Drept civil IV.
Teoria obligațiilor
FIȘA NR. 9 – Dinamica obligațiilor
§1. Grile
1. În materia cesiunii de creanță:
a) cesiunea unei universalități de creanțe, actuale sau
viitoare, devine opozabilă atât terților, cât și debitorilor,
de la data înscrierii cesiunii în arhivă;
b) cesionarul poate pretinde tot ceea ce primește cedentul
de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost făcută încă
opozabilă debitorului;
c) consimțământul debitorului la cesiune nu este cerut
decât atunci când creanța este legată în mod esențial de
persoana creditorului.
2. Cesiunea de creanță:
a) având ca obiect o sumă de bani nu produce efecte în
privința debitorului dacă cesiunea a fost interzisă prin
convenția dintre cedent și debitor;
b) ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume
de bani poate fi realizată numai dacă cesiunea nu face ca
obligația să fie, în mod substanțial, mai oneroasă;
c) este opozabilă și fideiusorului din momentul în care
formalitățile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii au
fost îndeplinite față de debitor.
3. Subrogația:
a) nu este valabilă atunci când este consimțită de debitor,
dacă actul de împrumut și chitanța de plată a datoriei nu
au dată certă;
b) nu poate avea loc fără consimțământul creditorului
inițial atunci când este consimțită de debitor, în lipsă de
stipulație contrară;
c) nu operează de drept în folosul moștenitorului, chiar
dacă acesta plătește din bunurile sale datoriile
succesiunii.
4. În caz de subrogație parțială:
a) creditorul inițial poate exercita drepturile sale pentru
partea neplătită din creanță cu preferință față de noul
creditor, atunci când este titularul unei garanții;
b) noul creditor are un drept de preferință față de
creditorul inițial la plata creanței;
c) noul creditor are un drept de preferință față de
creditorul inițial chiar dacă acesta din urmă este titularul
unei garanții, dacă s-a obligat față de noul creditor să
garanteze suma pentru care a operat subrogația.
§2. Subiecte de sinteză:
Prezentați, în câteva rânduri (5-10), una din următoarele instituții, la alegere:
1. Punerea în întârziere a debitorului (noțiune, condiții și efecte)
2. Clauza penală (noțiune, cumulul cu alte remedii, rolul instanței)
3. Arvuna confirmatorie (noțiune, funcții, efecte)
asist. dr. Anthony Murphy
5. Preluarea datoriei:
a) nu are niciun efect asupra garanțiilor constituite de
către fideiusori pentru realizarea creanței;
b) nu are niciun efect asupra garanțiilor creanței deja
existente, cu excepția cazului în care acestea pot fi
despărțite de persoana debitorului;
c) convenită cu debitorul își va produce efectele
independent de poziția creditorului.
6. Preluarea datoriei operează în baza unui contract:
a) încheiat între debitorul inițial și noul debitor, chiar și
fără acordul creditorului;
b) încheiat între creditor și noul debitor, prin care acesta
din urmă își asumă obligația;
c) de preluare, indiferent că a fost ulterior desființat.
7. În materie de novație:
a) intenția de a nova trebuie să fie neîndoielnică;
b) ipotecile care garantează creanța inițială nu vor însoți
noua creanță decât dacă s-a prevăzut în mod expres;
c) fideiusorii rămân obligați chiar dacă novația operează
cu privire la debitorul principal.
8. În cazul novației cu schimbare de debitor:
a) ipotecile legate de creanța inițială nu subzistă asupra
bunurilor debitorului inițial fără consimțământul acestuia
din urmă;
b) ipotecile legate de creanța inițială se strămută asupra
bunurilor noului debitor fără a fi necesar acordul său;
c) noul debitor poate opune creditorului mijloacele de
apărare pe care le avea împotriva debitorului inițial.
9. Novația:
a) unei obligații lovite de nulitate relativă se poate realiza
doar în măsura în care se urmărește confirmarea nulității
relative;
b) dintre creditor și unul dintre debitorii solidari nu
liberează și pe ceilalți;
c) nu are ca efect stingerea garanțiilor și accesoriilor care
însoțesc vechea obligație.
10. Novația poate presupune:
a) schimbarea creditorului obligației;
b) exclusiv schimbarea obiectului obligației
c) schimbarea cauzei obligației.