Accidentul de la Seveso

Indrumator : Conf. Dr. Ing. Simion Cristian

Student : Nastase Damian Marian , grupa 1131 CATB
 CUPRINS

Introducere.....................................................................................................................................2

Proprietățile dioxinei.....................................................................................................................3
1.1 Dioxina..................................................................................................................................3
1.2. Pericole pentru oameni și animale........................................................................................4
1.3. Alte caracteristici ale dioxinelor...........................................................................................4
1.4. Contaminarea cu dioxină......................................................................................................5
1.5. Simptome şi efecte ale intoxicării cu dioxină.......................................................................5

Accidentul de la Seveso.................................................................................................................6
2.1. Prezentare generală...............................................................................................................6
2.2. Poluarea chimică...................................................................................................................7
2.3. Suprafața afectată de eliberarea dioxinei..............................................................................7
2.4. Implicarea autorităților.........................................................................................................9
2.5. Responsabilii acestui dezastru............................................................................................10
2.6. Studiile privind efectele imediate și pe termen lung de sănătate........................................10

Directiva Seveso...........................................................................................................................11
LEGISLATIE EUROPEANA...................................................................................................11
Directivele SEVESO I , II şi III.................................................................................................11
CONCLUZII................................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................17
 Introducere

Accidentul de la Seveso a fost un accident industrial de mare amploare, care

a avut loc, la 10 iulie 1976, la un reactor chimic din incinta unei fabrici de
pesticide din nordul Italiei.

A fost eliberat în atmosferă un nor de dioxină, o substanță cunoscută pentru

efectele ei cancerigene. 37.000 de persoane au intrat în contact cu aerul
contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar solul a fost contaminat.
Zona afectată (circa 18 km2) cuprindea în special orașul Seveso, aflat la 15
km de Milano, oraș care ulterior a fost evacuat. În acea zonă au fost îngropate
două tancuri de mari dimensiuni în care au fost stocate cadavrele animalelor
afectate, reziduurile fabricii și porțiuni de sol contaminat și apoi a fost amenajat
un parc natural.
Gravitatea accidentului (unii l-au comparat , ca efect , cu explozia de la
Hiroshima) a determinat Consiliul Europei să emită așa-numita Directivă
Seveso, prin care s-au introdus reglementări stricte privind producerea și
stocarea a cca 80 de substanțe considerate foarte periculoase.
 Proprietățile dioxinei

1.1 Dioxina

Dioxină este denumirea uzuală pentru un grup de câteva sute de substanțe cu structură

chimică și proprietăți biologice asemănătoare (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD). Toate
aceste substanțe au potențial toxic și cancerigen. Cea mai toxică și cea mai studiată
este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD).

Conținutul de dioxine este suma policlorodibenzo-para-dioxinelor (PCDD) și a

policlorodibenzofuranilor (PCDF), exprimată în echivalente toxice ale Organizației Mondiale
a Sănătății (OMS) pentru aplicarea TEF-OMS (factori de echivalență toxică, 1997).
Conținutul se exprimă în conținut superior, cu alte cuvinte conținuturile se calculează
presupunând că toate valorile elementelor înrudite diferite mai mici decât pragul de detecție
sunt egale cu pragul de detecție.
Prima dioxină a fost sintetizată in 1872, dar a rămas doar la faza de sinteză de
laborator pentru că nu i se găsise nicio utilizare practică. S-a constatat ulterior că dioxinele și
clorobenzofuranii apar în mediu ca produși secundari în industria de sinteză chimică (a
compușilor organici clorurați), în industria hârtiei, în procesele de incinerare a rezidurilor
chimice și menajere sau pot rezulta în urma erupțiilor vulcanice . Debarasarea de dioxine, fără
contaminarea mediului sau a populației este greu de realizat. Metoda cea mai bună este
incinerarea la temperaturi de 1000° C și chiar peste. Nivelul actual de expunere la dioxină
(admis de Organizația Mondială a Sănătății) este de 1-3 picograme/kg corp, în țările
industrializate. Prin înlocuirea tuturor hidrogenilor din ciclurile benzenice se pot forma 75 de
compuși diferiți ai dibenzodioxinei de la monocloro la octacloro dioxine.
Dioxinele sunt substanțe inodore, incolore, foarte stabile, lipofile și insolubile în apă.
Compușii în care clorul ocupă pozițiile 2, 3, 7 sau 8 sunt în special toxice pentru păsări, pești
sau mamifere deoarece se metabolizează rapid și ajung în ficat, țesuturi adipoase apoi piele
și mușchi. Odată dizolvate în țesutul adipos persistă în organism timp de mai mulți ani (durata
de înjumătățire este de 7 ani). Nu prezintă izomerie optică, fiind o moleculă simetrică.

1.2. Pericole pentru oameni și animale

Datorită faptului că dioxinele se bioacumulează și au timpul de înjumătățire mare,

expunerea cronică poate să ducă la consecințe asupra sănătății cum ar fi: disfuncții
reproductive, dereglări ale tiroidei, diabet, endometrioză, afectarea sistemului imunitar și
a sistemului nervos (central și periferic), sarcom și cloracnee (o dermatoză provocată de
expunerea la clor şi la derivaţii săi). Chiar și la concentrații foarte reduse pot fi periculoase.
Pe durată îndelungată ele acționează negativ asupra sistemului corporal de imunitate,
producând îmbolnăviri grave ale pielii, ale căilor respiratorii, ale glandei tiroide și
ale aparatului digestiv. Prin încercări făcute pe animale s-au dovedit și efecte cancerigene.
Cea mai cunoscută dioxină este tetraclorodibenzo-dioxina - TCDD -, așa zisa otravă
Seveso (toxină). Numele vine de la gravul accident chimic petrecut la Seveso. Chiar numai o
milionime de gram (1/1.000.000) concentrație pe 1 Kg de greutate corporală poate deveni
mortală pentru organism.

TCDD este cea mai toxică sunbstanță sintetizată de om, este asociată cu tetanos și
botulism și este carcinogen. În 1976 a avut loc un accident, dezastrul Seveso, la un reactor de
fabricare a 2,4,5-triclorofenolului, cunoscut sub acest nume deoarece orașul Seveso a fost cel
mai afectat. În amestecul de toxice emis s-a identificat TCDD și se apreciază că au fost
dispersate în mediu 1-5 kg.

1.3. Alte caracteristici ale dioxinelor

Dioxina, o dată produsă (generată) și intrată în mediul ambiant, se degradează foarte

încet, eventual localizându-se în corpul uman sau animal. Totuși cea mai mare parte (90-95%)
a otrăvirii unui corp uman se poate face doar prin alimentație cu produse din carne sau
produse lactate poluate de dioxină. Dioxinele iau naștere prin procese de ardere efectuate la
anumite temperaturi, unde sunt implicate clorul și carbonul. Se pot da ca exemplu incendiile
de păduri sau sau erupțiile vulcanilor. De asemenea, pot fi generate dioxine la procesele de
producție cu participare de clor. Se apreciază că dioxinele iau naștere la arderi cu o
temperatură de peste 300 °C, iar la peste 900 °C sunt distruse.

1.4. Contaminarea cu dioxină 

Descompunerea dioxinelor în mediul extern este extrem de lentă şi necesită foarte

mult timp. De aceea, dioxinele se pot concentra în lanţul alimentar, animalele ajungând să
aibă în corp (prin bioacumulare) concentraţii mult mai mari (de sute şi mii de ori) decât
plantele, apa şi solul. Tendinţa toxicului este de a se acumula în ţesutul adipos al
organismului. Atunci când persoana slăbeşte brusc, chiar şi după mai mulţi ani de la ingerarea
dioxinei, aceasta se eliberează în sânge şi exercită anumite efecte toxice, teratogene sau
cancerigene. 

Foarte important de ştiut este că doza zilnică tolerată de organismul uman, de cel mult
un picogram pe kilogram de greutate, ingerată la un moment dat, poate avea efecte variate la
diferite persoane, în funcţie de nivelul şi de frecvenţa expunerilor anterioare, adică de
concentraţia preexistentă în organism. La cobai, doza minimă cu efect letal este de un
microgram dioxină administrată pe cale orală. 

1.5. Simptome şi efecte ale intoxicării cu dioxină

Cel mai cunoscut caz de otrăvire cu dioxină este cel al fostului preşedinte al Ucrainei,
Viktor Iuscenko, pe vremea când era candidat al opoziţiei, în septembrie 2004. 
Efectele vizibile ale bolii şi cele mai cunoscute, numite chloracnee, constau în chisturi
sebacee şi erupţii veziculare faciale, însoţite de tulburări de pigmentare a feţei. 

Principalul pericol al expunerii la acest toxic îl reprezintă riscul cancerigen, dioxina

producând cancer cu diferite localizări (inclusiv cancerul mamar), prin afectarea gravă a
mitocondriilor celulare. În afară de cancer, expunerea la dioxine are efecte negative asupra
sistemului imunitar şi provoacă perturbarea sistemelor hormonale, malformaţii ale fătului,
fertilitate scăzută, diabet, afecţiuni ale plămânilor şi ale pielii, sindromul oboselii cronice,
perturbări ale sistemului nervos şi altele.

Accidentul de la Seveso

2.1. Prezentare generală

Seveso este numele unei localităţi din Italia, situată la nord de Milano unde, pe data de
10 iulie 1976, la ora 12 : 37 o valva a unui rezervor de la fabrica de pesticide ICMESA
(Industrie Chimiche Meda Società Azionaria) a cedat, provocand un accident chimic.
Instalaţia industrială, situată în Meda, a fost deţinută de către societatea ICMESA, o filială a
Givaudan, care la rândul său, era o filială a Hoffmann-La Roche (Roche Group). Fabrica era
construită cu mulţi ani în urmă şi populaţia locală nu o percepea ca o potenţială sursă de
pericol. În plus, deşi mai multe expuneri ale populaţiei la dioxine au avut loc înainte, mai ales
în accidentele industriale, au fost de o scară mai limitată. 

La producerea de triclorfenol prin supraîncălzire s-a eliminat în atmosferă forma

extrem de otrăvitoare a tetraclordibenzodioxinei (de atunci, acest compus chimic se numeşte
şi otrava Seveso, iar dioxina policlorată reprezintă simbolic materiile extrem de toxice). Un
nor albicios format din vapori de chimicale s-a ridicat la cca. 50 de metri în aer și a fost purtat
imediat de vânt spre Seveso și alte localități învecinate.

Problema cu acest nor era că el conținea o substanță cu un nume imposibil (2, 3, 7, 8-

tetraclordibenzodioxin sau TCDD), o dioxină a cărei concentrație maximă acceptată în
atmosferă este de 0,0001%. La Seveso, după accident, concentrația de TCDD a atins valori de
100 de ori mai mari.

Accidentul a produs eliberarea în atmosferă a circa 6 tone de substanţe toxice, cu

grave consecinţe:
  apariţia de cloracnee în rândul populaţiei (250 de persoane), aproximativ 37.000
persoane expuse;
 736 persoane au fost relocate dintr-o zonă de 110 ha (astăzi pădurea de stejari
Seveso);
 aproximativ 4% dintre animalele de la fermele din vecinătate au murit, iar celelalte,
în jur de 80.000, au fost sacrificate pentru a preveni contaminarea prin lanţul trofic;
 instalaţiile şi solul din jurul fabricii au fost îndepărtate şi depozitate într-o zonă de
depozitare special amenajată şi asigurată.
Cu toate acestea, firma a mai lucrat încă o săptămână. Nimeni nu era în fabrică când
s-a intâmplat evenimentul şi conducerea ICMESA a eşuat in alarmarea timpurie.
 2.2. Poluarea chimică

Accidentul s-a produs în corpul B al fabricii. Chimicalele 2, 4, 5 - trichlorophenol au fost

produse de 1, 2, 4, 5 - tetrachlorobenzene, prin înlocuirea nucleophilic aromatice în reacţie cu
hidroxid de sodiu. 2, 4, 5 - trichlorophenol a fost conceput ca un intermediar pentru
hexaclorofen, deşi poate fi, de asemenea, utilizat ca intermediar pentru erbicid 2, 4, 5-T (acid
2, 4, 5 - triclorofenoxiacetic ). 

Această reacţie trebuia să fie efectuată la o temperatură mai mare decât a proceselor normale
utilizate care au fost disponibile, așa că s-a decis să se utilizeze evacuarea aburului din turbina
electrică şi trecerea prin exteriorul bobinei încălzite pe reactor. Această evacuare de abur a
fost la 12 bari și 190°C, rezultând un amestec de reacţie la 158 °C (cu un punct de fierbere de
160 ° C). Testele de siguranţă au arătat debutul unei reacţii adverse exoterme la 230 °C. Cu
acest prilej a fost întrerupt procesul de lot înainte de finisarea ultimului pas de eliminare a
etilenglicolului prin distilare, datorită unei legi italiene care prevedea necesitatea închiderii
operaţiunilor peste weekend. Aceasta a făcut ca sarcina turbinei să scadă dramatic, ducând la
o ridicare a temperaturii de evacuare a aburului de aproximativ 300 °C, încălzind peretele
reactorului deasupra nivelului de lichid la aceeaşi temperatură. Acest lot a fost oprit prin
izolarea cu aburi și dezactivarea agitatorului. Căldura reziduală în creștere din manta face ca
stratul superior al amestecului de lângă perete să ajungă la o temperatura critică (care era de
fapt doar 180 °C, cu 50 °C mai puțin decât credeau), lucru ce produce o descompunere lentă
şi după şapte ore a urmat o reacţie rapidă ”runway” atunci când temperatura a ajuns la 230 °C.

Supapa finală s-a deschis şi 6 tone de material au fost distribuite peste o zona de 18 km²,
inclusiv 1 kg de 2, 3, 7, 8-tetrachlorodibenzodioxin (TCDD), care este în mod normal văzut
doar în urme de mai puţin de 1 ppm (părţi pe milion). Cu toate acestea, în condiţii de
temperaturi mai ridicate asociate cu reacţia “runway”, producţia TCDD a ajuns aparent la 100
ppm sau mai mult. 

2.3. Suprafața afectată de eliberarea dioxinei

Unsprezece comunități din mediul rural între Milano și Lacul Como au fost direct
implicate în eliberarea toxinelor și a urmărilor sale. Cele patru cele mai afectate municipalități
includ: Seveso (cu o populație de 17.000 în anul 1976), Meda (19.000 locuitori), Desio
(33.000 locuitori), și Cesano Maderno (34.000 locuitori). Alte două municipii au fost supuse
unor restricții postaccident: Barlassina (6.000 locuitori) și Bovisio Masciago (11.000
locuitori). Monitorizarea stării de sănătate a fost extinsă la alte cinci municipalități. Întreaga
zonă afectată face parte din Brianza, un cartier prosper din Lombardia, în sine una dintre cele
mai bogate și cele mai industrializate regiuni din Italia, economia acestei zone datorându-se în
mare parte unui grup de ateliere mici și industriile, angajate în fabricarea mobilei.

Dezastrul de la Seveso a avut un efect deosebit de traumatic asupra populației locale

expuse, deoarece gravitatea acesteia a fost recunoscută doar treptat. Comunitatea a fost
împărțita de conflicte ranchiunoase. Oamenii din alte țări au cunoscut, de asemenea,
îngrijorarea cu privire la riscurile industriale și necesitatea unei reglementări mai severe a
instalațiilor chimice periculoase. În aceste privințe, Seveso semăna cu Bhopal (anul 1984) și
Cernobîl (anul 1986), ambele fiind privite ca simboluri internaționale de patologie industrială.

Zona afectată a fost împărțită în zonele A, B și R. Zona A a fost mai departe împărțită
în 7 sub-zone. Populația locală a fost sfătuit să nu se atingă sau să mănânce fructe sau legume
cultivate pe plan local .

 Zona A a avut o concentrație TCDD în sol > 50 de micrograme pe metru pătrat (g /

m²), a avut 736 de locuitori.
 Zona B a avut o concentrație TCDD în sol între 5 și 50 g / m², a avut aproximativ
4700 de locuitori.
 Zona R a avut o concentrație TCDD în sol de < 5 g / m², a avut 31800 de locuitori.
 În câteva zile s-au găsit un total de 3.300 de animale moarte, mai ales păsările de curte
și iepurii. Sacrificarea de urgență a început pentru a preveni intrarea TCDD în lanțul
alimentar, iar până în 1978 peste 80.000 de animale au fost sacrificate și 15 copii au fost
internați în spital cu inflamarea pielii.  Până la sfârșitul lunii august, zona A a fost complet
evacuată și împrejmuită, 1.600 de oameni de toate vârstele au fost examinați și 447 au fost
depistați cu leziuni ale pielii sau chloracnee . Un centru de consiliere a fost creat pentru
femeile gravide, dintre care 26 au optat pentru un avort, care a fost legal, în cazuri speciale,
după consultare. Alte 460 de femei au adus sarcinile fără probleme, copiii lor neavând niciun
semn de malformații sau patologii. Herwig von Zwehl (director tehnic al ICMESA) și Paolo
Paoletti (director de producție la ICMESA) au fost arestați. Două comisii guvernamentale au
fost stabilite pentru a dezvolta un plan pentru carantină și decontaminarea zonei, pentru care
guvernul italian a alocat 40 de miliarde de lire (47.8 milioane dolari SUA). 

Seveso este un simbol paradoxal, deoarece efectele asupra sănătății umane ale
dezastrului au fost obscure și procesul de recuperare a fost neobișnuit. Victimele au fost
compensate, muncitorii au fost redistribuiți și un program substanțial de monitorizare a
sănătății pe termen lung a fost pus în funcțiune. Prin urmare, recuperarea a fost un proces de
depășire a traumelor inițiale (de exemplu chloracnee, teama de deficiențe genetice, de
evacuare, animale moarte) și restabilirea modelelor obișnuite ale vieții sociale, economice și
instituționale.

2.4. Implicarea autorităților

 Autoritățile locale și oficialii fabricii de pesticide au acționat cu mare întârziere. În
prima săptămână populația nici măcar nu a știut de accident, pentru că acesta nu a fost făcut
public. Până să se înceapă operațiunile de evacuare a mai trecut încă o săptămână.

Conducerea fabricii a așteptat mai întâi rezultatele unor analize ale mostrelor de sol
din zonă, analize care au fost însă efectuate la compania-mama, în Franța. Ca urmare,
rezultatele au sosit 5 zile mai tarziu și ele au arătat într-adevăr un nivel foarte ridicat de
dioxină.

De altfel, chiar și fără aceste analize, era evident că ceva se întamplase: copiii care se
jucaseră pe afară în ziua accidentului prezentau arsuri și iritații ale pielii, iar animalele din
zonă (iepuri, animale de casă, animalele de la fermele locale) mureau spontan, pe capete.

După aflarea rezultatelor testelor s-a interzis complet consumul de fructe și legume din
zonă. Apoi, aproape 750 de persoane au fost evacuate, iar zona a fost îngrădită. Măsurile
concrete de decontaminare au costat 115 miliarde de lire, echivalentul a 60 de milioane de
dolari, și au însemnat, în primul rând, îndepărtarea reziduurilor și substanțelor chimice din
fabrica de pesticide. Acestea au fost încărcate în 42 de containere care au fost depozitate în
locuri special amenajate, având același regim ca și deșeurile nucleare. Într-un final ele au fost
incinerate.

O altă măsură a fost demolarea fabricii cărămidă cu cărămidă. Un strat de pământ de

40 cm grosime a fost îndepărtat de pe întreaga suprafață contaminată, apoi totul a fost
îngropat la fața locului, în niște sarcofage din beton, împreună cu cadavrele animalelor
eutanasiate.

2.5. Responsabilii acestui dezastru

Cinci angajați ai fabricii, printre care și directorul tehnic și directorul de producție, au

fost arestați și doi dintre ei au fost găsiți vinovați (directorul de producție Paolo Paoletti a fost
asasinat în 1980 de un membru al organizației radicale Prima Linea), iar compania Givaudan,
proprietara fabricii ICMESA, a trebuit să plătească autorităților locale din regiunea Lombardia
despăgubiri de 20 de miliarde de lire (aproximativ 10 milioane de dolari).
 Astăzi, pe locul fostei fabrici de pesticide este un parc numit Bosco delle Querce
(Pădurea de Stejari), însă nu mai există niciun pericol în zonă, nivelul de dioxină fiind mult
sub cel din zone normale, neafectate vreodată de această substanță.

2.6. Studiile privind efectele imediate și pe termen lung de sănătate

Un studiu efectuat în 1991, la 14 ani de la accident, a încercat să evalueze efectele la

mii de persoane care au fost expuse la dioxină. Cel mai evident efect negativ asupra sănătății
constatat a fost chloracneea (193 de cazuri). Alte efecte remarcate au
fost neuropatie periferică și inducerea enzimelor hepatice precum și grave sechele de
expunere la dioxină (de exemplu, defecte de naștere). Un studiu publicat în 1998  a
concluzionat că chloracneea (aproape 200 de cazuri cu o dependență de expunere clară) a fost
singurul efect stabilit cu certitudine. Investigații timpurii despre sănătate, inclusiv funcția
hepatică, funcția imunitară, tulburări neurologice, și defecte de reproducere a dat rezultate
neconcludente. Cu toate acestea, rezultatele susțin că dioxina este cancerigenă pentru oameni.
În 2009, o actualizare a constatat o creștere a cancerului mamar. 

S-ar putea argumenta că Seveso este un dezastru care nu a produs încă consecințe
dezastruoase identificabile. Mai multe studii au fost realizate asupra stării de sănătate a
populației din comunitățile învecinate. Acestea au stabilit că oamenii de la Seveso expuși la
TCDD, sunt mai predispuși la cancer.

Directiva Seveso

LEGISLATIE EUROPEANA

1. Directiva „Seveso I” – Directiva Consiliului Europei nr. 82/501/EC din 24 iunie

1982 privind riscurile de accidente majore ale anumitor activitati industriale;
2. Directiva „Seveso II” – Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC din 9 decembrie
1996 privind controlul riscurilor de accidente majore împlicând substante periculoase; aceasta
Directiva a fost transpusa în legislatia româneasca prin HG 804 / 2007 privind controlul
asupra pericolelor de accident major  în care sunt implicate substante periculoase.
3. Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din 16 decembrie 2003 privind
amendarea Directivei Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”); se urmareste extinderea
ariei de aplicare a Directivei, având în vedere accidentele industriale recente si studiile
efectuate asupra substantelor cancerigene si periculoase pentru mediu, precum si clarificarea
unor prevederi ale acesteia.

Directivele SEVESO I , II şi III

În 1982, a fost adoptată Directiva Consiliului Europei nr. 501/CEE cu privire la

pericolele de accidente majore ale anumitor activităţi industriale - Directiva SEVESO I.
Urmare a unor accidente chimice grave la fabrica de pesticide aparţinând Union
Carbide la Bhopal, India, în 1984, în cazul în care o scurgere de izocianatde metil a
provocat mai mult de 2500 de decese şi la depozitul Sandoz în Basel, Elveţia, în 1986, în
cazul în care apa pentru stingerea incendiilor contaminată cu mercur, pesticide
organofosforice şi alte substanţe chimice a cauzat poluarea masivă a Rinului şi moartea
a jumătate de milion de peşte, Directiva Seveso I a fost modificată de două ori, în 1987
prin Directiva 216/EEC din 19 martie 1987 şi în 1988 de Directiva 610/CEE din 24
noiembrie 1988 în vederea extinderii domeniului de aplicare, în special pentru a include
depozitatrea substanţelor periculoase.

La 9 decembrie 1996, a fost adoptată Directiva Consiliului Europei nr. 82/CE

privind controlul asupra pericolelor de acident major - Directiva SEVESO II. Aceasta
include o revizuire şi extindere a domeniului de aplicare, introducerea de noi cerinţe
referitoare la securitatea sistemelor de managment, planificarea de urgenţă, planificarea
utilizării terenurilor şi o consolidare a dispoziţiilor privind inspecţiile. Directiva se
aplică obiectivelor în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităşi suficiente ca
să existe pericolul producerii unui accident major. Scopul acesteia este de a preveni
accidentele majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi de a limita
consecinţele acestora pentru populaţie şi mediu.

Directiva SEVESO II este transpusă în legislaţia românească prin HG nr.95/2003

privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt
implicate substanţe periculoase abrogată de HG nr.804/2007. Titularii de activitate au
obligaţii să ia măsuri preventive pe baza unor proceduri privind planificarea, inspecţia,
raportarea şi accesul publicului la informaţii.
Autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei Seveso II sunt:
 la nivel naţional: Ministerul Mediului şi Pădurilor, Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Garda Naţională de
Mediu;
 la nivel regional: Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului şi Comisariatele
Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu;
 la nivel local: Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele Judeţene pentru
Situaţii de Urgenţă şi Comisariatele Judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu.

Directiva Seveso II a fost extinsă cu Directiva Consiliului Europei nr. 105/CE din
16 decembrie 2003 - Directiva SEVESO III. Aceasta include o extindere a domeniului de
aplicare pentru activităţile de depozitare şi prelucrare din industria minieră, de
depozitare şi fabricare a substanţelor pirotehnice şi explozibile precum şi revizuirea
categoriilor de nitrat de amoniu şi de îngrăşăminte pe bază de azotatului de amoniu.
Directiva SEVESO III este transpusă în legislaţia românescă prin HG nr.79 din
februarie 2009 care modifică HG nr.804/2007 privind controlul activităţilor care prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.

Directiva 2012/18/UE (SEVESO III) a Parlamentului European și a Consiliului

Adoptată – 4 iulie 2012
Publicată – 24 iulie 2012
Intrată în vigoare – 13 august 2012
Transpunere naţională – 31 mai 2015
Transpunere Art. 30 (păcură) – 14 februarie 2014
Implementare – 1 iunie 2015
Ca urmare a adaptărilor continui a prevederilor referitoare la accidentele majore
datorate substanţelor chimice periculoase, la 4 iulie a fost adoptată, noua Directivă
2012/18/EU de înlocuire a Directivei 96/82/CE – Seveso II.
Principalele modificări aduse de așa-numita Directivă Seveso III sunt:
Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în ceea ce priveşte clasificarea
substanţelor chimice. În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat un
Regulament (CE) No 1272/2008privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) a
substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază legislaţia UE
anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Produselor
Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adapta Directiva
96/82/CE SevesoII, deoarece domeniul său de aplicare se bazează pe clasificarea substanţelor
chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prin Regulamentul CLP până în iunie
2015.;
Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă din activităţile
companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte în cazul unui
accident;
Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte de
planificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso;
Accesul la justiţie al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sau
participare;
Standarde mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai
eficientă a normelor de securitate.

Statele membre vor trebui să aplice aceste prevederi ale Directivei 2012/18/EU începând cu 1
iunie 2015, care este, de asemenea, data la care noua legislaţia privind clasificarea
substanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă în Europa.

Informaţii suplimentare
GHS este un sistem al Organizaţiei Naţiunilor Unite destinat să identifice substanţele chimice
periculoase şi să informeze utilizatorii despre aceste pericole prin intermediul unor simboluri
şi fraze standard menţionate pe etichetele ambalajelor şi prin intermediul fişelor cu date de
securitate (FDS).
Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009 şi va înlocui treptat Directiva
privind substanţele periculoase (67/548/CEE) şi Directiva privind preparatele periculoase
(1999/45/CE). Ambele directive vor fi abrogate la 1 iunie 2015.
 CONCLUZII

Operațiunile de siguranță gestionate de administrația societății și administrația locală

au fost prost coordonate și într-o oarecare măsură, incompetente. Cel puțin o săptămână a
trecut înainte de a fi declarat public că dioxina au fost emisa și încă o săptămână a trecut
înainte de a începe evacuarea.  Ca urmare, populația locală nu a știu când a avut loc
accidentul și într-o astfel de situație nesigură a devenit foarte speriata.  Confruntarea cu o
otrava invizibila, eventual, extrem de periculoasa pentru sănătatea umană a fost o experiență
foarte traumatizantă pentru comunitățile rurale mici.

"În contextul acestor tensiuni sporite, Seveso a devenit un microcosmos în care s-au
reflectat toate conflictele existente în societate (politic, instituțional, religioase, industrial).
Cu toate acestea, într-un timp relativ scurt, astfel de conflicteau fost reduse, partea
responsabilă a fost cunoscuta de la început și a oferit curând reparație. Mai mult, eventuala
dispariție a fabricii ofensatoare și exportul fizic de substanțe toxice și sol poluat a permis
comunității să se simtă curățita. Rezoluția emoționala după efectele traumei, atât de necesare
pentru recuperarea unei comunități, a fost facilitată de aceste circumstante favorabile. "

BIBLIOGRAFIE
 1. B. De Marchi, S. Funtowicz, și J. Ravetz  “ Seveso : A paradoxical classic
disaster”
2. Hay, Alastair (18 October 1979). "Seveso: the crucial question of reactor safety"
3. B. De Marchi, S. Funtowicz, and J. Ravetz. "Conclusion:" Seveso "- A paradoxical
symbol"

LEGISLAŢIE

1. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/controlul-poluarii/managementul-
riscului/seveso/
2. http://www.igsu.ro/index.php?pagina=seveso
3. http://www.anpm.ro/ce_este_seveso_ii-161