Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/298205077
CITATIONS READS
0 12,859
2 authors, including:
SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by Irinel Eugen Popescu on 14 March 2016.
PARAZITOLOGIE ANIMALĂ
Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. Liviu MIRON
Conf. dr. Ion COJOCARU
Conf. dr. Ştefan R. ZAMFIRESCU
ISBN 978-973-703-412-0
PARAZITOLOGIE ANIMALĂ
2009
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MOGLAN, IOAN
Parazitologie animală / Ioan Moglan, Irinel E.
Popescu. - Iaşi : Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2009
Bibliogr.
Index.
ISBN 978-973-703-412-0
I. Popescu, Irinel E.
616-002.9
Cuprins
PARTEA GENERALĂ
Istoric.......................................................................................................................... 11
1. Paraziţi şi parazitism................................................................................................. 15
1.1. Ciclul biologic la paraziţi, tipuri ................................................................ 16
1.2. Adaptări ale paraziţilor la viaţa parazitară............................................... 16
1.3. Relaţii inter- şi intraspecifice.................................................................... 18
1.4. Factorii care determină infestarea cu paraziţi......................................... 19
1.5. Căile de pătrundere a paraziţilor în gazdă.............................................. 20
1.6. Căile de părăsire a gazdei de către paraziţi ........................................... 21
1.7. Acţiunea parazitului asupra gazdei ......................................................... 21
1.8. Tipurile de parazitism............................................................................... 23
2. Gazda ....................................................................................................................... 24
2.1. Reacţiile gazdei la invazia parazitară...................................................... 25
Ecoprofilaxia ................................................................................................................. 26
PARTEA SPECIALĂ
Încrengătura PROTOZOA......................................................................................... 29
3. Clasa Flagellata ........................................................................................................ 29
3.1. Ordinul Protomonadina............................................................................ 29
3.1.1. Leishmania donovani .............................................................. 29
3.1.2. Trypanosoma gambiense ....................................................... 31
3.1.3. Trypanosoma rhodesiense ..................................................... 33
3.1.4. Trypanosoma cruzi ................................................................. 33
3.1.5. Trypanosoma equiperdum...................................................... 33
3.1.6. Trypanosoma ninae kohl-jakimovi.......................................... 35
3.2. Ordinul Polymastigina.............................................................................. 35
3.2.1. Giardia duodenalis .................................................................. 36
3.2.2. Trichomonas vaginalis ............................................................ 39
3.2.3. Trichomonas foetus ................................................................ 41
3.2.4. Trichomonas suis .................................................................... 42
3.2.5. Trichomonas gallinae.............................................................. 42
3.2.6. Histomonas meleagridis ......................................................... 42
3.3. Ordinul Opalinida ..................................................................................... 42
3.3.1. Opalina ranarum ..................................................................... 43
4. Clasa Sarcodina ....................................................................................................... 43
4.1. Entamoeba histolytica................................................................ 45
4.2. Entamoeba gingivalis................................................................. 49
5. Clasa Sporozoa ........................................................................................................ 49
Subclasa Telosporidia ............................................................................................... 49
5.1. Ordinul Gregarina .................................................................................... 49
5.1.1. Stylorhynchus longicollis......................................................... 49
5.2. Ordinul Coccidia....................................................................................... 52
5.2.1. Eimeria spp. ............................................................................ 52
5.2.2. Toxoplasma gondii.................................................................. 56
5.2.3. Cryptosporidium parvum......................................................... 60
5.3. Ordinul Haemosporidia............................................................................ 62
5.3.1. Plasmodium spp...................................................................... 63
5.3.2. Babesia bigemina.................................................................... 69
6
METAZOA
Încrengătura CNIDARIA............................................................................................ 89
8. Clasa Hydrozoa ........................................................................................................ 90
8.1. Polypodium hydriforme .............................................................. 90
8.2. Hydrichthys cyclostonis.............................................................. 90
Încrengătura PLATHELMINTHES ............................................................................ 90
9. Clasa Trematoda ...................................................................................................... 90
9.1. Ordinul Monogenea ................................................................................. 91
9.1.1. Gyrodactylus elegans ............................................................. 91
9.1.2. Polystomum integerrimum...................................................... 92
9.2. Ordinul Digenea ....................................................................................... 93
9.2.1. Fasciola hepatica .................................................................... 93
9.2.2. Dicrocoelium lanceatum ......................................................... 99
9.2.3. Opistorchis felineus............................................................... 102
9.2.4. Clonorchis sinensis ............................................................... 104
9.2.5. Schistosoma haematobium .................................................. 104
9.2.6. Paragonimus westermanni ................................................... 107
9.2.7. Paramphistomum spp........................................................... 110
9.2.8. Prosthogonimus pellucidus................................................... 110
9.2.9. Echinostoma revolutum ........................................................ 111
9.2.10. Urogonimus macrostomus.................................................. 111
9.2.11. Diplostomum spathaceum .................................................. 111
9.2.12. Sanguinicola inermis........................................................... 112
10. Clasa Cestoda ...................................................................................................... 112
Subclasa Cestodari ................................................................................................. 112
10.1. Ordinul Amphilina ................................................................................ 113
10.1.1. Amphilina foliacea............................................................... 113
Subclasa Eucestoda................................................................................................ 113
10.2. Ordinul Pseudophyllidea ..................................................................... 113
10.2.1. Diphyllobothrium latum ....................................................... 113
10.2.2. Ligula intestinalis................................................................. 117
10.2.3. Caryophyllaeus mutabilis.................................................... 118
10.3. Ordinul Cyclophyllidea......................................................................... 118
10.3.1. Taenia solium...................................................................... 118
7
1. Paraziţi şi parazitism
2. Gazda
Ecoprofilaxia
Încrengătura PROTOZOA
3. Clasa FLAGELLATA
azar = febră) şi prezintă leziuni pe ea. În 96% din cazuri bolnavii sunt
doborâţi de epuizare sau de o boală intercurentă (suprapusă).
Diagnostic. Este pus prin evidenţierea parazitului în leziunile
cutanate, în celulele histio-monocitare din măduva hematogenă,
splină, ficat şi mai rar în sânge şi pe cale serologică.
Epidemiologie. Leishmanioza viscerală se întâlneşte în ţările
europene şi africane din jurul Mării Mediterane, în Kenia, Somalia,
Sudan, Etiopia, în ţările din Orientul Apropiat, în Asia Centrală, în
India, China şi America Latină. În ţara noastră, între anii 1952 şi 1954
a existat un focar de 24 cazuri de leishmanioză viscerală infantilă,
răspândită în 16 localităţi din jurul Craiovei. Aici, rezervorul natural a
fost câinele, iar vectorul Phlebotomus perfiliewi.
Leishmania tropica produce boala cunoscută sub numele de
Buton de Orient. Parazitul este răspândit în ţările bazinului
mediteraneean, în Orientul Mijlociu şi în Asia Mică.
Leishmania brasiliensis produce Leishmanioza cutaneo-
mucoasă şi este răspândită în America Latină.
Speciile de Leishmania nu prezintă diferenţieri morfologice.
Identificarea lor se face pe cale serologică, pe baza leziunilor pe care
le cauzează şi pe baza caracteristicilor de cultură.
Tratament. Medicamentele specifice sunt reprezentate de
compuşi de antimoniu pentavalent (stibogluconat de sodiu,
glucantim), iar în cazul intoleranţei sau al rezistenţei la aceste
medicamente se vor utiliza diamidinele.
Profilaxie. a) tratarea cazurilor individuale; b) câinii bolnavi se
suprimă, deoarece nu există un tratament eficient al leishmaniozei
canine; c) combaterea insectelor vectoare cu ajutorul insecticidelor.
Trypanosome parazite
4. Clasa SARCODINA
5. Clasa SPOROZOA
Subclasa TELOSPORIDIA
Fiecare pereche se
înconjură cu o
membrană comună,
formând gametochistul.
În fiecare chist se află un gamont femel şi unul mascul care nu se
deosebesc morfologic între ei, dar, în prezenţa coloranţilor organici,
ei se colorează diferit într-o soluţie roşu neutru, gamontul mascul se
colorează în roşu-violet, iar cel femel, în galben-portocaliu. Limita
dintre protomerit şi deutomerit dispare, iar nucleul din fiecare gamont
se divide de mai multe ori, formându-se numeroşi nuclei fii. Nucleii
formaţi migrează la periferia gamontului, se înconjoară cu citoplasmă
şi devin gameţi. Gameţii masculi sunt flagelaţi şi mobili, iar cei femeli
51
Subclasa NEOSPORIDIA
6. CLASA CILIOPHORA
Subclasa CILIATA
Cuprinde ciliofore care au cili tot timpul vieţii.
7. PNEUMOCYSTIS CARINII
trofozoidului tânăr este sferică sau uşor ovală, cei maturi sunt
polimorfi. Dimensiunea trofozoizilor este cuprinsă între 2 şi 10 µ.
Chistul este sferic de regulă, diametrul de 4-6 µ şi are membrana
externă foarte groasă. Fiecare chist are 8 corpusculi intrachistici
(sporozoizi), de formă sferică, de banană sau amiboidă.
Ciclul biologic al parazitului suscită încă unele controverse.
Datele referitoare la evoluţia pulmonară a parazitului sunt
incomplete, iar cele legate de dezvoltarea lui în afara gazdei sunt
complet necunoscute. Datele cele mai noi arată că la nivelul alveolei
pulmonare, P. carinii se poate înmulţi, atât sexuat, cât şi asexuat. În
ce priveşte modul de formare al corpusculilor intrachistici, se pare că
procesul este o sporogonie, în cursul căruia apare meioza, deci este
plauzibilă existenţa copulaţiei. Ea se desfăşoară la nivelul alveolelor
pulmonare ale gazdei.
Manifestări clinice. P. carinii este considerat un parazit al
lumenului alveolar în principal, dar a fost găsit, ocazional, şi în
celulele alveolare şi extrapulmonar. El trăieşte în stratul lichid care
acoperă celulele alveolare. Boala pe care o produce se numeşte
pneumocistoză. Factorul principal în declanşarea ei este deficienţa
imunitară asociată cu malnutriţia protein-calorică. În infestările
puternice, plămânii sunt de culoare roşie-violacee, măriţi în volum, şi
au o duritate elastică. Microscopic, boala este o alveolită la care se
adaugă edemul şi infiltratul inflamator interstiţial.
Debutul bolii este insidios (fără manifestări vizibile), marcat de
instalarea tusei, urmată de tahipnee care creşte progresiv, ajungând
până la 100-120 respiraţii pe minut. Aceste simptome sunt însoţite de
cianoză, tusea devine chinuitoare şi se menţine uscată.
METAZOA
Încrengătura CNIDARIA
8. Clasa HYDROZOA
Încrengătura PLATHELMINTHES
9. Clasa TREMATODA
9.2.3. OPISTHORCHIS
FELINEUS
Parazitează în canalele
biliare la mamiferele
consumatoare de peşte (ihtiofage)
şi la om. Boala produsă se
numeşte opistorcoză.
Morfologie. Este un
trematod mic, de 7-12 mm
lungime şi de 1,5-3,0 mm lăţime.
Tegumentul este neted, ventuza
bucală este situată subterminal,
iar cea ventrală la 1/5 din
lungimea corpului. Caracteristica
distinctivă a acestei specii este
localizarea testiculelor. Ele sunt
situate la extremitatea posterioară
a corpului (Fig. 38), de unde
numele genului (gr. opisthein =
îndărăt, în urmă; orhis = testicul).
Ciclul biologic (Fig. 39) al acestui
parazit se desfăşoară pe trei
gazde. Prima gazdă intermediară
este reprezentată de un gastropod
de apă dulce, Bulimus
tentaculatus (Bithynia leachi), în
corpul căruia parazitul se dezvoltă
până la stadiul de cercar inclusiv, Fig. 38. Opistorchis felineus
iar a doua gazdă intermediară c.d. - canal deferent; e - esofag;
este reprezentată de peşti de apă f - faringe; g.c. - glande
dulce : crapul (Cyprinus carpio), cochiliere; g.v. - glande
mreana (Barbus barbus), linul vitelogene; o - ovar;
(Tinca tinca), roşioara (Scardinius o.b. - orificiul buco-anal;
erythrophtalmus), cleanul o.g. - orificiul genital; p.e. - por
(Leuciscus cephalus) ş.a., în excretor; r.i. - ramuri intestinale;
corpul căreia se formează r.s. - receptacul seminal;
metacercarul. Gazda definitivă t - testicul; u - uter;
este reprezentată de pisică, vulpe, v.b. - ventuză bucală;
câine, om ş.a. Mamiferele v. e. - vezicule excretoare;
v.v. - ventuză ventrală
103
Subclasa CESTODARI
Subclasa EUCESTODA
înalt endemice (cca 10% din populaţia umană şi 80% din bovine sunt
infestate), iar în Canada şi SUA incidenţa parazitară este sub 0,1%.
CISTICERCOZA UMANĂ
are aspect veziculos, iar din loc în loc prezintă insule de scolexuri
invaginate (în total până la 500 de scolexuri sau chiar mai mult) (Fig.
58). La om, larva cenur se localizează mai ales în spaţiul
subarahnoidian. În cazul cadavrelor animalelor parazitate, dacă sunt
consumate de câini sau de alte carnivore, din fiecare scolex se va
dezvolta o tenie adultă şi ciclul este reluat.
Manifestări clinice. Cenuroza este o parazitoză gravă a
sistemului nervos; tulburările sunt de natură motorie, senzorială şi
comportamentală. Simptomele generale sunt: anorexia, somnolenţa,
tristeţea, prostraţia, animalele devin caşectice, prezintă capul şi gâtul
înclinate lateral (torticolis), nu mai urmează turma, se deplasează
Încrengătura NEMATHELMINTHES
şi nu are spaţii libere la cei doi poli. Ambele categorii de ouă sunt
colorate la fel (galben-brun).
Ciclul biologic (Fig. 61). A. lumbricoides este ataşat de
mucoasa intestinului subţire cu ajutorul celor trei buze (o buză
dorsală şi două buze laterale), situate în jurul orificiului bucal. Femela
depune ouăle în intestinul gazdei, iar de aici ele ajung la exterior o
dată cu fecalele. O femelă de limbric depune zilnic cca 240.000 de
ouă; durata de viaţă a ei este de 4-5 luni. Embrionarea ouălor are loc
în mediul extern datorită oxifiliei parazitului. Durata embrionării
variază în funcţie de temperatura şi umiditatea din mediul
înconjurător. Astfel, la temperatura de 24-30oC, embriogeneza
durează 10-13 zile, sub -12oC, ea este oprită, embrionul
supravieţueşte, iar dezvoltarea lui continuă când condiţiile devin
favorabile. În climatul temperat, vara, pe pământ umed, durata
dezvoltării embrionare este de cca 3-4 săptămâni. Embrionul este
vermiform (Fig. 60 E). Dacă oul embrionat este ingerat de om, la
nivelul duodenului eclozează larva, care pătrunde, cu ajutorul
stiletului cuticular de la extremitatea anterioară a corpului, în vasele
de sânge sau limfatice, ajunge în circulaţia portă şi este transportată
la ficat. Aici, rămâne cca 4 zile, apoi prin venele hepatice, ajunge în
ventriculul drept, şi de aici, prin arterele pulmonare, la plămân, unde
se localizează la nivelul alveolelor pulmonare. La plămân, larvele
rămân şi se hrănesc cca 6-10 zile, după care migrează ascendent în
bronhii, trahee, ajung în faringe, de unde, prin tuse, odată cu sputa,
pot fi eliminate sau înghiţite. Dacă sputa este înghiţită, larvele ajung
în intestinul subţire, unde se fixează de mucoasa acestuia, năpârlesc
de câteva ori şi devin adulţi. De la infestare şi până la apariţia
adulţilor sunt necesare 60-70 de zile. Migrarea extraintestinală a
larvelor este dictată de puternica oxifilie a lor.
Manifestări clinice. Boala se numeşte ascaridoză. Prezenţa
larvelor la nivelul plămânilor determină apariţia unui exudat alveolar
şi hemoragii, manifestări cunoscute sub numele de sindrom Loeffler.
Cele mai frecvente manifestări clinice sunt cele pulmonare şi sunt
exprimate prin tuse uşoară, seacă, dureri retrosternale, pneumonii,
febră moderată, excepţional hemoptizie şi erupţii cutanate. La nivelul
intestinului, intensitatea simptomelor depinde de încărcătura
parazitară, fiind exprimate clinic prin dureri abdominale, anorexie,
vomismente, diaree sau constipaţie. Dacă în intestin sunt mai mulţi
indivizi, ei pot genera complicaţii. Astfel, limbricii se pot încolăci
formând ghemuri care duc la ocluzii intestinale, mai ales în zona
ileocecală. Cei mai expuşi acestei complicaţii sunt copiii, din cauză
că la această categorie de vârstă lumenul intestinului este mai mic,
iar încărcătura parazitară este de obicei mai mare. Limbricii uneori
144
TRICHOSTRONGYLUS COLUBRIFORMIS
Parazitează în intestinul subţire la rumegătoare, ocazional şi
la porc.
TRICHOSTRONGYLUS VITRINUS
Parazitează în duoden la oaie, capră şi taurine.
TRICHOSTRONGYLUS AXEI
Parazitează în cheag la rumegătoare, în stomac la cal,
sporadic la porc şi la om.
Boala produsă de aceste specii de paraziţi se numeşte
trihostrongiloză, este o parazitoză gastrointestinală, cosmopolită,
care se transmite la păşunat sau în adăpost odată cu hrana sau cu
apa contaminate.
AGAMERMIS DECAUDATA
Parazitează la ortopterul Melanoplus femur-rubrum,
producând castrarea gazdei.
ALLOMERMIS MYRMECOPHILA
Parazitează la specii de furnici din genul Lasius.
FILARII PARAZITE
Încrengătura ANNELIDA
Încrengătura ARTHROPODA
cu păr scurt (Dog, Boxer, Brak) sunt cele mai vulnerabile. La câini se
disting două forme de râie demodecică: a) crustoasă şi b)
pustuloasă.
Forma crustoasă este forma incipientă a bolii, leziunile apar
pe pielea arcadelor orbitale şi a picioarelor, mai rar pe pielea
corpului. În locurile cu leziuni părul cade, pielea devine eritematoasă,
îngroşată, se încreţeşte şi se acoperă, în mare parte, cu cruste, iar
mai târziu devine de culoare gri-albăstruie.
Forma pustuloasă apare atunci când în foliculii piloşi pătrund
microbi, de obicei stafilococi. În aceste regiuni părul cade complet,
pielea formează cute groase, iar animalul exhală mirosuri neplăcute.
În faze avansate ale bolii câinii mor.
Demodex phylloides parazitează la porc, producând râia
demodecică a porcului. D. cati parazitează la pisică, D. bovis
parazitează la bovine, D. caprae parazitează la capră. La om se
întâlneşte specia Demodex folliculorum (Fig. 77). Parazitul se
localizează în glandele sebacee de pe faţă, în comedoanele aripilor
nasului, bărbiei, buzelor, obrajilor şi frunţii. Produce dermatite şi
pigmentări localizate.
A B
V X