VIRUSUL GRIPAL

Virusul gripal (Myxovirus influenzae) apartine familiei Orthomyxoviridae. Are o forma sferica,
cu diametrul de 80-120 nm. Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din 8
fragmente care codifica 10 proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN
au un invelis proteic comun, care le uneste formand nucleoproteidul. Invelisul exterior este
constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care
afecteaza omul in timpul bolii. La suprafata virusului se afla structurile superficiale hemaglutinina (denumita astfel dupa capacitatea de a aglutina eritrocitele) si neuraminidaza
(enzima). Hemaglutinina asigura capacitatea virusului de a se uni cu celula receptor.
Neuraminidaza raspunde, in primul rand, de capacitatea particulei virale de a patrunde in celula
gazda si, in al doilea rand, de capacitatea particulelor virale de a iesi din celula dupa multiplicare.
Nucleoproteidul (denumit si antigen-S) are structura specifica de tip; determina tipul virusului
(A, B sau C). Structurile superficiale (hemaglutinina si neuraminidaza) au specificitate de subtip
si de tulpina; determina diferitele tulpini ale unui tip de virus. Exista 16 subtipuri antigenice ale
hemaglutininei (H1-H16) si 9 ale neuraminidazei (N1-N9). Aceste antigene sunt supuse variatiei.
Exista 3 tipuri de virus gripal: A, B si C Virusul gripal A produce imbolnavirea de gravitate
medie sau mare. Infecteaza atat omul cat si unele animale domestice (calul, porcul, pasarile).
Virusul gripal A este responsabil de aparitia pandemiilor si a epidemiilor extinse. Sunt cunoscute
o multitudine de subtipuri ale gripei A. Acestea se clasifica dupa antigenii superficiali
(hemaglutinina si neuraminidaza). In momentul de fata sunt cunoscute 16 tipuri de
hemaglutinina si 9 tipuri de neuraminidaza. O caracteristica importanta a virusului este
specificitatea, ce consta in faptul ca virusul gripal nu poate avea 2 cauze diferite. Ca si virusul
gripal A, virusul gripal B este capabil sa isi modifice structura antigenica. Gripa de tip B este
prezenta numai la om si are manifestari epidemice moderate, cu o evolutie lenta. Virusul gripei C
este destul de putin studiat. Este cunoscut ca, spre deosebire de virusurile A si B, acesta contine
doar 7 fragmente de acid ribonucleic si un antigen superficial. Virusul gripal C infecteaza doar
omul. Simptomele bolii sunt de obicei foarte usoare sau nu se manifesta deloc. Acesta nu
produce epidemii si nu duce la urmari serioase. Este cauza unor imbolnaviri sporadice, in special
la copii. Structura antigenului nu este supusa unor astfel de transformari ca la virusul gripei A.
Imbolnavirile produse de virusul gripal C coincid deseori cu epidemia gripei de tip A.
Tabloul clinic este la fel ca si in cazul formelor usoare si moderat severe ale gripei A. Sistemul
international de codare a virusurilor gripei
Nomenclatura virusurilor gripale foloseste un sistem international de codare. Aceasta indica:
tipul virusului, gazda de origine (pentru tulpini animale ale tipului A), originea geografica,
numarul tulpinii, anul izolarii, subtipul antigenic. De exemplu: A/Bangkok/1/79(H3N2) este un
virus de tip A, izolat in Bangkok in 1979. Variatia antigenica este particularitatea fundamentala a
virusurilor gripale A si B. Aceasta are loc la nivelul antigenilor superficiali ai virusului
(hemaglutinina si neuraminidaza). Cel mai probabil este un mecanism evolutiv de adaptare a
virusului pentru asigurarea supravietuirii. Exista doua mecanisme ale variatiei antigenice: minora
(antigenic drift) si majora (antigenic shift). La virusul gripal A se intalnesc ambele variatii
antigenice, in timp ce la virusul B se manifesta numai variatia antigenica minora. Variatia
antigenica minora (antigenic drift) se produce in perioada interpandemica la toate tipurile de
virusuri. Acestea sunt mutatii de mica importanta in genele care codifica hemaglutinina si
neuraminidaza. De regula, astfel de transformari se produc in fiecare an. Ca urmare apar
epidemii; apararea data de contactele anterioare cu virusul se mentine, dar este insuficienta.

variatia antigenica majora (antigenic shift) La intervale neregulate de timp (10-40 de ani) apar
virusuri cu deosebiri mari fata de populatia de baza. Aceste modificari afecteaza semnificativ
structura antigenica a hematoglutininei si, mai rar, a neuraminidazei. In prezent, mecanismul de
formare a noilor tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate cunoscut. Una din teoriile
existente se bazeaza pe recombinarea genelor virusului gripal la animale (pasari, porci) si om.
Atunci cand o celula receptoare este infectata concomitent cu tulpini animale si umane, poate
produce un virus cu hemaglutinina sau neuraminidaza complet noua. Ca urmare a variatiei
antigenice majore (shift) se formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora marea
majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul A
si sunt responsabile de aparitia pandemiilor.
GRIPA SIMPTOME, CAUZE, CONTAMINARE, TRATAMENT, EPIDEMII SI
PANDEMII
Gripa, este o boal infecioas provocat de virui aparind familiei Orthomyxoviridae
(virusurile gripale), care afecteaz psrile i mamiferele.Cele mai comune simptome ale bolii
sunt frisoane, febr, dureri n gt, dureri musculare, dureri severe de cap, tuse, stare de slbiciune
/ oboseal i disconfort general .
Dei este adesea confundat cu alte boli, cum ar fi raceala comun , gripa este o boal mult mai
sever i este cauzat de un alt tip de virus.
Se caracterizeaz epidemiologic printr-o mare contagiozitate, cu apariia de epidemii la intervale
de 3- 5 ani i de pandemii la intervale de 20-40 de ani.
Gripa este cea mai important dintre virozele respiratorii datorita severitatii efectelor acesteia
provocand mortalitati insemnate prin epidemii si pandemii.
Marea pandemie de gripa din 1918-1919 numita si Gripa Spaniola a fost una dintre cele mai
letale pandemii din istoria umanittiia si a determinat moartea a circa 50 -100 milioane de
oameni intr-un singur an.
Pandemia de gripa din 1957-1958 numita si Gripa asiatica (H2N2) a facut intre 1.5 si 2
millioane de victime.
Etiologie
Myxovirus influenzae (virusul gripal) face parte din genul Influenza-virus, familia
Orthoniyxoviridae. Este un virus extrem de bine adaptat pentru a supravieui, fiind unic prin
variabilitatea lui antigenic, n special a antigenelor de suprafa (un adevrat machiaj
antigenic"), prin care surprinde periodic rezistena specific a populaiei, declannd epidemii.
Virusul gripal posed i o activitate toxic, inseparabil de particula de virus, care este pus n
eviden prin inoculri la animale. O parte din manifestrile gripei (leucopenie i neutropenie,
miocardit) se datoresc aciunii toxice virale.
In mediul extern, virusul este sensibil la lumin, la ultraviolete i la uscciune i este distrus uor
de diferii ageni chimici (fenol, formol), de ageni oxidani, precum i de cldur. Nu exist un

medicament viru-licid fa de virusul gripal, ci numai un virostatic, amantadina (impiedic

ptrunderea virusului n celul i replicarea acestuia), dar numai fa de virusul A.
Cronologic, tipul A a prezentat urmtoarele subtipuri i variante
- subtipul Ao (A/PR/8/34), izolat n 1934, care a dominat pn n 1947;
- subtipul A2 [A/FM/1/47 (H1N1)], care a circulat pn n 1957;
- subtipul Ax (asiatic), care a provocat pandemia din 1957-1958.
- H1N1 , care a provocat gripa spaniola din 1918, i Porcine Grip n 2009
- H3N2 , care a provocat gripa din Hong Kong n 1968
- H5N1 , care a provocat gripa aviara in 2004
- H7N7 , cu potenial zoonotici potenial
- H1N2 , endemic la oameni, porci i psri
Tipul B este mai unitar antigenic, determinnd numai variante antigenice minore.
Tipul C nu prezint variaii antigenice.
Epidemiologie
Rspndire. Gripa apare sporadic, n epidemii sau n pandemii, pe ntregul glob. Marile epidemii
i pandemii sunt provocate de tipul A de virus gripal; tipul B (mai stabil antigenic) provoac
epidemii mai restrnse i mai rare. Tipul C apare rar i numai n cazuri sporadice produce de
regula guturai
Epidemiile de grip cuprind, de obicei, 10-30% din populaie; n pandemii, este afectat 50-75%
din populaia unor regiuni ntinse de pe glob. Exist o periodicitate a epidemiilor: valurile
epidemice cu tipul A se succed la intervale de 2-3 ani, iar cele cu tipul B la 4-6 ani. Pandemiile.
survin la intervale de 20--40 ani (ultimele 3 . pandemii: n 1889-1890, n 1918 i n 1967-1968).
Sezon. Epidemiile de grip apar, de obicei, iarna i la nceputul primverii, sezonul friguros
constituind o circumstan favorabil. Epidemiile de grip pot aprea ns i n alte sezoane.
Astfel, epidemia cu varianta A,/Hong-Kong a aprut n iulie 1968, iar un focar epidemic cu
acelai virus, aprut la Teheran n septembrie 1968, a afectat 1/3 din participanii la un congres
de medicin tropical.
Mortalitatea prin grip variaz dup epidemii, n funcie.de frecvena formelor severe (toxice),
de condiiile economico-sociale, n care evolueaz pandemia, i de complicaiile pulmonare, pe
care le determin. n ultimele epidemii, mortalitatea prin grip a fost determinat mai ales de
bronhopneumonii i pneumonii postcontaminare.
Sursa de infecie este format din persoanele infectate: bolnavi, infecii inaparente i purttori de
virus. Posibilitatea existenei unui rezervor animal de virus gripal pentru om,
Transmiterea gripei se realizeaz direct (picturi de secreie nazofaringiene din aer) i indirect
(obiecte proaspt contaminate cu secreii infectante).
Contagiozitatea gripei este destul de mare, transmiterea fendu-se cu mare rapiditate, mai ales
n colectiviti de lucru i colare. Gripa se propag, cuprinznd ri i continente, n numai
cteva sptmni (via aeroporturi i porturi). Durata con-tagiozitii unui caz este de 3-5 zile.

Receptivitatea fa de grip este universal, toate grupele de vrst puind fi afectate ntr-o
epidemie.
Imunitate. Gripa las o imunitate specific pentru tipul de virus gripal respectiv (n funcie de
mozaicul an-tigenic al tulpinii care a produs boala). In snge, apar anticorpi specifici, n
convalescen, fa de antigenul nucleocapsidic i fa de antigenele din nveliul virusului (antihemaglu- tinin i anti-neuraminidaz). Anticorpii anti-S nu protejeaz mpotriva infeciei
gripale; determinarea lor se face prin reacia de fixare a complementului, fiind util numai pentru
diagnosticul de laborator al gripei39.
Patogenie
Infecia cu virus gripal afecteaz mucoasa cilor respiratorii, prin ptrunderea i multiplicarea
virusului n celulele epiteliale ale cilor respiratorii. Mai nti, neuraminidaza viral scade
vseozitatea stratului mucos, lsnd descoperii receptorii de la suprafaa, celulelor, pentru
ptrunderea virusului32. Se realizeaz astfel:
Simptomele gripei pot ncepe destul de brusc una sau dou zile dup infectare.
De obicei, primele simptome sunt frisoane sau o senzaie de frig, dar, de asemenea, febra apare la
nceputul infeciei, cu temperaturi ale corpului variind intre 38 - 39 C (aproximativ 100 - 103
F).
Multe persoane sunt att de bolnave, incat sunt imobilizate la pat pentru mai multe zile, cu ureri
n ntreag corpul, mai puternice in zona spatelui si a picioarelor
Simptomele gripei sunt:
Febr i extremitati reci (frisoane, tremurturi)
Congestie nazal
dureri in tot corpul, n special in zona articulaiilor i a gtului
Oboseal
Durere de cap
Lacrimare si iritatia ochilor
Zone iritate si inrosite (mai ales fata) ochii rosii, nas i gt
La copii, simptome gastro-intestinale cum ar fi diaree i dureri abdominale
Tratamentul gripei:
- Odihna la pat.
- Consum ridicat de lichide.
- Evitarea consumului de alcool si tigari.
- Consultati cat mai repede un medic specialist pentru cel mai bun tratament.
- Administrare de paracetamol pentru reducerea agresivittii simptomelor.
- ATENTIE in caz de afectiuni gripale nu folositi Aspirina (mai ales in cazul gripei de tip B)
deoarece poate produce o boala foarte fatala de ficat respectiv sindromul Reye.
Administrarea de antibiotice se face doar in caz de suprainfectie bacteriana.
Masurile preventive in perioada de epidemie sunt foarte importante: evitarea aglomeratiilor, a
vizitelor, aplicarea unor norme elementare de igiena (folosirea batistei cand tusim sau stranutam).
Un mijloc eficace este imunizarea activa prin vaccinare antigripala a copiilor si batranilor, mai
ales a celor cu risc crescut pentru complicatii asociate.

- Inhibitorii de neuraminidaz
Medicamentele antivirale, cum ar fi oseltamivir (denumirea comercial Tamiflu) i zanamivir
(denumirea comercial Relenza)
- inhibitori M2
Medicamente antivirale amantadina si rimantadina
- Pastrarea starii de alert pentru semne de avertizare de urgen.
Semnele de avertizare sunt simptome care indic faptul c boala devine grav i necesit atenie
medical imediat.
Acestea includ: dificulti de respiraie sau scurtarea respiraiei
1. Durere sau presiune n piept sau abdomen
2. Ameeal
3. Confuzie
4. Vrsturi severe si persistente