Diploma - WWW - Tocilar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu de caz privind contenciosul administrativ
CAPITOLUL I
CONSIDERATII INTRODUCTIVE
NOIUNEA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV Cuvntul ,,contencios provine din limba franceza contentieux si din cuvntul latinesc contentiosus ( certre ) si semnifica : conflict, disputa, confruntare. n sens juridic, cuvntul contencios are dou accepiuni: Prima de activitate care are menirea s soluioneze un conflict de interese, un conflict juridic si; A doua, de organ competent care soluioneaza conflicte juridice. Acest organ mai desemneaz i oficiile juridice ncadrate cu juriti cu atribuii de a acorda asisten juridic persoanelor juridice n care funcioneaz acestea. Organele competente de contencios administrativ se mpart n dou categorii: organe de contencios judiciar, competente s soluioneze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege ; organe de contencios administrativ competente s soluioneze, potrivit legii, conflictele n care cel puin una dintre pri este un serviciu public administrativ. n lume au existat mai multe sisteme n ceea ce privete soluionarea litigiilor dintre particulari i administraie cum ar fi: a) sistemul administratorului judector, existent n Frana pn la revoluia din 1789, n care organe din snul administraiei nsi erau investite cu soluionarea acestor litigii ;
Pagina 1 din 61
b) sistemul francez, al instanelor speciale i specializate de contencios administrativ, al tribunalelor administrative n fruntea crora se afl Consiliul de Stat ca instan suprem de contencios administrativ ; c) sistemul anglo-saxon, n care litigiile de acest gen sunt soluionate de instanele de drept comun. Romnia este calificat expres prin art.1 (3) din Constituia Romniei ca stat de drept, n care prima valoare declarat suprem i garantat este dreptatea.1 La ora actual n Romnia, activitatea de contencios administrativ se desfoar potrivit Legii nr.554 din 02/12/2004, publicat in Monitorul Oficial Partea I nr.1154 din 07/12/2004. n perioada interbelic, termenul de contencios administrativ a fost folosit n dou sensuri2 : un sens larg, prin care se evocau toate litigiile din sfera administraiei publice, indiferent de autoritatea care le soluiona ; un sens restrns, prin care se evocau exclusiv litigiile care intrau n competena de soluionare a instanelor judectoresti. Activitatea desfurat de instanele de contencios administrativ este aceea de a soluiona cu putere de adevr legal, un conflict juridic n care, cel puin una dintre pri este un serviciu public administrativ. Organele care nfptuiesc aceast activitate special create, fac parte din sistemul organelor judectoreti, al puterii judectoreti. Obiectul aciunii de contencios administrativ l constituie anularea sau modificarea unui act administrativ de autoritate, obligarea autoritii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege i repararea pagubei ce a fost cauzat prin emiterea actului administrativ de autoritate ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. ISTORICUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV IN ROMANIA PANA LA APARITIA LEGII 554/2004
1 2
Constitutia Romaniei., modificata prin referendumul din 2003 Contenciosul administrativ roman. Valentin I. Prisacaru, Editura All pag.36
Pagina 2 din 61
Contenciosul administrativ a aparut destul de tarziu in tara noastra, la aproximativ o suta de ani de la aparitia lui in Franta, datorita inexistentei pana in 1858 a puterii judecatoresti propriu-zisa. La 7 august 1858 Conventia de la Paris avea sa consacre in mod expres separatia puterilor in stat, care fusese admisa intr-o forma incipienta de Regulamentele Organice, si sa prevada infiintarea unei puteri judecatoresti adevarate, formata din magistrati care urmau in timp sa devina inamovibili. Din Franta, contenciosul administrativ a patruns si in alte tari, inclusiv in Romania, unde putem identifica urmatoarele etape de evolutie:
Legea din 11 februarie 1864 privind Consiliul de Stat Prin aceasta lege se introduce institutia contenciosului administrativ in tara noastra, infiinteaza o institutie similara celei existente in Franta, speciala pentru judecarea acestui gen de litigii, care fie erau prevazute in legea sa de infiintare, fie in alte reglementari speciale. Consiliul de Stat avea mai multe categorii de atributii: O prima categorie de atributii erau cele care ii erau conferite in baza legii sale organice3. era organ consultativ pe langa Guvern. El trebuia sa fie consultat asupra proiectelor de regulamente, pe care le putea si intocmi, precum si asupra altor probleme de natura administrativa. functiona si ca instanta disciplinara pentru functionarii publici, putand sa propuna si dispuna sanctiuni pentru acestia. in materie legislativa, pregatea proiectele de legi sau era consultat asupra tuturor proiectelor cu exceptia celor bugetare si altor cateva. indeplinea si atributii jurisdictionale , de contencios administrativ4. Prin art. 51 si 26 se prevedea o comptenta larga si diversificata pentru Consiliul de Stat, creandu-se , cum se apreciaza in lucrarea monografica de referinta in materie , un recurs pentru exces de putere la Consiliul de Stat, analog cu recursul la Consiliul de Stat francez, intrucat putea fi intentat de acei care erau vatamati numai in interesele lor.
Art 51 prevedea ca particularii si persoanele juridice care sunt vatamate in interesele lor printr-o masura administrativa pot reclama la Consiliul de Stat, iar in aliniatele finale se indica autoritatile ale caror decizii administrative puteau fi atacate; 4 Introducere in dreptul contenciosului administrativ Verginia Vedinas Ed.Fundatia Romania de maine, Buc. 1999
3
Pagina 3 din 61
Potrivit art. 49, Consiliul de Stat mai era competent sa judece si alte litigii care ii vor fi repartizate prin alte legi. Art. 27 din Legea din 15 august 1864 pentru reglementarea proprietatii rurale, care prevedea competenta Consiliului de a se pronunta in ultima instanta asupra deciziunilor consiliilor judetene sau comitetelor permanente, care erau organe abilitate sa puna in aplicare reforma agrara. Consiliul de Stat mai exercita si un contencios de interpretare, deoarece portivit art. 52 din legea de infiintare, particularii se puteau adresa direct la Consiliu de Stat spre a cere interpretarea unui decret, regulament sau ordonanta, date in materii administrative si prin care s-ar aduce atingere particularilor. Consiliul de stat era format dintr-un vicepresedinte si 9 membri, care erau numiti de Domnitor, acesta fiind si presedinte al Consiliului. In calitatea sa de presedinte, Domnitorul putea sa-i si revoce pe membrii Consiliului pe baza unui jurnal al Consiliului de Ministrii. Consiliul avea si 9 auditori insarcinati cu studierea cazurilor cu care era sesizat Consiliul si din randul carora puteau fi recrutati viitorii membrii. In anul 1866, institutia era desfiintata care o data cu monstruoasa coalitie avea sa aduca abdicarea Domnitorului, unul dintre cei mai luminati si cei mai reformatori pe care iam avut in istorie. Aceasta institutie a trezit o aversiune puternica care s-a resimtit in 1884 cand a fost modificata Constitutia din 1866 si care s-a prevazut, in mod categoric, imposibilitatea de a se mai putea infiinta Consiliul de Stat. PERIOADA DE LA LEGEA DIN 9 IULIE 1866, PENTRU DESFIINTAREA CONSILIULUI DE STAT PANA IN 1905 Consiliul de Stat a fost desfiintat prin legea pentru impartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat din 12 iulie 1866. Aceasta lega a fost adoptata in temeiul art. 131 din Constitutia din 1 iulie 1866, potrivit caruia Consiliul de Stat va inceta de a exista indata ce se va vota legea menita a prevedea autoritatea chemata de a inlocui atributiunile sale. Legea din 9 iulie 1866 atribuia litigiile de natura contencioasa tribunalelor ordinare, care urmau sa-si exercite aceasta competenta potrivit reglementarilor ordinare. Astfel de reglementari erau aproape inexistene, iar instantele judecatoresti in exercitarea acestei competente au facut distinctie intre actele de gestiune cu privire la care siau recunoscut o competenta deplina in ale judeca si actele de autoritate fata de care si-au recunoscut o competenta redusa.
Pagina 4 din 61
Pe baza principiilor din dreptul comun si taxelor legale existente, instantele judecatoresti s-au declarat competente sa judece pe langa aspectele privind acordarea de despagubiri si legalitatea actelor administrative pe cale de exceptie. Odata cu evolutia vietii sociale si politice, in general, si a celei administrative, in special, paricularii devin tot mai constienti de drepturile pe care le au, de rolul pe care il joaca in viata statului, impunandu-se abandonarea sistemului practicat si adoptarea unuia care sa le ocroteasca mai eficient interesele. Dupa cum se arata in doctrina aceste comisii nu indeplineau o veritabila jurisdictie, ele erau formate din functionarii administrativi, iar deciziile lor nu puteau fi atacate cu recurs la instantele judecatoresti ceea ce le apropia mai mult de tipul administratorului . PERIOADA CUPRINSA INTRE 1905 1910 In anul 1905 se savarseste reforma in materia contenciosului administrativ care era din ce in ce mai mult ceruta atat de fortele politice cat si de cetateni. Ordonantele date conform art. 153 din Legea sanitara si art. 97 si 98 din Legea pentru organizarea comunelor urbane: In acest sens art. 153 alin. 1 din Legea sanitara din 3 aprilie 1885 prevedea ca prefectii de judete si in orasele Bucuresti, Iasi, Craiova, Ploiesti, Braila, Galati, Focsani si Botosani primarii luand avizul Consiliului de Igena Publica vor ordona executarea masurilor necesara pentru indreptarea locuintelor nesalubre. Ei pot lua masuri in contra aglomerarii unui numar excesiv de locuitori in case neincapatoare. Art. 97 si 98 din Legea pentru organizarea comunelor urbane din 31 iulie 1894 reglementau dreptul celor vatamati in drepturile lor prin deciziile primarilor, referitoare la demolarea unor cladiri construite cu nerespectarea alinierii stradale, precum si pentru cei care deschideau strazi fara autorizatia primariei de a cere prin justitie despagubiri contra comunelor daca vor dovedi ca aceste masuri au fost luate in contra dispozitiunilor legii si regulamentelor5. Deciziunile date de prefect si de primarii comunelor urbane, de inspectorul comunal, incheierile Consiliului de Igiena in cazurile prevazute de art.143 si 147 din legea sanitara : Deciziile date de consiliile judetene sau comunale de prefecti, primari, delegatiuni judetene sau alte autoritati administrative, prin care se respinge sau se admite numai in parte o cerere facuta de un particular in cazurile prevazute de art. 54 si 96 din Legea pentru organizarea comunelor urbane.
5
Pag.30 Valentin I. Prisacaru, Ed.All , Contenciosul administrativ roman
Pagina 5 din 61
Potrivit art. 54 din aceasta lege, primarul da autorizatia necesara pentru constructii, reparatii de edificii si imprejmuiri, conform planurilor de alinire si regulamentelor. El este obligat sa se pronunte in 30 de zile pentru reparatii si in termen de doua luni pentru constructii. In alin. 3 al aceluiasi art. Se prevedea ca, in contra deciziei se putea face apel la Ministerul de Interne pentru comunele urbane, resedinte de judet si la prefectul judetului, pentru celelalte comune urbane.6 Conform art. 96 din aceeasi lege, nimeni nu putea sa deschida strazi, pasaje sau infundaturi fara autorizatia primariei. Strazile, pasajele si infundaturile ce se vor deschide fara autorizatie vor putea fi inchise de catre primar.Cladirile si orice alte lucrari ce se vor face fara autorizatia primariei pe asemenea strazi, pasaje sau infundaturi, vor fi daramate. Deciziile camerelor de comert si industrie in cazurile prevazute de art. 10 ,52 si 60 din Legea pentru organizarea meseriilor din 5 martie 1902.Aceste texte reglementau drepturile si obligatiile, atat ale patronilor, cat si ale camerelor de comert. Deciziile ministrului de domenii, date potrivit art. 7 si 16 din Codul silvic: In art. 7 din Codul silvic din 1881 era reglementat dreptul Ministrului Agriculturii si al Domeniilor de a aplica amenzi celor care exploatau padure supuse regimului silvic fara amenajament sau regulament de exploatare , iar art. 16 cuprindea norme referitoare la exploatarea padurilor, fie de catre propietari, fie de cumparatori, cu nerespectarea prevederilor art. 12 si 13 referitoare la defrisarea padurilor. Semnificatia sistemului introdus, prin legea din 1905 a fost insa deosebita, el a fost receptat de constiinta populara ca un aparator al drepturilor sale impotriva arbitraliului si abuzurilor administrative. PERIOADA 25 MARTIE 1910 - 17 FEBRUARIE 1912 Prin Legea Curtii de Casatie si Justitiei din 25 martie 1910, cunoscuta si sub denumirea de Legea Toma Stelian, este desfiintat sistemul de contencios introdus prin legea din 1905, iar cauzele de aceasta natura se solutionau de catre tribunalele de judet. In acest sens, art. 74 prevedea ca pricinile dintre particulari si stat, judete si comune sau alte autoritati publice, pentru vatamarea drepturilor particularilor din acte administrative de autoritate , venite inaintea instantelor judecatoresti, cf. Principiilor generale ale dreptului, se vor judeca de urgenta si cu precadere asupra tuturor celorlalte afaceri.
Constantin Rarincescu, op. cit., pag. 81.
Pagina 6 din 61
Legiuitorul din 1910 a vrut sa se recunoasca o legitimitate pozitiva, democratica, interventiei acestei reglementari in expunerea de motive a legii se prevedea ca motivul principal era reprezentat de faptul ca legea din 1905 ducea la o afectare a principiului separatiei puterilor in stat. Se considera ca de vreme ce judecatorul era competent sa anuleze actul puterii executive, se crea astfel o imixtiune a unei puteri in prerogativele alteia, ceea ce ar fi contravenit unui astfel de principiu.
PERIOADA 17 FEBRUARIE 1912 - 23 DECEMBRIE 1925 Competenta stabilita prin Legea Curtii de Casatie si Justitie din 25 martie 1910 nu a durat decat aproape doi ani , pentru ca prin Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912- denumita si Legea Cantacuzino, cauzele de contencios administrativ au fost atribuite din nou, Sectiunii a-III-a. Aceasta sectie conform art.5 si 3 , lit. f., judeca recursurile actelor care s-ar pretinde vatamati in drepturilor lor, printr-un act administrativ de autoritate facuta cu calcarea legii, precum si recursurile in contra refuzului autoritatiilor administrative de a rezolva o cerere relativa la un asemenea drept. Erau exceptate actele de guvarnamant. Pentru prima data in tara noastra , actele de guvernamant, adica masurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publica, la siguranta statului, interna sau externa, sau la alte cerinte de ordine superioara, cum ar fi: -declararea starii de asediu , faptele de razboi, care ar rezulta dintr-o forta majora sau din necesitatiile imediate al luptei executarea si interpretarea tratatelor si conventiilor diplomatice cu statele straine masurile epidemiilor , epizootiilor, inundatiilor, foametei, tulburarilor interne, extradarea strainilor, expulzarea si altele de aceiasi natura. Textul mai prevede, deciziile de expulzare care puteau fi atacate cu recurs, dar numai pentru eroare asupra calitatii de strain. Erau exceptate actele privitoare la exercitarea tutelei administrative si la controlul ierarhic.Sectiunea a III-a a Curtii de Casatie si Justitie, era competenta sa judece si recursurile militarilor impotriva actelor autoritatiilor militare superioare, insa numai in privinta decretelor de punere la retragerea si numai pentru cuantumului pensiei. Aceiasi sectiune mai era competenta7 sa judece recursurile in contra judetelor, comunelor sau altor stabilimente publice de a inscrie in bugetele lor o datorie constatata prin titlu executoriu. Pentru a obtine modificarea unui buget comunal sau judetean,
,,Potrivit sistemului anglo-saxon, sarcina principala de a veghea ca actele administrative sa fie conforme legilor revine Parlamentului. Dar, tribunalele, oricare ar fi ele, pot fi sesizate de orice peroana pentru a decide ca o masura a puterii executive este ultravires,,. (Tudor Draganu, Intoducere, op.cit., pag. 158).
7
Pagina 7 din 61
pentru exercitiul anului financiar imediat urmator, cererea de recurs va trebui sa fie introdusa cel mai tarziu pana la data de 1 februarie a anului in curs. Prin lege era reglementat dreptul partii vatamate de a se adresa si organului ierarhic superior celui care a adoptat sau emis actul administrativ de autoritate vatamator. Conform art. 31 alin.2., partea vatamata printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul administratiei de a da curs unei cerei legale, se va putea adresa autoritatii administrative suprioare, potrivit legilor speciale, ori de cate ori va avea interes. Recursul pe calea contencioasa inaintea Curtii de Casatie se va putea face fie inaintea, fie dupa exercitarea recursului ierarhic, iar recursul in casatie nu impiedica autoritatiile administrative superioare de a statua asupra apelurilor si recursurilor in cazurile date prin lege in competenta lor. Prin Legea din 1912, cat si prin ceea din 1905, cererile de contencios administrativ se puteau formula pentru motivul de exces de putere, incompetenta, denaturare a actelor, violare a legii sau a unui regulament si gresita apreciere a faptelor si numai in cazul cand prin unul din actele enumerate prin acel articol in art. 5 si 3 erau enumerate in linii mari aceleasi categorii de acte ca acelea cuprinse in art.4 din Legea din 1905. Instanta noastra a statuat ca decizia Curtii de Casatie prin care administratia este invitata sa satisfaca o cerere , trebuie sa fie comunicata personal capului acelei administratii, pentru ca cererea de daune sa poata fi admisa contra acelei administratii care nu a dat nici o urmare deciziei inaltei curti. O cerere de daune nu poate fi admisa contra primariei, daca decizia prin care Curtea de Casatie invita primaria sa satisfaca cererea recurentului de a-i da o autorizatie de constructie, nu a fost comunicata personal capului administratiei, adica primarului, ci ajutorului de primar, deoarece print-o asemenea comunicare , primarul nu a fost legalmente pus in intarziere conform art. 63 din Legea Curtii de Casatie si Justitie. In ceea ce priveste caracterul termenului de 30 de zile, in practica s-a statuat ca, potrivit art. 63, daca in intervalul de 30 de zile de la comunicare nu se da nici o urmare deciziei de admitere a recursului in contencios, Curtea va cita partile in camera de consiliu si va condamna administratia sa plateasca recurentului daune pentru fiecare zi de intarziere cu incepere de la expirarea celor 30 de zile. Desi contenciosul instituit prin Legea din 1912 se asemana cu cel intodus prin Legea din 1905, el se deosebeste esential in caracterul sau, prin accea ca in timp contenciosul organizat prin legea din 1905 era un contencios in anulare, cel reglementat prin Legea din 1912 era un contencios de constatare a ilegalitatii actelor administrative de autoritate. PERIOADA CUPRINSA INTRE ANUL 1925-1948
Pagina 8 din 61
Constitutia din 28 martie transforma contenciosul administrativ intr-o institutie de rang contitutional administrativ intr-o institutie de rang contitutional , cu precizarea ca ea nu admite infiintarea de tribunale administrative. Dispozitiile Constitutiei din 1923 impuneau adoptarea unei legi speciale, fiind adoptata la mai mult de 2 ani Legea din 23 decembrie 1925 a contenciosului administrativ. Legea din 1925 ni se prezinta ca o ,, institutiune adaogata peste contenciosul existent de competenta tribunalelor de drept comun, pe care nici nu-l desfiinteaza si nici nu-l modifica,,. Prin Legea din 1925, contenciosul administrativ este dat in sarcina Curtilor de Apel. 8 Articolul 107(1) dispune ca:Autoritatiile speciale de orice fel cu atributiuni de contencois administrativ nu se pot infiinta. Litigiile se judeca in continuare de instantele judecatoresti de drept comun, cu deosebire ca acestea dobandesc nu doar dreptul de a se pronunta asupra legalitatii actului, ci si pe acela de a anula actele administrative declarate ilegal. Alin. 3 al art.107 consacra principiul potrivit caruia, cel vatamat intr-un drept al sau print-un act administrativ ilegal, poate cere instantelor judecatoresti recunoasterea dreptului sau , in acest sens prevedea:cel vatamat in drepturile sale, fie printr-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin rea-vionta a autoritatilor de a rezolva cererea privitoare la un drept poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau. In alin. 4 al aceluiasi art. este determinata competenta instantelor judecatoresti in solutionarea pricinilor de contencios administrativ, in sensul organelor puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire , fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra funcionarului vinovat. In aplicarea prevederilor constitutionale , cuprinse in art. 107 din Constitutia din 1923 a fost adoptata Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925, moment in care puteam considera ca in evolutia contenciosului administrativ in tara noastra a inceput o noua perioada care a durat pana in iulie 1948. PERIOADA 1948-1965
Prin aceasta lege s-a infiintat ceea ce profesorul Tudor Draganu , pe care profesorul Iorgovan il denumea, atat de profund si de adevarat, ,,patriarhul dreptului public roman acel sistem ,, care a incercat sa inlature inconvenientul rezultand din lipsa de specializare a instantelor de drept comun, luand in ansamblul lor, in materie administrativa. Potrivit legii respective, Curtile de apel au devenit competente sa anuleze actele administrative de autoritate, putand acorda si despagubiri particularilor. In schimb , judecarea actelor de gestiune, ca si a actelor materiale ale autoritatilor administrative, a ramas in continuare in sarcina instantelor de drept comun.( Tudor Draganu, Introducere, op cit. pag. 162-163).
8
Pagina 9 din 61
Aceasta perioada privind dezvoltarea controlului legalitatii actelor administrative in doua subperioade si anume: Prima , de la 9 iulie 1948, data emiterii Decretului nr. 128 pentru desfiintarea contenciosului administrativ si a curtilor administrative si pana la data de 19 iunie 1952, data emiterii Decretului nr. 132 pentru modificarea codurilor de procedura civila, procedura penala si procedura fiscala , in legatura cu restructurarea organizarii judecatoresti . A doua de la 19 iunie 1952 si pana la 1 septembrie , data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale. Aceasta subperioada, incepe in august 1952 data intrarii in vigoare a Decretului nr. 132/1952, prin introducerea in Codul de procedura civila, la Capitolul I din Titlul II al Cartii a-II-a , a unei noi sectiuni Sectiunea a-V-a , intitulata ,,Plangerea,,, care cuprindea doua articole: art. 120 si 120, s-a deschis, totusi o cale de atac impotriva unor acte administrative publice, a persoanelor interesate. Art. 20 prevede ca : in cazurile in care legea prevede dreptul de a cere reformarea sau desfiintarea de catre instantele judecatoresti a unei decizii sau dispozitii date de un organ al administartiei de stat , persoanele interesate vor putea face plangere la tribunalele, in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei sau dispozitiei. Dupa cum s-a sustinut in literatura de specialitate, plangerea este un mijloc procedural, prin care persoanele interesate , in cazurile admise de lege , ataca unele acte date de un organ al administartiei de stat, cerand instantelor judecatoresti sau reformarea sau desfiintarea lor. Solutionand un recurs in care s-a pus problema naturii juridice a plangerii, instanta noastra suprema a statuat ca plangerea-prevazuta de art. 120 din Codul de procedura civila se poate face numai in acele cazuri in care lege prevede dreptul de a cere reformarea sau desfiintarea de catre instantele judecatoresti a unui act si ca acest text, pentru a putea fi aplicat , implica o dispozitie legala care sa deschida partilor accesul la instantele de judecata . Calea plangerii, ca mijloc de control al legalitatii actelor emise de organele administratiei de stat , a fost prevazuta intr-un numar restrans de dispozitii normative, cum ar fi : Decretul nr.387/1952, Dectretul nr. 184/1954, Decretul nr.256/1958, Decretul nr. 377/1960 precum si altele. Exceptia de ilegalitate , ca mijloc juridic de verificare de catre instantele judecatoresti a legalitatii actelor administrative a preocupat literatura noastra de specialitate constituind
Pagina 10 din 61
obiectul unor adancite articole si studii si a fost invocata in fata instantelor judecatoresti si a altor organe de jurisdictie. PERIOADA 1967-1990 In aceasta perioada , contenciosul administrativ in tara noastra , a fost infaptuit in temeiul Legii nr.1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale. Aceasta lege a fost adoptata la 26 iulie 1967, si a intrat in vigoare, potrivit prevederilor art.19, la data de 1 septembrie a aceluiasi an. Potrivit prevederilor art. 1 din legea cel vatamat intr-un drept al sau printr-un act administrativ ilegal poate cere instantei judecatoresti competente 9, in conditiile prezentei legi, anularea actului sau obligarea organului administrativ chemat in judecata sa ia masura corespunzatoare pentru inlaturarea incalcarii dreptului sau, precum si repararea pagubei. Reglementand competenta instantelor judecatoresti de solutionare a litigiilor de contencios administrativ, art. 2 al legii dispunea: ,,Cererile prevazute in art. 1 se judeca de instanta judecatoreasca in circumscriptia careia domiciliaza reclamantul , astfel: de judecatorie , cand cererea priveste un act al unui organ local al administratiei de stat sau al unei institutii subordonate unui asemenea organ; de tribunalul judetean sau de tribunalul Capitalei, dupa caz, cand cererea priveste un act al unui minister sau al unui alt organ central al administratiei de stat , ori al unuia din aceste organe centrale. In art. 3 din lege era reglementata procedura prealabila sesizarii instantelor judecatoresti, in sensul ca, inainte de a cere instantei judecatoresti , competente actului, cel vatamat se va adresa , pentru apararea dreptului sau , in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ , organului emitent , care este obligat sa rezolve reclamatia in termenul prevazut de lege . In cazul in care cel vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta judecatoreasca competenta , in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei , ier daca cel vatamat s-a adresat cu reclamatie si la organul administrativ ierarhic superior, termenul de 30 de zile se calculeaza de la comunicare, ce catre acel organ , a solutiei date reclamatiei.
,,Introducerea principiului constitutional al verificarii legalitatii actelor administrative si emiterea legii nr. 1/1967 au marcat o schimbare importanta in posibilitatea contestarii in justitie a actelor administrative ilegale . Cu toate acestea , numeroasele exceptii de acte administrative pe care le prevedea legea nr. 1 din 1967, precum si practica judiciara orientata spre restrangerea sferei controlului judecatoresc, prin includerea abuziva a exercitarii controlului prin jurisdictiile administrative, au ingustat mult sfera actelor administrative supuse controlului instantelor judecatoresti.
9
Pagina 11 din 61
Pentru prevenirea unei pagube datorate actului administrativ emis ilegal, in art. 5 , din lege era reglementat dreptul si conditiile in care instantele judecatoresti de contencios administrativ erau competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ. In art. 6 este reglementat dreptul instantelor judecatoresti competente de a solicita organului administrativ , parat, sa-i comunice actul actul administrativ, la care se refera cererea , lucrarile pe care se intemeiaza actul, precum si orice alte lucrari necesare pentru rezolvarea cererii. De asemeni mai este reglementata obligatia pentru organul administrativ de a se conforma cererilor instantelor judecatoresti competente , precum si sanctiunea nerespectarii termenelor stabilite pentru conformare amenda in favoarea statului pentru fiecare zi de intarziere nejustificata. In aceasta perioada s-au reglemntat a serie de solutii pe care le puteau adopta instantele judecatoresti competente in solutionarea cauzelor de contencios administrativ. PERIOADA 1990 8 DECEMBRIE 1991 SI DUPA DECEMBRIE 1991 PANA LA APARITIA ACTUALEI LEGI A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV Dupa anul 1990, in aceasta materie a fost adoptata Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ , reglementare care a reluat traditia interbelica , marcand inceputul unei noi etape in evolutia acestei institutii fundamentale pentru statul de drept.10 Caracteristica cea mai importanta a noii reglementata, din perspectiva fortificarii institutiei, dupa schimbarea de sistem politic din decembrie 1989, a constat, fara indoiala, in crearea unor sectii speciale si specializate de contencios administrativ, initial la nivelul tribunalelor si al Curtii Supreme de Justitie, iar apoi, ca urmare a modificarii intervenite in anul 1993 in organizarea judecatoreasca, si la nivelul curtilor de apel , nou infiintate. In esenta, aceasta prima reglementare postdecembrista a preluat o serie de prevederi continute in Legea contenciosului administrativ din 1925, prima lege speciala in materie , aducand si multe elemente de noutate. Legea face parte din categoria celor care intra in vigoare ulterior publicarii in M. Of. si anume la 30 de zile de la data publicarii , respectiv pe 8 decembrie 1991, exact cu un an inaintea Constitutiei.
Pentru o analiza mai dezvoltata a acestei reglementari, in forma sa anterioara intrarii in vigoare a Constitutiei Romaniei din 1991, a se vedea: D. Apostol, Legea contenciosului administrativ , in Studii de drept romanesc, serie noua, nr. 3-4, 1991, pag.210-213; S. Popescu, Statul de drept si controlul respectarii legii de catre autoritatile administrative, in Studii de drept romanesc, seria noua, nr. 2, 1993, pag.133-142; D. Apostol, S. Popescu , Le contentieux administratif en tant quinstrument de la protection juridique du citozen, in Revue internationale de droit compare, no.2, 1993, pag. 361-372; Al. Negoita, Legea contenciosului administrativ, in Dreptul nr. 6/1991, pag. 3-13; I.Iovanas, Caracteristicile generale ale reglementarii contenciosului administrativ , in S.U.B.B. nr. 1/1991.
10
Pagina 12 din 61
Legea valorifica, traditiile legislative democratice si avem in vedere principiile legii din 1925 insa vine si cu prevederi noi cu caracter revolutionar. Legea infiinteaza , la peste 100 de ani de la desfiintarea Consiliului de Stat , sectii specializate de contencios administrativ in cadrul tribunalelor judetene si al Curtii Supreme de Justitie. Ea a fost adoptata inaintea Constitutiei Romaniei , care a introdus principii noi si care impune ca aplicarea in practica a legii nr. 29/1990 ( abrogata) sa se faca tinand cont de aceste principii , realizandu-se astfel un proces pe care doctrina il califica drept fenomen de ,,constitutionalizare,, a contenciosului administrativ. Constitutia din 1991 ,, adoptata ulterior legii contenciosului administrativ contine dispozitii care confera in mod clar un camp mai larg notiunii traditionale de contencios administrativ . Desi, Constitutia nu foloseste expres notiunea de contencios administrativ in capitolul VI al titlului III, consacrat autoritatii judecatoresti , este incontestabila competenta acestora in a solutiona litigiile de contencios administrativ . Semnificatia modificarilor aduse de constitutie asupra materiei contenciosului administrativ a determinat doctrina sa afirme o teza la care ne aliniem si anume faptul ca adoptarea acesteia semnifica o noua etapa in evolutia dreptului administrativ roman.
3. DEFINITIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV In literatura de specialitate actuala au fost formulate unele definitii acestei institutii, mai sintetice sau mai dezvoltate in care se regasesc unele elemente cum ar fi11: luarea in consideratie, a celor doua sensuri, unul material si unul formal organizatoric, care are in vedere natura organelor de jurisdictie competente sa solutioneze respectivele litigii. definitia institutiei prin raportare la specificul litigiilor , regimul juridic aplicabil si instantele competente sa le solutioneze. In ceea ce ne priveste , putem defini contenciosul administrativ ca reprezentand totalitatea litigiilor dintre autoritatiile publice , pe de o parte, si cei vatamati in drepturile , libertatile si interesele lor legitime, pe de alta parte, deduse din acte administrative tipice sau asimilare considerate ca ilegale, de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti, guvernate da un regim juridic predominant de drept public.
11
Rodica Narcisa Petrescu, op.cit.,vol.II, pag.23.
Pagina 13 din 61
Elementele definitorii ale contenciosului administrativ , in contextul normativ actual sunt: Contenciosul administrativ reprezinta totalitatea litigiilor care pot aparea intre doua categorii de subiecte: o autoritate publica indiferent ca este vorba despre o autoritate din sfera celor trei clasice puteri sau din afara acesteia. Actele oricarei autoritati investite cu prerogativele de putere publica, daca au o natura administrativa si daca nu sunt exceptate prin reglementari speciale , pot fi deduse judecatii unor instante judecatoresti; un subiect de drept , persoana fizica sau juridica , care a fost vatamata intr-un drept recunoscut de lege, un interes legitim sau o libertate; 2. Aceste litigii sunt deduse din actele publice , tipice sau asimilate ale acestora , pe care subiectul vatamat le apreciaza ca fiind legale. O autoritate publica poate emite mai multe categorii de acte, acte specifice statului, acte de drept al muncii , acte de drept comercial si acte administrative. Din cele mentionate mai sus , reiese ca actele pe care le emite un organ public in contenciosul administrativ , nu vor putea fi atacate decat actele administrative ale acestuia. Nu vom putea ataca in contenciosul administrativ o sentinta a unei instante judecatoresti , aceasta este supusa cailor de atac potrivit procedurii civile , insa vom ataca in contenciosul administrativ actele cu caracter administrativ ale acestei autoritati publice. In prima categorie se incadreaza actele deja emise de administratie , dar apreciate ca fiind ilegale de cetatean , pe cand in a doua categorie includem actele care nu au fost emise , desi subiectul de drept se considera indrituit la ele , fiind vorba deci despre inactiunea autoritatii , in esenta, fapt administrativ, asimilata de legiuitor, prin efectele sale, actului administrativ. 3. Din definitie mai rezulta ca litigiile nu sunt solutionate de instantele judecatoresti de drept comun , ci de sectiile speciale, denumite denoua lege tribunale administrativ fiscale, inlocuite pana la apariti lor de sectiile de contencios administrativ , din cadrul tribunalelor actuale, de sectiile de contencios administrativ ale Curtii de apel si Inaltei Curti de casatie si Justitie a Romaniei Puterii judecatoresti ii revine competenta de a le solutiona , insa pentru prima data dupa mai bine de un secol , legea infiinteaza in cadrul instantelor judecatoresti , cu exceptia judecatoriilor , sectii speciale pentru acest gen de litigii si chiar instantei specializate.
Pagina 14 din 61
4. Un alt element definitoriu al notiunii de contencios administrativ , este faptul ca litigiile pe care le include sunt guvernate de un regim predominant de putere publica. Am folosit termenul de regim predominant de putere publica pentru a nu se intelege ca normele juridice care reglementeaza contenciosul administrativ , deoarece unele norme apartin procedurii juridice obisnuite.
CAPITOLUL II EXERCITAREA ACTIUNII IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
1. CONDITIILE EXERCITARII ACTIUNII Potrivit art. 1 alin. 1. din Legea contenciosului administrativ nr. 554 / 2004, se poate adresa instantei judecatoresti competente orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoriate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri. Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ ilegal. Se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului in 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen. Pentru a fi reclamanta intr-o actiune in contencios administrativ trebuie ca persoana sa aiba capacitatea de a putea sta in justitie. Dreptul care se da persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instantei rezulta din aceea ca actele administrative privesc deopotriva persoanele fizice si /sau persoanele juridice, ca ele se executa din oficiu si ca, in procesul acestei executari, cei vizati pot fi vatamati in drepturile lor prin greselile sau abuzurile autoritatilor publice. Cu privire la calitatea de persoana fizica, aceasta se refera la particularii care intra in raporturile juridice cu autoritatile publice. Pot fi, de asemenea, si functionari ai acestor autoritati cu privire la drepturile lor la promovare, pensie. Cat priveste persoana juridica , sensul acestei notiuni este cel dat de Drecretul 31/1954 privitor la persoana fizica si juridica. In afara de societatile comerciale cu capital
Pagina 15 din 61
majoritar de stat, vatamate in drepturile lor pot fi si societatile comerciale cu capital privat sau mixt, regiile autonome, institutiile publice sau organizatii fara personalitate juridica si de aceea era preferabil sa se foloseasca expresia ,, cel vatamat,,. A doua conditie este aceea a vatamarii unui drept recunoscut de lege in favoarea reclamantului, persoana fizica sau juridica sau al unui interes legitim Reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea i-l recunoaste si pe care autoritatea publica parata are obligatia sa-l respecte si sa-l realizeze in favoarea reclamantului. Calitatea de reclamant poate reveni nu numai persoanelor situate in afara sistemului administratiei, ci si functionarilor publici, care pot exercita actiunea in contencios administrativ atunci cand autoritatile publice le incalca drepturi statutare. In ceea ce privesc subiectele colective de drept, pot avea calitatea de reclamant in contenciosul administrativ atat persoanele juridice de drept public, in conditiile legii, cat si persoanele juridice de drept comun. Pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, este suficienta si existenta unui interes legitim nefiind obligatoriu sa fie dovedita existenta si incalcarea unui drept subiectiv care sa apartina reclamantului si sa fi fost stabilit prin lege sau prin acte emise pe baza si in executarea legii. Este necesar ca autoritatile publice sa le revina sarcina in cadrul competentei pe care o au sa realizeze aceste interese legitime si sa le respecte si sa le respecte. Prin aceasta se exprima corelatia dintre drepturile si obligatiile care se formeaza intre autoritatile publice si cei administrati in cadrul raporturilor juridice. Interesul legitim poate fi atat public cat si privat. A treia conditie pentru promovarea actiunii in contencios administrativ este ca vatamarea dreptului sa fie urmarea unui act administrativ sau a refuzului unei autoritati publice de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. Regimul juridic care se aplica actelor administrative constituie baza de referinta a exercitarii controlului judecatoresc prin actiunile in contencios administrativ. Exercitarea acestui control de catre instantele judecatoresti, in solutionarea actiunilor de contencios administrativ, se face in regim de drept public, denumit regim juridic administrativ, deosebit de dreptul comun. Conditia vatamarii unui drept recunoscut de lege este strans legata de conditia ca vatamarea sa rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Pagina 16 din 61
Actele de gestiune fac obiectul conteciosului administrativ. Trebuie mentionat ca actul administrativ ca obiect al actiunii in contecios administrativ, se poate referi la orice raport juridic, cum ar fi contractele publice, si la drepturile pe care le implica astfel de raporturi. Ratiunea existentei conteciosului administrativ este tocmai aceea de a da celui vatamat posibilitatea de a contesta actul administrativ ca manifestare de vointa juridica sau de rea-vointa a autoritatilor publice, cu privire la acest drept, indiferent la ce se refera. Potrivit art. 2 alin lit g din noua lege constituie nesolutionare in termenul legal al cererii , faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii , daca prin lege nu se eprevede altfel. O alta conditie este aceea ca prin actiunea introdusa sa se urmareasca anularea actului , recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim lezat precum si repararea pagubei cauzate. Susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu priveste intrarea in vigoare a actelor administrative , iar intrarea in vigoare releva susceptibilitatea actului administrativ de a produce efecte juridice, aceasta se produce fata de cei administrati in momentul in care le este opozabil. Din momentul in care administratia a facut cunoscuta manifestarea sa de vointa juridica, prin care se vatama un drept recunoscut de lege unei persoane fizice sau juridice, actul a devenit susceptibil de executare si din acest moment actul respectiv poate face obiectul actiunii in contecios administrativ. Pentru a se putea opri executarea actului administrativ caracterul executoriu , actiunea introdusa trebuie sa urmareasca in primul rand anularea actului contestat. Conform art. 14 din noua lege , in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea autoritati publice care a emis actul persoana vatamata poate sa ceara instantei competente si suspendarea executarii lui pana la pronuntarea instantei de fond. O alta conditie necesara pentru introducerea actiunii este ca actul sa emane de la o autoritate publica; Legea nr. 554/2004 foloseste expresia de autoritate publica spre deosebire de legea 29/1990 care preciza expres >> autoritate administrativa<<. Sunt incluse in categoria autoritatilor publice atat autoritatile administratiei publice centrale, cat si autoritatile administratiei publice locale, precum si regiile autonome, institutiile sau , dupa caz,
Pagina 17 din 61
societatile comerciale cu capital de stat, in masura in care, potrivit normelor de organizare si functionare, aceste organe dispuneau si de capacitatea de a emite acte administrative. In plus, in vechea reglementare puteau fi atacate in instanta de contencios administrativ si actele administrative apartinand unor organisme neguvernamentale (barouri, asociatii, societati, academii, universitati) autoriyate prin lege sau de o autoritate publica, in baya legii, sa presteze servicii publice. Art. 2 din noua lege a contenciosului administrativ confera un inteles si mai larg notiunii de autoritate publica, definita ca reprezentand orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public, fiind asimilate auttoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public. Actuala reglementare are in vedere toate categoriile de autoritati publice, legiuitorul intelegand sa precedeze si la o fictiune juridica, asimiland autoritatilor publice si structurile de sorginte privata, atrase fie printr-o dispozitie expresa a legii, fie printr-o autorizatie data de autoritatea publica competenta, in baza legii, sa presteze diferite servicii publice In ceea ce priveste cea de-a cincea conditie care trebuie realizata pentru introducerea unei actiuni in contencios administrativ aceasta vizeaza indeplinirea procedurii administrative prealabile ; Procedura administrativa prealabiala a fost reglementata spre a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvarii intr-un termen mai scurt si mai operativ a reclamatiei lor, organul administrativ sesizat putand sa revina asupra actului emis anterior si sa emita altul acceptat de reclamant.12 Unii autori analizeaza procedura administrativa prealabila ca o prima faza a procedurii contenciosului administrativ, anterioara fazei propriu-zise, in fata instantei de contencios administrativ.13 Cu privire la conditia ca actiunea sa fie introdusa intr-un anumit termen aceasta reprezinta o consecinta logica acelei anterioare, fiind deci in stransa conexiune cu procedura prealabila ; Desi prin proiectul noii legi a fost propusa solutia unui singur termen de 6 luni, pentru introducerea actiunii in instanta, ca urmare a sugestiilor formulate de unele instante, in timpul
D. Brezoianu, Drept administrativ roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, Pag.513 V. Prisacaru, Tratat de drept administartiv roman.Partea generala, ed. a III-a revazuta si adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.563 si pag.564
12 13
Pagina 18 din 61
derularii procedurii legislative, in legea adoptata se mentine solutia unui termen mai mic dar si a termenului maxim, de un an, considerat ca un bun castigat de unii practicieni ai dreptului. Art. 11 din lege stabileste un termen general de 6 luni pentru introducerea actiunii, termen calificat expres ca fiind un termen de prescriptie care curge de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii ; data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an ; data incheierii procesului- verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative. Ca si in vechea reglementare, este mentinut termenul de un an de la data emiterii actului in care poate fi introdusa cererea, pentru motive temeinice, termen calificat expres ca fiind un termen de decadere. Termenul de 6 luni constituie regula , de acest termen putand beneficia toate subiectele de drept, in timp ce termenul de un an constituie exceptia, el ramanand la latitudinea instantei, care va aprecia temeinicia motivelor.14 In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului , Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal. Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstititionale , precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. Solutia promovata de legea noua in ce priveste actiunile impotriva ordonantelor Guvernului este o solutie noua, inedita si prin ea se urmareste crearea posibilitatii celui vatamat prin ordonante ale Guvernului de a declansa un litigiu in instanta de contencios administrativ , care sa-i permita ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, in situatia in care Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat deja asupra ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate vatamatoare. In ce priveste fondul unei asemenea actiuni este o chestiune pe care o vom dezvolta in contextul prezentarii aspectelor de natura procedurala, in a doua parte a studiului nostru. Legat de actele administrative cu caracter normativ ignorate sub multiple aspecte in reglementarea anterioara, noua lege precizeaza expres ca acestea pot fi atacate oricand, aspect care, in opinia noastra, prezinta o semnificatie aparte. Este pentru prima data in legislatia romaneasca cand se consacra expres o asemenea solutie. SPETA
14
A. Iorgovan, op. cit. 2002 pag. 326
Pagina 19 din 61
Actiune a prefectului pentru anularea unei dispozitii emisa de primar. Anularea dispozitiei primarului pe parcursul procesului. Consecinte. Actiunea prefectului , formulata in temeiul art.111 din Legea nr. 69/1991, va fi respinsa ca ramasa fara obiect daca pe parcursul procesului s-a anulat dispozitia atacata printo alta dispoyitie data de primar.15 ( Sectia de contencios administrativ, sentinta nr.440/1998) Prin cererea inregistrata la aceasta instanta, Prefectul Municipiului Bucuresti , numit prin H.G. nr. H.G. nr.1.558/1996, a solicitat anularea dispozitiei nr.539/223.09.1998, emisa de Primarul sectorului 4 Bucuresti In motivarea actiunii se arata ca in urma controlului efectuat de Prefectura Municipiului Bucuresti asupra legalitatii actelor emise de autoritatile administratiei publice locale, in baza art.122 alin. 4 din Constitutia Romaniei si art. 110 alin. 1 lit. B si din Legea administratiei publice locale s-a constatat ca dispozitia nr.539/23.09.1998 a Primarului sectorului 4, este nelegala, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legislative. Prin actul administrativ atacat se stabileste ca salariatii din cadrul Primariei sectorului 4 vor beneficia de salariile de baza prevazute in aneza 1 incepand cu data de 16.07.1998 Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele : La dosarul cauzei a fost depusa reclamatia administrativa, actele care au stat la baza emiterii dispozitiei nr.539/23.09.1998, emisa de Primarul sectorului 4, iar in termenul din 12.11.1998, Primaria sectorului 4 a depus la dosar dispozitia nr.621/.2.11.1998, prin care se prevede, la art.1, ca de la data prezentei se anuleaza prevederile dispozitiei nr.539/23.09.1998, dispozitie ce este insotita si de avizul de principiu dat de Prefectul Municipiului Bucuresti. Prin intampinarea depusa de parata se solicita respingerea actiunii, ca ramasa fara obiect fata de dispozitia nr.621/2.11.1998. Fata de aceste considerente , canstatam ca obiectul litigiului nu mai este in fiinta, urmeaza ca actiunea sa fie respinsa, ca ramasa fara obiect.
ACTELE
ADMINISTRATIVE
EXCEPTATE
DE
LA
CONTROLUL
JUDECATORESC PREVAZUT DE CATRE LEGEA NR. 554 / 2004
15
Culegere de practica judiciara. Contraventii. Tribunalul Bucuresti.
Pagina 20 din 61
Intotdeauna doctrina a recunoscut ca legalitatea unui act administrativ poate fi controlata atat pe cale directa, printr-o actiune introdusa la instanta competenta prin care sa se urmareasca desfiintarea actului, cat si in mod indirect, prin invocarea unei exceptii de nelegalitate. Invocarea exceptiei trebuie sa prezinte interes pentru judecarea cauzei, astfel incat instanta sa hotarasca daca actul trebuie luat in considerare la solutionarea cauzei. Constitutia revizuita in 2003 face o bresa fundamentala in acest dmeniu , denumit in doctrina prin expresia fine de neprimire , urmand modelul Constitutiei din 1923. Astfel pe de o parte , legiuitorul consacra prin art. 126 alin 6 regula conform careia controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti asupra actelor administrative este garantat , iar pe de alta parte , prevede si exceptia de la acest control , care include doua categorii de acte , actele care privesc raportul cu Parlamentul si actele de comandament militar. SPETA In cauza, reclamanta S.C. ,, Robercom ,, S.R.L. Rosiori de Vede a contestat un act continand opinia paratului Ministerul Finantelor privind organul competent a-i solutiona cererea referitoare la aplicarea normelor privind impozitul pe profit, opinie care nu i-au produs in mod direct nici o vatamare, aceasta neintrunind conditiile unui act administrativ.16 In conceptia Legii nr. 29/1990, actul administrativ constituie o manifestare de vointa juridica provenind de la o autoritate administrativa, pe baza si executarea legii si care duce la crearea unei situatii juridice noi. Or, adresa contestata de reclamanta contine o simpla opinie, nu este un act de autoritate, nu reprezinta un act unilateral de vointa si nu creeaza o situatie juridica noua, nefiind obligatorie pentru nici o autoritate. Asa fiind , aspectele ce tin de fondul litigiului, criticile formulate de recurenti in legatura cu faptul daca activitatea desfasurata de reclamanta se incadreaza sau nu in dispozitiile art. 5 lit. a din Legea nr. 12/1991, sunt irelevante. In consecinta , recursurile Ministerului Finantelor si Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului Teleorman17 fiind fondate in sensul celor de mai sus, urmeaza a fi admise, a se casa sentinta atacata si, in fond, a se respinge actiunea reclamantei S.C. ,,Robercom,, S.R.L. Rosiori de Vede. Actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc potrivit legii nr. 554/2004 sunt :
16 17
Curier judiciar, nr. 3/2005 , pag. 92 dr. Theodor Mrejeru Contenciosul Administrativ, Editor, Tribuna economica
Pagina 21 din 61
a. Actele ce privesc raporturile autoritatile publice si Parlament, avem in vedere aici actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale autoritatilor de conducere din cadrul Parlamentului; actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte; masurile urgente luate de autoritatile puterii executive pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendilor, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate. Prin acestea sunt puse in miscare atributiile ce revin Parlamentului sau institutiei prezidentiale in raport cu Guvernul si atributiile Guvernului in raport cu subiectele respective de drept. Raporturile care fac obiectul acestor acte au caracter politic si de aceea actele respective nu sunt acte administrative de autoritate. Fiind acte de guvernamant sunt scoase de sub controlul puterii judecatoresti.In baza acestor acte cu caracter politic, sunt emise insa de autoritati administrative acte administrative prin care se pot vatama unele drepturi recunoscute de lege persoanelor fizice sau juridice. b. Actele de comandament cu caracter militar. Pe fondul unei reglementari defectuoase din 1990, reprezentata de un ordin al unui fost ministru al apararii, care asimila actelor de comandament cu caracter militar orice act care emana de la structurile militare, in practica s-a resimtit o tendinta de a se aplica acest text si de a fi considerat ca act de comandament militar orice act care provenea de la aceste structuri, ceea ce evident era o interpretare abuziva. De aceea , in doctrina, s-a precizat ca trebuie sa se faca deosebirea intre actele de comandament militar, respectiv acelea care evoca ideea de comanda a trupei, pe timp de pace sau razboi, care nu pot fi controlate de instantele judecatoresti, pe de o parte, si actele administrative militara, care include toate celelalte care provin de la structurile militare si care ca orice act administrativ, trebuie supuse controlului de legalitate. A interpreta altfel, inseamna a lipsi o categorie sociala si profesionala importanta, respectiv militarii si civilii di armata, de dreptul de a se adresa instantelor de contencios administrativ, ceea ce nu poate fi aceeptat. Consideram ca legea 554/2004 lamureste pe deplin aceasta problema prin definitia ce o da actelor de comandament militar in art. 2 alin 1 lit i. c. Actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede,prin lege speciala, o alta procedura juridica. d. Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi , a starii de asediu sau a celei de urgenta, numai pentru exces de putere ;
Pagina 22 din 61
e. Actele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru apararea ordinei publice , precum si cele pentru inlaturarea unor calamnitati nationale , epidemii si epizootii, care insa pot fi atacate numai pentru exces de putere Potrivit art. 6 alin. 2 din lege, actele administrative-jurisdictionate pot fi atacate direct la instanta de contecios administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare,daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac. Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa nu utilizeze calea administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent.Termenul prevazut la alin.(2) din art. 6 din lege, incepe sa curga de la data notificarii. Prin acestea sunt puse in miscare atributiile ce revin Parlamentului sau institutiei prezidentiale in raport cu Guvernul si atributiile Guvernului in raport cu subiectele respective de drept. Raporturile care fac obiectul acestor acte au caracter politic si de aceea actele respective nu sunt acte administrative de autoritate. Fiind acte de guvernamant sunt scoase de sub controlul puterii judecatoresti.In baza acestor acte cu caracter politic, sunt emise insa de autoritati administrative acte administrative prin care se pot vatama unele drepturi recunoscute de lege persoanelor fizice sau juridice. Nici aceste acte nu fac obiectul unei actiuni in contencios administrativ si justitia nu le poate controla nici pe calea exceptiei de ilegalitate in vederea acordarii de daune pentru pagubele suferite. Pentru actele de gestiune intocmite de organele de conducere ale Parlamentului, consideram ca potrivit Legi contenciosului administativ, in sensul ca nu pot fi atacate in justitie trebuie interpretata prin raportarea la obiectul legi respective, anume ca nu li se aplica Legea nr. 554 / 2004 , impotriva lor fiind deschisa actiunea de drept comun. Cat priveste institutia presedintelui, actelor de autoritate si gestiune facute in aceasta calitate, de autoritate publica administrativ, li se aplica regulile stabilite de Legea nr. 554 / 2004, pentru ca nu exista text special care sa le excepteze. Pentru prima data, notiunea si categoria actelor de gestiune pe care le fac organele administratiei publice a aparut in doctrina franceza cu scopul de a distinge actele administrative de autoritate care sunt acte administrative propiu-zise in vederea realizarii competentelor. Actele de gestiune privata pe care le face administratia publica apartin jurisdictiei judiciare, iar cele de gestiune publica jurisdictiilor administrative, adica instantelor de contecios administrativ.
Pagina 23 din 61
CAPITOLUL III PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV 1. Partile in contencios administrativ Conform art. 41 din Codul de procedura civila , orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata. Asociatiile sau societatiile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere . Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea lor. Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii. Cat priveste titularii , dreptului la actiune in contencios administrativ , legislatia actuala recunoaste aceasta calitate urmatoarelor subiecte de drept: Particularul, cel vatamat , in acceptiunea lato sensu, putand fi vorba despre : o persoana fizica, o persoana juridica, o colectivitate de oameni caare nu are calitatea de persona juridica care este vatamata printr-un act administrativ sau printr-o ordonanta sau dispozitie a guvernului care a fost declarata neconstitutionala; O principala schimbare adusa de noua lege este recunoasterea dreptului de a sesiza instanta de contencios si persoanei vatamata intr-un drept al sau , intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual , adresat altui subiect de drept; Reglementarea este foarte binevenita deoarece in practica sunt intalnite numeroase cazuri de asemenea vatamari cum ar fi de exemplu , o autorizatie de constructie emisa cu incalcarea legii ce poate vatama drepturile si interesele unuia sau unora dintre proprietarii aflati in vecinatate sau locatarii unui imobil pot fi de asemenea vatamati in drepturile si interesele lor de de catre vecini ce desfasoara anumite activitati in acelasi imobil, in baza unor autorizatii administrative , activitati care prin natura lor afecteaza linistea , sanatatea , mediul de viata comun. O alta schimbare adusa de noua lege este ca aciunea poate fi exercitata si de catre mai multe persoane titulare a unor drepturi si interese legitime vatamate prin acte administrative. Calitatea de reclamant o poate avea o persoana vatamata , Legea nr.554-2004 facand vorbire despre ,, persoana fizica sau juridica , iar Constitutia despre ,, persoana vatamata . Orice persoana fizica, juridica, particular, o colectivitate de persoane fizice, daca se considera vatamata, pot sa se adreseze instantei de contencios administrativ.
Pagina 24 din 61
Avocatul poporului ca urmare a controlului exercitat , potrivit legii sale organice , in baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere a autoritatii administrative nu poate fi inlaturat direct prin justitie; Astfel Avocatul Poporului, potrivit Constituiei are ca misiune ,, apararea drepturilor si a libertatiilor cetatenesti. Avocatul poporului dobandeste potrivit legii supuse discutiei o dubla calitate procesuala activa: 1) Pe de o parte este titular al unei actiuni de contencios subiectiv prin intermediul careia in urma controlului exercitat sesizeaza instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca legalitatea actului sau excesului de putere nu poate fi inlaturat decat prin justitie. In aceasta situatie controlul se exercita in urmatoarele conditii: existenta unei sesizari din partea unei persoane fizice; in baza acestei sesizari, controlul se va exercita numai in conditiile stipulate de legea Avocatului Poporului; actiunea poate viza atat acte administrative individuale cat si acte administrative normative; actiunea se va exercita numai daca reprezinta ultima solutie pentru inlaturarea consecintelor actului atacat; petitionarul va dobandi calitatea de reclamant, avand posibilitatea fie sa achieseze la punctul de vedere al avocatului poporului fie sa se opuna situatie in care dosarul se va inchide , actiunea fiind respinsa prin renuntare. 2) Pe de alta parte avocatul poporului poate fi titular al unei actiuni in contenciosul obiectiv; In aceasta situatie , Avocatul Poporului actioneaza atunci cand fie exista o sesizare cand fie nu exista , acesta constata , urmare a controlului exercitat ca a fost emis sau adoptat un act administrativ cu caracter normativ care afecteaza drepturile si libertatile cetatenilor , singura cale pentru restabilirea legalitatii fiind instanta de judecata. Aceasta forma de control vizeaza numai actele autoitatilor administrative asupra carora Avocatul Poporului exercita atributii de control , potrivit legii sale organice. Prefectul are drept de a sesiza instanta judecatoreasca, in baza art. 123 alin 5 din Constitutie si ale prevederilor Legii administratiei publice locale.
Pagina 25 din 61
Comparand textul noii legi cu cel din Constitutie vom constata ca ele difera, textul constitutional facand referire la dreptul prefectului de a ataca in fata instantei , un act al consiliului local , judetean si al primarului, in cazul in care le considera nelegale. Faptul ca textul constitutional nu enuma si actele presedintelul Consiliului Judetean nu inseamna ca acestea nu pot fi atacate, baza constand noua lege. Ministerul Public atunci cand , in urma exercitarii atributiilor sale de serviciu constata ca incalcarile drepturilor , libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere; Si in cazul Ministerului Public consideram ca acesta poate exercita un control subiectiv, in urma sesizarii facute , cat si un control obiectiv, daca Ministerul Public constata ca actele administrative ilegale vatama un interes public. Competenta ministerului Public este diferita dupa cum urmeaza: instanta de la sediul domisiliului persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice , in cadrul contenciosului subiectiv; respectiv instanta de la sediul autoritatii publice emitente , in cadrul contenciosului obiectiv. Ca si in cadrul Avocatului Poporului petitionarul dobandeste calitatea de reclamant , urmand a fi citat in aceasta calitate. Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal , care poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia , in situatia in care actul nu poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice; Autoritatea Nationala a Functionarilor Publici precum si orice persoana de drept public vatamata. Unele institutii publice care au misiunea sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatiilor cetatenilor . Calitatea de parat va reveni in conformitate cu prevederile legii nr. 554-2004 unei autoritati publice, fiind vorba despre autorizatii publice din sfera celor trei clasice puteri ale statului sau din afara acestora. Pot fi acte in justitie actele administrative , indiferent de autoritaea publica de la care emana, precum si ordonantele sau dispozitiile guvernului ce au fost decalrate neconstitutionale. In conformitate cu legea, se recunoaste posibilitatea ca actiunea sa poata fi formulata si personal impotriva functionarului public care a elaborat actul sau care se face vinovat de neemiterea lui, insa numai daca se solicita despagubiri.
Pagina 26 din 61
Functionarul public este parte de sine statatoare in proces, este parat, si el poate sa-l cheme in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit un ordin scris sa semneze actul a carui legalitate se supune judecatii. 2. Obiectul actiunii in contencios administrativ Atat legea 29/1990 cat si fostul art. 48 devenit 52 in urma revizuirii Constitutiei, faceau referire la act administrativ , care la randul sau putea imbraca o forma tipica de act emis de autoritate , dar considerat ilegal si vatamator si forma asimilata , in sensul de nesolutionarea in termenul legal a unei cereri , aceasta imbracand la randul ei doua forme analizate in doctrina prin sintagmele clasice tacerea administrativa si tardivitatea. Notiunea de act administrativ evoca in limbajul juridic de drept public o manifestare de vointa avand caracter unilateral si expres facuta cu scopul de a da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii, in regim de putere publica. Mergand mai departe putem considera ca pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate nu doar actele administrative unilaterale dar si actele administrative multilateralefacute in acelasi regim respectiv contractele adminsitrative. Contractele administrative sunt de 2 feluri pe de o parte incheiate in regim de drept privat , de drept comun in sensul larg a termenului ,pe de alta parte altele in regim de drept public , daca au ca obiect un bun public, efectuarea unei lucrari publice etc. Inovatia de esenta pe care o face legea 554/2004 este ca prun art. 2 alin 1 lit c asimileaza actul administrativ cu contractele incheiate de autoritatile publice , care au ca obiect punerea in valoare a unui bun public , efectuarea unei lucrari publice , prestarea unui serviciu public sau efectuarea unei achizitii publice. Practic pentru prima data este consacrata la nivel administrativ instatutia contractului administrativ, fiind prevazut in art. 7 alin 6 art. 11 alin 1 lit c din lege. Prin dispozitiile sale noua lege arata expres faptul ca pot fi atacate pe aceasta cale atat ectele administrative individuale cat si actele administrative normative. Mai mult sau mai putin timid sau unitar si inainte de adoptarea legii , doctrina si jurisprudenta recunosteau posibilitatea ca pe calea contrnciosului administrativ sa se cenzureze si actele administrative normative , nu doar cele cu cracter individual. 3. Exceptia de ilegalitate
Pagina 27 din 61
Intodeauna doctrina a recunoscut ca legalitatea unui act administrativ poate fi controlata fie pe cale directa , printr-o actiune introdusa la instanta competenta prin care sa se urmareasca desfiintarea actului, cat si in mod indirect , prin evocarea unei exceptii de nelegalitate. Invocarea exceptiei trebuie sa prezinte interes in solutionarea cauzei , astefel incat instanta de judecata sa hotarasca daca actul trebuie luat in considerare la solutionare cauzei. Prin art. 4 din lege se instituie o procedura care prezinta similitudini cu cea consacrata de Legea 47/1992 privind solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiilor de constitutionalitate. Ca orice exceptie si aceasta poate fi ridicata din oficiu sau la cererea partii interesate , iar instanta care judeca litigiul va trebui sa verifice mai intai in ce masura solutionarea cauzei depinde de actul administrativ ce face obiectul exceptiei, iar daca constata ca astfel stau lucrurile , va suspenda cauza si va sesiza prin incheiere , instanta de contencios administrativ competenta . Din punctul de vedere al instantei competente , apreciem ca daca exceptia vizeaza un act emis de autoritatile locale sau judetene, competenta va reveni sectiei de contencios administrativ a tribunalului, daca exceptia vizeaza un act emis de o autoritate centrala , competenta va reveni sectiilor de contencios administrativ a sectiilor curtilor de apel. O problema nelamurita de legea 554/2004 este ce se intampla in situatia in care exceptia este invocata chiar in fata unei instante judecatoresti de contencios adminsitrativ. Avem in vedere evident situatiile in care actul administrativ in discutie nu mai poate fi atacat prin actiune directa , deoarece s-au scurs temenele in interiorul carora se poate realiza acest lucru. In aceasta situatie apreciem ca instanta care solutioneaza fondul problemei va solutiona si exceptia , indiferent de organul de la care emana actul care face obiectul exceptiei. Efectul admiterii unei exceptii de nelegalitate nu este acela al anularii , in tot sau inparte a actului administrativ , ca in cazul unei actiuni directe , efectul produs este acela al inlaturarii actului din cauzalitigiul urmand a fi judecat in continuare ca si cand actul administrativ nu ar fi existat. 4. Procedura contenciosului administrativ
4.1 .Regimul procedurii administrative prealabile
Pagina 28 din 61
Au existat ample discutii cu privire la faptul daca se mai mentine sau nu , prin viitoarea lege , caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile . In proiectul legii publicat in 1999, caracterul obligatoriu , fusese inlocuit cu caracterul facultativ. Art. 9 din acel proiect prevedea ca persoana vatamata poate solicita autoritatii emitente revocarea in tot sau in parte a actului . De altfel , caracterul facultativ al acestei proceduri este prevazut si prin Legea Contenciosului Administratiov din Republica Moldova . In ciuda acestor framantari s-a optata pentru solutia mentinerii caracterului obligatoriu al acestei proceduri , pornindu-se si de la faptul ca o asemenea solutie este impusa si de noua Constitutie Europeana care consacra pentru prima data in catalogul Drepturilor Fundamnentale drepturile cetateanului la o buna admninistrare . Ori existanta unui asemenea drept presupune si recunoasterea posibilitatii pentru organul administrativ emitent sa ierarhic superior acolo unde in acesta exista , de a asigura o buna administrare incclusiv de a putea sa revoce actul fara voia autoritatii , nu indeplineste conditiile de legalitate . Procedura prealabila este o sansa data atat autoritatii publice de a putea sa isi revoce actul si sa nu mai fie obligata sa participe la un proces care , astfel va fi evitat , cat si pentru cel vatamat , care va putea sa isi ocroteasca dreptul sau interesul legitim pe cale administrativa , evitand sesizarea instantei judecatoresti . Legea 554/2004 mentine termenul de 30 zile pentru formularea plangerii prealabile si pentru sesizarea instantei , care era prevazut de vechea lege. Raspunzandu-se unei nevoi recunoscute in practica , prin art. 7 alin.7 se recunoaste posibilitatea ca pentru motive temeinice plangerea prealabila care vizeaza acte unilaterale sa poata fi introdusa si peste termenul de 30 de zile de la comunicarea actului fara a putea insa depasi termenul de 6 luni care este un termen de prescriptie . Cand obiectul actiunii in contencios administrativ il fomeaza un contract administrativ porcedura prealabila va avea semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale dispozitiile Codului de Procedura Civila urmand a fi aplicate corespunzator . Consideram ca aceasta solutie corespunde si normei de trimitere la dispozitiile Codului de Procedura Civila ca la drept comun in materie prevazut de art. 28 din noua Lege , fiind sungura rationala , eficienta si posibil de urmat . Consacrarea expresa a posibilitatii de a se formula plangere de catre o persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act individual adresat unui alt subiect de drept , in acest caz termenul de exercitare a plangerii este de 6 luni de la data emiterii actului In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului , Ministerul Public , Agentia Nationala a Functionarilor Publici, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din
Pagina 29 din 61
ordonante declarate neconstitutionale , procedura prealabila in lumina noii legi are un caracter facultativ . Tot facultativa este si procedura prealabila in cadrul judecarii exceptiei de ilegalitate de catre instantele de contencios administrativ . Solutia este pe deplin justificata avandu-se in vedere pe de o parte caracterul urgent al judecarii acestor exceptii care ar fi anihilat de procedura prealabila obisnuita iar pe de alta parte in cazul in care s-ar fi urmarirt sa se realizeze acest lucru ar fi fost necesara o reglementare mai dezvoltata in sensu consacrarii acelor termene urgente de judecata , astfel ca in cazul prevvazut de art.4 alin.2 din Lege nu se pune problema parcurgerii procedurii prealabile . Prin noua lege se recunoaste posibilitatea ca actiunea prealabila sa se poata introduce pentru motive temeinice si peste termenul de 30 de zile dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului . 4.2 Regimul juridic al termenelor de introducere a actiunii. Reglementarea este data de art. 11 din lege care prevede expres doua ipoteze: A) Actiuni in contencios administrativ al caror exercitiu se supune unor termene , care vizeaza actele administrative individuale si contractele administrative; in aceasta situatie cererile prin care se solicita anularea unui act si recunoasterea dreptului pretins se poate introduce in 6 luni. B) Actiuni care pot fi exercitate oricand, care vizeaza actele administrative normative si cererile formulate de persoanele vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale. In ceea ce priveste actiunile supuse unor termene , este vorba de termenul de 6 luni care este un termen de prescriptie si reprezinta regula , iar termenuld e 1 an constituie exceptia fiind un termen de decadere aplicandu-se numai pentru motive tmeinice. Termenul de 1 an se calculeaza in mod diferit , dupa cum priveste un act adminsitrativ sau un contract administrativ, baza de calcul fiind data primirii raspunsului in cadrul procedurii prealabile sau expirarii termenului in care acest lucru trebuia sa se intample , in cazul actelor individuale, respectiv data finalizarii procedurii concilierii in cazul contractelor administrative. Un regim aparte ed calcul al termenului il actiunile introduse pe calea contenciosului administrativ de prefect, ministerul Public , Agentia nationala a functionarilor publici si Avocatul Poporului, la care nemaifiind procedura prealabila obligatorie , termenul curge de la data cunoasterii exeistentei actului administrativ contestat.
Pagina 30 din 61
Pentru motive tmeinice , cererea poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni , fara ase depasi termenulde 1 an de la data emiterii actului , termen care este de decadere , spre deosebire de cel ed 6 luni care este de prescriptie. 4.3 Regimul suspendarii actului administrativ In doctrina de specialitate , suspendarea actului administrativ este considerata exceptie de la regimul juridic al actelor admnistrative , el deosebindu-se de revocare care este regula . Actuala lege aduce o schimbare fundamentala care vizeaza in esenta posibilitatea ca suspendarea sa poata fi solicitata si dispusa in faza procedurii administrative prealabile spre deosebire de reglemnarea precedenta ce presupunea existenta unei actiuni principale pe rolul instantelor de judecata. Potrivit legii 554/2004 putem distinge doua tipuri de suspendare ; Pe de o parte suspendarea care poate fi introdusa o data cu plangerea prealabila , daca exista cazuri bine justificate si necesitatea de a se preveni producerea unor pagube iminente. Specific acestei forme a suspendarii actului administrativ sau mai precis a efectelor produse de catre acesta este faptul ca cererea este judecata de urgenta , partile fiind citate iar hotararea care este pronuntata indiferent ca este incheiere sau sentinta , poate fi atacata in termen de 5 zile de la pronuntare. Specific acestui tip de suspedare , daca ar fi sa facem o clasificare din punctul de vedere al subiectului care o solicita in faza procedurii prealabile putem avea suspendare care poate fi solicitata de persoana vatamata ( dupa cum prevede art. 2 alin 1 lit a din Legea 554/2004); suspendare care poate fi solicitata de Ministerul Public , din oficiu sau la sesizare , atunci cand in cauza exista un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu publica administrativ de importanta nationala. Hotararea pronuntata in acest tip de suspendare produce efecte pana la solutionarea cauzei pe fond. Pe de alta parte suspendarea poate fi solicitata prin actiunea principala. Art. 15 din lege face referire despre suspendarea actului administrativ unilateral , rezultand ca poate fi vorba , potrivit definitiei data de art. 2 alin 1 lit c de un act administrativ cu caracter individualsau normativ ori de un contract administrativ. Putem concluziona ca , indiferent daca a solicitat suspendarea actului o data cu palngerea prealabila , sau a solicitat-o si ia fost respinsa , reclamantul poate sa reintereze cererea de suspendarea o data cu actiunea principala Din punct de vedere procedural partea poate sa formuleze cererea de suspendare odata cu actiunea principala ca un capat de cerere distinct , sau poate sa formuleze ca o cerere
Pagina 31 din 61
distincta care sa faca obiectul unui dosar separat , caz in care cererea trebuie formulata pana la solutionarea cauzei pe fond. Spre deosebire de primul tip de suspendare in care hotarare produce efecte pana la pronuntarea instantei pe fond , in acest caz de suspendare hotararea produce efecte pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Suspendarea in acest caz este executorie de drept iar introducerea recursului nu are efecte asupra suspendarii. 4.4. Formularea actiunii in contencios administrativ In baza actualei leginr.554/200418, se poate formula o actiune in contenciosul administrativ de catre cei care locuiesc in vecinatatea constructiei care se edifica sau in imobilul unde functioneaza localul. Desi nu rezulta expres din text, din ratiunea si finalitatea lui se desprinde concluzia ca actiunea se va indrepta atat impotriva autorului actului administrativ vatamator, cat sii impotriva destinatarului sau beneficiarului actului, iar actul atacat in asemenea conditii este intotdeauna un act administrativ cu caracter individual. Dupa indeplinirea procedurii prealabile, se poate formula actiunea in justitie in termen de 30 de zile de la primirea raspunsului autoritatii emitente a actului administrativ, urmare a recursului gratios sau de la expirarea celor 30 de zile in care autoritatea trebuie sa dea raspunsul. Acest termen este un termen de prescriptie susceptibil de suspendare, intrerupere, repunere in termen, insa actiunea trebuie formulata la instanta in termenul maxim de un an de la emiterea actului administrativ. Nu este obligatoriu ca prin aceeasi actiune, reclamantul sa ceara atat anularea actului, cat si repararea pagubei. Este posibil ca, la data introducerii actiunii in anularea actului administrativ , reclamantului sa nu cunoasca paguba si intinderea acesteia. In sprijinul actiunii sale, reclamantul are obligatia de a depune actul pe care il ataca sau dupa caz raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul pretentiei sale juridice. In cazul in care n-a primit nici un raspuns la cerere, va depune la dosar copia cererii sale, adresata autoritatii administrative, cu mantiunea ca este conforma cu originalul.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, parteaI, nr.1154 din 7 decembrie 2004, intrand in vigoare la 30 de zile de la data publicarii amintite.
18
Pagina 32 din 61
In cazul in care reclamantul nu are actul administrativ sau acest act a fost dat in forma orala, se pune problema daca impotriva acestor acte se poate formula actiune in contencios administrativ. Actele administrative din punct de vedere al formei, pot fi: scrise, orale, implicite. Mentiunea din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligarea de a depuneinstantei o copie a actului administrativ contestat se refera la cazul actului administrativ orale nu s-ar putea introduce actiune in contencios administrativ. Cu privire la modalitatea verbala de existenta a actului administrativ, in practica judecatoreasca interbelica s-a consemnat actul administrativ sub forma unui ordin telefonic, prin care o autoritate administrativa interzice organizarea unui bal. Este preferabil insa ca persoana care a primit un refuz pe cale telefonica sa staruie la autoritatea respectiva pentru a transmite ulterior si nota telefonica scrisa. In cazul acestor acte verbale, ca si atunci cand reclamantul nu mai are actul administrativ pe care-l contesta, instanta va cere administratiei parate sa-i comunice de urgenta actul atacat si orice alte lucrari si lamuriri necesare pentru solutionarea cauzei printre care si referirea la modalitatea orala a existentei actului administrativ contestat. Acelasi lucru se va cere de catre instanta si in cazul refuzului nejustificat de rezolvare a cererii privitoare la un drept pe care reclamantul il are, potrivit legii. In cazul in care autoritatea publica nu raspunde de indata cererii instantei, vafi obligata sa plateasca statului o amenda, intr-un anumit cuantum, pentru fiecare zi de intarziere. Aceasta suma se va imputa persoanei vinovate de netrimiterea relatiilor solicitate. Actiunea in contencios administrativ se timbreaza potrivit legii, cu taxa prevazuta pentru actiunile cu caracter nepatrimonial sau patrimonial de drept comun , fara a se putea depasi o anumita suma. Actiunea in contencios administrativ trebuie motivata in fapt si in drept. Motivarea in fapt cuprinde imprejurarile pe care isi intemeiaza reclamantul actiunea, iar motivarea in drept a actiunii reprezinta invocarea temeiului legal al actiunii, facandu-se, in primul rand, referire la Legea nr.554/2004. In actiune se mentioneaza si dovezile de care intelege sa se foloseasca reclamantul in sustinerea actiunii sale. Fazele procedurii contenciosului administrativ
Pagina 33 din 61
Pentru a oferi celui vatamat mijloace legale mai variate si mai rapide in vederea apararii drepturilor sale si pentru ca administratia sa-si reconsidere activitatea, procedura contenciosului administrativ in viziunea Legii nr. 29/1990 (art.5) cuprinde doua faze: 1. procedura prealabila sesizarii instantei de contencios administrativ competenta procedura in fata instantei de contencios administrativ. In ceea ce priveste primul punct , conform legii, inainte de a sesiza instanta de contencios competenta, reclamantul va trebui , mai intai , sa se adreseze in termen de 30 de zile , de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se considera vatamat, autoritatiile administrative emitente care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta. Aceiasi conditie se cere si in cazul in care autoritatile administrative au refuzat sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen mai mic sau mai mare . In cazul in care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta in termen de 6 luni de zile de la comunicarea solutiei,iar, conform art. 11 alin1 din lege, daca cel care se considera vatamat in dreptul sau sa adresat cu reclamatie si autoritatile administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 6 luni , se calculeaza de la comunicarea de catre acea autoritate a solutiei date reclamatiei. Sesizarea instantei se va putea face si in cazul in care autoritatea administrativa emitenta sau autoritatea ierarhic superioara nu rezolva reclamatia in termenul prevazut de lege. In actiunea introdusa, reclamantul poate cere anularea actului administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei suferite prin incalcarea dreptului pe care legea i-l recunoaste si pe care autoritatea publica l-a incalcat precum si obligarea autoritatii sa emita actul administratitv . Nu este obligatoriu ca prin aceiasi actiune , reclamantul sa ceara atat anularea actului, cat si repararea pagubei. Este posibil ca la data introducerii actiunii in anularea actului administrativ, reclamantul sa nu cunoasca paguba si intinderea acesteia. SPETA Adresa emisa de consiliul local privind terenul litigios. Actiune in anulare pe calea contenciosului administrativ. Inadmisibilitate Prin cererea inregistrata la tribunal sub nr. 571/22.11.1996, reclamantii S.D. si T.A. solicita anularea adresei nr. 432/14.08.1996, emisa de Consiliul Local al comunei Nuci,
Pagina 34 din 61
judetul Ilfov, depusa in dosarul nr. 2.453/1996 al Curtii de Apel Bucuresti sectia a IV-a civila. In motivarea cererii reclamantii arata ca au un proces de revendicare a unui imobil, compus din teren si constructii, cu descendentii defunctei Mihaescu M.E. , pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- sectia aIV- a civila. Prin sentinta civila nr. 881/1993 a T. M. B. sectia de contencios administartiv, Consiliul Local al comunei Nuci a fost obligat sa inainteze Prefecturii Municipiului Bucuresti propunerea de atribuire in proprietatea reclamantilor a suprafetei de 2545 m.p. teren aferent casei de locuit hotatare care nu a fost pusa inca in executare de catre parat. Consiliul Local a intervenit , cu adresa nr. 432/14.08.1996, in dosarul de revendicare aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sectia a IV- a civila, prin care comunica acestei sectii, ca gradina aferenta imobilului ce face obiectul revendicarii, in suprafata de 2.554 m.p. apartinea C.A.P. Nuci si a fost folosita ca drum de trecere, iar S.A. a primit in folosinta doar un lot de 250 m.p., lucrand ca inginer in cadrul acestui C.A.P. Cu petitia nr. 447/27.08.1996, reclamantii au solicitat paratului sa revina asupra adresei mentionate. La dosar s-au depus copia adresei nr. 432/14.08.1996 si copia petitiei de revenire nr.447/27.08.1996. Instanta, analizand continutul adresei atacate, va retine ca nu este vorba de un act administrativ, de o dispozitie cu sanctiuni corespunzatoare, ci o simpla comunicare a unor date, chiar daca nu au fost cerute de instanta, date care privesc aspecte legate de terenul in litigiu. Daca aceste aspecte nu corespund realitatii, reclamantii au o alta cale procedurala prevayuta de dispozitiile Codului de procedura penala. Actul atacat, nefiind un act administrativ, urmeaza ca tribunalul sa retina ca in cauza nu sunt intrunite cerintele din lege, astfel ca va respinge actiunea , ca inadmisibila.19 Cat priveste cea de-a doua faza ,procedura in fata instantei de contencios administartiv incepe cu introducerea actiunii in contencios administrativ. Inainte de expirarea termenului de 30 de zile , conform legii, dar cu respectarea prevederilor alin. ultim al art. 5, potrivit caruia in toate cazurile , introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a care anulare se cere. Potrivit prevederilor art. 12, reclamantul va depune , o data cu actiunea , actul administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii administrative prin care i se cominica refuzul rezolvarii cererii sale privind un drept recunoscut de lege. In situatia in care
19
Culegere de practica judiciara- Contencios administrativ, contraventii
Pagina 35 din 61
reclamantul nu a primit nici un raspuns in legatura cu cererea sa, va depune la dosar copia cererii, cerificata pentru conformitate cu originalul. Actiunea va trebui sa cuprinda elementele de identificare a parilor conflictului juridic numele si prenumele sau denumirea reclamantului, denumirea paratului si obiectul cererii anularea unui act, obligarea la rezolvarea unei cerei si plata de despagubiri iar la cerere se vor anexa; actul administrativ a carei anulare se cere; refuzul autoritatii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept, iar in cazul in care nu a primit acest refuz , va anexa o copie a cererii, pe care a adresat-o autoritatii administrative, certificata, de reclamant, pentru conformitate cu originalul; dovada daunelor materiale cauzate prin actul emis ori refuzul rezolvarii cererii. In legatura cu sesizarea instantelor de contencios administrativ se constata o practica, realizata, chiar , si de instanta noastra suprema20, potrivit careia, instantele de contencios administrativ pot fi sesizate si prin declinare de competenta. Declinarea de competenta , ca mod de sesizare a instantelor de contencios administrativ poate avea loc numai in cazurile in care isi declina, una celeilalte, competenta de solutionare , doua instante de contencios administrativ si nu catre o judecatorie sau prin regulator de competenta21, cand instanta mai intai sesizata este o judecatorie. In cazuri bine justificate si pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instantei potrivit legii, prin actiune sau separat, dar concomitent cu aceasta , instantei sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea actiunii. In cazul actiunilor introduse de prefectul judetului, actul administrativ, atacat, este suspendat de drept. Intr-un litigiu, reclamanta , o institutie publica, prin actiunea inregistrata la data de 6 martie 1992, a cerut instantei de contencios administrativ sa dispuna anularea unei decizii din 9 august 1991 emisa de prefectura judetului, in care isi aveau sediul ambele parti. Solutionand cauza, instanta de fond a respins actiunea reclamantei ca tardiv intodusa. In recursul declarat, reclamanta a criticat solutia primei instantei , sustinand ca desi a depasit termenul de 30 de zile , actiunea a fost introdusa in termenul de un an de la data comunicarii actului administrativ , a carui anulare se cere. Judecand recursul, Sectia de contencios adminstrativ a Curtii Supreme de Justitie, prin Decizia nr. 4/1993 , a statuat ca, in timp ce termenul de sesizare a instantei , este un termen de prescriptie , ce incepe sa curga de la momentul cand se naste dreptul la actiune in sens material, termenul de un an poate fi considerat un termen limita de prescriptie a dreptului de a
20 21
Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 82/1991, Anexa II, nr. 180 Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 575/1973, Anexa II, nr.179
Pagina 36 din 61
sesiza instanta, sau chiar un termen de decadere, in sensul ca reclamantul nu ar mai putea sa pretinda anularea actului administrativ, daca termenul de 30 de zile pentru sesizarea instantei ar urma sa-si inceapa cursul dupa expirarea unui an de la comunicarea actului administrativ Intrucat actiunea a fost introdusa cu nerespectarea prevederilor legale, recursul a fost respins.22 6. Instantele judecatoresti competente Legea nr.554/2004 da instantelor judecatoresti competenta solutionarii actiunilor in contencios administrativ facand astfel aplicarea unei vechi traditii juridice din Romania. Se pleaca de la faptul ca statutul magistraturii, prestanta si probitatea profesionala si morala a judecatorilor au constituit o conditie primordiala pentru realizarea sarcinilor privind ocrotirea drepturilor cetatenilor prin institutia contenciosului administrativ. Spre deosebire de celelalte litigii, celor de contencios administrativ le este specific dublul grad de jurisdictie, fondul si recursul. Aceasta materie a suferit modificari fata de reglementarea initiala, care infiinteaza sectii de contencios administrativ doar la nivelul tribunalelor judetene , a Curtilor de Apel si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei. Prin legea 304/2004 privind organizarea judiciara urmeaza a fi infiintate tribunale administrativ fiscale . In prezent, litigiile de contencios administrativ sunt solutionate de sectiile de contencios administrativ care functioneaza in cadrul Tribunalelor judetene si al municipiului Bucuresti , al Curtilor de Apel si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei SPETA Actiune in contencios administrativ prin care se solicita modificarea unei hotarari a comisiei judetene constituite pentru aplicarea Legii fondului funciar si un ordin al prefectului privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren. Intinderea dreptului de proprietate. Competenta solutionarii cauzei apartine judecatoriei in a carei raza de activitate se afla terenurile asupra carora se poarta litigiul.23 (Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, decizia nr.122 din 23 ianuarie 1998 , dosar nr. 1707/1997)
22 23
Contenciosul administrativ Roman Valentin I. Prisacaru pag. 186 Dr. Theodor Mrejeru, Contenciosul administrativ Ed. Tribuna economica
Pagina 37 din 61
Prin actiune, reclamanta a atacat doua acte : hotararea comisiei judetene de aplicare a Legii fondului funciar prin care i s-au acordat 8.50 ha teren si un ordin al prefectului, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren in suprafata de 3800 mp. Reclamanta tinde a i see reconstitui dreptul de proprietate in natura pentru intreaga suprafata de teren de peste 10 ha pe care a detinut-o conform actelor doveditoare depuse la dosar. Avand in vedere ca se discuta intinderea dreptului de proprietate, potrivit dispozitiilor art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila, competenta materiala apartine judecatoriei ca in instanta de drept comun si nu instantei speciale de contencios administrativ. Din acest punct de vedere nu are relevanta natura actului atacat (act adminnistrativ), ci obiectul actului, precum si obiectul actiunii: stabilirea intinderii dreptului de proprietatea terenului pe care l-a detinut reclamanta si reconstituirea lui conform Legii nr.18/1991. 6.1.Competenta materiala Potrivit Legii nr.215/2001, in forma initiala, litigiile de contencios administrativ se judecau in fond la Tribunal si in recurs la Curtea Suprema de Justitie. Art. 6 din legea cadru a fost si el modificat , astfel incat prevede ca ,,Judecarea actiunilor formulate in baza art. 1 din lege este de competenta tribunalului sau a Curtii de Apel in a caror raza teritoriala isi are domiciliul reclamantului, potrivit competentei, materiale prevazute de art. 2 si 3 din Codul de procedura civila. Competenta materiala se stabileste dupa criteriul locului pe care il ocupa organul de la care emana actul sau care a incheiat contractul administrativ , precum si al cuantumului litigiilor. In ceea ce priveste primul criteriu, litigiile privind actele administrative care emana de la organe plasate la nivelul local si judetean se judeca in fond de tribunalele administrativ fiscale si in recurs de sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel. Litigiile care privesc acte care emana de la organele centrale se judeca in fond la sectia de contencios a Curtii de Apel iar in recurs la sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei. In ceea ce priveste criteriul cuantumului , legea a mers pana la solutia promovata de Codul de Procedura fiscala , stabilind pragul de 5 miliarde lei pentru sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor si peste 5 miliarde lei pentru curtile de apel , respectandu-se astfel principiul unitatii de reglementare. Criteriul mentionat este aplicabil numai pentru litigiile care privesc taxe si impozite , contributii datorii vamale si accesorii acestora. Rezulta ca daca este vorba despre un litigiu
Pagina 38 din 61
care are alt obiect decat cel precizat anterior , dar care implica o suma de 5 miliarde lei , competenta materiala nu va mai fi stabilita in functie de criteriul cuantumului , ci infunctie de organul de la care emana actul24 ( Sectia de contencios administrativ, sentinta nr. 430/1998) Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.320/10.08.1998, reclamatii C.V.S., C.M. si C.V.M. au chemat in judecata pe paratul Consiliul Local al Municipiului Constanta, solicitand obligarea paratului autoritate a administratiei publice locale, sa inainteze propunerea de restituire a terenului situat in Municipiul Constanta, str. Cocordiei , in suprafata de 8.090 mp. Sau alt teren prin compensare, Prefecturii Judetului Constanta , in vederea eliberarii ordinului de atribuire a terenului, in conformitate cu prevederile art. 36 al.5 din Legea nr. 18/1991, modificata prin Legea nr. 169/4.11.1997. S-a mai aratat ca , dupa modificarea Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/4.11.1997, reclamantii au solicitat paratului restituirea restului de teren in suprafata de 8.090 mp., dar paratul, prin hotararea din 10/04/1998, le-a respins cererea si, desi au formulat plangerea administrativa prealabila si s-au adresat autoritatilor adminnistrative ierarhic superioare paratului, cu privire la refuzul acestuia de a le solutiona cererea, aceasta nu s-a realizat. Instanta, analizand actele de la dosarul cauzei, va avea in vedere ca, urmare cererii formulata de reclamanti, sub nr. 1055/14.01.1998, privind reconstituirea terenului in proprietate, prin atribuirea diferentei de teren nerestituita, conform Legii nr. 18/1991, in suprafata de 8.090 mp., paratul, autoritate a adminiistratiei publice locale- Consiliul Local al Municipiului Constanta a adoptat hotararea nr. 60/04/1998, in baza Legii nr. 215/2001, precum si in baza Legii nr. 18/1991, prin care a respins cererea reclamantei C.V.S. privind restituirea terenului in suprafata de 8090 mp. Se va mai avea in vedere ca, actiunea reclamantilor a fost depusa pe rolul instantei la 10.08.1998, si priveste de fapt anularea hotararii nr. 60/10.04.1998, adoptata de parat cu privire la terenul in cauza, in baza Legii nr.18/1991, modificata prin Legea nr. 169/4.11.1997, iar in cap. III, din Legea nr. 169/4.11.1997, art.44 si urm., precum si in art. 54 din Legea nr. 18/1991, asa cum a fost republicata la 5.01.1998, s-a prevazut ca pentru solutionarea litigiilor referitoare la aplicarea Legii fondului funciar, competenta revine, instantei de drept comun, pe raza careia se afla terenul in cauza.
De pilda un litigiu care are la baza o autorizatie de construire sau desfiintare , in care suma pretinsa de parti cu titlu de despagubire materiala este peste 5 miliarde lei, se va judeca , in fond , la sectia de contencios adminstrativ a tribunalului , autorizatia respectiv putand sa emane de la o autoritate administrative locala sau judeteana.
24
Pagina 39 din 61
Prin urmare, instanta, in sensul prevederilor Cap. III, art. 44 si urm. Din Legea nr. 169/4.11.1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, precum si fata de prevederile art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicata la 5.01.1998, in raport de prevederile art. 1 Cod proc. Civ., urmeaza ca , in baza art. 158 si 159, pct. 2 Cod proc. Civ., sa-si decline competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea judecatoriei Constanta. 6.2.Competenta teritoriala Competenta teritoriala in cazul actiunii Ministerului Public este diferita , dupa cum urmeaza: instanta de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice, in cadrul contenciosului subiectiv; instanta de la sediul autoritatiilor publice emitente, in cadrul contenciosului obiectiv. Contenciosul administrativ in vechea reglementare deroga de la regula de competenta teritoriala din dreptul comun, unde judecata apartine instantei de la domiciliul paratului prevazand competenta instantei de la domiciliul reclamantului. Aceasta reprezenta insa o solutie de exceptie, pusa la indemana reclamantului pentru mai buna ocrotire a intereselor sale, si la care aceste poate renunta atunci cand considera de cuviinta. ,,Prin actiunea inregistrata sub nr.267/06/1998 reclamanta B.C. cheama in judecata Consiliul Local al Comunei Leordeni si pe T.T., presedintele Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 din comuna Leordeni , pentru ca , prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea acesteia la plata de daune pentru intarzierea punerii in aplicare a dispozitivului sentintei civile nr. 304/1996 a T.B. S.C.A. , pe ultimii 3 ani , in suma de 500.000 lei/zi si daune morale , precum si aplicarea unei amenzi prevazute de Legea administratiei publice locale. In motivarea actiunii, se arata ca prin sentinta civila susmentionata consiliul local si comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost obligati sa o puna in posesie cu suprafata de 1,82 ha teren, refuzand acest lucru. Din analiza actelor de la dosar rezulta ca reclamanta B.C. isi are domiciliul stabil in comuna Leordeni, judetul Arges , fapt ce rezulta din procura nr. 12.167/4.05.1994 a Notariatului de Stat Arges si ca doar mandatara sa (B.S.N.) isi are domiciliul in Bucuresti. Conform art. 6 al.1 din Legea nr. 29/1990, judecarea actiunilor formulate in baza art. 1 din prezenta lege este de competenta tribunalului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul reclamantul.
Pagina 40 din 61
In aceasta situatie tribunalul va declina competenta solutionarii acestei actiuni in favoarea Tribunalului Arges. Este adevarat ca Tribunalului Bucuresti a pronuntat sentinta civila nr. 304/21.05.1996, insa nici la acea data reclamanta B.B. nu avea domiciliul in raza de activitate a Tribunalului Bucuresti , iat conform art. 6 din Legea nr. 29/1990, competenta teritoriala se stabileste dupa domiciliul reclamantului si nu dupa cel al mandatarului. Legea 554/2004 consacra expres caracterul alternativ al competentei teritoriale , prevazand ca partea se poate adresa fie instantei de la domiciliul sau , fie instantei de la domiciliul paratului. Pentru a se evita probleme de interpretare si aplicare a atextului , actuala reglementare prevede expres in art. 10 alin 3 teza a doua ca daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului , nu se poate invoca exceptia necompetentei materiale.
7. Procedura in fata instantelor de contencios administrativ Potrivit dispozitiilor legii 554/2004 , judecarea actiunii in contencios administrativ se face de urgenta, in sedinta publica, Termenele de judecata sunt scurte, asa incat actiunile sa fie rezolvate intr-un timp rezonabil, fiindca altfel, in multe imprejurari , solutionarea cu intarziere a litigiului nu ar mai prezenta utilitate pentru apararea drepturilor celor administrati. Asa se explica si mentiunea din lege in sensul ca sentintele vor fi redactate in termen de 10 zile de la pronuntare.25 In solutionarea actiunilor in contencios administrativ, instantele au in vedere nu numai dispozitiile Legii nr. 554/2004, ci si pe cele ale Codului de procedura civila cu care se completeaza. Actiunile in justitie pot fi formulate si personal impotriva functionarului autoritatii parate care a elaborat actul administrativ atacat sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, doar in cazul in care se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata in solidar cu autoritatea publica la plata daunelor.
25
Ion Alexandru, Ion Popescu, Mihaele Carausan,Dragos Dinca Drept administrativ, Editura economica
Pagina 41 din 61
Conform dispozitiilor din Legea functionarului chemat in judecata in calitate de parat, alaturi de autoritatea publica, pentru plata daunelor va putea chema in garantie superiorul ierarhic de la care a primit ordin in scris sa semneze actul administrativ a carui legalitate face obiectul cauzei. In baza dispozitiilor Codului de procedura civila , in cauzele de contencios administrativ mai pot participa in calitate de intervenienti si alte persoane care dovedesc un interes in judecarea cauzelor respective, interesul putand fi propriu sau persoana respectiva intervine in interesul altor persoane care sunt parti in proces. Legea 554 /2004 mentine din spiritul vechii reglementari , in egala masura in care vine cu dispozitii noi , cu institutii inexistente anterior de natura sa dea identitatea litigiilor de contencios administrativ si sa le faca apte de a constitui un veritabil drept de garantie al cetateanului . Se mentine caracterul urgent al judecarii si cu precadere in sedinta publica , hotararile pronuntate trebuind sa fie redactate si motivate de urgenta in cel mult 10 zile de la pronuntare . Fata de aglomerarea instantelor care solutioneaza astfel de litigii apreciem ca termenul de 10 zile este un termen iluzoriu imposibil de a fi respectat in practica . Se pune porblema in plan teoretic si practic in egala masura care sunt consecintele nerespectarii acestui termen si ce mijloace are la indemana justitiabilulul pentru a i se garanta respectarea lui . Apreciem ca nerespectarea termenului poate fi calificata ca o abatere disciplinara pentru magistrat care atrage raspunderea acestuia potrivit legii iar conducerea instantelor trebuie sa supravegheze modul in care acest termen este respectat . Un element de absoluta noutate cuprins in lege este instituirea prin art. 21 a recursului in situatii deosebite . Textul consacra sintagma de ,, situatii deosebite pe care o explica orintr-un singur exemplu si anume implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins . Faptul ca numai acest exemplu este enuntat de legiuitor nu inseamna ca el constituie singura situatie in care recursul in situatii deosebite poate fi promovat . Textul permite partii nemultumite de solutia pronuntata intr-un litigiu de contencios administrativ sa solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul fixarea unui termen de recurs chiar inainte ded primirea dosarului de la instanta de fond . Apreciem ca relevant aici nu este admisibilitatea in principiu a cererii de recurs care nu se poate discuta cata vreme sentinta instantei de fond nu a fost redactata , iar admisibilitatea sau nu a recursului numai in functie de ea poate fi judecata.Relevanta este existenta unor situatii
Pagina 42 din 61
deosebite astfel incat presedintele instantei sa poata aprecia ca recurentul este indreptatit sa beneficieze de aceasta procedura speciala . Daca presedintele apreciaza ca situatia se poate incadra intr-o situatie deosebita atunci poate admite cererea avand la dispozotie un interval de 24 de ore in interiorul caruia sa o solutioneze . In cazul in care a admis cererea solutia se comunica de indata instantei de fond care are obligatia sa redacteze hotararea atacata , sa o comunice partilor si sa trimita dosarul la instanta de recurs intr-un interval de 5 zile . Desi legea nu precizeaza apreciem ca termenul de 5 zile curge de la data la care instanta de fond a primit de la instanta de recurs solutia de adm iterea a cererii de fixare a termenului de recurs . Recurentul este obligat sa motiveze recursul in termen de 2 zile de la data comunicarii instantei de fond sub sanctiunea nulitatii acestuia pentru tardivitate . Pentru a se asigura urgenta specifica acestei institutii legea prevede ca citarea partilor si comunicarea solutiei se va face cu prescurtarea termenelor la 48 de ore folosindu-se pe langa agentul procedural orice mijloc rapid de comunicare a informatilor scrise . Prin cererea de recurs formulata de recurenta S.C. REBU S.A. mpotriva sentinei civile nr. 9362/2.06.1998, pronunata de Judectoria sectorului 2 Bucureti, s-a solicitat casarea , pentru motivele artate in motivarea recursului si rejudecarea cauzei in fond. Prin sentina civila nr.9362/2.06.1998, pronunata de Judectoria sectorului , a fost respinsa , ca nentemeiata, contestaia formulata de S.C. REBU S.A. Bucureti mpotriva procesului verbal de contravenie nr.002229/27.11.1997, ncheiat de agentul constatator Primria sector 2 Bucureti. In motivarea sentinei, instana de fond a artat ca , dei contestatoarea avea posibilitatea de a susine si a face dovezi mpotriva celor constatate si consemnate in procesul verbal de contravenie , in cadrul termenului acordat , aceasta nu a fcut dovada contrarie faptelor constatate, consemnate si sancionate prin procesul verbal de contravenie. In baza prevederilor art. 304 din Codul de procedura civila , tribunalul, analiznd actele de la dosarul cauzei, va avea in vedere ca , aa cum rezulta din dovada de comunicare a sentinei , aceasta a fost comunicata recurentei contestatoare la data de 17.06.1998, pe dovada fiind fcute meniunile de primire, respectiv stampila contestatoarei, iar mpotriva sentinei , recurenta contestatoare a declarat recursul nregistrat la data de 14.07.1998, aa cum rezulta din rezoluia de primire la Judectoria sectorului 2 , deci peste termenul prevzut de art. 301
Pagina 43 din 61
Cod procedura civila, respectiv 301 Cod de procedura civila, conform O.G. nr.13/1998, de 15 zile de la comunicarea hotrrii. Aa fiind, fata de prevederile normative procesuale mentionate, tribunalul va respinge recursul, ca fiind tardiv formulat.
8. Solutionarea actiunii in contencios administrativ Problema centrala a solutionarii cauzelor de contencios administrativ graviteaza in jurul legalitatii actelor administrative. Sarcina reclamantilor este de a demonstra in fata instantelor ilegalitatea actului administrativ si incalcarea drepturilor recunoscute de lege prin actul administrativ care face obietul actiunii. Drept urmare , instanta isi va intemeia hotararea pe constatarea ilegalitatii actului contestat si va lua masurile care se impun pentru restabilirea legalitatii incalcate.26 Din cauzele de ilegalitate a actelor administrative contestate cu prilejul solutionarii actiunii de contencios administrativ amintim: incalcarea regulilor de drept si a principiilor de drept de catre autoritatea publica ce a emis actul contestat. Examinand legalitatea actelor administrative , instanta verifica daca actul administrativ contestat este conform cu legea , in sensul strict al cuvantului, ca act care emana de la puterea legiuitoare. Ilegalitatea actului contestat poate fi dedusa si din constatarea ilegalitatii actului normativ pe care se intemeiaza. Ilegalitatea poate avea ca sursa si incalcarea principiilor de drept care sunt inscrise in Constitutie, in celelalte legii si care sunt consacrate deja de docrtina si jurisprudenta. Amintim principiul revocabilitatii actului administrativ sau cel al intrarii in vigoare a actelor administrative. incalcarea regulilor de competenta in emiterea actelor administrative.27 Emiterea actelor administrative trebuie sa se faca in cadrul unor reguli care le asigura legalitatea. Incalcarea acestor reguli poate constitui temeiul unei actiuni in contencios administrativ.
Verginia Verdinas, Introducere in dreptul contenciosului administrativ, pag 123 Teodor Mrejeru, Procedura contenciosului administrativ , Ed. Tribuna economica, Bucuresti, 1999 si M. Preda, Viorel Anghel , Decizii si hotarari ale Curtii Supreme de Justitie si Curtii Constitutionale privind probleme ale administratiei publice si ale agentilor economici, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.506-546, 562-628
26 27
Pagina 44 din 61
Intemeindu-se pe regurile de drept si pe principiile de drept , autoritatiile publice trebuie sa le respecte in tocmai atunci cand este vorba de o competenta legala, cand sunt prescrise in amanunt felul si conditiile in care trebuie sa actioneze autoritatiile. Se va avea in vedere ca in materie de competenta , autoritatiile trebuie sa respecte anumite reguli de subordonare , ceea ce se realizeaza prin avizele conforme, precum si pe anumite reguli de procedura cu ocazia emiterii actelor. Incalcarea normelor de competenta in emiterea actelor administrative poate conduce la constatarea nulitatii absolute a actului administrativ, sau la o nulitate relativa cand s-au incalcat unele norme prin care se lezeaza interesele unor anumite persoane . 9. Hotararea judecatoreasca prin care se solutioneaza actiunea in contencios administrativ Odata investita cu actiune in contencios administartiv, instanta are a cerceta existenta dreptului subiectiv al reclamantului si ilegalitatea actului administrativ prin care i se incalca acest drept. In ceea ce priveste solutiile pe care le poate da instanta , atunci cand actiunea vizeaza un act administrativ unilateral , normativ sau individual, instanta poate pronunta urmatoarele solutii; Poate anula , in tot sau in parte , un act administrativ emis de catre o autoritate publica ; Poate sa oblige autoritatea sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris . In aceasta situatie , instanta poate stabili si sanctiuni sub forma unor penalitati pe fiecare zi de intarziere ; Poate hotara asupra despagubirilor materiale sau morale , daca reclamantul a solicitat acest lucru. Este de recunoscut faptul ca una dintre cele mai semnaificative calitati a vechii Legi 29/1990 a constituit-o consacrarea posibilitatii ca instanta de judecata sa se pronunte asupra daunelor morale nu doar asupra daunelor materiale. Atunci cand obiectul actiunii vizeaza un contract administrativ , instanta poate dupa caz : Sa anuleze , in tot sau in parte , contractul; Sa oblige autoritatea sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit, sub sanctiunea unor penalitati pentru fiecare zi de intarziere;
Pagina 45 din 61
SA impuna uneia dintre parti sa indeplineasca o anumita obligatie care ii revine in contract . desi formularea este la singular, o anumita obligatie, apreciem ca poate fi vorba si despre mai multe obligatii , o alta interpretare atragand concluzia ca pentru fiecare obligatie neindeplinita ar trebui cerere separata, ceea ce este evident o absurditate. Sa suplineasca consimtamantul uneia dintre parti , atunci cand interesul public o cere; Sa oblige la plata unor despagubiri materiale si morale. In cazul actiunii in contencios administrativ impotriva unui act administartiv normativ niciodata nu se va proceda la anularea intregului act normativ, si doar a dispozitiei din el care a stat la baza actului administrativ individual contestat. In prezent, potrivit legii se mentioneaza ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii. Din moment ce se face referire la competenta instantei de a se pronunta asupra legaliatii actelor care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, se intelege ca un astfel de act poate fi si actul administrativ normativ. Constatarea ilegalitatii actelor administrative supuse judecatii echivaleaza cu anularea lor. Tot asa se analizeaza si legalitatea unor operatiuni administrative care, asa dupa cum am mai aratat, nu sunt acte administrative pentru ca nu produce efectele juridice prin ele insele . Aceste operatiuni administrative care pot fi nelegale, si in cazul in care au influentat nelegalitatea actelor administrative supuse judecatii, vor fi si ele desfiintate. In conformitate cu legea in vigoare , actiunile in justitie prevazute in aceasta lege pot fi formulate si personal importiva functionarului autoritatii parate care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata daunelor in solidar cu autoritatea publica. La randul sau, persoana actionata astfel in justitie poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic , de la care a primit ordin scris sa semneze actul, a carei legaliate totala sau partial, este supusa judecatii. De altfel din interpretarile legislative, care se refera la eventualitatea chemarii in garantie a superiorulul ierarhic28 de la care a primit ordinul scris sa semneze actul, rezulta ca
28
Drept administrativ, Ioan Alexandru, Mihaela Carausan, Ion Popescu, Dragos Dinca. Ed. Economica, pag.395
Pagina 46 din 61
intentia legiuitorului a fost de a se referi la raspunderea functionarului care a emis actul administrativ ilegal si nu cel care l-a elaborat, care l-a intocmit. Semnatura functionarului pe actul administartiv este o operatiune care conditioneaza valoarea juridica a actului adminsistrativ si prin ea se manifesta, de fapt, vointa juridica exprimata de functionarul care a emis actul. Cat priveste expresia ,, elaborarea actului juridic,, , s-a aratat ca aceasta implica diferite forme de participare a functionarului administratiei publice la pregatirea , emiterea si executarea actelor administartive prin operatiuni administrative care nu produc efecte juridice si nu pot justifica actiunea in daune a reclamatului contra functionarilor administratiei parate.29 Cat priveste actiunea in daune care se poate formula si impotriva functionarului administratiei parate, atunci cand se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, o conditie a raspunderii este ca refuzul sa vina de la un functionar care are in competenta sa atributii privitoare la realizarea dreptului solicitat de reclamant. Actiunea in daune se poate folosi si separat de actiunea in anulare a actului administrativ atunci cand intinderea prejudiciului nu este recunoscuta reclamantului la data judecarii actiunii in anulare. Termenul de prescriptie in acest caz curge, conform dispozitiilor legale, de la data la care cel vatamat a cunoscut sau ar fi trebui sa cunoasca intinderea pagubei. Temeiul hotararii judecatoresti pentru dezdaunarea reclamtului consta in culpa administratiei parate, exprimata in ilegaliatea actului administrativ emis, sau a refuzului de a satisface pretentia juridica a reclamantului , in legatura cu dreptul acestuia, iar in legatura cu functionarul public vinovat , temeiul il constituie vinovatia acestuia cu privire la emiterea actului sau la refuzul nejustificat de satisfacere a pretentiei juridice a reclamantului. Prin obligarea, in solidar, a autoritatii publice cu functionarul vinovat se da posibilitatea reclamantului de a cere executarea fata de oricare dintre cei doi parati. In practica, s-a constatat ca reclamantul prefera sa-si recupereze paguba de la autoritatea publica, pentru ca ea este solvabila si el intra mai repede in posesia sumelor pretinse. Administratia parata care a fost obligata sa plateasca daune reclamantului prin actiunea in contencios administrativ are actiune in regres contra functionarilor care se fac vinovati de emiterea actului ilegal sau de refuzul nejustificat de a satisface pretentiile juridice ale reclamantului. Hotararile instantelor de contencios administrativ pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
29
Al. Negoita, op. cit. pag. 276
Pagina 47 din 61
Impotriva hotararii pronuntate de tribunal ca instanta de contencios administartiv, recursul se introduce la Curtea de Apel , iar impotriva hotararii pronuntate in prima instanta de Curtea de Apel , recursul se introduce la Sectia de Contencios Administrativ a inaltei Curti de Casatie si Justitie. Recursul este suspensiv de executare si se judeca de urgenta. In cazul admiterii recursului , instanta de recurs caseaza sentinta primei instante si rejudeca litigiul in fond pronuntand o hotarare definitiva cu privire la solutionarea cauzei. Ca o derogare de la dreptul procesual comun, chiar si Inalta Curte de Casatie si Justitie, cand caseaza sentinta , va rejudeca litigiul in fond. 10, Efectele hotararii judecatoresti pronuntate in contencios administrativ
Particularitatiile contenciosului administrativ reglementat in legea nr.554/2004 se regasesc si in specificul efectelor juridice pe care le au hotararile judecatoresti pronuntate in actiunile supuse prevederilor acestei legi.30 Actiunea in contencios administrativ fiind conditionata de existenta vatamarii unui drept subiectiv recunoscut de lege in favoarea reclamantului si in sarcina administratiei parate de a realiza acest drept, precum si de recunoasterea unui interes legitim ,hotararea va produce efecte juridice fata de partile in litigiu. Dupa cum am aratat, sunt si situatii in care contenciosul adminstrativ, reglementat de legea nr. 554/2004, are un caracter obiectiv. In aceste cazuri, desi actiunea este conditionata si se intemeiaza pe vatamarea unui drept subiectiv, sau nerecunoasterea unui interes legitim hotararea instantei nu se refera la situatii subiective, ci la situatii obiective, avute in vedere prin actele administrative individulale sau normative, actele administrative de jurisdictie sau prin operatiuniile administrative, legate de emiterea actelor adminsitrative. Apreciind aceste acte si operatiuni administrative ca ilegale si pronuntand chiar anularea totala sau partiala a unora dintre ele, in astfel de cazuri efectele hotararilor judecatoresti nu se pot referi doar la partile in cauza , ci vor fi opozabile erga omnes. Asfel, aceste acte juridice si operatiuni administrative deduse judecatii, considerate ilegale de catre instanta in cauza, trebuie apreciate ca ilegale si in alte cauze in care, eventual, apar.
30
Ioan Alexandru, Ion Popescu, Mihaela Carausan, Dragos Dinca Drept administrativ, pag.396
Pagina 48 din 61
Dupa ce au ramas definitive, hotararile pronuntate de instantele de contencios administrativ31 urmeaza sa-si produca efectele juridice, in sensul ca autoritatea publica parata are obligatia de a lua masurile ce se impun pentru realizarea drepturilor ce se cuvin reclamantului, asa cum rezulta ele din hotararea judecatoreasca. In conformitatea cu legislatia in vigoare, daca in urma admiterii actiunii, autoritatea publica este obligata sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un cerificat, o adeverinta sau orice ale inscris , executarea hotararii definitive se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabilea hotararii. In cazul in care termenul nu este respectat, s-a prevazut in lege ca se va aplica conducatorului autoritatii publice sanctiunea unei amenzi intr-un cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere. Totodata, reclamantului i s-a creat dreptul de a solicita daune pentru intarzierea executarii de catre administratia parata sau de catre functionarii acestei autoritati, vinovati de neexecutarea in termen a hotararii judecatoresti. Una din probleme discutate in doctrina , determinata de incapacitatea vechii legi de a mai face fata situatiilor aparute in preactica a vizat indinderea efectelor unei hotarari judecatoresti care vizeaza un act administrativ cu caracter normativ. Atata vreme cat s-a acceptat ideea ca obiectul unei actiuni in contenciosul administrativ il formeaza atat actele individuale , cat si cele normatiive , se pune problema daca o hotarare judecatoreasca prin care s-a anulat un act administrativ normativ produce efecte juridice tot inter partes litigantes , ca o hotarare prin care s-a anulat un act administrativ individual ? Ne-am exprimat , astfel, cu mult inainte de adoptarea noi legi , ca efectele unei asemenea hotarari judecatoresti sunt numai erga omnes , impunandu-se ca aceasta sa fie adusa la cunostinta prin publicare . Am avut in vedere prin similitudine , deciziile Curtii Constitutionale . Fructificand aceste framamantari si solutii din doctrina , art. 23 prevede ca hotararile judecatoresti definitive si irevocabile ,prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor . Un asemenea caracter impune publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei sau in monitoarele oficiale ale judetelor sau al Municipiului Bucuresti . Desi legea nu prevede expres , vom intelege ca atunci cand hotararea judecatoreasca vizeaza un act administrativ normativ emis de o autoritate centrala , publicarea se va face in Monitorul oficial al Romaniei , iar atunci cand vizeaza un act emis de o autoritate locala , publicarea se va face in monitoarele oficiale ale judetelor sau al municipiului Bucuresti .
31
Ioan Alexandru, Mihaela Carausan, Ion Popescu, Dragos Dinca, Drept administrativ , pag. 396
Pagina 49 din 61
Ceea ce este inca criticabil in redactarea si conceptia art. 23 este precizarea ca publicarea se face la cererea instantei de executare ori a reclamantului , fiind scutita de plata taxelor de publicitate. Nu putem fi de acord cu aceasta precizare deoarece ea determina concluzia ca vor fi unele hotarari judecatoresti care vor fi publicate , deoarece a solicitat acest lucru reclamantul sau instanta de executare si altele nu . Aceasta posibilitate este de natura sa promoveze solutii diferite pentru aceeasi situatie ceea ce nu putem accepta . Dincolo de acest aspect , de ordin teoretic , cum vor putea lua cunostinta terii despre existenta unei asemenea hotarari , desi ea nu va fi publicata , deoarece reclamantul sau instanta de executare nu au solicitat aceasta ? In acest context se impune de lege ferende ca textul sa fie modificat in sensul eliminarii partii finale respectiv la cererea instantei de executare ori a reclamantului ramanand numai fiind scutite de plata taxelor de publicitate Analizand in contextul efectelor produse constatam ca prin art. 22 legiuitorul dispune expres ca hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi constituie titluri executorii . Apreciem ca se face un pas important deoarece se elimina necesitatea ca o hotarare jufddecatoreasca definitiva si irevocabila sa fie investita cu formulat executorie pentru a constitui titlu executoriu . O alta problema careia legiuitorul ar trebui sa ii consacre o solutie este cea referitoare la faptul ca exista hotarari judecatoresti pronuntate cu caracter definitiv si irevocabil de instantele de constencios administrativ pe care nimeni nu le respecta invocandu- se diferite pretexte ceea ce este inadmisibil . Aceasta cu atat mai mult cu cat vechea lege prevedea o amenda administrativa de 500 lei pe zi de intarziere care se putea aplica de instanta de executare la cererea partilor . In lumina noii legi a constituit o reala preocupare schimbarea acestei stari de fapt stabilindu-se etape succesive dupa cum urmeaza ; In primul rand termenul de executare a unei hotarari judecatoresti este de 30 de zile daca in continutul hotararii nu se prevede un alt termen . In al doilea rand daca termenul nu este respectat instanta de executare va putea aplica fie persoanei obligate , fie conducatorului autoritatii publice o amenda de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere , reclamantul putand sa solicite si sa obtina si despagubiri pentru aceasta intarziere . Remarcam faptul ca s-a renuntat la a se stabili o suma fixa tocmai pentru a se putea evita creearea unor probleme vizand fluctuatiile determinate de evolutia leului si a pietii monetare . In al treilea rand in situatia in care si dupa ce s-a aplicat amenda prevazuta anterior se persista in neexecutarea sau nerespectarea unei hotarari definitive si irevocabile acest fapt
Pagina 50 din 61
constituie infractiune ce se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda cuprinsa intre 25.000.000 lei si 100.000.000 lei. Intepretand art. 28 raportat la celelalte texte ale legii constatam ca procedura solutionarii litigiilor de contencios administrativ este reglementata prin doua categorii de norme ; Normele speciale cuprinse in prezenta lege si alte legi speciale si norme generale consacrate de codul de procedura civila care reprezinta dreptul comun in materie . Elementul de noutate pe care il aduce Legea 554/2004 consta in faptul ca completarea nu se face tale quale ci numai in masura in care dreptul comun prin normele sale creeaza o situatie de compatibilitate cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice pe de o parte si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime pe de alta parte , preum si procedura prevazuta de legea speciala . Interpretand per a contrario putem trage concluzia ca daca o asemenea compatibilitate nu exista nu poate opera completarea , incidenta in cauza fiind stabilita numai de catre instanta judecatoreasca cu prilejul solutionarii cererii . Acest lucru evidentiaza utilitatea deosebita a institutiei contenciosului administrativ, intr-un stat de drept.32
CAPITOLUL IV
1. SOLUTIONAREA DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI A ALTOR CAUZE
1.1. Solutionarea prevazuta de legea administratiei publice locale nr. 215/2001 De regula 33, prin solutionarea de catre instantele de contencios administrativ , a unor conflicte juridice, intelegem competenta anumitor categorii de instante judecatoresti, stabilite prin lege, de a solutiona litigiile izvorate intre particulari ( persoane fizice sau juridice) care se considera vatamati in drepturile lor, recunoscute de lege, printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva cererile
32 33
D. Dragos, Procedura contenciosului administrativ, Ed. All Beck, Buc. 2002 V. I. Prisacaru, Contenciosul administariv roman, Ed. All pag. 204
Pagina 51 din 61
referitoare la un drept recunoscut de lege si o autoritate administrativa emitenta a actului administrativ sau care trebuia sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice inscris. Prin Constitutie si prin unele legi, aceste instante de contencios administrativ au fost investite si cu solutionarea altor categorii de litigii. Prin contencios administrativ intelegem activitatea de solutionare , cu puterea de adevar legal, de catre instantele judecatoresti, competente potrivit legii, a conflictelor juridice in care cel putin una din parti este un organ al administratiei publice . Conform Constitutiei se prevede ca prefectul poate ataca, in fata instantelor de contencios administrativ, un act al consiliului judetean , al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. SPETA Dispozitie a primarului . Premierea personalului de specialitate al consiliului local. Nulitate partiala Prin cererea inregistrata la data de 2.02.1995, Prefectul Municipiului Bucuresti si S.A.I a solicitat anularea partiala a dispozitiiei nr. 34/1993, emisa de Primarul comunei, Magurelei, S.A.I.34 In motivarea actiunii , ce a fost timbrata cu 500 lei, s-a aratat ca prin actul atacat , autoritatea executiva a administratiei publice comunale a dispus premierea personalului de specialitate al consiliulul local, invocand drept temei legal art. 17 din Legea nr. 40/1991 . O astfel de hotarare apare ca esential nelegala, intrucat dispozitia amintita se refera exclusiv la personalul aparatului consiliului local care detine functii de conducere sau de executie si nu si la functiile de conducere a consiliilor locale prevazute in abexa 7 la Legea nr. 215/2001. Ori, primarul s-a premiat pe el insusi, premind totodata pe viceprimar si secretar desi din fondul de premiere pot fi acordate premii salariatilor care au realizat sau au participat direct la obtinerea unor rezultate in activitate apreciate ca valoroase. Reclamantul a considerat inadmisibil ca primarul sa-si aprecieze singur activitatea ca valoroasa si sa se premieze. Acest argument duce si la concluzia ca viceprimarul si secretarul nu pot face parte din categoria celor carora li se pot acorda premii. In drept, au fost invocate dispozitiile legii nr 215/2001 a administratiei publice locale.
34
Culegere de practica judiciara. Contraventii.Tribunalul Bucuresti
Pagina 52 din 61
In dovedirea actiunii, s-au depus la dosar, in copie, referatul intocmit de contabilul consiliului local, tabelul nominal al personalului care beneficiaza de premii, conform legii nr. 40/1991 si dispozitia nr. 34/28.12.1994 a Primarului comunei Magurele. Desi legal citat, paratul nu s-a prezentat in instanta pentru a-si formula apararile. Analizand probele dosarului, tribunalul apreciaza ca , in raport de prevederile exprese ale art. 17 din legea nr. 40/1991, actiunea formulata de prefect este intemeiata. Cum primarul , viceprimarul si secretarul fac parte din conducerea consiliului local , conform anexei nr. 7 din legea administratiei publice locale, dispozitia luata de parat privind propria sa premiere si cea a celorlalti doi apare ca nelegala. Art. 17 din Legea nr. 40/1991 se refera exclusiv la personalul aparatului consiliului local , care detine functii de conducere sau de executie. In consecinta, actiunea va fi admisa, iar dispozitia nr.34 va fi anulata in parte. Din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, se stabileste ca, in exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, cu exceptia celor de gestiune curenta, prefectul poate ataca, in fata instantelor de contencios administrativ, actele acestora, daca le considera ilegale. Pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instantei sa dipuna suspendarea executarii actului administrativ, iar suspendarea se hotaraste de catre instanta de judecata . In baza legii , prefectul poate ataca, la instantele de contencios administrativ, atat acte administrative individuale, cat si normative. Actele administrative pot fi: hotarari ale consiliilor judetene; decizii ale delegatiilor permanente ale consiliilor judetene; hotarari ale consiliior locale; dispozitii ale primarilor. Pentru a asigura prefectului timpul necesar sa verifice legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene , precum si pentru producerea efectelor pentru care actele administrative adoptate sau emise , prefectul se va pronunta asuprea legalitatii actelor in termen de 15 zile de la comunicare, termen in care , daca apreciaza ca actul adoptat sau emis este ilegal, va sesiza instanta de contenciosul administrativ competenta sectia de contencios a curtilor de apel , conform Codului de procedura civila , pentru hotararile consiliilor judetene si cel al municipiului Bucuresti, precum si pentru deciziile delegatiilor permanente ale consiliilor judetene si sectie
Pagina 53 din 61
de contencios administrativ ale tribunalelor judetene si cel al municipiului Bucuresti pentru hotararile consiliilor locale si dispozitiilor primarilor. In practica instantelor judecatoresti de contencios administrativ s-a pus problema determinarii naturii juridice a termenului de 15 zile prevazut de Legea nr.215/2001, statuandu-se ca , termenul de 15 zile este un termen de decadere, ceea ce insemna ca depasirea lui are ca efect pierderea de catre prefect a dreptului de a se mai adresa instantei cu actiunea , in contencios administrativ. Pe langa dreptul prefectului de a ataca la instantele judecatoresti de contencios administrativ, actele administrative adoptate sau emise de autoritatile administrative publice locale si judetene pe care le considera ilegale, prefectul mai are, in legatura cu cinsiliile judetene si locale si cu primarii, si alte atributii, a caror legalitate este controlata de instantele judecatoresti de contencios administrativ. In cazul in care un membru al consiliului savarseste acte contrare Constitutiei si legilor, ori compromite, cu rea-credinta, interesele comunei sau orasului, el poate fi demis din functie, la propunerea prefectului, prin hotarare a Guvernului35. Prefectul poate face propunere pentru demiterea unui primar si il poate suspenda din functie. Primarul poate fi demis din motivele aratate in legea administratiei publice locale nr.215/2001. Fiind confruntata cu judecarea unui recurs determinat de admiterea, de catre Curtea de Apel Constanta, a actiunii de anulare a unei hotarari a Guvernului privind demiterea primarului unui oras36, Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, printro motivare de referinta a deciziei prin care a confirmat sentinta pronuntata, in cauza, de instanta de fond, a statuat ca, potrivit legii primarul poate fi demis daca hotararile dispozitiile acestuia contravin intereselor generale ale statului sau incalca ordinea de drept, rezulta ca legea conditioneaza demiterea primarului numai de acele nereguli care se materializeaza in hotarari concrete care poarta girul autoritatii locale. In propunerea prefectului, se imputa primarului nereguli cu caracter de generalitate in exercitarea mandatului, acte care nu au semnificatia unor hotarari in sensul legii. Potrivit textului legii nu orice hotarare neconforma legii, este de natura sa indreptateasca demiterea primarului din functie, ci doar acelea care contravin intereselor generale ale statului sau incalca ordinea de drept. Interesele generale ale statului si ordinea de drept fac parte dintr-un sistem de valori de o importanta deosebita, a caror aparare reclama, in general, interventia unor autoritati care
35 36
Legea nr. 215/2001 , privind administratia publica locala. Curtea de Apel Constanta, Sectia de contencios administrativ, Sentinta nr.5 / 1993, Anexa II, nr.148
Pagina 54 din 61
cerceteaza fapte de o anumita gravitate, cum ar fi cele ale Ministerului Public. Referitor la ordinea de drept ce se afirma in propunerea prefectului ca a fost incalcata de reclamant, aceasta este aparata prin mijloace specifice dreptului penal, asa cum rezulta din Codul Penal. Un alt caz in care prefectul poate dispune suspendarea din functie a unui primar este cel reglementat de Legea nr.215/2001 potrivit careia, prefectul poate dispune suspendarea din functie a primarului pe timpul unei anchete judiciare37. Numirea si eliberarea din functie a secretarului consiliului comunal si orasanesc se fac de catre prefect. Cu alte cuvinte, prefectul este acela care numeste si elibereaza din functie secretarii consiliilor locale, care, dupa cum prevede legea se bucura de stabilitate in functie si se supune regulilor cuprinse in statutul functionarilor publici. In practica s-a pus problema naturii juridice a raporturilor dintre prefectul care numeste si elibereaza si secretarul care este numit si eliberat din functie si determinat de stabilirea acestei naturi juridice, care este instanta competenta sa solutioneze eventualele contestatii ale celor, care, desi au dat concurs cum prevede acelasi articol nu au fost numiti sau, daca au fost numiti ulterior au fost eliberati din functie. Fiind confruntata cu judecarea unui recurs in care s-a pus aceasta problema, instanta suprema a statuat ca, in functie de caracterul juridic al raporturilor civile de munca in care sau aflat recurentul si organul prefectul care a emis actul atacat, competenta de solutionare a pricinii revine instantei de drept comun si nu celei de contencios administrativ. Verificarea legalitatii ordinului unui prefect, prin care a fost eliberat din functie un secretar de consiliu local, este de competenta sectiilor de contencios administrativ ale Curtii de Apel in a carei raza teritoriala de activitate isi are domiciliul reclamantul. SPETA Actiunea prefectului pentru anularea unei hotarari a consiliului local. Conformarea organului emitent la punctele de vedere exprimate de reclamant. Consecinte.38 Prin cererea inregistrata la aceasta instanta, reclamantul Prefectul judetului Ilfov, in baza legii 215/2001 a solicitat in contradictoriu cu consiliul local al comunei Nuci, sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna anularea hotararii nr.9/3.09.1998, prin care se infiinteaza piata de vanzare en-gros, hotarare data de incalcarea dispozitiilor legale in materie.
37 38
Legea 215/2001 Legea administratiei publice locale Culegere de practica judiciara . Contraventii. Tribunalul Bucuresti.
Pagina 55 din 61
In motivarea actiunii se invedereaza ca prin hotararea a carei anulare se solicita s-a dispus infiintarea pietei de vanzare en-gros de legume, cereale, fara ca secretarul comunei sa contrasemneze si sa transmita expunerea de motive, raportul de specialitate, acte din care sa rezulte forma de proprietate si cine aduce la indeplinire hotararea. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: La termenul din 5.11.1998, s-a depus de catre parata o intimpinare, prin care se arata ca s-a luat masura de revocare a hotararii atacate, inlaturandu-se aspectele sesizate de prefectura, in sensul ca s-a precizat natura terenului, cine raspunde de aducerea la indeplinire a acestei masuri, preambulul hotararii fiind completat cu raportul compartimentului de specialitate. Fata de adresa nr.1046/19.11.1998 a consiliului local a comunei Nuci, judetul Ilfov, in care face cunoscut instantei ca hotararea nr.9/3.08.1998 a fost rediscutata in conformitate cu prevederile legale a administratiei publice locale, prin care s-au refacut punctele de vedere ce constituie obiectul acestei actiuni aducandu-se la indeplinire obiectiunile formulate de prefectura jud. Ilfov, urmeaza a se constata ca actiunea este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare39. 1.2. Cauze reglementate de alte legi Potrivit prevederilor art.55(2) din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, modificata prin Legea nr.73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurari sociale precum si de modificare si completare a unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pensii, deciziile comisiei judetene date in materie de pensii, pot fi atacate conform legii contenciosului administrativ. In acest caz consideram ca legiuitorul nu a folosit cea mai buna redactare, pentru ca si aceste litigii sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, fara a mai fi necesara procedura prealabila prevazuta de legea contenciosului administrativ. Dispozitii asemanatoare sunt cuprinse si in art. 23(2) din Legea nr.80/1992 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor, potrivit caruia , deciziile consililor prevazute in alin. 1 din acelas art. comisiile de contestatii ce functioneaza pe langa directiile judetene de munca si protectie sociala, precizarea ns. V.P. -, date in materie de pensii, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului adminisrtrativ nr.554/2004.40
39 40
Culegere de practica judiciara Contencios administrativ. Contraventii Pag.14 D. Brezoianu, Drept administrativ roman, Ed. All.Beck, Bucuresti, 2004, pag.513
Pagina 56 din 61
Aceste litigii sunt, dupa cum prevede art. 3 . 1 din Codul de procedura civila de competenta , in prima instanta, a sectiilor de contencios administrativ ale curtiilor de apel, cu respectarea normelor de competenta teritoriala si cu recurs la Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie. In conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 16(1) din Legea audiovizualului nr. 49/1992 , decizia de autorizare, pentru functionarea posturilor de radio si televiziune se acorda de Consiliul National al Audiovizulalului , in baza licentelor de emisie si a autorizatiei tehnice eliberata de Ministerul Comunicatiilor, iar potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiasi art., refuzul emiterii deciziei se comunica in termen de 5 zile si trebuie motivat. Pentru a apara interesele solicitantilor de eventualele abuzuri ale Consiliului National al Audiovizualului, in aliniat 4 al art. 16, mentionat, se prevede ca , litigiile rezultate din refuzul emiterii deciziei de autorizare se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Solutia adoptata de legiuitor este in concordanta cu aceea reglementata de legea nr.554/2004, pentru ca , neemiterea deciziei de autorizare constituie refuzul nejustificat al unei autoritati administartive Consiliul Natoinal al Audiovizualului de a rezolva o cerere reveritoare la un drept recunoscut de lege celui care detine licenta de emisie si autorizatia tehnica de functionare. Litigiile izvorate din refuzul de a emite decizia de autorizare sunt de competenta sectiilor de contencios administartiv ale curtilor de apel, cu respectarea normelor de competenta teritoriala si cu recurs la Sectia de contencios administartiv a Curtii Supreme de Justitie. Potrivit prevederilor art. 1 ( 4) din Legea nr. 53/1992 privind protectia sociala a persoanelor handicapate, deciziile emise in conditiile alin. 3 al aceluiasi art. , pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ in legatura cu aplicarea acestor dispozitii legale, in practica s-a pus problema daca contestarea deciziilor emise de comisiile de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce functioneaza pe langa oficiile de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca judetene, respectiv ale sectoarelor Municipiului Bucuresti, pentru adulti si la directiile sanitare judetene si a municipiului Bucuresti, pentru copii, pot fi atacate, la instantele de contencios administartiv, in temeiul legii. Solutionand un recurs in care s-a ridicat aceasta problema, instanta noastra suprema a statuat ca asemenea actiuni isi gasesc temeiul legal in afara de textul din legea speciala-art. 1 (4) din Legea nr. 53/1992 . Prin legea nr. 51/1993 , privind acordarea unor drepturi magistartiilor care au fost inlatutati din justitie pentru considerente politice in perioada aniilor 1945-1952 s-a dispus
Pagina 57 din 61
constituirea pe langa fiecare tribunal judetean si al municipiului Bucuresti cate o comisie formata din trei membrii- doi judecatori si un reprezentat al directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene. Unul din judecatori va fi presedintele comisiei .Aceste comisii sunt competente sa stabileasca situatiile si drepturile magistartilor care, in perioada anilor 1945-1952 , au fost inlaturati din justitie din motive politice. Dovedirea acestor situatii , prevad alin. 2 al art. 3 , de catre persoanele in cauza , se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil aceasta , prin orice mijloc de proba prevazut de lege. Comisia , dispune alin. 3 al aceluiasi art. , este obligata sa se pronunte asupra cererii in termen de cel mult 30 zile de la sesizare, printr-o hotarare motivata. Potrivit prevederilor alin. 4 al art. 3 , mpotriva hotrrii , persoana in cauza sau direcia generala a finanelor publice si a controlului financiar de stat judeeana pot face contestaii, in condiiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 in termen de 15 zile de la comunicarea hotrrii ctre acestea. Dei , aparent nu am fi in prezenta unui act administrativ si nu ar fi trebuit sa ne ocupam despre aceasta reglementare, am fcut-o totui pentru ca , aa cum am artat , sunt cazuri in care si organe aparinnd celorlalte puteri in stat legislativa si judecatoreascaadopta sau emit acte administrative, este cazul hotararilor adoptate de comisiile constituite , in baza Legii nr. 51/1993, pe langa tribunalele judetene si al minicipiului Bucuresti.Aceste hotarari sunt acte administrative de autoritate care recunosc o anumita situatie, reglementata de lege, inlaturarea din justitie, din motive politice- in temeiul carora- tribunalele judetene si al municipiulul Bucuresti, platesc lunar, celor indreptatiti o indemnizatie. Fiind , deci, acte administrative de autoritate, cei nemultumiti le pot ataca la instanta de contencios administrativ competenta care era, la data intrarii in vigoare a legii nr. 51/1993 12 iulie 1993- la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti , dupa caz , ca singurele instanta judecatoresti de contencios adminstrativ de fond, pana la 26 iulie 1993, data intrarii in vigoare a legii nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila , a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, data de la care avem doua instante judecatoresti de contencios administartiv de fond- sectiile de contencios adminstrativ ale tribunalelor si ale curtiilor de apel care au competentele stabilite in art. 2 , pct. 1 lit. c si art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila. Competenta instantelor de contencios adminstrativ este prevazuta si in proiectul Legii pentru Statutul functionarilor publici.
Pagina 58 din 61
Cu toate ca pentru argumentele ce le vom dezvolta , acest caz de stabilirea a competentei de soluionare a unor litigii de ctre instanele de contencios adminstrativ contravine prevederilor Constitutiei, ne oprim totusi asupra lui: este vorba despre art. 13 alin 2 din Hotararea Guvernului nr. 726/1991 privind regimul licentelor de import si export potrivit caruia in cazul in care temeiul respingerii cererii pentru obtinerea licentei de import sau export- nu se incadreaza in prevederile prezentei hotarari sau licenta nu a fost emisa in termen , solicitantul cererii de licenta nemultumit, poate actiona in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 554/2004 potrivit contenciosului administrativ. Tinand seama de prevederile Constitutiei potrivit carora competenta instantelor judecatoresti- si procedura de judecata sunt stabilite de lege , vom considera ca dispozitiile Hotararii Guvernului sunt contrare prevederilor Constitutiei si deci , nule. Desi prin hotararea Guvernului nr. 215/1992 privind regimul licentelor de export al Romaniei a fost abrogata Hotararea Guvernului nr. 726/1991 care a fost criticata.
CONCLUZII
Contenciosul administrativ este una din cele mai importante institutii ale statului de drept. Doctrina il califica, in mod constant, ca instrumentul prin intermediul caruia cetateanul, justitiabilul, se apara impotriva abuzurilor comise de autoritatea publica. O asemenea semnificatie obliga la adoptarea unei noi reglementari, necesitate satisfacuta prin relativ recenta Lege nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Legea nr. 29/1990 a fost una dintre primele reglementari adoptate de Parlamentul ales democratic in luna mai 1990. Specificul contenciosului administrativ instatuit in Romania , in decursul timpului , inclusiv prin Legea 29/1990 era controlul direct de legalitate al actelor administrative si faptelor asimilate lor de instantele judecatoresti competente, trasatura de baza a contenciosului administrativ a fost aceea ca a reprezentat o forma de control direct a actelor administrative. Adoptarea legii din 1990 a fost de o importanta deosebita pentru crearea statului de drept in Romania. Legiuitorul a avut ca sistem de referinta, legea interbelica a contenciosului administrativ , dar s-a raportat si la cuceririle acumulate, intre timp , in dreptul public.
Pagina 59 din 61
Insa de la adoptarea legii a trecut o perioada considerabila nu neaparat prin intindere, cat prin semnificatia transformarilor savarsite in dreptul romanesc si avem in vedere, adoptarea Constitutiei Romaniei din 1991, dar si alte reglementari care vizeaza aceasta institutie. S-a acumulat o bogata jurisprudenta , pe care Curtea Suprema de Justitie a fructificat-o , in ceea ce priveste propria practica, prin publicarea celor mai semnificative solutii in culegeri de decizii. Elementul de noutate pe care il aduce legea noua consta in faptul ca completarea nu se face tale quale , ci numai in masura in care normele dreptului comun sunt compatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si procedura prevazuta de legea speciala. Per a contrario, rezulta ca daca o asemenea compatibilitate nu exista , nu poate opera completarea. Actuala lege aduce o schimbare fundamentala, care vizeaza, in esenta, posibilitatea ca suspendarea sa poata fi solicitata si dispusa si in faza procedurii administrative prealabile. Amintim faptul ca, sub imperiul vechii legi, cererea de suspendare era conditionata de existanta unei actiuni principale, in anularea actului administrativ. Apreciem ca adoptarea noii reglementari era o necesitate din punct de vedere al reperelor naionale si europene in materia contenciosului administrativ, ca ea satisface exigentele impuse de fenomenul administrativ contemporan, fara a nega si existenta unor aspecte care sunt discutabile si care, in timp , vor trebui clarificate, printr-o interpretare si aplicare corespunzatoare a legii. Prin lucrarea e fate ne-am propus sa analizam dispozitiile legale privind contenciosul administrativ , privite intr-o abordare exhaustiva , prin intermediul careia am incercat in evidenta atat aspecte pozitive cat si cateva din prevederile care in opinia noastra sunt dispcutabile si care apreciem noi vor pune probleme de interpretare si aplicabilitate in practica. Ca o concluzie apreciem ca noua lege asigura o mai buna protectie cetateanului impotriva actului administrativ abuziv sau ilegal, dand sansa acestuia de a si proteja mai bine interesele in raport cu autoritatea publica. Fata de vechile reglementari noua lege prin dispozitiile sale creaza posibilitatea integrarii Romanaiei in familia europeana , sub aspectul controlului actelor publice, in raport direct de catre partea lezata cat si in raport indirect prin intermediul altor subiecti cum sunt Ministerul Public , Avocatul poporului.
Pagina 60 din 61
In acelasi timp se da posibilitatea autoritatii administrative care isi recunoaste si determina efectele negative produse de un act public pe care l-a amis in mod ilegal, de a solicita instantei de judecata stoparea si inlaturarea acestor efecte create.
Pagina 61 din 61

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind contenciosul administrativ

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pag.30 Valentin I. Prisacaru, Ed.All , Contenciosul administrativ roman

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Constantin Rarincescu, op. cit., pag. 81.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rodica Narcisa Petrescu, op.cit.,vol.II, pag.23.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAPITOLUL II EXERCITAREA ACTIUNII IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

A. Iorgovan, op. cit. 2002 pag. 326

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

JUDECATORESC PREVAZUT DE CATRE LEGEA NR. 554 / 2004

Culegere de practica judiciara. Contraventii. Tribunalul Bucuresti.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

4.1 .Regimul procedurii administrative prealabile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Culegere de practica judiciara- Contencios administrativ, contraventii

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Al. Negoita, op. cit. pag. 276

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1. SOLUTIONAREA DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI A ALTOR CAUZE