FIȘA NR.
3 Condițiile de validitate ale actului juridic civil – 10 martie 2022
1. Nu sunt întrunite condițiile de valabilitate ale
actului juridic civil dacă:
a) lipsește discernământul la momentul încheierii sale;
b) este încălcată forma cerută pentru probarea actului;
c) nu este respectată forma cerută ad solemnitatem.
2. Capacitatea de a încheia acte juridice civile:
a) este înlăturată de plano dacă persoana în cauză nu are
discernământ;
b) își poate găsi izvorul în lege sau voința părților;
c) spre deosebire de discernământ, este o stare de drept.
3. Sancțiunea ce intervine în cazul lipsei
discernământului la momentul încheierii actului este:
a) nulitatea absolută;
b) nulitatea relativă;
c) inopozabilitatea.
4. Condiția exteriorizării consimțământului este
îndeplinită:
a) când manifestarea de voință este realizată prin gesturi
concludente;
b) numai atunci când manifestarea de voință este expresă;
c) când manifestarea de voință este exteriorizată verbal.
5. Consimțământul nu este considerat a fi exprimat cu
intenția de a produce efecte juridice:
a) când manifestarea de voință urmărește să modifice un
raport juridic civil preexistent;
b) când s-a făcut sub condiție pur potestativă din partea
celui care se obligă;
c) când manifestarea de voință este făcută din prietenie.
6. Tăcerea valorează consimțământ exteriorizat:
a) numai când legea prevede expres aceasta;
b) când are valoare de consimțământ potrivit obiceiului;
c) când i se atribuie o anumită semnificație juridică prin
voința expresă a părților.
7. Dacă printr-un contract de vânzare au fost
achiziționate animale pentru reproducere și sunt
inapte pentru aceasta, suntem în prezența:
a) erorii-obstacol;
b) error in substantiam;
c) erorii indiferente.
8. Atunci când falsa reprezentare cade asupra valorii
economice a contraprestației:
a) sunt aplicabile regulile de la error in substantiam;
b) este vorba de o eroare lezionară, supusă regulilor de la
leziune;
c) persoana cu capacitate deplină de exercițiu va putea
obține anularea actului juridic astfel încheiat.
9. Elementul obiectiv al dolului:
a) poate consta numai într-un fapt comisiv;
b) constă în utilizarea de mașinațiuni, manopere
frauduloase, pentru a induce în eroare cealaltă parte;
c) poate consta și într-un fapt omisiv.
10. Dolul prin sugestie sau captație:
a) se realizează printr-un fapt comisiv concretizat în
specularea afecțiunii sau pasiunii unei persoane pentru a
o determina să facă o donație sau un legat;
b) se concretizează în ascunderea sau necomunicarea
celeilalte părți a unei împrejurări esențiale, pe care
aceasta ar fi trebuit să o cunoască;
c) nu are aplicabilitate în materia liberalităților.
11. Ca viciu de consimțământ, violența:
a) poate consta și în amenințarea legitimă cu un rău;
b) constă în amenințarea injustă cu un rău;
c) atrage nulitatea relativă a actului care a fost încheiat
sub imperiul ei.
12. Amenințarea exercitată de creditor asupra
debitorului său cu chemarea în judecată dacă nu își
execută benevol obligația:
a) nu poate constitui niciodată viciu de consimțământ,
întrucât amenințarea este legitimă (justă);
b) constituie viciu de consimțământ, atrăgând nulitatea
relativă a actului juridic;
c) poate constitui viciu de consimțământ, atrăgând
nulitatea relativă a actului juridic, dacă amenințarea a fost
un prilej pentru creditor de a obține un avantaj exagerat și
injust.
13. Leziunea:
a) poate fi invocată în cazul unui contract de donație;
b) vizează, de regulă, actele juridice civile încheiate de
persoanele lipsite de capacitatea de exercițiu;
c) nu poate fi incidentă în materia actelor aleatorii.
14. Cerința ca obiectul să existe este îndeplinită:
a) dacă bunul a existat, dar nu mai există la data
încheierii actului juridic civil;
b) dacă bunul viitor constă într-o recoltă viitoare sau un
lucru care se va confecționa;
c) dacă bunul viitor constă într-o succesiune viitoare.
15. Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil
trebuie să fie:
a) determinată sau determinabilă;
b) posibilă;
c) reală.
16. Forma cerută ad validitatem:
a) este o condiție de validitate, esențială, și generală a
actului juridic civil;
b) reprezintă un element constitutiv al actului juridic, în
lipsa căruia acesta ar fi anulabil;
c) este incompatibilă cu manifestarea tacită de voință.
17. Leziunea se poate aplica:
a) actelor de dispoziție încheiate de minori;
b) actelor de administrare încheiate de majori;
c) actelor comutative încheiate de minori.