81.

Capacitatea civilă a subiectelor de drept:

a. este inalienabilă,
b. poate face obiectul unor tranzacţii civile sau comerciale,
c. se transmite, total sau parţial, cu titlu oneros,
d. se transmite doar pe cale succesorală.

82. Sunt lipsite de capacitatea civilă:

a. persoanele minore,
b. persoanele interzise,
c. persoanele decăzute din drepturi,
d. animalele sălbatice.

83. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice:

a. este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii,
b. este posibilitatea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii prin încheierea actelor juridice,
c. este posibilitatea de a deţine funcţii de conducere,
d. niciun răspuns corect.
90. Minorul de 17 ani dobândeşte capacitatea de exerciţiu prin:
a. încheierea unui contract individual de muncă,
b. căsătorie,
c. instituirea curatelei,
d. instituirea tutelei.

91. Beneficiază de capacitate de exerciţiu restrânsă:

a. persoanele fizice cu vârsta până la 14 ani,
b. persoanele fizice cu vârsta peste 18 ani,
c. persoanele fizice cu vârsta între 14-18 ani,
d. persoanele fizice cu vârsta intre 12-14 ani.

92. Minorul căsătorit pierde capacitatea de exerciţiu dacă:

a. este declarat interzis prin hotărâre judecătorească,
b. decedează celălalt soţ,
c. este dat dispărut,
d. divorţează.

93. Minorul cu vârsta de 16 ani:

a. este lipsit de capacitate de folosinţă,
b. nu poate încheia acte juridice de conservare,
c. poate încheia acte de dispoziţie dacă este căsătorit,
d. poate încheia acte de dispoziţie, fără încuviinţarea părinţilor.

219. Este drept subiectiv civil relativ:

a. dreptul la domiciliu,
b. dreptul de proprietate,
c. dreptul creditorului de a-i cere debitorului executarea obligaţiei asumate,
d. dreptul proprietarului unui bun de a-l înstrăina.

220. Dreptul patrimonial este:

a. dreptul care se naşte dintr-un contract unilateral,
b. dreptul care se naşte din relaţiile de familie,
c. dreptul care nu are un conţinut evaluabil în bani,
d. dreptul care poate fi evaluat în bani.

221. Este drept relativ:

a. dreptul de creanţă,
b. dreptul de a alege şi de a fi ales,
c. dreptul de gaj,
d. proprietate.

222. Este personal nepatrimonial:

a. dreptul de uzufruct,
b. dreptul la domiciliu,
c. dreptul de creanţă,
d. dreptul de autor.
102. Sancțiunea pentru contractul încheiat cu încălcarea ueni incapacități create pentru
ocrotirea unui interes privat este:
a. nulitatea relativă.
b. nulitatea absolută.
c. caducitatea.
d. impozabilitatea față de terți.

103. Consimțământul reprezintă:

a. aptitudinea de a încheia acte juridice.
b. un act juridic în sine.
c. exteriorizarea hotărârii de a încheia un contract.
d. reprezentarea pe care părțile o au asupra consecințelor juridice ale unui act juridic.

104. Consimțământul poate fi unul tacit în cazul:

a. solidarități convenționale.
b. contractelor solemne.
c. fideiusiunii.
d. renunțării la compensații.

105. Comportamentul care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între
aceasta sau uzanțelor nu lasă nici o îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice
corespunzătoare poartă denumirea de:
a. capacitate juridică.
b. consimțământ expres.
c. consimțământ tacit.
d. acord de voință.

106. Prezumția relativă privind existența discernământului nu îi privește pe:

a. cei lipsiți de capacitate de exercițiu.
b. reprezentanții persoanelor juridice.
c. cei care au împlinit vârsta de 18 ani.
d. cei cu deplină capacitate de exercițiu.

107. Lipsa discernământului la încheierea unui contract atrace ca sancțiune:

a. nulitatea relativă.
b. nulitatea absolută.
c. rezilierea actului.
d. caducitatea contractului.

108. Atunci când manifestarea de voință a unei părți, la încheierea contractului, se face sub
condiție pur potestativă, consimțământul:
a. este valid.
b. nu este valabil, fiind lipsit de discernământ.
c. este afectat de viciul de consimțământ al erorii.
d. nu este valabil, nefiind exprimat cu intenția de a produce efecte juridiced.

109. Viciile de consimțământ sunt:

a. delicte civile care îngrădesc libera exprimare a voinței.
b. situații de fapt ,imposibil de prevăzut sau anticipat.
c. elemente de fapt care afectează caracterul conștient și liber al consimțământului.
d. limitări legale ale capacității de exercițiu.

110. Eroarea, cva viciu de consimțământ, nu este esențială atunci când privește:
a. natura sau obiectul contractului.
b. solvabilitatea contractului.
c. o calitate a contractului în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
d. identitatea obiectului prestației.

111. Atunci când este esențială, eroarea, ca viciu de consimțământ la încheierea unui
contract, poate duce la:
a. o diminuare a prestației contractuale.
b. anulărea contractului.
c. constatarea nulității absolute a contractului.
d. impozabilitatea față de terți a contractului.

112. Eroarea ,ca viciu de consimțământ, este:

a. un viciu legislativ, legat de o neconcordanță între Codul Civil și o lege specială.
b. o greșeală gramaticală sau materială în textul scris al contractului.
c. o falsă reprezentare a realității la încheierea unui contract, cu privire la unul sau mai multe
elemente ale acestuia.
d. o neînțelegere apărută între părți, în faza precontractuală.

113. Cazul în care un dezvoltator imobiliar încheie un contract de vânzare cumpărare a unui
apartament, iar cumpărătorul crede că încheie o convenție referitoare la un apartament situat
în altă clădire și cu o altă compartimentare, reprezintă:
a. o eroare asupra calităților esențiale ale obiectului prestației.
b. o eroare asupra obiectului contractului.
c. o eroare asupra persoanei contractantului.
d. o eroare asupra motivelor esențiale ale contractului.

114. Soluția legală alternativă la anulărea unui contract, afectat de viciu de consimțământ al
erorii asupra unor elemente esențiale este:
a. adaptarea contractului.
b. reziilierea contractului.
c. schimbarea naturii juridice a contractului.
d. cesionarea obligațiilor contractuale.
102. Sancțiunea pentru contractul încheiat cu încălcarea ueni incapacități create pentru
ocrotirea unui interes privat este:
a. nulitatea relativă.
b. nulitatea absolută.
c. caducitatea.
d. impozabilitatea față de terți.

103. Consimțământul reprezintă:

a. aptitudinea de a încheia acte juridice.
b. un act juridic în sine.
c. exteriorizarea hotărârii de a încheia un contract.
d. reprezentarea pe care părțile o au asupra consecințelor juridice ale unui act juridic.

104. Consimțământul poate fi unul tacit în cazul:

a. solidarități convenționale.
b. contractelor solemne.
c. fideiusiunii.
d. renunțării la compensații.

105. Comportamentul care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între
aceasta sau uzanțelor nu lasă nici o îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice
corespunzătoare poartă denumirea de:
a. capacitate juridică.
b. consimțământ expres.
c. consimțământ tacit.
d. acord de voință.

106. Prezumția relativă privind existența discernământului nu îi privește pe:

a. cei lipsiți de capacitate de exercițiu.
b. reprezentanții persoanelor juridice.
c. cei care au împlinit vârsta de 18 ani.
d. cei cu deplină capacitate de exercițiu.

107. Lipsa discernământului la încheierea unui contract atrace ca sancțiune:

a. nulitatea relativă.
b. nulitatea absolută.
c. rezilierea actului.
d. caducitatea contractului.

108. Atunci când manifestarea de voință a unei părți, la încheierea contractului, se face sub
condiție pur potestativă, consimțământul:
a. este valid.
b. nu este valabil, fiind lipsit de discernământ.
c. este afectat de viciul de consimțământ al erorii.
d. nu este valabil, nefiind exprimat cu intenția de a produce efecte juridiced.

109. Viciile de consimțământ sunt:

a. delicte civile care îngrădesc libera exprimare a voinței.
b. situații de fapt ,imposibil de prevăzut sau anticipat.
c. elemente de fapt care afectează caracterul conștient și liber al consimțământului.
d. limitări legale ale capacității de exercițiu.

110. Eroarea, cva viciu de consimțământ, nu este esențială atunci când privește:
a. natura sau obiectul contractului.
b. solvabilitatea contractului.
c. o calitate a contractului în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
d. identitatea obiectului prestației.

111. Atunci când este esențială, eroarea, ca viciu de consimțământ la încheierea unui
contract, poate duce la:
a. o diminuare a prestației contractuale.
b. anulărea contractului.
c. constatarea nulității absolute a contractului.
d. impozabilitatea față de terți a contractului.

112. Eroarea ,ca viciu de consimțământ, este:

a. un viciu legislativ, legat de o neconcordanță între Codul Civil și o lege specială.
b. o greșeală gramaticală sau materială în textul scris al contractului.
c. o falsă reprezentare a realității la încheierea unui contract, cu privire la unul sau mai multe
elemente ale acestuia.
d. o neînțelegere apărută între părți, în faza precontractuală.

113. Cazul în care un dezvoltator imobiliar încheie un contract de vânzare cumpărare a unui
apartament, iar cumpărătorul crede că încheie o convenție referitoare la un apartament situat
în altă clădire și cu o altă compartimentare, reprezintă:
a. o eroare asupra calităților esențiale ale obiectului prestației.
b. o eroare asupra obiectului contractului.
c. o eroare asupra persoanei contractantului.
d. o eroare asupra motivelor esențiale ale contractului.

114. Soluția legală alternativă la anulărea unui contract, afectat de viciu de consimțământ al
erorii asupra unor elemente esențiale este:
a. adaptarea contractului.
b. reziilierea contractului.
c. schimbarea naturii juridice a contractului.
d. cesionarea obligațiilor contractuale.
145. Lipsa cauzei juridice a unui contract atrage:
a. nulitatea relativă a contractului.
b. caducitatea contractului.
c. nulitatea absolută a contractului.
d. impozabilitatea față de terți a contractului.

146. Atunci când cauza juridică a unui contract este ilicită sau imorală, sancțiunea civilă este:
a.nulitatea absolută a contractului.
b. nulitatea relativă a contractului.
c. rezilierea de drept a contractului.
d. impozabilitatea față de terți a contrtactului.

147. Cauza valabilă a unui contract:

a. trebuie prevăzută expres în cuprinsul contractului.
b. trebuie declarată la încheierea contractului.
c. se prezumă ,până la proba contrară.
d. trebuie dovedită de fiecare parte a contractului.

148. Dovada unei cauze juridice valabile se face:

a. cu mențiunile expuse din contractul încheiat.
b. numai cu înscrisuri.
c. cu martori.
d. cu orice mijloc de probă.

149. Contractul care are ca singur scop eludarea unei norme legale imperative este sancționat
cu nulitate absolută pentru:
a. inexistența obiectului.
b. imposibilitatea obiectului.
c. existența unui dol structurat.
d. caracterul ilicit al cauzei juridice.

La data de 10.01.2019, X, student la ASE in calitate de mandant ii da procura

avocatiala lui Y, colega de grupa, sa incheie un contract de vanzare cu Z, elev in
clasa a XI-a privind o garsoniera situata in Bucuresti, sector 3.
Contractul, incheiat la data de 10.03.2019, prevede ca pretul garsonierei se va
plati integral la data inscrierii in Regisrul Comertului a dreptului de proprietate.
Intre timp, la data de 14.02.2019, X se casatoreste cu Y iar la data de
01.03.2019 a plecat in Olanda beneficiind de o bursa Erasmus.
La data de 13.01.2021, Z solicita Judecatoriei sector 1 anularea contractului de
vanzare din 2019 pentru lipsa calitatii exclusive de proprietar a lui X.
Care este solutia instantei? Argumentati.