi ajunge in partea stdng6, unde se formeazd flexurd ansa
duodenald (Ansa duodenalis) de la care incepe po(iunea ascendentd.
Portiunea ascendentd (Pars ascendens duodeni), situati dorsal de cea
descendentd, urcE paralel cu aceasta p6ni in apropierea ovarului (sau testiculului),
unde prin intermediul/exurii duodeno-jejunale se continul cu jejunul (frg.252\.
La galinacee Si palmipede in porliunea ascendenti a duodenului, aproape de
flexura duodeno-jejunald se deschid doui canale prin care se vars[ bila, hepatoenteric
qi cisticoenteric, precum Si 2-3 canale pancreatice (fig.238,251,257).
La porumbel bila se varsd prin doud canale hepatoenterice: unul in porliunea
ascendentd gi celdlalt in po(iunea descendentl a duodenului.
Duodenul prezintd ca mijloace de suspendare gi fixare mezoul duodenal (s.
duodenopancreatic), desprins de pe peretele dorsal al cavitdlii abdominale, ligamentul
gastroduodenal Si ligamentul hepatoduodenal.
,tt
42
Fig. 251. Stomacul Si intestinul de gdind

1 - Gaster pars glandularis; 2 'Gaster, pars muscularis; 3 - Duodenum, pars
descendens; 4 - Duodenum, pars ascendens; 5 - Jeiunum; 6 - Diverticulum
vitellinum (Meckeli); 7 - Ileum; 8 - Ceca; 9 - Colon; 9' - Rectum; l0 - Cloaca;
It - Vagina; 12 - Ductus hepatoentericus; 12' - Ductus cysticoentericus;
I3 - Ductus pancreaticus ventralis; 14 - Ureter; 15 - Pancreas, lobus dorsalis,
16 - Parcreas, lobus ventralis; 17 - A. celiaca; 18 - Lien
Jejunul, segmentul cel mai lung al intestinului sublire, m[soard intre 60 cm

(la porumbel) gi 160 cm (la gdscd). El este suspendat pin marele mezenter gi ocupd
cea mai mare parte a cavit5lii abdominale, stabilind rapoarte intime cu stomacul,
splina, lobul drept al ficatului qi, la femele in perioada de ouat, cu ovarul gi oviductul.
Aspectul anselor jejunale difer[ cu specia.
La galinacee jejunul forrneazd.10-11 anse de dimensiuni diferite, dispuse sub
form[ de ghirlandd in lungul marelui mezenter (fig.247,251).
La palmipede jejunul se pliazi formdnd 6-8 anse paralele gi suprapuse, de
dimensiuni aproximativ egale, dispuse fir axul longitudinal al corpului (fig.252).
Fig. 252. Tbpografia organelor interne la rdpoi -fala dreaptd

I - Trachea; 2 - Bulla tympanifurmis; 3 - Esophagus; 4 - Cor; 5 - pulmo dexter;
6 - Hepar, lobus dexter; 7 - v cava cranialis dextra; 8 - v subclavia dextra;
9 - v jugularis dextra; 10 - A. subclavia dextra; l1 - r cava caudalis; r 2 - kstis
dexter; l3 - Gastef pars muscularis; 14 - Duodenum, pars descendens;
l5 - Duodenum, pars ascendens; 16 - Pancreas; 17 - Jejunum,. l8 - Rectum;
I9 - cloaca; 20 - Plexus brachialis; a - sternum; b - os coracoides; c - scapura;
d - Clavicula
La porumbel cea mai mare parte a jejunului se ruleazd asemindtor ansei spirale
a colonului ascendent de la porc, formdnd un ansamblu conic, cu vdrful orientat
ventral; turele centripetale sunt situate la exterior, iar cele centrifugale, la interior.
Aproximativ la jumitatea jejunului, pe rrarea lui curburd, se gdsegte diverticulul
vitelin (Diverticulum vitellinum), cunoscut qi ca tuberculul Meckel (fig. 251), remi-
niscenti a canalului gi sacului vitelin din perioada embrionard. Mucoasa diverticulului
Cap. 7. Splanchnologia peserilor
441
este foarte groasd, bogati in tesut limforeticul ar. La unii indivizi diverticulul
lipsegte sau este foarte redus, datoritd faptului ci odati cu virsta suferi fenomenul
de regresie.
Ileonul este un segment rectiliniu plasat intre cele doui cecuri, de care este
legat prin ligamentele ileocecale. Se continud cu colonul, la nivelul unui orificiu
dispus intre orificiile cecale.
Cecurile (Caeca), situate de o parte gi de alta a ileonului au formi gi dimensiuni
diferite.
La gdind au formd de saci lungi de 15-20 cm, care se deschid in colon prin
cdte un orificiu inconjurat de un pliu mucos circular. C6nd sunt pline, li se pot
distinge trei porliuni: o bazd (Basis ceci) sc;rtrtd,, prevdzutd cu un peret"
mai gros gi mucoasd bogatl in tesut limforeticular (Tonsilla caicalis),un -u."rlu,
corp
(corpus ceci) mai mult sau mai putin ampuliform, cu pereli subgiri p.i, ."
vede continutul de culoare verde-cenugie gi un vdrf (Apix ce,ci) rottrrrjit, la "u."
nivelul
ciruia mucoasa este lipsitd de vilozit5li, dar prezinti aglomerlri de noduli limfatici
(fig. 238, 251). De la nivelul deschiderii separate in colon (Ostium ceci) prezintdw
scurt traiect cranial, dupd care se curbeazd caudal, astfel ci vdrfurile loise apropie
de cloacd.
La palmipede vdrful cecurilor este mai asculit gi lipsit de
lesut limforeticular.
Larald' lungimea cecurilor ajunge la 10-20 cm, iar la g6sc6,20-30 cm.
La porumbel cecurile sunt rudimentare, apirind ca doi tuberculi albicioSi, cu
dimensiuni de cdfiva milimetri, ataqati colonului; mucoasa lor nu prezintd vitoziiali,
in schimb este foarte bogatd in structuri limforeticulare.
Colonul este rectiliniu gi extrem de scurt, mdsurdnd aproximativ I cm. Unii
autori ii contesti prezenta, considerdnd cd ileonul se continui-direct cu rectul.
Rectul, lung de 7-10 cm la giini gi ra!i, 16-20 cm la gdsci gi 3-4 cm la
porumbel, continud colonul in sens caudal pe linia mediani up.oupe de plafonul
cavitltii abdominopelvine, de care este suspendat pin mezorecr gi ie deschide in
prima por{iune a cloacei, respectiv in coprodeum (fig. 23g, ZSl).
7.2.6, Gloaca (Cloaca)

(Fig. 238, 251, 266-268)
Spre deosebire de mamifere la care in ontogenezd se formeazi Dn sept anorectal
care imparte cloaca in doud porliuni (sinusul anorectal gi sinusul urogenital), la
pdsdri cloaca rimdne un organ cavitar comun segmentelor distale ulelparatelo.
digestiv gi urogenital.
Trei cute musculo-mucoase inelare, respectiv plica rectocoprodeald (plica
rectocoprodealis), plicg coprourodeald (Ptica coprourodealis) si plici uroproctideald
(Plica uroproctodealis) impart cloaca in trei compartimente care comunicd larg
intre ele: coprodeum, urodeum Si proctodeum.
ln proctodeum se acumuleazd 9i se depoziteazi temporar fecalele provenite
din intestinul terminal. La palmipede, trecerea de la rect la coprodeum este marcatd
de un plica rectocoprodeali; la galinacee qi porumbel acest pliu lipseqte, coprodeumul

ap6r0nd ca o dilatafie ampulard dispusl in continuarea rectului'
Urodeumul, cel de al doilea compartiment al cloacei, este mai pufin spalios'
La ambele sexe pe peretele lui dorsal se deschid ureterele prin cdte un orificiu (Ostium
cloacale ureteris) inconjurat de un pliu mucos redus.
La masculi, medial qi caudal de orificiile ureterale la limita cu proctodeumul
se deschid cele doud canale deferente prin cdte un orificiu (Ostium ductus deferentis)
dispus in vdrful unei mici papile (Papilla ductus deferentis)'
Proctodeumul, ultimul compartiment al cloacei, la ambele sexe comunicd cu
exteriorul pin orificiul cloacal, corespunzdtor anusului de la mamifere.
La masculi, pe plangeul proctodeumului se gisegte organul copulator (Phallus
s. penis), a c6rui conformalie va fi descrisi odatd cu celelalte organe genitale
(ftg.267).
La femele, ultimul segment al oviductului, respectiv vagina, se deschide in
peretele st6ng al urodeumului printr-un orificiu spalios, in formi de fantd; in cazul
in existd un rudiment al oviductului drept, acesta se poate deschide in partea
"u."
- (frg. 251).
opusi
Bisa lui Fabricius (Bursa cloacalis) este un organ limfoepitelial, specific
pdsdrilor tinere, situat pe peretele dorsal al proctodeumului (fig. 238). Dezvoltarea
Li in""p" din perioada imbrionare gi ia o amploare deosebitd dupl ecloziune; la puii
in v0rsi6 de 8iaptamani are forma unei pungi globuloase sau piriforme cu dimensiuni
de 1,5-2cm. Odita cu instalarea pubertilii, bursa incepe sd involueze treptat, iar cdnd
pasdrea a ajuns la maturitate sexual6, dispare complet.
Orificiul cloacal (Ventus) este circumscris de doud buze (Labium venti dorsale
et Labium venti ventrale) proeminente, reunite la nivelul a doui comisuri laterale,
rotunjite (fig. 253, 266).
Buzele art cabazdanatomicd un puternic sfincter (Sphincter cloacae), acoperit
la exterior de piele cutatd, iar la interior de mucoasi prevdzuti cu epiteliu stratificat
pavimentos qiiorion in care se gfsesc glande mucoase (Glandulae venti)-
7.2.7. Glandele anexe ale intestinului

(Fig. 247, 248, 251-2571
Ca gi la mamifere, la pisEri glandele anexe ale intestinului sunt reprezentate
-
deficat Si pancreas.
ficatut la pisdri este proporlional mai mare decdt la mamifere; la o gdind
adulti greutatea lui medie reprezinti 2o/o dingreutatea corporali, la rald 3,5Yo, iar la
gdscl gi porumbel 2,5olo.
- Culoarea ficatului la p6sirile adulte este de regull brunl sau brun-roqcatd. La
pui, imediat dupd ecloziune ficatul are culoare galben6, imprimatd de pigmenli
provenili din gdibenuq in ultima perioad6 de incubafie. Pdsdrile supuse unui regim
io4at di ingrigare prezintd "ficatul gras", de culoare brun-gdlbuie sau galbenl ca
lSmAia.
I 10
.t,l
.,:|
l-/
I
\
'r(
I
i
-i
t.
i.'
n'
{ (!
0
I
Fig. 253. Tbpografia organelor interne la gdind -fala ventrald

(dupd V, Ghelie gi colab.)
1 - Ingluvies; 2 - Esophagus,. 3 - Pericardium; 4 - Lobus hepaticus dexter;
5 - Lobus hepaticus sinister; 6 - Gaster pars muscularis; 7 - Duodenum;
8 - Jejunum; 9 - Pancreas; I0 - Trachea; lt - Gl. thyroidea; 12 - Truncus
carcticovertebralis; l3 - N. vagus; 14 - V jugularis sinistra; tS - M. sternotrachealis;
l6 - Pulmo; I7 - Truncus pulmonalis; lB - Aorta descendens;
l9 - Truncus brachiocephalicus sinister; 20 - Ventus (s. Anus)
Plasat aproape orizontal in cavitatea abdominald, ficatului de pasdre i se

descriu: o fald ventrald Qtarietald) convex6, in contact cu sternul gi cu coastele
ventrale, o fald dorsald (viscerald) concav6, in contact cu stomacul, duodenul 9i
splina, doudmargini laterale convexe qi asculite, o margine craniald, rotunjitd 9i o
margine caudald neregulati gi asculit6 (frg. 247, 248, 253).
La toate speciile, ficatul prezintd doi lobi principali: stdng (Lobus hepaticus
sinister\ Si drept (Lobus hepaticus dexter), despdrlite incomplet de doud incizuri
interlobare'. craniald (Incisura interlobaris cranialis) gi caudald (Incisura interlobaris
caudalis), ultima fiind mai addnci. La galinacee, lobul stdng este divizat intr-o
porliune laterald sau caudodorsald (Pars caudodorsalis) gi una mediald sau
caudoventrald (Pars caudoventralis) printr-o incizurd intralobard (Incisura
intralobaris) relativ adAnc6.
Po(iunile mijlocii ale celor doi lobi sunt unite printr-o punte parenchimatoasi,
descrisi ca porliune interlobard (Pars interlobaris.
I
/5
t0
?
/
5
Fig. 254. Ficatul de gdind

(dupd V. Ghelie si colab.)
A - Fala viscerald; B - Fala parietald; 1- Lobus sinister - pars caudoventralis;
l'- Lobus sinister pars caudodorsalis; 2 - Lobus dexter; 3 - Processus intermedius
dexter; 4 - Processus intermedius sinister; 5 - Incisura interlobaris caudalis;
6 - Impressio cardiaca;7 - Vesicafellea; 8 - V. cava caudalis; 9 - Ductus
hepatoentericus; l0 - Ductus cysticoentericus; 11 - A. hepatica sinistra;
12 - V portalis hepatica dextra; 13 - V. portalis hepatica sinistra;
14 - A. hepatica sinistra;15 - Vv. hepaticae
Porliunile cranioventrale ale lobilor principali inconjoari pa(ial cordul, care

igi lasd amprenta pe acegti lobi (lmpressio cardiaia). Aproape de marginea craniald,
parenchimul lobului drept este strdbitut de canalul venei cave caudale (fig. Z5a-256).
Hilulficatului (Porta hepatis) denumit gifosa transversd, apare ca o depre-
siune ingustd 9i relativ addncd, dispusd pe fata viscerali a organului; ea se intinde
pe toatd porfiunea interlobad 9i parfial pe lobii hepatici. Spre deosebire de mamifere,
la nivelul hilului ficatul este abordat de doud vase nutritive: artera hepaticd stangd
gi artera hepaticr dreaptd, precum si de doud vase
functionale: vena porti stdng6 gi
vena portd dreaptd; in partea dreaptd a hilului se individualizeazdcanalele de excretie
a bilei (frg.25a-256).
La galinacee gi palmipede, caudal de hil parenchimul hepatic proemini pe
unul sau ambii lobi formdnd procesele intermediare; lateral de procesul intermediar
drept este plasatd vezica biliard (vesica fetlea) in fosa ce-i poarti numele (fig. 254,
zss).
,fi
Fig. 255. Ficatul de gdscd

(dupd
V. Ghelie Si colab.)
A - Fala viscerald; B - Fata parietald; l - Lobus hepaticus sinister; 2 Lobus
-
hepaticus dexter; 3 - Processus intermedius sinister,: 4 - processus intermedius
dexter;5-vesicafellea; 6-Ductuscysticoentericus; z-Ductushepatoentericus;
8 - A. hepatica dextra; 9 - v. portalis hepatica dextra; I0 - v porialis hepatica
sinistra; l1 - A. hepatica sinistra; l2 - v. cava caudalis; l3 - Incisura inteilobaris
caudalis; 14 - v umbilicalis (obliteratd); l5 - Impressio ventricularis;
1 6 - Vv. hepaticae; l Z - Impressio cardiaca
Structural, ficatul de pasire se aseamini in general cu cel de mamifere (v.

Histologia). Jesutul conjunctiv interlobar este slab reprezentat, motiv pentru care
"desenul lobular" lipseqte.
La speciile cu vezicl biliard (galinacee, palmipede) cdile biliare extrahepatice
sunt reprezentate de canalele hepatoenteric, hepatocistice gi cisticoenteric. Canalul
hepatoenteric (Ductus hepatoentericus communls) colecteaz[ bila de la lobul sting
qi parlial de la lobul drept qi se deschide in porliwrea ascendenti a duodenului aproape
de flexura duodeno-jejunald. Pin canalele hepatocistice (Ducti hepatocistices), cea
mai mare parte a bilei de la lobul drept se acumuleazi invezicabiliarI, de unde este
evacuati pdtn canalul cisticoenteric (Ductus cysticoentericus) care se deschide in
duoden, alSturi de canalul hepatoenteric.
La speciile care nu prezintd vezicd biliard (porumbel, bibilici), bila este
drenati prin canalul hepatoenteric stdng (Ductus hepatoentericus sinister), deschis
in po(iunea descendentd a duodenului gi prin canalul hepatoenteric drept (Ductus
hepatoentericus dexter), care se deschide in po(iunea ascendenti a duodenului.
Suspendarea Ei fixarea ficatului la pdslri se realizeazi prin ligamentele
triunghiulare, falciform qi hepatoduodeml. Ligamentele triunghiulare (Ligg. hepaticam
dextrum et sinistrum) sunt reprezentate de doui lame seroase care leagi cei doi lobi
de septele oblice. Ligamentul falcform (Lig. Falcifurme hepatis) se desprinde ca
lamd seroasi impar6 de pe peretele dorsal al abdomenului, se inserd pe ficat la
nivelul hilului qi se continui pe pericard pdn6 la fala interni a sternului. Ligamentul
hepatoduodenal (Lig. hepatoduodenale) se formeazd prin trecerea seroasei viscerale
de pe un organ pe celdlalt; intre foi{ele lui se gisesc canalele de excrelie a bilei.
La galinacee lobii hepatici sunt aproape egali. Lobul stAng este impdrlit intr-o
porliune mediald gi una laterali printr-o incizurd intralobari ingusti care ajunge
pdnl la hilul hepatic; pe po(iunea mediald proemini procesul intermediar sting.
Prezentaprocesului intermediar drept este inconstantd. Yezica biliard este situatd in
jumdtatea caudalI a felei dorsale a lobului drept gi are aspect piriform; in stare de
plenitudine fundul ei dep5gegte marginea caudald a ficatului (fi5. 25q. Bila este
drenatl in porliunea ascendentl a duodenului prin canalele hepatoenteric qi cistico-
enteric (fig. 251).
La palmipede lobul hepatic sting este nedivizat, iar cel drept, mult mai lung;
caudal de hilul ficatului, pe ambii lobi se gisegte cdte un proces intermediar. Vezica
biliar6, mult alungit6, situati in centrul felei dorsale a lobului drept, nu depiqeqte
marginea caudali a acestuia (fig. 255). Ca qi la galinacee, bila se varsi in duoden
prin canalele hepatoenteric qi cisticoenteric (fig. 257).
La porumbel lobul hepatic drept este mai lung Ei mai lat decdt cel st6ng'
Procesele intermediare gi vezica biliard lipsesc. Pe marginea caudali a lobului stdng
se giseqte o incizuri largi qi superficiald. Bila este drenat6 prin doui canale
hepatoenterice care se deschid in duoden: cel drept, irn porliunea ascendentd qi cel
stdng, in po4iunea descendenti (fig. 256).
Pancreasul la pdsiri este o glandi mare, compacte, de culoare roze, cu formd

de panglicd, situatl in interiorul ansei duodenale intre foilele ligamentului duodeno-
pancreatic. in componenla sa intrd trei lobi, deutmifi dupd raplartele cu porliunile
duodenului gi splina: ventral (Lobus pancreatis ventralis), dorsal (Lobus pancreatis
dorsalis) qi lienal (Lobus pancreatis splenialis).
Fig. 256. Ficatul de porumbel

A - Fala viscerald; B - Fala parietald; a - Lobus hepaticus sinister; b - Lobus
hepaticus dexter; c - Porta hepatis (s. Fossa transversa); d - Incisura interlobaris
cranialis; e - Incisura interlobaris caudalis; f - V cava caudalis; g - V portae
dextra; g'- v portae sinistra; h - A. hepatica dextra; h'- A. hepatica sinistra,.
i - Ductus hepatoentericus sinister; k - Ductus hepatoentericus dexter;
I - Impressio ventricularis; m - Impressio duodenalis; n - Impressio cardiaca
Lobii ventral gi dorsal sunt aproximativ egali gi mult alungili. La galinacee
umplu aproape tot spaliul dintre porliunile duodenului Ei sunt uniti intre ei prin
punfi pararchimatoase de dimersiuni variabile (fig. 238). Lapalmipede arsa duodenald
deprqeqte caudal pancreasul iar lobii riman de reguli independenf i (frg. 257)- La
porumbel lobii sunt independenfi gi ocupd tot interiorul ansei duodenale.
Lobul lienal, situat in apropierea splinei, este foarte redus qi inglobat intr-o
masd de lesut adipos, adesea neputand fi identificat macroscopic. La palmipede qi
porumbel este in legdturd cu lobul dorsal, iar la galinacee cu ambii lobi. Structural,
acest lob se caracterizeazdpnndensitatea mai mare a insulelor Langerhans.
Sucul pancreatic este drenat pin 2-3 canale (Ductus pancreaticus dorsalis,
ventralis et accessorius) care se deschid in porliunea ascendentd a duodenului,
al5turi de canalele de excrelie a bilei (frg.238,257).
Fig. 257. Stomacul, duodenul Si glandele a.nexe la gdscd

(dupd V Ghelie gi colab.)
I - Gaster, pars glandularis; 2 - Gaster, pars muscularis; 3 - Lobus hepaticus
sinister; 4 - Lobus hepaticus dexter; 5 - Vesicafellea; 6 - Duodenum, pars
descendens; 7 - Duodenum, pars ascendens; 8 - Lobus pancreatis dorsalis;
9 - Lobus pancreatis ventralis; I0 - Ductus cysticoentericus; 11 - Ductus
hepatoentericus; 12,13 - Ducti pancreatici
7. 3. Apa ratu I res p i rato r (Apa rafus resp i rato ri u s)

(Fig. 239-245, 247, 248, 258-265)
in strAnsi corelatie cu solicitlrile zborului ca forml specifici de locomolie 9i
cu modul de producere a sunetelor, aparatul respirator la pdsiri prezintd importante
deosebiri fa15 de mamifere. in principal acestea constau in: prezenta sirirxului ca
organ fonator, separat de laringe; traheea alcdtuiti din inele complete ce se pot osifica;
structura particulard a pulmonilor, care nu le permite modificdri de volum; absenfa
pleurei; dezvoltarea sacilor aerieni, organe accesorii care servesc la ventilatia
pulmonari, dar nu participi direct la hematozd (fig. 258).
7.3.1. Cavitalile nazale. Sinusurile infraorbitale

Privite in ansamblu, cavitifile nazrle sunt delimitate dorsal gi lateral de oasele
care formeazdbaza anatomicd a valvei superioare a ciocului, ventral de palatul dur
gi caudal de osul etmoid, care le desparte de orbite. Septul nazal este format dintr-o
lami cartilaginoasd ce se sprijini ventral pe osul vomer; la palmipede, in dreptul
ndrilor, septul este perforat de un mic orificiu.
Cavititile nazale comunicl cu cavitatea bucofaringiand prin coane (Choanae)
qi cu exteriorul prin ndri (Nares).
Coanele, mult alungite, corespund fisurii palatine gi sunt despirlite intre ele
prin marginea ventrali a vomerului (fig.240,242,244).
Ndrile, situate labaza valvei superioare a ciocului au formi de fantd sagitali.
Fiecare nari este reprezentatd de un orificiu cu contur aproximativ oval, delimitat
parfial de osul incisiv gi partial de osul nazal; de marginile dorsali gi ventrald ale
orificiului osos srmt ataqate doui plici cartilaginoase acoperite de piele. La galinacee
placa dorsali este mult mai dezvoltatd, form6nd operculul (Operculum nasale). La
porumbel operculul este acoperit de o proeminenld a pielii, denumitd cere; denroltarea
acesteia constituie un criteriu de diferentiere a raselor de porumbei. La palmipede
cele doud pldci sunt inguste qi acoperite de piele ceratd (ftg.239).
ln fiecare cavitate nazald se gdsesc de reguld trei corneti nazali, denumigi in
funclie de localizare'. rostral (Concha nasalis rostralis), mijlociu (Concha nasalis
media) Si caudal (Concha nasalis caudalis) $g.259).
Lrtre cornetul rostral gi cel mijlociu, ambii atagali de peretele lateral al cavitdlii,
se deschide canalul nazolacrimal. Cometul caudal, format de o lami osoasd desprinsd
de pe etmoid proemind in cavitatea nazald sub forma unui balon; cavitatea lui
comunicd cu sinusul infraorbital printr-o deschidere caudo-laterald (Sinus infraorbitalis).
Structura mucoasei nazale diferi in func{ie de localizare. LAngd narine, pe o
zoni restrAnsd se gdseqte mucoasa vestibulard, cu epiteliu stratificat pavimentos gi
corion frri glande. Mucoasa respiratorie, cea mai intinsd gi bogat vascularizat5,
prezintd epiteliu pseudostratificat, cu multe celule caliciforme. Mucoasa olfoctivd,
de culoare g[lbuie, acoperi cornetul nazal caudal qi po(iunea adiacenti a septului

nazal; comparativ cu mamiferele, este proporfional mai redusi ca intindere gi mai
slab diferenliatd funcfional.
r5
Fig. 258. Schema aparatului respirator la gdind

I - Narina; 2 - Laringele; 3 - Trahea; 4 - Sirinxul (Laringele caudal);
5-10 - Pulmonul stdng, releaua bronhicd (5 - Bronhia principald; 6 - Vestibulul
bronhic; 7 - Comunicarea mezobronhiei cu sacul aerian abdominal; 8 - Bronhii
secundare dorsale; 9 - Bronhii secundareventrale; l0 - Parabronhti);
t1-15 - Sacii aerieni (11 - Sac cervical; 12 - Sacul clavicular; 13 - Sac toracal
cranial; 1 4 - Sac toracal caudal; l 5 ' Sac abdominal)
Sinusurile infraorbitale (Sinus infraorbitales), drept 9i stlng, singurele
sinusuri paranazale prezente la p6s[ri, nu sunt situate intre compactele oaselor
capului. Fiecare sinus se formeazd prin hernierea mucoasei ce cdptugegte peretele
cornetului nazal caudal printre oasele maxilar gi nazal, sub piele, in pozilie rostru-
ventrale fali de ochi. Avdnd in cea mai mare parte pereti moi, sinusurile infraorbitale
pot fi punctionate cu ugurinfl in cazul unor afectiuni.
2
.t,l
Fig. 259. Secliune mediosagitald prin capul de gdind

I - Rostrum maxillare; 2 - Rostrum mandibulare; i - Cavum oris,. 4 - Lingua,.
5- Cavum pharyngis; 6 - Plica mucosa pharyngis; 7 - Choana; 8 - Papillae
palatinae; 9 - Larynx; l0 - Trachea; ll - Oesophagus; l2 - Concha nasalis
caudalis; l3 - Concha nasalis media; 14 - Concha nasalis rostralis; I5 - Septum
interorbitale; l6 - Telencephalon; l7 - Chiasma opticum; l8 - Diencephalon,.
l9 - Hypophysis; 20 - Cerebellum; 2l - Medulla oblongata; 22 - Medulla spinalis,
23 - Crista carnosa; 24 - Palea
7 .3.2. Laringele (La rynxl

Laringele la pisdri este situat pe plangeul porliunii caudale a cavitilii buco-
faringiare, unde apare ca o proeminenld (Mons laryngealis) prevdzut6 cu o deschidere
alungitd care reprezinti intrarea tn cavitatea laringiand (Glouis) (fig.241,243). Spre
deosebire de mamifere laringele nu are rol fonator, fiind implicat numai in reglarea
debitului de aer gi curSlirea acestuia de impuritd{i.
Scheletul laringelui este alcdtuit dinpatru cartilaje: un cricoid, unprocricoid
gi doui aritenoide; cartilajul tiroid este sudat la extremitatea craniald a portiunii
ventrale a cricoidului, iar epiglota lipsegte (fig.260).
Cartilajul cricoid (Cartilago cricoidea), foarte dezvoltat, circumscrie in cea

mai mare parte cavitatea laringiani. Prezinti o porliune ventrali de pe care se
desprind bilateral doui lame patrulatere ugor arcuite, orientate dorsal; in ansamblu,
cricoidul ia aspect de "paletd".
Cartilajul procricoid (Cartilago procricoidea), foarte redus, este situat intre
marginile dorsale ale lamelor cricoidului, cu care se articuleazd prin sindesmozi.
I I
A E c
I
5
B
3"
Fig, 260. Cartilajele laringelui la curcan

(dupd V Ghelie 9i colab.)
A - Fala laterald; B - Fala dorsald; C - Fala ventrald; I - Cartilago thyroidea;
2 - Cartilago cricoidea; 3 - Cartilago arytenoidea; 3'- Pars dorsalis; i" - Pars
ventralis; 4 - Cartilago procricoidea; 5 - Pons transversalis cartilaginis cricoidei;
6 - Trachea
Cartilajele aritenoide (Cartilago arytenoidea sinister et dexter), dispuse rostral

de precedentele, delimiteazdintrarea in cavitatea laringiann (Glottis). Fiecare aritenoid
prezint[ o po(iune ventrali, sub formi de baghetd de pe care se desprinde un proces
orientat dorso-caudal, de formd gi dimensiuni diferite, in funcfie de specie. Se arti-
culeazd prin sindesmozi cu cartilajul cricoid, iar cu procricoidul realizeazd o
articulalie sinovial[.
Musculatura laringelui este reprezentati de patru mu;chi pari, din care doi
stxfi intrinseci: cricoaritenoidian lateral qi cricoaritenoidian medial, iar doi extrinseci:
laringohioidian gi stemolaringian.
MuSchiul dilatator al glotei (M. dilator glottidis) iqi are originea pe fala
laterali a lamei cricoidului qi inse(ia pe porliunea ventrald a aritenoidului; aclioneazi
ca dilatator al glotei.
MuSchiul constrictor al glotei (M. constrictor glottidis) cu originea pe fala
mediald a lamei cricoidului gi inserlia pe portiunea ventrald a aritenoidului este
constrictor al glotei.
Muschiul laringohioidian (M. laryngohyoideus), dispus intre bazihioid gi fala
ventrald a cricoidului, are rol de ridicitor al laringelui.
Muschiul sternolaringian (M. sternolaryngeusl este mugchi al traheei care-gi
prelungegte inserfia de pe cricoid gi pe bazihioid; are rol de coborAtor al laringelui.
Mucoasa care acoperi proaninenla laringiani apa(ine faringelui qi formeazd
papile conice (Papillae pharyngeales) dispuse pe doud rinduri la galinacee (ftg.24l)
9i pe 4-5 r6nduri la palmipede (fig. 243). Cavitatea laringiand prezintd in cea mai
mare parte mucoasd de tip respirator, care se continui gi in trahee.
7.3.3. Traheea, bronhiile principale gi sirinxul

Tiaheea, situatd ventral de esofag, are traseu comun cu acesta pane in cavitatea
toracicd, unde, la baza cordului se imparte in doud bronhii principale. Porliunea
distald a traheei 9i porliunile iniliale ale bronhiilor principale se modifici formAnd
sirinxul (ftg. 247, 252).
Spre deosebire de mamifere, la pdsdri inelele traheale sunt complefe, tind sd
se osifice de timpuriu gi au formi comparabild cu a unui "inel cu pecete". Pecetea
altemeazd c0nd in pozilie dorsal6, cdnd in pozi{ie ventrald, aga incat porfiunea mai
largi a unui inel se suprapune peste porliunea ingusti a inelului urmdtor. Inelele
traheale nu sunt unite prin ligamente inelare ca la mamifere, datorit[ spaliului minim
dintre inele. Numdrul lor variazd in firnctie de specie, dar qi de individ; la gdind se
g6sesc 100-130 inele.
Mucoasa traheald se aseamdnd in general cu cea de la mamifere.
Asupra traheei aclionezLzA muSchii traheal lateral, sternolaringian gi stemotraheal.
Tofi snnt mugchi pari, dispuqi sub forml de benzi in lungul traheei (fi5.261). Muschiul
traheal lateral (M. tracheolateralis) igi are originea pe ultimele inele traheale gi
inserlia pe cartilajul cricoid; coboari laringele gi scurteazl traheea.
MuSchiul sternolaringian (M. sternolaryngeus) iqi are originea in comun cu
simetricul lui pe carena stemal5. Dup[ un scurt traiect pe fafa ventrald a traheei, cei
doi mugchi se despart gi se inseri separat pe cartilajul cricoid qi pe hioid; scurteazd
traheea gi coboari laringele gi aparatul hioidian.
MuSchiul sternotraheal (M. sternotrachealrs) este dispus oblic intre procesul
costal al sternului gi extremitatea caudald a po(iunii cervicale a traheei; c0nd
aclioneazd concomitent cu congenerul lui, scurteazi traheea, iar cind aclioneazd,

singur o deviazi ugor lateral.
I
5
Fig. 261. Musculatura traheei la gdind

(dupd P, Cura)
I - Cartilago cricoidea; 2 - M. sternolaryngeus dexter; 3 - M. sternolaryngeus
sinister; 4 - Pachetul muscular comun sternolaringian; 5 - M. tracheolateralis;
6 - M. sternotrachealis; 7 - Bronchus principalis; 8 - Os coracoides; 9 - Sternum
Indirect, muschii traheali actioneazd gi asupra sirinxului, contribuind la

modelarea sunetelor. Dar sunt de asemenea semnalati mai multi mugchi proprii ai
sirinxului.
Bronhiile principale (primare) prezintd cate o po{iune extrapulmonard gi

una intrapulmonari.
Porliunea extrapulmonard se intinde de la bifurcafia traheei pdni la hilul
pulmonar, situat pe fala ventrali a pulmonului; exceptAnd po(iunea iniliall care
concurd la formarea sirinxului, prezintd un schelet alcituit din inele cartilaginoase
incomplete care nu se suprapun (frg.264).
Porliunea intrapulmonard va fi descrisi odatd cu structura pulmonului.
Sirinxul (Syrinx), denumit qi laringe caudal reprezintl organul fonator la
p6siri. Situat in cavitatea toracici la extremitatea distali a traheei qi originea bronhiilor
principale, este inconjurat de sacul aerian clavicular (fig. 258, 262,264).
La toate pisdrile domestice, exceptdnd r5!oiul, sirinxul este alcdtuit dintr+rn
schelet cartilaginos ce se poate osifica gi o serie de membrane vibratoare.
_o
--_b
t-. s,
e e
Fig. 262. Schema sirinxului la gdind

(dupd V Gheyie Si colab.)
a - Pessulus (Septum syringis); b - Membrana tympaniformis lateralis; c -
Membrana tympaniformis medialis; d - Trachea; e - Bronchus principalis
Ultimele 4-7 inele traheale fuzioneazd intre ele gi alcdtuiesc o formaliune
tronconici, denumiti timpan (Tympanum). intre cele doud deschideri ale bronhiilor
principale se gisegtepesulusul (Pessulus), formaliune cartilaginoasi care proemini
sagital in interiorul timpanului, sub formd de creast6; marginea lui liberd susline
membrana semilunard (Membrana semilunaris), pliu mucos sub formi de secer[,
bogat in fibre de colagen gi elastice.
Perelii po(iunilor inifiale ale bronhiilor principale se modificd ddnd naqtere
membranelor timpanifurme, care au structuri elasticd. Fiecdrei bronhii ii corespunde
o membrand timpaniftrmd laterald (Membrana tympaniformis lateralis), care leagd
baza timpanului de primul inel bronhic Si o membrand timpaniformd mediald
(Membrana tympaniftrmis medialis),dispusd intre pesulus 9i inelul bronhis (fig.262)
4s6 ANATOMIAANIMALELOR DOMESTICE. VOL. II
Membranele vibratoare indeplinesc rolul plicilor vocale de la mamifere in

formarea sunetelor. La pdsdrile cAntdtoare tensiunea lor este modificatd prin actiunea
mugchilor proprii sirinxului, bine diferenliati. La pdsdrile domestice, sirinxul este
mobilizat indirect, de cdtre mugchii traheali.
La ri$oi membranele timpaniforme lipsesc, iar in partea stingd a sirirxului
se formeazd o dilatalie denumiti tambur sau bula timpaniformd (Bulla syringealis
s. Bulla tympaniformrs) (fig 263). Peretele bulei se osificl de timpuriu, iar interiorul
ei este implrlit in doud compartimente inegale. Se presupune cd bula timpaniformd
func{ioneazd ca organ de rezonantd.
o
b b
Fig. 263. Bula timpaniformd la rdloi

a - Trachea; b - Bronchus principalis; c - Bulla syringealis s. Bulla tympaniformis
7 .3.4. Pulmon ii (Pu I monesl

Pulmonii la pdsdri sunt situa[i simetric, de o parte gi alta a coloanei vertebrale,
in compartimentele dorsale ale cavitilii toracice (fig. 247, 248, 252,253), nu sunt
lobali, au aceeagi form5, dimensiuni egale, de culoare roqie-deschis6 gi nu sunt
acoperili de pleurd.
Fiecare pulmon prezrntd, patru margini gi doui fete. Marginea dorsald, rotunjiti,
corespunde ganfului vertebro-costal. Marginea ventrald, ascutitd, urmdregte inse(ia
costald a septului orizontal. Prin marginea craniald pulmonul atinge nivelul primei
coaste, iar prin cea caudald poate dep5gi ultima coastd (frg.247,252).
Faya costald (Facies costalis), orientatd dorso-lateral este convexi gi aderS
prin {esut conjunctiv Ia peretele toracal. Pdna in treimea ventrali este prevdzutd cu
Sanluri adAnci (Sulci costales), imprimate de coastele dorsale, care alterneazd cu
proeminente ale parenchimului (Zori intercostales) (f,rg. 264,265).
Cap. 7. Splanchnologia peserilor 457
Fala septald (Facies septalis), orientatd ventro-medial este concavd gi vine in

contact intim cu septul orizontal. Pe aceastd fafd se gdsesc hilul pulmonar, abordat
de bronhia principald insotitd de vase qi nervi qi orificiile prin care bronhiile
intrapulmonare comunici cu sacii aerieni.
Fig. 264. Pulmonii la curcan

I - Trachea; 2 - Syrinx; 3 - Bronchus principalis dexter,. 4 - Pulmo sinister,facies
costalis; 5 - Margo dorsalis; 6 - Sulci (incisurae) costales; 7 - M. trachealis
in structura pulmonului de pasdre intri reteaua bronhicd, tesut conjunctiv,
vase gi nervi.
Releaua bronhicd, spre deosebire de mamifere nu se termini in alveole, ci
formeazd un sistem exclusiv tubular. Morfologic Ai functional bronhiile intrapulmonare
se impart in: principale (mezobronhii), secundare gi tertiare (parabronhii) (fig. 258).
Fiecare pulmon prezintd o singurd bronhie principald, continuare directi a
bronhiei extrapulmonare. Denumitd qi mezobronhie, ea traverseazd, pulmonul de la
hilul acestuia pdn[ la marginea caudald, unde este in legdturi cu sacul aerian abdominal;
pe traseu poate forma o dilatalie denumiti vesttbul bronhic. in structura mezobronhiei
intri un schelet alcdtuit din insule de cartilaj hialin care se pierd spre extremitatea
ei distald, o mucoasd cu epiteliu respirator gi corion glandular bogat in fibre elastice,
lJnstratmuscularcufrbreorientateinmajoritatealorcirculargi oadventiceconjunctivd.
Bronhiile secundare se desprind din bronhia principall. Dup[ direclia in care

se indreaptd gi teritoriul pulmonar pe care-l deservesc, se deosebesc numeroase
bronhii sicundare laterodorsale,T-10 bronhii secundare mediodorsale,4-7 bronhii
secundare lateroventrate Si 4 bronhii secundare medioventrale. Unele bronhii
secundare cu orientare ventrald sunt in legdturi cu sacii aerieni: cervical, clavicular,
toracal cranial gi toracal caudal. instructura bronhiei secundare intrd o mucoasd st
epiteliu prismatic ciliat, un strat defibre musculare netede grupate in fascicule dispuse
oblic ai spiralat qi o adventitie conjunctivd, sublire.
Parabronhiile, respectiv bronhiile terliare se desprind din bronhiile secundare
sub form6 de tubuli al ciror diametru vaiazd in funclie de specie; astfel, la giind
acesta ajunge la 1-1,5 mm, pe cdnd la alte pdsdri este mult mai mic. Multiplu anasto-
mozate trtre ele, parabronhiile formeazd sisteme de legitwd intre diferitele categorii
de bronhii secundare gi, implicit cu mezobronhia qi sacii aerieni.
O parabronhie impreund cu lesutul conjunctiv care o inconjoari formeazd un
lobul; acistareprezinti unitatea morfofunclionald a pulmonului de pasire, la nivelul
cireia se realizeazd hematoza.
Lumenul parabronhiei este delimitat de o mucoasd,prevdntd cu epiteliu simplu
pavimentos gi corion bogat vasculaizat. Prin infundarea epiteliului in corion se
formeazd numeroase spalii neregulate, de dimensiuni microscopice, denumite
diverticule aerifere sart c:apilare aerifere; acestea sunt inconjurate de o redusl
cantitate de [esut conjunctiv (corionul propriu-zis) care sus]ine o vastd relea capilari
sanguind. in zona de contact cu capilarul sanguin peretele diverticulului este foarte
subiire, alcituit dintr-un epiteliu simplu aplatizat sprijinit pe o membrand,bazald'
fini, fapt ce permite un schimb gazos rapid 9i eficient (v. Histologia). Comparativ
cu mamiferele, plsdrile prezrntd o suprafali totald de hematozi de 10 ori mai mare.
7.3.5. Sacii aerieni (Sacci pneumatici s. sacci aerophori)

Sacii aerieni sunt formaliuni veziculare situate extrapulmonar care comunicd
cu bronhiile principale sau secundare prin orificii (Ostia) situate pe fala septald a
pulmonilor irrapropierea margrnii ventrale qi caudale. Perelii lor, subliri gi deformabili,
apar ca expansiuni ale mucoasei bronhiilor, dar au o structuri diferitd, prezent6nd
wr epiteliu simplu pavimentos acopeit de o lamd de lesut coniunctiv slab vascularizat,
bogat in fibre de colagen gi elastice.
" in esentd sacii ierieni sunt pr:ngi pline cu aer care trimit diverticule intre perefii
cavitdgilor corporale gi organe, intretiierite organe, intre anumite grupe musculare
gi in interiorul oaselor pneumatice (frg.265).
Funcliite sacilor aerieni sunt multiple: asiguri ventilalia pulmornrd, micaoreazi
greutatea specifici a corpului, contribuie la reglarea temperaturii corporale in general,
asigurd desfEgurarea spermatogenezei prin ricirea testiculelor etc.
- in ventilafia pulmonar5, prin acliunea mugchilor respiratori sacii aerieni se
comporti ca nigie "foale"; ei se umplu cu aer in inspirafie 9i se golesc in expiralie.
Struitura particular[ a pulmonilor permite aerului si treac[ prin sistemul bronhic
atat in inspiralie, cdt gi in expirafie, ajung6nd pdndla diverticulele aerifere unde are
loc hematoza.
La majoritatea speciilor de plsdri domestice, in perioada embrionari se dezvolti

cinci perechi de saci aerieni simetrici: cervical, clavicular, toracal cranial, toracal
caudal gi abdominal. in timpul ecloziunii, sacii claviculari fuzioneazd, formdnd un
sac impar: de asemenea gi sacii cervicali pot fuziona intre ei.
Sacii cervica,li (Sacci cervicales) sunt simetrici gi ventilafi de prima bronhie
secundari medioventrali a pulmonului corespondent. Fiecare preziitd o portiune
centrald plasati in cavitatea toracicd, deasupra esofagului qi o poryiuneiubulard
(Ductus intertransversarius), care insotegte artera gi ve.ravertebiali in canalul
transvers pdni la nivelul axisului. Diverticulele sacilor cervicali se extind sub pielea
gdtului gi in vertebrele cervicale (exceptdnd atlasul qi axisul), vertebrele toraCice qi
coastele dorsale, c5.rora le conferd caracter de oase pneumatice; din por{iunile tubulare
se desprind diverticule vertebrale (Diverticula venebralia) care intre in canalul vertebral
gi se anastomozeazAintre ele form0nd o plturd protectoare in ju.ul miduvei spinlrii.
Sacul clavicular (Saccus clavicularis) este situat in compartimentul median
al cavitdlii toracice sub sacii cervicali gi comunici bilateral cu a treia bronhie secgn-
dard medioventrald a pulmonilor. Foarte spatios, emite diverticule intratoracice
(Diverticula intrathoracica), inconjoari traheea, sirinxul, esofagul, cordul, vasele
mari de labaza cordului gi emite diverticule care conferd oaseloicenturii scapulare
gi corpului stemului caracter de oase pneumatice; in jurul cordului emite un-ul sau
mai multe diverticule cardiace (Diverticula cardiaca).
Bilateral se desprind diverticule extratoracice (Diverticula extrathoracica)
sub denumirea de diverticule axilare, care ocupl regiunile cu acelagi nume; acestea
prezintd, prelungiri printre mugchii centurilor scapulare gi se continud cu diverticulele
humerale, care pitrund in diafiza oaselor prin giurile pneumatice.
Sacii toracali craniali (Sacci thoracales craniales), situali simetric in portiunile
craniale ale cavitSlilor subpulmonare, intre septul orizontal, septul oblii gi sacii
toracali caudali; sunt aerali de a treia bronhie secundard medioventrald gi nu prezintd
diverticule.
Sacii toracali caudali (Sacci thorocales caudales), plasali in cavititile
subpulmonare caudal de precedenfii, sunt desparfili de sacii abdominali prin septul
oblic; fiecare comunicd cu prima bronhie secundard lateroventrala a pulmonului
corespondent gi nu prezinti diverticule. La curcr acegti saci lipsesc.
Sacii abdominah(Sacci abdominales), cei mai implicali in ventilafiapulmonari,
sunt voluminogi, extinzdndu-se de la diafragma toraco-abdominald pana la cloacd;
sunt ugor asimetrici, cel drept fiind mai mare. Alungit in sens cranio-caudal, fiecare
sac comunici la extremitatea cranial5 cu mezobronhia pulmonului de pe aceeagi
parte. Dorsal vine in contact cu organele urogenitale; laieral, ventral gi caudal, cu
perefii cavitltii abdominopelvine, iar medial emite diverticule mari care se
insinueazd printre organele digestive gi le inconjoarl parlial.
9i lobii renali diverticulele perirenale (Diverticula peririnaliaj, diverticule care

conferi unor oase caracter pneumatic, cum sunt iliul, osul lombosacral (Diverticulum
iliolumbale) si femurul (Diverticula femoralial 9i doud diverticule acetabulare
(D iverticula acetabularia) care inconjoari articulatia coxo-femurald.
Fig. 265. Sacii aerieni la gdind - dupd preparat corozionat

I - Pulmo dexter; I - sulci (incisurae) costales; 2 - sacci cervicales; 2'- Ductus
'
intertransversarius; 2" - Diverticulumvertebrale; 3 - Saccus clavicularis;

3'- Diverticulum axillare; 3" - Diverticulum subcordale; 3"'- Diverticulum
humerale; 4 - saccus thoracalis cranialis; 5 - sacci thoracales caudales;
6 - Sacci abdominales; 6'- Diverticula gastrica; 6" - Diverticula acetabularia;
6"'- Diverticulum iliolumbale; 7 - Humerus; 8 - Foramen pneumaticum;
9 - Trachea
7 .4. Aparatul urogenatal

7.4.1. Organele urinare
(Fig. 266,2681
La pds6ri, organele urinare sunt reprezentate de doi rinichi Si doud uretere
care se deschid in urodeum, respectiv porliunea mijlocie a cloacei. Bazinetul renal,
vezica urinard qi uretra lipsesc.
Rinichii, proportional mai mari decdt la mamifere, au o formd alungiti gi
culoare bruni. Situati extraperitoneal pe plafonul cavitdtii abdominopelvine de o
parte gi alta a planului median, ei ocupd toate fosele anfractuoase de pe fala ventrald
a iliului gi a osului lombosacral, acoperind ridicinile plexurilor nervoase: lombar,
ischiatic qi pudend, lntre rinichi gi restul organelor abdominopelvine se insinueazi
sacii aerieni abdominali, care trimit diverticule p6ni la osul lombosacral gi in jurul
cavitetii acetabulare.
Fiecare rinichi prezintd pe fala ventrali doud ganguri transversale, care-l impart
in trei lobi: cranial, mijlociu, mai redus, si caudal, mai dezvoltat; ganful dintre lobii
cranial gi mijlociu este ocupat de artera gi vena iliacd extern5, iar cel dintre lobii
mijlociu gi caudal de artera gi vena ischiatici (fig. 266,268).
Lobul cranial vine in contact cu glanda suprarenald gi gonada masculini sau
feminind.
in strucfura rinichiului de pasdre se evidentiaze o capsuld finI gi rxrparenchim
neclar diferenliat intr-o zond corticald gi una medulard.
Parenchimul este alcdtuit din numeroSi lobuli renali care au ca unitili morfo-
functionale trei tipuri de nefront (v. Histologia). Bazele lobulilor periferici, de forml
poliedricd, sunt vizibile pe suprafafa rinichiului. De la nivelul nefronilor urina este
drenatd prin canale colectoare, care prin confluare devin din ce in ce mai mari,
ultimele deschizdndu-se direct in ureter.
Ureterele incep de la polul cranial al rinichilor, se orienteazd caudal gi strdbat
parenchimul renal in lungul marginii mediale, primind pe tot parcursul afluenla
canalelor colectoare. Portiunile lor caudale sunt extrarenale, au traseu rectiliniu pe
plafonul cavit5lii abdominopelvine, la mascul medial de canalele deferente (fig.266)
qi se deschid in urodeum prin cdte un orificiu (Ostium ureteris) inconjurat de un redus
pliu mucos (fr5.267).
7.4.2. Organele genitale masculine

(Fig. 266,2681
La p[siri organele genitale mascule sunt reprezentate de doud testicule, doud
epididime reduse, doud canale deferente reduse deschise in cloaci Si organul copulator.
Uretra qi glandele genitale accesorii lipsesc.
7.4.2.1. Testiculul
Spre deosebire de mamifere, testiculele la pisdri nu sufer[ procesul de migra[ie,
rimAnind la locul unde se dezvoltS ontogenetic, respectiv pe plafonul cavitilii
abdominale. Situat intre aorti, lobul cranial al rinichiului, proventricul gi ficat,
fiecare testicul este suspendat qi fixat de peretele dorsal al abdomenului printr-un
mezorchiu relativ scurt (fig. 266); intre testicule qi restul organelor se insinueazd
diverticule ale sacilor aerieni abdominali care asiguri o temperaturd favorabild
desfEgur5rii spermatogenezei.
De formd ovoidd, culoare alb-gdlbuie qi consistenli moale, testiculul la pds[ri
prezinti mari varialii volumetrice, legate de ciclul reproductiv. In perioadele de repaus,
corespunzdtoare cu ndp6rlirea, testiculul este relativ mic, pe cAnd in perioadele de
imperechere igi mireqte considerabil dimensiunile. Astfel, daci in perioada de repaus
testiculul de cocog are o lungime de l-2 cm, in perioada de imperechere ajunge pini
\a3,5-6 cm; la r6!oi, in timpul imperecherii testiculul ajunge la circa 8 cm lungime.
La plsdrile silbatice diferen{ele sunt qi mai mari; in literatura de specialitate se
menfioneazd specii la care testiculele ajung in perioada de imperechere la l/19 din
greutatea corporald, crescAnd in volum de 200-1000 de ori fald de perioada de repaus.
Varialiile volumetrice ale testiculului, dependente de modificirile proliferative
gi respectiv regresive ale tubilor seminiferi, sunt posibile datorite faptului ca lesutul
fibros din structura sa este redus.
Albugineea testiculard, foarte sublire, cu structura predominant elastic5, este
acoperiti de peritoneul visceral, care se continud cu mezorchiul. Pe suprafala organului
sunt vizibile ramificaliile subcapsulare ale venelor testiculare, mai ales in jurul hilului.
Din albuginee se desprind tractusuri conjunctive frne gi neregulate, care, spre deosebire
de mamifere nu formeazi septe care sd compartimenteze parenchimul in lobuli; de
asemenea, lipseSte mediastinul testicular.
Parenchimul testicular este format din numerogi tubuli seminiferi contorli, cu
diametrul de 150-200 pm, in care spermatogeteza se desfEgoard mai rapid decdt la
mamifere; prin multiple anastomoze, acegtia formeaz[ spre polul cranial al organului
o retea testiculard din care pleaci c6teva canalicule eferente ce stribat albugineea
gi conflueazi in epididim, formdnd canalul epididimar.
7.4.2.2. Epididimul
Epididimul este foarte redus, are aspect de apendice vermiform gi aderd la
marginea medial[, ugor concavl a testiculului, fiind cuprins intre foilele mezorchiului;
prezlntd o albuginee foarte fini gi nu este diferenliat ca la mamifere in cap, corp 9i
coadd (fr5.266).
7 .4.2.3. Canalul deferent

Canalul deferent este un organ tubular cu pereli subliri, interpus intre epididim
gi cloac[. Este reprezentat printr-o lungd porliune sinuoasd, o dilatalie ampulard 9i
un scurt canal ejaculator.
Portiunea sinuoasd, de culoare alburie, parcurge fala ventrald a rinichiului gi

se continud pe plafonul cavitdlii abdomino-pelvine situdndu-se lateral de po(iunea
extrarenald a ureterului (frg.266). La extremitatea distali canalul deferent prezintd
o micl dilatatie ampulard (Receptaculum ductus deferentis) inclusd in peretele
cloacal dorsal, care reprezinti principalul rezen/or de depozitare a spermei. po(iunea
postampulard a canalului deferent, cu o lungime de circa I cm reprezint1 canalul
eiaculator sauportiunea rectilinie (Pars recta ductus deferentis); acesta se deschide
intr-o depresiune a proctodeumului (Fossa ejaculatoria) incadrati de doud pliuri
mucoase care converg spre gantul organului copulator (fig. 267). Orificiul canalului
deferent (Ostium cloacale ductus deferentis) este situat in vdrfill unei papile mucoase
(Papilla ductus deferentis) (frg. 267).
Canalul ejaculator este inconjurat de corpul vascular (Corpus vasculare
phalli) care se prelungegte pe perelii ventrolaterali ai uro- qi proctodeului p6nd la
baza purisului; acesa este format din numeroase capilare arteriale incluse in sinusuri
limfatice, care la rdndul lor comunicd cu sistemul limfatic din structura organului
copulator.
7 .4.2.4. Organul copulator (Phallus I

Situat pe plangeul proctodeului, in plan median, organul copulator la masculii
plsirilor domestice este inconjurat labazd de corpurile vasculare. Este alcltuit din
doi sau trei corpi erectili (Corpora phatlica) cu structurd fibrolimfaticd (Corpora
fibrolimphatica) acopeiti de mucoasi, care delimiteaz[ \i 1an! spermatic (sulcus
phalli) prin care se scurge sperma in timpul copulaliei. Ereclia se realizeazd prin
umplerea spafiilor lacunare ale corpilor erectili cu limfa transvazati din corpurile
vasculare. Mobilizarea organului copulator este realizatd de muSchi protractori
Si
retractori derivali din peretele cloacal, mai bine dezvoltati la palmipede.
La cocog organul copulator este rudimentar. Este structurat din trei corpi falici
redugi (Corpus phallicum medianum, dexter et sinister) care se alituri pe linia
mediand formind o papild copulatoare de 2-3 cm, prevdzuti pe fala dorsald cu un
Sant spermafic longitudinal.
La porumbel organul copulator lipsegte; in timpul copulatiei depunerea
spermei in cloaca femelei se realizeazdprin evaginarea mucoasei proctodeului.
La palmipede organul copulator este mult mai dezvoltat; in erecfie, la rdtoi
ajunge la o lungime de 6-8 cm, iar la gdscan, de 10-15 cm. Este alcituit din dou6
corpuri erectile lungi, de calibru inegal, care se reunesc in forml de ansd risucitd in
jurul axului longitudinal. Astfel falusul ia formi de apendice cu aspect de tirbugon,
fixat prin baza sa la peretele cloacei. $anful spermatic are traseuipiral, descriind
3-4 ture de la dreapta la stAnga gi este delimitat de doui pliuri mucoase erectile
(frg.267). in timpul copulatieibuzele ganfului se apropie intre ele transform6ndu-l
intr-un conduct care transportd sperma in cloaca femelei sau in porliunea terminala
a oviductului.I-a, gdscan buzele jgheabului sunt omate cu papile cornificate, orientate
cranial.
t8
t5 +
t2
,t4 5
t3 6
Fig, 266. Aparatul urogenital la cocoS

(dupd V Ghelie Si colab-)
I - Tbstis; l' - Epididymis; 2 - Ductus deferens; 3 - Mesorchium; 4 - Ren sintstet
lobus cranialis; 5 - Ren sinistef lobus medius; 6 - Ren sinister, lobus caudalis;
6' - Gl. suprarenalis; 7 - (Jreter; 8 - Cloaca; 9 - Trachea; l0 - Esophagus''
ll - Diaphragma; l2- Aorta descendens; l3 - A. ischiadica; 14 - N. obturatorius;
l5 - v iliaca externa; t6 - A. celiaca; 17. A. mesenterica cranialis; l8 - Pulmo;
t8'- Septum horizontalis; lg - M. obturstorius internus; 20 - Anus s. Ventus
in *paus lntreg organul copulator este situat intr-o cavitate saculari a procto-
deului, din care iese prin risfr6ngerea acesteia in momentul copulaliei.
,l'- -
\
2- ri \
t :4
\\ I
:l
$
3 2'
5-
I
6-
t2
--8
Si penisul la rdyoi
Fig. 267. Cloaca
I - Rectum; 1 '- Plica rectocoprodealis; 2 - Coprodeum; 2' - Plica coprourodealis;
3 - Urodeum; i'- Plica uroproctodealis; 4 - Fossa ejaculatoria; 5 Ostium
-
cloacale ureteris; 6 - Papitla cum ostium cloacale ductus deferentis; z - Sulcus
phalli; 8 - Flexura phalli; 9 - Ostium sulci phalli; 10 - Pars copulatoria phatli;
1l - Corpus vasculare phalli; 12 - GIl. Proctodeales laterales,. 13 - Ventus
7.4.3. Organele genitale feminine

(Fig. 268-2701
La toate pdsdrile domestice organele genitale femele sunt nepereche gi sunt
reprezentate numai de ovarul stdng gi oviductul stdng (frg. 268,269).
Este de remarcat faptul cd in primele faze ale ontogenezei pAni la stadiul de
indiferenld sexuald, ambele gonade se dezvoltd simetric. Ulterior, gonada dreaptd
regreseazi (la galinacee pdni in ziua a gaptea de incubalie), iar cea stAngi evolueazi
pAni la stadiul de ovar funcfional.
La pds5,rile adulte, gonada dreaptl poate persista sub forma unui mic rudiment.
Daci ovarul funclional este excizat, rudimentul incepe sd se dezvolte gi va da naqtere
unui testicul funcfional. Acest fenomen permite omologarea gonadei rudimentare cu
r:ntesticul a clrui evolulie a fost inhibatd de hormonii produqi de ovarul fi,utclional.
Ca gi ovarul, oviductul este prezent in primele etape ale dezvoltirii embrionare
ca organ par, dar ulterior evolueazE numai cel stAng. De reguli oviductul drept regre-
seazd complet; arareori persisti ca rudiment nefunclional, cazin care nu comunici
cu cloaca.
7.4.3.1. Ovarul
Ovarul la pdsdri este plasat pe plafonul cavit[lii abdominale, avind rapoarte
intime cu lobii renali craniali, artera aort6, vena cavi caudali, glandele suprarenale
gi sacii aerieni abdominali (fig. 268).
Structural, ca gi la mamifere, ovarul la pisiri prezintd o zond medulard
(vasculari) Si o zond corticald (parenchimatoasi), in care se gdsesc nxteroSifoliculi
ovarieni in diferite faze de evolulie sau involu[ie. Suprafala organului este acoperitd
de epiteliu germinativ care se sprijinn pe un strat sublire de lesut conjunctiv, omologabil
ot albugineea ovariand. Spre deosebire de mamifere , ovocitele din structura foliculilor,
pe misuri ce se maturizeazd cresc considerabil prin acumulare de vitelus nutritiv,
bogat in lipide, protide, glucide, sdrwi minerale, vitamine gi pigmenfi; dimensiunile
ovocitelor vor determina pe cele ale foliculilor ovarieni gi, implicit, ale ovarului.
Forma Si dimensiunile ovarului vaiazl foarte mult in funclie de vdrsta femelei
gi starea lui funclionald.
La pui, imediat dupd ecloziune ovarul este foarte mic (5-6 mm), are culoare
alb-g6lbuie 9i formi de fiunghi alwrgit. Suprafala lui, acoperiti de epiteliu germinativ
este neted6, iar pe secliune zona corticali se diferenfiazi de cea medularl. Foliculii
ovarieni, foarte mici, nu se disting cu ochiul liber.
in perioada prepuberali, care line de la ecloziune pini la instalarea maturitelii
sexuale (la gnini aproximativ 5 luni), ovarul cre$te pe seama evoluliei foliculilor; la
puicufele de doui luni suprafala ovarului apare neregulati, foliculii apirind ca mici
granule, iar la sfhrgitut lunii a treia, acegtia pot ajunge la dimensiuni de 0,5-1,5 cm
(fig.268).
/0
Fig. 268. Aparatul urogenital la puiculd

(dupd V Gheyie Si colab.)
I - Ren dexte4 lobus cranialis; 2 - Ren dexter lobus medius; 3 - Ren dexter, lobus
caudalis; 4 - Ureter; 5 - Ovarium; 6-9 - Oviductus (6 - Infundibulum; 6'- Ostium
infundibulare; 7 - Magnum; 8 - Isthmus; 9 - Uterus); l0 - Mesoviductus;
lI - Cloaca; l2 - Anus (Ventus); a - Tracheq; b - Bronchus principalis dexter;
c - Esophagug; d - Pulmo; e - Rectum; f - V. cava caudalis; g - V iliaca externa;
h, h'- Vv. renales; i - A. ischiadica;j - M. obturatorius internus; I - N. obturatorius
La pisdrile mature, in perioada de ouat ovarul ia aspect tipic de "ciorchine de

strugure". Numerogi foliculi cresc prin acumulare de vitelus in ovocit gi se maturizeazi
rapid; pe misurd ce se dezvolt5, acegtia se deplaseazd spre suprafala ovarului pe care
o deniveleazd mult, gi se acoperd de epiteliu germinativ. Dimensiunile foliculilor,
denumili qi ovisaci vaiazd, de la cdliva milimetri pAni la 3-5 cm; cei mici proemind
pulin pe suprafala ovarului gi au culoare alb-gdlbuie, iar cei mari, de culoare galbend
intensd, bine individualizati, proemini mult gi sunt atagali de ovar prin c6te wr pedicul
in care se gisesc vasele proprii $tg.269).
Foliculul matur (ovulator) ajunge la dimensiuni de 4-5 cm gi este suspendat
de un pedicul lung. El este alcituit dintr-un ovocit inconjurat de granuloasd (un
strat de celule foliculare) peste care se suprapune membrana foliculard, diferenfiati
in teaca internd gi teaca extemi (v. Histologia). Membrana foliculari este vascularizati
de ramuri provenite din artera ovarianl; acestea formeazd o bogati retea pe toati
suprafala foliculului, exceptdnd o zond ecuatorial[ (l*rge de 1-3 cm gi latl de 2-4 mm),
avasculard, denumiti stigmd (Stigma folliculare).In timpul ovulaliei membrana
foliculard se rupe la nivelul stigmei, ovocitul este eliberat gi captat in pavilionul
oviductului. Foliculul rimas fErd ovocit se nume$te calice.
La pds6rile silbatice gi cele crescute in sistem gospodiresc, odati cu intreruperea
ouatului (in perioadele de nipdrlire sau cind clocesc), maturarea foliculilor qi ovulalia
inceteazd,, iar ovarul regreseazi ludnd aspect asemlndtor celui de la sffirqitul fazei
prepuberale. La pisirile adulte crescute in sistem intensiv, unde se practici incubafia
artificiali gi ndpdrlirea poate fi dirijat[, forma gi dimensiunile ovarului se modificd
mai putin.
7.4.3.2. Oviductul
Oviductul la pisdri se prezintd ca un tub lung, sinuos, neuniform calibrat,
interpus intre ovar gi cloac6. Este suspendat in cavitatea abdominald printr-un mezou
dorsal evident (Lig. Dorsale oviductus), care cuprinde intre foilele sale vasele gi
nervii organului, precum gi de un mezou ventral (,ig. Ventrale oviductus), intre foilele
ciruia se gdsesc fibre musculare netede aglomerate intr-un cordon muscular dispus
longitudinal (Funiculus musculosus) (frg. 269).
Ca qi in cazul ovarului, dimensiunile oviductului sunt reduse pind la pubertate,
iar la femelele adulte suferi modificdri ciclice. Astfel, la puiculele de o zi oviductul
este fin, abia vizibil cu ochiul liber. La gdinile oudtoare atinge dezvoltarea maxim6,
ajungdnd la 60-70 cm, in timp ce in plin sezon de ndpdrlire regreseazi pind la l8 cm.
Rolul oviductului la pdslri este mai complex decit la mamifere. La nivelul
lui are loc fecundalia gi se ftnalizeazd procesul de formare a oului prin elaborarea
de substanle nutritive gi membrane protectoare care se dispun in jurul ovulului
(fecundat sau nefecundat).
Lr sens cranio-caudal oviductul este impi(it in cinci segmente: infundibul,
magnum, istm, uter gi vagin, fiecare dintre ele avAnd un rol bine determinat in
formarea oului (fig. 268,269). Toate segmentele prezinti peretele alcdtuit din
suprapunerea a patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa 9i seroasa; in fiecare
segment acestea prezintd, particularitdfi morfologice legate de aportul in formarea,
deplasarea gi eliminarea oului (v. Histologia). Subliniem faptul cd termenii de "uter"

gi "vagin" nu au aceeagi semnif,rcatie ca la mamifere.
,liN
I
7
Fig. 269. Organele genitale la gdina oudtoare

I - Ovarium; 2 - Infundibulum; 3 - Magnum; 4 - Isthmus; 5 - LJterus; 6 - Vagina;
7 - Ostium cloacale oviductus sinistri; I - Cavum cloacae; 9 - Ostium cloacale
ureteris; l0 - Ureteres; ll - Rectum; l2 - Mesoviductus
Infundibulul (Infundibulum) sau puvilictnul este prima portiune a oviductului.
Aici, in timpul ovulaliei este coaptat ovocitul, care suferd cea de a doua diviziune
de maturare transformdndu-se in ovul. Totodati in infundibul are loc fecundalia.
Ca gi la mamifere, infundibulul are formd de pilnie. Portiunea sa craniald
este foarte largd, prezentAnd o deschidere de circa 8 cm circumscrisi de o margine
liberi uqor franjuratd; de pe portiunea dorsald a marginii libere se desprinde un
putemic ligament tubo-ovarian, care se extinde gi pe plafonul cavitdlii abdominale.
ln po(iunea caudalI infundibulul se ingusteazd formand un gdt scurt, cu aspect
tubular, prin care se face legdtura cu magnum.
Peretele infundibulului este sublire. Mucoasa formeazd numeroase pliuri joase,

cu traseu ugor spiralat; structural prezintl un epiteliu prismatic simplu gi un corion
cu glande tubulare, mai aglomerate la nivelul gdtului. Musculoasa este alcdtuitd din
fibre netede, dispuse plexiform; la nivelul gdtului acestea se organizeazd pe doui
straturi: longitudinal extern gi circular intern.
Magnum este porliunea in care se elaboreazd albuSul oului, motiv pentru
care se mai numegte camerd albuminogend. Are aspectul unui tub lung (la gdinile
oudtoare ajunge pini la 35-42 cm) gi sinuos, cu diametrul mai mare in treimea
mijlocie (ftg.269).
Mucoasa acestui segment este foarte groasd qi formeazd 15-22 pliuri primare,
inalte de 4-5 mm, dispuse in spirald, de pe care se desprind pliuri secundare qi
terliare; epiteliul mucoasei este prismatic, cu celule ciliate gi secretoare, iar corionul
este transformat intr-un adevdrat strat glandular datoritd dezvoltdrii deosebite a
glandelor albuminifere (Glandulae magni), de tip tubular sinuos sau ramificat.
Fibrele musculare ale stratului extem se organizeazdinberzi cu traseu spiralat,
paralel cu cel al pliurilor mucoasei. Acest aranjament face ca in timpul contracliilor
peristaltice ovulul si inainteze in magnum prin rdsucire continuS, antrendnd masa
de albumen din care se "torc" la extremitdli, Salazele.
Istmul (Isthmus) este segmentul scurt (aproximativ 8 mm) gi ingust al oviduc-
tului in care se formeazl membranele cochiliere ale oului. Structural, fald de magnum
prezinti mucoasa mai sublire, mai siraci in glande, cu pliuri joase, dispuse longitudinal;
stratul muscular intern (circular) mai gros; stratul muscular extern cu fibrele orientate
in sens longitudinal.
Uterul ((Iterus),lung de circaT-8 crn, reprezintd ultima porliune a oviductului
prevdztttd pe toat[ intinderea cu mucoasd glandular[. La nivelul lui se formeazi
coaja calcaroasd a oului, pigmentati diferit, in funcfie de specie 9i de rasd.
Vaginul (Vagina) este un conduct lung de cicaT crn, care se deschide in partea
dorso-laterald stdngd a compartimentului proctodeal; pdnl la pubertate orificiul
vaginal (Ostium cloacale oviductus sinistri) este inchis de o redusi membrand
himenald. La limita cu uterul, stratul muscular circular se ingrc:;i formnnd un
sfincter vaginal (M. sphincter vaginae), iar mucoasa prezintd glande care elaboreazi
cuticula oului.Tot la acest nivel in corionul mucoasei se gisesc mici addncituri
(Fossulae spermaticae) in care spermatozoizii pot stagna cel pulin o siptSminl fEri
s[-gi piardi capacitilile fecundante. Aga se explici faptul ci o glind poate depune
oud fertilizate timp de l-2 sdptimdni dupd copulafie.
in vagin oul complet format stagneazi pentru scurt timp pdnd la expulzarea
lui in mediul exterior, act fiziologic care se numegtepon/d.
7.4.3.3. Oul pisirilor

in sensul strict gtiinlif,rc al cuvintului, oul de pasdre, ca gi cel de mamifere,
este celula diploidd rezultatd din unirea spermatozoidului cu owlul gi se mai nurne$te
zigot.IJntal. termenul de ou se folosegte pentru produsul rezultat din suprapunerea
in jurul gdlbenuSuhzl (ovulul) a componentelor elaborate in oviduct: albuSul Si
invelitorile protectoare, respectiv membranele cochiliere qi coaja calcaroasd
Cap. 7. Splanchnologia p6sdrilor 471
(fig. 270). Atdt gdlbenu$ul cat 9i albugul conlin o mare cantitate de substanle
nutritive necesare dezvoltirii ernbrionului in afara organismului matem; invelitorile
protectoare conferi viitorului pui un anumit grad de izolare, prezent6nd in
acelagi timp o permeabilitate selectivi care-i asigurd condilii de dezvoltare.
Gilbenugul, celuli giganticl (de tip telolecit) de formi sferic6, cu diametrul
de 3-3,5 cm qi situatd in centrul oului reprezintd fie owlul nefecundat, fie zigotul in
cazul cdnd a avut loc fecundafia. El este alcituit din vitelus nutritiv, citoplasma
formativI, nucleu gi membrana celulard.
Wtelusul nutritiv se acumuleazdin citoplasma (ovoplasma) ovocitului pe
misurd ce acesta cregte qi se maturizeazl in foliculii ovarieni; dupi ovulalie, incd in
oviduct, gdlbenugul nu mai adilioneazd substanfe nutritive.
Vitelusul este dispus in straturi concentrice, alternative; unele de culoare
deschisd constituie vitelusul alb,bogat in substanle proteice (43%), iar altele, de
culoare mai inchis6, vitelusul galben ce contine mari cantit5li de lipide.
Nucleul, denumit Si veziculd germinativd este plasat la unul dintre polii
gllbenugului, inconjurat de o micd cantitate de citoplasmdformativd. Vezicula
germinativd impreuni cu citoplasma formativl reprezintd discul germinafiv, formaliune
de 3-4 mm. Sub discul germinativ se glsegte vitelus alb care se prelungegte pdnd in
centrul gdlbenugului formdnd latebra Purkinje, formaliune cu aspect de limb6 de
clopot (frg.270).
Membrana celulard, denumite qi membrand vitelind sat oolemd este dublatd
de o membrand perivitelind cu structuri fibriliarn fini, elaborat[ de celulele granuloasei
foliculare. Ambele membrane menlin forma gi integritatea gdlbenugului; pe de alti
parte, ele sunt semipermeabile qi permit ca odatd cu cre$terea gradientului osmotic
apa din albug sd intre in gdlbenug, influenldnd greutatea acestuia.
Culoarea gdlbenugului depinde de pigmenlii din furaje, variind de la galben
pal la portocaliu.
Albugul (Albumen), produs de magnum, inconjoard g6lbenugul sub formd de
straturi fluide care altemeazd cts straturi dense. LAngI gilbenug gi la periferie, sub
membrana cochilierd internd se gisegte intotdeauna un strat de albuq fluid. Albugul
din zona axului longitudinal al oului formeazi doul ligamente spiralate denumite
salaze, care se inseri cu o extremitate pe membrana perivitelini gi cu cealaltd pe
membrana cochilieri intemi la fiecare pol al oului (fig. 270). $alazele rezultd din
condensarea masei de albumen in zona centralS gi torsionarea ei in timpul trecerii
oului prin magnum. Modalitatea suspend[rii gdlbenuqului face posibili deplasarea
acestuia in masa de albumen fluid, astfel incAt discul germinativ rimAne intotdeauna
orientat dorsal.
Membranele cochiliere sunt structuri fibroase fine, dar rezistente, care se
formeazd in istm; cea internd vine in contact cu albugul, iar cea externd cu coaja
calcaroasd. P6nd la eliminarea oului cele doui membrane vin in contact pe toat6
suprafafa; dupd pont6, la polul rotunjit al oului acestea se irndep[rteazi gi delimiteazd
intre ele camerd de aer (frg. 270).In practic[, prin examen ovoscopic se poate aprecia
gradul de prospelime a oului in funclie de dimensiunile camerei de aer.
- --q
_ __f
d
-\-
__o
c
-_b
_
-h
t
Fig. 270. Schema structurii oului de pasdre
a - Discul germinativ; a'- Latebra Purkinje; b - Oolema (membrana vitelind);
c - Wtelus nutritiv alb Si negru; d-Albuyfluid $i dens; e - $alaze;f - Membrana
cochilierd internd; g - Membrana cochilierd externd; h - Camera cu aer;
i - Coaja calcaroasd (Cochilia)
Coaja calcaroasi sau cochilia oului se formeazi in uter gi este reprezentatd
de o carcasi dur6, poroas6, relativ groasi gi pigmentatd caracteristic. in structura ei
intri siruri de calciu sub formd de cristale care impregneazd o matrice organici
redusd. Suprafala cochiliei este acoperitd de o cuticuld fin6, de naturd proteicl,
asemindtoare colagenului; aceasta impiedicd pltrunderea microorganismelor prin
porii cojii.
Deplasarea gdlbenuqului prin cele cinci segmente ale oviductului la pdslri
dureazi in medie 24 ore, din care: 30 minute in infundibul, 3 ore in magnum, o ori
in istm qi 19-20 ore tn uter; ir acest timp se tnconjoari de albug, membranele cochiliere
gi coaja calcaroasi.
BIBLIOGRAFIE
l. BARONE, R. - Anatomie Comparde des Mammifdres Domestiques -6cole

Nationale V6tdrinaire, Lyon, 1966
2. BARONE, R., PAVAUX, C., BLIN, P.C., CUQ, P. - Atlas d'Anatomie du Lapin.
Ed. Masson et C-ie, Paris, 1973
3. BARONE R. - Anatomie Compar6e des Mammifdres Domestiques - Splan-
chnologie. Vigot Frdres, Paris, 1995
4. BOGDAN,A.T., BISTRICEANU, M., MAJINA, C. - Reproducfia animalelor
de fermd. Ed. Scrisul RomAnesc, Craiova, 1981
5. COMAN, T., CORNILA, N. - Embriologie veterinar[. Ed. Fundaliei,,Rominia
de mdine", Bucureqti, 1999
6. CONSTANTIN N, COTRUT M, SONEA A., Fiziologia.animalelor domestice,
vol.I gi II, Ed. Coral Sanivet, Bucureqti, 1998.
7. CONSTANTINESCU M. GH., Anatomie gi fiziologie comparatd, Ed. Ceres,
Bucuregti, 1972.
8. CONSTANTINESCU M. GH., Curs de anatomie comparativi, vol. I-M hstitutul
Agronomic Timigoara, L97 | -197 4.
9. CONSTANTINESCU M.GH., Anatomia gi fiziologia animalelor domestice, Ed.
Ceres, Bucuregti, 1976.
10. CONSTANTINESCU M. GH, RADU C, PALICICA R., Caiet de lucriri
practice de anatomie topografic5, vol.tr, Ghid de diseclie, hstitutul Agronomic
Timigoara, 1979.
11. CONSTANTINESCU M. GH, RADU C, PALICICA R., Anatomia topograficl
a mamiferelor domestice, Ed. Facla, Timigoara, 1982.
12. CONSTANTINESCU M. GH., Clinical Dissection Guide for Large Animals,
Mosby, 1992
13. CONSTANTINESCU M. GH., Guide to Regional Ruminant Anatomy based on
the Dissection of the Goat, Blackwell,200l.
14. CONSTANTINESCU M. GH., Clinical Anatcmy for Small Animal Practitioners,
Blackwell,2002
15. CONSTANTINESCU NL GH., ILEANA A. CONSTANTINESCU, Clinical
Dissection Guide for Large Animals, Horse and Large Ruminants. Znd ed.,
Blackwell,2004
16. CONSTANTINESCU M. GH., PALICICAR. -Arntomie comparativd (mamifere
domestice, pisdri, om) gi noliuni de fiziologie animalq Ed. Orizonturi Universitare,
Timigoara,2006
17. COTEA, C. - Biologie celulari, embriologie generali, histologie generald. Ed.
Tehnopress, Iagi,200l
18. COTEA, C. - Histologie speciald. Ed. Tehnopress, Iagi, 2003

19. COTOFAN, V. - Anatomia topograficd a animalelor domestice. Vol. [, II. Lito,
I.A., Iagi, 1975
20. COTOFAN, V., MORO$ANU, N. - Particulariteli anatomice ca factori favorizanfi
in producerea hemiilor la porc - Lucr. gt. LA.I. [,
1978, p9.27-31
21. COTOFAN, V. - Anatomia 9i fiziologia animalelor domestice. Ed. Ceres,
Bucuregti, 1984
22. COTOFAN, V., PALICICA R,, IIRIfCU, VALENTINA, ENCIU, V. -Anatomia
animalelor domestice. Vol. I. Ed. Orizonturi Universitare, Timigoara,1999
23. COTOFAN, V., PALICICA, R., HRITCU, VALENTINA, GANTA, CARMEN,
ENCru, V. -Anatomia animalelor domestice. Vol. I[. Ed. Orizonturi Universitare,
Timigoara,2000
24. COTOFAN, V., PREDOI, G. - Anatomia topografici a animalelor domestice.
Ed. BIC ALL Bucuregti, 2003
25. CTINNINGHAM J.G, Textbook of Veterinary Physiology, 2* ed., WB.Saunders,
t997
26. DAMIANA., Splahnologie, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca,200l
27. DAMIAN A., CHIRILEAN IOANA - Anatomia topograficd comparate, Ed.
Academic Pres, Cluj-Napoca, 2005
28. DOBBERSTEIN J, HOFFMAN G, Lehrbuch derAnatomie der Haustiere, Band I,
Hilzel Verlag, Leipzig, 7 9 63 .
29.DYCE, K.M., SACK, W.O., WENSINQ C.J.G -Textbook of VeterinaryAnatomy
3'd edW.B.Saunders, 2002
-
30. ELLENBERGER, W., BAUM, H. Handbuch der vergleichenden Anatomie
der Haustiere. Springer Verlag, Berlin - Heidelberg - New York,1974
31. FERAT POSTOLACHE, AIDA - Anatomie veterinard. Splanchnologie. Ed.
,,Ion Ionescu de la Brad", Iaqi, 2004
32. GANTA CARMEN VANDA, Splanchnologia animalelor domestice, Ed. Mirton,
Timigoara, 1998.
33. GEORGESCU B. - Morfologia sistemului limfatic la plsdrile domestice, Ed.
Printech, Bucuregti, 200 I
34. GETTY, N. -The anatomy of the domestic animals 5fted.. W.B.Saunders, 1975
35. GHETIE, V., PA$TEA, 8., RIGA, I. - Atlas de anatomie comparative. Vol. II.
Ed. Agro-Si1vic6, Bucuregti, i958
36. GHETIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didacticd qi Pedagogic[,
Bucuregti, 1967
37. GHETIE, V., CHITESCU, $T., COTOFAN, V., HILLEBRAND, A. - Atlas de
anatomia de laAves Domesticas. EditorialAcribia, Madrid, 1981
38. GLIYTONA. C., - Textbook of Medical Physiology, 8ft ed., W. B. Saunders, 1991
39. HILLEBRAND A. Manual de anatomie veterinard, Vol. II, Splanchnologie,
-
Ed. Fundatiei Rom6nia de m6ine, Universitatea,,spiru Haret", Bucureqti, 2005
Blbllografie 475
40. HILLEBRAND A., BERGHE$ CARMEN, CUCONA$ M., DINU CRISTINA,

TIIDOR LAURA, VELICAN N. - Lucrlri practice de anatomie veterinarl, Ed.
Fundaliei Rom6nia de miine, Universitatea,,Spiru Haret", Bucureqti, 2002
41. KOCH T. - Lehrbuch der Veterinir Anatomie, band II, 2 Aufl. VEB Gustav
FischerVerlag, Jena, 1970
42. KOVACS, GY - HdgiSllatok anatomi6j6nak atlasa, Mez<igaszdasSgi Kiad6,
Budapest, 1956
43. KOVACS, GY - H6gi6llatok anatomi6ja, I, II, III Kotet, Mezcigaszdas6gi Kiad6,
Budapest, 1958
44. KOMG H.E., LIEBICH, G.H. - Anatomie der Haussiiugetiere. Band II Organe
und Organsysteme. Schattauer, Stuttgart - New York, 1999 '
45. KONIG, H.E., LIEBICH, G.H. - Anatomie und Propiideutik des Gefltigels.
Schattauer, Stuttgart -New York, 2001
46. KRAMMER, R. -Anatomie der Haustiere. S. Hirzel, Verlag Leipzig,1979
47. KRUGER G., Anatomie derHaustiere, S. Hirzel Verlag, Leipzig,1976.
48. LESBRE F.X., Precis d'anatomie compar6e des animaux domestiques, Tome II,
Libraire J. B. Baillidre et Fils, Paris, 1923.
49. MURE$IANU E, PAMFILIE I, BICAPOPtr O, RADU C., Anatomie, histologie,
embriologie, Ed. Didacticl gi Pedagogici, Bucuregti, 1979.
50. MANOLESCU, N., DICULESCU, L, COTOFAN, V. - Histologie comparatl in
scaning (SEM). Ed. Ceres, Bucuregti, 1982
51. MONTANE, L., BOURDELLE, E., BRESSOU, C. - Anatomie r6gionale des
animaux domestiques. Vol. tr. J.B. Baillidre et Fils, Paris, 1978
52. NECRASOV OLGA, DORNESCU, G. - Anatomie comparati a vertebratelor.
Vol. II. Ed. Didactici gi Pedagogicl, Bucureqti,7977
53. MCKEL, R., SCHUMMER, A., SEIFERLE, E. - Lehrbuch der Anatomie der
Haustiere, Band II. Paul Parey, Berlin - Hamburg, 1960
54. MCKEL, R., SCHUMMER, A., SEIFERLE, E. - Anatomy of the Domestic
Birds. Paul Parey, Berlin - Hamburg, 1977
55. MCKEL, R., SCHUMMER, A., SEIFERLE, E. - Lehrbuch der Anatomie der
Haustiere, Band II, Eingeweide. Blackwell Wissenschafts, Berlin - Wien, 1995
56. PALICICA, R., ENCru, V. - Anatomia animalelor domestice. Vol. II. Viscerele.
Ed. Universitas, Chigindu, 1993
57. PALICICA R, Anatomie comparativi, Editura Orizonhri Universitare Timigoara,
2003
58. PA$TEA, E., MURE$IANU, 8., CONSTANTINESCU, M. GH., COTOFAN,
V. - Anatomia comparativd gi topograficd a animalelor domestice. Ed. Didactici
gi Pedagogici, Bucureqti, 197 8
59. PA$TEA, E., COTOFAN, V., NICOT3ESCU, V., CHITESCU, $T., RADU, C.,
MICLEA" M., POPOVICI, L, CORNILA, N., PALICICA, R. -Anatomia comparati
a animalelor domestice. Vol. I. Ed. Didactic6 qi Pedagogici, Bucuregti, 1985
)
60. PA$TEA E., Anatomia topograficd a taurinelor, Ed. Ceres, Bucuregti, 1990
61. PENTEA M., Splanchnologie veterinard, Ed. Mirton, Timiqoara, 2000
62. PINTEA, V., RIZKALLA W. - Lymphoepithelial and Glomic Structures in the
Upper Wall of the Cloaca in the Hen. Acta Vet. Acad. Sci. Hung. l7(3), p.249,
Budapesta, 1967
63. PINTEA, V. CONSTANTINESCU M. GH. - Vascular and nervous supply of
Bursa of Fabricius. New Acta Vet. Acad. Sci. Hung. l7(3), p. 263, Budapesta, 1967
64. PINTEAV, COTRUT M, MANTA D.A, SALAGEANU G. - Fiziologie medical
veterinard, Ed. Didacticd gi Pedagogicd, Bucuregti, 1982
65. PREDOI G, BELU C., Anatomia animalelor domestice. Anatomie ctinicd, Ed.
ALL, Bucuregti,2001
66. POPESKO, P. - Atlas topografickej anat6mie hospod6rskych zvierat. Vol. I-il.
Ed. Priroda, Bratislava, 1988
67. POPOVICI, I., DAMIAN A., POPOVICI N., CHIRILEAN IOANA- Tratat de
Anatomie comparatd - Splanchologie, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2003
68. POPOVICI, I., DAMIAN A., POPOVICI N., CHIRILEAN IOANA- Tratat de
Anatomie comparatd - Splanchologie, Edilia II, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca,
2006
69. RADU C., Curs de anatomie, histologie qi embriologie, vol. II9i III, Institutul
Agronomic Timigoara, I 982
70. SCHUMMER A., Anatomie der Hausv<igel. Lehrbuch der Anatomie der
Haustiere, Band V. Verlag Paul Parey, BerlinHamburg, 1973.
-
71. SCHUMMER A, NICKEL R. _ "Eingeweide. In Lehrbuch der Anatomie der
Haustiere". NICKEL SCHUMMER - SEIFERLE L, Band.II, 4 Aufl. Verlag
Paul Parey, Berlin- Hamburg, 1979
72. SCHWARZE E., SClIR6Ogn O. - Kompendium der Veteriniir - Anatomie, 5
Biinde, V.E.B., Gustav Fischer, Jena, 1960-1965
73. SCHWARZE E., Kompendium der Gefliigelanatomie, 2. Auflage, VEB Gustav
Fischer Verlag, J ena, 197 2
74. SIMIC, V. -Atlas uporedne anatomije, Beograd, 1947
75. SISSON,S.-TheAnatomyofDomesticAnimals,5-mEditionrevisedbyGrossman,
J.D. WB. Saunders Philadelphia - London, 1964
76. SOLCAN CARMEN - Histologie gi embriologie, Ed. Performantica, Iagi, 2006
77. TUDOR DESPINA, CONSTANTINESCU M. GH., Nomina Anatomica Vete-
rinaria, Ed. Vergiliu, Bucuregti, 2002.
78. BAUMEL J. JULIAN Handbook of Avian Anatomy: Nomina Anatomica Avium.
Cambridge, Massachusetts [Nuttall Ornithological Club] 1993
79. *** Nomina second edition. Zixrchand Ithaca, New York, I 994
80. *** N ICVGAN, on the web site 2005
F. M. V.
BIBLIOTECA
Vetcrlne16
ffi
Tip,arul executat la
Imprimeria
Il{tIRTON
Timigoara, str. Samuil Micu nr. 7
TaL: 0256-225684, 0255-212926: F*: A256-2089:24
E-rrail: mirton@mail,tlnttu.ro wwrv"mi t.ro
)
+/
'2w,7
4)e
r
,-
3I.. Ru,
)
-i.

Manual Anato Sem 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Anato Sem 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

--.

l\xb EAN VALENTINA HRITCU I

in colaborare cu: ,.1

EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

Volumul a fost avizat favorabil de citre colectivul Catedrei de $tiinle Fundamentale gi

Pregdtire pentru tipar

@ 2007 Editura ORIZONTIru IJI\ryERSITARE

Manualul "Anatomit animalelor domestice" - volumul II - reprezinti

La elaborarea prezentului volum au participat urmitorii autori:

din Timiqoara 9i Cluj-Napoca, Membru al Academiei de $tiinle Agricole 9i Silvice

Prof. univ. Dr. Carmen Vanda GanfI de la Universitatea de $tiinle Agricole

Manualul "Anatomia animalelor domestice" volumul II, este primul manual

Medicind Veterinard a Banatului Timigoara, Facultatea de Medicini Veterinari,

lasi.27 februarie 2007

3. APARATI L DIGESTN (APPARATUS DI GES TORrU,y) .............. 35

3.5.2. Conformafia dinlilor 86

3.9.2 Structura intestinului sublire

4. APARATUL RES PIRAT OR (App ar atu s Re sp ir ato riu s) ........ 229

4.4.Laingele (Larynx). ...261

5.3. 10. Prepu{ul (Preputium) 340

6.2.5. Ariile de proiecfie ale organelor abdominale la cdine.. .....416

Splanchnologia este capitolul din anatomie care se ocupi cu studiul organelor

Fig. 1. Schema structurii generale a tubului digestiv

Epiteliile diferd in funclie de rolul lor, intdlnindu-se urmdtoarele tipuri prin-

cavitatea viscerului se modificd mult gi repetabil in cursul fazelor fiziologice, 1esutul

capsula fibroasi, care acoperi gi protejeaz[ parenchimul. Ca gi in cazul viscerelor

O din foip viscerall a mezodermului. Caudal, cavitatea abdominali comunicd cu cea

Fig. 2. Schema cavitdpilor seroase ule trunchiului

In conditii fiziologice norrnale, seroasele apar ca membrane transparente,

2.2. Cavitatea toracici. Pleura. Mediastinul

Perelii laterali, concavi in sens dorso-ventral, sunt formali de coaste qi mugchii

in mediastinul caudal, la rumegdtoare qi la porc fascia endotoracici coboard

2.2.2. Pleura (Pleural

Fig. 3. Secyiuni transversale prin cavitatea toracicd tn planul mediastinalui

se continue ct pleura viscerald Qrulmonard) prin intermediul ligamentului pulmonar

2.2.3. Med iasti n ul (Med iasti n u ml

Mediastinul caudal (Mediastinum caudale) sa:u postcardiac (frg.3 C), cuprins

2.3. Cavitatea abdomin ald (Cavum abdominisl.

Delimitate de perefi osteo-fibro-musculari proprii, cavitatea abdominali gi cea

2.3.1. Cavitatea abdominali (Cavum abdominisl

Fig. 4. Secfiune transversald prin cavitatea abdominald, dupd tndepdrtarea pielii

Fig. 5. Ligamentele din cavitatea peritoneald h ciline

Canalele inghinale (Canales inguinales) strdbat planqeul cavitSlii abdominale

inguinalis Spatium inguinale). Prin canalul inghinal, la masculi fascia transversd a

2.3.2. Cavitatea pelvini (Cavum pelvis)

in componen\a perelilor laterali intrl formatiuni osoase, reprezentate de

uretral, bulbospongios, ischiocavernos, bulboglandular, retractor al penisului qi

2.3.3. Peritone ul (Perito neu ml

Pliurile peritoneale, in cea mai mare parte, formeazd structuri de leglturi

ventral de vena cavi caudal6; intre cicatricea ombilicald qi scizura stdngd a

stdng al pancreasului; in dreapta comunicd cu cavitatea peritoneald prin orificiul

Fig. 6. Schema ligamentelor din cavitatea pelvind la femele (A)

Conformafia organelor digestive prezintd mari diferenle interspecifice, care,

Fig. 7. Schema aparatului digestiv la cdine

Omnivorele prezinte molarii prevdzuli cu tuberculi rotunjifi, de dimensiuni

Fig. 8. Schema aparatului digestiv la porc

Fig. 9. Schema aparatului digestiv la vacd

Ontogenetic, elementele structurale ale organelor digestive igi au originea in

Portiunile intestinului primitiv situate in cavitatea abdominalS primitivd sunt

Fig. 10. Schema dezvoltdrii embrionare a segmentelor tubului digestiv

3.2. Cavitatea bucali (Cavum oris)

Fig. prin capul de cal

3.2.1. Orificiul bucal (Rima orrs)

continu0ndu-se cu gingiile; la locul de rdsfringere formeazd Santurile gingivolabiale: