TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR – EXAMEN – 22.06.

2016
BAREM

1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de „avânzi-cauză” ? (max. 20 rânduri) – curs, p. 136, p. 140

2. Ce înţelegeţi prin punerea în întârziere a creditorului şi care sunt efectele acesteia ? (max. 10 rânduri) – art. 1510-
1511

3. Comentaţi acest text legal: art. 1.403 C. civ. - „Obligaţia contractată sub o condiţie suspensivă ce depinde exclusiv de
voinţa debitorului nu produce niciun efect” (max. 10 rânduri) – curs, p. 433-434

4. Obligațiile pecuniare: a, b, c
a. nu pot fi cumulate cu daunele-interese compensatorii;
b. pot fi întotdeauna executate silit în natură;
c. în caz de neexecutare, dau dreptul creditorului să solicite daune-interese moratorii egale cu dobânda legală fără a fi
necesar ca acesta să probeze un prejudiciu;

5. Faza precontractuală: a, c
a. se încheie la momentul la care părțile ajung la un acord asupra elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă acestea
continuă negocierile;
b. obligă părțile să negocieze cu bună-credință, în afara situației în care acestea au convenit în mod expres altfel;
c. obligă partea care a luat la cunoștință de o informație confidențială în cursul negocierilor să nu o divulge, indiferent dacă
s-a încheiat sau nu contractul;

6. Pentru a se putea dispune adaptarea contractului în ipoteza impreviziunii: a (art. 1271)

a. schimbarea împrejurărilor trebuie să fi intervenit după încheierea contractului și înaintea executării integrale a acestuia;
b. schimbarea împrejurărilor și întinderea acestora să fi fost absolut imprevizibile pentru debitor;
c. schimbarea împrejurărilor să fi făcut executarea contractului mai oneroasă pentru partea care solicită adaptarea;

7. În raport cu terții, simulația: a,b, c

a. are ca efect inopozabilitatea actului secret, dacă aceștia sunt de bună credință;
b. permite terților de bună-credință să invoce împotriva părților actul secret atunci când acesta le vatămă drepturile;
c. este o excepție de la principiul opozabilității efectelor contractului;

8. Spre deosebire de pactul de preferință, pactul de opțiune: a, c (art. 1278 și 1668)

a. generează inalienabilitatea bunului promis pe durata termenului de opţiune;
b. poate fi revocat oricând până la momentul ridicării opțiunii;
c. conduce la încheierea contractului prin simpla ridicare a opțiunii din partea beneficiarului, fără a mai fi nevoie de o nouă
manifestare de voință din partea promitentului;

9. Neexecutarea contractuală deschide dreptul creditorului la remedii: niciun raspuns corect

a. numai atunci când aceasta este suficient de însemnată;
b. sub condiția ca neexecutarea să fie culpabilă;
c. numai atunci când neexecutarea privește o obligație de a da sau a face;

10. A este creditorul lui B în virtutea unui contract de împrumut. Sumele de bani îi sunt necesare în vederea
amenajării biroului său de avocatură. In vederea restituirii datoriei, B a garantat cu o ipotecă asupra unui bun.
Pentru realizarea creanţei sale: c – art. 2324, 2478
a. A va putea urmări orice bunuri aparţinând lui B, în virtutea garanţiei generale a creditorilor;
b. A va putea urmări şi bunurile proprii ale lui B, după epuizarea bunurilor afectate exercitării profesiei de avocat;
c. A va putea urmări celelalte bunuri afectate profesiei lui B dacă ipoteca este imobiliară, dar bunul nu este suficient pentru
satisfacerea creanţei;

11. A îi împrumută pe B, C și D cu 900 de lei. În contract este inserată o clauză, conform căreia B, C și D sunt ținuți
solidar la restituirea sumei. Într-o asemenea ipoteză: b) [art. 1451 alin. (2), 1457]
a) presupunând că B devine insolvabil, pierderea este suportată de creditorul A;
b) presupunând că A renunță la solidaritate în favoarea lui B și acesta din urmă devine insolvabil, pierderea este suportată de
creditorul A;
c) presupunând că intervine o remitere de datorie între A și B, pentru porțiunea lui B, principial, A poate obține de la C 900
de lei;

12. A și B încheie o locațiune. A este locator, iar B este locatar. Cei doi stabilesc o chirie în cuantum de 800 euro/lună.
B și C încheie o sublocațiune. C este sublocatar. Chiria datorată de C este în valoare de 500 euro/lună. Într-o
asemenea ipoteză: c)
a) sublocatarul C are o acțiune directă împotriva locatorului A;

1
b) locatorul A are o acțiune directă împotriva lui C și poate obține cei 800 euro/lună de la cel din urmă, în măsura în care
suma nu îi este plătită de locatarul B;
c) presupunând că A are un creditor X, acesta din urmă ar putea exercita, pe cale oblică, acțiunea directă a lui A împotriva
sublocatarului C;

13. Clauza penală, ca modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea unei obligații
contractuale: c (art. 1538, 1541)
a. poate avea ca obiect numai o prestație monetară;
b. nu poate fi redusă de instanță decât în ipoteza în care este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi previzibil la
momentul încheierii contractului;
c. dă dreptul creditorului să ceară contravaloarea acesteia numai atunci când neexecutarea este culpabilă;

14. Plata este prezumată ca fiind efectuată: b, c – art. 1502, 1503 alin. 1, 1504
a. în ipoteza remiterii titlului original al creanţei care este un înscris sub semnătură privată – în acest caz, prezumţia este
absolută, dacă înscrisul a fost remis voluntar de către creditor;
b. în ipoteza emiterii unei chitanţe de plată a chiriei, pentru chiriile anterioare emiterii chitanţei;
c. în ipoteza prezentării de către debitor a ordinului de plată semnat de debitor şi vizat de bancă;

15. A are datorii faţă de B, C, D şi E în sume de 5.000 Eur, 9000 Eur, 10.000 Eur şi respectiv 15.000 Eur. Printr-o
înțelegere specială cu E, A îi plăteşte datoria acestuia, în mod preferenţial. B, C şi D atacă această plată, pe cale
pauliană, arătând că ea este frauduloasă şi probând că A nu mai are bunuri disponibile pentru acoperirea datoriilor
rămase neachitate. Acţiunea formulată: b, art. 1562 alin. 2
a. trebuie admisă, întrucât plata trebuia făcută proporţional, în virtutea garanţiei comune a creditorilor;
b. trebuie admisă dacă creanţa lui E nu era scadentă, dar creanţele lui B, C şi D erau scadente;
c. trebuie admisă dacă creanţa lui E nu era garantată printr-un drept de ipotecă;

16. Creditorul debitorului pasiv poate, pe cale oblică: b, art. 1560, 1107, 1391
a. să accepte o ofertă de donaţie făcută de un terţ în favoarea debitorului în chiar scopul stingerii datoriilor sale;
b. să accepte o succesiune, însă numai în măsura necesară satisfacerii creanţei;
c. să solicite repararea prejudiciului corporal suferit de debitor ca urmare a unui accident de circulaţie;

17. A constituie în favoarea lui B o ipotecă asupra unui teren. Asupra terenului era constituit un drept de uzufruct
viager în favoarea lui C. Ipoteca: a, b art. 2352, 2355
a. se extinde după moartea lui C asupra întregii proprietăţi;
b. se extinde după moartea lui C şi asupra construcţiei edificată de acesta pe teren după constituirea dreptului de ipotecă;
c. după moartea lui C nu se poate extinde asupra construcţiei edificată de acesta ulterior constituirii ipotecii dacă acesta a
încheiat un pact de opţiune privind vânzarea asupra construcţiei şi a obţinut notarea acesteia în cartea funciară;

18. Fideiusorul care a plătit datoria debitorului principal: a, c art. 2310, 2311
a. pierde dreptul de regres împotriva debitorului principal pentru întreaga sumă plătită şi pentru dobânzi sau daune-interese,
dacă a plătit fără a-l înştiinţa pe debitor şi acesta face dovada că ar fi avut mijloace să declare stinsă datoria;
b. în orice situaţie, dacă fideiusorul înţelege să invoce subrogaţia personală, nu va pierde dreptul de regres pentru suma
efectiv achitată creditorului;
c. dacă debitorul care cunoaşte existenţa fideiusiunii nu l-a înştiinţat pe fideiusor de plata efectuată de el însuşi – în acest caz
însă, fideiusorul poate cere creditorului restituirea plăţii nedatorată.

19. Speţa.
A este victima unui accident de circulaţie cauzat din culpa lui B şi totodată, de o defecţiune a autoturismului pricinuită de o
reparaţie defectuoasă a autoturismului efectuată de C. In urma accidentului, A rămâne în stare vegetativă (inconştient şi
incapabil să simtă durerea, conform expertizei medicale întocmite în cauză). D şi E, soţia, respectiv fiul minor ai lui A
solicită despăgubiri. Cerinţe: a) ce despăgubiri pot solicita D şi E ?; b) cine sunt persoanele răspunzătoare şi pe ce temeiuri
?; c) presupunând că B cesionează lui D şi E, cu acordul expres al lui D, în contul despăgubirii, creanţa pe care o are
împotriva debitorului F, ce posibilităţi mai are D pentru încasarea despăgubirii dacă până la scadenţa creanţei faţă de F,
acesta din urmă devine insolvabil, deşi era solvabil la data cesiunii ?
Barem:
a) D ar putea pretinde despăgubiri pentru un prejudiciu precum pierderea relațiilor intime cu soțul său; daunele-interese
pentru prejudicii prin ricoșeu sunt excluse, deoarece victima inițială (i.e., A) nu a decedat [vz., art. 1390 alin. (1) și 1391 alin.
(2)];
b) B va răspunde delictual pentru fapta proprie (art. 1357) și pentru lucruri (art. 1376); victima poate opta între cele două
ipoteze de răspundere delictuală; eventual, privitor la C, ar putea să intervină răspunderea delictuală pentru fapta proprie,
deoarece neexecutarea sa contractuală, din perspectiva victimelor, este un delict; C și victimele nu erau legați de vreo
convenție;
c) D nu are posibilitatea de a obține despăgubirea; art. 1492 alin. (2) este inaplicabil, căci discută despre vicii ascunse și
evicțiune; cele două aspecte nu sunt prezente în speță; textul care interesează este art. 1585 alin. (2); precum indică faptele,
cedentul nu a garantat expres solvabilitatea debitorului cedat; așadar, cedentul (i.e., B) nu va răspunde pentru insolvabilitatea
lui F.