PARTILE IN LITIGIILE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Reclamantul

In litigiile de contencios administrativ, calitatea de reclamant este

reglementata de art. 1 din Legea nr. 29/1990, care prevede ca "orice persoana
fizica sau juridica, daca se considera vatamata in drepturile sale, recunoscute de
lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati
administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege,
se poate adresa instantei judecatoresti competente pentru anularea actului,
recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata".
Persoana fizica sau juridica ce are calitatea de reclamant in actiunea in
contenciosul administrativ trebuie sa fie, anterior acesteia, subiect pasiv intr-un
raport juridic de drept administrativ, al carui izvor - act juridic administrativ - sa fi
produs vatamarea unui drept legitim.
Asadar, poate avea calitatea de reclamant orice persoana fizica sau juridica,
romana sau straina care are capacitatea de a sta in justitie si se considera
vatamata in drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ emis
sau care i-a fost refuzat de o autoritate a administratiei publice romane.

2. Paratul

In litigiile de contencios administrativ, in primul rand poate fi parat orice

autoritate administrativa, prin acestea intelegandu-se serviciile publice
administrative, care realizeaza sarcinile puterii executive de realizare a
intereselor generale ale societatii.
Intre in aceasta categorie:
a) organele administratiei publice;
b) institutiile publice si regiile autonomice de interes public;
c) alte servicii publice administrative.
In al doilea rand, calitatea de parat o poate avea functionarul public care a
elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii referitoare la
un drept recunoscut de lege ori la elaborarea unui certificat, a unei adeverinte
sau a oricarui alt inscris.
Astfel, functionarul public poate deveni parat numai in cazurile in care prin
cerere, se solicita si plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat.

CONDITIILE ACTIUNII IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Actul atacat sa fie un act administrativ

2. Refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva o cerere
privitoare la un drept recunoscut de lege
3. Actul sa vatame un drept subiectiv sau un interes recunoscut de lege
4. Actul atacat sa fie emis de o autoritate administrativa
5. Proceduri prealabile sesizarii instantei de contencios administrativ
6. Sesizarea instantei de contencios administrativ in termen de 30 de zile
7. Actul administrativ atacat sa nu fie emis anterior Legii nr. 29/1990

Proceduri prealabile sesizarii instantei de contencios administrativ

In scopul degrevarii instantelor judecatoresti, a evitarii cheltuielilor de catre

parti si a rezolvarii cat mai rapide a unor litigii, uneori, legea conditioneaza
sesizarea instantei de contencios administrativ de indeplinirea unei proceduri
prealabile in fata autoritatilor publice, reclamantul urmand sa faca dovada
acesteia.
Aceasta obligatie este totodata si un drept fundamental - dreptul de
petitionare considerat de Constitutie in titlul II (Drepturile, libertatile si indatoririle
fundamentale) - art. 47 care prevede ca "cetatenii au dreptul sa se adreseze
autoritatilor publice prin petitii formulate in numele semnatarilor", iar acestea au
obligatia sa raspunda in termenele si in conditiile stabilite, potrivit legii.
Actul normativ care reglementeaza procedura prealabila este Legea nr.
29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993.
Potrivit art. 5 al acestui act normativ, "inainte de a cere instantei anularea
actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va
adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i
s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art.1
alin.2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de
30 de zile de la aceasta".
Art. 1 alin. 2 precizeaza ca "se considera refuz nejustificat de rezolvare a
cererii formulate la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde
petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective daca,
prin lege, nu se prevede un alt termen".
Daca cel care se considera vatamat in dreptul sau s-a adresat si autoritatii
administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile
se calculeaza de la comunicarea de catre acea autoritate a solutiei date
reclamatiei.
In literatura de specialitate, s-a aperciat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii
nr. 69/1991, care considera autonomia administratiei locale, prevederile art. 5
alin. 3 nu mai sunt aplicabile, intrucat organele ierarhic superioare la care face
referire acest text nu mai exista, solutie cu care nu suntem de acord, deoarece
art. 1 din Legea nr. 29/1990 are in vedere nu numai actele administrative ce
emana de la autoritati, ci de orice autoritati publice si, deci, art. 5 alin. 3 din
Legea 29/1990 trebuie considerat a fi in vigoare.
Sesizarea instantei de contencios administrativ poate fi facuta si in cazul in
care autoritatea administrativa emitenta sau autoritatea ierarhic superioara nu
rezolva reclamatia in termenul aratat mai sus.
In toate cazurile, introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai
tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se
cere.
Trebuie sa mai mentionam ca interpretarea articolului 5 din legea nr. 29/1990
in literatura de specialitate nu este unitare.
Astfel, o prima problema vizeaza natura juridica a termenului de 30 de zile in
care trebuie sesizata autoritatea administrativa emitenta, chestiune care a dat
nastere mai multor opinii.
Noi ne-am oprit asupra opiniei care califica acest termen drept un termen de
decadere substantial (de drept administrativ) ce are ca efect, in caz de depasire,
pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administrativ sau
obligarea la eliberarea lui.
Chiar daca pentru acest termen nu opereaza institutia suspendarii,
intreruperii si repunerii in termen specifica termenului de prescriptie, partea care,
dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, nu s-a putut adresa autoritatii
administrative in termen de 30 de zile de la comunicarea actului respectiv sau de
la expirarea termenului prevazut la art. 1, alin. 2, din Legea nr. 29/1990, va putea
face acest lucru in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, solutiei care
trebuie gasita in norme asemanatoare sau in principiile generale ale dreptului".
Potrivit legii, petentul trebuie sa faca dovada indeplinirii procedurii prealabile,
anexand la cerere acte doveditoare.
In cazul in care aceasta procedura nu este indeplinita, actiunea in contencios
administrativ se respinge ca inadmisibila.
Tot in cadrul acestei proceduri se mai pune problema termenului in care
poate fi sesizata autoritatea administrativa ierarhic superioara celei care a emis
actul. Astfel, in art. 5, alin. 3 din Legea 29/1990 se prevede ca, daca cel ce
considera vatamat in dreptul sau s-a adresat si acestei autoritati, termenul de
sesizare a instantei se calculeaza de la comunicarea de catre autoritatea
ierarhic-superioara a solutiei data reclamatiei, aceasta fiind obligata sa rezolve
reclamatia in termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
Legea nu prevede ca reclamantul trebuie sa se adreseze mai intai autoritatii
administrative care a emis actul si cu obligativitatea sesizarii acesteia. Asadar,
autoritatea ierarhic superioara poate fi sesizata si concomitent, nu numai ulterior,
insa numai cu respectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 1, alin.2 din
Legea nr. 29/1990, cum corect s-a apreciat ca acesta este termenul in care
trebuie facuta reclamatia.
Mircea Preda, Tratat elementar de drept administrativ roman, Ed. Lumina Lex,
1996, pag. 698.

Procedura prealabila. Sesizarea instantei. Aplicarea art. 5 din Legea nr.

29/1990.

Anterior sesizarii instantei de contencios administrativ de catre persoana

fizica sau juridica ce se considera vatamata printr-un act administrativ este
necesara indeplinirea procedurii prealabile prevazuta de art. 5 din Legea nr.
29/1990.

(Decizia Sectiei de contencios administrativ nr. 134 din

7 octombrie 1991)

F.V. a chemay in judecata Prefectura Judetului Bacau, pentru a se dispune,

in temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ, anularea deciziei nr.
159 din 7 noiembrie 1990.
Tribunalul Judetean Bacau, Sectia civila, prin sentinta civila nr. 4 din 22 mai
1991, a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva sentintei a declarat recurs F.V. care a criticat-o pentru nelegalitate
si netemeinicie.
Recurentul a sustinut, in esenta, ca gresit actiunea a fost respinsa deoarece
cu actele depuse la dosar, s-a facut dovada dreptului sau incalcat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, inainte de a cere tribunalului
anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se
va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 zile de la data cand i s-
a comunicat actul administrativ, sau la expirarea termenului prevazut la art. 1
alin.2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de
30 zile.
Rezulta asadar, ca actiunea celui vatamat printr-un act administrativ nelegal
poate fi introdusa numai daca s-a adresat in prealabil organului administrativ
care a emis actul, fara a fi obtinut restabilirea legalitatii si numai dupa expirarea
termenului prevazut de lege pentru rezolvarea reclamatiei.
Cu alte cuvinte, prin dispozitia legala citata mai sus s-a instituit, ca o conditie
de admisibilitate a unei actiuni in anularea actului administrativ nelegal,
indeplinirea in termen a proceduriiadministrative prealabile, reclamantul fiind
obligat sa demonstreze ca s-a adresat organului emitent in termen de 30 de zile
de la data comunicarii actului pe care il ataca.
In speta, din actele de la dosar, nu rezulta ca anterior sesizarii tribunalului
judetean, reclamantul s-a conformat obligatiei legale pe care o avea, adresandu-
se, pentru apararea dreptului sau, autoritatii emitente sau celei administrativ
ierarhic-superioara.
In aceste conditii, actiunea este inadmisibila.