Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Ce se înțelege prin sintagma „scindare de atribuție”?

2. Arătați dacă, și eventual cum poate fi revocată o dispoziție a Primarului Municipiului Cluj-

Napoca prin care Piața Lucian Blaga își schimbă numele în Piața Fidel Castro.

3. Acordul particularului condiționează intrarea în vigoare a unui act administrativ pentru care

acesta este necesar? Explicați.

4. Explicați pe scurt principiul „regula trebuie respectată așa cum a fost ea făcută”.

5. Arătați și explicați dacă un act administrativ căruia îi lipsește ștampila poate fi executoriu.

6. Convocarea unui organ pluripersonal cu încălcarea termenului minim stabilit de lege reprezintă

un viciu esențial sau neesențial? Explicați.

7. Comentați afirmația: „Pentru a anula un act administrativ ilegal, întotdeauna semnatarul actului

are calitate procesuală pasivă”.

8. O hotărâre de consiliu local poate fi revocată printr-o hotărâre de guvern? Explicați!

9. Arătați și explicați pe scurt care acte administrative se bucură și care nu de privilegiul prealabilului, care elemente de formă și procedură îi pot afecta existența. 10. Fiind în fața unui înscris numit „hotărâre” și care provine de la Guvern, cum stabiliți dacă aceasta este un act administrativ sau unul civil?

Speță:

La 10 februarie 2015 numitul D. Misionaru își dă demisia din funcția de Președinte al Consiliului Județean Vaslui. În consecință, un partid politic – Partidul Politicienilor Dezaxați și Debili formulează o cerere adresată Primului Ministru ca, în termen de maximum 90 de zile, să organizeze

alegeri parțiale în vederea ocupării funcției vacanțe. Întrucât nu primește niciun răspuns, formulează acțiune în contencios administrativ, solicitând obligarea autorității publice să organizeze alegerile parțiale, respectiv să plăteacă un euro daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de partid prin faptul că nu este la putere în Județul Vaslui. Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă invocă următoarele:

a) că nu are fonduri bănești suficiente pentru a organiza aceste alegeri; prin urmare, fiind o

chestiune de oportunitate, instanța nu se poate pronunța asupra ei;

b) Că s-a organizat o ședință de guvern în data de 25 februarie, însă, cu toate eforturile depuse de

primul ministru, 13 din cei 23 de membri ai guvernului nu au putut fi convinși să voteze „pentru”,

astfel încât hotărârea de organizare a alegerilor parțiale nu a putut fi adoptată;

c) că, în acest context, zece zile mai târziu, guvernul a hotărât delegarea acestei atribuții către

Ministerul Afacerilor Interne care, nici el nu a considerat organizarea alegerilor ca reprezentând o

prioritate;

d) în fine că, oricum, între timp Guvernul a emis o ordonanță de urgență potrivit căreia, pentru

viitor, președinții consiliilor județene se aleg prin vot indirect, de către toți consilierii în funcție, cu majoritate absolută, prin urmare nu mai subzistă obligația acestuia de a organiza noi alegeri. Răspundeți următoarelor întrebări:

1. Cine are calitate procesuală pasivă? Analizați atât situația în care delegarea ar fi legală, cât și

aceea în care ar fi nelegală.

2. Este legal acest act de delegare, ținând cont de prevederile Legii nr. 90/2001, ale Legii nr. 215/2001 precum și de principiile dreptului administrativ?

3. Analizați legalitatea refuzului de a organiza alegeri locale parțiale din perspectiva procedurii

(susținerea de la lit. b), obiectului/conținutului (lit. d), respectiv a cauzei/oportunității (lit. a).

4. Care ar trebui să fie soluția dată acestei acțiuni? Argumentați pe scurt.

1. 0,5 p.

Situația în care cele două prerogative care alcătuiesc orice atribuție – aceea de a stabili conținutul actului (0,10 p), respectiv cea de a-i conferi forță executorie acestuia (0,10p.) sunt date, prin lege

(0,10 p.), la (cel puțin) două organe administrative diferite (0,10 p) care au astfel competență exclusivă în acest sens (0,10 p.).

2. 0,5 p.

Actul este unul particular (0,10 p.) (căci nici nu are destinatari determinați, dar nici nu conține reguli de conduită de aplicabilitate repetată – 0,10 p.) și ilegal, căci primarul nu are această competență (0,10 p). Prin urmare actul poate fi revocat (0,10 p), căci nu se pune problema dobândirii vreunui drept de către cineva, cu efecte ex tunc (0,10 p,).

3. 0,5 p.

Nu, este doar o condiție de legalitate, numai acordul administrativ este legat de prerogativa de

conferire de forță executorie unui act administrativ (0,25 p.), ar fi de neconceput ca voința unui particular să determine intrarea în vigoare a unui act administrativ (0,25 p.).

4. 0,5 p.

Administrația trebuie să își respecte propriile sale acte (0,10 p.) chiar dacă acestea ar fi ilegale (0,20 p.), până la revocare sau anulare (0,20 p.).

5. 0,5 p.

Da. Ștampila nici măcar nu condiționează valabilitatea unui act administrativ, nici sub aspectul

conținutului, nici sub acela al forței executorii (0,25 p.), ea contribuind doar la întărirea prezumției de autenticitate (0,25 p.).

6. 0,5 p.

În abstract convocarea are aptitudinea de a fi o formalitate esențială, un viciu cu privire la aceasta putând duce la alterarea actului final (0,20). Astfel, dacă din cauza încălcării termenului câțiva membri nu se pot prezenta și o hotărâre este adoptată la limită, am putea fi în această situație (0,15

p.). Dimpotrivă, dacă numai un membru nu s-a putut prezenta iar hotărârea a fost adoptată cu unanimitatea celor prezenți, viciul este neesențial (0,15 p.).

7. 0,5 p.

Într-adevăr, de principiu semnatarul actului coincide cu autorul său nominal și,prin urmare, are calitate procesuală pasivă (0,10 p.). Totuși, cel puțin în două situații acest lucru nu se întâmplă: (a) actele emise de organele pluripersonale, când cel care semnează e un membru al acestuia (consilier local, de ex.) și nu poate fi chemat în judecată (0,20 p. ); (b) delegarea de semnătură (0,10 p.) și înlocuirea de funcționari (0,10 p.), când în judecată va figura titularul competenței. S-a mai punctat ipoteza actelor complexe (0,10 p.) precum şi indicarea persoanei juridice de drept public de care aparţine semnatarul (0,10 p.)

8. 0,5 p.

Numai dacă e act normativ, există același domeniu de activitate (ex: reglementare contravențională) și, deci, revocarea e o formă a abrogării (0,25). La acte individuale nu este posibil, între cele două organe administrative neexistând subordonare (0,25 p). Se va puncta şi distincţia între abrogare şi revocare, în sensul că un asemenea act, obligatoriu normativ poate fi revocat pentru motive de inoportunitate subsecventă (adică abrogat) în măsura în care HG este emisă în acelaşi domeniu cu HCL.

9. 0,5 p.

Se bucură de privilegiul prealabilului numai actele individuale (0,10 p.), nu și cele normative, și,

dintre acestea, numai cele care sunt susceptibile de executare materială (0,20 p.), altfel, ele sunt doar obligatorii nu și executorii. Este afectat de acele formalități care condiționează caracterul executoriu: contrasemnătura, acordul administrativ, aprobarea propriu-zisă, confirmarea, ratificarea (ca sinonime ale acesteia) – 0,20 p În considerarea precizării din timpul examenului în sensul că ipoteza din enunţ se referea la existenţa actului administrativ s-a punctat cu 0,20 p. indicarea elementelor de formă şi procedură care atrag inexistenţa actului. 10. 0,5 p. Chiar dacă formal și organic această hotărâre este act administrativ, din punct de vedere material are aceeași natură juridică numai dacă el nu este emis în exercițiul puterii publice, ci ca simplu particular de către organul emitent (0,25 p.). Pentru aceasta încercăm să ne imaginăm dacă un

asemenea particular, pus imaginar în locul Guvernului, și-ar putea manifesta voința în același sens, caz în care suntem în prezența unui act civil (0,25 p.).

Speța:

1.

(delegare legală) 0,65 p– fiind o delegare de atribuții (0,15 p.), această atribuție se transferă în totalitate, prin urmare, până la revocarea delegării, delegatarul este titularul competenței (0,10 p). În consecință: (a) pentru cenzurarea refuzului organul competent să emită actul este Ministrul Administrației și Internelor (0,10 p.); pentru daune, persoana juridică de care acesta aparține este Ministerul A. și I (0,10 p.). În plus, ca persoan fizică vinovată, poate fi tras la răspundere chiar ministrul ca persoană fizică (0,10 p.). Potrivit noii teorii în materia capacităţii administrative, acţiunea poate fi introdusă şi doar în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor (0,10 p.) (delegare ilegală) 0,50 p. – organul competent fiind Guvernul, el având totodată și personalitate juridică, va figura în calitate de pârât în ambele petite (0,20). Ca persoane vinovate se pot indica toți miniștri care au votat contra – 0,20 p. (cu un plus pentru primul ministru al cărui vot este oricum decisiv – 0,10 p.).

2. 0,60 p.

Delegarea nu este valabilă deoarece, la nivel de principiu, ea ar trebui să fie prevăzută expres de lege (0,30 p.). Or, nici Legea nr. 215/2001 (art. 69) – 0,15 p., nici Legea nr. 90/2001 – 0,15 p. nu prevede o asemenea posibilitate.

3. (a) 0,50 p

Guvernul adoptă hotărâri prin consens 0,20 p, care dacă nu se obține decide primul ministru 0,20 p. Prin urmare, majoritatea este irelevantă - dacă primul ministru a votat contra, aceasta este suficient (0,10 p.). (b) 0,75 p. De regulă, legalitatea unui act administrativ (ori refuz) se analizează la momentul inițial: prin urmare, la expirarea celor 90 de zile avem un refuz nejustificat (ilegal) al Guvernului (0,25 p.). Situația din speță este însă atipică: are loc o schimbare a circumstanțelor de drept în urma căreia obligația guvernului dispare – 0,50 p. (deci refuzul devine legal – situația inversă celei prezentate în carte cu obligația de revocare. Astfel, dacă hotărârea ar fi fost adoptată iar alegerile n-ar fi fost încă

organizate la momentul intrării în vigoare a noii legi care ar fi de imediată aplicare, în funcție de

prevederile acesteia hotărârea ar fi fost caducă ori ar fi apărut obligația de revocare a acesteia ca fiind devenită ilegală). (c) 0,50 p. Competența gvernului este una discreționară numai în interiorul termenului de 90 de zile (poate

organiza alegerile oricând în acest termen în funcție de bani etc.) – 0,25 p

Însă după expirarea

termenului nu mai există competență discreționară, fiind vorba deci, de un exces de putere (depășirea limitelor puterii discreționare) – 0,25 p.

4. 0,50 p.

Presupunând că pârâții au fost indicați corect, acțiunea ar fi trebuit să fie respinsă pe motivul de la

pct. d) – intrarea în vigoare a noii legi- 0,50 p