UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TÂRGU JIU
FACULTATEA DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER:
CARIERĂ JUDICIARĂ

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ÎN

ROMÂNIA
Temă proiect: Organele judecătorești în
sistemul de organizare judiciară

Coordonator științific: Masterand:

Prof. univ. dr. Pantelimon Manta Duduială Marius
 Organele judecătorești în sistemul de
organizare judiciară

Sistemul judiciar românesc reprezintă, ca în orice stat democratic, o

componentă esențială a civilizației și progresului, fiind un ansamblu de structure
organizatorice care concură la înfăptuirea actului de justiție.
Democrația nu ar exista fără justiție. Justiția este cea care veghează la apărarea
valorilor sociale recunoscute într-o societate democratică, la promovarea și apărarea
drepturilor fundamentale ale omului.
Evoluția istorică a dus a organizarea modernă a instanțelor judecătorești. În
timpurile vechi, justiția era predominant privată. Puterea judecătorească a dobândit o
organizare independentă doar în epoca modernă, o dată cu afirmarea în Anglia, Franța
și mai apoi în alte state occientale a principiului separației puterilor în stat. Anterior,
justiția se contopea în practică cu funcția executivă și era înfăptuită de cele mai multe
ori de aceleași organe.
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării
drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanei, prevăzute, în principal, în
următoarele documente: Carta Internațională a drepturilor omului, Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția Organizației
Națiunilor Unite asupra drepturilor copilului și Carta drepturilor fundamentale ale
Uniunii Europene, precum și pentru garantarea respectării Constituției și a legilor
țării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază, asigurarea
respectării dreptului la un proces echitabil și judecarea proceselor de către instanțe
judecătorești în mod imparțial și independent de orice influențe externe.

2
 În societățile moderne, justiția este o funcție fundamentală a statului, iar
administrarea ei reprezintă unul din atributele esențiale ale puterii. Această putere
implică existența unor structure statale, servicii publice apte să realizeze activitatea
jurisdicțională. Unastfel de serviciu trebuie organizat pe baza unor principii proprii,
funcționale și autonome.
Principiile organizării judiciare reprezintă reguli esențiale ale funcționării
optime a structurilor statale abilitate să realizeze actul de justiție. Doctrina nu este
unanimă în ceea ce privește determinarea principiilor de organizare a sistemului
judiciar. Astfel, dintre principiile organizării judiciare amintim următoarele:

• Autonomia instanțelor judecătorești

• Independența judecătorilor

• Inamovibilitatea judecătorilor

• Permanența și caracterul sedentar al organelor judiciare

• Colegialitatea organelor judiciare

• Dublul grad de jurisdicție

• Specializarea instanțelor judecătorești

• Constituirea instanțelor într-un sistem ierarhic

• Accesul liber la justiție

• Egalitatea în fața instanței

• Gratuitatea justiției

Constituția României în Capitolul VI (art. 124-134) tratează sub

denumirea ,,Autoritatea judecătorească” trei instituții diferite: instanțele judecătorești,

3
Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, care împreună formează
autoritatea judecătorească.
Justiția este înfăptuită de către organele judecătorești, denumite și instanțe
judecătorești. Instanțele judecătorești sunt reprezentate în România de către:
a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) curţi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
e) instanţe militare;
f) judecătorii.1
Organizarea instanței prin aceste instanțe judecătorești are în vedere asigurarea
respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, prevăzute în actele
juridice internaționale referitoare la drepturile omului, precum și garantarea
respectării constituției și a legilor țării. De asemenea, organizarea judiciară are ca
obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil și judecarea
proceselor de către instanțe judecătorești în mod imparțial și independent de orice
influențe.2
Excepând instanța supremă – Înalta Curte de Casație și Justiție – de altfel
instanța unică la nivel național, articolul 126 alin. 1 din Constituție desemnează
generic ,,celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Domeniul legii este însă
restrâns prin dispozițiile art. 126 alin. 5, în sensul cărora ,,este interzisă înființarea de
instanțe extraordinare”. Pe de altă parte, Constituția însăți permite ca, prin lege
organică, să se înființeze ,,instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea
participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii”.3

1
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în M.Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005, art.2 alin.2.
2
Șt. Deaconu, Instituții politice, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București 2015, pag. 291-292.
3
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale-în drept român și în dreptul comparat, Editura C.H. Beck, București,
2006.

4
 a) Înalta Curte de Casație și Justiție
Este singura instanță supremă din țară, cu personalitate juridică, ce asigură
interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Înalta
Curte de Casație și Justiție se compune din: președinte, doi vicepreședinți și 4
președinți de secții. Aceștia sunt numiți de Președintele României pe o perioadă de 3
ani, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, președintele,
vicepreședinții, președinții de secții și 6 judecători, aleși pe o perioadă de 3 ani în
adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secții, constituie Colegiul
de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dn punct de vedere organizatoric,
Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: două secții civile, Secția
penală și Secția de contencios administrativ și fiscal.
Un specific aparte al acestei instanțe îl constituie faptul că ea are un dublu rol:
1. este o instanță judecătorească ce îndeplinește atributele de judecată (face
justiție) întocmai ca celelalte instanțe judecătorești;
2. este o instanță de casație (asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de
către celelalte instanțe judecătorești, pronunțând decizii de interpretare obligatorii
pentru toate instanțele judecătorești din România).1

b) Curțile de apel
Sunt instanțe cu personalitate juridică proprie, în circumscripția cărora
funcționează mai multe tribunale și tribunale specializate. Ele sunt de afpt instanțe de
drept comun în material apelurilor, dar având, în condițiile legii, atribuții și ca prime
instanțe și ca instanțe de recurs.
În cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete
specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de
contencios administrative și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări

1
Șt. Deaconu, op.cit., pag. 292.

5
sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale
sau pentru alte materii.

c) Tribunalele
Sunt instanțe cu personalitate juridică proprie, organizate la nivelul fiecărui
județ și al municipiului București. În circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse
toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București. În cadrul
tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze
civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrative
și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu
natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
În condițiile prevăzute de lege, tribunalele se înfățișează într-o triplă ipostază:
prime instanțe, instanțe de apel, instanțe de recurs.

d) Tribunalele specializate
Sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor
și al municipiului București. Ele preiau cauzele de competența tribunalului în
domeniile în care se înființează. Tribunalele specializate pot fi înființate în
următoarele domenii: penal, protecția consumatorilor, cauze cu minori și de familie,
contencios administrative și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, precum și în domeniul maritim și fluvial sau pentru alte domenii.1

e) Instanțele militare
Sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial București și Curtea
Militară de Apel București.
Instanțele militare au, fiecare, statut de unitate militară. Ele judecă la sediul
acestora. Pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se desfășoare
1
Ibidem, pag. 292.

6
în alt loc (exemplu instanțele militare pot judeca și pe teritoriul altor state, militari
români, membri ai unei forțe multinaționale, în condițiile în care, potrivit unei
convenții internaționale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicția
română).

f) Judecătoriile
Sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele
municipiului București.
În raport cu natura și numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înființa
secții sau complete specializate. În cadrul judecătoriilor se vor organiza secții sau
complete specializate pentru minori și familie. Completele specializate pentru minori
și familie, percum și tribunalele specializate pentru minori și familie judecă atât
infracțiunile săvârșite de minori, cât și infracțiunile săvârșite asupra minorilor.1

Bibliografie:

1. Ștefan Deaconu, Instituții politice, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București 2015.
2. Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale-în drept român și în dreptul
comparat, Editura C.H. Beck, București, 2006.
3. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în M.Of. nr. 827 din
13 septembrie 2005.

1
Ibidem, pag. 293.