1.

Notiuni generale privind contenciosul administrativ

Legea 554/2004 modificata stabileste in Art.2 ca notiune de contencios administrativ poate fi
definita ca activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ.
Competente privind legi organice a litigiilor in care cel putin una din tre parti este o autoritate
publica iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea dupa caz a unui act
administrativ in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termen legal ori din refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Observatii cu privire la textul legal:
Anterior anului 2004 nu exista o definitie legala a notiunii de contencios administrativ
desi institutia se regaseste consacrata la nivel constitutional sub forma art.48 (52) din
Constitutia Romaniei. ,,Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica``. ;
La nivel legislativ instantei de contencios administrativ a fost reglementata prin Legea
29/1990, Legea anterioara actului fundamental.
Legea 554/2004 stabileste competenta unor instante specializate (instanta de
contencios administrativ) in solutionarea acestor litigii.
Cel putin una dintre partile conflictului este o autoritate publica.
Conflictul a luat nastere ca urmare a activitatii sau inactivitatii autoritatii publice.
Activitatea sau inactivitatea autoritatii sa aduca atingerea unor drepturi sau interese
legitime.


2. Formele contenciosului administrativ
Exista mai multe criterii de clasificare a contenciosului administrativ , in functie de o serie de
criterii precum: lezarea unui drept subiectiv, intinderea competentei instantei de judecata , etc.
a) dupa cum in fata instantei de judecata sunt cele ce au ca obiect apararea unui drept
subiectiv avem:
-contencios subiectiv- este acea forma a contenciosului administrativ (cea mai frecventa) care
se bazeaza pe incalcarea unui drept subiectiv sau interes legitim privat.
-contencios obiectiv -este acea forma a contenciosului administrativ care se bazeaza pe
apararea unui interes legitim public, sau calitatea speciala a unor subiecti de drept precum
Ministerul Public, Agentia Nationala a Finantelor Publice, Prefect.
b) Dupa cum instanta de judecata este competenta sa anuleze actul si sa acorde despagubiri
avem :
- contencios in anulare, este acea forma a contenciosului administrativ in cadrul careia
instanta sesizata este competenta atat sa anuleze actul cat si sa acorde despagubiri (sub forma
daunelor materiale si morale) pe prejudicii de cauza.
c) dupa cum este vorba de activitatea de solutionare sau despre organele competente avem:
-contencios in sens formal ce desemneaza ansamblul de organe si institutii de judecata
competente in materia contenciosului administrativ .
-contencios in sens material ce desemneaza activitatea de solutionare a conflictului aparaut
intre autoritatile publice si particulare.

3.Texte legale ce consacra institutia contenciosului administrativ

a) Constitutia Romaniei art. 52 si 126 aliniat 6;
b) Legea 554/2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 Decembrie 2004 cu
modificarile si completarile aduse prin O.U.G 190/2005, Deciziile Curtii Constituitonale ,
Legea 262/2007, publicata in M.O 510 din 2007, Legea 87/2008, L.100/2008;
c) alte reglementari legale care fac trimitere la instantele de contencios administrativ sau la
legea contenciosului administrativ precum legea 50/1991 (republicata privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructie) , Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de
utilitate publica Legea 44/1994 privind veterani de razboi, Legea 188/1999 privind statutul
functionarului public, etc;

4. Reclamantul in contenciosul administrativ

Art. 1 al Legii Contenciosului adminstrativ stablieste prin subtitlul ,,subiectele de sesizare`` a
instantei de contencios , cine poate avea calitatea de reclamant in acest tip de conflicte
juridice , astfel legea confera calitate de reclamant urmatoarelor subiecte:
1. Oricarei persoane vatamate intr-un drept subiectiv sau intr-un interes legitim,
2. O a doua categorie, tertul unui act administrativ ( terta persoana care este vatamata de
un act administrativ adresat altui subiect de drept). ,
3. Avocatul Poporului,
4. Ministerul Public,
5. Autoritatea Publica emitenta a actului administrativ ,
6. Agentia Nationala a Functionarilor Publici,
7. Prefectul,
8. Orice alt subiect de drept public care potrivit legii contenciosului administrativ sau
legii speciale are calitatea de reclamant in litigiul de contencios administrativ.

Observatii:
Din analiza textului de lege in raport cu prevederile constitutionale se pune intrebarea daca
prin orice persoana vatamata se intelege atat persoana fizica cat si persoana juridica.
Rezolvarea acestei controverse o realizeaza art.2 din legea contenciosului
administrativ alineat 1 Lit. A, care defineste orice persoana vatamata ca fiind orice
persoana fizica sau juridica .
In ceea ce priveste tertul unui act administrativ, aceasta prevedere nu era necesara
pentru ca din moment ce se confera calitate de reclamant oricarei persoane fizice sau
juridice fara a se face distinctie cu privire la efectele pe care acesta le produce ,
consideram ca includerea tertului in categoria reclamantului nu face decat sa repete o
notiune anterior stabilita.
In ceea ce priveste pe Avocatul Poporului acesta dobandeste calitatea de reclamant
numai in masura in care ilegalitatea unui act administrativ nu poate fi inlaturata prin
alte mijloace juridice . De asemenea daca petitionarul nu isi insuseste actiunea la
primul termen de judecata, instanta va anula cererea.
In ceea ce priveste calitatea de reclamant al Ministerului Public in litigiul de
Contencios Administrativ, se poate constata ca legea Contenciosului Adm. nu face
altceva decat sa preia dispozitiile Codului de Procedura Civila, referitoare la
participarea procurorului in procesul civil. In calitatea sa de garant a drepturilor si
libertatiilor fundamentale , procurorul poate promova actiunea in contencios
administrativ asa cum poate exercita caile de atac in aceasta materie chiar daca nu a
fost parte in litigiul initial .
Autoritatea emitenta a actului administrativ poate cere instantei de contencios anularea
propriului act cu indeplinirea urmatoarelor conditii : sa fie in prezenta unui act
adinistrativ unilateral ilegal , actul sa nu mai poata fi revocat intrucat a produs efecte
juridice, respectiv a intrat in circuitul civil ; actiunea sa fie promovata in termen de un
an de la data emiterii actului administrativ . De asemenea textul legal stabileste ca la
cererea parii interesate instanta de judecata se poate pronunta si asupra valabilitatii
actelor juridice incheiate in temeiul unui act administrativ ilegal.
Legea contenciosului administrativ confera calitatea de reclamant Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici, Prefectului, si oricarui alt subiect de drept public, care potrivit
legii poate promova actiune direct in fata instantei de contencios, in cadrul
contenciosului obiectiv.


5. Tutela administrativa

Prin Tutela administrativa se intelege protejarea prin intermediul unor categorii de persoane
a intereselor generale ale statului care pot fi afectate in cadrul procesului de descentralizare,
institutia Tutelei este o institutie de drept privat ce vizeaza ocrotirea unor persoane lipsite de
discernamant . Trecere sa spre domeniul dreptului public are in vedere aceleasi coordonate de
supraveghere si control asupra activitatii unor autoritati publice prin intermediul unor organe
precum prefectul sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Organele de Tutela administrativa sunt: Prefectul si Agentia Nationala a Functionarilor
Publici.
a) Prefectul potrivit Constitutiei Rom., Legii de organizare si functionare a institutie
prefectului (L.340/2004), legii Administratiei Publice locale (L.215/2001) dar si in
conformitate cu Art.3 din Legea Contenciosului Adimnistrativ, prefectul exercita atributii de
tutela administrativa (control in fata instantei de judecata ) asupra actelor Consiliului Local,
Judetean, Primar, Presedintele Consiliului Judetean . In cadrul acestei actiuni , Prefectul nu
este obligat sa indeplineasca procedura prealabila, actiunea sa urmand sa fie formulata direct
in fata instantei de judecata , in termen de 6 luni de la data comunicarii actului administrativ.
Comunicarea actelor administrative ale autoritatiilor enumerate mai sus se realizeaza din
oficiu de Secretarul unitatii administrativ teritoriale , in termen de 10 zile de la data adoptarii
acestora. In cazul in care aceasta obligatie nu este indeplinita, prefectul poate ataca actul
administrativ in termen de 6 luni de la data la care a luat cunostiinta de existenta acestuia. Din
momentul promovarii actiunii in contencios, actul atacat este suspendat de drept in sensul ca
acesta nu mai produce efecte juridice pana la data finalizarii procesului.
b)Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP) are potrivit Legii 188/1999 ( Statutul
Functionarilor Publici) dar si potrivit Art.3 din Legea contenciosului administrativ, atributii de
tutela administrativa in legatura cu actele autoritatiilor publice centrale sau locale referitoare
la Functia Publica sau functionarul public. Actiunea in contencios Administrativ a A.N.F.P
poate fi formulata fara indeplinirea procedurii prealabile in termen de 6 luni de la data la care
s-a cunoscut despre existenta actului legal. Actul atacat este suspendat de drept, pana la
solutionarea irevocabila a cauzei.


6. Exceptia de nelegalitate

Prin exceptia de nelegalitate se intelege o procedura sau un mijloc de control indirect al
legalitatii unui act administrativ, mijloc ce are ca drept efect inlaturarea unui act
administrativ nelegal din solutionarea cauzei.
Legea contenciosului administrativ din 2004 este prima reglementare legala care ofera o
consacrare juridica a acestei institutii. Anterior acestei reglementari doctrina de drept
administrativ a pus bazele exceptiei de nelegalitate ca mod de control indirect (judecatoresc)
asupra actelor administrative normative.
Obiect al exceptiei de nelegalitate il reprezinta numai actele administrative unilaterale (deci
nu contracte administrative) si incepand cu 2007 prin legea 262 pot forma obiect al exceptiei
de nelegalitate numai actele administrative unilaterale individuale.
Procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate
Exceptia de nelegalitate este mijlocul legal de aparare ce poate fi exercitat numai in cadrul
unui proces ce se afla in desfasurare. Aceasta exceptie poate fi invocata in orice faza a
procesului, si orice tip de litigiu. In ceea ce priveste procedura de solutionare a acestei
exceptii legea stabileste ca instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze
exceptia, astfel in cazul in care a fost invocata exceptia de nelegalitate in fata unei instante de
judecata alta decat cea de contencios aceasta are obligatia ca in masura in care solutionarea
cauzei depinde de legalitatea sau nelegalitatea unui act administrativ sa suspende prin
incheiere motivata solutionarea procesului initial si sa sesizeze instanta de contencios
competenta material. In cazul in care exceptia de nelegalitate a fost invocata in cadrul unui
proces de contencios administrativ instanta sesizata initial va solutiona si exceptia in masura
in care este competenta material. Instanta de contencios sesizata se va pronunta numai cu
privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ supus controlului pe calea
exceptiei. In cazul in care instanta de contencios va constata ca actul este ilegal, instanta de
fond (cea care a suspendat initial cauza) va solutiona procesul fara a tine cont de actul
adminstrativ adus in discutie. In caz contrar, adica in cazul in care actul administrativ este
considerat ca fiind legal, instanta de fond va solutiona cauza prin raportare la actul
administrativ. Cei nemultumiti de modul in care s-a solutionat exceptia de nelegalitate de
instanta de contencios administrativ pot exercita calea de atac a recursului in termen de 5 zile
de la comunicarea hotararii, recurs care se judeca in procedura de urgenta.

7. Actele administrative exceptate potrivit legii contenciosului administrativ si
limitele controlului in fata instantei de contencios

Aceasta categorie de acte exceptate de la controlul in fata instantei de contencios
administrativ a fost reglementata initial la nivelul actului fundamental ca urmare a aprobarii
legi de revizuire a Constitutiei Romaniei. Astfel la Art. 126 aliniat 6 s-a stabilit ca regula:
"controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea
constenciosului administrativ este garantat cu exceptia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul precum si a actelor cu caracter militar". S-a urmarit prin consacrarea la nivel
constitutional a acestor categorii de acte exceptate ca legiuitorul sa nu extinda sfera actelor
exceptate prin cuprinderea in textul legii contenciosului si a altor categorii de acte exceptate.
Observatii in legatura cu temeiul neconstitutional:
- actele exceptate potrivit art. 126 aliniatul 6 reprezinta exceptii absolute, adica nu pot fi
atacate in niciun fel pe calea contenciosului;
- actele exceptate la nivel constitutional nu pot fi atacate nici pe calea exceptiei de
nelegalitate;
- potrivit unei interpretari juridice aceste acte sunt exceptate de la controlul judecatoresc pe
calea contenciosului administrativ ceea ce inseamna ca ele nu sunt sustrase in totalitate
controlului judecatoresc potrivit art. 121 din Constitutie.
Acte exceptate potrivit legii contenciosului administrativ si limitele controlului in fata
instantei de contencios:
Alaturi de actele exceptate la nivel constitutional legea contenciosului administrativ adauga si
o alta categorie de acte exceptate in totalitate de la acest control si anume actele
administrative pentru care se prevede in lege speciala o alta procedura de control
judecatoresc. Alaturi de aceste exceptii absolute legea contenciosului administrativ stabileste
la art. 5 aliniatul 3 si anumite categorii de acte administrative pentru care controlul in fata
instantei de contencios administrativ este unul limitat constituind categoria exceptiilor
relative. Aceasta categorie a exceptiilor relative este formata din categoria acetelor
administrative care pot forma obiectul unei actiuni in contencios administrativ dar numai
pentru situatia in care au fost emise cu exces de putere. Intra in aceasta categorie actele adm
emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, starii de urgenta, starii de asediu, cele care
privesc apararea si securitatea nationala precum si cele emise pentru inlaturarea consecintelor
calimitatilor naturale, epidemii, epizotii. In aceasta situatie legea cont administartiv stabileste
ca nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din lege referitoare la suspendarea actului
administrativ ca urmare a exercitarii procedurii prealabile.

Actele ce privesc raporturile autoritatilor publice cu Parlamentul
Aceasta categorie de acte exceptate a fost consacrata la nivel constitutional urmarindu-se
stabilirea (la fel ca in 1923) a actelor de guvernamant ca acte exceptate de la controlul in fata
instantei de contencios. Legea contenciosului administrativ stabileste la art. 2 litera k, ca
definind aceasta categorie de acte exceptate ca acestea sunt: "actele emise de o autoritate
publica in realizarea atributiilor sale prevazute de constitutie sau de legea organica in
raporturile de natura politica cu Parlamentul ". Din definitia furnizata de textul legal rezulta
pe de o parte ca aceste acte sunt emise in raporturile dintre autoritatile publice si Parlament si
ca aceste acte intervin in raporturile de natura politica. Ca atare textul legal exclude de la
control actele de natura politica (ce intervin intre autoritati si Parlament) si nu actele
administrative cum stabileste textul constitutional. Doctrina juridica a intampinat dificultati si
in ceea ce priveste stabilirea in mod concret a acestor categorii de acte, astfel sunt considerate
ca formand aceasta categorie de acte, cele care privesc raporturile dintre executiv si legislativ
precum numirea in functie a Guvernului, dizolvarea Parlamentului dar si actele cu o natura
juridica complexa precum decretele Presedintelui contrasemnate de Primul-ministru, organ al
statului supus controlului Parlamentar.


Actele de comandament cu caracter militar
Aceasta categorie de acte exceptate a fost consacrata si in legea 29/1990 (prima lege a
contenciosului administrativ post revolutionara) fara insa a oferii o definitie a acestei notiuni.
Ulterior doctrina si jurisprudenta au statuat ca e nevoie de indeplinirea a doua conditii pentru
a fi in prezenta de astfel de act administrativ: actul sa provina de la o autoritate cu competenta
militara si actul sa cuprinda o masura, o dispozitie privind miscarea trupelor militare,
concentrarea lor, infiitarea si desfiintarea unor unitati militare etc. Actuala lege a
contenciosului administrativ defineste aceasta categorie de acte ca fiind: "actul administrativ
referitor la probleme strict militare, ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice
organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatiilor in
aspecte referitoare la conducerea trupei in timp de pace sau razboi sau dupa caz la indeplinirea
serviciului militar". Definitia furnizata de textul legal nu include in aceasta categorie toate
actele administrative emise de autoritati militare. De aceea acte administrative precum cele ce
privesc statutul cadrelor militare, unele contracte de achizitie facute de unitati militare pot
forma obiectul in contencios administrativ.

Curs 5 9.11.2011

In urma revizuirii Constitutiei Romaniei, rolul organelor jurisdictionale in cadrul
sistemului autoritatilor administrative a fost limitat prin doua modalitati:

prin suprimarea atributiilor jurisdictionale in cazul unor autoritati publice(Curtea de
conturi)
prin instituirea caracterului facultativ in ceea ce priveste urmarea unei proceduri
jurisdictionale in vederea asigurarii accesului liber la justitie.

Astfel in Constitutia Romaniei revizuita de Art 21 alin. 4 s-a stabilit ca: jurisdictiile
administrative sunt facultative si gratuite. Notiunea de jurisdictie administrativa a fost ulterior
definita in Art.2 al Legii contenciosului administrativ ca fiind : activitatea infaptuita de o
autoritate administrativa care are competenta potrivit legii sale organice de functire, sa
solutioneze un conflict legat de un act administrativ pe baza unor principii precum cel al
contradictorialitatii, al asigurarii dreptului la aparare si al independentei activitatii
administrativ jurisdictionale,,.

Din definitia furnizata de textul de lege rezulta ca pentru a fi in prezenta unei
jurisdictii administrative sunt necesare a fi indeplinite anumite conditii precum :

sa fie vorba despre o autoritate administrativa
autoritatea sa fie competenta sa solutioneze un conflict referitor la un act administrativ
procedura desfasurata in fata organului jurisdictional trebuie sa respecte anumite
garantii similare cu cele existente in procesul civil (contradictorialitatea dezbaterilor,
asigurarea dreptului la aparare (independenta organului jurisdictional fata de partile
din conflict).

Definitia si caracterele jurisdictiilor administrative au condus la afirmarea in doctrina (
o parte minoritara a acesteia) ca procedura prealabila desfasurata de reclamant inainte de
sesizarea instantei de contencios confera caracterul jurisdictional unei astfel de proceduri.
Aceasta teorie nu poate fi primita pentru ca in cazul procedurii prealabile nu sunt respectate
principiile specifice unor jurisdictii administrative si de asemenea se incalca prevederea
consacrata la nivel constitutional ce instituie ca aceasta procedura este una facultativa. In
cazul procedurii prealabile legea contenciosului administrativ stabileste caracterul obligatoriu
al acestei procedure (cu exceptiile prevazute de lege), iar nerespectarea procedurii prealabile
are ca efect respingerea actiunii in contencios administrative de instanta de judecata.

Optiunea reclamantului intre jurisdictia administrativa si accesul la instanta de contencios
administrative:
Prin instituirea caracterului facultativ al acestei proceduri, legea contenciosului
stabileste si posibilitatea reclamantului de a opta intre jurisdictie administrativa sau instanta
de contencios administrative (Art 6 din legea contenciosului administrativ) . In cazul in care
reclamantul si-a definitivat optiunea, acesta este obligat sa,,,..
Acest drept de optiune al reclamantului se refera si la situatia in care acesta poate renunta la
calea de atac impotriva actului administrativ jurisdictional, in cadrul procedurii jurisdictionale
si sa atace acest act jurisdictional direct la instanta de contencios competenta. Nu in ultimul
rand, dreptul de optiune al reclamantului se refera si la situatia in care acesta poate renunta la
procedura administrativ jurisdictionala chiar in timpul desfasurarii acesteia sub conditia
anuntarii organului administrativ jurisdictional si a sesizarii instantei de contencios in termen
de 15 zile de la aceasta notificare.



8. Procedura prealabila in contenciosul administrativ

Notiuni generale:

Procedura prealabila a fost gandita ca o modalitate de solutionare pe cale amiabila a
conflictului intre administratie si particulari fara interventia instantei de judecata. Instituirea
procedurii prealabile a avut in vedere pe de o parte degrevarea instantelor de un numar
important de dosare iar pe de alta parte intentia de a rezolva conflictul administrativ cu
cheltuieli minime intr-un termen cat mai scurt. Procedura prealabila a fost instituita ca un
remediu si nu ca un obstacol in calea actiunii reclamantului.

Procedura prealabila se realizeaza prin doua modalitati:

Pe calea recursului gratios sau pe calea recursului ierarhic.

In cadrul recursului gratios, petitionarul (reclamantul) este obligat sa se adreseze organului
emitent al actului administrativ in vederea revocarii in tot sau in parte al acestuia. In cazul
recursului ierarhic, reclamantul se va adresa organului ierarhic superior (in masura in care
acesta exista) celui care a emis actul administrativ in vederea revocarii acestuia. In situatia in
care exista atat organ emitent cat si organ ierarhic superior, reclamantul nu este obligt sa
parcurga de doua ori procedura prealabila fiind tinut sa se adreseze unuia dintre cele doua
organe. De asemenea legea nici nu interzice posibilitatea reclamantului de a opta pentru cele
doua forme de recurs administrative cu mentiunea ca termenul de sesizare a instantei de
contencios administrative curge de la data la care s-a pronuntat ultimul organ sesizat.

Consacrarea legala a procedurii prealabile, procedurile juridice in cazul neindeplinirii
procedurii prealabile

Legea Contenciosului Administrativ stabileste in Art 7.in cazul actelor administrative
unilateral individuale sau normative. In cazul contractelor administrative legea stabileste ca
procedura prealabila este similara cu procedura concilierii prevazuta de art 720.1 din Codul de
Procedura Civila. In cazul neindeplinirii procedurii prealabile, instanta de judecata va
respinge cererea fie ca prematura, fie ca inadmisibila.
Pentru a ajunge la prima solutie, instanta de contencios va constata ca reclamantul desi nu
a indeplinit procedura prealabila se afla inauntrul termenului in care aceasta poate fi
indeplinita. Pentru a ajunge la a doua solutie instanta de contencios va constata ca reclamantul
nu a indeplinit procedura prealabila si nici nu mai poate sa o indeplineasca, termenul de
exercitare a acesteia fiind depasit.


Curs 6

Art 7 alin. 5 din legea Contenciosului administrativ, accepta doua categorii de exceptii de la
caracterul obligatoriu al procedurii prealabile. O prima categorie este determinata de calitatea
de reclamant anumitor categorii de persoane ,iar o a doua categorie este determinata de
obiectul actiunii in contencios administrativ. Astfel in prima categorie de exceptii, intra
anumite categorii de persoane precum: Ministerul public, Prefect, Agentia Nationala a
Functionarilor publici, Avocatul Poporului, care potrivit legii nu au obligatia de a parcurge
procedura prealabila.
Din a doua categorie de exceptii fac parte actiunile ce au ca obiect ordonante sau
dispozitii din ordonante precum si actele administrative asimilate adica refuzul nejustificat si
tacerea administratiei. In toate aceste tipuri de actiuni reclamantul nu este obligat sa parcurga
procedura prealabila. Alaturi de aceste categorii de exceptii de la caracterul obligatoriu al
procedurii prealabile , legea stabileste ca aceasta nu trebuie parcursa nici in cazul unui control
indirect asupra actelor administrative realizat pe calea exceptiei de ilegalitate.


Termenul de exercitare al procedurii prealabile:

Legea contenciosului administrativ stabileste termene diferite precum si momente diferite
de la care acesta incepe sa curga in functie de titularul actiuniii si obiectul acesteia.
Astfel:
Persoana vatamata printr-un act administrativ individual careia ii este adresat se poate adresa
autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare in termen de 30 de zile de la data comunicarii
acestuia. Termenul de 30 de zile poate fi depasit, pentru motive temeinice, dar fara sa se
depaseasca termenul de 6 luni de la data emiterii actului administrativ. O lacuna a acestei
reglementari este faptul ca legea nu stabileste ce se intelege prin motive temeinice.
Persoana vatamata printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept (tertul
actului) se poate adresa autoritatii emitente sau ierarhic superioare in orice moment de la care
a luat la cunostinta de existenta actului administrativ dar nu mai tarziu de 6 luni.
Persoana vatamata print-un act administrativ normativ poate formula plangerea prealabila
oricand.
In cazul contractelor administrative, plangerea prealabila se poate efectua in termen de 6 luni,
termen care incepe sa curga dupa cum urmeaza :
De la data incheierii contractului, in cazul litigiilor ce au ca obiect incheierea de
contracte administrative;
De la data modificarii contractului sau de la data refuzului la modificare in cazul
litigiilor ce au ca obiect modificarea contractelor administrative;
De la data incalcarii obligatiilor contractual in cazul litigiului, legate de executarea
acestuia;
In alte situatii prevazute de Legea contenciosului administrativ;





Obiectul actiunii in contencios administrativ

Art 8 din Legea contenciosului administrativ stabileste actiunile si inactiunile care pot fi
atacate, astfel Legea contenciosului administrativ stabileste ca pot forma obiectul unei astfel
de actiuni, actele administrative tipice sau cele assimilate. Notiunea de acte administrative
tipice este definita de articolul 2 din legea contenciosului administrativ ca fiind : actul
unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de
putere publica in vederea organizarii executarii legii sau e dxecutarii in mod concret a legii,
act care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Prin acte administrative asimilate se intelege pe de-o parte categoria contractelor
administrative iar pe de alta parte legea contenciosului administrativ stabileste ca se
asimileaza actelor administrative unilaterale. Si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz faptul de a nu raspunde
solicitantului in termen legal. Deci legea Contenciosului Administrativ asimileaza actelor
administrative unilaterale, refuzul nejustificat si tacerea administratiei. Numai ca urmare a
unor astfel de activitati a unor organizatii publice, instanta de judecata poate constata
incalcarea unor drepturi subiective sau interese legitime.
Prin obiect al actiunii in contencios se are in vedere pe de-o parte tipul de activitate a
administratiei publice ce poate fi controlata de instanta de judecata iar pe de alta parte ce
anume poate solicita reclamantul in fata instantei de contencios administrativ.

Astfel reclamantul poate solicita instantei de contencios:
Anularea actului administratv vatmator;
Recunoasterea dreptului subiectiv sau a interesului legitim incalcat;
Obligarea autoritatii publice la emiterea actului administrativ sau a oricarui alt inscris;
Repararea pagubelor cauzate ca urmare a activitatilor autoritatilor publice;
In cazul actiunilor ce au ca obiect vatamarea unui interes legitim public se poate
solicita numai anularea actului administrativ sau obligarea la emiterea unui astfel de
act fara acordare de despagubiri;

In toate situatiile, dispozitivul hotararii trebuie executat intocmai de autoritatea publica in
termenul stabilit de instanta de judecata sau in cel mult 30 de zile de la data ramanerii
definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti. In cazul neindeplinirii obligatiilor
stabilite de instant, reclamantul poate solicita penalitati pentru intarziere, iar
conducatorului autoritatii i se poate aplica sanctiunea amenzii in conformitate cu art 24
alin. 2 din Legea contenciosului administrativ.


Curs 7, 23.11.2011
9. Actiunea in contencios administrativ impotriva Ordonantelor guvernului

9.1.Consacrarea legala a procedurii de control judecatoresc asupra ordonantelor
Guvernului de instantele de contencios administrativ:

In evolutia controlului judecatoresc asupra activitatii autoritatilor publice , anul 2003
reprezinta un moment de cotitura datorat revizuirii Constitutiei Romaniei. In acest cadru s-a
consacrat la nivel Constitutional ( Art.126 Alin. 6 ) posibilitatea instantelor de Contencios
administrativ de a solutiona cereri ce au ca obiect dispozitii din ordonante sau ordonante
declarate neconstitutionale.
Ulterior, Legea contenciosului administrativ a stabilit la Art. 9 care sunt conditiile de
exercitare a actiunii in contencios avand ca obiect ordonante sau dispozitii din ordonante .
Obiectul actiunilor ce vizeaza ordonante este controversat pentru ca se pune intrebarea daca
instanta de contencios poate anula aceste dispozitii sau daca instanta poate acorda doar
despagubiri si eventual anula acte administrative emise in temeiul unei ordonante.
De altfel obiectul actiunii in cadrul Art. 9 din Lege este determinat de alineatul 5 care
stabileste ce poate solicita reclamantul atunci cand a fost vatamat prin ordonante sau dispozitii
din ordonante. Un prim aspect ce trebuie semnalat este faptul ca reclamantul nu poate solicita
anularea unei ordonante sau dispozitii din ordonante .
Reclamantul poate solicita:
Acordarea de despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea ordonantei sau a
dispozitiei din ordonanta ;

Poate solicita anularea actelor administrative emise in temeiul unei ordonante ;

Poate solicita obligarea autoritatii administrative la emiterea unui act sau la realizarea
unei operatiuni administrative;


9.2. Procedura de control a ordonantelor potrivit Legii contenciosului:
Legea contenciosului administrativ stabileste anumite conditii obligatorii pentru ca o astfel de
actiune ce are ca obiect ordonante sa fie admisibila in fata instantei de contencios .
Astfel:
Pot forma obiect al actiunii in contencios , ordonante sau dispozitii din ordonante
declarate neconstitutionale ;

Pentru ca legea nu face nici o distinctie, pot forma obiect al unei astfel de actiuni atat
ordonantele simple cat si ordonantele de urgenta ale Guvernului ;

In cazul unei astfel de actiuni, reclamantul nu este obligat sa parcurga procedura
prealabila;

In cazul in care actiunea in contencios administrativ vizeaza ordonante sau dispozitii
care nu au fost declarate neconstitutionale, pentru a fi admisibila in cadrul actiunii
trebuie invocata si exceptia de neconstitutionalitate;

In cazul in care in fata instantei de contencios actiunea a fost promovata, impreuna cu
exceptia de neconstitutionalitate, instanta de contencios, in masura in care considera ca
sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale acestei exceptii , va sesiza Curtea
Constitutionala si va suspenda cauza urmand ca decizia instantei de Contencios sa se
judece in functie de decizia Curtii Constitutionale privitoare la exceptia invocata. In
concret daca Curtea Constitutionala considera exceptia ca fiind intemeiata si delcara
prevederea sau Ordonanta ca neconstitutionala, actiunea in contencios se va admite. In
caz contrar daca exceptia este respinsa, de Curtea Constitutionala , instanta de
contencios va respinge actiunea in contencios formulata de reclamant .



10. Competenta materiala a instantelor de judecata in materia
contenciosului administrativ

Legea Contenciosului Administrativ stabileste la Art. 10 competenta materiala a instantelor
de contencios administrativ in functie de 2 criterii :
Pe de o parte criteriul stabilirii autoritatii de la care emana actul administrativ, iar pe
de alta parte valoarea taxelor si impozitelor contestate in cazul litigiilor fiscale, astfel
legea stabileste ca fiind instante competente in materia Contenciosului Administrativ:
a) Tribunalul (sectia de Contencios Administrativ si Fiscal), ca instanta competenta sa
solutioneze litgiile ce privesc acte ale autoritatilor publice locale si judetene precum si
litigiile ce au ca obiect taxe, impozite si accesorii ale acestora cu o valoare de pana la
500.000 de lei .

b) Curtile de Apel (sectia de Contencios Administrativ si Fiscal) sunt competente sa
solutioneze litigii de contencios ce au ca obiect acte ale autoritatii publice centrale,
precum si cele ce privesc impozite, taxe si accesorii ale acestora cu o valoare mai mare de
500.000 lei. Hotararile pronuntate in prima instanta de tribunale sunt supuse recursului ce
urmeaza a fi judecat de sectiile de Contencios Administrativ ale Curtilor de Apel.
Hotararile date in prima instanta de Curtile de Apel sunt supuse recursului ce urmeaza a fi
judecat de sectia de contencios administrativ, al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ).
Pe de alta parte , competenta teritoriala a instantelor de contencios administrativ.
Legea Contenciosului administratvi stabileste la alineatul 3 al Art.10 o competenta
teritoriala alternativa in materia contenciosului administrativ, astfel portivit textului
legal , reclamantul are posibilitatea de a alege intre doua instante de o potriva
competente respectiv ,,instanta de la domiciliul (sediul reclamantului) , sau instanta de
la domiciliu (sediul paratului) `` .
Legea stabileste ca din moment ce reclamantul a optat pentru una dintre instante, el nu
mai poate reveni asupra deciziei initiale.
Competenta stabilita de competenta contenciosului administrativ indiferent daca ne
referim la competenta materiala sau teritoriala a acestor instante nu se aplica in cazul
in care in temeiul unor legi speciale s-a stabilit un alt tip de competenta materiala sau
teritoriala in favoarea instantelor de judecata . Cu titlu de exemplu, Legea 544/2001
privind informatiile de interes public stabileste competenta Tribunalului indiferent de
natura autoritatii publice de la care emana actul administrativ.


11. Termenul de promovare al actiunii in contencios administrative

Legea Contenciosului Administrativ stabileste in Art. 11 doua categorii de termene
care au natura juridica diferita cu privire la exercitarea actiunii in Contencios Administrativ.
Astfel Legea contenciosului administrativ, stabileste un termen de 6 luni, termen de
prescriptie inauntrul caruia poate fi promovata actiunea in contencios, termen care poate fi
suspendat sau intrerupt in conditiile legii. Acest termen incepe sa curga de la:
Data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila in cazul actiunilor in care
este obligatorie parcurgerea unei astfel de proceduri;

Data comunicarii refuzului de solutionare a unei cereri(in cazul refuzului
explicit) sau de la data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile
sau in cazul nesolutionarii in termenul egal a unei cereri(tacerea
administratiei);


Data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii in cazul
contractelor administrative;

Data la care s-a cunoscut de existenta actului ilegal (in situatia actiunilor
promovate de prefect, Avocatul Poporului , Ministerul Public sau Agentia
Nationala a Functionarilor Publici;

De asemenea, Legea Contenciosului Administrativ stabileste un alt termen de un an de
zile, termen de decadere si care intervine ca exceptie in cazul in care actiunea in
Contencios administrativ nu a fost promovata pentru motive temeinice inauntrul
termenului de 6 luni.
Legea stabileste ca actiunea in contencios se poate formula si cu depasirea termenului
de 6 luni dar nu mai tarziu de un an de zile de la data comunicarii actului administrativ
fara a stabili ce se intelege prin notiunea de motive temeinice.
Aceasta regula de promovare a actiunilor in contencios administrativ in cadrul unor
termene stabilite de lege se bucura si de exceptii precum este cazul actiunilor ce privesc
ordonante ale Guvernului si actiunilor ce privesc acte administrative normative.
In aceste doua situatii, Legea Contenciosului administrativ stabileste ca actiunea poate
fi formulata oricand. O astfel de prevedere legala a generat urmatoarea controversa in
doctrina juridica cu privire la actiunile ce vizeaza acte administrative normative. In
privinta acestor categorii de acte, Legea Contenciosului stabileste ca trebuie parcursa
procedura prealabila dar ca ea se poate efectua oricand, iar de la data raspunsului la
aceasta plangere prealabila reclamantul are un alt termen oricand de promovare a
actiunii in contencios administrativ. Doctrina a considerat ca nestabilirea unor termene
certe in privinta acestor categorii de acte este de natura sa creeze o diferenta de tratament
juridic intre diverse categorii de reclamanti (unii tinuti de termen, altii liber sa actioneze
oricand) in functie de obiectul actiunii in Contencios administrativ. De asemenea Legea
Contenciosului Administrativ creeaza prin aceasta pevedere instabilitate in cadrul
raporturilor juridice si afecteaza principiul solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil.

12. Particularitati privind investirea instantei de judecata si solutionarea
cererii in materia contenciosului administrativ

12.1. Investirea instantei de judecata: instanta de contencios administrativ este
investita prin cererea de chemare in judecata care trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute la Art. 112 din Codul de procedura civila. In mod distinct de alte cereri de
chemare in judecata in materia contenciosului legea stabileste ca la cerere reclamantul va
anexa :
O copie dupa actul administrativ a carui anulare se cere sau o copie dupa
raspunsul autoritatii prin care se comunica refuzul explicit de solutionare a
unei cereri;
O copie dupa cererea depusa la autoritatea administrativa din care sa rezulte
data si numarul de inregistrare in cazul cererilor ce nu au fost solutionate in
termenul legal;
Orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile in cazul in care
aceasta procedura este obligatorie;


12.2. Citarea partilor si rolul instantei de judecata: dupa primirea cererii de
chemare in judecata instanta dispune citarea partilor si poate cere autoritatii emitente a actului
administrativ sau a refuzului nejustificat, intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui,
precum si orice alte lucrari ce ar fi necesare pentru solutionarea cauzei. Nerespectarea acestei
obligatii inauntrul termenului stabilit de instanta poate atrage dupa sine amendarea
conducatorului autoritatii cu amenda judiciara in cuantum de 10% din salariul minim brut pe
economie pentru fiecare zi de intarziere. In cazul unor categorii aparte de reclamanti care nu
au acces la actul administrativ vatamator(tertul actului administrativ, avocatul poporului
ministerul public) instanta de judecata poate solicita autoritatii publice sa-i comunice si actul
atacat impreuna cu intreaga documentatie ce a stat la baza emiterii lui.


12.3. Suspendarea executarii actului administrativ
1. Notiunea de suspendare si formele suspendarii:
Prin suspendarea executarii actului administrativ se intelege modalitatea de intrerupere
temporara a efectelor unui act administrativ. Suspendarea efectelor unui act administrative
poate fi de drept, adica in temeiul legii (in cazul unor actiuni in contencios precum cele
exercitate de prefect) sau poate fi o suspendare judecatoreasca, dispusa de instanta de judecata
in masura in care actul ar produce consecinte imposibil de inlaturat in cazul in care ar fi anulat
de instanta.
2.Procedura suspendarii judecatoresti. Procedura suspendarii judecatoresti a executarii
actului administrativ a suferit modificari ca urmare a intrarii in vigoare a legii 554/2004.
Astfel Legea Contenciosului administrativ stabileste doua modalitati de suspendare a
executarii actului administrativ prevazute de articolele 14 si 15 din lege.

2.1. Procedura suspendarii prevazuta de Art. 14 din Legea Contenciosului.
Art. 14 din lege reglementeaza procedura suspendarii efectelor unui act administrativ fara ca
actiunea in anulare a acestuia sa fi fost promovata. Legea stabileste ca la cererea partii
interesate o astfel de cerere de suspendare este admisibila cu indeplinirea cumulativa a
urmatoarelor conditii:
reclamantul sa fi depus recursul gratios sau ierarhic(sa fi declansat procedura
prealabila)
sa existe un caz bine justificat
sa se urmareasca prevenirea unei pagube iminente
reclamantul sa promoveze actiune in anulare impotriva actului administrativ in
termen de 60 de zile de la suspendarea acestuia.

Notiunea de caz bine justificat este defintita de Art 2 litera t) din lege ca fiind imprejurari
legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze e o indoiala serioasa in
privinta legalitatii actului administrativ. Notiunea de paguba iminenta este definita de art. 2 lit
s) ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau dupa caz perturbarea previzibila grava a
functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public. Analiza acestor conditii
presupune numai efectuarea unei cercetari sumare a aparentei dreptului intrucat in astfel de
litigii instanta dispune doar suspendarea actului administrativ, nefiind competenta sa se
pronunte asupra fondului litigiului.
Aceasta procedura este asemanatoare procedurii ordonantei presedentiale prevazuta de art.
581-582 din Codul de procedura civila. Procedura suspendarii fiind reglementata de Legea
Contenciosului Administrativ nu poate fi extinsa prin analogie la alt tip de litigii, intemeiate
pe prevederile mai sus amintite. De aceea majoritatea autorilor sunt de acord ca suspendarea
actului administrativ in temeiul ordonantei presedentiale este inadmisibila.

Cererea de suspendare se judeca de urgenta si cu precadere cu citarea partilor, hotarare ce
este executorie de drept.
Impotriva hotarariii judecatoresti partea nemultumita poate exercita calea de atac a recursului
in termen de 5 zile de la comunicare. In aceasta situatie exercitarea caii de atac nu are caracter
suspensiv in materia executarii.
Suspendarea dispusa de instanta produce efecte pana la judecarea in prima instanta a actiunii
de fond avand ca obiect anularea actului administrativ iar in cazul in care actiunea este admisa
suspendarea se prelungeste pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In cazul in care reclamantul nu promoveaza actiune in anulare a actului administrativ in
termen de 60 de zile de la data suspendarii acestuia, masura suspendarii inceteaza de drept,
fara nici o formalitate.
Pentru a se evita emiterea unui nou act administrativ cu un continut similar actului suspendat,
Legea contenciosului administrativ stabileste la Alin. 5 al aceluiasi Art. 14, in ideea evitarii
abuzurilor din partea administratiei ca un act administrativ cu un continut similar celui
suspendat trebuie considerat ca fiind suspendat de drept fara nici o formalitate. De asemenea
legea contenciosului administrativ stabileste ca pentru a se evita abuzurile din partea
particularilor sunt inadmisibile cererile de suspendare, repetate , intemeiate pe aceleasi motive
ca si cererea initiala.

3. Procedura suspendariii prevazuta de art 15 din legea contenciosului administrativ:
Un al 2 - lea caz de suspendare a efectelor unui act administrativ este cel prevazut de Art. 15
care accepta ca procedura de suspendare se declanseaza dupa exercitarea actiunii in
contencios administrativ. In aceasta situatie suspendarea actului administrativ poate fi
solicitata in cadrul actiunii principale, ca un capat de cerere distinct sau printr-o actiune in
justitie separata de actiunea in anulare. Motivele pentru care poate fi solicitata suspendarea
sunt cele prevazute de Art. 14 din lege adica cazul bine justificat si evitarea producerii unei
pagube in patrimoniul reclamantului. Dreptul de a formula cererea de suspendare este limitat
in timp pana la solutionarea actiunii in prima instanta. Masura suspendarii (in cazul in care
este dispusa dureaza pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei). Hotararea data
asupra cererii de suspendare este supusa recursului in termen de 5 zile de la comunicare.


13. Functionarul public parat in litigiul de contencios administrativ

13.1. Introducerea in cauza a functionarului public

Actiunea in contencios administrativ poate fi promovata si direct impotriva functionarului
public care a contribuit la elaborarea,emiterea sau incheierea actului administrativ sau care se
face vinovat de refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes
legitim. Conditia ca o astfel de actiune sa fie admisibila este ca prin cererea de chemare in
judecata sa se solicite si plata unor despagubiri. In cazul in care actiunea va fi admisa,
functionarul public poate fi obligat la plata despagubirilor in solidar cu autoritatea publica.
Pornind de la relatia de subordonare existenta intre functionarul public de executie si
functionarul public de conducere si luand in considerare obligatia functionarilor publici de a
executa ordinele ierarhicului superior, Legea contenciosului administrativ stabileste la Art 16
Alin. 2 posibilitatea functionarului public de a chema in garantie pe ierarhicul superior de la
care a primit ordin scris sa elaboreze, sa emita sau nu actul administrativ. In concluzie, Art.
16 din Legea contenciosului administrativ stabileste ca functionarul public poate avea
calitatea de parat in litigiul de contencios administrativ cu indeplinirea urmatoarelor conditii :

obiectul actiunii il constituie atat anularea actului cat si plata de despagubiri

functionarul public poate avea calitatea de parat numai impreuna cu
autoritatea publica alaturi de care poate raspunde solidar pentru prejudiciul
cauzat


13.2. Introducerea in cauza a altor subiecte de drept public

Art 16.1 stabileste posibilitatea instantei de judecata de a introduce in cauza, la cerere,
organisme sociale interesate sau alte subiecte de drept public. De asemenea instanta poate
pune in discutia partilor, din oficiu, atragerea in proces a acestor categorii de persoane. Acest
articol trebuie interpretat in stransa legatura cu principiile dreptului procesual civil. In acest
caz in baza principiului disponibilitatii, reclamantul putea opta pentru introducerea in cauza a
altor subiecte de drept public, instanta marginindu-se sa respecte acest principiu. De asemenea
in baza principiului rolului activ al judecatorului instanta de contencios este competenta sa
puna in discutia partilor si sa dispuna masuri cu privire la: denumirea corecta a autoritatii
publice parate, completarea si modificarea cererii de chemare in judecata, citarea in proces a
beneficiarului actului administrativ care nu a fost indicat in actiunea formulata de tertul unui
act administrativ.