Sunteți pe pagina 1din 16

1

Toxoplasmoza


Toxoplasmoza etse o parazitoz produs de protozoarul T. gondii, caracteristic
consumatorilor de carne crud sau insuficient tratat termic i contaminat cu fecale de pisic.
Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte
apropiat de genul Isospora.
Ciclul de via al Toxoplasma presupune 3 forme:
- trofozoit: form invaziv responsabil de manifestrile acute ale infeciei;
- chist: responsabil de infecia persistent i latent;
- oochist: nu se ntlnete la om, ci numai la pisic (gazda obligatorie), avnd rol n ciclul
evolutiv al Toxoplasmei i n transmiterea infeciei.

Parazitul este ubicuitar n natur, putnd infecta orice mamifer, ns ciclul evolutiv
complet se realizeaz numai la familia Felidae (din care face parte i pisica), unde parazitul se
reproduce i este eliminat prin materiile fecale sub form de oochisti. Toxoplasma este un parazit
intracelular obligatoriu, care are predilecie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei i retinei,
precum i pentru celulele apartinnd sistemului reticuloendotelial.

Rezervorul infeciei este reprezentat de pisic i numeroase alte specii de animale (cini,
porcine, bovine, ovine, roztoare de cmp, psri domestice i slbatice etc.), care se pot infecta
i ale cror produse pot constitui surse de infecie pentru om. Omul poate dobndi infecia prin
consumul de carne insuficient preparat termic (ce conine chisturi), prin ingestia de alimente
contaminate cu pmnt (ce conine chisturi mature) sau prin contactul cu excrementele de pisic.

Calea transplacentar de transmitere a infeciei constituie o problem major, datorit
urmrilor grave pentru ft. Infectarea este posibil i n cursul travaliului. Transmiterea de la om
la om nu este cunoscut, cu excepia celei in utero. Modaliti mai rare de transmitere a infeciei
sunt transfuziile de snge provenit de la persoane aflate n stadiul de parazitemie i infeciile de
laborator.
2

Receptivitatea fa de infecie este general. Nu se cunosc date suficiente despre gradul
i durata imunitii. Este cunoscut faptul ca anticorpii specifici IgG persist toat viaa. Dup
unii autori, infecia persist n unele cazuri; n alte cazuri se instaleaz imunitate cu sterilizarea
organismului de parazii. Persoanele imunodeprimate (SIDA, terapie imunosupresoare
prelungita, transplant de organe) sunt extreme de susceptibile i pot face infecii grave:
encefalit i septicemie.
Frecvena infeciei variaz dup grupe de vrst i populaie ntre 20 i 80%, procentul crescnd
cu vrsta, aa cum rezult din prezena testelor serologice pozitive, al cror procent crete cu
vrsta.

n mod normal, la adulii imunocompeteni infecia cu T.gondii este asimptomatic. n
unele cazuri ea se poate manifesta ca o infecie viral uoar prin mrirea ganglionilor limfatici
(limfadenopatie), durere de cap, oboseal, febra, dureri musculare, simptomele durnd
aproximativ o lun.
n general, persoanele care au contactat infecia la un moment dat n via dezvolt
imunitate la toxoplasmoz. La indivizii imunodeprimai ca bolnavii de SIDA, cancer sau cei ce
urmeaz tratamente imunosupresoare, infecia cu T.gondii se manifest prin simptome grave ce
pot afecta creierul, sistemul nervos, ochii i alte organe. Scderea imunitii organismului n care
infecia este latent determin reactivarea acesteia.
Boala se manifest prin urmtoarele simptome:
Mimeaz o grip uoar sau o mononucleoz cu dureri n gt,febr, migrene, dureri
musculare, slbiciune general. Majoritatea cazurilor de toxoplasmoz sunt vindecate de
propriul sistem imunitar.
Uneori apar infecii grave ce afecteaz sistemul limfatic, creierul, inima, plmnii, ficatul
i muchii.
Foarte rar, toxoplasmoza se generalizeaz, declannd o encefalit mortal.
Persoanele care sufer de imunodeficien (de ex. SIDA) sau fetusul nu sunt protejate de
sistemul lor imunitar, fiind expuse grav la contaminarea cu T. gondii.
3


Pericolul pentru ft este extrem de mare dac contaminarea are loc la debutul sarcinii. n
aceast situaie poate interveni avortul (aprox. n 15% din cazuri) sau, n caz de natere, copilul
poate avea grave deficiene de vedere i leziuni permanente ale creierului (encefalomielit).
Circa 10% dintre copii mor la vrste mici sau sufer de retard mental.
Pisicile care triesc explusiv n cas i nu vneaz oareci, psri sau alte animale nu transmit
toxoplasma dac nu sunt hrnite cu carne crud.

Toxoplasmoza congenital apare n majoritatea cazurilor dac femeia se infecteaz
(pentru prima dat) n cursul sarcinii respective. Gravitatea toxoplasmozei congenitale depinde
de tipul infectrii (dac este prima data cnd gravida se infecteaz cu Toxoplasma gondii sau este
o reactivare a unei infecii mai vechi), momentul nevoluia sarcinii n care se produce infectarea
i competena sistemului imunitar al mamei. Mama poate fi asimptomatic. Infectarea precoce,
n jurul a 2-3 luni de sarcin, practic cnd are loc organogeneza, este foarte grav, putnd aprea
avort spontan, moartea ftului la natere sau leziuni importante neurologice i oftalmologice cum
ar fi hidrocefalie, microcefalie, calcificri intracraniene i corioretinita cronic.

Dac infecia se produce n cel de-al treilea trimestru de sarcin, copilul se poate nate
viu, dar poate prezenta icter, hepatosplenomegalie, retard psihomotor sau manifestri oculare
(strabism orbire, cataract), sau afeciuni hepatice. n timpul sarcinii se produc modificri
hemodinamice i cardiovasculare importante. De obicei aceste modificri sunt reversibile dup
natere, cu excepia situaiilor n care gravida a avut aceste tulburri preconceptual. Aceste
modificri fiziologice n sarcin pot duce la deteriorarea rapid a strii de sntate la gravidele cu
afeciuni cardiace preexistente i intereseaz afectarea funciei ventriculare, a debitului cardiac
precum i modificri ale coagulrii.
n general, afectarea maternal n cazul afeciunilor cardiace se traduce prin hipoxie, iar aceast
hipoxie maternal poate induce: avort, natere prematur, moarte fetal intrauterin.

Anticorpii Ig M apar nc din primele zile de infecie i ajung la un titru maxim dup 2-3
sptmni, apoi titrul lor scade, disprnd dup 4 luni de la infecie. Anticorpii de tip IgG
4

reprezint un marker de infecie anamnestic, apar dup 2 sptmni, ajungnd la un maxim
dup 2 luni. Apoi titrul lor rmne n platou cteva sptmni dup care descrete lent, persistnd
indefinit la un titru redus. n cazurile suspicionate de IgM rezidual, se determin asociat ambele
Ig la interval de 15 zile, cretrea lor n dinamic fiind semn de infecie acut.

Diagnosticul de infecie recent cu Toxoplasma gondii nu trebuie s se stabileasc
niciodat pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorit
persistenei ndelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacieni i posibilitii prezenei de
anticorpi IgM naturali fa de antigenele Toxoplasmei, n absena infeciei.
Anticorpii de tip IgM sunt detectai de obicei la pacienii cu infecie primar recent, dar pot fi
ntlnii i la cei cu infecii reactivate sau secundare.
Cea mai bun metod pentru diagnosticul infeciei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are
o sensibilitate de 83-97.5% i o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat
seroconversie n cursul sarcinii.

Probele recoltate ntr-un stadiu precoce al infeciei acute pot s nu conin niveluri
detectabile de anticorpi IgM. La unii pacieni anticorpii IgM pot s dispar precoce, n decurs de
3 sptmni de la debut. La aceti pacieni sunt utile determinrile IgG n dinamic.
Pacienii avnd corioretinit activ indus de Toxoplasma gondii nu prezint de obicei anticorpi
IgM detectabili. Prezena sau absena anticorpilor specifici nu poate fi folosit pentru a evalua
eficacitatea tratamentului. Rezultatele pozitive obinute la pacienii care au primit produse de
snge n decursul ultimelor luni pot s nu fie valide.
La pacienii imunodeprimai rezultatele obinute trebuie interpretate cu pruden, deoarece
acetia prezint de obicei titruri sczute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedetectabili.
Diagnosticul imunologic: se bazeaz pe evidenierea anticorpilor specifici n snge sau
alte lichide biologice. Cele mai utilizate metode sunt:
Reacia de imunofluorescen indirect (RIF) prin care pot fi evidentiai anticorpii
IgG i IgM
Reacia ELISA: evideniaz anticorpii de tip IgG, IgM i IgA
Antigenemia: prezena numai n infeciile acute
IDR cu toxoplasmina: evideniaz starea de hipersensibilitate intarziat.
5

Diagnosticul molecular: const n evidenierea prin tehnica PCR (polymerase chain
reaction) a ADN-ului parazitar din proba biologic. Tehnica PCR este cea mai util, mai ales n
stabilirea diagnosticului de infecie acut.

















Toxoplasmoza etse o parazitoz produs de protozoarul T. gondii, caracteristic consumatorilor
de carne crud sau insuficient tratat termic i contaminat cu fecale de pisic.

Fetusul i persoanele imunodeficiente sunt grav afectate de aceast parazitoz. Oochitii,
care sunt forme de rezisten ale protozoarului, pot rezista n solul umed chiar i un an de zile.
Protozoarul nu se multiplic n alimente, fiind sensibil la pasteurizare, congelare sau iradiere.
6


Omul este purttor sntos al T. gondii. Porivit statisticilor, aproximativ o treime din
populaia Americii de Nord este contaminat, fr a manifesta simptomele bolii.

Toxoplasma poate fi transmis prin alimente , pe cale uterin sau prin transplant de organe
contaminate, doza infectant fiind de 100 de chisturi. infestarea este imunizatnt, ns, n
momentul n care persoana sufer de imunodeficien, se autocontamineaz, mbolnvindu-se.
Transmiterea protozoarului nu se face prin fecale umane, deoarece acesta se nchisteaz n
muchi sau n sistemul nervos i nu se elimin pe cale digestiv.
Manifestare
Boala se manifest prin urmtoarele simptome:
Mimeaz o grip uoar sau o mononucleoz cu dureri n gt,febr, migrene, dureri
musculare, slbiciune general. Majoritatea cazurilor de toxoplasmoz sunt vindecate de
propriul sistem imunitar.
Uneori apar infecii grave ce afecteaz sistemul limfatic, creierul, inima, plmnii, ficatul
i muchii.
Foarte rar, toxoplasmoza se generalizeaz, declannd o encefalit mortal.
Persoanele care sufer de imunodeficien (de ex. SIDA) sau fetusul nu sunt protejate de
sistemul lor imunitar, fiind expuse grav la contaminarea cu T. gondii.

Pericolul pentru ft este extrem de mare dac contaminarea are loc la debutul sarcinii. n aceast
situaie poate interveni avortul (aprox. n 15% din cazuri) sau, n caz de natere, copilul poate
avea grave deficiene de vedere i leziuni permanente ale creierului (encefalomielit). Circa 10%
dintre copii mor la vrste mici sau sufer de retard mental.

Pisicile care triesc explusiv n cas i nu vneaz oareci, psri sau alte animale nu transmit
toxoplasma dac nu sunt hrnite cu carne crud.
Prevenie
Pentru a preveni boala, alimentele (carne de porc, vac, oaie, laptele) trebuie tratate termic
corespunztor, pentru distrugerea chisturilor.
7

Legumele trebuie i ele splate i igienizate pentru ndeprtarea chisturilor sau fierte pentru
distrugerea acestora. Se va folosi pentru splat i but numai ap sigur, necontaminat.
Prin congelarea alimentelor, chisturile se distrug la -20 de grade n dou zile.
Se recomand hrnirea pisicilor cu carne congelat sau fiart, pentru distrugerea parazitului.
De asemenea, splatul minilor dup manipularea crnii crude i o igien personal
corespunztoare scad riscul de contaminare.
Scris de Alina Dan - http://doctorionline.ro/totul-despre-toxoplasmoza/



Toxoplasma gondii-Anticorpi IgG
49 Lei


I nformatii generale si recomandari
Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte
apropiat de genul Isospora. Ciclul de viata al Toxoplasma presupune 3 forme:
- trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei;
- chist: responsabil de infectia persistenta si latenta;
- oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda obligatorie), avand rol in ciclul
evolutiv al Toxoplasmei si in transmiterea infectiei.
Parazitul este ubicuitar in natura, putand infecta orice mamifer, insa ciclul evolutiv complet se
realizeaza numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce si
este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti.
Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilectie pentru neuroni,
microglii, celulele coroidei si retinei, precum si pentru celulele apartinand sistemului
reticuloendotelial.
8

Rezervorul infectiei este reprezentat de pisica si numeroase alte specii de animale (caini,
porcine, bovine, ovine, rozatoare de camp, pasari domestice si salbatice etc.), care se pot infecta
si ale caror produse pot constitui surse de infectie pentru om. Omul poate dobandi infectia prin
consumul de carne insuficient preparata termic (ce contine chisturi), prin ingestia de alimente
contaminate cu pamant (ce contine chisturi mature) sau prin contactul cu excrementele de pisica
(jocuri de copii, geofagie, zarzavaturi contaminate).
Calea transplacentara de transmitere a infectiei constituie o problema majora, datorita urmarilor
grave pentru fat. Infectarea este posibila si in cursul travaliului. Transmiterea de la om la om nu
este cunoscuta, cu exceptia celei in utero. Modalitati mai rare de transmitere a infectiei sunt
transfuziile de sange provenit de la persoane aflate in stadiul de parazitemie si infectiile de
laborator.
Receptivitatea fata de infectie este generala. Nu se cunosc date suficiente despre gradul si durata
imunitatii. Este cunoscut faptul ca anticorpii specifici IgG persista toata viata. Dupa unii
autori, infectia persista in unele cazuri; in alte cazuri se instaleaza imunitate cu sterilizarea
organismului de paraziti
5
. Persoanele imunodeprimate (SIDA, terapie imunosupresoare
prelungita, transplant de organe) sunt extreme de susceptibile si pot face infectii grave:
encefalita si septicemie
4
.
Frecventa infectiei variaza dupa grupe de varsta si populatie intre 20 si 80%, procentul crescand
cu varsta, asa cum rezulta din prezenta testelor serologice pozitive, al caror procent creste cu
varsta.
Infectia evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic. Atunci cand infectia devine clinic
manifesta, pacientul prezinta un sindrom mononucleozic autolimitant cu astenie fizica
si adenopatii. Perioada de parazitemie nu este bine definita, dar are loc inainte de producerea
seroconversiei. La pacientii HIV-pozitivi precum si la cei cu defecte ale limfocitelor T sau
corticoterapie prelungita se produce mai frecvent o parazitemie cronica
6
.
Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce mai rar, dar se asociaza cu un
risc mai mare de avort spontan si aparitie a anomaliilor fetale. Infectia contractata intr-o
perioada avansata a sarcinii este mai frecventa, dar prezinta un risc mai mic de a induce
anomalii fetale. Cel mai mare risc de boala congenitala severa apare cand infectia este dobandita
in saptamanile 10-24 de sarcina, iar cel mai mare risc de transmitere verticala se produce in
cursul saptamanilor 26-40. Infectia primara a mamei imediat inaintea conceptiei sau in primele
10 saptamani de sarcina are o rata de transmitere verticala de 2%, dar peste 80% dintre fetusii
infectati vor dezvolta o boala severa cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie si calcificari
intracraniene. Intre saptamanile 24 si 30 prevalenta infectiei severe scade de la 80 la 20%, iar
dupa saptamana 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezinta infectie
primara in aceasta perioada vor transmite infectia fatului
2
.
Raspunsul imun la infectie este reprezentat in faza precoce de aparitia anticorpilor IgM in
decursul primei saptamani de boala, care ating un nivel maxim intr-o luna, scad progresiv intr-un
interval de 3-6 luni, existand posibilitatea de a persista in titruri scazute pana la 2 ani.
Determinarea anticorpilor de tip IgM are utilitate in diagnosticul infectiei recente.
9

Anticorpii IgG apar mai tarziu si ajung la titrul maxim in circa 1-2 luni, persistand apoi
indelungat. Acestia au utilitate in screening-ul statusului imun, iar determinarile in dinamica au
valoare in diagnosticul infectiei primare si al reactivarilor
1;3;5;6
. Pentru a evita complicatiile din
cursul sarcinii se recomanda evaluarea statusului imun inainte de conceptie. Se considera astfel
ca femeile seropozitive inainte de a ramane insarcinate sunt protejate in ceea ce priveste
transmiterea infectiei viitorului fat. Pe de alta parte, femeile seronegative prezinta riscul de a
contracta infectia in cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate masuri profilactice
1
.
Pregatire pacient - testele nu necesita o pregatire prealabila
3
.
Specimen recoltat - sange venos
3
.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
3
.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare
3
.
Volum proba minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)
3
.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat
3
.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8C; 6 luni la 20C. Centrifugati
specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata
3
.
Metode
n laboratorul Synevo sunt utilizate urmtoarele metode lucru:
1. imunochimic prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay)
2. imunochimic cu detecie prin electrochemiluminiscen (ECLIA)
3
.
Valori de referin -.difer n funcie de metoda de lucru
3
:
Toxo-IgG
1. ELFA
<4 UI/mL : Negativ
4 8 UI/mL: Echivoc
8 UI/mL : Pozitiv.
2. ECLIA
<1 UI/mL : Negativ
10

0.5 1 UI/mL: Echivoc
>=3 UI/mL: Pozitiv.
Toxo-IgM
1. ELFA
<0.55 Index : Negativ
0.55 0.65 Index: Echivoc
0.65 Index : Pozitiv
2. ECLIA
<0.8 Index : Negativ
0.8 1: Index: Echivoc
1 Index: Pozitiv
I nterpretarea rezultatelor - este sintetizata in tabelul de mai jos
2,3
:
Toxo-IgG Toxo-IgM Interpretare Etape ulterioare
Negativ Negativ Absenta infectiei Daca exista suspiciunea unei infectii
recente se recomanda repetarea
recoltarii peste 3 saptamani; in cazul
pacientelor gravide se va repeta
testarea la intervale de 8-12
saptamani
4
.
Pozitiv Negativ Infectie in antecedente
(mai veche de 2 ani)
-
Negativ Echivoc Posibil infectie acuta
(nu poate fi exclus un
rezultat fals pozitiv)
Se recomanda testarea unei noi probe
peste 1 saptamana.
Negativ Pozitiv Posibil infectie acuta
(nu poate fi exclus un
rezultat fals pozitiv)
Se recomanda testarea unei noi probe
peste 2-3 saptamani.
Echivoc Negativ Status imun incert Se recomanda testarea unei noi probe
peste 1 saptamana.
Echivoc Echivoc Status imun incert Se recomanda testarea unei noi probe
peste 1 saptamana.
Echivoc Pozitiv Posibil infectie acuta Se recomanda testarea unei noi probe
11

peste 2-3 saptamani; daca pe noua
proba se obtin rezultate identice sau
IgG devine pozitiv, se va recomanda
confirmarea infectiei recente intr-un
centru de referinta.
Pozitiv Echivoc Infectie in antecedente
sau un rezultat fals-
echivoc pentru IgM
Se recomanda efectuarea testului de
aviditate IgG din acelasi ser.
Pozitiv Pozitiv Posibil infectie recenta
(in decursul ultimilor 2
ani)
Se recomanda efectuarea testului de
aviditate IgG din acelasi ser; daca se
va obtine un index scazut se va
recomanda confirmarea infectiei
recente intr-un centru de referinta
(alternativ se poate testa o noua proba
peste 2-3 saptamani, pentru
evidentierea unei modificari
semnificative a titrului anticorpilor
IgG).
Mentiuni:
In laboratorul Synevo, un rezultat pozitiv pentru Toxo-IgM este confirmat prin doua metode de
lucru, iar aceasta mentiune apare pe buletinul final de rezultate.
Demonstrarea unei seroconversii a anticorpilor IgG (negativpozitiv) sau a unei cresteri de
doua ori a nivelului anticorpilor IgG in seruri perechi obtinute la interval de 14-21 zile confirma
infectia recenta
3
.
Daca la nou-nascut se depisteaza anticorpi IgM care persista la mai multe determinari se
suspecteaza cu mare probabilitate infectia congenitala
4
.

Limite i interferente

Diagnosticul de infecie recent cu Toxoplasma gondii nu trebuie s se stabileasc niciodat pe
baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorit persistenei
ndelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacieni i posibilitii prezenei de anticorpi IgM
naturali fa de antigenele Toxoplasmei, n absena infeciei.

12

Anticorpii de tip IgM sunt detectai de obicei la pacienii cu infecie primar recent, dar pot fi
ntlnii i la cei cu infecii reactivate sau secundare.

Cea mai bun metod pentru diagnosticul infeciei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are
o sensibilitate de 83-97.5% i o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat
seroconversie n cursul sarcinii
2
.

Probele recoltate ntr-un stadiu precoce al infeciei acute pot s nu conin niveluri detectabile de
anticorpi IgM.

La unii pacieni anticorpii IgM pot s dispar precoce, n decurs de 3 sptmni de la debut. La
aceti pacieni sunt utile determinrile IgG n dinamic.

Pacienii avnd corioretinit activ indus de Toxoplasma gondii nu prezint de obicei anticorpi
IgM detectabili.

Prezena sau absena anticorpilor specifici nu poate fi folosit pentru a evalua eficacitatea
tratamentului.

Rezultatele pozitive obinute la pacienii care au primit produse de snge n decursul ultimelor
luni pot s nu fie valide.

La pacienii imunodeprimai rezultatele obinute trebuie interpretate cu pruden, deoarece
acetia prezint de obicei titruri sczute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedetectabili
3
.


Bibliografie:
1. Berrebi, W.E. Kobuch. Toxoplasmosis in pregnancy. In Lancet, 1994, 344, 950.
13

2. Ann M. Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook
of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy, Humana Press, Totowa, New Jersey, 2004,
273-276.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type:
Catalog.
4. Lothar Thomas. Pregnancy. Parasitic Infections. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998,
1117, 1291-1292.
5. Marin Voiculescu. Toxoplasmoza. In Boli infectioase-clinica si epidemiologie, Editura
Medicala,1988, 1130-1139.
6. P. Ambroise-Thomas, et al. Le toxoplasme et sa pathologie. Mdecine et maladies
infectieuses, 1993, 23 spcial, 121-128.


Aparitia si evolutia infestarii

Toxoplasmoza este o infectie frecventa a pasarilor si
mamiferelor, inclusiv a oamenilor. Ea este produsa de un parazit. O persoana care avut
toxoplasmoza si s-a vindecat nu mai poate fi infectata ulterior. Pentru majoritatea persoanelor
toxoplasmoza nu este periculoasa si se vindeca de la sine. Dar daca infectia este dobandita de
mama in timpul sarcinii si este transmisa fatului, produce leziuni cerebrale si orbire. Vestea buna
este ca un mic procent din femeile insarcinate care sunt infectate transmit infectia fatului. Este
important ca femeia gravida sau care doreste sa ramana insarcinata sa fie testata pentru a sti daca
a fost infectata cu acest parazit.

Toxoplasmoza este produsa de un mic parazit care produce infectia la animale si mamifere,
inclusiv la oameni. Pisicile sunt singurele purtatoare vii ale parazitului. Cand o pisica este
infectata, materiile ei fecale contin oua de Toxoplasma gondii pe o perioada de aproximativ 2
14

saptamani. Aceste oua pot supravietui pana la 18 luni in pamantul umed. Ouale din sol pot
contamina apa si plantele. Pisicile care nu parasesc niciodata locuinta si nu prind soareci nu pot
fi infectate cu Toxoplasma gondii.

Majoritatea persoanelor infectate cu Toxoplasma gondii nu prezinta simptome. Un procent redus
de pacienti au simptome usoare de tip gripal care pot dura cateva luni.

Simptomele sunt :
- aparitia de adenopatii latero-cervicale (cresterea in volum a ganglionilor latero-cervicali)
- crampe musculare
- febra
- oboseala
- senzatie de gat uscat
- eruptii cutanate.

Riscul de a dezvolta toxoplasmoza poate fi redus prin evitarea posibilelor contacte cu
sursele de infectie. Riscul poate creste cand :
- se consuma carne insuficient preparata termic sau orice alta mancare care a ajuns in contact cu
carnea cruda; orice tip de carne poate fi infectata
- se consuma fructe, legume sau apa contaminata
- se consuma mancare cu mainile nespalate sau cu ustensile ce au fost in contact cu carnea cruda
- se curata cutia cu nisip a pisicii fara ca mainile sa fie spalate ulterior sau daca se respira praf
provenind de la nisipiul din cutia pisicii
- se executa activitati ca gradinaritul si agricultura, fara ca apoi mainile sa fie spalate; parazitul
poate supravietui in sol luni intregi.

In toxoplasmoza se administreaza medicamente doar daca infectia afecteaza fatul sau o persoana
imunodeprimata. Gravidele diagnosticate cu toxoplasmoza in timpul sarcinii vor primi tratament
cu antibiotice. Antibioticele reduc sansele ca fatul sa fie infectat. Daca totusi, infectia se produce,
un alt antibiotic este adaugat la tratamentul initial. Acest tratament scade severitatea
toxoplasmozei fetale si a altor afectiuni legate de infectie, care apar dupa nastere. Daca nou-
nascutul are toxoplasmoza va primi antibiotice in primul an de viata. Acest tratament se impune
pentru a scadea riscul de leziuni cerebrale si orbire, cauzate de infectie.






15

Toxoplasmoza este o infectie cauzata de un parazit numit Toxoplasma gondii (T.gondii).
Parazitul poate infecta o varietate mare de specii, gazdele definitive fiind felinele, in mod special
pisicile.
Infectia cu T. gondii se manifesta sub doua forme: toxoplasmoza dobandita (atunci cand
este contactata in afara sarcinii si este de obicei asimptomatica) si toxoplasmoza congenitala
(atunci cand infectia are loc in timpul sarcinii, aceasta conducand la infectarea fatului, cu
consecinte grave asupra acestuia).
1. Cum se poate contacta toxoplasmoza ?
Transmiterea parazitului la om se poate face prin consumul de carne cruda sau insuficient
preparata termic, consum de lapte nepasteurizat, apa contaminata, contactul cu fecalele pisicilor
infectate cu acest parazit sau cu solul in care se afla chisti eliminati de pisici (prin maini murdare,
gradinarit, legume si fructe nespalate), prin transfuzii de sange sau transplant de organe sau
transplacentar, de la mama infectata la fat.
2. Cum se manifesta toxoplasmoza ?
In mod normal, la adultii imunocompetenti infectia cu T.gondii este asimptomatica. In
unele cazuri ea se poate manifesta ca o infectie virala usoara prin marirea ganglionilor limfatici
(limfadenopatie), durere de cap, oboseala, febra, dureri musculare, simptomele durand
aproximativ o luna.
In general, persoanele care au contactat infectia la un moment dat in viata dezvolta
imunitate la toxoplasmoza. La indivizii imunodeprimati ca bolnavii de SIDA, cancer sau cei ce
urmeaza tratamente imunosupresoare, infectia cu T.gondii se manifesta prin simptome grave ce
pot afecta creierul, sistemul nervos, ochii si alte organe. Scaderea imunitatii organismului in care
infectia este latenta determina reactivarea acesteia.
3. Care sunt riscurile contactarii infectiei in timpul sarcinii ?
Daca infectia cu toxoplasma a avut loc cu 6-9 luni inainte de a ramane insarcinata,
organismul a dezvoltat imunitate la ea si de regula nu exista riscul de a o transmite la fat decat
daca mama are un sistem imunitar slabit si astfel poate dezvolta o noua infectie activa.
Daca infectia cu toxoplasma se produce in timpul sarcinii, exista riscul ca aceasta sa fie
transmisa prin placenta la fat. Se apreciaza ca numai la 30-40% dintre femeile care contacteaza
toxoplasma in timpul sarcinii are loc trecerea infectiei la fat. Riscul infectarii fatului si a
manifestarii bold depind de momentul in care a avut loc infectia mamei in timpul sarcinii, gradul
de imunitate al mamei si varsta fatului in momentul in care a avut loc transmiterea infectiei la fat
(seroconversia).
Severitatea simptomelor fatului cauzate de infectia cu Toxoplasma este invers
proportionala cu varsta gestationala la care a avut loc transmiterea parazitului.
Daca infectarea mamei are loc in primul trimestru de sarcina, transmiterea infectiei la fat
se produce in cazuri rare insa efectele asupra fatului sunt severe, producandu-se fie avort, fie
moartea nou nascutului. In cazul in care fatul supravietuieste, acesta poate prezenta malformatii
grave sau retard mintal. Riscul de a transmite infectia fatului este mai mare in al doilea si al
treilea trimestru de sarcina. In acest caz efectele asupra fatului sunt mai putin severe, iar copii
sunt de regula asimptomatici la nastere, manifestand simptomele bolii pe parcursul vietii .
Desi aproximativ 90% dintre copii infectati sunt aparent normali la nastere, 55-85%
dintre ei dezvolta simpomatologia clasica de toxoplasmoza congenitala dupa cateva luni sau ani.
Manifestarile clinice sunt de natura sechelara si au loc in mod deosebit la nivelul ochilor
(strabism, orbire), urechii (surditate), ficatului (icter, hepatosplenomegalie) si sistemului nervos
(hipotonie, convulsii, hidrocefalie, retard mintal).
16

4. Ce teste se pot efectua pentru depistarea infectiei ?