Difteria

Difteria este o afecțiune bacteriană ce duce la inflamarea severǎ a nasului, a gâtului și a

traheei. Boala este cauzatǎ de bacteria Corynebacterium diphtheriae și poate afecta orice grupǎ
de vȃrstǎ, ȋnsǎ apare ȋn special la copiii nevaccinați. Complicațiile bolii includ paralizie și
insuficiență cardiacă, în cazul în care toxinele bacteriei se răspândesc în întregul organism.
Chiar și ȋn condițiile ȋn care boala este tratatǎ, specialiștii estimeazǎ că 10% din pacienți ȋși
pierd viața din cauza acestei afecțiuni. Difteria este periculoasǎ mai ales atunci când aceasta
afectează gâtul, caz în care se formeazǎ o membranǎ ce poate bloca respirația. Difteria poate
apǎrea atȃt la nivelul aparatului respirator, cȃt și sub formǎ cutanatǎ. Boala apare astǎzi mult mai
rar ȋn țǎrile dezvoltate, datoritǎ eforturilor de imunizare la nivel de țarǎ. Cu toate acestea, chiar și
ȋn aceste țǎri difteria poate apǎrea la nivel cutanat.
Cauzele care duc la dezvoltarea difteriei:
Bacteriile care produc difteria se transmit atunci cȃnd o persoanǎ infectatǎ tușește sau
strănutǎ, prin intermediul picǎturilor respiratorii. Deși mai puțin frecvent, bacteriile pot fi luate și
de pe diferite articole de uz casnic, cum ar fi pahare, prosoape sau tacȃmuri pe care au ajuns
picǎturile respiratorii.
Ȋn cazul difteriei cutanate, infecția bacterianǎ se transmite atunci cȃnd existǎ un contact
direct cu rana infectată. Odatǎ ce pacientul a fost infectat, bacteriile se multiplicǎ rapid și se pot
rǎspȃndi la nivelul amigdalelor, al nasului, al faringelui sau al laringelui. Produce o toxinǎ ce
afecteazǎ celulele de la nivelul gȃtului. Bacteria poate fi transmisǎ atȃt de purtatorii sǎnǎtoși, dar
și de pacienții care suferǎ de difterie, ȋn special ȋn primele șase sǎptamȃni de la ȋnceputul bolii.
Simptomele difteriei:
Simptomele apar, ȋn medie, între două și 10 de zile de la contactul cu bacteria, iar acestea pot fi
mai grave sau mai ușoare, ȋn funcție de zona afectatǎ.
Simptomele difteriei pot include:
• Apariția durerii în gât
• Răgușeală
• Durere la ȋnghițire
• Umflarea ganglionilor limfatici
• Apariția unei membrane groase la nivelul gâtului și al amigdalelor
• Dificultăți de respirație
• Febră și frisoane
• Indispoziție
La unele persoane, infecția cu bacteria care provoacǎ difteria duce la apariția unor simptome
ușoare ale bolii, fǎrǎ simptome evidente iar dupǎ dispariția acestora persoanele rǎmȃn purtători
sǎnǎtoși ai bacteriei Corynebacterium diphtheriae farǎ a mai dezvolta boala.
Un al doilea tip de difterie este cea cutanatǎ, iar simptomele pe care boala le provoacǎ sunt:
• Durere
• Apariția unei zone roșii și umflate ȋn special la nivelul picioarelor și al mâinilor
Diagnosticarea difteriei:
Medicul poate diagnostica difteria ȋn special dupǎ simptomele pe care copilul le prezintǎ, mai
ales dacǎ acesta are o durere ȋn gȃt iar o membranǎ acoperǎ amigdalele. Acesta poate recomanda
realizarea unor teste de laborator pentru depistarea bacteriei sau poate preleva o mostrǎ de țesut
de la nivelul rǎnii cutanate pentru testarea acesteia ȋn laborator. Ȋn cazul ȋn care medicul este
convis de faptul cǎ pacientul suferǎ de difterie tratamentul poate ȋncepe ȋnainte ca rezultatele
testelor de laborator sǎ fie gata.
Tratamentul difteriei
Difteria este o boală gravă, motiv pentru care tratamentul va începe din momentul diagnosticǎrii
preliminare. Dupǎ ce medicii confirmǎ un diagnostic preliminar, copilului sau adultului infectat
i se va injecta o antitoxinǎ pentru a neutraliza toxina diftericǎ prezentǎ ȋn organism.
Înainte de utilizarea antitoxinei se recomandǎ ca medici sǎ efectueze teste cutanate pentru a se
asigura cǎ pacientul nu are o alergie la antitoxinǎ. Difteria este tratatǎ cu antibiotice precum
penicilinǎ sau eritromicinǎ, terapie ce ajutǎ la eliminarea bacteriilor. Tratamentul se realizeazǎ,
de regulǎ, ȋn spital unde aceștia pot fi internați ȋn secția de Terapie Intensivă. Dacǎ pacientul
prezinta dificultǎți la respirație, medicii pot elimina o parte din membrana grosǎ dezvoltatǎ la
nivelul gȃtului.
Tratamentul preventiv
Dacă o persoana a fost expusǎ la bacteria care provoacǎ difteria, acesta trebuie sǎ consulte un
medic cȃt mai curȃnd. Ȋn acest caz, se poate recomanda un tratament cu antibiotice pentru a
preveni apariția bolii sau chiar realizarea unui vaccin ȋmpotriva difteriei.
Prevenirea difteriei:
Ȋn trecut, difteria era o boalǎ comunǎ ȋn special ȋn rȃndul copiilor, ȋnsǎ dupǎ apariția vaccinului
difteric, rata de dezvoltare a bolii a fost redusǎ consistent.
Difteria poate fi prevenitǎ prin vaccin, iar ȋn majoritatea țǎrilor acesta se administreazǎ ȋn același
timp cu vaccinul antitetanic și cu vaccinul antipertussis. Cu toate acestea, specialiștii recomandǎ
repetarea vaccinului dupǎ aproximativ 10 ani pentru prelungirea efectului protector.

György Zoltán
Școala Postliceală ”Gheoghe Marinescu„
Clasa 1D