Sunteți pe pagina 1din 68

Tuberculoza bovină

Ce este tuberculoza bovină?

Tuberculoza bovină (TBC) este o boală cronică a


animalelor cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis (M. bovis), care este strâns
înrudită cu bacteriile care cauzează tuberculoza aviară -i umană. Această boală poate afecta
practic toate mamiferele, cauzând o deteriorare a stării generale de sănătate, tuse -i, în cele din
urmă, decesul.

Numele „tuberculoză” vine de la nodulii, numii -i „tuberculi”, care se formează în ganglionii


limfatici ai animalelor afectate.

Până în anii 1920, când în ările dezvoltate au fost demarate măsuri de control, tuberculoza era
una din principalele boli ale animalelor domestice din întreaga lume. În prezent, TBC rămâne
o boală importantă a bovinelor -i animalelor sălbatice -i constituie o zoonoză semnificativă.

Unde se întâlnete această boală?

TBC se întâlne-te peste tot în lume. Boala este mai răspândită în cea mai mare parte a Africii,
unele regiuni ale Asiei -i Americii.

Multe ări dezvoltate au redus sau eliminat TBC în rândul populaiei de bovine; cu toate
acestea, mai există focare semnificative de infecie la animalele sălbatice din Canada, Regatul
Unit, Irlanda, Statele Unite -i Noua Zeelandă.

De-i se consideră că bovinele sunt adevăratele gazde ale bacteriei M. bovis, boala a fost
raportată la multe alte animale domesticite sau nedomesticite.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

Boala este contagioasă -i se răspânde-te prin contactul cu animalele domestice -i sălbatice


infectate.

Calea obi-nuită de infectare este cea respiratorie, prin inhalarea picăturilor infectate eliminate
prin tuse din plămâni. Vieii -i oamenii se pot infecta -i prin ingerarea de lapte crud de la vacile
infectate.

Pentru că evoluia bolii este lentă, un animal poate să răspândească boala la multe alte animale
din cireadă înainte de a începe să prezinte semne clinice. A-adar, deplasarea animalelor
domestice infectate nedepistate -i contactul cu animalele sălbatice infectate constituie căile
principale de răspândire a bolii.

Care este riscul pentru sănătatea publică?

Mycobacterium bovis nu reprezintă cauza principală a tuberculozei umane, care este


provocată de M. tuberculosis, însă oamenii sunt predispu-i la TBC. Oamenii se pot infecta atât
prin consumarea de lapte crud provenit de la bovine infectate, cât -i prin inhalarea picăturilor
infecioase. În unele ări, se estimează că până la 10% din cazurile de tuberculoză umană sunt
cauzate de TBC.

Care sunt semnele clinice?

De obicei, TBC are o evoluie prelungită -i simptomele apar după luni sau chiar ani de zile.
Semnele clinice obi-nuite includ slăbiciune, pierderea apetitului alimentar, pierdere în
greutate, febră fluctuantă, tuse uscată intermitentă, diaree -i ganglioni limfatici mari -i
proemineni. Totu-i, bacteriile pot rămâne în stare latentă în organismul gazdă fără a provoca
boala.

Cum este diagnosticată boala?

Metoda standard de detectare a TBC este testul cutanat la tuberculină, care constă în
injectarea unei mici cantităi de antigen în piele -i măsurarea reaciei imunitare. Diagnosticul
definitiv se stabile-te prin cultivarea bacteriilor în laborator, un proces care durează cel puin
opt săptămâni.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

Măsurile de control standard aplicate în cazul TBC sunt testarea -i sacrificarea.

Programele de eradicare a bolii constând în verificarea cărnii după sacrificare, supraveghere


intensă, inclusiv prin vizite la ferme, testarea individuală sistematică a bovinelor -i înlăturarea
animalelor infectate -i a celor care au venit în contact cu acestea, precum -i controalele
circulaiei au fost foarte eficiente în reducerea sau eliminarea bolii. Pasteurizarea laptelui
provenit de la animale infectate la o temperatură suficient de ridicată pentru a distruge
bacteriile a prevenit răspândirea bolii la oameni.

Vaccinarea este practicată în medicina umană, dar nu este utilizată pe scară largă ca măsură
profilactică la animale.

TUBERCULOZA

LA
ANIMALELE DOMESTICE
Cuprins

Cap. I Despre tuberculoza – istoric


Cap. II - raspindire
- importanta economica si social – sanitara
- etiologie
- morfologie
- patogenitatea
- caracter epizootologic – surse de infectie
- mod de contaminare si patrundere in organism
- simptomatologie
- modoficari anatomo patologice
- diagnostic :
a. diagnostic anatomo patologic
b. diagnostic serologic
c. citodiagnostic
d. diagnostic alergic
- pronostic
- tratament
- profilaxie :
a. imunoprofilaxia
b. chimioprofilaxia
c. profilaxia nespecifica
- combatere

Tuberculoza
(tuberculosis)

Istoric

Tuberculoza este una dintre cele mai vechi si mai grave boli ale omului si animalelor.
Probabil ca ea a existat la om inca de cind acesta a inceput sa traiasca in grupa sociale
compacte , iar la animale , de cind au fost domesticite si silite sa traiasca si sa munceasca
alaturi de om. In literatura antica se gasesc numeroase date asupra tuberculozei umane.
Cercetarile facute asupra mumiilor egiptene au evidentiat la acestea numeroase leziuni de tip
bacilar. Au fost identificate asemenea leziuni si la un schelet din epoca de piatra , constatari
ce demonstraza ravagiile pe care le facea tuberculoza inca din cele mai vechi timpuri.
Hippocrat cunostea ftizia la om pe care o descria ca o boala legata de ulceratii ale plamanului
, avind ca manifestari principale febra , tuse , junghiul , expectoratia si cahexia.
Tuberculoza animalelor este secundata mult mai tarziu sub denumirea „boala perlata a
bovinelor” , fara sa se cunoasca insa natura acesteia. In 1882 KOCH , descopera agentul
etiologic al bolii , iar in 1890 prepara tuberculina , initial cu scop terapeutic.
Cercetarile din ultimile decenii sau axat mai mult pe imbunatatirea metodelor de
diagnostic si de lupta anti-tuberculoza in vederea eradicari boli.

Tuberculoza

Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa intilnita la toate speciile de animale


domestice si pasari cu caracter sporadico-enzootic si evolutie obisnuit cronica manifestata
clinic prin slabire anemie si alte simptome in functie de localizarea leziunilor iar anatomo-
patologic prin formarea de procese granulo-matoase in diferite organe si tesuturi limfoide.
Boala este raspindita in toate tarile lumi , insa incidenta ei variaza in limite largi in
corelatie cu conditiile de crestere si modul de exploatare a animalelor.
Infectia tuberculoasa provoaca pierderi economice insemnate prin :
- scaderea productivitatii animalelor bonlave
- degradarea lor biologica
- scaderea productiilor de lapte si carne
- impunerea de restrictii privind circulatia animalelor si a productiei
provenite de la animalele bonlave.
Boala prezinta si o importanta sanitara ce se poate transmite la om.
Bacili de tip bovin pot genera la om forme grave de tuberculoza.
Predominand formele oculte-latente valoarea caracterelor epizootologice si a
aspectelor clinice pentru diagnostic este limitata fiind necesara aplicarea unor metode
speciale de examinare pentru depistarea bolii.
Raspandire

Tuberculoza a fost semnalata in toate tarile lumii , fiind boala cu cea mai larga
raspandire. Incidenta tuberculozei animale in diferite parti ale globului variaza insa in limite
foarte largi , fiind conditionata de o seria de factori , ca :
- repartizarea geografica a speciilor mai sensibile la infectie
- felul si conditiile de crestere si exploatarea
- masurile sanitar-veterinare ce se aplica pentru prevenirea si combaterea
bolii
In general tuberculoza este mai frecventa in toate tarile in care se practica o crestere si
o exploatare intensiva a animalelor , mai ales a bovinelor si unde nu se aplica masuri
necorespunzatoare de profilaxie. De obicei , rara in micile gospodari rurale sau in regiunile
cu pasuni alpine , boala cuprinde adeseori in masa bovinele din marile unitati , in special cele
cu vaci expoatate intensiv pentru lapte. Exista totusi tari cu o zootehnie foarte avansata in
care sa realizat eradicarea boli.
La noi in tara tuberculoza bovina a existat de multe vreme , insa intr-o proportie mult
mai redusa comparativ cu alte tari europene. Inainte de 1950 , proportia medie a infectiei era
apreciata la 5% din efectivul total de taurine. Astazi , gratie imbuinatatiri acestor masuri ,
tuberculoza bovina este intr-o continua scadere , in toate sectoarele de crestere fiind create
premisele pentru eradicarea bolii.

Importanta economica si social-sanitara

Infectia tuberculoasa , desi benigna in aparenta provoaca anual pierderi economice


insemnate , mai ales sectorului bovin. Ele se datoresc nu atat unui indice ridicat de letalitate
cit mai ales degaradari biologice si scaderi productivitati animalelor infectate. Aceste pierderi
rezulta din urmatoarele situatii mai importante :
- confiscari totale sau partiale ale carnii si organelor provenite , de la
animale tuberculoase sau darea acestora in consum conditionat la pret redus ;
- scaderea randamentului de taiere in medie cu 10% fata de animalel
sanatoase ;
- scaderea productiei de lapte la vacile tuberculoase , un asemenea lapte nu
poate fi utilizat decit cu anumite restrictii ;
- scurtarea vieti economice a anumalelor tuberculoase ;
- cresterea incidentei cazurilor de sterilitate ;
- animalele tuberculoase valorifica mai rau hrana comparativ cu cele
sanatoase si sunt mai sensibile la actiunea diferitilor factori nocivi de mediu ;
- viteii proveniti din vaci bacilare se nasc adeseori cu o debilitate
congenitala care ii predispune la o serie de imbonlaviri in perioada perinatala.
Alaturi de importanta economica , infectia tuberculoasa mai are o foarte mare
importanta social-sanitara , fiind una dintre cele mai vechi , mai raspandite si mai grave
antropozoonoze.
In general omul se poate infecta cu oricare dintre cele 3 tipuri principale de
microbacterii patogene. Cea mai frecvent si mai usor transmisibila la om , este insa
tuberculoza bovina. Numerosi cercetatori au demonstrat ca bacili de tip bovin pot genera la
om forme de infectie tot atat de grave ca si tipul uman , adeseori chiar mai grave.
Bungenteanu si colaboratorii arata ca la persoanele infectate cu bacilul ROCH de tip bovin
sunt mai frecvente localizarile meningiene , renale , osteo-articulare , pleureziile si
hemoptiziile , decit in infectie cu tipul uman ; durata bolii este mai lunga (in medie de 9,7
ani) fata de infectia de tipul uman (4,7 ani) ; letalitatea este mai ridicata (in medie ½ din
bolnavi fata de 1/6 in infectia cu tipul uman) ; infectiile cu bacilul KOCH tip bovin sunt mai
rezistente la tuberculostaticele majore.
Cei mai sensibil la acesta infectie sunt copii sub virsta de 15 ani la care , de altfel ,
intilnim si incidenta maxima a cazurilor.
Infectia de tipul aviar a fost foarte rar identificata la om , pina in 1960. In 1961 sa
constatat insa ca din 180 tulpini de bacilul KOCH izolate intr-o regiune din Germania , din
diferite forme de tuberculoza umana , 9,5% erau de tip aviar.
Acesta constatare cu totul deosebita a generat intrebarea daca nu cumva asistam la o
exaltare brusca a patogenitati tipului aviar pentru om.

Etiologie

Tuberculoza este produsa de bacterii incadrate in Mycobacterium. In cadrul acesteia


sau diferentiat in 3 tipuri : uman , bovin si aviar , fiecare avand patogenitate maxima pentru
specia de animale la care sau adaptat si o patogenitate mai redusa pentru alte specii.
Ca structura antigenica , microbacteriile au fost incadrate in 4 tipuri antigenice
distinctive :
- un tip al bacililor tuberculozei de tip uman si bovin care au o structura
antigenica practic identica ;
- un tip al bacililor tuberculozei aviare ;
- un tip al tuberculozei animalelor cu singe rece ;
- un tip al acidorezistentilor saprofiti.
Din culturi de bacili ai tuberculozei in bulion de carne glicerinat 5% si peptonat 1% ,
vechi de 6-8 KOCH a preparat tuberculina. Ea continea insa , pe linga substanta revelatoare
specifica si o serie de alte substante , unele ca produsi de dezasimilatie ai celulelor bacteriene
, altele rezultind din procesul de bacterioliza , altele fiind componenti ai mediului de cultura ,
in masura sa declanseze reactii nespecifice.
Valoarea revelatoare a fiecarei sarje de tuberculina este titrata comparativ cu o
tuberculina etalon international si exprimata in „unitati tuberculine” (U.T.). O unitate
tuberculonica corespunde cu activitatea a 1/100.000ml tuberculina etalon. Tuberculina de tip
P.P.D. preparata la noi in tara corespunde standardului international , cea de tip mamifer
continand 100.000 U.T. pe ml , iar cea de tip aviar 25.000 U.T. pe ml.

Morfologia

Arata ca se prezinta ca niste bastoane subtiri intre cele 3 tipuri neexistand diferente
esentiale de ordin morfologic.
Cultivarea bacteriei se realizeaza pe medii speciale.
In medii lichide se dezvolta la suprafata formand o membrana groasa incretita , lichidl
ramanand limpede.
Pe medii solide tipul uman se dezvolta in 20-30 zile. Tipul aviar in 15-25 zile. Tipul
bovin in 30-70 de zile.

Patogenitatea

Este data atat de virulenta cat si de toxicitate.


Rezistenta la mediul exterior este ridicata datorita unor substante ceroase care sunt
prezente in peretele celular.
La temperatura frigului raman viabile 2-3 ani.
La temperatura camerei raman viabile mai mult de un an.
Solul-gunoi de grajd 7-12 luni.
La 90oC rezista doar 1 minut.
Pentru dezinfectii se folosesc solutii de formol 4% si soda caustica 3% la temperaturi
de 25-30oC. Bacili sunt sensibili la streptomicina , acid paraminosalicilic.

Caracter epizootologic
In toate conditiile national infectia tuberculoasa poate afecta toate speciile de mamifere
si pasari domestice sau salbatice. In ordine descrescatoare are receptivitati se inbolnavesc
taurinele , suinele , galinaceele , carnasierele , cabalinele si ovinele.
Incidenta boli variaza in limite largi de la o specie la alta in stransa legatura cu
interventia factorilor favorizanti.
Animalele din rasele perfectionate , exploatate intensiv subalimntate , epuizate , supra-
aglomerate sunt mai predispuse la inbolaviri.

Surse de infectie
Sursele primare

Sunt reprezentate de animalel bolnave cu forme clinice sau infectii asimptomatice care
elimina germeni prin jetaj , fecale , lapte.
Un rol important in difuzarea infectiilor il au subprodusele din industria laptelui.

Sursele secundare

Sunt foarte sunt foarte diverse si importante avand in vedere rezistenta bacililor in
mediul exterior.
Sursele secundare sunt reprezentate de toate elementele mediului extern contaminate
cu bacterii virulente.
Un rol importan il joaca apa si furajele.

Mod de contaminare si cai de patrudere in organism

Contaminarea se poate realiza prin cohabitare si indirect prin intermediul surselor


secundare.
Patrunderea in organism se face pe cale respiratorie , pe cale digestiva prin consumul
de alimente si apa contaminata.

Contaminarea in efecte libere

a. Tuberculinari generale prin test unic (T.U.) , de 2 ori pe an , in


trimestrele II si IV la toate bovinele in varsta de peste 6 saptamani.
b. Toate animalele reagente (pozitive si dubioase) la tuberculoza , pot
fi examinate serologic in laborator pentru imunitate imediata
celular , prin metodele omologate la 30 de zile de la tuberculoza.
c. Animalele pozitive la testul comparativ-simultan (T.C.S.) se elimina
obligatoriu din exploatatie prin abatorizare. Se recolteaza probe sub
supraveghere sanitar-veterinara pentru examene complexe de
laborator , in vederea precizari diagnosticului de tuberculoza ; se
aplica masurile de combatere , profilaxie si combaterea mediului , in
conformitate cu legislatia sanitar-veterinara in vigoare.

Combatereain efecte contaminate

a. Este interzisa constituirea de centre de izolare pentru tuberculoza si


popularea ingerasatoriilor cu bovine provenite din exploatatiile sau
curti contaminate ;
b. In centrele de izolare existente nu se fac tuberculinari , se interzice
activitatea de reproductie si se asaneaza prin depopulare totala ;
c. In efectivele , curtile si localitatile cu bovine pentru reproductie si
productie de lapte in care se declara tuberculoza , se executa testari
trimestriale prin testul comparativ-simultan la 15-30 de zile dupa
testul comparativ simultan la toate bovinele de peste 6 saptamani.
Bovinele pozitive la testul comparativ-simultan (T.C.S.) se elimina obligatoriu prin
abatorizare iar cele incadrate la T.C.S. in categoria „recontrol” se izoleaza si se retesteaza
dupa 45 de zile prin T.C.S. , in interval de 15-30 de la T.C.S. , eliminand de fiecare data
animalele pozitive.
Cand procesul de infectie depaseste 10% din efectivul testat si tuberculoza a fost
diagnosticata si la tineret sub varsta de 6 luni , exploatatia se supune Programului de Asanare
prin Depopulare Totala.
Cand procentul de reactii nespecifice se mentine constant sub 0,1-0,2% si examenele
de laborator repetate (cel putin 2 examene consecutive) pe un numar reprezentativ de probe
sunt negative efectivul poate fi declarat indemn de tuberculoza , iar masurile de restrictie se
ridica dupa efectuarea actiunilor de sanitatie-veterinare (deratizare , dezinfectie ,
decontaminare) si dupa controlul eficientei acestora prin testul T.A.A.R. , care trebuie sa fie
negativ.

Contaminarea la ingrasatorii

a. Tuberculinarea anuala (trimestrul II) prin tuberculoza a tuturor


bovinelor , cu abatorizarea animalelor pozitiv ;
b. Ingrasatoriile in care boala a fost confirmata si declarata oficial se
supun masurilor de asanare prin depopulare totala.
Precizari tehnice

1. Tuberculinarile se planifica si se efectueaza cu cel putin doua


saptamani inaintea actiunilor imunoprofilactice.
2. Cu trei saptamani inainte de tuberculinare se efectueaza tratamente
interne antiparazitare.
3. Nu vor fi supuse testari alergice animalele tratate anterior cu 14-21
zile cu medicamente imunosupresoare cum ar fi dexametazona , hidrocortizon ,
prednisolon etc. si animalele in ultima luna de gestatie , in primele 30 de zile dupa
fatare sau cele bolnave. Aceste animale se supun tuberculinari dupa expirarea
termenilor de restrictie mentionate mai sus.
4. Expedierea animalelor reagente la abator se face cu certificat sanitar
veterinar de transport si sanatate barat cu dunga rosie.
5. Pentru fiecare animal reagent , indiferent de sectorul de proprietate
medicul veterinar oficial intocmeste nota de insotire cu rezultatele testului tuberculinic.
6. Animalele reagente se sacrifica in abatoarele autorizate , in partida
separata , sub supraveghere sanitar-veterinara si cu aplicarea masurilor de
decontaminare si protectia mediului prevazute de lege.
7. Proprietari animalelor regente sacrificate pentru precizare de
diagnostic se despagubesc , indiferent de rezultatele examenelor de laborator.
8. De la toate animalele regente taiate se vor preleva , obligatoriu ,
probe individuale , pentru examene de laborator astfel :
- Limfonodurile capului ; retrofarnigiene (stang si drept) , manidibulare
(stang si drept) , perotidiene (stang si drept) etc.
- Portiuni de tesuturi si organe (pleura , pulmon , ficat , splina , rinichi ,
organe genitale si glanda mamara etc.)
9. Este obligatorie si supravegherea anatomopatologica pentru
tuberculoza si de laborator a tuturor bovinelor moarte sau taiate fortat , provenite din
exploatatii contaminate.
10. Decontaminare si atestare eficientei acestea se fac conform
prevederilor legale.
11. Ovinele , caprinele reagente la T.C.S. vor fi supuse testelor
serologice si examenelor bacterioscopice pe probe de fecale pentru diagnosticul
paratuberculozei. In acest scop , de la animalele taiate limfocentrii mezentericii si
mucoasa intestinala se vor examina necropsic , histopatologic si bacterioscopic.
12. Lotul de porcine in care s-au diagnosticat cazuri de tuberculoza se
trimit integral la taiere. La animalele cu leziuni suspecte de tuberculoza se executa
examene , necropsic , bacteriologic , histopatologic.
13. Arealul in care au fost depistati porci salbatici cu tuberculoza va fi
supus actiunilor de vinatoare intensiva.
Simptomatologie

Simptomatologia tuberculozei animale este extrem de polimorfa , fiind conditionata de


numarul , localizarea si gradul de activitate a leziunilor specifice de conditiile de zooigiena in
care sun tinute animalele , de reactivitate organismului infectat etc. In general , infectia
tuberculoasa imbraca obisnuit atat la animale cit si la om , o evolutie cronica. Pentru o mai
usoara orientare in teren vom descrie simptomatologia bolii pe specii.
La bovine infectia tuberculoasa evolueaza de obicei cronic , forma acuta fiind foarte
rara. Perioada de incubatie in functie naturala este intotdeauna destul de lunga , atingind si
adeseori depasind 3-4 saptamani. La bovine ea nar fi niciodata mai mica de 15 zile.
In forma cronica , tuberculoza pulmonara constituie localizarea principala a infectiei la
taurinele adulte , reprezentand 90-96% din totalul cazurilor. Ea poate evolua asimptomatic un
timp variabil , uneori toata viata economica a animalului , constituind asa-numita ftizie
calcara sau tuberculoza generata , intilnita adeseori ca surprize de abator sau de autopsie.
Exista observatii dupa care pina la 36% din bovinele sacrificate in abator si confiscate total
dupa taiere din cauza tuberculozei n-au prezentat „in rino” nici un semn clinic de boala.
Primul semn clinic al tuberculozei pulmonare active este tusea , la inceput slaba ,
scurta , seaca , uneori siflanta , cu caracter intermitent aparand mai ales cand animalele sunt
obligate sa faca miscari bruste sau cand inhaleaza aer rece sau incarcat cu praf. Pe masura ce
boala progreseaza tusea devine din ce in ce mai grava dureroasa si la urma grasa. In acest caz
animalele vor prezenta si jetaj , de culoare cenusiu-galbuie. De obicei insa , taurinele isi
inghit expectoratul , asa ca acesta nu apare , sau apare intermitent. In starile mai avansate
apar modificari ale respiratiei , traduse prin scurtarea inspiratiei , expiratiei prelungita ,
dispnee , tahipnee etc. Ascultatia si percutia de obicei nu deceleaza nici o modificare
deosebita. Percutia , asemenea , nu semnaleaza de obicei nici o modificare.
In fazele mai avansate ale bolii , paralel cu tulburarile organice , apar si tulburari
generate , exprimate prin slabire progresiva , scaderea productiei de lapte si subfebrilitate sau
febra moderata , temperatura interna a corpului atingand 39,5-40oC.
Tuberculoza pleurata si pericardica , foarte rara , evolueaza cu simptomele unei
pleurite sau gericardite productive sau exudative.
Tuberculoza digestiva este de obicei consecutiva formei pulmonare , insa mult mai rara
la aceasta. Simptomatologia este vaga si in general necaracteristica variind in raport cu
localizarea procesului infectios.
Localizarea mamara se intilneste la 2-6% din vacile tuberculoase. Sunt afectate mai
frecvent sferturile posterioare , de obicei unul singur si se poate prezenta din punc de vedere
anatomoclinic sub 3 forme: o forma miliara , cu focare discrete si evolutie cronica , o forma
lobular-infiltrativa si o forma cazeoasa.
In forma miliara primele modificari ce apar in parenchimul mamar sunt tuberculii
miliari , in numar redus , care de obicei raman nesesizati clinic. Tot ce se poate constata in
aceasta faza este o edematiere moderata a sfertukui afectat. Numai in fazele avansate cand
nodulii tuberculosi au atins un anumit volum , sfertul respectiv se hipertrofiaza si capata un
caracter mamelonat. Ganglionul retromamar satelit se hipertrofiaza si el moderat , devine
dur , nedureros si boselat.
Forma lobular-infiltrativa reprezinta 75-90% din totalul cazurilor de tuberuloza
mamara. Primele semne clinice se traduc prin aparitia in masa sfertului afectat a unor zone de
induratie la nivelul carora lobulatia este mai evidenta. Dezvoltarea progresiva a acestor
focare duce la hipertrofia si deformarea sfertului respectiv. Ganglioni limfatici retromamari
apar nemodificati sau usor mariti in volum.
Mamita cazeoasa poate interesa unul sau mai multe sferturi care cresc treptat in
volum , capata o considenta dura si o structura omogena , iar sfircurile deviaza de la pozitia
normala. Ganglioni ratromamari sateliti sunt mult mariti , duri si mamelonati. Laptele
provenit din sfircurile afectate isi conserva mult timp caracterele normale desi contine
cantitati insemnate de bacili. Mamita cazeoasa este de obicei o manifestare a tuberculozei
secundare ce se dezvolta pe substratul formei lobular-infiltrative.
Tuberculoza ganglionara poate fi observata clinic numai cind este localizata la
ganglioni limfatici externi , explorabili direct. De obicei afecteaza numai unu sau citeva
pachete ganglionare. Nu sunt rare cazurile cand dintr-un pachet ganglionar este afectat un
singur ganglion. Cei mai frecvent afectati sunt ganglioni retrofaringieni , prescapulari si
precururarli. Ei apar mariti in volum , duri , putin sensibili , mamelonati si mobili sub piele.
Ganglioni hipertrofiati pot antrena tulburari functionale variate.
Exista si alte localizari ale infectiei tuberculoase cronice , destul de numeroase si
variate. Aceste se intilnesc insa destul de rar si evolueaza cu manifestari necaracteristice. De
aceea ele trec de obicei neidentificate clinic si isi pierd din importanta practica.
Forma acuta foarte rar intilnita , este de obicei secundara , consecutiva activarii
focarelor de tuberculoza preexistente. Boala debuteaza un sindrom de febra grava insotite de
tulburari organice variate , in raport cu tipul , localizarea si intinderea leziunilor specifice.
In tuberculoza miliara acuta , animalele vor acuza discnee , tuse scurta si dureroasa ,
sensibilitate crescuta a cutiei toracice , fara matitate.
In forma cu caracter dominant exudativ cu manifestari de pneumonie sau
bronhopneumatic cazeoasa , pleurezie etc. animalele vor prezenta , alaturi de sindromul de
febra , tulburari caracteristice leziunilor organice respective.
Evolutia boli este rapida , sfirsitul letal survenind dupa 1-2 saptamani de la aparitia
primelor semne.
La vitei boala evolueaza in general asemanator cu mentiunea ca tuberculoz\a cronica a
organelor este foarte rara. De ce mai multe ori se produce generalizarea precoce a infectiei ,
cu evolutie variabila , de la caz la caz.
La ovine si caprine infectia tuberculoasa este foarte rara , unele observatii arata ca sar
putea ca la capra infectia sa fie mai frecventa decit indica datele statistice. Localizarea
principala a procesului infectios este cea pulmonara si mamara.
Suinele sunt destul de frecvent afectate de tuberculoza mai ales cind primesc in hrana
reziduri de laptarie bacilifere , nesterilizate sau cind vin frecvent in contact cu pasarile
tuberculoase. Printre localizarile mai frecvente ale infectiei se situeaza cea ganglionara
digestiva si pulmonara.
Localizarea ganglionara sau scrofuloza este forma cea mai caracteristica sub care
evolueaza tuberculoza la porc. Sunt afectati mai frecvent ganglioni submaxilari ,
retrofaringieni , cervicali superiori , perotidieni. Pot fi prinse si alte pachete ganglionare. Noi
am gasit cea mai frecventa localizare adeseori unica la nivelul ganglionilor submaxilari.
Ganglioni afectati se maresc treptat in volum , atingind uneori marimea unui pumn ,
duri , mamelonati si nedurerosi , sau putin durerosi. Cand sunt prisi toti formeaza pe fata
ventrala a gitului un fel de colier ce se intinde de la o ureche la alta. Uni din acesti ganglioni
adera la piele , iar mai tarziu abcedeaza si fistulizeaza , constituind strofuloza.
Tuberculoza digestiva , cea mai frecventa se traduce clinic printr-o simptomatologie
nespecifica exprimata prin slabire progresiva , apetit capricios sau inapetenta pana la
anorexie , alternari de diaree , constipatie si tranzit normal , balonari , colici etc.
Localizarea pulmonara mult mai rara coexista de obicei cu cea digestiva si se
manifesta printr-o simptomatologie asemanatoare celei din tuberculoza pulmonara a
bovinelor care are o evolutie mult mai rapida (citeva saptamani) si sfirsitul obisnuit letal.
La suine se intilneste destul de frecvent si o localizare osoasa si articulara , mai ales la
nivelul coastelor vertebrelor si articulatiilor membrelor tradusa clinic prin procese
inflamatorii localizate cu evolutie lenta si tulburari functionale variate , in raport cu
localizarea procesului inflamator specific.
La cabalina tuberculoza este foarte rara , iar atunci cand exista evolueaza ca o boala
generala. Simptomatologia incepe de obicei prin guseuri febrile cu caracter neregulat , apetit
conservat sau capricios , slabire progresiva. Tulburari organice pot aparea mult mai tarziu.
Localizarea digestiva este cea mai frecventa mai ales la manji si se traduce printr-o
simptomatologie necaracteristica si inconstanta. Se pot inregistra colici intermitente ,
alternari de constipatie si diaree , pentru ca la urma diareea sa devina continua , cu emisiuni
de fecale galbui. La explorarea rectala se pot sesiza adenopatii ale ganglionilor sublombari ,
mezenterici etc.
Tuberculoza pulmonara mult mai rara ca precedenta poate evolua in timp oarecare
asimptomatic. Primele manifestari clinice consta dintr-o slabire si anemiere progresiva , o
stare de oboseala , de astenie , de epuizare fizica. Apare apoi tusea la inceput slaba , scurta
apoi din ce in ce mai frecventa , dureroasa si la urma umeda , insotita de jetaj initial mucos
apoi mucopurulent , uneori striat cu singe.
La carnivore infectia tuberculoasa este destul de rara. O intilnim mai ales in centrele
urbane indeosebi la caini ce traiesc in localurile de consumatie publica sau in familii cu
persoane bacilare. Localizarea principala a infectiei este cea pulmonara si cea digestiva ,
infectia poate fi provocata si de bacterii de tip uman sau bovin.
Tuberculoza aviara destul de frecventa mai ales la galinacee se poate prezenta sub 2
forme principale : o forma interna sau viscerala si una externa.
Forma interna obisnuita evolueaza ca o infectie generalizata tradusa clinic prin slabire
si anemiere progresiva , cu tot apetitul conservat , oprire din dezvoltare la tineret , diaree
intermitenta sau persistenta , uneori striata cu singe. Ficatul este adeseori hipertrofiat cu
suprafata mamelonata. In unele cazuri se constata si ascita , ptoza abdoinala si pozitie de
pinguin. Boala sfirseste letal , prin epuizare sau hemoragie interna.
Forma externa , mult mai rara ca precedenta (de obicei coexistenta) poate avea mai
multe localizari :
- O localizare asteoarticulara , cu manifestari artrite sau
asteoperiostite deformate , se antreneaza diferite tulburari
functionale. Localizarea procesului infectios la nivelul maduvei
ososase antreneaza adeseori schiopaturi unilaterale , fara nici un
substart anatomic evident. Alteori se produce subtierea accentuata a
peretelui osos favorizand fracturarea lui.
- O localizare cutanata sau pe mucoasa intilnita uneori la gaina sau
porumbel sub forma de procese nodulare intradermice cu un
continut cozeos si coloratie albastruie a tegumentului la nivelul lor.
Forma cutanata este mai frecventa la pasarile exotice mai ales la
papagal de obicei sub forma de placi cu caracter productiv sau
tumoral , dure la suprafata si cazeoase in profunzime.

Modificari anatomopatologice

Tabloul anatomopatologic intilnit in infectia tuberculoasa la animale este extrem de


poliform , variind de la o specie la alta iar in cadrul aceleasi specii de la o virsta la alta si de
la un individ la altul , in raport cu o serie de factori ca : forma evolutiva a bolii virsta ,
intinderea sediul si gradul de activitate al leziunilor , virsta si specia anumalelor bolnave ,
tipul si virulenta tulpinii de bacili in cauza , reactivitate individuala a infectiei.
In tuberculoza acuta secundara , de suprainfectie sau de reactivare endogena
consecutiva generalizari tirzii a infectiei leziunile vor avea un caracter dominant exudativ cu
contur neregulat si aspect cenusiu-slaninos la inceput , apoi sub forma de cazeificari difuze ,
rau deliminate inconjurate de o zona congestivo-inflamatorie , insotite de cazeificarea radiana
a ganglionilor limfatici sateliti.
In tuberculoza cronica de primo infectie se gasesc in diverse organe si ganglioni
limfatici sateliti. Leziuni cu caracter nodular de virste si dimensiuni variate de la tuberculi
biliari pina la noduli tuberculosi cazeficati , calcificati etc. inconjurati de o capsula
conjunctiva bine organizata.
In tuberculoza cronica secundara leziunile specifice se prezinta de obicei sub forma de
focare cazeoase incapsulate cu tendinta accentuata de ramolitie si fara modificari
caracteristice in ganglioni limfatici sateliti , acestia aparind fie nemodificati sau numai usor
hipertrofiati.
La pasari infectia tuberculoasa evolueaza numai ca primoinfectie de obicei
generalizata.

Diagnostic
Diagnosticul tuberculozei se stabileste pe baza de date epizootologice
,anatomoclinice , cercetari bacteriologice , serologice si teste alergice.
La bovine datele epizoologice vor avea in vedere caracterul de boala de graj d cu
extindere insidioasa si relativ rediara in focar.
Diagnosticul clinic este foarte greu de stabilit avand in vedere evolutia adeseori
asimptomatica a infectiei cu manifestari necaracteristice.
Tuberculoza pulmonara va trebui diferentiata de :
- Emfizemul pulmonar foarte rar la bovine fara puseuri febrile si fara
modificari ale strai generale
- Bronsita si bronhopneumonia verminoasa ce afecteaza de preferinta
tineretul aflat la pasune , evolueaza afebril si fara tulburari generale
deosebite. Este caracteristica in aceasta boala discordanta dintre
intensitatea tulburarilor organice si starea generala buna a
animalului.
- Echinococoza pulmonara ce evolueaza afebril fara tulburari generale
, iar tusea este totdeauna uscata.
Tuberculoza cutanata va trebui diferentiata de dermatita nodulara atribuita tot unui
germen acido-rezistent.
Forma acuta de tuberculoza va trebui diferentiata mai ales de formele pectorale ale
pasteurelozei.
La suine , forma ganglionara nu poate fi confndata cu nici o boala. Celelalte localizari
sunt mai greu de diagnosticat clinic din cauza simptomatologiei necaracteristice.
Astfel tuberculoza pulmonara poate fi confundata clinic cu pasteureloza cronica etc.
La carnivore se vor analiza mai intai datele anamnetice privitor la posibilitatile de
contaminare in conditiile in care traiesc sau au trait animalele si se vor corela cu semnele
clinice prezentate de acestea. Afectiunile pulmonare vor trebui privite in totdeauna ca
suspecte de o eventuala natura bacilara. Datele statistice arata ca pleurezia cronica la ciine
este de obicei de natura tuberculoasa. La fel cazurile de ascita inregistrate la ciine tineri.
La pasari tuberculoza va trebui diferentiata de forma cronica a tifozei aviare in care
apetitul este modificat (diminuat sau capricios) slbiciunea este mai putin accentuata , diarea
nu este sanguino lenta , lipsesc hepatomegalia si formatiunile nodulare de pe suprafata
organului si a anselor intestinale.

Diagnosticul anatomopatologic

Este mai usor de stabilit avand in vedere ca leziunile tuberculoase au o morfologie


carcateristica si sunt de obicei evidente adeseori masive deci usor de gasit si identificat.
La bovinele adulte se vor examina intai ganglioni traheobronsici mediostinali si
pulmonul. Absenta leziunilor la acest nivel poate fi interpretata ca organismul respectiv a fost
indemn de infetia bacilara. Cu toate acestea se examineaza obligatoriu si ganglioni
rectrifaringieni , sub maxilari si portali pentru determinarea unei eventuale infectii pe cale
digestiva. La vitei vor fi examinati in primul rand ganglionin mezenterici si portali ,
impreuna cu ficatul si apoi pulmonul cu ganglionii sateliti. La cabaline examenul se face la
fel ca la vitei. Ovinele si caprinele se examineaza dupa acelasi protocol cu bovinele adulte.
La suine se vor examina cu precadere ganglioni capului apoi ganglioni mezenterici si portali
impreuna cu ficatul. In infectia cu tipul aviar leziunile sunt de aspect sarcomatos cu contur
neregulat.
Stabilirea formei evolutive si a tipului de tuberculoza se poate face destul de usor dupa
caracterul morfologic al leziunilor specifice.
Diagnosticul bacteriologic urmareste punere in evidenta a bacililor tuberculozei in
diferite produse patologice suspecte. El se poate realiza prin cercetari bacterioscopice sau
bacteriologice si are valoare probanta numai cind este pozitiva. De aceea se practica numai ca
metoda adjuranta.

Diagnosticul serologic

Urmareste punerea in evidenta a anticorpilor specifici in singele animalelor purtatoare


de infectii tuberculoase. Se utilizeaza in acest scop reactia de aglutinare , R.F.C. si reactia de
hemoaglutinare si hemoliza conditionata valoarea diagnostica a acestora este in general
inferioara testului alergic.

Citodiagnosticul

Se bazeaza pe faptul ca infectia tuberculoasa mai ales in forma cronica determina o


mononucleoza cu monocite , limfocite , celule epitelode decelabile in singe , exudate , lichid
cefalorachidian , lapte etc. Si aici numai rezultatele pozitive au valoare diagnostica.

Diagnosticul alergic

Prin tuberculinoreactie sau testul tuberculinic constituie azi una dintre cele mai
valoroase si mai utilizate metode de diagnostic al tuberculozei animale , datorita simplitati de
executie , sensibilitati probei si specificitati reactiei. El se bazeaza pe punerea in evidenta a
stari de alergie ce se instaleaza in organismele infectate cu bacilii tuberculozei folosind ca
substanta revelatoare tuberculina.
La noi in tara se practica numai testul intradermic , cu tuberculina purificata de tip
mamifer sau aviar aplicat dupa doua procedee principale :
Testul unic in care se foloseste numai una din cele doua tuberculine si se obtin 3
categorii de reactii : negative , dubioase si pozitive.
Testul simultan in care se folosesc ambele tuberculine inoculate simultan la acelasi
animal in puncte separate.

Pronostic

Din punct de vedere medical prognosticul este conditionat de forma clinica a infectiei.
Din punct de vedere economic prognosticul este grav din cauza contagiozitati bolii si a
degradarii biologice a animalelor infectate. Din punct de vedere al legislatiei sanitar-
veterinare prognosticul este defavorabil deoarece boala este considerata incurabila si animale
trebuie sacrificate obligatoriu indiferent de forma infectiei in vederea eradicarii bolii.

Tratament

Tuberculoza animala face parte din grupul bolilor considerate incurabile din mai multe
motive , ca :
- Lipsa unor mijloace de tratament cu o eficacitate sigura in toate
formele infectiei.
- Pretul de cost ridicat al medicatiilor preconizate.
- Se urmareste eradicare bolii.
Singura substanta care a dat pina in prezent rezultate satisfacatoare in tratamentul
tuberculozei animale este hidrozida acidului izonicotinic (HIN) sau izoniziada. Doza
terapeutica variaza intre 0,5-3ctg/Kgcomp/zi durata medie de administrare fiind de 2-3 luni.
Substanta nu este activa in infectiile cu bacili de tip aviar.
Tratementul cu HIM ar putea fi aplicat la unele animale de macelarie din motiv de
ordin economic. El si-ar mai gasi indicatie si la animalele de agrement ca si la cele din
gradinile zoologice la care problema pretului de cost nu se pune cu atata stringenta. Se atrage
atentia asupra pericolului instituiri uinei asemenea meditatii la carnivorele de apartament
(caini si pisici) , deoarece in urma tratamentului aceste animale ar putea deveni purtatoare de
mutante ale b.ROCH rezistente la ironiazida si antibiotice si ca atare surse de infectie foarte
periculoase pentru om.
Profilaxie

Lupta contra tuberculozei animale poate fi dusa pe 3 cai principale :


- prin masuri de imunoprofilaxie activa
- prin masuri sanitar-veterinare
- prin chimioterapie si chimiopreventie

Imunoprofilaxia

Este in principiu posibila. Ea se bazeaza pe constatarea ca momentul cel mai critic al


infectiei tuberculoase care conditioneaza evolutia si gravitatea acesteia este prezentat prin
conditiile in care se realizeaza primul contact dintre bacili tuberculozei si a organismului
infectat. De aceea este indicat sa alegem noi momentul si conditiile in care urmeaza sa se
realizeze acest prim contact , desigur in asa fel incat organismul sa poata beneficia la
maximum.
Dintre toate vaccinurile antituberculoase preconizate si incercate in decursul timpului
acela care sa dovedit cel mai eficace si mai inofensiv este vaccinul prezentat de Calmette si
Guerin , cunoscut sub denumirea de BCG folosit pe scara larga mai ales in imunoprofilaxia
tuberculozei la om. El are doua calitati esentiale : este complet apatogen , deci incapabil de a
genera leziuni evolutive si antreneaza o stare de premunitie satisfacatoare.

Chimioprofilaxia

Chimioprofilaxia tuberculozei bovinei a fost incercata de numerosi cercetatori cu


rezultate in general bune sub raport medical insa costisitoare. Au fost elaborate chiar
protocoale speciale de chimiopreventie sistematizate in doua mari categorii :
O chimiopreventie pasiva si una activa. La noi in tara aceste metode de lupta
antituberculoasa nu si-au justificat aplicarea.

Profilaxia nespecifica
Constituie practic singura arma de lupta contra tuberculozei animale care manuita cu
pricepere poate duce intr-un timp relativ scurt la eradicarea bolii. Prima este cea propusa de
Bany in 1890 avand ca obiective:
- depistarea sistematica a animalelor infectate cu ajutorul tuberculinei
- izolarea imediata a reagentilor si valorificarea lor prin sacrificare
- cresterea de tineret indemn in vederea eradicari bolii
A doua metoda preconizata de Sredamgrotzky-Ostertag in 1899 viza eliminarea din
efectivele contaminate numai a indivizilor cu tuberculoza deschisa.
Acesta metoda nu a avut insa decit o utilizare foarte redusa si a fost curind abandonata
ca neraspunzatoare.
Pentru a preveni introducerea bolii in efectivele indemne se iau urmatoarele masuri:
- Se acorda o atentie deosebita animalelor nou achizitionate care
trebuie sa provina din efective sigur indemne de tuberculoza si sa fie
testate tuberculinic in unitatea de origine inainte de cumparare cu
obligatia sa reactioneze negativ.
- Se practica controlul periodic pentru tuberculoza a aintregului
personal de ingrijire , paza etc. din sectorul zootehnic urmat de
indepartarea imediata din sector a persoanelor bacilare.
- Se executa cu regularitate dezinfectiile profilactice
- Se iau masuri pentru a evita orice alte posibilitati de contaminare.
In unitatile aflate intr-o faza avansata a actiuni de eradicare , data indivizii ce dau
reactii dubioase repetate nu sunt prea numerosi sau prea valorosi este indicat sa fie eliminati.
In efectivele in care apar pentru prima data cazuri cu reactie pozitiva sau dubioasa la
testul unic precum si acolo unde prezinta infectii tuberculoase na fost confirmata este indicat
sa se ia unele masuri suplimentare in vederea precizari existentei infectiei specifice.
In cazurile in care la sacrificarile de control nu se pot pune in evidenta depistarii
eventualelor stari de paraalergie generate de infectii cu alte microbacterii decit cel al
tuberculozei bovine (injectii cu myc.arium , haminis , Yohnei , al dermatitei nodulare.)

Combaterea

La bovine si porcine: tuberculoza este o boala declarabila si supusa masurilor de


carantina de gradul 3.
La bovine se aplica urmatoarele masuri :
- Animalele bolnave cu semne clinice se izoleaza in afara incintei
fermei sunt infiltrate cu litera T pe maxilarul stang si vor fi dirijate
in abator in termen de trei zile.
- Animalele infectate fara semne clinice , sterile si fara productie de
lapte , dar in stare buna de intretinere vor fi dirijate de asemenea in
abator etc.
La pasari : in cazul fermelor se procedeaza la valorificarea prin abator , a intregului
efectiv contaminat , scoaterea asternutului dupa care se face o dezinfectie riguroasa.
Adaposturile si curtea se dezinfecteaza

- http://www.referat.ro/
-
-
-

Tuberculoza
Tuberculoza este provocata de un microb in forma de bastonas, numit bacilul Koch, care
poate infecta toate organele corpului, dar cel mai frecvent plamanii. Nu toti copiii infectati cu
bacilul Koch se imbolnavesc de tuberculoza.

Dupa numele medicului german Robert Koch (1843-1910) descoperitorul acestui microb
(1882).

Transmiterea bolii

Poate avea loc in apropierea copiilor cu un adult care elimina prin tuse microbul tuberculozei
in mediul inconjurator (locuinta, scoala, lift, coridorul blocului, autobuz, tramvai, tren etc).
Alteori (rar, este adevarat) sputa infectata, ajunsa pe obiecte de uz personal sau pe jucarii se
usuca, iar microbii se pot prinde de particulele de praf, patrunzand prin inspiratie in plamani.
Cand copilul este contaminat, microbul strabate caile respiratorii si produce o mica leziune
pulmonara. In acest moment, daca se face intradermoreactia la tuberculina, aceasta devine
"pozitiva". Leziunea pulmonara insotita de pozitivarea intradermoreactiei poarta numele de
"infectie primara" sau "primoinfectie". De indata ce reactia la tuberculina devine pozitiva, este
prudent sa se faca o radiografie pulmonara. De cele mai multe ori, primoinfectia tuberculoasa
nu este manifesta, nu se insoteste de nici un simptom, trece neobservata. In alte cazuri, copilul
face febra (37,5-38-38,5°C) este indispus, tuseste, nu are pofta de mancare, scade in greutate,
devine palid.

Nu exista o varsta de predilectie pentru primoinfectia tuberculoasa. Se produce cand un


organism neatins de infectie sau nevaccinat cu BCG este contaminat prin una din modalitatile
enumerate mai sus. Efectul protector al vaccinului este considerabil.

Infectia tuberculoasa la sugar si chiar la copilul mic poate da forme grave. Primoinfectia este
inevitabila. Daca nu se iau precautiile necesare (vaccinare BCG, depistare precoce, tratament
corespunzator), bacilul Koch produce diseminari intinse in cei doi plamani si cateodata
meningita tuberculoasa, forme de tuberculoza care pot pune in pericol viata copilului. Este
mai usor si mai bine sa se previna, decat sa se vindece tuberculoza copilului!

Prevenirea tuberculozei

Se rezuma la cateva precautiuni fundamentale: sa se vaccineze cu B.C.G. nou-nascutul. Rolul


protector al vaccinului B.C.G. intervine la 2 luni dupa vaccinare.

Daca in familie exista bolnavi de tuberculoza, nou-nascutul si sugarul vor fi feriti de orice
contact cu acestia: separarea copilului in alta casa; internarea in Leaganul de copii; internarea
persoanei bolnave intr-un sanatoriu T.B.C. Cel internat in sanatoriu nu va mai reveni in
familie decat dupa "negativarea" spuzei.

In orice familie in care se naste un copil, persoanele care au suferit in trecut de tuberculoza si
sunt "scoase din evidenta" vor merge din nou la Dispensarul antituberculos teritorial (judet
sau sector) pentru un control riguros.

Sa nu se piarda din vedere posibilitatea unei contaminari din anturajul oricarui copil. Un vechi
bolnav, o ruda apropiata, un vizitator intamplator sau o persoana in varsta cu "bronsita
cronica" sunt foarte adesea sursele de imbolnavire a copilului. Examenul de radiologie este
obligatoriu la orice persoana straina angajata sa ingrijeasca copilul.

Intradermoreactia la tuberculina consta in injectarea in piele ("intradermic") a unei tuberculine


purificate "P.P.D." (Protein Purified Derivative), preparata de Institutul "Dr. T. Cantacuzino"
din Bucuresti. Intradermoreactia la tuberculina se face in scop diagnostic de catre cabinetele
de fiziologie sau de pediatrie; in scop diagnostic la copiii care sunt banuiti ca sufera de
tuberculoza; la contingentele de copii prevazute in calendarul de vaccinari, pentru
selectionarea copiilor ce trebuie revaccinati cu B.C.G.; la copiii prescolari, cu ocazia intrarii
in colectivitati; la orice copil in varsta de 0-10 ani, daca in familia respectiva s-a descoperit un
caz de tuberculoza; in mod periodic, la indicatia pediatrului de la dispensarul T.B.C. la copiii
care au in familie cazuri de tuberculoza in "evidenta" dispensarului antituberculos; in cadrul
examenului de bilant al starii de sanatate a copiilor prescolari si scolari, cu ocazia admiterii in
colectivitati prescolare (1-5 ani) si in cadrul actiunilor de revaccinare cu B.C.G. in clasele I, a
Vll-a si in anul al IV-lea de liceu.

Interpretarea reactiei

Se face la 72 de ore, luand in considerare numai papula (ridicatura) pielii ce se simte la pipait
ca o denivelare fata de pielea din jur; se exclud reactiile eritematoase rosii simple. Se masoara
in milimetri cel mai mare diametru transversal al reactiei. Reactia la tuberculina se considera
negativa, cand are o dimensiune intre 0 si 9 mm, inclusiv; cand diametrul este de 10 sau peste
10 mm, reactia se considera pozitiva. Reactia pozitiva, daca nu este datorata unei vaccinari
B.C.G. atestata prin prezenta cicatricei, traduce o infectie tuberculoasa. Cu exceptia virajului
tuberculic, ea nu ne informeaza asupra vechimii infectiei si a gradului de activitate a acesteia.
La copiii prescolari cu reactii de peste 10 mm, precum si la elevii si adolescentii cu reactii de
peste 15 mm se va efectua si un examen radiologie pulmonar, daca nu prezinta cicatrice
vaccinala B.C.G. In cazul prezentei cicatricei vaccinale, controlul este indicat in caz de reactie
generala febrila sau reactie locala necrotica, flictenulara sau cu diametrul transversal peste 15
mm la prescolari si peste 20 mm la elevi si adolescenti. Parintii sunt datori sa cunoasca
rezultatele testarilor la tuhercullna si sa execute indicatiile medicale in caz de reactii pozitive.

Controlul radiologic se efectueaza prin radiografie la copiii intre 0 si 5 ani si prin


radiofotografie la elevi si adolescenti. La toti copiii la care intradermoreactia a fost pozitiva se
va face obligatoriu un control radiologie. Depistari radiologice ocazionale se fac si in
urmatoarele imprejurari: trimitere in statiuni balneare; adoptie de copii; admiterea in licee,
scoli profesionale, de ucenici, scoli postliceale, invatamant superior, incorporare in armata.
Examenul radiofotografie ocazional are o valabilitate de 6 luni.

Chimioprofilaxia tuberculoasa

Adica prevenirea bolii prin administrarea de medicamente, se face la copii si tineri (0-20 ani)
contacti cu bolnavi de tuberculoza cu bacili Koch prezenti in spuza.

In general, se administreaza izoniazida de doua ori pe saptamana, strict supravegheat de catre


personalul medical sanitar din unitati (crese, gradinite, scoli, intreprinderi) sau de catre
cadrele dispensarelor medicale urbane si rurale, medici de familie, asistenti). In cazuri
exceptionale (copii mici care nu sunt in colectivitati), administrarea izoniazidei se face la
domiciliu, de catre personalul sanitar al Dispensarului de pediatrie sau, cu totul exceptional,
de catre parinti (localitati greu accesibile si fara unitati sanitare; perioade de intemperii etc).

Tratamentul tuberculozei

Se face standardizat si strict supravegheat de catre personalul sanitar.

Primoinfectia tuberculoasa, tratata cu medicamentele actuale, se vindeca sigur, dar vindecarea


completa este foarte lenta, in decurs de circa un an. Contrar a ceea ce se intampla in alte boli,
nu se ajunge la distrugerea microbului, ci la inchistarea lui in organism, unde persista in mod
nedefinit; din aceste motive reactia la tuberculina devenita pozitiva ramane asa pentru toata
viata. Bacilii astfel inchistati pot fi tinuti la respect toata viata, aproape in toate cazurile.
Cateodata totusi daca primoinfectia a fost neglijata sau tratata fara destula preseverenta, boala
se poate "trezi" la pubertate, la adolescenta sau in perioada de adult. Atunci ea se manifesta
prin infiltrate, caverne, expectoratie bogata in bacili Koch ce poate contamina orice persoana
din jur si indeosebi pe copii.

Tratamentul se incepe, de regula, in unitatile spitalicesti (sanatorii etc), unde copilul sau
adolescentul ramane internat cel putin 2 luni consecutiv.

In cazurile in care medicul fiziolog hotaraste ca tratamentul sa se efectueze la domiciliu,


acesta se va face de catre Dispensarul de copiii, prin cadrele medii, cu colaborarea medicului
de familie, cu sprijinul constient al familiei.

Alimentatia. Copilul va primi un regim alimentar normal, echilibrat. Nu este necesara


supraalimentatia. In perioada de sugar se continua alimentatia la san. Daca este intarcat, se va
depasi perioada de inapetenfa prin mese mici si repetate cu preparatul de lapte adaptat sau
partial adaptat in functie de varsta copilului. Introducerea de alimente noi (sucuri, pulpa de
fructe rase, supa, pireurile, carnea, galbenusul de ou) se face ca si la sugarul sanatos. Nu se va
uita profilaxia rahitismului. La copilul mai mare se va da un regim alimentar variat, pregatit
cu gust, constituit din 3 mese principale si doua gustari, in alimentatie este bine sa fie zilnic:
carne, lapte si/sau derivate (branzeturi, unt), oua, fructe si zarzavaturi.

Regimul de viata

In perioada in care copilul are febra, tuseste, este trist, nu simte nevoia de miscare, se
recomanda repaus la pat. De indata ce febra scade, tusea se rareste si copilul recapata
vioiciunea, se indica mai intai miscarea in casa si apoi scoaterea afara, daca vremea este
frumoasa (fara ceata, vant sau ploaie). Se prefera plimbarile prin locuri cu vegetatie bogata.
Activitatea normala se reia la indicatia medicului. Dupa vindecare se vor evita
suprasolicitarile fizice si psihice. Cura sanatoriala care constituia pe vremuri tratamentul de
baza nu mai este obligatorie. Totusi viata in aer liber, la tara, sau daca este posibil, intr-o
localitate de munte sau de deal are o contributie insemnata in calirea organismului si in
consolidarea vindecarii. in perioada acuta a bolii, cura hei iomarina nu este indicat!

http://www.copilul.ro/pediatrie/boli-contagioase/Tuberculoza-a270.html

Generalitati

Tuberculoza este cauzata de bacteria numita Mycobacterium tuberculosis. La nivel mondial se


estimeaza aproximativ 2 miliarde de purtatori. Ea afecteaza de obicei plamanii, dar si alte
parti ale organismului, mai ales sistemul osos si creierul. Trebuie facuta diferenta intre
infectie si boala.

Persoanele care sunt doar infectate nu se simt bolnave si nu au simptome. Infectia se poate
prelungi toata viata, fara ca boala sa se declanseze. Putem contracta tuberculoza la orice
varsta. Aceasta se transmite rapid, in special in randul populatiei defavorizate, cu
accesibilitate redusa la medic si prost hranita.

Mod de transmitere
Tuberculoza se transmite prin aerul pe care il inspiram. Cand o persoana bolnava tuseste sau
stranuta microbii se raspandesc in aer. Contaminarea se produce cand inspiram microbii
prezenti in aer. In unele cazuri boala poate fi transmisa de vite, de exemplu consumand laptele
nepasteurizat de la un animal infectat. Perioada de incubatie este de 4-12 saptamani, dar
infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai
multe saptamani dupa inceperea tratamentului.

Copiii sub 3 ani si varstnicii sunt cei mai expusi riscului de imbolnavire, desi oricine poate sa
fie afectat. Persoanele al caror sistem imun este slabit, de exemplu cei cu HIV/SIDA,
contracteaza mult mai usor boala. In ultimul timp a sporit preocuparea legata de TBC,
deoarece microorganismul a dezvoltat rezistenta la medicamente.

Simptome

Tuberculoza se manifesta prin stare de slabiciune generala, pierderea in greutate, febra si


transpiratii nocturne.
Simptomele tuberculozei pulmonare includ:
- tusea persistenta;
- expectoratii sanguinolente;
- durerea de piept.

La copiii de varsta mica tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin oprirea cresterii
sau un retard staturo-ponderal. Celelalte semne si simptome depind de localizarea bolii.
Tuberculoza scade imunitatea organismului in general, sporind probabilitatea ca persoana
afectata sa contracteze alte boli sau determina agravarea celor existente.

Tratament

Bolnavii cu TBC trebuie sa urmeze o terapia curativa, care de obicei include doua sau mai
mult medicamente antituberculoase, timp de cel putin sase luni. Din pacate, unii bolnavi nu
respecta schema si durata de tratament. Astfel apare tuberculoza multirezistenta, transmisibila
altor persoane.
Cea mai buna metoda de protectie a copiilor contra tuberculozei este imunizarea cu vaccinul
BCG.

• Tuberculoza - infectie cauzata de bacilul Koch

Tuberculoza - infectie cauzata de bacilul Koch


Tuberculoza (TBC) este o infectie bacteriana care este localizata cel mai des in plamani (TBC
pulmonar) dar care se poate raspandi in alte parti ale organismului (TBC extrapulmonar). Din
plamani, TBC este raspandit cu usurinta altor persoane prin tuse sau stranut. Cu toate ca
tratamentul este de lunga durata, acesta este cel mai adesea finalizat cu success. Durata medie
a tratamentului este intre 6 si 9 luni. Tuberculoza se poate gasi fie in forma latenta (in
asteptare) fie in stare activa.
TBC latenta inseamna ca poate exista bacteria cauzatoare de TBC in organism, dar aceasta nu
poate fi raspandita altor persoane, dar aceasta persoana poate avea tuberculoza activa.
TBC activa inseamna ca infectia este prezenta in organism si daca plamanii sunt afectati,
infectia poate fi raspandita si altor persoane.

Cauze

Tuberculoza este cauzata de Mycobacterium Tuberculosis, o bacterie care se dezvolta lent in


medii ale organismului care sunt bogate in sange si oxigen cum ar fi plamanii.

Simptome

Daca in organism este prezenta forma latenta a tuberculozei, nu exista simptome si aceasta nu
poate fi raspandita altor persoane. Daca exista forma activa a tuberculozei, exista simptome si
infectia poate fi raspandita. Tipul simptomelor sunt in concordanta cu tipul de tuberculoza fie
pulmonara (cel mai comun), fie in alta parte a corpului (tuberculoza extrapulmonara). De
asemenea pot exista alte afectiuni cu simptome asemanatoare cu cele ale tuberculozei cum ar
fi pneumonia si cancerul pulmonar.
Simptomele formei active ale TBC

Simptomele tuberculozei active apar treptat si se desfasoara pe o perioada de cateva


saptamani sau luni. Pot exista cateva simptome usoare fara ca pacientul sa banuiasca prezenta
infectiei.

Simptomele obisnuite sunt:


- tuse insotita de mucus gros, cateodata cu sange (sputa) pe o durata de aproximativ doua
saptamani
- batai rapide ale inimii (tahicardie)
- gat marit de volum (afectarea ganglionilor limfatici din aceasta regiune)

Alte simptome pot fi:


- febra, frisoane si transpiratii in timul somnului
- oboseala si slabirea fortei fizice
- pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile
- scaderi ale amplitudinii respiratiei, dureri in piept.

Simptomele formei active ale TBC cu alta localizare decat cea pulmonara

Simptomatologia infectiei in alte locuri decat plamanii variaza in functie de locul infectiei.
Infectia de obicei ramane in plamani, dar bacteria poate migra prin intermediul circulatiei
sangvine in diferite regiuni ale organismului.

Debutul infectiei poate fi atat de usor, incat poate fi nesesizat de pacient. La o persoana care
are un sistem imun sanatos (neafectat de alte boli/infectii), organismul lupta impotriva
bacteriei incapsuland-o (invelind-o) in niste formatiuni foarte mici numite tuberculi. Bacteria
ramane in viata, dar nu se poate inmulti sau raspandi in restul corpului sau catre alte persoane.
Acest stadiu corespunde tuberculozei latente si multe persoane nu il depasesc.

Un rezultat pozitiv la testul de tuberculina, este modul in care multe persoane descopera ca au
forma latenta de TBC. Este nevoie de 48 de ore dupa test pentru ca reactia sa aiba loc, ceea ce
este semnalat printr-o umflatura rosie in locul unde acul a strapuns pielea. Sau poate fi efecuat
testul de sange QuantiFERON-TB Gold care ofera rezultatul in aproximativ 24 de ore.

Daca sistemul imun al unei persoane devine incapabila de a preveni inmultirea bacteriei,
tuberculoza devine activa. Din pacientii cu TBC latenta, 5% (una din douazeci de persoane)
vor dezvolta tuberculoza activa in timp de doi ani de la infectia initiala.

Pacientii care prezinta TBC latenta risca sa dezvolte forma activa in conditiile in care:
-au o afectiune/infectie care slabeste sistemul imun, cum ar fi HIV, unele cancere sau diabetul
netratat
-au acces slab la ingrijiri medicale, cum sunt cersetorii, muncitorii in diferite domenii sau
consumatorii de alcool si droguri
-urmeaza un tratament indelungat cu corticosteroizi
-prezinta un sistem imun slabit cum sunt varstnicii, nou nascutii, femeile care tocmai au
nascut, persoanele care au suferit un transplant de organ si care iau medicamente pentru
prevenirea respingerii lor
-au o boala pulmonara cronica cauzata de inhalarea diverselor prafuri (silicoza)
-sunt cu 10% sub limita de greutate normala.

Simptomele tuberculozei pulmonare

Tuberculoza pulmonara activa este contagioasa. TBC se raspandeste cand o persoana care
prezinta boala expira bacteria si o alta persoana o inhaleaza din aer. Bacteria tuberculozei
poate ramane in aer pentru mai multe ore. Tusea, stranutul, rasul si cantatul elibereaza mai
mule bacterii decat respiratul in sine.

TBC este mult mai probabil de a se raspandi in urmatoarele conditii:


1. In cazul oamenilor care traiesc in medii aglomerate. TBC se poate raspandi cu usurinta in
azile, spitale, adaposturile pentru oamenii strazii, scoli, cazarme si penitenciare
2. In cazul celor care traiesc intr-o casa unde deja exista un bolnav de TBC. Acesta este un
factor care creste posibilitatea de a contacta boala. TBC nu se raspandeste prin manipularea
obiectelor atinse de o persoana infectata.

In general, dupa doua saptamani de tratament cu antibiotice nu este posibila transmiterea


infectiei catre alte persoane.
Oprirea tratamentului medicamentos, poate cauza intarzierea vindecarii si de asemenea
reaparitia. In aceste cazuri este necesara reinceperea tratamentului. Reaparitiile pot surveni la
6 - 12 luni de la intreruperea tratamentului.

De asemenea, neadministrarea tratamentului pana la capat (oprirea lui intr-un anumit punct),
poate duce la dezvoltarea capacitatii bacteriei de a dezvolta rezistenta, facand tratamentul mai
dificil.

Fara tratament, forma activa a tuberculozei poate produce complicatii serioase, cum ar
fi:
- cavitati sau buzunare in parenchimul pulmonar. Aceste zone bolnave ale plamanului, pot
cauza sangerari si pot cauza suprainfectii cu alte tipuri de bacterii si formarea de abcese
(cavitati pline cu puroi)
- un orificiu care se formeaza intre caile aeriene apropiate (fistula bronho-pleurala)
- dificultati in respiratie din cauza cailor aeriene blocate.
Riscuri

Nou nascutii si copii si persoanele infectate cu HIV, care prezinta de asemenea forma activa
de tuberculoza, au nevoie de un tratament special.

Persoanele au un risc crescut de a se infecta cu tuberculoza cand:


- intra in contact cu cineva care are tuberculoza activa (in casa, la servici, la scoala).
Tuberculoza activa este foarte contagioasa
- ingrijesc persoane care prezinta tuberculoza activa netratata (personalul medical)
- traiesc in conditii de aglomeratie unde pot veni in contact cu oameni care au tuberculoza,
cum ar fi cei care lucreaza in penitenciare, in spitale, azile, cazarmele militare, adaposturile
pentru oamenii fara locuinta
- au acces precar la ingrijirea medicala, cum ar fi oamenii strazii, muncitorii de la ferme
(taranii) sau persoane care consuma droguri sau alcool
- calatoresc din, sau in regiuni unde tuberculoza este des intalnita, cum ar fi America Latina,
Africa, Asia, Europa de Est si Rusia.

Persoanele cu forma latenta de tuberculoza (care nu poate fi raspandita altor persoane)


sunt in pericol de a dezvolta tuberculoza activa daca:
- au o boala sau urmeaza un tratament care le slabeste sistemul imun, cum ar fi virusul HIV,
unele cancere sau diabetul netratat
- au acces slab la ingrijiri medicale, cum sunt cersetorii, muncitorii in diferite domenii sau
consumatorii de alcool si droguri
- urmeaza un tratament indelungat cu corticosteroizi.
- prezinta un sistem imun slabit cum sunt varstnicii, nou nascutii, femeile care tocmai au
nascut, persoanele care au suferit un transplant de organ si care iau medicamente petru
prevenirea respingerii lor
- au o boala pulmonara cronica cauzata de inhalarea diverselor prafuri (silicoza)
- sunt cu 10% sub limita de greutate normala.

Consult de specialitate

Medicul trebuie contactat de urgenta daca o persoana:


- prezinta simptome (tuse continua insotita de febra, oboseala si pierdere in greutate) care ar
putea fi cauzate de tuberculoza
- a fost in contact intim cu cineva care are tuberculoza activa, care poate fi transmisa altora
sau cu cineva care ar putea fi banuit a avea tuberculoza
- prezinta ingalbenirea pielii sau daca acuza dureri dupa administrarea de isoniazida sau alte
medicamente antiTBC.

Medicul trebuie contactat de asemenea daca, dupa efectuarea testului TBC si in locul unde
pielea a fost intepata de ac a aparut o umflatura rosie. Reactia testului trebuie sa fie inspectata
de un specialist dupa 2-3 zile de la efectuare, pentru a se decide daca este nevoie de alte teste
sau de tratament.

Medici specialisti recomandati

- centrul public de sanatate cel mai apropiat


- medicii (medicii generalisti, doctorii de medicina de familie, internistii, pediatrii)
- pneumologii, medicii specializati in tratarea problemelor de plamani
- infectionistii, specialistii in tratarea bolilor infectioase.

Daca pacientul prezinta tuberculoza rezistenta la mai multe tipuri de medicamente, pacientul
ar trebui sa mearga la un spital specializat in tratamentul unor astfel de tuberculoze.

Expectativa vigilenta

Perioada de expectativa vigilenta este abordarea prudenta (vazand si facand). Daca pacientul
se simte mai bine pe cont propriu, nu mai este nevoie de tratament medicamentos. Daca starea
se inrautateste, doctorul, impreuna cu pacientul vor decide urmatoarea etapa.

Daca pacientul prezinta simptome continue de tuberculoza (tuse combinata cu simptomele de


febra, oboseala si pierdere in greutate) tratamentul este necesar. Doctorul sau alte cadre
medicale trebuie contactate cat mai repede posibil.
Daca cineva intrat in contact cu o persoana care are tuberculoza activa, nu trebuie asteptata
aparitia primelor simptome, doctorul trebuie apelat pentru a face un test specific de depistare a
infectiei cu tuberculoza.

Investigatii

Diagnosticul tuberculozei active pulmonare


Doctorii diagnosticheaza tuberculoza activa pulmonara folosind anamneza (istoria bolii) si
examinarea fizica a pacientului si prin examinarea pacientului a propriilor simptome (tuse,
oboseala, febra si transpiratii in somn).

Medicii de asemenea vor tine cont de rezultatele:


- culturilor de sputa. Examinarea mucusului din plamani este cea mai buna metoda de a
diagnostica TBC activa. Daca bacteria creste pe mediile de cultura, se vor face teste de
sensibilitate care vor arata tipurile de medicamente capabile sa distruga bacteria. Rezultatele
testelor de sensibilitate apar dupa 1-6 saptamani deoarece bacteria care produce tuberculoza
creste foarte incet. Medicul insa, poate incepe tratamentul inainte de aflarea rezultatului
testelor, daca pacientul are simptome evidente de boala.

Cercetatorii lucreaza asupra unor teste noi care sa poata oferi rezultate mai rapide
Radiografia toracelui nu poate da un indiciu clar de tuberculoza.

Radiografia este indicata in caz de:


- rezultat pozitiv al testului de tuberculina.
- simptome de tuberculoza, cum ar fi tuse persistenta, oboseala, febra sau transpiratii in timpul
somnului
- reactie nesigura la testul de tuberculina din cauza unui sistem imun deficitar.

Diagnosticul tuberculozei latente pulmonare


Testarea cutanata la tuberculina va arata daca exista tuberculoza latenta. Testul de asemenea
va arata daca a mai existat pana in acel moment alta infectie cu tuberculoza.
QuantiFERON-TB Gold este un test de sange care a fost aprobat de FDA (Administratia
alimentelor si medicamentelor din USA), pentru a detecta tuberculoza latenta. Este mai rapid
si mai exact decat testul cutanat, dar este inca putin accesibil.

Diagnosticarea tuberculozei localizata in alte sedii decat plamanii


Pentru diagnosticul tuberculozei in alte locuri decat plamanii este necesara efectuarea mai
multor teste.

Se pot efectua:
- preluarea unei mostre dintr-un loc afectat (biopsie). Mostra este trimisa unui laborator pentru
analiza
- cultura de urina (uro-cultura) pentru depistarea unei tuberculoze renale
- mostra de lichid din jurul maduvei spinarii (LCR -lichid cefalo-rahidian) pentru depistarea
unei infectii cerebrale cu tuberculoza
- tomografie pentru a depista tuberculoza care s-a raspandit in organism si pentru a
diagnostica cavitatile produse de tuberculoza in plamani
- RMN (radiografie prin rezonanta magnetica) pentru a detecta tuberculoza in creier si
maduva spinarii
- testarea HIV se face de obicei odata cu testarea TBC. De asemenea se mai poate face un test
pentru hepatita.
Teste efectuate in timpul tratamentului tuberculozei

In timpul tratamentului testarea sputei se face o data pe luna sau cateodata mai des, pentru a fi
siguri ca antibioticele isi fac efectul. La sfarsitul tratamentului se poate face o radiografie
toracica pentru a o compara in viitor. Se mai pot de asemenea efectua teste pentru a vedea
daca medicamentele pentru TBC afecteaza alte parti ale corpului.

Aceste teste pot cuprinde:


- examene de verificare a functiilor ficatului
- teste oftalmologice, in special daca se administreaza ethambutol
- teste acustice, in special daca se administreaza streptomicina.

Diagnostic

Toate cazurile de tuberculoza care se prezinta la spitalele locale sau de stat se pot raspandi
catre alte persoane si pot produce epidemii. Majoritatea autoritatilor in domeniul medical
incearca sa previna epidemiile de tuberculoza si incurajeaza testarea din timp pentru
persoanele cu risc crescut de a contacta si dezvolta boala.

Centrele de Control si Prevenire al Bolilor recomanda testarea pentru tuberculoza persoanelor


care:
- au infectie cu HIV (virusul imuno-deficientei umane) sau alte afectiuni care ii pun in risc de
contactare a infectiei cu tuberculoza
- traiesc cu o persoana care are tuberculoza, care se poate raspandi
- isi injecteaza droguri
- sunt nascuti in zone de pe glob unde este des intalnita tuberculoza: America Latina, Africa,
Asia, Europa de Est, Rusia
- traiesc sau lucreaza in aziluri, adaposturi pentru oamenii fara locuinta, oamenii de la tara,
penitenciare
- persoanele care au risc de a face tuberculoza sunt testati prin testul cutanat la tuberculina. De
asemenea, personalului medical ii este efectuat acest test la angajarea intr-un spital si de
asemenea, se efectueaza retestarea la 6-12 luni.

Tratament
Medicii trateaza tuberculoza cu antibiotice pentru a distruge bacteria. Aceste medicamente
sunt administrate tuturor persoanelor care au TBC, inclusiv nou-nascutii, copiii, femeile
gravide si persoanele care au un sistem imun deficitar sau slabit. Persoanele care au TBC care
nu poate fi raspandit primesc de asemenea tratament pentru a preveni transformarea bacteriei
in forma activa.

In tratarea TBC latent sau activ, specialistii recomanda:


- folosirea unor combinatii de medicamente in tratamentul tuberculozei active. Tratamentul
initial standard combina patru medicamente pentru a preveni TBC polirezistent la tratament.
Bolnavii de tuberculoza pot lua unul sau doua antibiotice
- urmarea tratamentului timp de minimum 6 luni sau mai mult daca este necesar
- urmarea strict a indicatiilor de tratament. Asta ar putea insemna consultarea zilnica a
cadrelor medicale specializate, care sa fie de fata in momentul administrarii medicamentelor.
Tratamentul presupune administrarea integral, a tuturor dozelor de antibiotic. Aceste
consultatii asigura corectitudinea tratamentului, care este necesara datorita duratei mari a
acestuia
- incercarea unor combinatii diferite de medicamente, daca acesta nu da rezultate, fapt datorat
rezistentei bacteriei (atunci cand testele arata ca bacteria cauzatoare de tuberculoza este inca
activa).

Tratamentul tuberculozei extrapulmonare

Tratamentul tuberculozei extrapulmonare, de obicei este acelasi ca si pentru tuberculoza


pulmonara. S-ar putea sa fie nevoie de alte tipuri de medicamente, corespunzatoare locului
unde infectia este localizata sau daca exista alte complicatii.

De retinut!

Exista tratamente diferite recomandate persoanelor cu HIV si TBC. Daca tratametul este oprit
prea repede, sau dozele nu sunt luate corespunzator; s-ar putea ca perioada de tratament sa fie
mai lunga sau s-ar putea sa fie necesar ca tratamentul sa fie reluat de la inceput. Acest lucru
poate duce la agravarea simptomelor sau la infectii rezistente la antibiotic care sunt mult mai
dificil de tratat.
Vindecarea de tuberculoza necesita administrarea pana la capat a tratamentului cu antibiotice.
Acest lucru ar putea presupune vizitarea zilnica a unui specialist sub observatia caruia sa fie
administrate antibioticele, numit tratament sub observatie.

Administrarea corecta a medicamentelor este foarte importanta la persoanele cu un sistem


imun slabit. Acestea ar putea avea risc de recidiva, deoarece infectia initiala nu a fost
niciodata vindecata. Recidivele apar adesea in timp de 6-12 luni de la terminarea
tratamentului. Tratamentul pentru recidive se bazeaza pe severitatea bolii, si tine cont de
medicamentele administrate in timpul primului tratament.
Medicii de asemenea folosesc tratamentul medicamentos pentru a preveni transformarea
formei latente a tuberculozei in cea active.

Tratamentul este foarte important pentru persoanele care au tuberculoza latenta si


care:
- au HIV
- au un contact foarte apropiat cu o persoana care are forma activa de TBC
- au facut radiografie toracica care sugereaza infectie cu tuberculoza si care nu au facut un
tratament complet de TBC
- sunt dependenti de droguri
- au o boala sau iau medicamente pentru sistemul imun
- au facut un test de tuberculina al pielii in urma cu cel mult doi ani, care a fost negativ, dar
care acum se arata pozitiv.

Tratament ambulator (la domiciliu)Tratamentul la domiciliu se axeaza pe administrarea


corecta a medicamentelor, pentru a impiedica dezvoltarea rezistentei bacteriei. Trebuie
mentinut contactul cu cadrele medicale si de asemenea, trebuie raportat orice efect secundar,
mai ales problemele de vedere. Daca pacientul intentioneaza sa se mute in timpul
tratamentului, este recomandat de a raporta acest lucru cadrelor medicale, pentru a se face
aranjamentele continuarii administrarii medicamentelor.

Tratamentul la domiciliu include:


- un regim sanatos care sa asigure corpului substantele necesare organismului de a riposta
impotriva bolii. De indicat de asemena este ajutorul unui dietetician
- acoperirea gurii in momentul tusei sau a stranutului. In primele doua luni de tratament, boala
se poate raspandi cu usurinta altora.

Ce este de facut daca am fost expusi tubeculozei?

Daca cineva traieste cu o persoana care are tuberculoza activa sau este cunoscut ca a fost in
apropiere de cineva cu TBC, trebuie consultat un specialist pentru a fi testat. Un rezultat
pozitiv al testelor arata ca este necesara urmarea unui tratament.

Tratament medicamentos

Tuberculoza activa
Mai multe antibiotice sunt folosite in acelasi timp pentru a trata tuberculoza. Pentru
persoanele care au tuberculoza multirezistenta la medicamente, tratamentul poate continua pe
parcursul a 24 de luni. Antibioticele se administreaza sub forma injectabila sau de pastile.

Tuberculoza extrapulmonara

Tuberculoza care nu este localizata in plamani, in mod curent este tratata cu aceleasi
medicamente si pe aceeasi perioada de timp cu tuberculoza pulmonara. Insa tuberculoza
creierului sau a oaselor si incheieturilor la copil poate fi tratata in mai putin de 12 luni.
Medicamentele corticosteroide de asemenea pot fi recomandate in unele cazuri grave pentru a
reduce inflamatia. Ele pot fi de ajutor copiilor cu risc de a dezvolta probleme la nivelul
sistemului nervos central, cauzate de infectia cu TBC in conditiile unor febre mari, pericardite
sau peritonite.

Tuberculoza latenta

Unul sau doua antibiotice sunt folosite in general pentru a trata infectia cu tuberculoza latenta,
care nu poate fi raspandita altora, dar care se poate transforma in tuberculoza activa.
Terapia poli-medicamentoasa pentru tratarea tuberculozei implica administrarea a 4
antibiotice in acelasi timp. Acesta este tratamentul standard pentru tuberculoza activa.
Patru dintre cele mai des folosite antibiotice sunt:
- Izoniazida
- Rifampicina
- Pirazinamida
- Etambutol.

Specialistii utilizeaza uneori alte medicamente daca tratamentul nu este eficient sau daca este
cunoscut ca persoana este un caz de rezistenta la antibiotice. Alte medicamente des folosite
includ:
- Streptomicina (STM)
- Rifampicina
- Cicloserina (Seromicina)
- Capreomicina (Capastat Sulfat)

De retinut!

Este foarte important sa se adminstreze toate dozele intregi ale medicamentelor recomandate
de medici. Acest lucru asigura vindecarea si inlatura riscul recidivarii (reaparitia bolii) si
dezvoltarea bacteriei rezitente la antibiotice.

Tratament chirurgical

Tratamentul este rareori chirurgical. Insa acesta poate fi folosit pentru tratarea unor
complicatii la nivelul plamanilor sau altor parti ale organismului.

Tratamentul chirurgical este indicat:


- in oprirea hemoragiilor pulmonare care nu pot fi oprite prin nici o alta metoda
- la inlaturarea "buzunarelor" (colectiilor) de puroi care nu s-au resorbit in urma tratamentului
cu antibiotice. Tratamentul chirurgical pentru tuberculoza extrapulmonara. Chirurgia poate fi
folosita adesea pentru a extirpa sau a repara organele afectate de tuberculoza extrapulmonara
sau pentru a preveni complicatiile cum ar fi:
- infectia cu tuberculoza a creierului. Medicul poate plasa chirurgical un dren (tub) care
dreneaza excesul de lichid al creierului pentru a preveni o crestere a presiunii care poate
afecta creierul
- infectia cu tuberculoza a inimii (pericardita tuberculoasa). Chirurgul ar putea indeparta
partial sacul care inveleste inima
- infectia cu tuberculoza a rinichilor (TBC renal). Chirurgul ar putea fi nevoit sa extirpe
rinichiul infectat sau sa repare rinichiul sau alte parti ale sistemului urinar
- infectia incheieturilor. Ar putea fi necesara cura chirurgicala a zonelor afectate a coloanei
vertebrale sau a incheieturilor (chirurgie ortopedica).

Nu sunt cunoscute alte tipuri de tratamente in afara de cele enumerate pana acum.

Profilaxie

Evitarea contactarii tuberculozei activeTuberculoza activa este o infectie care se raspandeste


in corpul persoanei bolnave si care este extrem de contagioasa. Organizatia Mondiala de
Sanatate apreciaza ca o treime din populatia globului este infectata cu o bacterie care
cauzeaza TBC. Pentru a preveni infectia cu TBC trebuie sa:
- nu se petreaca mult timp intr-un loc aglomerat cu cineva care are tuberculoza activa, daca nu
urmeaza un tratament de cel putin doua saptamani
- poarte masti de protectie, in special cei care lucreaza in centre de ingrijire a celor cu
tuberculoza. Evitarea transformarii tuberculozei latente in tuberculoza activaIn general,
tratamentul cu isoniazida timp de 9 luni sau rifampicina timp de 6 luni, previne transformarea
tuberculozei latente. Acest tratament se face celor care la testul de tuberculina au fost
descoperiti ca purtatori ai bacteriei si este deosebit de important pentru persoanele care:
- sunt cunoscute a fi infectate cu HIV
- au un contact strans cu cineva care are TBC activ
- au facut radiografie toracica care sugereaza o infectie cu TBC si nu au facut un tratament
complet
- sunt dependenti de droguri
- au o boala sau iau medicamente pentru sistemul imun
- au facut in ultimii doi ani un test de tuberculina care a iesit negativ, dar care acum, s-a
dovedit pozitiv.
Vaccinul anti TBC este de ajutor?

Un vaccin pentru TBC (bacilul Calmette-Guerrin sau BCG) este folosit in multe tari pentru
prevenirea infectiei.

Oricum, acest vaccin nu este aproape de loc folosit in Statele Unite deoarece:
- riscul de a contacta infectia este scazut in America de Nord
- vaccinul nu este eficient pentru adulti
- vaccinul BCG poate cauza unei persoane aparitia unui rezultat pozitiv la testul de
tuberculina. Acest lucru face dificila testarea pacientilor

TBC, cea mai frecventa boala contagioasa din lume este in crestere pe plan mondial, in ciuda
eforturilor sustinute ale specialistilor din domeniul medical. TBC determina suferinte
bolnavilor, incapacitate de munca, decese si un important impact socio-economic.

In Romania endemia de TBC este in scadere continua prin masurile reglementate de


Programul National de Control al TBC (program supervizat de Organiazatia Mondiala a
Sanatatii) ce asigura in mod performant si gratuit pentru toata pupulatia: diagnosticul,
tratamentul, monitorizarea, si profilaxia bolii. Datorita consecintelor negative asupra sanatatii
populatiei, a costurilor medicale si sociale si a determinarii multifactoriale a bolii (puternic
influentata de dezvoltarea economico-culturala a comunitatilor) TBC este considerata si in
prezent o “problema prioritara de sanatate publica”.

Situatia epidemiologica actuala


In Romania incidenta globala a tuberculozei (TB) a scazut constant in ultimii 7 ani, de la
142,2%ooo in anul 2002 (cand s-a inregistrat cea mai mare valoare din ultimii 25 de ani), la
99,9%ooo in anul 2009. Compararea valorilor incidentelor din anii mentionati anterior arata
ca scaderea cazurilor noi (de la 121,9%ooo la 83,2%ooo) a fost mai importanta decat cea a
recidivelor.

In topul judetelor cu cel mai mare numar de persoane diagnosticate cu TBC in 2009,
conduce judetul Olt cu 135,9 cazuri, urmat de Teleorman cu 122,7 si Giurgiu cu 120,2. Tot
in 2009, in Maramures s-au inregistrat 87.4 cazuri noi si 15.5 recidiva, la Mures- 76.1
cazuri noi si 15.2 recidiva, Bucuresti- 66.5 cazuri noi si 11.6 recidiva, Alba- 53 cazuri noi
si 11.8 recidiva, Bistrita-Nasaud- 51.1 cazuri noi si 9.8 recidiva, Cluj-50.4 cazuri noi si 9.3
recidiva, Sibiu- 47.5 cazuri noi si 10.6 recidiva.

Cauzele mentinerii unei endemii inca ridicate de TBC sunt: nivelul de trai mai scazut al
populatiei din anumite regiuni; persistenta unor factori de stress legati de tranzitie, somaj,
tabagism si alcoolism cronic si a unor conditii ce scad imunitatea organismului (infectie
HIV/SIDA, diabet zaharat, tumori, tratamente cu citostatice sau corticoizi, silicoza, boli
hepatice si renale cronice, varste inaintate, subalimentatie, surmenaj, etc).

TBC apare dupa contactul strans si prelungit (saptamani, luni) al unei persoane cu un bolnav
necunoscut (si fara tratament), contagios, cu TBC pulmonara eliminatoare de germeni, mai
ales in prezenta unor factori favorizanti ce scad imunitatea organismului receptor. Bolnavii de
TBC prezinta lung timp, simptome putin zgomotoase, motiv pentru care ei intarzie sa se
prezinte la medic. Simptomele de suspiciune a TBC sunt: tuse seaca, mucoasa sau
mucopurulenta cu durata de peste 3 saptamani sau tuse cu eliminare de sange, scaderea
apetitului, subfebrilitati, astenie, tulburari respiratorii, scadere ponderala, transpiratii sau
dureri toracice persistente.

Depistarea activa a TBC se efectueaza permanent de catre reteaua de pneumologie prin


controlul contactilor din focarele TBC si prin actiuni de depistare larga la persoanele cu risc
crescut de imbolnavire.


România, "premianta" Europei la tuberculoză
Cu ocazia zilei Mondiale a Tuberculozei, reprezentanţii Uniunii Europene ne oferă noi
statistici sumbre. Suntem pe primul lor în UE la cazurile de tuberculoză.

Raportul dat publicităţii de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor, arată că
România este campioana Europei la numărul cazurilor de tuberculoză, cu 115,1 bolnavi la
100.000 de locuitori. De asemenea, suntem primii şi la numărul bolnavilor cu
chimiorezistenţă extinsă. În 2008, anul pentru care a fost realizat raportul, 54 de Români au
fost diagnosticaţi cu TBC rezistent la antibiotice.

Cei mai mulţi bolnavi sunt între 25 şi 44 de ani, dar au fost şi 350 de cazuri la copii între 0 şi
4 ani. Dacă, în celelalte ţări, a scăzut considerabil rata de îmbolnăvire la copii, în România,
aceasta rămâne ridicată.

După numărul cazurilor rezistente la antibiotice, Letonia este pe locul doi, cu 19 bolnavi în
2008, în timp ce, la numărul total al cazurilor, ne urmează Lituania, cu 66,8 bolnavi la
100.000 de locuitori.

În Uniunea Europeană, 26 de ţări au anunţat, în 2008, peste 82.000 de cazuri de TBC, Austria
fiind singura ţară care nu a raportat niciun caz. Conform statisticilor, cazurile au fost cu 615
mai puţine decât în 2007. De altfel, în ultimii ani, scăderea a fost constantă, până în 2008,
când a încetinit brusc, probabil din cauza sărăciei care a cuprins anumite regiuni ale Europei.

Peste 80% din cazurile raportate la nivel european au fost în cele opt ţări care au avut peste
3000 de cazuri fiecare. Este vorba, printre altele, de România, Bulgaria, Franţa, Spania şi
Anglia. Dacă celelalte ţări au mii de cazuri de origine străină, noi nu avem niciunul.

Tuberculoza este o afecţiune respiratorie contagioasă, de origine bacteriană, care se transmite


pe calea aerului. Când bolnavul cu infecţie activă tuşeşte, strănută sau vorbeşte, picăturile
microscopice de salivă, contaminate cu bacterii, ajung în aer, de unde sunt inhalate de ceilalţi.
Conform OMS, nu toţi cei care intră în contact cu bacteria se îmbolnăvesc.

Un sistem imunitar puternic poate să omoare germenii sau să-i ţină sub control. Când
organismul nu este capabil să controleze infecţia, se declanşează tuberculoza activă. Dacă nu
se tratează, un bolnav poate transmite infecţia la 10-15 persoane anual. Se estimează că, în
fiecare secundă, undeva în lume, o persoană este infectată cu TBC, astfel că, în prezent, două
miliarde de oameni sunt infectaţi. Din fericire, numai 10 - 15% dintre aceştia se vor
îmbolnăvi.

TBC se manifestă prin tuse, însoţită sau nu de spută şi sânge, dureri în piept, stare de
slăbiciune, scădere în greutate, febră, transpiraţie pe timpul nopţii.

Cei mai vulnerabili în faţa bolii sunt adulţii tineri, activi. Deşi majoritatea cazurilor se pot
trata cu succes, se estimează că, în fiecare zi, 4800 de oameni mor de tuberculoză. Majoritatea
provin din comunităţi sărace, tuberculoza fiind considerată o boală a sărăciei

http://www.unica.ro/detalii/articole/romania-tuberculoza-3641.html

Tuberculoza este ca o "bomba cu efect intirziat"

Data publicarii: 01/12/2006

Traian V., 49 de ani, din Iasi: "Citesc fiecare numar al «Ghidului pentru Sanatate» si pina
acum nu am vazut sa fi scris ceva despre o boala destul de grea care afecteaza multi oameni:
TBC-ul. De aceea, va rog daca se poate sa faceti un articol in care medicii specialisti sa dea
cit mai multe detalii despre tuberculoza. Cineva apropiat mie tocmai a fost diagnosticat cu
aceasta boala si as dori sa aflu cit mai multe detalii despre TBC".

Ce este si cum se transmite tuberculoza

Prof.dr. Traian Mihaescu, medic in cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Iasi:

"Tuberculoza este o maladie provocata de un microb, bacilul Koch, care afecteaza in principal
plaminii, dar poate afecta si alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc). Sursa de bacili
este omul bolnav de tuberculoza pulmonara, care inca nu a inceput tratamentul. El tuseste si
raspindeste in atmosfera bacili vii, care vor fi inhalati de cei din jur.

Cei mai afectati sint co-locatarii bolnavului: familia, mai ales copiii, care sint expusi mult
timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectati si colegii de munca sau prietenii apropiati. Calea
de transmitere este, deci, aeriana (nu prin mincare, haine sau miini murdare). Initial, cei din
jur inhaleaza bacilii si se infecteaza, fara sa dezvolte boala. In plamini, bacilii sint inconjurati
de o "bariera" de aparare care ii impiedica sa se dezvolte.

Infectia cu bacili nu inseamna, deci, neaparat tuberculoza. Este insa posibil ca dupa un timp
(luni sau ani de zile) "bariera" de aparare sa-si piarda eficienta, cind organismul este slabit
prin: hrana insuficienta, prea multa oboseala, stres, consum indelungat de alcool, cure
excesive de slabire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau
infectia HIV. Atunci bacilul se trezeste, incepe sa se inmulteasca si produce in plamini
tuberculoza propriu-zisa. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infectie pentru cei
din jur.

Tuberculoza este ca o "bomba cu efect intirziat", intervalul intre infectie si imbolnavire fiind
imposibil de precizat. Copiii se pot imbolnavi direct, fara un astfel de interval, prin
contaminare de la parintii sau bunicii lor bolnavi (ei fac tuberculoza primara).

Cum se manifesta tuberculoza

Simptomul cel mai caracteristic este tusea, care este persistenta (peste 3 saptamini), se
accentueaza progresiv si se insoteste de expectoratie. Bolnavii mai pot acuza febra sau stare
subfebrila, scaderea poftei de mincare, slabire, expectoratie cu singe.

De cele mai multe ori, simptomele apar insidios, iar multi pacienti intirzie sa se prezinte la
medic, sperind sa le treaca. Trebuie stiut insa ca in aceasta perioada cu simptome, inainte de
prezentarea la doctor, bolnavii sint foarte contagiosi. Cu cit se duc mai tirziu la medic, cu atit
vor infecta mai multa lume din jur.

Diagnosticul

Orice om care are simptome sugestive de tuberculoza (mai ales tusea) trebuie sa se prezinte la
medic. De obicei, i se recomanda un examen radiologic pulmonar care poate pune in evidenta
modificari care pot fi date de tuberculoza.

Pacientul trebuie atunci internat imediat intr-un spital de profil, pentru a se stabili diagnosticul
si a se incepe tratamentul. Diagnosticul nu se poate pune numai pe baza radiografiei! Pentru
diagnosticul tuberculozei este esentiala evidentierea bacilului Koch in sputa. Din sputa se face
un examen microscopic, cu rezultat rapid, si o cultura care poate dura si 2 luni.

Examenele de sputa sint esentiale atit pentru diagnostic, cit si pentru urmarirea evolutiei sub
tratament si pentru aprecierea vindecarii.

Evolutia tuberculozei

Netratata, tuberculoza nu se vindeca! Nu trebuie uitat ca pina in era antibiotica diagnosticul de


ftizie era sinonim cu moartea! Cavitatile din plamini se maresc si se extind, bolnavul slabeste
si cade la pat si in cele din urma moare prin insuficienta respiratorie sau o hemoptizie masiva.
Tratata, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infectioase. Tratamentul este foarte
eficient in a omori microbii si a permite vindecarea plaminilor.

Cu cit tratamentul este inceput mai repede, cu atit boala se vindeca cu mai putine sechele. Un
bolnav de tuberculoza vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social si isi poate
continua viata de unde i-a intrerupt-o boala.

Tratamentul tuberculozei
Este recomandat ca tratamentul tuberculozei sa fie inceput in spital. Astfel, se pot identifica si
corecta eventualele efecte adverse ale medicamentelor, pacientul are timp sa se refaca si sa
invete cum trebuie luat tratamentul, dar mai ales este izolat de persoanele sanatoase pe
perioada cit mai este contagios. Se apreciaza ca bolnavul nu mai este practic contagios dupa
primele 2-3 saptamini de tratament.

Tratamentul are doua faze: de atac si de continuare. In faza de atac, bolnavul primeste de
obicei, in spital, 4 tipuri de antibiotice simultan pe care le ia in fiecare zi. In majoritatea
cazurilor, faza de atac dureaza 2 luni si la sfirsitul ei ar trebui sa nu se mai gaseasca bacili in
sputa. Faza de continuare dureaza inca 4 luni, bolnavul primind 2 tipuri de medicamente de 3
ori pe saptamina.

Problemele tratamentului tuberculozei

Bacilul Koch este mult diferit de alti microbi, prin urmare si tratamentul sau are unele
particularitati. Pentru a obtine vindecarea, este indispensabil un tratament complex (cu 4 tipuri
de medicamente) si de lunga durata (minim 6 luni). Nerespectarea acestor indicatii duce la
esuarea tratamentului si recidiva tuberculozei.

Daca schema de tratament nu este respectata si pacientul refuza sa ia unul sau altul dintre
medicamente (din diverse motive, cum ar fi gustul neplacut al unei pastile sau o reactie
adversa nerezolvata impreuna cu medicul), bacilul dezvolta rezistenta la celelalte
medicamente si devine mult mai greu (sau imposibil) de omorit.

Daca tratamentul este intrerupt inainte de 6 luni, leziunile nu se sterilizeaza, ramin suficienti
bacili in ele pentru a duce la recidiva bolii dupa un interval de liniste. Prin urmare, pentru
succesul luptei impotriva tuberculozei, cooperarea pacientului in respectarea schemei si a
duratei tratamentului sint esentiale.

Aceste lucruri par adesea de neinteles de pacientii care se simt foarte bine dupa primele
saptamini de tratament si nu inteleg de ce trebuie sa ia atit de multe medicamente asa de multa
vreme.

http://www.ziaruldeiasi.ro/ghidul-pentru-sanatate/tuberculoza-este-ca-o-bomba-cu-efect-
intirziat~ni466p

Tuberculoza: supraveghere şi monitorizare

Principii generale
Informaţii necesare
Definiţia cazului de tuberculoză
Definiţia cazului
Supravegherea bolii
Monitorizarea programelor de control a tuberculozei
Evaluarea şi validarea informaţiilor

Principii generale

"Eradicarea tuberculozei" este un termen care presupune atingerea unei incidenţe anuale de
sub 1 caz la un milion de locuitori (în România avem astăzi peste 1000 cazuri la un milion de
locuitori). Utilizarea acestui termen a fost considerată ca o greşealăă şi Organizaţia Mondială
a Sănătăţii a recunoscut de mult că "eradicarea tuberculozei" este un obiectiv nerealist. In
ţările dezvoltate se foloseşte astăzi termenul de "control al tuberculozei", care este definit în
funcţie de realitatea epidemiologică a ţării respective. Astfel, pentru SUA, obiectivul "control
al tuberculozei" presupune o incidenţă anuală de 3,5 cazuri la 100.000 locuitori şi în anul
1989 se prevedea ca acest ţel să fie atins abia în anul 2010. Or, şi acest obiectiv s-a dovedit a
fi complet nerealist. Ultima estimare a Centrului de Control al Bolilor din Atlanta, SUA, arată
că tuberculoza va creşte în întreaga lume, atît în ţările dezvoltate, cît şi în cele în curs de
dezvoltare, cel puţin pînă în anul 2005 (cu o rată de 57,6%!). Ţinînd cont de aceste
consideraţii succinte, care pot fi dovedite cu material probatoriu elaborat de experţi
epidemiologi de renume, considerăm că obiectivul realist al programului de combatere a
tuberculozei este:

"Controlul creşterii incidenţei tuberculozei, cu stoparea acestei evoluţii ascendente în


următorii 10 ani şi stabilizarea ratei incidenţei la 100 cazuri noi la 100.000 locuitori".

Considerăm că în prezent este nerealist un obiectiv de scădere a incidenţei tuberculoziei sub


90/100.000 loc. Pe de altă parte, controlul tuberculozei la copii implică, în viziunea noastră, o
incidenţă de sub 15/100.000 loc şi dispariţia cazurilor grave şi a deceselor prin tuberculoză la
copil.

"Controlul creşterii incidenţei tuberculozei", este un obiectiv realist numai în condiţiile în care
standardul socio-economic şi cultural al populaţiei se va îmbunătăţi substanţial în următorii
ani. In caz contrar, activitatea medicală, oricît de bine organizată, nu va putea opri creşterea în
continuare a incidenţei acestei boli la adulţi. Pe de altă parte, oricare ar fi condiţiile socio-
economice, tuberculoza la copil poate fi încă controlată prin măsuri medicale şi sociale
adecvate.

"Controlul creşterii tuberculozei" este posibil numai dacă intervenţia medicală se bazează pe
sistemele de îngrijire sanitară primară şi se renunţa la noţiunea perimată de sistem verticalizat
de tratament al tuberculozei, cu eludarea sistemului de îngrijire primară. Totodată, activitatea
de coordonare a combaterii tuberculozei nu poate fi astăzi concepută în afara pneumologiei,
adică a cunoaşterii tuturor bolilor pulmonare!

Pe baza acestor premize, afirmăm că "Programul de control a creşterii tuberculozei" impune:

îmbunătăţirea planificării şi coordonării acţiunilor de luptă antituberculoasă;


îmbunătăţirea transferului de informaţii între sectoarele medicale, sociale şi politice
implicate în ameliorarea stării generale de sănătate a populaţiei, prin utilizarea tehnicilor
moderne de telecomunicaţie şi de procesare a datelor;
creşterea bugetului alocat combaterii bolilor pulmonare cronice, măcar cu aceeaşi rată de
creştere ca cea a incidenţei bolilor respective (nu se poate combate tuberculoza aparte de
combaterea bolilor pulmonare cronice!);
depistarea la timp a cazurilor noi şi instituirea unui tratament precoce (punerea accentului pe
izolarea cazurilor deja cunoscute este iluzorie şi neeficientă; adevăratul contagios este
"tuşitorul cronic" neevaluat medical. Cum tusea, febra, oboseala şi slăbirea sînt apanajul
majorităţii bolilor pulmonare, depistarea tuberculozei trece prin conştientizarea populaţiei şi
disponibilitatea unei reţele medicale generale bine pregătite în recunoaşterea tuturor bolilor
pulmonare!);
coordonarea mai bună a alocării fondurilor şi evitarea întîrzierilor;
continuitate în furnizarea medicamentelor antituberculoase, evitarea distribuţiei lor inegale,
combaterea consumului de tuberculostatice pentru alte boli decît tuberculoza şi crearea
stocurilor tampon;
respectarea noţiunii de standardizare a tratamentului antituberculos şi de strictă supraveghere
a tratamentului, prin implicarea unor cadre medii specializate în urmărirea tratamentului la
nivelul reţelei de medicină generală;
creşterea suportului social şi politic în combaterea tuberculozei, cu sprijinirea ideei de
implicare a unor "lideri" ce dovedesc mai multă colaborare, dăruire şi generozitate.

Considerăm că premiza generală este îmbunătăţirea şi rentabilizarea metodelor deja existente


şi cunoscute de prevenire şi control a tuberculozei. Pentru aceasta activităţile reţelei de
pneumoftiziologie trebuie focalizate pe suportul operaţional al reţelei medicale generale, pe
cercetare şi pe dezvoltare.

Suportul operaţional implică conceperea unor materiale educative şi suţinerea unor cursuri
postuniversitare, monitorizarea şi evaluarea continuă a programelor regionale şi asistarea
Direcţiilor Sanitare judeţene în planificarea, implementarea şi evaluarea activităţii
operaţionale de combatere a tuberculozei în condiţiile reale din teritoriu. Pledoaria continuă
pentru un program coerent, concepută pentru obţinerea suportului financiar trebuie inclusă
printre activităţile de rutină!

Planificarea şi evaluarea programelor regionale, ca şi pledoaria continuă pentru susţinerea lor


financiară şi morală este posibilă numai în condiţiile în care datele sînt colectate şi analizate în
mod sistematic, pentru a se putea cuantifica corect problema tuberculozei şi tendinţa ei -
activitate denumită cu termenul de supraveghere. Anumiţi indicatori, cum ar fi riscul anual de
infecţie sau prevalenţa bolii trebuie măsuraţi la intervale regulate. Alţii, cum ar fi notificarea
cazurilor noi sau a deceselor prin tuberculoză pot fi generaţi ca rezultat al activităţilor de
rutină. Un set separat de date trebuie colectat şi analizat pentru a măsura performanţa
programelor - activitate denumită monitorizare. Monitorizarea este activitatea prin care se
face posibilă determinarea ratei de vindecare, ratei de "defaulteri" (cuvînt englezesc =
"persoană ce nu-şi onorează iscălitura/care îşi încalcă cuvîntul") şi rata mortalităţii.

Colectarea sistematică a datelor şi raportarea lor sînt adesea privite de personalul programului
ca sarcini plictisitoare şi consumatoare de timp, în special dacă scopul activităţii nu este
statuat în mod clar. Pentru aceste motive colectarea datelor şi raportarea lor trebuie restrînse la
un minimum util.

sus

Informaţii necesare

Principiul fundamental al design-ului unui sistem eficient de supraveghere şi monitorizare a


tuberculozei este de a culege numai informaţiile care sînt esenţiale pentru măsurarea
problemei şi evaluarea activităţilor programului. Inregistrarea datelor trebuie să se facă pe
formulare bine şi simplu concepute, care să permită structurarea uşoară a informaţiilor despre
pacienţi şi extragerea, transferul şi analiza rapidă a datelor de către persoane cu un nivel de
instrucţie medicală medie. Transferul informaţiilor către nivelul centralizat judeţean şi
naţional trebuie să se facă cu cea mai mare uşurinţă.
Trei feluri de documente conţin informaţiile esenţiale necesare bunei îngrijiri a bolnavilor şi
desfăşurării eficiente a programelor.

registrul bolnavilor (ţinut la nivel judeţean),


fişele de tratement (ţinute la nivelul centrului de tratament) şi
registrul de laborator (BK microscopic şi cultură)

Nivelul clinic

Personalul sanitar de la acest nivel are ca sarcină estenţială depistarea şi tratamentul cazurilor
individuale. Ingrijirea adecvată a bolnavului, prescrierea regimului terapeutic corespunzător şi
urmărirea tratamentului necesită cunoaşterea severităţii bolii, a localizării ei, a rezultatelor
examinărilor bacteriologice, a vîrstei, sexului şi statutului nutriţional al pacientului, adresa sa
şi a noţiunii de tratament antituberculos preexistent. Prin urmare, minimum de informaţii
necesar de obţinut de la bolnav sînt:

categoria diagnostică,
vîrsta şi sexul,
statutul nutriţional (înălţime şi greutate),
data înregistrării,
adresa,
rezultatele tratamentului (incluzînd bacteriologia sputei şi date privind regularitatea
administrării de medicamente).

Alte informaţii utile sînt:

statutul socioeconomic şi familial,


rasa/etnicitatea,
gradul de instruire,
statutul HIV,
nivelul judeţean (sau districtual = zonal)

Se referă la nivelul la care se organizează programul local şi se evaluează performanţa sa. Un


manager (=expert local) este desemnat să supravegheze şi să monitorizeze depistarea cazurilor
de către reţeaua de medicină generală şi tratamentul lor şi este investit cu sarcina de a lua
măsurile necesare de a se ajunge la o performanţă optimă.

Cele mai importante informaţii sînt:

numărul bolnavilor nou diagnosticaţi,


proporţia cazurilor cu sputa pozitivă la examenul microscopic,
numărul de bolnavi trataţi cu regimurile standard recomandate,
rezultatul tratamentelor (rata de cură) şi rata fatalităţii.

Periodicitatea monitorizării de rutină este dictată de necesităţile locale de acţiuni corective,


dar trebuie să se bazeze pe colectarea unui număr semnificativ de cazuri, statistic stabil. Ca
regulă generală, monitorizarea de rutină la nivel districtual trebuie să se facă trimestrial.
Responsabilitatea managerilor districtuali trebuie întărită şi susţinută periodic de Direcţiile
Sanitare Judeţene!
Nivelul regional (pe Moldova)

Trebuie atribuit, în mod normal, Disciplinei de Pneumoftiziologie din cadrul UMF Iaşi. Deşi
cazurile trebuie raportate registrului naţional din cadrul Institutului de Pneumoftiziologie
"Marius Nasta" Bucureşti, utilitatea acestei raportări scade dacă nu se ţine cont de rolul de
coordonator metodologic postuniversitar al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi.
Intî1niri regionale, cu reprezentanţii tuturor judeţelor din Moldova, trebuiesc a fi organizate în
fiecare an şi schimburile de informaţii trebuiesc a fi încurajate. Activităţile de cercetare ale
Clinicii de Pneumoftiziologie Iaşi trebuie să coopteze colegii pneumoftiziologi din Moldova
şi un sitem regional de colectare şi analiză a datelor, în paralel cu sistemul centralizat naţional,
trebuie a fi organizat pentru a se concepe astfel o nouă modalitate de control a credibilităţii
sistemului informaţional naţional.

sus

Definiţia cazului de tuberculoză

Supravegherea şi monitorizarea tuberculozei necesită o definiţie practică a cazului de


tuberculoză, astfel încît datele raportate să nu fie ambigue şi să devină comparabile. Trebuie
accentuată noţiunea că pozitivitatea sputei la examenul microscopic defineşte cea mai
importantă clasă de cazuri, dar este totodată prea restricitvă ca un criteriu unic. Definiţia
cazului trebuie să se bazeze pe tehnicile diagnostice disponibile, dar necesită să se adapteze şi
tehnicilor noi ce pot fi real dezvoltate. Sensibilitatea şi specificitatea tehnicilor diagnostice
trebuie să fie atent luată în considerare pentru o corectă definiţie a cazului.

"Sensibilitatea" = procentul persoanelor cu tuberculoză activă care sînt corect identificate şi


raportate ca avînd boala; "Specificitatea" = procentul persoanelor fără tuberculoză activă care
sînt în mod corect găsite ca ne fiind bolnave.

Cînd un test este sensibil, foarte puţine cazuri sînt nediagnosticate; cînd un test este specific,
foarte puţine persoane fără tuberculoză activă sînt în mod eronat considerate ca avînd boala.

Criterii de diagnostic

Examenul microscopic al sputei este cea mai practică metodă de diagnostic şi totodată cea
mai ieftină. Ea identifică cei mai infecţioşi bolnavi, cele mai grave forme de tuberculoză
pulmonară şi cele mai "rentabile" cazuri de tratat din punct de vedere comunitar.
Randamentul acestei tehnici depinde esenţial de colectarea specimenelor de spută, transportul
şi prelucrarea adecvată. Deoarece pot apare erori în colectare şi prelucrare, un singur
specimen de spută nu trebuie a fi considerat ca suficient pentru definiţia cazului de
tuberculoză activă! Valoarea predictivă a examenului microscopic (proporţia rezultatelor
corecte ale testului) creşte semnificativ dacă se fac 3 examinări succesive! Primul specimen
de spută trebuie obţinut pe loc - în momentul cînd bolnavul cu simptome se adresează la
consult şi ulterior cerută în zilele următoare ca specimene matinale recoltate în primele 2 ore
de la trezire, concomitent cu un nou specimen pe loc, obţinut de la bolnav în momentul
prezentării cu recoltarea matinală. Educarea pacientului pentru buna recoltare a sputelor,
educarea cadrelor medii pentru buna pregătire a bolnavilor, etichetarea adecvată şi prelucrarea
corespunzătoare, obţinerea specimenelor pe loc în urma unor înhalări timp de 5 minute de
aerosoli cu ser fiziologic sînt măsuri elementare ce trebuiesc a fi introduse în fiecare servicu
de diagnostic!
Simptomele clinice, cultura pentru BK, radiografia ajută la clasificarea separată a cazurilor
care nu pot fi definite prin examenul microscopic direct. Aceste cazuri sînt potenţial
infecţioase sau fatale şi necesită a fi identificate şi tratate. Pentru a le diagnostica, judecata
clinică - la care se adaugă tehnici de diagnostic radiologic şi examenul prin clutură
Mycobacteriană - au un rol important. Aceste tehnici nu sînt disponibile în toate serviciile, dar
un program de combatere a tuberculozei implică dezvoltarea lor pe scară mai largă. Cu
excepţia culturilor, tehnicile nu sînt tot aşa de specifice ca examinarea microscopică şi pot
genera un număr de cazuri fals pozitive (în special radiografic!). Tratamentul acestor pacienţi
poate reprezenta o risipă şi poate genera o expunere la toxicitate medicamentoasă. Pe de altă
parte, aceste tehnici diagnostice au avantajul potenţial de a identifica un număr de cazuri
negative microscopic, avînd în mod real o tuberculoză activă şi cu potenţialul de a deveni
pozitivi la examenul microscopic - deci surse importante de transmitere a bolii. Detecţia
timpurie şi tratamentul acestor cazuri poate preveni răspîndirea tuberculozei!

Radiologia poate reduce numărul de examinări ale sputelor şi, prin creşterea prevalenţei pre-
test a indivizilor real bolnavi, poate creşte valoarea predictivă a rezultatelor pozitive
(=proporţia bolnavilor printre cei cu rezultate pozitive la testare). Costul ei trebuie însă avut în
vedere (acesta implică pe lîngă costul echipamentului şi a personalului, costul de iradiere
nejustificată a populaţiei).

Testarea la tuberculină are o valoare relativ limitată în diagnosticul tuberculozei şi nu trebuie


inclusă ca un criteriu de diagnostic în definiţia cazului la adult. Rezultate fals negative pot
apare la bolnavii gravi, malnutriţi şi infectaţii HIV. Testul rămîne important pentru
diagnosticul copiilor contacţi cu un caz infecţios.

sus

Utilizarea definiţiei cazului de tuberculoză

Principalele scopuri ale definiţiei cazului sînt de a ajuta în alegerea tratamentului la pacienţii
individuali şi a facilita notificarea lor. In plus, pentru că definiţia subliniază rolul examinării
microscopice a sputei, ea trebuie să promoveze utilizarea acestei tehnici de diagnostic ieftine.
Deoarece pacienţii pozitivi la examenul direct trebuie să primească o prioritate şi totodată cel
mai eficient tratament (pentru că pacienţii negativi la examenul direct pot primi un regim
terapeutic diferit), clasificarea cazurilor în funcţie de examenul microscopic este esenţială şi
trebuie să fie puternic susţinută!

Dificultatea definirii a ceea ce este un caz de tuberculoză constă în faptul că această definiţie
trebuie să se aplice îngrijirii cazului individual, dar şi desfăşurării programului de combatere a
tuberculozei şi a supravegherii epidemiologice. In mod concret definiţia trebuie să facă
posibilă:

identificarea celor ce trebuiesc înregistraţi în sistemul de îngrijire a cazurilor;


identificarea persoanelor care necesită tratament antituberculos curativ;
distincţia cazurilor care necisită regimuri terapeutice speciale;
furnizarea bazei unei numărători adecvate a cazurilor;
identificarea celor ce trebuie notoficaţi ca fiind un caz;
clasificarea epidemiologică a cazurilor notificate.
Prin urmare, definiţia cazului trebuie să împartă bolnavii conform rezultatul examenului
microscopic al sputei, deoarece cazurile microscopic pozitive furnizează cea mai pertinentă
informaţie epidemiologică:

cazurile microscopic-pozitive sînt cel mai importante deoarece sînt cele mai infecţioase şi
sînt de obicei cele mai serioase şi cu riscul de deces cel mai mare;
cazurile definite prin examinarea repetată a sputelor furnizează "miezul" index al cazurilor
diagnosticate cu mare certitudine (cazuri confirmate);
monitorizarea acestor cazuri şi rezultatele tratamentului la aceşti pacienţi furnizează cea mai
bună măsură a eficienţei programului.

Subclasificări ulterioare trebuie să fie făcute în conformitate cu statutul cazului în momentul


diagnosticului; de ex.:

situsul bolii (pulmonar/extra-pulmonar);


atribute personale (vîrstă/sex/mediu etc.);

şi în conformitate cu trecutul bolii şi noţiunea de tratament anti-tuberculos preexistent, de ex.:

caz nou;
recidivă;
eşec terapeutic şi "defaulter reîntors";
caz cronic.

Aceste caracteristici sînt critice din punctul de vedere al perspectivei îngrijirii individuale a
pacientului deoarece ele determină regimul care trebuie să fie administrat (tratament/re-
tratament).

In plus, criteriul de diagnostic trebuie să recunoască rolul medicului curant şi necesitatea de a


trata toţi bolnavii, inclusiv cazurile microscopic-negative. Deoarece definiţia trebuie să
includă marea majoritate a copiilor cu tuberculoză BK negativi la examenul direct, testul la
tuberculină poate fi un criteriu diagnostic adiţional important la această categorie de vîrstă!

sus

Definiţia cazului

Un caz de tuberculoză activă este un pacient ce are o boală cauzată de complexul


Mycobacterium tuberculosis (M. tuberculosis, M. bovis sau M. africanum) şi care necesită
tratament cu chimioterapie anti-tuberculoasă. Marea majoritate a cazurilor se prezintă cu
simptome. Pacienţii cu tuberculoză trebuie caracterizaţi pe baza situsului bolii şi istroricului
de terapie anti-tuberculoasă anterioară.

A. Situsul bolii

Cazurile de tuberculoză activă sînt clasificate ca pulmonare sau extrapulmonare. Cazurile de


tuberculoză pulmonară sînt divizate în microscopic-pozitive şi - negative.

A.1 Tuberculoza pulmonară


A.1.1. Tuberculoza microscopic-pozitivă:

Un pacient cu cel puţin 2 specimene de spută pozitive pt. BAAR la ex. microscopic

SAU cu un specimen pozitiv pt. BAAR în conjuncţie cu un specimen de spută pozitiv la


cultură pentru M tuberculosis,

SAU cu un specimen de spută pozitivă pt. BAAR şi anormalităţi radiologice consistente cu


tuberculoza pulmonară activă.

A.1.2. Tuberculoza microscopic-negativă:

Un pacient cu cel puţin 2 specimene de spută negative pt. BAAR şi evidenţa radiologică
consistentă cu tuberculoza pulmonară activă şi decizia medicului de a trata cu un regim
terapeutic curativ,

SAU un pacient cu BAAR negativ în spută care este pozitiv la cultură pentru M. tuberculosis.

Un pacient nu trebuie să fie considerat caz de tuberculoză pulmonară dacă 3 specimene de


spută sînt negative pt. BAAR şi radiografia pulmonară este normală sau aspectul radiografic
pulmonar anormal s-a clarificat sub terapie ne-specifică!

A.2 Tuberculoza extra-pulmonară

Un caz de tuberculoză extrapulmonară = un pacient cu cel puţin o cultură pozitivă pt. M.


tuberculosis dintr-un situs extra-pulmonar,

SAU evidenţe radiologice, histologice şi/sau clinice consistente cu tuberculoza activă în


conjuncţie cu decizia medicului curant de a trate cazul cu un regim terapeutic anti-tuberculos
curativ (excluzînd chimioprofilaxia).

B. Istoricul unei terapii anti-tuberculoase anterioare

Un pacient cu tuberculoză trebuie a fi definit şi prin istoricul unei terapii anti-tuberculoase:

B.1 Caz nou:

Un pacient ce nu a primit tratament anti-tuberculos anterior pentru mai mult de o lună.

B.2 Caz de recidivă:

Un pacient care a fost declarat vindecat în trecut şi are din nou boala pe baza definiţiilor
A.1.1, A.1.2, A.2.

B.3 Eşec:

Un pacient ce este încă pozitiv microscopic la 5 luni sau mai mult de la începerea
chimioterapiei pentru un caz nou diagnosticat de tuberculoză
SAU un pacient care a întrerupt tratamentul pentru mai mult de 2 luni după completarea
primei luni de chimioterapie, se reîntoarce la tratament şi este găsit microscopic-pozitiv
(="defaulter-ul reîntors").

B.4 Caz cronic:

Un pacient ce încă mai are BAAR în spută după ce a completat regimul terapeutic
supravegheat.

C. Informaţiile de bază

O dată diagnosticate, toate cazurile trebuie să fie tratate şi înregistrate (declarate) cu


informaţii privind sexul, greutatea, mediul de rezidenţă şi data înregistrării. Ele trebuie să fie
clasificate şi notificate în următoarele categorii:

Situsul bolii: Pulmonar, extra-pulmonar sau amîndouă


Microscopia sputei: Pozitivă sau negativă
Cultura pt Mycobacterium: Pozitivă, negativă sau necunoscută
Tratament anti-tuberculos anterior: DA(dacă a primit una sau mai multe luni de tratament)
sau NU
Declarat anterior ca vindecat: DA sau NU.

Cazurile tratate anterior şi notificate, dar care nu au fost vindecate (cronici, eşecuri,
"defaulterii reîntorşi", transferuri), nu trebuie să fie notificate din nou!

Registrul districtual al cazurilor este fundamentul programului de supraveghere şi


monitorizare a tuberculozei! Cazurile declarate (notificate) sînt clasificate şi numărate la
intervale regulate, în general trimestrial, la nivel districtual şi raportate la nivel superior
(provincie sau regiune).

sus

Supravegherea bolii

Datele utilizate în supravegherea tuberculozei sînt cele generate de activităţile de rutină ale
programului şi cele obţinute prin studii speciale. Studiile speciale se referă la măsurarea
prevalenţei bolii şi a riscului anual de infecţie.

Este de subliniat noţiunea că în regiunile cu prevalenţă crescută a tuberculozei şi sistem de


îngrijire medicală generală deficitară numărul cazurilor şi incidenţa lor relativă raportată la
100.000 locuitori reflectă de fapt performanţa programului de control a tuberculozei, mai
degrabă decît incidenţa reală! Astfel, creşterea eficienţei programului se reflectă în creşterea
imediată, nejustificat de rapidă, a ratei de notificare a cazurilor. Aceasta este cu atît mai real
cu cît se constată o creştere a cazurilor microscopic-negative şi extra-pulmonare.

Incidenţa meningitei tuberculoase la grupa de vîrstă sub 5 ani furnizează un indicator util
privind intensitatea transmiterii M tuberculosis în comunitate şi, prin aceasta, dă date privind
eficacitatea depistării şi tratamentului bolii la adulţi.
Testarea sensibilităţii la antibiotice pentru rezistenţa primară şi cea secundară poate de
asemenea să furnizeze informaţii utile nu numai pentru situaţia epidemiologică, dar şi pentru
eficienţa programului anti-tuberculos şi eficienţa regimurilor terapeutice.

Deşi mortalitatea prin tuberculoză reflectă într-o oarecare măsură morbiditatea, valoarea
acestui indicator este limitată. Totuşi ea reflectă randamentul activităţilor de depistare.

Riscul de infecţie (probabilitatea ca un individ să devină infectat cu M tuberculosis în timpul


unei perioade de un an) este un indicator extrem de util, dar greu de cuantificat în condiţiile
vaccinării BCG în masă şi repetat. Trebuie să nu se uite însă că acest indicator reflectă cel mai
bine tendinţa pe termen lung a tuberculozei într-o comunitate. De aceea, este util să se facă
eforturi de cuantificare a acestui risc prin studii făcute la copiii din comunităţile şcolare.

Prevalenţa tuberculozei active (un indicator arareori menţionat în rapoartele oficiale din
Romania) este extrem de important a fi cunoscut în număr absolut, pentru a afla de cîte
facilităţi de diagnostic, tratament şi urmărire avem nevoie într-un teritoriu (ex: nr de paturi,
aparate Rx, laboratoare, cadre superioare şi medii, doze de tratament etc). Numai pentru acest
indicator este justificată depistarea în masă pe bază de MRF!

Această acţiune se justifică dacă există totodată posibilităţile de examinare concomitentă a


sputei prin ex. microscopic şi cultură!

sus

Monitorizarea programelor de control a tuberculozei

Rata de detecţie a cazurilor

Este proporţia tuturor cazurilor depistate şi declarate raportată la proporţia cazurilor aşteptate
pe baza cunoaşterii riscului anual de infecţie. Acest indicator reflectă intensitatea şi extinderea
activităţilor de depistare!

Rezultatele tratamentului

Se bazează pe analiza datelor rezumate din registrul districtual al bolnavilor activi. Esete
necesar ca toate cazurile noi să fie declarate împreună cu informaţii individuale despre
pacienţi, date diagnostice, date privind aderenţa la tratament şi date privind rezultatele
tratamentului. Informaţii "de urmărire" privind rezultatele analizei bacteriologice a sputei,
prezentarea conform programării la control, înregistrarea prizelor de tratament necesită a fi
înregistrate pînă la sfîrşitul curei fiecărui individ bolnav. Datele se referă în mod esenţial la
bolnavii microscopic-pozitiv.

Analiza "pe cohorte" (pe grupuri urmărite în mod regulat şi pe baza unei metodologii
standard) implică intervale trimestriale alese de aşa natură încît să se standardizeze durata
tratamentului plus un interval următor de 3 luni de urmărire. Pacienţii astfel înregistraţi se
clasifică în următoarele categorii:

vindecat,
tratament complet,
decedat prin orice cauză,
eşec terapeutic,
"defaulter"
transferat

Numărul pacienţilor din fiecare grup este stabilit separat pentru fiecare regim utilizat şi pentru
cazuri noi şi cazuri retratate! Următorii indicatori trebuie raportaţi:

Rata de vindecare

Proporţia celor ce au terminat tratamentul şi au cel puţin 2 spute negative la interval de cel
puţin 1 lună, din care o spută a fost obţinută la terminarea tratamentului.

Rata de terminare completă a tratamentului (fără evidenţa bacteriologică de vindecare)

Proporţia pacienţilor care au terminat tratamentul, dar la care rezultatele examinării sputei nu
sînt disponibile.

Rata de eşec a tratamentului

Proporţia celor care sînt încă pozitivi la ex. microscopic după 5 luni de tratament sau care au
întrerupt tratamentul mai mult de 2 luni după ce au avut un tratament iniţial corect de 1 lună şi
s-au întors la tratament, fiind găsiţi pozitiv la ex. direct.

Rata "defaulteri-lor"

Proporţia celor ce nu au luat tratament corect timp de 2 luni consecutiv sau mai mult.

Proporţia pacienţilor transferaţi

Cazurile înregistrate ca fiind mutate din registrul districtual.

Rata fatalităţii cazurilor

Proporţia pacienţilor înregistraţi ca decedaţi prin orice cauză, în cursul tratamentului.

Rata de vindecare este cel mai "curat" indicator, deoarece reprezintă proporţia pacienţilor a
căror vindecare a fost documentată bacteriologic. Ea trebuie să fie cît mai mare posibil!

Rata de terminare completă a tratamentului este un indicator util pentru că reflectă abilitatea
programului de a asigura cel puţin faptul că bolnavii şi-au primit chimioterapia. Ea trebuie
însă interpretată în funcţie de rata de vindecare! Rate de terminare completă a tratamentului
corelate cu rate de vindecare suboptimale indică lipsă de supraveghere şi cer întărirea
acţiunilor de TSS.

Trebuie să fie făcute toate eforturile pentru obţinerea unui specimen de spută la sfîrşitul
tratamentului!

sus
Evaluarea şi validarea informaţiilor necesare supravegherii şi monitorizării
tuberculozei

Atît costurile, cît şi acurateţea sistemului de supraveghere trebuie estimate periodic! Scopurile
colectării corecte a datelor trebuie justificate continuu personalului sanitar şi metode de
supraveghere trebuie utilizate ca alternativă. Aceasta este sarcina primordială a Disciplinelor
de Pneumoftiziologie din cadrul Universităţilor de Medicină şi Farmacie din Romania şi
responsabilitatea pentru aceste acţiuni trebuie investită în mod oficial. Activităţile de evaluare
continuă a calităţii laboratoarelor de bacteriologie au un rol predominent. Estimarea ratelor
fals-pozitive şi fals-negative, evaluarea calităţii lamelor şi a coloraţiei, acţiuni de educaţie
continuă a personalului mediu de laborator sînt activităţi elementare ce trebuiesc a fi
implementate la nivelul fiecărui judeţ.

Prezentările de cazuri în colectiv, cu evaluarea de fiecare dată a respectării criteriilor de


definiţie a cazului de tuberculoză sînt o necesitate absolută şi organizarea reţelei medicale în
acest sens, cu alocarea corectă a responsabilităţilor este o măsură logică şi deci necesară.

Standardizarea definiţiei cazului şi a schemei terapeutice pentru cazurile noi este obligatorie.

Centre de referinţă pentru diagnostic, tratament şi supraveghere trebuie a fi stabilite în fiecare


judeţ. Evaluarea formală, structurată, a informaţiilor colectate trebuie să se desfăşoare
periodic ca o sarcină de rutină! Informaţiile de la nivel districtual trebuie comparate cu
informaţiile regionale şi naţionale şi orice abatere de la medie trebuie analizată!

Monitorizarea şi supravegherea tuberculozei trece prin acceptarea noţiunii de delimitare în


clar a responsabilităţilor, cu acceptarea unei subordonări şi susţinerea unei precedenţe de
coordonare pe niveluri regionale! Transferul de informaţii trebuie încurajat şi analiza lor
critică trebuie acceptată la orice nivel.

http://www.spital-urgente-iasi.ro/rescue/tuberculoza.html#sus

Profilaxia in tuberculoza
Depistarea timpurie a surselor de infectie tuberculoasa, descoperirea bolnavului din sanul
colectivitatii, pe cat posibil inainte de a avea bacil Koch in sputa (bolnav eliminator de bacili
Koch) datorita leziunilor pulmonare deschise (depistare prin examen clinic, radiologic si de
laborator) si asanarea focarului de tuberculoza prin chimioterapia instituita timp de 4-6 luni in
spital si continuata la domiciliu pana la vindecare.

Vaccinul BCG. (bacili Calmett-Guerin) constituie o pretioasa arma de lupta antituberculoasa.


Vaccinul BCG contine o suspensie bacili vii, din culturi proaspete, infiolate si liofilizate.
Vaccinarea se face strict intradermic. Vaccinarea cu B.C.G se practica la toti nou-nascutii (in
primele 3-30 de zile) care nu prezinta contraindicatii (prematuri sau debili) si la subiectii
anergici pana la varsta de 25 de ani, cu exceptia acelora care se afla in convalescenta dupa o
boala infectioasa, au o dermatoza sau o alta boala cronica (diabet, nefroza lipoidica, nefrita
cronica, astm etc.). In urma unui prim contact cu un numar mic de bacili ai tuberculozei, prin
vaccinare sau prin infectie naturala (primoinfectie), in organism se instaleaza o stare de
imunitate celulara speciala, suportul acesteia fiind atribuit celulelor mononuclare si
limfocitelor T sensibilizate la tuberculina. Bacilii nu supravietuiesc mult timp la gazda
nereceptiva, infectia se produce numai la persoane cu imunitate (alergie tuberculinica,
premunitie) deficitara. Chiar daca unele persoane vaccinate se pot imbolnavi de tuberculoza,
ele fac o forma mai usoara de boala.

Intradermoreactia la tuberculina (IDR la PPD) (depistare biologica) are la randul ei un rol


important in profilaxia tuberculozei, dand indicatii nu numai asupra persoanelor neimunizate
(IDR negativ), dar si asupra infectiei tuberculoase in plina evolutie (IDR intens pozitiv).
Reactia se efectuaza cu tuberculina purificata (PPD), care se injecteaza intradermic in
antebrat.

Tratament naturist in tuberculoza: Pe langa tratamentul alopat (tuberculostatice, indicate


de medicul specialist), se vor lua masuri suplimentare pentru obtinerea unei sanatati bine
consolidate. Alimentatia bolnavului de tuberculoza sa fie echilibrata, sa se evite
supraalimentatia si alimentele grase care obosesc ficatul si provoaca tulburari digestive. Este
de preferat o alimentatie mixta si variata, care sa contina suficiente proteine si cruditati bogate
in vitamine: curmale, stafide, lamai, struguri, gutui (in hemoptizie), telina, sfecla rosie,
morcovi, patrunjel, leustean, usturoi, soia, miere, laptisor de matca, polen. Odihna dupa masa
de pranz de minim 1-2 ore este necesara atat bolnavilor sub tratament intensiv, cat si celor in
curs de stabilizare si chiar stabilizati. In timpul tratamentului alopat si in convalescenta se
recomanda plante sau extracte din plante care contin substante antibacteriene
(tuberculostatice), imunizante (imunitate celulara), vitaminizante si mineralizante.

Produse naturiste CaliVita utile in tuberculoza:


Para Protex - Produs naturist cu efect antiseptic puternic: antimicrobian, antiparazitar,
antiviral, antimicotic, antialgic, antiinflamator, cu numeroase indicatii terapeutice.
Immunaid (gheara pisicii) - Substantele active ale plantei sunt considerate printre cele mai
eficiente fortifiante ale sistemului imunitar, prin accelerarea formarii si activarii limfocitelor,
precum si accelerarea functiei leucocitelor de eliminare a agentilor patogeni. Astfel, gheara
pisicii are proprietati antioxidante, antimicrobiene, antiinflamatorii, proprietatile curative ale
plantei fiind aproape nelimitate.
Noni (Morinda citrifolia) - Are efecte excelente in inducerea unei imunitati eficiente in
organism: stimuleaza limfocitele T (imunitatea celulara) - limfocite T-killer, limfocite T-
citotoxice si macrofage, ca mecanism al imunitatii active, cu rol esential in foarte multe
afectiuni. S-a demonstrat ca produsul naturist Noni are certe proprietati antibiotice,
antibacteriene (infectii), antivirale (viroze), antifungice (candidoze), antiinflamatorii,
antipiretice (scade febra) etc.
Smokerade – Ardeiul rosu si alte componente ale sale, ajuta la desfasurarea normala a
proceselor aparatului respirator, stopeaza sangerarile pulmonare, are actiune antiinflamatoare
si antiseptica. Se recomanda ca tratament naturist in afectiuni ale aparatului respirator ca:
raceala cu congestie, faringita, guturai, tuse, expectoratie, pneumonie, pleurezie, emfizem
pulmonar, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, tabagism (fumatori activi si pasivi).
Bee Power Royal Jelly – Laptisorul de matca are efect terapeutic excelent in bronsita, astm
bronsic, tuberculoza (in faza de vindecare). Este un excelent revigorant al organismului
indiferent de varsta (copii, adulti si persoane in varsta), are rol nutritiv, energetic si metabolic,
stimulant, tonifiant si euforizant, stimuleaza energia vitala, mareste vitalitatea in general,
stimuleaza apetitul.

http://www.tratamentnaturist.ro/tuberculoza.html

Impreuna invingem tuberculoza

Tuberculoza
Tuberculoza este o boala care a afectat pe oameni din cele mai vechi timpuri. Au fost notate
leziuni de tuberculoza pe vertebrele unui schelet din epoca de piatra. Unii considera ca
microbul tuberculozei a devenit un parazit periculos al omului în momentul când acesta, de la
modul de procurare al hranei exclusiv prin vânatoare, a trecut la domesticirea ierbivorilor
(vite) si la cresterea lor. într-adevar, tuberculoza este extrem de rara, practic inexistenta la
animalele de prada, în schimb prezenta, în proportii foarte variabile, la ierbivore. Potrivit
acestei ipoteze, microbii tuberculozei, care în continuare s-au propagat timp de sute de mii de
ani de la om la om, s-au diferentiat de tulpina originara, dând tipul uman de bacii al
tuberculozei. Chiar daca aceasta teorie nu a fost confirmata prin elemente reale, certe,
importanta este vechimea extrem de mare a agresiunii exercitata de tuberculoza asupra speciei
umane (s-au identificat leziuni produse de tuberculoza pe mumii apartinând primei dinastii
egiptene).

Exista un microb responsabil de aceasta boala. Datorita formei de bastonas (cu o lungime între
2 si 4 miimi de milimetru - sau microni), face parte din categoria bacililor si poarta numele lui
Robert Koch, care, pentru prima oara 1-a pus în evidenta în anul 1882. Prin înmultirea lui în
diferite organe din corp, provoaca distrugerea tesuturilor în care s-a localizat si în final
moartea. Exista si o varianta bovina a bacilului tuberculozei si una aviara, pentru care gazdele
naturale sînt bovinele si respectiv pasarile. Aceste ultime doua tipuri pot si ele sa se fixeze în
corpul omului, fapt care se întâmpla exceptional pentru bacilul de tip bovin, care nu raspunde
decît de aproximativ l -2% din totalul îmbolnavirilor la om si practic aproape deloc pentru
bacilul de tip aviar, cel putin în conditiile din tara noastra (caci este evident ca aceste frecvente
sînt în relatie directa cu gradul de raspândire a bolii si deci a microbilor printre speciile de
animale).

Rezulta din cele mentionate ca tuberculoza este o boala care se transmite prin intermediul
bacilului de la omul bolnav la omul sanatos, asa cum se întâmpla cu orice alta boala
contagioasa.

Dar acest caracter al tuberculozei n-a fost unanim recunoscut, decît dupa descoperirea
bacilului de catre Koch si dupa ce s-a facut dovada, prin experiente pe animale, ca bacilul
prelevat dintr-o leziune de la un animal bolnav provoaca boala la alt animal daca este injectat
acestuia. Explicatia este data de faptul ca, în cazul tuberculozei, relatia contaminator-
contaminat este mai greu de sesizat, între boala primului si manifestarile patologice la al doilea
putând sa treaca un timp îndelungat (adesea, atunci când apare boala la contaminat,
contaminatorul este mort de mult sau cei doi nu mai locuiesc în acelasi loc de multa vreme).

Asa se explica faptul ca în multe parti ale lumii, multa vreme boala a fost considerata
ereditara. Cartile sanscrite sfatuiau pe tinerii hindusi sa nu se casatoreasca cu fete ai caror
parinti au fost sau sînt tuberculosi. De fapt, aceasta parere avea la baza fapte reale de
observatie. Intr-adevar, descendentii unor parinti bolnavi de tuberculoza au mai multe sanse sa
devina la rândul lor tuberculosi, dar nu pentru ca au mostenit boala sau o predispozitie pentru
aceasta, ci, pentru ca, traind laolalta cu indivizi care elimina ba-cili în mediul extern, au toate
sansele sa se infecteze (cum se mai spune, traiesc într-un mediu cu "oferta mare de bacili").

Aceste interpretari gresite au fost posibile din cauza ca între diversele manifestari ale
tuberculozei pot sa treaca perioade lungi, de mai multi ani. în primele saptamâni dupa
patrunderea bacilului în corpul unui individ, iau nastere leziuni relativ localizate, oarecum în
apropierea locului de patrundere; de obicei sînt date de prezenta aproape concomitenta a unor
alterari chiar la "poarta de intrare", cu o inflamatie a unuia sau mai multor ganglioni limfatici
si anume a celor spre care dreneaza limfa de la leziunile de la poarta de intrare.

în cele mai multe cazuri complexul acesta de leziuni, care chiar poarta denumirea de ^complex
primar", se vindeca de la sine si ramâne prima si singura manifestare a agresiunii bacililor;
vindecarea se însoteste de calcifie-rea ganglionilor afectati (adica depunerea de saruri de
calciu, motiv pentru care acesti ganglioni - martori ai conflictului dintre microbi si organism -
devin mult mai bine vizibili pe radiografii). Depunerea de saruri de calciu este o modalitate
pentru organism de a mentine "prizonieri" bacilii. Caci, într-adevar, "vindecarea" despre care
s-a vorbit are, în cazul tuberculozei, un caracter special. Bacilii sînt imobilizati si facuti
prizonieri, sînt bine izolati de restul organismului, dar nu sînt morti. Cel putin o parte din ei
supravietuiesc, desi se afla ca într-o stare prelungita de letargie ("bacili adormiti") si pot, de
aceea, sa reia înmultirea si sa invadeze organismul gazda, daca survin conditii care diminua
rezistenta acestuia: surmenaj, nopti nedormite, depresiuni psihice profunde, alte boli care
solicita masiv fortele de aparare ale organismului în alta directie, în asemenea ocazii, bacilii
pot sa rupa barierele pe care organismul le-a esafodat în jurul lor si ajung în sânge, deci în
situatia ca, vehiculati de acesta, sa fie raspânditi în tot organismul, în unele organe gasesc
conditii favorabile sa se fixeze, rezultatul fiind constituirea unor leziuni microscopice, care la
rândul lor fie ca pot sa ramâna în acest stadiu si sa nu mai evolueze niciodata în viitor, fie ca
îsi reiau activitatea, care va avea drept consecinta alterari si distrugeri locale.

Extensia leziunilor se face de data aceasta prin contiguitate (din aproape în aproape). De aceea
se vorbeste în aceasta faza de "tuberculoza de organ", în antiteza cu tuberculoza primara si
imediat postprimara (când au loc împrastierile pe calea sângelui). între aceste doua epoci se
interpune un interval în care persoana este scutita de manifestari de boala, interval care poate fi
de câteva luni, dar poate fi si de 10 -15 ani.

Printre caile de patrundere a bacililor în organism, cea mai frecventa este calea aeriana, adica
aparatul respirator; urmeaza, la distanta foarte mare (ca frecventa) calea digestiva. Bacilii mai
pot patrunde si prin mucoasa conjunctivala (daca cineva primeste în ochi o particula de sputa
încarcata cu bacilii tuberculozei), ca si prin piele, daca patrunderea este favorizata de
concomitenta unei rani (spre exemplu un baiat care cade cu bicicleta si se zdrobeste la
genunchi de trotuar, tocmai pe locul unde un bolnav tuberculos contagios scuipase anterior).
Este clar ca o asemenea coincidenta este foarte rara. In schimb, calea de contagiune prin aer
este cea mai frecventa, pentru ca si localizarea cea mai frecventa a tuberculozei este la plamâni
(aproximativ 5 cazuri din 6 sînt pulmonare). Asemenea bolnavi, o data cu tusea lor împrastie
în aer mici picaturi pe care (sau în care) se afla o multime de ba-cili Koch.

In jurul unui bolnav de tuberculoza pulmonara, tusitor, pe un perimetru de aproximativ 2 metri


exista o concentratie mare de asemenea picaturi, care, având dimensiuni foarte mici, plutesc în
aer înca destul timp, înainte de a cadea jos. De aceea, se întelege de ce orice bolnav de
tuberculoza la plamâni trebuie sa respecte cu strictete masurile de precautie recomandate
privitor la diminuarea acestei consecinte nefavorabile a tusei si anume, de fiecare data când
tuseste, sa-si astupe gura si nasul cu o batista, sau - si mai bine - cu un servetel ori o bucata de
hârtie, care se arde dupa mai multe întrebuintari. Se întelege de asemenea, de ce tratamentul
modern care se aplica tuberculosilor pulmonari are nu numai o valoare mare pentru vindecarea
individului bolnav, dar are si importanta pentru protectia celor din jur, caci influenteaza repede
în bine tusea, care dispare la scurt timp dupa instituirea tratamentului.

Picaturile încarcate cu microbi, ajung pe sol (podea, scoarte, covoare, pamânt), se usuca
(picaturile pierd apa). Ceea ce ramâne (denumit "nucleul picaturii"), devine astfel mai usor si
va putea fi ridicat în aer o data cu praful, la cel mai mic curent sau miscare de aer (fiecare din
noi a observat, atunci când o raza de soare strabate o zona întunecoasa, cum plutesc în aer o
multime de mici particule pe care altfel nici im le-ar fi banuit. Un cercetator a instalat în
camere de bolnavi de tuberculoza pulmonara grava prize de aer chiar lânga tavan si a
demonstrat ca aerul recoltat continea asemenea particule infectate, caci a putut sa infecteze cu
el animale de experienta). Aceasta mare capacitate de plutire a nucleilor picaturilor întretine la
o cota ridicata riscul infectarii pe cale aeriana. De aceea, în interesul celor din jur, este bine ca
bolnavii de tuberculoza pulmonara sa fie internati în spitale sau sanatorii pâna când nu se mai
constata microbi în sputa (flegma) lor. Daca, din motive cu totul speciale, continua sa ramâna
la domiciliu, va trebui sa li se asigure o izolare fata de restul familiei si anume o camera
separata sau, în cel mai rau caz, patul lor sa fie separat de restul camerei printr-un cearsaf
atârnat, iar în perimetrul astfel determinat, sa nu se permita în nici un caz patrunderea copiilor,
care sînt cei mai expusi sa se contamineze si sa faca la scurt interval dupa aceasta, forme de
tuberculoza foarte grave. Pentru adunarea expectoratiei cel mai bine este ca bolnavul sa o
recolteze pe bucatele de hârtie (de ziar, spre exemplu), cere sa fie adunate într-o punga de
hârtie si arse cu totul.

S-a insistat mei mult asupra tuberculozei pulmonare ca sursa de infectie, pentru ca este cea mai
frecventa si cea mei periculoasa (pentru motivele aratate). Dar si alte localizari ale
tuberculozei pot fi surse de infectie si ele nu trebuie uitate; este vorba de leziunile cere
comunica cu exteriorul si pot deci elibera bacili în mediul înconjurator, în primul rând
tuberculoza urinara (a rinichiului si/sau a basicii udului), caz în care bacilii se elimina prin
urina. Stropii de urina se proiecteaza în jurul scaunului de la closet si, uscîndu-se, bacilii se pot
ridica în aer (ca si nucleii picaturilor) si sa ajunga astfel sa fie inhalati (aspirati o data cu
aerul). Deci, din nou calea aeriana de patrundere în organism! Mici cantitati de urina se pot
afla si se pot deci usca pe lenjeria de corp si pe lenjeria de pat a unui bolnav de tuberculoza
urinara, mai ales daca sufera de o forma grava, avansata, când se instaleaza un grad mai mult
sau mai putin accentuat de incontinenta urinara (imposibilitatea de a tine urina).

Un grad mai mic de pericol îl reprezinta alte forme de tuberculoza "deschise". Spre exemplu
o .tuberculoza a oaselor sau a ganglionilor limfatici - forme de regula "închise", caci nu
comunica cu exteriorul - care însa se pot fistuliza. Este vorba de abcese, în care exista o
cantitate extrem de mare de bacili si care se deschid la exterior. Eliminarile de puroi prin
asemenea fistule constituie si ele un material contaminator, care poate sa ajunga în situatia de a
fi inhalat, dupa ce a suferit modificarile mentionate anterior (uscare, prafuire, ridicare în aer,
flotatie). De aceea, toate pansamentele sau compresele utilizate la îngrijirea unor asemenea
rani trebuie obligatoriu arse si instrumentele dezinfectate.

A doua cale de infectie, cea digestiva (prin alimente) are o importanta foarte mica în
comparatie cu calea aeriana. Pe de o parte fiindca singurul din alimente care poate contine
bacili ai tuberculozei este laptele provenit de la o vaca bolnava de tuberculoza a ugerului.
Eventualitatea aceasta este foarte rara în prezent în tara noastra, datorita controalelor
veterinare sistematice si pentru ca s-a generalizat obiceiul consumului laptelui numai dupa
fierbere prealabila, chiar când este procurat direct de la producator, iar laptele distribuit prin
comertul de stat este pasteurizat. Pe de alta parte, patrunderea în organism prin mucoasa
aparatului digestiv necesita o doza infectanta mult mai mare ca infectia sa poata avea loc. Daca
se considera ca pentru realizarea unei infectii pe cele respiratorie este suficient ca un singur
bacii sa ajunga într-o alveola pulmonara sau pe o portiune de bronhie dezgolita de mucoasa ei
normala (care dispune de unele mijloace de aparare), pentru patrunderea prin mucoasa tubului
digestiv este nevoie de circa 3 000 -3 500 bacili.

S-a aratat ca portile de intrare pot sa fie diferite, dar indiferent unde ar fi situate, atunci când
este vorba de primoinfectie (primul contact cu microbul), la locul acesteia ia nastere o
ulceratie (sancru) si în apropierea ei o inflamatie a ganglionilor limfatici, spre cere dreneaza
limfa din zona sancrului primar. Aceasta inflamatie a ganglionilor (adenopatie) este cea mai
sigura dovada ca este vorba de o primoinfectie. Daca sancrul primar s-a localizat în plamâni,
adenopatia satelita se va afla în hilurile pulmonare (partea, mai strangulata -ca un istm) a
plamânului, prin cere aceasta se leaga de zona din mijlocul cosului pieptului si prin care
patrund si ies din plamâni bronhiile mari, vasele prin care circula sângele. Daca poarta de
intrare este amigdala,ganglionii sateliti se vor afla pe partile laterale ale gâtului. Daca poarta
de intrare a fost intestinul, se prind ganglionii din abdomen (uneori copilul astfel infectat are
un abdomen dilatat tocmai din pricina adenopatiei intraabdominale, la care se adauga si o
cantitate variabila de lichid).

Ganglionii limfatici amintiti constituie o bariera în calea raspândirii microbilor în tot


organismul; de cele mai multe ori bariera este suficienta, tot procesul limitându-se la
complexul primar. Dar, asa cum s-a spus, aceasta bariera este uneori depasita de microbi, care
patrunsi în sânge, pot sa ajunga în diferite organe, inclusiv în cel din care au pornit (fig. 100).
Astfel, dupa cum este figurat, si microbii porniti dintr-un complex primar din plamâni, dupa ce
strabat mai multe bariere ganglionare si calatoresc apoi pe calea sângelui, pot sa se întoarca la
plamâni. în aceasta calatorie a lor s-au putut fixa în diferite organe si apoi si în plamâni sau
numai într-un organ sau numai în plamâni. Astfel, dupa trecerea si a acestei faze, în plamâni
coexista urme ale primei leziuni produse de patrunderea aerului infectat: a) afectul (sancrul)
primar, calcificat; b) ganglionul sau ganglionii pe care microbii i-au întâlnit în calea lor si i-au
îmbolnavit, dar în care acum procesele sînt mai mult sau mai putin "adormite"; c) mici leziuni,
de obicei la vârful plamânilor, care reprezinta colonii de bacili care au reusit sa se implanteze.
Din acest moment pericolul îl constituie tocmai aceste însamântari pe cale sangvina, care pot
sa se redestepte - uneori dupa multi ani de latenta - si sa dea leziuni distructive, progresive, cu
evolutie uneori foarte grava.

Totalitatea manifestarilor care însotesc reluarea activitatii microbiene în aceste însemîntari


facute cu ani înainte poarta denumirea de tuberculoza secundara (sau stadiul secundar el
tuberculozei). Aceasta are alte caracteristici evolutive; cea mai importanta este faptul ca nu
mai exista tendinta de diseminari la distanta, leziunile progreseaza si se extind din aproape în
aproape, au un caracter distructiv mai marcat, dar ramân cantonate la organul afectat; de aceea
acest stadiu mai poarta si denumirea de tuberculoza de organ.

Tocmai datorita acestui decalaj în timp, care uneori poate fi considerabil, a fost greu în trecut
sa se stabileasca legatura dintre cele doua stadii si sa fie recunoscute ca expresie a aceleiasi
boli.

în anumite situatii, mai ales când persoana sufera dezechilibre importante ale glandelor care
secreta hormoni (cum se întâmpla la pubertate), intervalul dintre cele doua stadii se poate
scurta considerabil pâna la aparitia fenomenului de "intrigare de stadii".

Tuberculozele de organ reprezinta, cu o dominanta foarte mere, principalele surse de


raspândire a bacililor în mediu, atunci când organele bolnave comunica cu exteriorul;
tuberculozele localizate la plamâni, apoi cele localizate la aparatul urinar si, în sfârsit cele
localizate la aparatul genital al femeii.

Microbii eliminati din aceste leziuni pot sa infecteze din nou organisme indemne si astfel se
închide ciclul transmiterii tuberculozei.

Dupa cum s-a putut vedea, aceasta evolutie în doua etape distantate în timp este particulara
tuberculozei si nu este obligatoriu sa se desfasoare integral. La o minoritate din cei infectat i,
primul contact cu infectia ia de la început un caracter dramatic; tuberculoza primara, foarte
grava, poate fi chiar mortala {meningita tuberculoasa, care urmeaza la scurt interval dupa
infectare, se încadreaza tot în stadiul primar al bolii, ier aceasta forma este aproape exclusiv
cea care în prezent determina decesele prin tuberculoza la copii); dar se poate întâlni toata
gama de gravitate, de la forme ca cele semne late pâna la cele mai blânde. La majoritatea din
cei infectati lucrurile se rezuma la constituirea complexului primar si acest fapt se petrece de
foarte multe ori, chiar fara ca individul infectat sa-si dea seama de asta, fara ca modificarile sa
fie atât de intense încât sa determine senzatia de boala serioasa. De aceea, în materie de
tuberculoza putem întâlni: a) persoane (de obicei copii sau adolescenti) care în primele 4-12
luni de la infectare au fenomene de boala mai mult sau mai putin grave; b) persoane cere sînt
purtatoare de leziuni corespunzatoare fazei primare si care nu sînt bolnave si vor ramane
sanatoase toata viata lor; c) persoane cu fenomene de boala proprii tuberculozei secundare
(tuberculozei de organ), care de obicei se manifesta ca o boala cronica, de lunga durata, dar cu
evolutie progresiv agravata în majoritatea cazurilor, daca nu este tratata.

Deci, în relatie cu tuberculoza, populatia se poate împarti în: persoane neinfectate, persoane
infectate dar cere nu sînt bolnave si persoane bolnave.

Proportiile dintre aceste categorii variaza în functie de contextul social-istoric si demografic si


"oferta de bacili". Cu o mere aproximatie, judecind pe statistici din tara noastra si din tari cu
situatii asemanatoare, se poate admite ca o sursa de contagiune (bolnav care elimina bacili
Koch în mediul extern) poate provoca infectarea, în raport cu împrejurarile, a 10 pâna la 30 de
persoane pâna atunci indemne (în medie 20); ca din acestea, în tot cursul vietii lor se vor
îmbolnavi doua (caci proportia transformarii infectiei în boala este -iarasi cu mare aproximatie
-de unul din zece), iar din aceste doua, una va deveni sursa de contaminare, care la rândul ei...

Si astfel se închide ciclul epidemiologie.

Este usor de înteles ca toate metodele care pot actiona la nivelul vreuneia din verigile figurate
în schema, reducând proportia de treceri in starea urmatoare, contribuie la reducerea
tuberculozei.

Astfel, metodele care se opun primei verigi -transmiterea bacililor de la sursa de contaminare
la indivizii expusi - constau în izolarea bolnavului contagios, de preferinta prin internare si,
mai ales prin tratarea lui. Antibioticele disponibile în prezent, care ataca bacilii tuberculozei,
sînt foarte eficace si provoaca moartea microbilor în interval de câteva saptamâni, daca
bolnavul este tratat pentru prima oara cu asemenea medicamente si daca urmeaza constiincios
recomandarile medicului. Rezolvarea este mai dificila daca boala s-a cronicizat, ceea ce se
întâmpla foarte rar, totusi este posibil, sau daca este vorba despre o recidiva a bolii. Ambele
aceste situatii survin aproape fara exceptie la bolnavi nedisciplinati, care n-au urmat cu
constiinciozitate primul tratament si de cele mai multe ori vinovat de aceasta atitudine
iresponsabila este alcoolismul.

Persoana la care se descopera o tuberculoza trebuie sa stie ca garantia însanatosirii o constituie


respectarea indicatiilor de tratament, date de medicii specialisti din spitale si din policlinici.
Tratamentul actual al tuberculozei nu mai dureaza câtiva ani, ca în trecut, în prezent se obtin
rezultate excelente cu tratamente între 6 si 9 luni; cu totul exceptional si numai în anumite
forme deosebit de grave sau în unele localizari se prelungeste tratamentul pâna la 12 luni. Dar,
acest tratament, relativ redus ca timp daca judecam în comparatie cu trecutul, îsi dovedeste
eficacitatea numai daca este respectat cu stricte te. Nu este admis ^sa se sara" din prizele de
medicamente planificate, caci în asemenea conditii riscul de esec devine amenintator. De altfel
toate evaluarile facute au aratat ca cei 7 -8% bolnavi la care tratamentul nu da rezultate sînt
aproape în exclusivitate persoane "necooperante", care nu colaboreaza cu medicii,
periclitându-si astfel sanatatea. Printre ei se afla multi alcoolici sau indivizi cu viata
dezordonata. Bolnavul de tuberculoza si familia lui trebuie sa înteleaga ca este în interesul lor
sa ajute actiunea vindecatoare a medicamentelor, prin eliminarea tuturor factorilor care scad
rezistenta organismului, cum sînt: surmenajul, nerespectarea orelor de odihna, alcoolul, tutunul
etc.

Familiei îi revine si ei un rol important în crearea unei atmosfere favorabile vindecarii


bolnavului. Trebuie sa-1 ajute în respectarea regularitatii prizelor de medicamente si în
ducerea tratamentului pâna la capat. Bolnavul trebuie sa fie informat ca de primul tratament
depinde vindecarea în proportiile e mintite, ca daca s-a ratat sansa oferita de acesta, daca nu s-
au creat conditiile sa fie perfect eficace, atunci proportia de vindecare scade considerabil, dupa
cum si recidivele ulterioare, care sînt tot consecinta eficacitatii doar partiala a primului
tratament, sînt mult mai greu de vindecat.

în lupta pentru obtinerea însanatosirii bolnavului un ajutor substantial este dat de stat. Masurile
legislative prevad unele avantaje pentru bolnavii de tuberculoza, cum sînt concedii medicale
mai lungi decît în alte boli si cu un cuantum mai mare al ajutorului de boala, sau posibilitatea
pentru bolnavul de tuberculoza ca reluarea activitatii sa fie facuta progresiv; astfel, se prevede
pentru o perioada de 3 luni, orar redus de munca de 6 ore/zi, restul de doua ore fiind acoperit
din fondul de asigurari sociale, ca si cum bolnavul ar fi In concediu medical pentru aceste
doua ore.

Pentru influentarea celei de a doua verigi - trecerea de la starea de "infectat" la cea de "bolnav"
- exista la dispozitie vaccinarea cu vaccinul BCG ( Calmette-Guerin), de la numele
descoperitorilor acestuia. Vaccinul creste foarte mult rezistenta celor vaccinati, astfel încât,
chiar daca microbul patrunde In organism, acesta este capabil sa lupte cu succes, limitând
distrugerile Ia câteva leziuni fara însemnatate. De aceea, în tara noastra este legiferata
vaccinarea cu BCG în primele zile dupa nastere, pentru a o lua înaintea riscului de întâlnire cu
o sursa de contaminare. Ulterior, vaccinarea se face la anumite vârste stabilite de Ministerul
Sanatatii sau în anumite împrejurari (cum ar fi descoperirea unui bolnav cu care copilul sau
tânarul a putut veni în contact sau grupe de subiecti controlati neinfectati înca), se va face
revaccinarea.

Vaccinarea de la nastere a intrat în automatismul personalului din maternitati si se practica în


toata tara, asigurând astfel o buna protectie nou nascutilor. In ceea ce priveste revaccinarile
antituberculoase care se practica la anumite vârste, populatia trebuie sa stie ca aceste vârste au
fost stabilite în functie de durata protectiei conferita de fiecare vaccinare. Vaccinul utilizat,
care este un produs românesc, s-a dovedit la evaluarile facute ca având eficacitate aproximativ
egala cu eficacitatea vaccinurilor considerate ca fiind cele mai bune din lume.

în afara vaccinarilor la vârstele prestabilite prin normative, se mai vaccineaza si copiii si tinerii
care au venit în contact cu bolnavi de tuberculoza contagiosi, dovediti sau presupusi ca atare.
Vaccinarea se aplica numai "contatilor" care nu sînt înca infectati (adica bacilul tuberculozei
nu a patruns înca in corpul lor si nu s-a cantonat).

Si pentru cei care sînt deja infectati în momentul investigarii si deci nu pot fi vaccinati BCG,
dar care sînt totusi în împrejurimi ce constituie un risc apreciabil de trecere la starea de boala,
exista o metoda pentru a-i proteja în mod foarte eficace si anume chimioprofilaxia (ceea ce
înseamna o protectie prin mijloace chimice, adica prin medicamente, spre deosebire de
protectia prin mijloace biologice, cum este cea conferita de vaccin). Aceasta teste, de fapt, un
fel de tratament "anticipat", care urmareste sa distruga microbii din organism ,înainte ca ei sa
fi pornit la atac". Si chimioprofilaxia, ca sa-si ajunga scopul, trebuie sa fie urmata cu
constiinciozitate, conform indicatiilor medicale. Tocmai pentru garantarea regularitatii prizelor
în tara noastra chimioprofilaxia este facuta de personalul medico-sanitar fie la dispensarele
medicale, fie în colectivitati (crese, gradinite, scoli etc.).

In sfârsit, la capatul acestei scheme se afla veriga trecerii de la forma de boala necontagioasa
la forma de boala care constituie sursa de contaminare. Trecerea este împiedicata daca se
instituie" un tratament tuberculo-static cit mai precoce, la cazuri de tuberculoza depistate cât
mai precoce, adica surprinse într-o faza cât mai aproape de debutul modificarilor organice.
Pentru formele obisnuite pe care le îmbraca tuberculoza, persoana bolnava devine constienta
ca este bolnava mult timp dupa debutul real al constituirii leziunilor si, mai ales, întîrzie mult
prezentarea la un control medical. Intr-adevar, atunci când tuberculoza pulmonara nu începe
cu o hemoptizie (cxpectoralic de (sânge) care alarmeaza totdeauna pe bolnav si pe cei din jurul
acestuia, simptomele la început sînt de oboseala pe care persoana bolnava o explica prin
eforturile - pe diverse planuri - pe care le-a facut în ultima vreme (în realitate aceste eforturi
ca: suprasolicitare profesionala, sarcina, alaptare, îngrijirea prelungita a unui bolnav din
familie etc. sînt cele care au slabit rezistenta generala a organismului si au creat conditii
favorabile redesteptarii tuberculozei). Eventuala tuse este explicata prin obiceiul fumatului. Si
celelalte localizari ale tuberculozei (la oase, la intestine, la rinichi etc.) se însotesc mult timp
de simptome vagi, nespecifice, necaracteristice. De aceea, organizatorii de sanatate s-au
straduit sa gaseasca metode pentru descoperirea mai devreme a bolii, decît daca aceasta ar fi
facut numai la solicitarea de consultatie. Desigur, una din metode este educatia sanitara prin
tiparituri si prin conferinte, prin care se îndeamna populatia sa se prezinte la medic în situatii
în care s-ar putea sa fie vorba despre tuberculoza, spre exemplu orice persoana care tuseste
mai mult de doua saptamâni. Dar exista o metoda tehnica ce a fost imaginata special pentru
depistarea precoce a tuberculozelor pulmonare (forma cea mai raspândita si cea mai
contaminanta de tuberculoza) si anume microradiografia medicala. Este de dorit ca sa fie
îndrumati la cea mai apropiata unitate de microradiografie toate persoanele, ca cele mentionate
anterior, cu simptome pulmonare ce dureaza de mai mult de 2 saptamâni si care ar putea fi
datorite si tuberculozei (nu numai tusea, dar si oboseala, lipsa poftei de mâncare, putina
temperatura spre seara etc.). Indicatiile Ministerului Sanatatii prevad efectuarea
microradiografiei la grupe de populatie sau categoriile profesionale sau bolnavi cu risc mai
mare decît media generala de a face tuberculoza, cum ar fi spre exemplu diabeticii, silicoticii,
dar si altii. Tot cu scopul descoperirii de bolnavi necunoscuti si care nu se stiu bolnavi, sînt
instituite niste "filtre" în anumite împrejurari prin care trec mai ales persoane tinere; astfel EC
pretinde un examen microradiografie la admiterea în facultati sau alte scoli superioare, la
angajari în serviciu, la casatorie (este bine sa se stie ca gasirea unei tuberculoze active la unul
din parteneri sau la ambii, nu constituie motiv de împiedicare a casatoriei; legiuitorul nu a
urmarit decît avertizarea unui individ care nu se stia bolnav si care astfel va sti sa se trateze,
avertismentul considerându-se cu atât mai potrivit, cu cât vine la început de viata
matrimoniala, care presupune si procreare). In afara categoriilor de persoane cu risc mai mare
de îmbolnavire de tuberculoza la care se indica microradiofotografie, exista obligatia legala de
a se prezenta periodic la examen microradiofotografic, cei ce îsi desfasoara activitatea în
colectivitati de copii (leagane, camine, scoli sau altele), ori cei care vin în contact cu foarte
multe persoane, cum ar fi unii lucratori din comert. Motivul includerii acestor grupe de
persoane printre cele care trebuie sa se controleze periodic nu este riscul mai mare de
îmbolnavire de tuberculoza, ci faptul ca daca se îmbolnavesc, pot transmite boala multor
indivizi cu care vin în contact.

In sfârsit, în situatia ultima, bolnav cu leziuni avansate, devenit sursa de contaminare, revenim
la metoda cu care am început aceasta expunere si anume tratamentul, înteles ca mijloc de
obtinere a vindecarii individului bolnav si de împiedicare a evolutiei progresiv spre agravare,
cum s-ar intampla fara tratament.

Dupa cum s-a putut vedea, fiecarei etape a procesului tuberculos -o privit ca o succesiune de
prefaceri biologice petrecute în corpul omului si ca un lant de transmisie de la om la om - îi
corespunde cel putin o masura medicala cu eficacitate verificata. Tuberculoza este în prezent o
boala partial evitabila si, în orice caz, aproape totdeauna vindecabila (în peste 90% din cazuri).
Rezultatele sînt cu atât mai bune, cu cit ne adresam mai din timp medicului. Mai bine un
control medical inutil, decat descoperirea prea târzie a bolii. Si, mai presus de orice, trebuie sa
dispara conceptia retrograda, potrivit careia tuberculoza era considerata o boala rusinoasa care
trebuie ascunsa.

http://www.medicina-familiei.ro/tuberculoza.html
Radiografia tuberculozei la romani

A devenit un fapt al realitatii pe care o traim ca oricine se poate imbolnavi de


tuberculoza, sarac si bogat deopotriva. Si, desi vorbim despre o boala veche de mii
de ani, omenirea nu a ajuns inca sa inteleaga fenomenul tuberculoza in toata
complexitatea sa. Miturile si mentalitatile legate de tuberculoza la romani ne sunt
revelate din “radiografia” elaborata de specialistii de la Institutul de Pneumologie
„Marius Nasta” din Bucuresti si din interviul cu Profesor Ioan Paul Stoicescu,
Directorul Institutului.

Factorii de risc sunt aceiasi pentru toata lumea: un regim de viata dezordonat (nopti
pierdute, alimentatie deficitara), locuinte sau birouri neaerisite, insalubre, fara lumina
solara directa, imunitate scazuta (infectii virale, alte boli sau tratamente imuno-
supresoare). Astazi, o treime din populatia globului este infectata cu bacilul Koch, iar
multi dintre cei care se trateaza, dar si altii, sunt victime ale unor mentalitati false cu
privire la tuberculoza.

Miturile si mentalitatile legate de tuberculoza la romani au fost sintetizate in luna


august 2005 de catre o echipa de specialisti de la Institutul de Pneumologie “Marius
Nasta” din Bucuresti, ca rezultat al experientei acumulate in spital, dar si ca urmare
a studiilor repetate efectuate in ultimii ani in randul populatiei.

Cum s-a ajuns la aceste false perceptii despre tuberculoza aflam din “radiografia” de
mai jos si din interviul cu domnul Profesor Ioan Paul Stoicescu, Directorul
Institutului de Pneumologie „Marius Nasta” din Bucuresti:

Adevarul despre tuberculoza >>

Care sunt cele mai frecvente intrebari ale pacientilor care reflecta falsele
imagini pe care acestia le au despre tuberculoza?
Prof. Ioan Paul Stoicescu: Una dintre cele mai frecvente intrebari pe care le
primesc de la pacienti este daca trebuie sa se lase de fumat... Cum s-a ajuns la
aceasta perceptie gresita: intrucat fumatul genereaza multe boli respiratorii, de
obicei nevindecabile, s-a ajuns sa se interpreteze ca fumatul provoaca si
tuberculoza. Ceea ce nu este adevarat. Este adevarat ca poate favoriza infectia,
poate influenta in sens negativ evolutia tuberculozei, dar nu provoaca tuberculoza.

Este tuberculoza o boala a saraciei?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: Saracia face casa buna cu tuberculoza; este adevarat
ca se imbolnavesc mult mai frecvent cei saraci, ei fiind mai susceptibili la a contracta
infectia si la transformarea infectiei in boala, dar tuberculoza poate imbolnavi in
aceeasi masura atat saraci, cat si bogati, daca acestia vin in contact cu un bolnav de
tuberculoza care elimina bacilii tuberculozei.

Dar este o boala ereditara?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: Tuberculoza, fiind o boala transmisibila de la om la om,
cei care sunt in contact mai indelungat cu o sursa de infectie sunt membrii familiei.
In acest context, s-a nascut ideea ca tuberculoza ar fi ereditara. Mai mult decat atat,
copilul poate sa contracteze bacilul in copilarie si sa se imbolnaveasca la varsta
adulta cu bacilii pe care ii are in organism din copilarie. Astfel, nu mai face nimeni
legatura ca el s-a infectat de la parintii lui sau din anturaj si spun ca a facut „ereditar”
tuberculoza (si parintii lui au avut candva tuberculoza) - nu se face legatura cu faptul
ca bacilii stau in organism si cand prind momentul favorabil (de exemplu, cand
imunitatea organismului scade) se inmultesc si produc boala.

Daca testul la tuberculina este pozitiv, asta inseamna ca am tuberculoza?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: In momentul in care o persoana a venit in contact cu
bacilul Koch, adica acesta a patruns in plaman, bacilul determina in organism o
reactie de sensibilizare impotriva toxinelor acestuia. Daca se introduc aceste toxine
prin injectie la nivelul pielii, se poate constata aceasta sensibilizare, dovada ca
organismul a venit in contact cu bacilul Koch. In locul unde s-a facut injectia se
formeaza o reactie inflamatorie (roseata). Deci, spunem ca IDR-ul e negativ sau
pozitiv, in functie de reactia la nivelul pielii. Cand IDR-ul e pozitiv, inseamna ca
organismul respectiv a venit in contact cu bacilul, dar nu ca omul este bolnav. Poate
sa ramana cu IDR-ul pozitiv o viata si ramane, de obicei, pozitiv toata viata. Acelasi
fenomen se intampla si cu vaccinarea BCG, impotriva tuberculozei. Pana la
vaccinarea BCG, IDR-ul e negativ. Dupa vaccinarea BCG - din cauza sensibilizarii
IDR, devine pozitiva. In Romania, aceasta este marea confuzie: marea majoritate a
populatiei este deja vaccinata, deci a venit in contact cu fragmente de bacili. Si,
oricum, la un moment dat, o reactie pozitiva exista. Si imediat toata lumea se sperie
gandind ca sunt bolnavi de tuberculoza.

Tuberculoza are simptome caracteristice?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: Tuberculoza nu are simptome caracteristice. E adevarat
ca bolnavul prezinta tuse, expectoratie, dar toate bolile respiratorii produc tuse si
expectoratie. La fel, lipsa poftei de mancare - nu numai tuberculoza o produce. Nu
exista ceva care sa conduca clar la ideea ca ai neaparat tuberculoza. Sunt elemente
care sugereaza ca ar putea fi si tuberculoza, dar nu e nimic cert. Nici hemoptizia
(expectoratia cu sange) nu e caracteristica pentru tuberculoza.

Deci, simptomele care ar putea sugera tuberculoza sunt:


• tuse;
• scadere in greutate;
• expectoratie purulenta (uneori poate sa lipseasca);
• febra sau stare sub-febrila;
• lipsa poftei de mancare;
• astenie.
Toate sunt necaracteristice, dar, atunci cand sunt prezente, trebuie sa ne gandim si
la tuberculoza si sa facem investigatiile corespunzatoare.

In ce masura se poate vindeca tuberculoza?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: Tuberculoza se poate vindeca 100 % daca tratamentul
este facut corect. Tratament corect inseamna administrarea pe o perioada de cel
putin 6 luni a tuturor dozelor de medicamente prescrise de medicul specialist.

Romanii spun ca tuberculoza este o raceala la plamani. Este adevarat?


Prof. Ioan Paul Stoicescu: Tocmai pentru ca exista simptome necaracteristice:
tuse, expectoratie, febra, toate „racelile”, toate infectiile virale sau bacteriene
pulmonare pot da astfel de simptome si atunci e sigur ca e foarte greu sa se faca
diferenta intre o raceala (racelile sunt, de obicei, date de virusuri) si o tuberculoza.
Cand cineva afla ca are tuberculoza, e inclinat sa spuna ca a racit, a stat in frig. Nu
este chiar asa; tuberculoza se transmite numai de la un om bolnav de tuberculoza
pulmonara, care, in timp ce vorbeste, stranuta, tuseste, elimina bacili in jurul lui,
bacili pe care o persoana sanatoasa din anturaj ii inhaleaza si se poate imbolnavi.

http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=3106&page_nr=1

Tuberculoza (boala lui Koch)

Tuberculoza sau cum era numita în trecut ftizia ("consumption", în


engleza, fiind considerata o boala consumptiva) este o boala infectioasa, întâlnita foarte
frecvent în trecut, dar si în zilele noastre. Tuberculoza (TBC) este o boala cu vechime foarte
mare (s-a demonstrat prezenta acesteia înca din antichitate). Dintre oamenii cunoscuti care au
suferit de TBC pot fi amintiti: Honore de Balzac, surorile Bronte (exista însa o controversa în
ceea ce o priveste pe Charlotte Bronte), Albert Camus, Voltaire, Paul Gaugain, Vivien Leigh.
Tuberculoza a fost folosita si de catre romancieri. Un exemplu din literatura româna este
Marin Preda, în "Marele singuratic", al carui personaj feminin - Simina moare datorita
complicatiilor tuberculozei.
Bacilul tuberculos a fost descoperit în anul 1882 de catre Robert Koch, care a primit premiul
Nobel pentru Fiziologie si Medicina în anul 1905.

CAUZE

Agentul etiologic al tuberculozei este Mycobacterium tuberculosis, un bacil aerob acid-


alcoolo-rezistent. Principalul factor de rezistenta este ceara D, care îi confera rezistenta la
coloranti si la decoloranti. Mycobacterium tuberculosis are patru tipuri patogene: M. hominis,
M.bovis, M. avium si Mycobacterii atipice (saprofite sau conditionat patogene). Cel mai
frecvent implicat în infectia tuberculoasa este M. tuberculosis homini, singurul tip producator
de acid nicotinic. Bacilii de M. tuberculosis au o lungime de 3-4 µm si latime de 0,3-0,4 µm,
fiind usor încurbati, nesporulati si imobili. Sursa de infectie este reprezentata de om, animale
si pasari. De obicei, purtatorii sanatosi ai infectiei sunt putin importanti, pentru ca acestia
elibereaza cantitati mici de germeni. Cea mai importnata categorie implicata în transmiterea
infectiei este reprezentata de bolnavi, care elimina bacilii pe cale respiratorie (excretori
pulmonari - picaturi Pflugge), pe cale renala (excretori renali) sau prin abcedare ganglionara
(în scrofuloza, numiti excretori ganglionari). Exista si excretori cutanati, în cazul tuberculozei
osoase. În ceea ce priveste calea de transmitere a germenilor în organism, un procent mic este
ocupat de transmiterea pe cale digestiva, prin consumul de lapte infectat. Calea cea mai
frecventa de transmitere este cea indirecta. Patogenitatea este data de capacitatea de
multiplicare intracelulara si invazivitate. În ceea ce priveste patogeneza, sunt implicati mai
multi factori: virulenta bacilului Koch, hipersensibilitatea indusa, imunitatea si rezistenta
organismului, aparitia reactiei granulomatoase specifice (patognomonice). Persoanele cu risc
crescut de a face boala sunt: drogatii, personalul medico-sanitar, pacientii imunocompromisi
(HIV pozitivi sau cei sub tratament imunosupresor). Bacilul tuberculos rezista luni sau ani de
zile în praf, fiind rezistent si la actiune antisepticelor si dezinfectantelor. Este sensibil însa la
radiatiile solare si la razele UV, fiind distrus de acestea în 1-2 ore. Glicolipidul D si muramil
dipeptidul au rolul de a induce o hipersensibilitatea puternica la tuberculina, actionând ca
adjuvanti.

SIMPTOME

Tuberculoza afecteaza de cele mai multe ori plamânii, dar ea poate fi localizata si la nivelul
SNC, sistemului limfatic, sistemului circulator, sistemului genito-urinar, sistemului gastro-
intestinal, sistemului osteoarticular si tegumentului.

TBC primarã.

La prima expunere, bacilii tuberculosi actioneaza ca particule inerte si determina un raspuns


inflamator nespecific. Se localizeaza de obicei la nivelul ganglionilor hilari sau în lobul
pulomar superior subiacent pleurei (zone foarte bine aerate), unde se multiplica intracelular
(fagocite), producând afectiunea primara (afectul primar sau focarul Ghon). Acesta consta în
aparitia unor leziuni locale, de tip proliferativ. Focarul Ghon are diametrul de 1,5 cm, este
circumscris având o culoare gri-alba. Începând cu a doua saptamâna de evolutie, centrul
focarului sufera a transformare necrotica (necroza de coagulare), devenind moale si plin cu
cazeum. Se formeaza astfel foliculii tuberculosi, alcatuiti din celule Langerhans parazitate,
înconjurate de fagocite. De la nivel local, bacilii pot disemina pe cale sanguina sau limfatica
la distanta unde mor sau ramân dormanzi. De cele mai multe ori migreaza spre ganglionii
traheo-bronsici, la nivelul carora apar granuloame tuberculoase. O data cu infectia
tuberculoasa se instaleaza si hipersensibiliatea de tip IV, mediata celular, ce presupune
aparitia unei reactii inflamatorii granulomatoase. Afectul primar, limfangita de legatura,
atingerea ganglionilor traheo-bronsici formeaza complexul Rancke. În cele mai multe cazuri,
complexul primar evolueaza cu vindecare, ducând la aparitia unei cicatrici fibroase,
calcificate. La unii pacienti (cel mai frecvent la copii), afectul primar evolueaza cu aparitia
unor leziuni exudativ alterative. În acest caz boala este numita TBC primara progresiva.
Focarele pulmonare primare cresc rapid, erodând arborele bronsic si determinând noi leziuni
pulmonare satelite. Ganglionii sunt plini cu cazeum, cu formarea de mase mediastinale.
Leziunile foarte active pot favoriza trecerea bacililui Koch în sânge cu aparitia tuberculozei
miliare sau a meningitei tuberculoase. La persoanele adulte, tuberculoza primara evolueaza
mult mai restrâns, evolutia ei fiind favorizata de scaderea rezistentei organismului.

TBC secundara.

Tuberculoza secundara apare la persoanele care au dezvoltat anterior afectul primar,


producându-se o forma de reinfectie din focare exogene sau endogene (reactivare). Reinfectia
se produce ca urmare a diseminarii hematogene a bacililor tuberculosi.

Tuberculoza secundara pulmonara este localizata la nivelul segmentelor apicale ale lobilor
pulmonari superiori, în apropierea claviculei (focare Simon). Din punct de vedere
histopatologic, leziunile sunt formate din foliculi Koster ce au tendinta la confluenta. Boala
poate evolua în mai multe moduri:

• leziunile se pot vindeca, cicatriza, ducând la asa numita TBC "arestata", fibrocalcica;
• infectia parenchimatoasa difuzeaza la nivelul mai multor arii pulmonare, cazeumul
ajungând în canalele bronsice si fiind vehiculat pe cai anatomice: TBC pulmonara
progresiva (ftizie) si difuza. Leziunile scad în gravitate de la vârf înspre zonele
caudale, acest aspect fiind patognomonic pentru tuberculoza pulmonara.
• aparitia leziunilor cavitare: caverna este cea mai comuna forma, ea aparând prin
eliminarea cazeumului pe un conduct bronsic. Materialul de necroza (cazeumul) este
delimitat de tesutul pulmonar sanatos de catre niste leziuni proliferative specifice sau
prin tesut de fibroza. Daca arterele sunt atinse de catre bacilii Koch, adventicea lor va
fi distrusa, cu pastrarea intacta a structurilor elastice si de reticulina: anevrisme
Rasmunsen. Aceste anevrisme explica fenomenele de hemoptizie ce însotesc
tuberculoza cavitara. Dupa eliberarea cazeumului, peretii cavernei vor suferi un proces
de scleroza, epiteliul peretelui extern al acesteia se va metaplazia transformându-se în
tesut pavimentos. Bacilii continuti în expectoratia bolnavului tuberculos pot însamânta
arborele traheobronsic, laringele si alte organe cu producerea unor leziuni alterativ
ulcerative, iar prin înghitire poate duce la aparitia de leziuni cazeoase la nivel
intestinal. Cel mai afectat este colonul, la nivelul caruia pot fi observate leziuni
ulcerative circulare si stenozante care necesita diagnostic diferential cu cicatricile
longitudinale post- febra tifoida. În cazul în care boala tuberculoasa va atinge pleura,
se pot produce fie fibroza pleurala, efuziuni pleurale inflamatorii sau empiem pleural
tuberculos.

Tuberculoza de organ

Cea mai frecventa leziune tuberculoasa extrapulmonara este la nivelul ganglionilor cervicali.
Scrofuloza defineste prezenta unor mase de consistenta crescuta, putin dureroasa,
laterocervicala, care fistulizeaza elberând o subtsanta alb-cremoasa, cazeumul. La nivelul
SNC, infectia tuberculoasa se întâlneste sub forma de leptomeningita TBC (tuberculoamele
tuberculilor cerebrali din fosa posterioara la copii si supratentorial la adulti) cu hidrocefalie
interna (LCR limpede si face val - semn de hiperproteinemie). Afectarea sistemului
osteoarticular este întâlnita sub mai multe forme: tumora alba a genunchiului si tuberculoza
coloanei vertebrale (morbul lui Pott si spina ventosa). Morbul Pott defineste cazeificarea
corpilor vertebrali cu aparitia gibozitatii (cocoasei), abcese reci pe muschiul iliopsoas, bazin
aparute ca urmare a fistulizarii materialului bacilifer. Pot aparea paraplegii sau mielita TBC.
Spina ventosa este o faza precoce observata radiologic, datorita aspectului suflat al vertebrei.
În ceea ce priveste aparatul renal, afectarea tuberculoasa consta în: pionefroza cazeoasa
("rinichi mic mastic", "rinichi mortar") care necesita nefrectomie, prostatita TBC, epididimita
TBC, TBC miliara la nivelul endometrului uterin. Bacilul Koch poate afecta si glandele
suprarenale, pâna la insuficienta suprarenaliana (boala Addison). La nivel tegumentar poate
aparea lupusul TBC. În trecut, datorita evolutiei îndelungate a bolii si stimularii continue a
sistemului reticuloendotelial, o mare parte din bolnavi dezvoltau amiloidoza sistemica
secundara. În zilele noastre este întâlnita foarte rar aceasta asociere datorita instituirii precoce
a tratamentului tuberculostatic.

Din punct de vedere clinic, semnele si simptomele asociate tuberculozei sunt: tuse productiva
cu hemoptizie, febra, zgomote pulmonare supraadaugate la examenul clinic al aparatului
respirator, transpiratii nocture, scadere în greutate, anorexie, senzatie de slabiciune.
Simptomele tuberculozei extrapulmonare sunt nespecifice: febra, casexie, tahicardie, hipoxie,
limfadenopatie.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul de laborator se face pe baza frotiurilor efectuate din produsele patologice


recoltate: sputa, urina, spalatura gastrica etc. Frotiul se coloreaza Ziehl-Nielsen, iar bacilii
tuberculosi apar de culoare rosie. Este obligatorie obtinerea de culturi din bacili, în special
pentru efectuarea antibiogramei. Culturile se obtin dupa o perioada mare de timp, deoarece
bacilii tuberculosi cresc greu. Cel mai folosit mediu de cultura este mediul Lowenstein ce
contine galbenus de ou si glicerina.

Bolnavului suspect de TBC i se va face si radiografie toracica, o metoda imagistica ce poate


pune în evidenta unele modificari pulmonare specifice acestei boli.

Verificarea prezentei unui raspuns celular în organism se realizeaza cu ajutorul IDR la


tuberculina sau PPD (protein-purificat-derivat). IDR se considera pozitiva în cazul aparitiei
unui eritem mai mare de 9 mm la inocularea a 2 unitati de PPD.

Diagnosticul diferential se face cu: astmul, meningita, encefalita, infectia HIV, hipertiroidia,
pneumopatiile de alta cauza.

TRATAMENT

Tratamentul antituberculos asociaza obligatoriu mai multe antibiotice, fiind efectuat pe o


perioada mare de timp. Exista 2 tipuri de chimioterapiec antituberculoase:

• majore sau de prima algere, din care fac parte: izoniazida, rifampicina, etambutolul,
piranzinamida si streptomicina;
• secundare sau de a doua alegere: etionamida, protionamida, acidul aminosalicilic,
cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina, ofloxacina, ciprofloxacina si
levofloxacina.

În România, tuberculoza se trateaza dupa regimuri prezentate în Programul National


Antituberculos. Tratamentul initial prevede doua regimuri diferite ce depind de forma clinica:
izoniazida + piranzinamida + rifampicina + /- streptomicina sau etambutol, timp de 6-9 luni.
În primele 2 luni, tratamentul se face zilnic, iar urmatoarele luni 3 zile pe saptamâna cu
asocierea a doua chimioterapice (izoniazida si rifampicina, care sunt de fapt si cele mai active
antituberculoase).

Profiaxia nespecifica se face prin depistarea, izolarea si tratarea sursei de infectie. Profilaxia
specifica se face prin administrarea de vaccin BGC (Bacille/Bacillus-Calmette-Guerin),
imediat dupa nastere. Vaccinul BCG este un vaccin cu bacili vii atenuati.

http://www.mymed.ro/tuberculoza-boala-lui-koch.html