Evolutia istorica a contenciosului administrativ roman

Contenciosul nostru administrativ a cunoscut mai multe perioade

determinate de schimbari care au intervenit atat in actele normative care
fundamentau contenciosul administrativ, dar, mai ales in cele privind evolutia
social-politica a tarii.
El a aparut relativ tarziu in organizarea noastra juridica. In acest sens,
amintim ca abia odata cu Conventia de la Paris din 188 se consacra pentru
prima data la noi in tara principiul separatiei puterilor in stat, admis in forma
incipienta odata cu !egulamentul "rganic, pe baza caruia se stabileste
infiintarea unei puteri judecatoresti, constituita din magistrati care, in mod
progresiv vor obtine inamovibilitatea. Inainte de acest moment nu se putea vorbi
de contencios administrativ in tarile romane. #ceste perioade sunt urmatoarele $
1. Prima perioada este cuprinsa intre anii 1864 si 1866 . Pe baza
Conventiei de la Paris domnitorul #le%andru Ioan Cuza a realizat o serie de
reforme care au cuprins si domeniul justitiei administrative, creand, dupa
modelul francez, un organ consultativ organizat pe langa &uvern, denumit
Consiliu de 'tat, care avea si atributii de contencios administrativ. Ea este
marcata de instituirea la 11 februarie 18(), prin *egea privind infiintarea
Consiliului de 'tat, a Contenciosului #dministrativ !oman, care cuprindea
norme ce reglementau procedura prelabila, repararea daunelor si inlaturarea
actelor ilegale.
Consiliul de 'tat era un organ consultativ pe langa &uvern, compus dintr-
un vicepresedinte si + membri, numiti si revocati de domnitor. Presedinte era
insusi domnitorul Cuza. ,embrii erau numiti de preferinta
dintre persoane cu - capacitatea si varietatea cunostintelor ce reprezentau
trebuinte diverselor ramuri de administratiune publica. . Pe langa membrii
titulari mai erau numiti si + auditori, dintre care se puteau, eventual, recruta
viitorii membri.
Consiliul de 'tat avea trei categorii de atributii $
a) in materie legislativa, de a pregati proiecte de lege sau cel putin sa fie
consultat cu privire la toate proiectele de lege, cu e%ceptia celor bugetare /
b) in materie administrativa, de organ consultativ al &uvernului, in
aceasta calitate el trebuia sa fie consultat asupra proiectelor de regulament, a mai
multor probleme de ordin administrativ 0conform art. ) din lege1, dar functiona
si ca instanta disciplinara pentru judecarea functionarilor publici, putand sa
propuna sanctiuni de aceasta natura /
c) de contencios administrativ, atributiile de contencios administrativ ale
Consiliului de 'tat, stabileau, pe baza art. 1 din lege, ca particularii si
persoanele juridice care erau vatamate in interesul lor prin $
- hotararile ministrilor date cu e%ces de putere si cu calcarea legilor si
regulamentelor /
- hotararile sau actele de e%ecutare ale prefectilor sau altor agenti
administrativi, date cu calcarea de legi si regulamente /
- hotararile comisiunilor de lucrari publice, puteau sa reclame la Consiliul
de 'tat.
'e crea, de asemenea, prin art. 2(, posibilitatea de solutionare a
- reclamatiilor ridicate de particulari pentru apararea intereselor lor in cazurile
anume determinate de legi. . !eclamatiile se puteau adresa direct Consiliului de
'tat daca acei particulari au reclamat inainte la ministerul respectiv si n-au gasit
indestulare in termen de 1 zile de la data primirii reclamatiilor. Era, in conditii
limitate, stabilit un recurs pentru exces de putere la Consiliul de 'tat, analog,
intr-o anumita masura, cu recursul la Consiliul de 'tat francez, deoarece el putea
fi intentat de cei vatamati numai in interesele lor.
Prin art. 3) din lege, se stabilea si calea revizuirii hotararilor definitive
pronuntate de Consiliul de 'tat asupra unei hotarari definitive in materia
contenciosului administrativ, partea nemultumita putea cere, in termen de 3 luni
de la comunicarea hotararii sau incheierii revizuirea acestora, in urmatoarele
cazuri$
- cand hotarerea era ca efectul erorii de fapt, situatie ce reiesea din actele
si documentele prezentate/
- cand in urma pronuntarii hotararii s-au descoperit documente noi, care
pot schimba starea chestiunii/
- cand prin hotarare s-a dat mai mult decat s-a cerut/
- cand hotarerea s-a pronuntat cu incalcarea formelor cerute de lege si
regulamente.
4otodata, potrivit art. )+ din lege, Consiliul de 'tat judeca toate litigiile
care erau conferite de anumite legi, asa cum erau, de pilda, in baza art. 25 din
*egea de la 1 august 18() privind reglementarea proprietatii rurale, se
constituia in ultima instanta a recursului impotriva deciziilor consiliilor judetene
sau a comitetelor permanente, care erau organe de aplicare a reformei agrare.
In sfarsit, Consiliul de 'tat e%ercita si un contencios de interpretare
deoarece, conform art. 2, particularii se puteau adresa direct Consiliului pentru
a cere interpretarea unui decret, regulament sau ordonanta date in materii
administrative, prin care s-ar aduce atingere intereslor altor particulari.
Cat priveste valoarea actelor Consiliului de 'tat, aceasta trebuie analizata
in functie de dubla sa competenta, cea stabilita pe baza legii sale organice si,
respectiv, cea conferita prin legi speciale. #stfel, potrivit prevederilor art. )+ din
lege, numai atunci cand Consiliul de 'tat judeca cauze conferite printr-o lege
speciala, ca de pilda, cea agrara, hotararile sale erau definitive, judecand in
prima si ultima instanta. In celelalte cazuri prevazute de art. 1 din legea sa de
organizare, hotararile aveau un caracter consultativ, intr-un dublu sens$
a1 nu inchideau calea de atac la tribunalele ordinare, decat daca, prin lege,
se stabilea astfel sau cand partile se declarau multumite de hotararile
Consiliului/
b1 actele emise in domeniul contenciosului administrativ de Consiliul de
'tat nu erau adevarate hotarari judecatoresti, beneficiind de autoritatea lucrului
judecat, ci aveau doar calitatea unor avize care erau confirmate prin hotarare
definitiva a guvernului. 6e asemenea, legea organica prevedea ca deliberarile
din cadrul proceselor de contencios sunt publice, fara participarea ministrilor la
sedintele Consiliului si cu concluzii orale sau scrise, puse direct de parte sau de
avocat.
2. A doua perioada , iulie 1866-iulie 19! . Constitutia din 18((
dispunand desfiintarea Consiliului de 'tat, stabilea in sarcina unei legi ordinare
repartizarea atributiilor lui. #ceasta a fost legea pentru repartizarea atributiunilor
Consiliului de 'tat de la 12 iulie 18((, care conferea, prin art. 8, atributiile de
contencios administrativ tribunalelor ordinare, iar recursurile in materie
agrara, "urtilor de apel.
6rept urmare, de la aceasta data, in organi#area contenciosului nostru
administrativ se adopta sistemul engle# al tribunalelor de drept comun. In
aceasta perioada, tribunalele incep sa faca deosebirea intre actele de
autoritate si de gestiune, fara insa sa le denumeasca astfel.
#ctele de gestiune erau judecate de instantele de drept comun care si-au
recunoscut o capacitate deplina in aceasta materie. Cat priveste actele de
autoritate, pe cale de e%ceptie, instanetele se considerau competente sa le judece
doar sub aspectul legalitatii/ ele judecau cererea de despagubire civila a
persoanei impotriva administratiilor publice si acordau despagubiri
particularului, fara insa a pronunta si anularea actelor respective, care continua
sa produca efecte. 6aunele obtinute erau insa la nivelul corespunzator in raport
cu prejudiciul cauzat.
*egiuitorul ordinar, prin diverse legi administrative, a conferit atributiile
de anulare a actelor administrative de autoritate insasi autoritatii administrative
care le emitea. #cest fapt a facut ca cetateanul sa ramana, in fata abuzurilor
administratiei, fara o protectie eficace, absolut necesara
intr-un stat democratic care apara demnitatea drepturilor lezate.
Cu toate ca, in principiu, contenciosul administrativ din aceasta perioada
era in competenta instantelor de drept comun, pe langa diferite servicii publice,
in general pe langa ministere, erau organi#ate si comisii speciale cu atributii
de contencios administrativ, in fapt, instante administrative speciale ce
$udecau litigiile re#ultate ca urmare a functionarii acestora, precum si a
aplicarii masurilor care formau ba#a activitatii serviciului respectiv. 6e
pilda, in materie fiscala militara, pensii si contabilitatea banilor publici, ele se
apropie mai mult de tipul de administrator 7 judecator, decat de tipul
tribunalului administrativ.
Ca urmare a acestor aspecte, activitatea contenciosului administrativ din
aceasta a doua perioada a fost apreciata, in doctrina de specialitate, ca fiind de
importanta destul de redusa si putin eficace pentru administratia publica a
!omaniei.
3. A treia perioada , iulie 19! % 1948 . #ceasta perioada cuprinde mai
multe subperioade bine delimitate. Caracteristica acestei perioade este e%istenta
unor reglementari speciale cu privire la competenta instantelor in materia
contenciosului administrativ, cum sunt $ legile pentru reorganizarea Curtii de
Casatie din 1 iulie 1+8, din 2 martie 1+18, 15 februarie 1+12, art. 185 din
Constitutia din 1+23, *egea contenciosului administrativ din 23 decembrie
1+2, *egea comitetelor de revizie din 28 aprilie 1+33, *egea curtilor
administrative din 1 martie 1+3+.
*egea din 1+8 de reorganizare a Inaltei Curti de Casatiune si 9ustitie, se
caracterizeaza prin faptul ca $
a1 da dreptul particularilor sa atace pe calea unui recurs principal si direct
actele administrative ilegale si sa ceara instantei judecatoresti sa pronunte
anularea/
b1 pentru judecarea acestui recurs se infiinteaza, la nivelul Inaltei Curti de
Casatie si 9ustitie, ca instanta obisnuita, &ectiunea a '''- a, &ectiune de
"ontencios administrativ.
'ectiunea a III-a nu avea o competenta generala ci, aceasta se limita la
materiile stabilite de lege, iar instanta putea doar sa anuleze sau sa confirme
actul, iar in anumite cazuri, sa oblige administratia de a reforma pe cele de
autoritate.
Curtea de Casatie judeca numai recursurile impotriva unor anumite acte
administrative specificate e%pres, cum erau$
a1 in contra deciziunilor date in materie de e%propriere pentru cauza de
utilitate publica/
b1 in contra deciziunilor Curtii de Conturi/
c1 in contra deciziunilor date in materie de pensiune/
d1 in contra deciziunilor comisiunilor de apel si hotararilor judecatoresti in
materie administrativa sau fiscala, precum si in materie de contraventiune la
legile fiscale, la legile monopolului statului si legea de urmarire, ori de cate ori
prin legi speciale este deschisa calea recursului/
e1 ordonantele si regulamentele intocmite cu incalcarea legii de catre
puterea centrala, judeteana, comunala sau de alte autoritati publice, afara de
actele de guvernamant/
f1 recursurile functionarilor inamovibili legal numiti care erau mutati,
inlocuiti sau pusi in retragere cu incalcarea prevederilor legale.
:unctionarul care a obtinut admiterea recursului sau isi pastra, pana la
reintegrarea in functie de catre autoritatea competenta, gradul si salariul ce-l
avusese inainte de a fi inlocuit, mutat sau in retragere.
g1 recursurile impotriva ordonantelor si deciziilor prefectilor si a altor
autoritati publice, prin care s-ar incalca un drept patrimonial al recurentilor,
precum si impotriva refuzului acestor autoritati de a rezolva cererea privind un
asemenea drept/
h1 deciziile consiliilor comunale sau judetene cand se cerea inscrierea in
buget a unei sume 0datorii1 certe lichide si e%igibile, recunoscute legal sau
constatata printr-un titlu e%ecutoriu/
i1 in contra deciziunilor curtilor de apel in cazurile prevazute de art. 18 din
*egea asupra numelui.
!ecursul nu era admisibil decat daca recurentul dovedea vatamarea unui
drept, cu precizarea pentru unele cazuri, chiar a unui drept patrimonial.
Curtea de Casatie procedand la judecarea actului, nu putea sa-l e%amineze
decat sub aspectul legalitatii lui si in cazul cand il considera ilegal sa-l declare
fara nici o putere.
Curtea, prin decizia care o pronunta, nu putea stabili decat anularea
actului administrativ, daca actul produsese daune, partea vatamata nu le putea
obtine decat pe calea unei actiuni, conform dreptului comun la tribunale
ordinare.
(rin )egea de reorgani#are a "urtii de "asatie si *ustitie din +!
martie 191, este desfiintat sistemul legii din 1+8. 'ectiunii a III-a a Curtii de
Casatie nu I se mai recunosc atributii in materie de contencios administrativ,
cauzele de aceasta natura fiind atribuite din nou instantelor de drept comun. Ca
atare, tribunalele judecau cauzele conform principiilor generale ale dreptului si
se considera ca, daca potrivit acestor principii, nu se putea pronunta anularea
actului, ci numai condamnarea la daune, nimic nu se putea opune de a hotari ca
statul sa fie condamnat la daune cominatorii, in situatiile cand acesta impiedica
e%ercitiul legal al unui drept sau refuzul de a recunoaste un drept al
reclamantului.
)egea pentru "urtea de "asatie si *ustitie din 1, februarie 191+,
reintroduce contenciosul administrativ din 1+8, cu unele modificari, si anume
contenciosul de legalitate este redus numai la un contencios de constatare a
legalitatii si nu de anulare a actului ilegal.
Curtea de Casatie nu mai avea dreptul de a anula actul ci doar il declara
ilegal, ea invita autoritatea administrativa sa satisfaca cererea, sa desfiinteze sau
sa modifice actul care vatama dreptul particularilor/ e%ecutarea deciziei era
asigurata sub sanctiunea daunelor comunatorii la cererea ulterioara a
reclamantului, in cazul in care administratia respectiva nu se conforma acesteia.
)egea facea deosebirea intre actele de gestiune pe care le da in
competenta tribunalelor de drept comun si actele de autoritate pe care le da din
nou in competenta 'ectiei a III-a a Curtii de Casatie si 9ustitie. Curtea de Casatie
avea o competenta generala de a judeca legalitatea actelor de autoritate, cu unele
e%ceptii mentionate e%pres de lege.
Cat priveste contenciosul in daune, acesta este stabilit de legiuitorul
din 191+ in competenta "urtilor de apel.
(rin art. 1, din "onstitutia din 19+-, legiuitorul constituant a facut
din contenciosul administrativ o institutie de ordin constitutional. Potrivit
acestei norme constitutionale, judecarea contenciosului administrativ era
conferita puterii judecatoresti obisnuite pentru toate litigiile dintre particulari si
administratie, cand aceasta le incalca drepturile lor prin actele sale ilegale.
In acest sens, se stabilea ca, ;Cel vatamat in drepturile sale, fie printr-un
act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune facut cu calcarea
legilor si a regulamentelor, fie prin rea-vointa a autoritatilor de a rezolva cererea
privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru
recunoasterea dreptului sau<.
"rganele puterii judecatoresti judeca daca actul este ilegal, il pot anula
sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand
caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii
administrative chemate in judecata, fie in contra functionarului vinovat.<
6e asemenea, alineatul final al articolului 185 stabilea doua categorii de
acte care nu erau supuse niciunui control judecatoresc si anume $ actele de
guvernamant si, respectiv, actele de comandament militar.
Pe baza aceleiasi dispozitii a art. 185 din Constitutia din 1+23 a fost
adoptata, la +- decembrie 19+!, )egea pentru contenciosul administrativ
conform careia se puteau ataca numai actele administrative care aduceau
atingere drepturilor subiective, contenciosul fiind de deplina jurisdictie pentru
actele de gestiune si de anulare pentru actele de autoritate, atributiile de
contencios fiind stabilite in sarcina puterii judecatoresti obisnuite.
Potrivit art. 1 din )egea contenciosului administrativ din 19+!, orice
persoana vatamata in drepturile sale printr-un act administrativ de
autoritate facut cu incalcarea legilor si a regulamentelor sau prin reaua %
vointa a autoritatilor administrative de a re#olva cererea privitoare la un
drept, puteau face cerere pentru recunoasterea dreptului sau la instante
$udecatoresti competente, preci#ate de lege.
*egea contenciosului administrativ stabilea, totodata, reluand la randul ei
dispozitia constitutionala a art.5, competenta in materia contenciosului
administrativ, puterii judecatoresti intr-o dubla acceptie si anume $ o competenta
in baza dreptului comun si o competenta speciala in baza unor legi speciale.
6e altfel, ulterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1+23 si apoi a *egii
contenciosului administrativ din 1+2, - nu numai ca jurisdictiile speciale
e%istente anterior nu au fost desfiintate, dar s-au mai infiintat si altele noi, a
caror valabilitate nu a fost contestata in fata instantelor cuvenite. . =nul dintre
primele organe administrative jurisdictionale a fost Curtea de Conturi, infiintata
in 18(), care avea ca obiect litigiile privind contabilitatea banilor publici. 6e
asemenea, au mai functionat ca jurisdictii administrative $ ,inisterul *ucrarilor
Publice, ca instante de appel privind regimul apelor, respectiv, ,inisterul
#griculturii, cu privire la regimul padurilor si altele.
4. A patra perioada, 9 iulie 1948 1 septembrie 1967 . #ceasta perioada
incepe prin adoptarea 6ecretului nr. 128>1+)8 care desfiinteaza contenciosul
administrativ si curtile administrative. In e%punerea sa de motive se sublinia, de
altfel e%plicit, intentia legiuitorului ca prin dispozitiile decretului pe viitor sa se
impiedice ca - actele autoritatii sa fie puse in discutie de particulari, iar acestia
sa mai aiba dreptul sa cheme statul in judecata pentru ca actele lui sa fie
cenzurate de o autoritate subordonata ..
'e interzicea, in acest fel, sa mai fie puse in discutie actele administrative
pe cale de actiune directa sau pe cale de e%ecutie, fiind e%ceptate doar cele
stabilite printr-o dispozitie legala speciala. #sa cum era de e%emplu cazul
Codului muncii. Cel care se considera lezat printr-un act administrativ de stat
- nu putea cere instantelor judecatoresti anularea sau constatarea ilegalitatii
actului, intrucat se aprecia ca avea deschisa calea controlului ierarhic. .
#ctiunile de contencios aflate in curs de judecata se considerau stinse iar
hotararile pronuntate si nee%ecutate au fost considerate nule 0art.1 si art. 21.
:undamentat pe principiul unicitatii puterii de stat, cadrul constitutional din
1+)8 reglementa ca toate organele statului sunt subordonate ,arii #dunari
?ationale, organul suprem al puterii de stat.
In acest cadru, instantele judecatoresti de drept comun aveau dreptul de a
controla legalitatea actelor administrative numai in mod exceptional, in cazul
e%pres prevazut de lege, iar pe calea e%ceptiei de ilegalitate, ori de cate ori
intentia legiuitorului de a le recunoaste aceasta competenta se desprinde in mod
neindoielnic din interpretarea legii.
Plangerea, ca mijloc procedural de atac al unor acte prin care se cerea
desfiintarea sau modificarea lor era, insa, folosita numai in cazurile e%pres
prevazute de lege. In acest sens, trebuie mentionat ca e%ista un numar de
dispozitii normative foarte limitat in care se prevedea posibilitatea de control a
legalitatii actelor. #cestea erau in domeniul notarial, contraventional, al actelor
referitoare la carnetul de munca, la actele de stare civila si cele privind stabilirea
si plata chiriei pentru locuinte, obligatiuni locative, precum si schimbul de
locuinte.
5. A cincea perioada, 1 septembrie 196, % 8 decembrie 199.
Contenciosul administrativ din aceasta perioada s-a realizat pe baza art. 3 si
183 din Constitutia din 1+(, respectiv a *egii nr. 1>1+(5 cu privire la judecarea
de catre tribunal a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte
administrative ilegale, potrivit acestor acte normative, tribunalele si judecatoriile
judecau cererile celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative, ele
puteau sa se pronunte, in conditiile legii si asupra legalitatii unor acte.
Conform prevederilor legii, competenta solutionarii cererilor celor
vatamati in drepturile lor printr-un act administrativ ilegal, era stabilita in
sarcina instantelor $udecatoresti de drept comun. Cel vatamat intr-un drept
al sau printr-un act administrativ ilegal, putea cere instantei judecatoresti
competente, tribunalului si judecatoriei, in conditiile legii, anularea actului sau
obligarea organului administrativ chemat in judecata sa
ia masura corespunzatoare pentru a inlatura incalcarea dreptului sau si repararea
pagubei. 6e asemenea, refuzul justificat de a satisface o cerere privitoare la un
drept, precum si nerezolvarea unei astfel de cereri in termenul prevazut de lege,
se socotea act administrativ ilegal 0art.11.
*egea nr. 1 din anul 1+(5 reglementa un contencios subiectiv, actiunile
persoanei fundamentandu-se pe lezarea unui drept subiectiv si nu pe un simplu
interes personal.
" caracteristica a controlului judecatoresc asupra actelor administrative,
potrivit acestor reglementari, precizata de doctrina, era generalitatea. In acest
sens, s-a spus ca era un control de principiu si se formulau doua concluzii $
a1 actele ce nu puteau fi atacate reprezentau o e%ceptie de la regula, ele
trebuiau sa fie e%pres prevazute de lege /
b1 ori de cate ori un litigiu referitor la legalitatea actelor administrative nu
era dat prin lege in competenta altor organe cu caracter jurisdictional,
solutionarea lui era de competenta instantelor judecatoresti.
#cest control mai era caracterizat ca un control strict al legalitatii si nu
al oportunitatii si se exercita numai asupra actelor administrative emanate
de la organele administratiei de stat. Controlul era e%ercitat de instantele
judecatoresti prin solutionarea de litigii, folosind procedura judiciara 0civila1,
specifica organelor judecatoresti de drept comun, avand insa unele elemente
derogatorii prevazute de reglementari speciale. Era un control de plina
jurisdictie, un control subsidiar, in sensul ca el nu putea fi e%ercitat decat dupa
ce s-a incercat restabilirea legalitatii pe calea administrativa sub forma
recursului gratios sau ierarhic. E%ceptiile erau insa foarte numeroase, fapt ce a
dus la transformarea regulii in e%ecptie si a e%ceptiei in regula.
6. A sasea perioada , noiembrie 199 % , ianuarie +! . Contenciosul
administrativ organizat prin *egea nr. 2+>1++8.
*egea 2+>5.11.1++8 a fost adoptata inaintea Constitutiei !omaniei din
1++1 relansand traditia din perioada interbelica prin reluarea, in substanta, a
reglementarii din 1+2, dar aducand si unele elemente de noutate.
Era pentru prima data, dupa desfiintarea Consiliului de 'tat, cand se creau
in cadrul instantelor judecatoresti, sectii specializate de contencios administrativ,
initial la nivelul tribunalelor judetene si la nivelul Curtii 'upreme de 9ustitie,
ulterior si la nicelul Curtilor de appel.
Contenciosul administrativ reglementat prin *egea nr. 2+>1++8 s-a
caracterizat prin urmatoarele trasaturi $
a1 era un contencios de plina jurisdictie, intrucat, potrivit art. 11, instanta
putea obliga la emiterea actului, putea dispune anularea acestuia si putea obliga
la despagubiri /
b1 realiza un control direct, pe cale de actiune judiciara, atat fata de actul
administrativ propriu zis, cat si fata de actul administrativ asimilat 0tacerea sau
tardivitatea organului administratiei publice1 /
c1 actul atacat trebuia sa fie numai al unei autoritati administrative /
d1 reglementa proceduri prealabile, prin art., potrivit careia, inainte de a
introduce actiunea la instanta de contencios administrativ, trebuie sa se adreseze
autoritatii emitente sau autoritatii ierarhic superioare de a inlatura actul ilegal si
sa repare eventuala paguba /
e1 contenciosul administrativ avea doua grade de jurisdictie, fondul si
recursul, ambele date in competenta instantelor judecatoresti, respectiv sectiilor
de contencios administrativ /
f1 puteau fi atacate si actele administrative jurisdictionale, cu e%ceptia
celor din domeniul fiscal si contraventional, cu recurs, dupa epuizarea cailor
administrativ jurisdictionale, in termen de 1 zile de la comunicare, la sectia
contencios administrativ al Curtii 'upreme de 9ustitie /
g1 actiunile puteau fi formulate si personal impotriva functionarului
autoritatii parate, care putea fi obligat la plata de daune solidar cu autoritatea /
h1 instanta, in cazul admiterii, hotara si asupra daunelor materiale si
morale, fiind pentru prima data in !omania.