Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Prin Legea pentru reorganizarea Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie din 1 iulie
1905 s-a statuat că particularii lezaŃi în drepturile lor, puteau ataca pe calea acŃiunii
directe, în anulare, principalele acte administrative ilegale. CompetenŃa de soluŃionare a
unor astfel de acŃiuni, o avea SecŃiunea a III-a a Înaltei CurŃi de CasaŃie. Totodată, cei
interesaŃi puteau folosi calea controlului judecătoresc indirect, a excepŃiei de ilegalitate,
putând cere despăgubirile cuvenite.
Acest sistem de contencios administrativ a durat până la apariŃia Legii din 25
martie 1910, prin care atribuŃiile SecŃiunii a III-a a CurŃii de CasaŃie au fost trecute în
competenŃa instanŃelor de drept comun. Aceste instanŃe judecau de urgenŃă pricinile
legate de actele administrative ilegale, însă ele nu puteau pronunŃa anularea actelor
ilegale.
Prin Legea din 17 februarie 1912, de reorganizare a CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie, se
reintroduce competenŃa acestei CurŃi, prin SecŃiunea a III-a, de a verifica pe cale directă,
legalitatea actelor de autoritate, însă de această dată, ea nu mai putea anula actele ilegale,
ci doar putea constata acest fapt, invitând autoritatea emitentă să satisfacă cererea, să
desfiinŃeze sau să modifice actul care leza dreptul particular. De la acest control erau
exceptate actele de guvernământ.
ConstituŃia din 1923 a consacrat în mod expres instituŃia contenciosului
administrativ, stabilind că o lege specială ulterioară va determina condiŃiile în care
puterea judecătorească, urmează să exercite acest control. Art.99 a reglementat dreptul
celor vătămaŃi printr-un decret sau dispoziŃie, semnată sau contrasemnată de un ministru,
de a obŃine despăgubiri.
Legea specială care a dat curs dispoziŃiilor constituŃionale, denumită Legea
contenciosului administrativ, a fost adoptată la 23 decembrie 1925. Potrivit acestei legi,
instanŃele de contencios administrativ erau curŃile de apel, de la domiciliul reclamantului
şi Curtea de CasaŃie. Aceste instanŃe nu puteau judeca actele de guvernământ, actele de
comandament cu caracter militar şi alte acte considerate ca şi fine de neprimire. Pe
lângă instanŃele judecătoreşti, sistemul constituŃional din 1923 a menŃinut şi jurisdicŃiile
administrative, în verificarea legalităŃii actelor administrative. Legea contenciosului
administrativ din 1925 a instituit un contencios de plină jurisdicŃie, întrucât instanŃa de
judecată putea anula actul administrativ de autoritate ilegal, putea obliga autoritatea
administrativă la soluŃionarea cererii şi putea acorda despăgubiri.
3
Această lege a fost abrogată prin Decretul nr.128 din 1948, desfiinŃându-se
astfel instituŃia contenciosului administrativ. În baza acestui decret, actele administrative
de autoritate nu mai puteau fi atacate la instanŃele judecătoreşti decât în mod excepŃional,
când legea prevedea expres acest lucru. ExcepŃia de ilegalitate putea fi invocată ca mijloc
de apărare în conflictele juridice de competenŃa instanŃelor judecătoreşti sau a altor
organe de jurisdicŃie.
Prin Legea 1/1967 se reintroduce dreptul instanŃelor judecătoreşti de a anula, în
condiŃiile legii, actele administrative ilegale. Această lege a reglementat un contencios
administrativ subiectiv, având în vedere că acŃiunile judecătoreşti trebuiau întemeiate pe
lezarea unui drept subiectiv şi nu doar a unui simplu interes personal. Totodată, acest
contencios avea un conŃinut de plină jurisdicŃie, cel lezat în drepturile sale putând cere
atât anularea actului sau obligarea organului administrativ la eliberarea actului, cât şi
acordarea de despăgubiri. În acelaşi timp, cel lezat într-un drept al său, în cauzele de
drept comun, putea invoca excepŃia de ilegalitate.
Pe fondul restaurării în Ńara noastră a instituŃiilor democratice Legea 29 din 7
noiembrie 1990 privind contenciosul administrativ, a instituit un nou regim
jurisdicŃional, de verificare a legalităŃii actelor administrative, specific statului de drept.
Potrivit art.1 din Legea 29/1990 orice persoană fizică sau juridică, dacă se
considera vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, se putea adresa instanŃei
judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi
repararea pagubei care i-a fost cauzată. Această lege a instituit un contencios subiectiv,
în sensul că se puteau adresa instanŃelor de judecată, numai persoanele lezate într-un
drept al lor şi nu pentru un simplu interes.
AcŃiunea în contencios administrativ reglementată de această lege avea caracterul
unei acŃiuni de plină jurisdicŃie, întrucât autoritatea administrativă putea fi chemată în
justiŃie, ca oricare particular, iar instanŃa de judecată pronunŃa o hotărâre în favoarea
celui vătămat în drepturile sale, prin actul administrativ, de "restituŃio in integrum" pentru
pagubele suferite material şi moral Această acŃiune putea avea şi caracterul unui
contencios obiectiv de anulare, când era îndreptată contra actului administrativ, iar
reclamantul nu urmărea decât anularea acestuia pe motive de ilegalitate
Legea 29/1990, modificată prin Legea 59/1993, a instituit un sistem de instanŃe
specializate pentru soluŃionarea acŃiunilor de contencios administrativ, prin înfiinŃarea la
4
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, la curŃile de apel şi la tribunale, a secŃiilor de
contencios administrativ care au desfăşurat activitatea de contencios general iar instanŃele
judecătoreşti de drept comun au judecat litigiile dintre administraŃie şi cei administraŃi,
date în competenŃa lor prin legi speciale.
Pe lângă instanŃele de contencios general şi cele speciale, prin lege erau
constituite organe de jurisdicŃie care funcŃionau în cadrul unor autorităŃi ale administraŃiei
publice şi soluŃionau în mod obligatoriu litigiile date în competenŃa lor, după o procedură
bazată pe principiul independenŃei şi contradictorialităŃii , prin acte administrativ-
jurisdicŃionale supuse căilor de atac judiciare.
În urma revizuirii ConstituŃiei din anul 1991 s-a reglementat pe baze noi dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică iar jurisdicŃiile speciale administrative au
devenit facultative şi gratuite
Potrivit art. 52 alin.1, din Legea fundamentală „persoana vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluŃionare în termenul legal a unei cereri este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei” iar
conform aliniatului 2 condiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege
organică.
De asemenea Legea fundamentală garantează controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităŃilor publice pe calea contenciosului administrativ, cu excepŃia
celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu
caracter militar. Totodată instanŃele de contencios administrativ au dobândit competenŃa
să soluŃioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanŃe sau, după caz, prin dispoziŃii
din ordonanŃe declarate neconstituŃionale.
În baza acestor dispoziŃii constituŃionale a fost adoptată, noua lege a
contenciosului administrativ nr.554/2004 potrivit căreia „orice persoană care se consideră
vătămată într-un drept al său sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri se
poate adresa instanŃei de contencios administrativ competente pentru anularea actului,
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate” iar
„interesul legitim poate fi atât privat cât şi public”. Totodată potrivit legii se poate adresa
instanŃei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un
interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de
5
drept.
Pe lângă persoanele vătămate, civile şi de drept public, instanŃa de contencios
administrativ poate fi sesizată, în condiŃiile legii, şi de alte subiecte de sezină cum sunt:
Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefectul judeŃului şi al Municipiului Bucureşti,
AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici şi chiar autoritatea publică emitentă a unui act
administrativ nelegal, dacă acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
După natura şi întinderea controlului exercitat de către instanŃa judiciară,
contenciosul administrativ reglementat de lege este unul de plină jurisdicŃie care permite
atât anularea actului administrativ unilateral dedus judecăŃii şi obligarea la emiterea sau
adoptarea ori încheierea unui asemenea act, cât şi acordarea de despăgubiri materiale şi
morale. Când obiectul acŃiunii în contencios administrativ îl formează un contract
administrativ, în funcŃie de starea de fapt, instanŃa judiciară poate impune uneia dintre
părŃi îndeplinirea unor obligaŃii sau poate chiar suplini consimŃământul unei părŃi, dacă
interesul public o cere.
În funcŃie de natura dreptului valorificat prin acŃiunea de contencios administrativ,
deosebim contenciosul subiectiv de contenciosul obiectiv.
Contenciosul administrativ subiectiv se bazează pe noŃiunea de drept subiectiv
care îşi are izvorul în reglementarea constituŃională a dreptului persoanei vătămate de o
autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal, a
unei cereri de a solicita recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei.
Protejarea drepturilor subiective ale persoanelor fizice şi juridice împotriva actelor
administrative ilegale sau a faptelor asimilate acestora efectuate de către autorităŃile
publice se realizează atât de către legea cadru a contenciosului administrativ, cât şi de alte
reglementări speciale. Legea 554/2004 constituie sediul materiei pentru contenciosul
administrativ general şi reprezintă „dreptul comun” al contenciosului administrativ. În
consecinŃă ori de câte ori legea nu precizează instanŃa competentă de contencios
administrativ, acŃiunile judiciare vor fi soluŃionate de către tribunalele administrativ-
fiscale sau secŃiile de contencios administrativ ale curŃilor de apel, în funcŃie de nivelul
de organizare al autorităŃilor publice ale căror acte sunt atacate în justiŃie.
Când instanŃele judecătoreşti de drept comun sunt sesizate cu acŃiuni de
contencios administrativ în baza unor legi speciale, aceste reglementări alcătuiesc
6
contenciosul administrativ special şi în măsura în care nu dispun altfel, acestea se
completează cu legea generală.
Contenciosul administrativ obiectiv urmăreşte să apere un drept obiectiv
reglementat de normele juridice în vigoare, cu caracter general şi impersonal,
independent de subiectele unui raport juridic concret care presupun drepturi subiective.
Acest contencios este consacrat de art. 123 alin.5 din ConstituŃie care prevede că
„prefectul poate ataca, în faŃa instanŃei de contencios administrativ actele ilegale ale
autorităŃilor autonome locale iar actul atacat este suspendat de drept”, de dispoziŃiile art.1
alin.5 din Legea 554/2004 care reglementează dreptul Ministerului Public de a sesiza
instanŃa de contencios administrativ când apreciază că prin exces de putere autorităŃile
publice au emis acte administrative normative şi de prevederile art.3 alin.1 şi 2 din Legea
contenciosului administrativ referitoare la prefect şi AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor
Publici. Ca urmare prin contenciosul obiectiv se asigură menŃinerea stării de legalitate în
domeniul administraŃiei publice iar hotărârile de contencios administrativ, prin care s-au
anulat actele administrative normative, produc consecinŃe juridice general obligatorii şi
au autoritate de lucru judecat, cu putere numai pentru viitor.
7
CURS 2. NOłIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV, ÎN REGLEMENTAREA
LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV
9
CURS 3 ACTUL ADMINISTRATIV. NOTIUNEA SI DEFINITIA ACTELOR
ADMINISTRATIVE
Actul juridic este acea manifestare de vointa a unei persoane fizice sau juridice
facuta in scopul de a produce efecte juridice.
Atunci cand actul este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta
va fi un act de drept privat, iar daca este facut de un functionar public, in realizarea
competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in
domeniul public.
Nu toate actele juridice emise de serviciile publice administrative au aceeasi
natura, aceeasi insemnatate si valoare juridica. De aceea ele se impart in acte
administrative : - de autoritate
- de gestiune
- cu caracter jurisdictional
Actele administrative de autoritate sunt acte juridice adaugate de un serviciu
public in mod unilateral in baza si in vederea executarii legii pentru nasterea,
modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.
Intrucat executarea acestor acte, indiferent de autoritatea emitenta este asigurata
de puterea publica, iar nerespectarea prevederilor lor atrage sanctionarea ; actele
administrative de autoritate mai sunt denumite si acte administrative de putere publica si
pot avea caracter normativ sau individual.
Actele administrative de gestiune sunt acele acte juridice incheiate de serviciile
publice administrative pentru exploatarea si dezvoltarea proprietatii publice respectiv
domeniul public al statului, judetului sau comunei cu particularii, persoane fizice sau
juridice, romane sau straine. Intrucat statul, judetul, etc., avand conducerea propriului
patrimoniu, face in aceasta calitate acte patrimoniale bilaterale.
10
dupa organul care le emite, sunt acte administrative, iar dupa efectele pe care le produc
sunt acte de jurisdictie.
11
3. Unele acte administrative de autoritate au un caracter normativ, respectiv
produc efecte juridice, cu caracter general impersonal, altele au caracter
individual, adica produc efecte juridice numai asupra serviciilor publice, sau
numai pentru particularii pentru care au fost emise.
4. Spre deosebire de actul legislativ, care creeaza pentru prima data o
reglementare juridica ( contine norme juridice primare) actul administrativ de
autoritate este adoptat pentru aplicarea, executarea unei legi existente,
respectiv a unei norme primare cuprinse intr-o lege in vigoare.
5. Actul administrativ de autoritate, fiind adoptat pe baza si in vederea executarii
legii, el nu poate avea caracter retroactiv producand efecte numai pentru
viitor. Aceasta este regula generala pentru toate actele juridice de drept public,
cf. art. 15 alin. 2 din Constitutie : « legea dispune numai pentru viitor cu
exceptia legii penale mai favorabile ».
6. Actul administrativ de autoritate normativ, intra in vigoare, produce efecte
juridice de la data la care a fost publicat iar cel individual produce efecte
juridice de la data aducerii la cunostinta celor interesati : exceptie : decretele
emise de presedintele Romaniei si hotararile Guvernului ( doar cele
individuale) pentru a putea produce efecte juridice pentru care au fost emise
trebuie sa fie publicate in Monitorul Oficial.
7. Executarea actului administrativ de autoritate este asigurata de puterea publica
care aplica sanctiunile potrivit legii.
12
CURS 4 FORMA ACTELOR ADMINISTRATIVE DE
AUTORITATE
Atat actele administrative normative cat si cele individuale se adopta sau se emit
intotdeauna in forma scrisa. Forma scrisa a ctului administrativ de autoritate este ceruta
pentru a se putea cunoaste continutul actului in vederea aducerii la indeplinire a
prevederilor sale. De asemenea necesitatea formei scrise se impune spre a se verifica
legalitatea actului iar in caz de litigii in legatura cu continutul acestuia, sau ca urmare a
executarii lui, sa se poata face proba actului si a cuprinsului sau.
Alte elemente obligatorii :
- denumirea serviciului public administrativ care a doptat sau emis
actul
- data emiterii actului
- data viitoare la care intra in vogoare actul, daca este o alta data decat
data publicarii in cazul actelor normative sau aducerii la cunostinta
celor interesati in cazul actelor individuale
- sigiliul sau stampila organului emitent
- semnatura conducatorului serviciului public administrativ emitent sau
a loctiitorului acestuia
- numarul sub care a fost emis sau adoptat actul
I. Procedura prealabila
II. Procedura concomitenta
III. Procedura posterioara
13
pregatitoare si operatiuni tehnico- materiale nu produc efecte juridice prin ele insele, insa
fara intocmirea lor nu s-ar putea adopta acte administrative de autoritate.
Din categoria de acte pregatitoare fac parte : propunerile, referatele, analizele,
schitele, acordurile, etc.. Pe baza acestora se intocmeste proiectul de act administrativ de
autoritate care se supune spre aprobare organului competent. Unele dintre aceste acte
pregatitoare sunt cerute de lege iar actul administrativ de autoritate emis in lipsa acestora
este lovit de nulitate. Altele sunt inerente acestei faze a procedurii de adoptare a actelor
administrative de autoritate ( intocmirea proiectului).
II. Procedura concomitenta consta in deliberarea membrilor organului emitent sua in
adoptarea actului precum si in luarea deciziilor conducatorului serviciului care emite
actul. Dupa adoptare actul administrativ de autoritate se semneaza de catre conducatorul
organului care l-a adoptat. In cazul anumitor acte de autoritate, in aceasta faza a
procedurii, urmeaza a fi indeplinite si alte cerinte ; ex : cf. Legii administratiei publice
locale, Consiliile Locale, in exercitarea atributiilor ce le revin, adopta hotarari cu votul a
cel putin jumatate + 1 din numarul consilierilor prezenti. In alte cazuri, asa cum sunt
hotararile privind adoptarea bugetului local, se iau cu numarul a cel putin 2/3 din numarul
consilierilor.
Dupa semnare actul administrativ de autoritate trebuie sa fie stampilat, se
mentioneaza numarul de ordine, precum si data emiterii.
III. Procedura posterioara consta in indeplinirea formelor de aducere la cunostinta
generala a actelor cu caracter normativ si/ sau de aducere la cunostinta celor interesati in
cazul actelor individuale.
Notiune
Legea Contenciosului Administrativ – Legea 554/2004 ( M. O. 1154)
Art. 2 alin.1 lit.c din Lege defineste Contenciosul Administrativ: “ Activitatea de
solutionare de catre Instantele de Contencios Administrativ competente potrivit legii a
14
litigiilor in care cel putin una din parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut
fie din emiterea sau dupa caz incheierea unui act administrativ in sensul acestei legi fie
din nesolutionare in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes legitim.”
Contenciosul Administrativ este controlul judecatoresc al legalitatii activitatii
autoritatii publice exercitat de Instantele specializate in cadrul unei proceduri
reglementate in principiu de normele dreptului public.
Forme
In cele mai multe cazuri Contenciosul Administrative se exercita pe calea actunii
directe(in anularea actului legal sau in obligarea autoritatilor publice la adoptarea unei
conduite prescrise de lege; ex: admiterea unui act administrativ de autoritate).
Sunt si situatii in care Contenciosul Administrativ se exercita pe cale indirecta
avand ca scop inlaturarea unui act administrativ de autoritate unilateral din solutionarea
unui litigiu judecatoresc. Acest control indirect mai poarta denumirea de exceptie de
nelegalitate. Aceasta exceptie a fost consacrata pentru prima data in dreptul nostru prin :
art.4 din Legea 554/2004.
Contenciosul direct are doua forme :
1. Contenciosul subiectiv ;
2. Contenciosul obiectiv.
15
3. exceptia de nelegalitate.
1. Reclamantul
2. Paratul
16
CURS 5 RECLAMANTUL IN LITIGIILE DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV
18
introdusa la instanta judecatoreasca. Aceasta forma de control nu poate sa vizeze dacat
actele autoritatilor administratiei publice asupra carora Avocatul Poporului exercita
atributii de control potrivit legii sale organice.
Legea Contenciosului Administrativ, prevede ca actiunile Avocatului Poporului
ca si cele ale Ministerului Public sau ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici ( A.
N. F. P.) nu mai pot fi retrase in cazul Contenciosului obiectivintrucat actiunile formulate
la sesizarea unei persoane pot fi retrase de petitionarul respectiv.
19
CURS 6 MINISTERUL PUBLIC(subiect de sezina)
Precizari:
20
Actele administrative se impun principiului revocabilitatii- operatiunea
de desfiintare a actului de organul emitent sau de cel ierarhic superior pentru motive de
nelegalitate sau neoportunitate care pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii
actului.
De la acest principiu al revocabilitatii s-au admis exceptii care privesc
doar actele administrative individuale intrucat actele administrative normative sunt
intotdeauna revocabile. Printre aceste exceptii se regasesc si actele administrative care au
intrat in circuitul civil si care ai produs efecte juridice in plan civil.
Pentru a acoperi nevoia desfiintarii unor asemenea acte, care desi au
intrat in circuitul civil sunt ilegale, s-a consacrat dreptul chiar al autoritatii emitente de a
le ataca iar instanta urmeaza in cadrul procesului sa se pronunte si asupra legalitatii
actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal precum si asupra efectelor
civile produse.
21
2. care privesc ordonante care au fost declarate neconstitutionale intr-un alt proces.
In aceasta situtatie persoana vatamata introduce cererea direct la instanta de
Contencios Administrativ insa insotita de decizia Curtii Constitutionale care a
declarat tot sau in parte neconstitutionala ordonanta care vatama persoana
respectiva.
PREFECTUL(subiect de sezina)
In baza art. 123 alin 5 din Constitutie prefectul poate ataca in fata
instantelor de Contencios actele pe care le considera ilegale emise sau adoptate de
Consiliul Local ori de cel Judetean sau de primar, fapt care atrage suspendarea de drept a
actului dedus judecatii.
Reglementarea acestui drept este o consecinta a controlului de legalitate pe
care il exercita prefectul ca reprezentat al Guvernului in teritoriu. Aceasta reglementare a
fost realizata initial prin legile administratiei publice locale(Legea 215/2001 dar si prin
legea cadru pt organizarea si functionarea institutiei prefectului Legea 340/2004).
O noutate adusa de legea noua apare chiar prin denumirea art.3 din lege
care consacra pt prima data in limbajul legislativ de dupa 1990 sintagma de tutela
administrativa.
22
Orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau interes legitm(ultimul
subiect de sezina)
MISIUNE
VALORI
• TransparenŃa actului administrativ
• Onestitatea şi integritatea în exercitarea funcŃiei publice;
• Respect faŃă de cetăŃean şi orientarea administraŃiei publice către nevoile
acestuia;
23
• Profesionalism şi inovaŃie în exercitarea funcŃiei publice;
• Calitatea serviciilor publice;
• ImparŃialitatea şi obiectivitatea în activitatea funcŃionarilor publici;
• Respectarea normelor eticii şi deontologiei profesionale;
• Flexibilitate, adaptabilitate şi dinamism;
• Comunicare eficientă inter si intra-instituŃională.
24
CURS 7 OBIECTUL ACTIUNII IN CONTENCIOS
ADMINISTRATIV
25
SOLUTIILE PE CARE LE POATE DA INSTANTA IN FUNCTIE DE OBIECTUL
ACTIUNII
A. Atunci cand actiunea vizeaza un act administrativ unilateral normativ sau individual,
insatnata poate pronunta una din urmatoarele solutii :
poate anula in tot sau in parte actul administrativ emis de autoritatea publica ;
poate sa oblige autoritatea sa emita un act adminitrativ ori sa elibereze un
certificat, o adeverinta sau orice alt inscris. In aceasta situatie instanta poate
stabili si sanctiuni sub forma unor penalitati pe fiecare zi de intarziere.
Poate sa hotarasca asupra despagubirilor materiale sau morale daca reclamantul a
solicitat acest lucru.
Exceptia de ilegalitate
26
solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiilor de neconstitutionalitate. Asa
cum Curtea Constitutionala este singura autoritate jurisdictionala care se poate pronunta
asupra unei exceptii de neconstitutionalitate, exceptie care poate fi ridicata in fata oricarei
instante judecatoresti, tot astfel instanta de Contencios Administrativ este singura
competenta a se pronunte asupra unei exceptoii de nelegalitate a unui act administrativ
acre poate fi ridicata in fata oricarei instante judecatoresti. Ca orice exceptie si exceptia
de nelegalitate poate fi invocata din oficiu sau la cererea partii interesate.
Instanta care judeca litigiul ca trebui mai intai sa verifice in ce masura
solutionarea litigiului depinde de actul administrativ care face obiectul exceptiei, iar daca
constata ca astfel stau lucrurile, va suspenda cauza si va sesiza instanta de contencios
competenta :
Daca exceptia vizeaza un act emis de autoritatile locale sau judetene, competenta
va reveni sectiei de Contencios Administrativ a Tribunalelor Judetene sau al Mun.
Bucuresti ;
Daca exceptia vizeaza un act emis de o autoritate centrala competenta va reveni
sectiilor de Contencios Adminitrativ a Curtilor dew appel.
27
CURS 8 PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV
28
30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Acest termen de 6 luni
este unul de prescripŃie.”
În ce priveşte regimul juridic al procedurii prealabile se impun precizările:
a) Când obiectul acŃiunii în Contencios îl formează un contract administrativ,
procedura prealabilă va avea semnificaŃia concilierii, în cazul litigiilor comerciale
dispoziŃiile Codului de Procedură Civilă urmând a fi aplicate corespunzator.
b) Se consacră în mod expres prin noua lege şi posibilitatea de a formula plângere
pentru persoana vatamată într-un drept al său sau un interes legitim printr-un act
individual adresat unui alt subiect de drept. În acest caz, termenul de exercitare a
plângerii prealabile este de 6 luni de la data emiterii actului.
c) Se relevă caracterul facultativ al procedurii prealabile în cazul acŃiunilor
formulate de Prefect, Avocatul Poporului, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor
Publici, de cei vătămaŃi prin ordonanŃe sau dispoziŃii de ordonanŃe declarate
neconstituŃionale sau în cazul judecării excepŃiei de neconstituŃionalitate de către
InstanŃele de Contencios.
Rezultă, că subiectelor de drept precizate nu li se interzice să parcurgă dacă
doresc, procedura prealabilă înainte de a sesiza InstanŃa de Contencios.
d) Se recunoaşte posibilitatea ca acŃiunea prealabilă să se poată introduce pentru
motive temeinice şi peste termen de 30 de zile dar nu mai târziu de 6 luni de la
data emiterii.
29
a) acŃiunile în Contencios al căror exerciŃiu se supune unor termeni care vizează
actele administrative individuale şi contractele administrative
b) acŃiuni care pot fi exercitate oricând care vizează actele administrative normative
şi cererile formulate de persoane vătămate prin ordonanŃe declarate
neconstituŃionale.
În cee ce priveşte actiunile supuse unor termene, regula în materie o reprezintă
termenul de 6 luni care este unul de prescripŃie.
Prin excepŃie potr. art.11 alin.2 L 554/2004 pentru motive temeinice în cazul
actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni dar
nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Dacă termenul de 6 luni este de prescripŃie, termenul excepŃional de 1 an este
unul de decăderi.
30
CURS 9 REGIMUL JURIDIC AL SUSPENDĂRII ACTELOR
ADMINISTRATIVE PE CALEA CONTENCIOSULUI
32
ganerală competenŃa InstanŃelor Judecatoresti de a verifica legalitatea şi temeinicia
actelor administrative.
Totuşi legea în cauză a prevăzut şi unele excepŃii, în sensul că fie că InstanŃa nu
poate deloc cenzura unele acte din această categorie, fie că respectiva verificare se face
pe cale judiciara în baza altor prevederi speciale. Pe de altă parte ConstituŃia în art.126
alin. 6 garantează controlul judecatoresc asupra actelor administrative ale autorităŃilor
publice însă cu anumite excepŃii. Aceste excepŃii reprezintă fine de neprimire a unor
astfel de cereri introduse în justiŃie.
Instituirea acestor excepŃii a fost determinată printre altele de noua organizare
statală politică şi social- economică care consacră separaŃia puterilor în stat, pluralismul
politic, trecerea la economia de piată bazată în principal pe cerere şi ofertă. Totodată
ConstituŃia a redus şi mai drastic categoriile de acte exceptate de la controlul de
Contencios.
Doctrina în materie a realizat o grupare a acestor excepŃii:
a) derivă din specificul raporturilor sociale în legatură cu care a intervenit actul
dublat de calitatea subiectului emitent al manifestării de vointă.
- actele administrative ale autorităŃilor publice care privesc raportul cu Parlamentul
– cf. art.126 alin. 6 ConstituŃie şi art. 5 alin. 1 lit. a L 554/2004
Legiuitorul nu a stabilit natura juridică a unor astfel de acte exceptate, de aici
concluzia că ele indiferent de regimul lor juridic, legislativ sau administrativ sunt scoase
de sub controlul autorităŃilor judecătoreşti; datorită relaŃiilor în legătură cu care intervin şi
a organelor de la care provin potr. dispoziŃiilor ConstituŃiei şi L 554/2004, aceste acte
numai dacă sunt administrative vor fi exceptate de la Contencios.
Dacă respectivele autorităŃi emit acte în afara acestor raporturi, atunci ele
întrunesc cerinŃe legale de control judiciar şi vor fi susceptibile de cenzură judecătorească
în condiŃiile legii Contenciosului.
Dată fiind poziŃia autorităŃilor publice legal implicate, în această exceptare nu ar fi
exclus ca alte organe de stat inclusiv din subordinea lor, să dispună prin alte acte juridice
de autoritate măsuri de punere în executare a unor acte interesând raportul cu
Parlamentul. Nici aceste acte nu vor putea fi verificate judiciar pe calea Contenciosului.
b) a doua categorie se referă la raporturile sociale în legatură cu care au intervenit
actele administrative.
33
Se refera la raporturile sociale in legatura cu care au intervenit actele administrative.
actele de comandament cu caracter militar.
34
Curs 10 GRADELE DE JURISDICTIE SI REGIMUL COMPETENTEI
MATERIALE SI TERITORIALE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
Specific litigiilor de contencios este dublul grad de jurisdictie: fondu si recursul care se
judeca dupa caz de sectiile de Contencios Administrativ din cadrul tribunalelor judetene
sau a Municipiului Bucuresti,din cadrul curtilor de apel sau a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.
Noua lege 554/2004 aduce modificari in competenta materiala si teritoriala a
instantelor de contencios.
A. Competenta materiala se stabileste dupa criteriul loculuipe care il ocupa organul
emitent al actului sau care a incheiat contractul administrativ vatamator si criteriul
cuantumului litigiilor.
Criteriul locului
Litigiile privind actele administartive care emana de la organele plasate la nivel
judetean si local se judeca in fond de sectiile de contencios administartiv ale tribunalelor
judetene, respectiv Municipiul Bucuresti, iar in recurs se judeca la sectia de contencios a
Curtii de Apel.
Litigiile care privesc acte ce emana de la organele centrale se judeca in fond de
sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel iar in recurs la sectia de contencios a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Criteriul cuantumului
36
CURS 11 PROCEDURA JUDECARII FONDULUI SI RECURSULUI
IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIVE
Judecarea fondului
Prin actuala lege se mentine caracterul urgent al judecarii si cu precadere in
sedinta publica iar hotararile pronuntate trebuie sa fie redactate si motivate de urgenta in
termen de cel mult 10 zile de la pronuntare. Termenul de 10 zile este unul de
recomandare iar nerespectarea acestuia de catre judecator constituie o abatere
disciplinara.
Judecata in recurs
Potrivit articolului 20, Legea 554/2004 hotararea pronuntata in prima instanta
poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.
Recursul declarat suspenda executarea si se judeca si el de urgenta. Astfel se mentine
caracterul urgent al judecarii recursului.
Un element de noutate adus de Legea 554/2004 este instituirea, prin articolul 21 a
recursului in situatii deosebite. Astfel recurentul in situatii deosebite, cum ar fi implinirea
termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui
instantei competente sa solutioneze resursul si stabilirea termenului de judecata a
recursului chiar inainte de primirea dosarului.
Daca presedintele apreciaza ca situatia se poate incadra intr-o situatie deosebita
conform textului legal ( art. 21, Legea 554/2004) atunci va admite cererea avand la
dispozitie un interval de 24 de ore in intervalul caruia trebuie sa o solutioneze. In cazul in
care admite cererea solutia se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia sa
redacteze hotararea atacata, sa o comunice partilor sis a trimita dosarul la instanta de
recurs intr-un interval de 5 zile. Recurentul este obligat sa motiveze recursul in termen de
2 zile de la data comunicarii sentintei instantei de fond.
Sub sanctiunea nulitatii acestuia pentru tardivitate.
Pentru a se asigura urgenta specifica institutiei legea prevede ca citarea partilor si
comunicarea solutiei se face cu prescurtarea termenelor la 48 de ore de aceea se foloseste
37
pe langa agentul procedural orice mijloc de comunicare a informatiilor scrise ( faxul,
telefonul, posta electronica).
38
Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta impotriva celor vinovati
de neexecutarea hotaririi prin actiune potrivit dreptului comun.
39
SPEłE
În conformitate cu dispoziŃiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepŃia de
nelegalitate poate fi invocată doar în cazul în care soluŃionarea pe fond a unei acŃiuni
depinde de actul administrativ a cărui legalitate se cere a fi cercetată. Pentru a putea fi
admisă, excepŃia de nelegalitate trebuie să fie motivată. Analizând motivele invocate,
instanŃa în faŃa căreia a fost invocată excepŃia, în situaŃia în care le găseşte întemeiate,
pronunŃă o încheiere, de asemenea motivată, prin care sesizează instanŃa de contencios
administrativ şi dispune suspendarea judecării cauzei până la soluŃionarea excepŃiei.
40
Împotriva acestei sentinŃe, pârâŃii au declarat recurs, recursurile lor fiind admise pentru
următoarele considerente: În litigiul de drept civil în cadrul căruia a fost invocată
excepŃia de nelegalitate a Ordinului nr.5683/15.12.2005, pârâta Universitatea „T” a
invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit prin lege ca mod originar
de dobândire a proprietăŃii, şi anume prin îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de art. 166
din Legea nr. 84/1995, aşa cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 138/A/05.02.2003 a
Tribunalului Braşov, menŃinută ca legală şi temeinică prin decizia nr. 6458/18.11.2004,
pronunŃată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – SecŃia civilă şi de proprietate
intelectuală.
41
hotărârea a fost pronunŃată cu depăşirea limitelor în care a fost reglementat controlul
judecătoresc al actelor administrative pe cale de excepŃie.
42
irevocabilă menŃionată anterior şi nu produce alte consecinŃe asupra aprecierii dreptului
propriu invocat de universitatea pârâtă în cadrul acŃiunii în revendicare.
De asemenea, instanŃa de fond s-a pronunŃat greşit asupra unor motive de nelegalitate
care vizează condiŃiile de formă ale Ordinului nr. 5683/15.12.2005 deşi acestea, prin
natura lor, nu pot avea o incidenŃă asupra soluŃiei din litigiul de drept civil şi nici nu au
fost invocate de reclamant în susŃinerea excepŃiei. Astfel, instanŃa de contencios
administrativ a constatat greşit nelegalitatea Ordinului nr.5683/15.12.2005 faŃă de
denumirea dată actului, de lipsa din conŃinutul său a unor dispoziŃii proprii actului
administrativ de autoritate şi emiterea lui anterior încheierii unui protocol de predare –
primire a imobilului, deşi nu s-a contestat că universitatea pârâtă are posesia bunului.
Toate aceste motive de nelegalitate sunt lipsite de relevanŃă la soluŃionarea acŃiunii în
revendicare şi pot fi invocate pe calea unei acŃiuni directe de persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim.
43
Legea nr.554/2004, art.6 alin. (3). JurisdicŃie administrativă specială. Prematuritatea
cererii.
Prin sentinŃa civilă nr.181 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel ConstanŃa – SecŃia
comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată
excepŃia privind prematuritatea actului, invocată de pârât, şi a admis în parte acŃiunea, în
44
sensul anulării actului administrativ-fiscal nr.1738 din 19 ianuarie 2005 şi al titlurilor
executorii nr.1223 – 1236 din 7 februarie 2005. InstanŃa a reŃinut că, în raport de norma
specială prevăzută de art.174 alin.1 Cod procedură fiscală, societatea nu era obligată să
epuizeze procedura administrativă de contestare, având dreptul de a se adresa instanŃei de
judecată în vederea realizării dreptului său şi că reclamanta a respectat prevederile celor
două convenŃii încheiate privind condiŃiile de acordare a înlesnirilor şi graficele de
eşalonare la plată, astfel încât nu se justifică stabilirea majorărilor şi penalităŃilor de
întârziere consemnate în actul administrativ fiscal întocmit la 19 ianuarie 2005.
Recursul este fondat. Astfel, reclamanta şi-a întemeiat acŃiunea pe dispoziŃiile art.21
alin.4 din ConstituŃie, potrivit cărora jurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative
şi gratuite şi pe prevederile art.174 alin.1 Cod proc. fisc, conform cărora contestaŃia
administrativă împotriva actelor fiscale nu înlătură dreptul la acŃiune al celui care se
consideră lezat în drepturile sale, în condiŃiile legii.
45
administrativ jurisdicŃional competent să emită decizie potrivit art.178 alin.1 lit. c Cod
proc. fisc.
46
Textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu face nici o distincŃie între actul cu caracter
individual şi actul cu caracter normativ, singura cerinŃă expresă a legii pentru
admisibilitatea excepŃiei de nelegalitate a unui act administrativ fiind cea privind
caracterul unilateral al acestuia.. Aşadar, excepŃia de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004,
privind concesiunea unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, act administrativ
unilateral cu caracter normativ, este pe deplin admisibilă.
Pentru a pronunŃa această sentinŃă instanŃa de fond a reŃinut că dispoziŃiile art.4 din
Legea nr.554/2004 privitoare la excepŃia de nelegalitate care poate fi cercetată oricând în
cadrul unui proces, au în vedere doar actele administrative cu caracter individual şi care
nu ar mai putea fi atacate cu acŃiune directă prin împlinirea termenelor de 6 luni,
respectiv de un an de la data emiterii actului conform art.11 din lege. Or, hotărârea de
guvern ce se atacă este un act administrativ cu caracter normativ şi care potrivit art.11
alin.4 din lege, poate fi oricând atacată pe calea acŃiunii directe la instanŃa competentă de
contencios administrativ. Pe de altă parte se reŃine că la data sesizării instanŃei, H.G. nr.
884/2004 era intrată în circuitul civil, producând efecte juridice în privinŃa concesionării
spaŃiilor cu destinaŃia de cabinete medicale înfiinŃate potrivit O.G. nr.124/1998 aprobată
prin Legea nr.629/2001, hotărârea fiind emisă chiar în aplicarea acestei ultime legi, având
din acest punct de vedere putere de lege.
47
Împotriva sentinŃei a declarat recurs pârâtul Consiliul JudeŃean Mureş, susŃinând
că prin respingerea ca inadmisibilă a excepŃiei de nelegalitate invocată, instanŃa de
fond a dat o interpretare greşită textului de lege – art.4 din Legea nr.554/2004 acesta
referindu-se la „actul administrativ unilateral a cărei legalitate poate fi cercetată
oricând în cadrul unui proces pe cale de excepŃie, din oficiu sau la cererea părŃii
interesate”, înŃelegând prin aceasta atât actele administrative individuale cât şi cele
cu caracter normativ. Hotărârea de guvern atacată, dispune în mod imperativ
privitor la bunuri aparŃinând domeniului public local, cu privire la regimul juridic
al acestora dar şi cu privire la un preŃ impus, al redevenŃei în primii 5 ani de
concesiune, precum şi la durata acesteia, ceea ce echivalează cu o îngrădire a
dreptului de proprietate reglementat de Legea nr.213/1998 şi o încălcare gravă a
principiului autonomiei locale, principiu formulat expres în art.120 alin.1 din
ConstituŃia României cât şi în dispoziŃiile Legii administraŃiei publice locale
nr.215/2001.
Recursul este fondat. Obiectul excepŃiei de nelegalitate îl constituie H.G. nr. 884/2004,
privind concesionarea unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, emisă în vederea
aplicării dispoziŃiilor art.10 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia. Având în vedere definiŃia dată noŃiunii de act administrativ prin art.2
alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, se constată că
Hotărârea de Guvern atacată este într-adevăr, un act administrativ unilateral cu caracter
normativ, aşa cum reŃine corect şi instanŃa de fond.
În mod eronat însă, prima instanŃă reŃine că aceasta nu poate face obiectul excepŃiei de
nelegalitate, tocmai datorită caracterului său de act normativ, legalitatea ei putând fi
cercetată oricând pe calea unei acŃiuni separate, în condiŃiile art.11 alin.4 din legea
contenciosului administrativ. Art.4 din Legea nr.554/2004, nu face nici o distincŃie între
act unilateral cu caracter individual şi act unilateral cu caracter normativ, textul de lege
referindu-se pur şi simplu la faptul că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate
fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepŃie, din oficiu sau la cererea
părŃii interesate”. Aşadar, excepŃia de nelegalitate a H.G.nr.884/2004 privind concesiunea
unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, act administrativ unilateral cu caracter
normativ, este pe deplin admisibilă.
48
Constatând deci că instanŃa de fond a pronunŃat o sentinŃă nelegală şi netemeinică,
recursul declarat a fost admis, sentinŃa atacată casată, iar cauza a fost trimisă aceleiaşi
instanŃe spre rejudecare.
Lege nr. 554/2004, art.14 alin. (1) Act administrativ. Suspendarea executării.
Împotriva sentinŃei civile nr.188 din 31 mai 2005, prin care Curtea de Apel Timişoara
– secŃia comercială şi de contencios administrativ a admis cererea reclamantei SC „N”
SRL de suspendare a executării procesului verbal de control nr. 4170/1114.02.2005, a
declarat recurs Autoritatea NaŃională a Vămilor prin DirecŃia Regională Vamală
Timişoara, susŃinând pe fond că, în cauză, nu erau îndeplinite cerinŃele art.14 din Legea
nr.554/2004.
49
situaŃie de excepŃie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiŃiile anume
reglementate.
Art.14 din Legea nr.554/2004 în baza căruia a fost introdusă cererea de faŃă stabileşte
că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu
sesizarea, în condiŃiile art.7 a autorităŃii publice care a emis actul, persoana vătămată
poate să ceară instanŃei competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ până la pronunŃarea instanŃei de fond”. Aşadar, din textul precizat rezultă
că cererea de suspendare poate fi introdusă şi în perioada recursului prealabil, deci
anterior sesizării instanŃei cu fondul acŃiunii, şi că pentru soluŃionarea favorabilă trebuie
îndeplinite în mod cumulativ două condiŃii: cazul să fie bine justificat şi paguba iminentă.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenŃei acestor condiŃii.
Prin procesul verbal de control încheiat de organele vamale la 11 februarie 2005 a cărei
executare s-a solicitat a fi suspendată s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante o datorie
bugetară de 24.025.429.871 ROL reprezentând diferenŃe de taxe vamale şi de TVA,
dobânzi şi penalităŃi pentru operaŃiuni de import efectuate în perioada ianuarie 2001 –
decembrie 2004. Simpla susŃinere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a
fost obligată prin actul administrativ în discuŃie şi la care prima instanŃă face referire în
fundamentarea soluŃiei adoptate, nu satisface cerinŃele art.14 alin.(1) din Legea
nr.554/2004. Faptul că suma stabilită prin actul de control depăşeşte 24 miliarde ROL şi
că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu
înseamnă că, implicit există şi o pagubă iminentă.
Aşa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea
unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ,
soluŃia adoptată de instanŃa de fond este nelegală şi netemeinică. In consecinŃă, recursul a
fost admis, hotărârea atacată casată, iar cererea reclamantei respinsă.
BIBLIOGRAFIE
50
Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ. EdiŃia a III-a, revăzută şi
adăugită” , Editura Juridică Nemira, Bucureşti, 2000;
Toader Toma, „Tratat de drept administrativ”, Editura Vasiliana, Iaşi, 2003;
Gabriel Bădărău, „Drept Administrativ. Suport de curs”
http://www.scj.ro
51