VIROZELE RESPIRATORII

1) GRIPA
Gripa, este o boal infecioas provocat de virui aparind familiei Orthomyxoviridae (virusurile gripale), care afecteaz psrile i mamiferele.Cele mai comune simptome ale bolii sunt frisoane, febr, dureri n gt, dureri musculare, dureri severe de cap, tuse, stare de slbiciune / oboseal i disconfort general . Dei este adesea confundat cu alte boli, cum ar fi raceala comun , gripa este o boal mult mai sever i este cauzat de un alt tip de virus. Se caracterizeaz epidemiologic printr-o mare contagiozitate, cu apariia de epidemii la intervale de 3- 5 ani i de pandemii la intervale de 20-40 de ani. Gripa este cea mai important dintre virozele respiratorii datorita severitatii efectelor acesteia provocand mortalitati insemnate prin epidemii si pandemii. Marea pandemie de gripa din 1918-1919 numita si Gripa Spaniola a fost una dintre cele mai letale pandemii din istoria umanittiia si a determinat moartea a circa 50 -100 milioane de oameni intr-un singur an. Pandemia de gripa din 1957-1958 numita si Gripa asiatica (H2N2) a facut intre 1.5 si 2 millioane de victime. Etiologie. Myxovirus influenzae (virusul gripal) face parte din genul Influenza-virus, familia Orthoniyxoviridae. Este un virus extrem de bine adaptat pentru a supravieui, fiind unic prin variabilitatea lui antigenic, n special a antigenelor de suprafa (un adevrat machiaj antigenic"), prin care surprinde periodic rezistena specific a populaiei, declannd epidemii. Virusul gripal posed i o activitate toxic, inseparabil de particula de virus, care este pus n eviden prin inoculri la animale. O parte din manifestrile gripei (leucopenie i neutropenie, miocardit) se datoresc aciunii toxice virale. In mediul extern, virusul este sensibil la lumin, la ultraviolete i la uscciune i este distrus uor de diferii ageni chimici (fenol, formol), de ageni oxidani, precum i de cldur. Nu exist un medicament viru-licid fa de virusul gripal, ci numai un virostatic, amantadina (mpiedic ptrunderea virusului n celul i replicarea acestuia), dar numai fa de virusul A.

Cronologic, tipul A a prezentat urmtoarele subtipuri i variante - subtipul Ao (A/PR/8/34), izolat n 1934, care a dominat pn n 1947; - subtipul A2 [A/FM/1/47 (H1N1)], care a circulat pn n 1957; - subtipul Ax (asiatic), care a provocat pandemia din 1957-1958. - H1N1 , care a provocat gripa spaniola din 1918, i Porcine Grip n 2009 - H3N2 , care a provocat gripa din Hong Kong n 1968 - H5N1 , care a provocat gripa aviara in 2004 - H7N7 , cu potenial zoonotici potenial - H1N2 , endemic la oameni, porci i psri Tipul B este mai unitar antigenic, determinnd numai variante antigenice minore. Tipul C nu prezint variaii antigenice. Epidemiologie Rspndire. Gripa apare sporadic, n epidemii sau n pandemii, pe ntregul glob. Marile epidemii i pandemii sunt provocate de tipul A de virus gripal; tipul B (mai stabil antigenic) provoac epidemii mai restrnse i mai rare. Tipul C apare rar i numai n cazuri sporadice produce de regula guturai Epidemiile de grip cuprind, de obicei, 10-30% din populaie; n pandemii, este afectat 5075% din populaia unor regiuni ntinse de pe glob. Exist o periodicitate a epidemiilor: valurile epidemice cu tipul A se succed la intervale de 2-3 ani, iar cele cu tipul B la 4-6 ani. Pandemiile. survin la intervale de 20--40 ani (ultimele 3 . pandemii: n 1889-"1890, n 1918 i n 1967-1968). Sezon. Epidemiile de grip apar, de obicei, iarna i la nceputul primverii, sezonul friguros constituind o circumstan favorabil. Epidemiile de grip pot aprea ns i n alte sezoane. Astfel, epidemia cu varianta A,/Hong-Kong a aprut n iulie 1968, iar un focar epidemic cu acelai virus, aprut la Teheran n septembrie 1968, a afectat 1/3 din participanii la un congres de medicin tropical. Mortalitatea prin grip variaz dup epidemii, n funcie.de frecvena formelor severe (toxice), de condiiile economico-sociale, n care evolueaz pandemia, i de complicaiile pulmonare, pe care le determin. n ultimele epidemii, mortalitatea prin grip a fost determinat mai ales de bronhopneumonii i pneumonii postcontaminare. Sursa de infecie este format din persoanele infectate: bolnavi, infecii inaparente i purttori de virus. Posibilitatea existenei unui rezervor animal de virus gripal pentru om,

Transmiterea gripei se realizeaz direct (picturi de secreie nazofaringiene din aer) i indirect (obiecte proaspt contaminate cu secreii infectante). Contagiozitatea gripei este destul de mare, transmiterea fendu-se cu mare rapiditate, mai ales n colectiviti de lucru i colare. Gripa se propag, cuprinznd ri i continente, n numai cteva sptmni (via aeroporturi i porturi). Durata con-tagiozitii unui caz este de 3-5 zile. Receptivitatea fa de grip este universal, toate grupele de vrst puind fi afectate ntr-o epidemie. Imunitate. Gripa las o imunitate specific pentru tipul de virus gripal respectiv (n funcie de mozaicul an-tigenic al tulpinii care a produs boala). In snge, apar anticorpi specifici, n convalescen, fa de antigenul nucleocapsidic i fa de antigenele din nveliul virusului (anti-hemaglu- tinin i anti-neuraminidaz). Anticorpii anti-S nu protejeaz mpotriva infeciei gripale; determinarea lor se face prin reacia de fixare a complementului, fiind util numai pentru diagnosticul de laborator al gripei39. Patogenie Infecia cu virus gripal afecteaz mucoasa cilor respiratorii, prin ptrunderea i multiplicarea virusului n celulele epiteliale ale cilor respiratorii. Mai nti, neuraminidaza viral scade vseozitatea stratului mucos, lsnd descoperii receptorii de la suprafaa, celulelor, pentru ptrunderea virusului32. Se realizeaz astSimptomele gripei pot ncepe destul de brusc una sau dou zile dup infectare. De obicei, primele simptome sunt frisoane sau o senzaie de frig, dar, de asemenea, febra apare la nceputul infeciei, cu temperaturi ale corpului variind intre 38 - 39 C (aproximativ 100 - 103 F). Multe persoane sunt att de bolnave, incat sunt imobilizate la pat pentru mai multe zile, cu ureri n ntreag corpul, mai puternice in zona spatelui si a picioarelor Simptomele gripei sunt: - Febr i extremitati reci (frisoane, tremurturi) - Congestie nazal - dureri in tot corpul, n special in zona articulaiilor i a gtului - Oboseal - Durere de cap - Lacrimare si iritatia ochilor - Zone iritate si inrosite (mai ales fata) ochii rosii, nas i gt

- La copii, simptome gastro-intestinale cum ar fi diaree i dureri abdominale Tratamentul gripei: - Odihna la pat. - Consum ridicat de lichide. - Evitarea consumului de alcool si tigari. - Consultati cat mai repede un medic specialist pentru cel mai bun tratament. - Administrare de paracetamol pentru reducerea agresivittii simptomelor. - ATENTIE in caz de afectiuni gripale nu folositi Aspirina (mai ales in cazul gripei de tip B) deoarece poate produce o boala foarte fatala de ficat respectiv sindromul Reye. Administrarea de antibiotice se face doar in caz de suprainfectie bacteriana. Masurile preventive in perioada de epidemie sunt foarte importante: evitarea aglomeratiilor, a vizitelor, aplicarea unor norme elementare de igiena (folosirea batistei cand tusim sau stranutam). Un mijloc eficace este imunizarea activa prin vaccinare antigripala a copiilor si batranilor, mai ales a celor cu risc crescut pentru complicatii asociate. - Inhibitorii de neuraminidaz Medicamentele antivirale, cum ar fi oseltamivir (denumirea comercial Tamiflu) i zanamivir (denumirea comercial Relenza) - inhibitori M2 Medicamente antivirale amantadina si rimantadina - Pastrarea starii de alert pentru semne de avertizare de urgen. Semnele de avertizare sunt simptome care indic faptul c boala devine grav i necesit atenie medical imediat. Acestea includ: - dificulti de respiraie sau scurtarea respiraiei - Durere sau presiune n piept sau abdomen - Ameeal - Confuzie

- Vrsturi severe si persistente 2) OREION Boala infectioasa virala acuta, extrem de contagioasa, provocata de un paramixovirus, se manifesta, in principal, printr-o parotidita (inflamatia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit si parotidita epidemica, se transmite pe cale aeriana (inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav). El se intalneste mai ales iarna, adesea in epidemii, in particular in unele colectivitati (scoli). Cel mai frecvent sunt afectati copiii. Virusul prezinta o tendinta naturala sa se fixeze pe glande si nervi. Simptome si evolutie - Incubatia dureaza intre 17 si 21 zile. Ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Bolnavul este contagios cu o saptamana inaintea aparitiei simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor. Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile. Complicatii - Oreionul ia in unele cazuri o forma neuromeningeana (meningita, encefalita, atingere a nervului auditiv), o pancreatita (inflamatie a pancreasului) si o orhita (inflamatie a testiculelor) sunt, de asemenea, posibile si susceptibile sa apara fara inflamatia parotidelor. Tratament - Tratamentul, simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor. Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios. Dupa ce a avut oreion, subiectul este imunizat definitiv. Prevenire - Exista un vaccin eficace, propus adolescentilor si adultilor tineri care nu au facut oreion, precum si copiilor trecuti de varsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei si rujeolei (vaccinul ROR)

3) RUJEOLA
Simptomatologia se dezvolta de obicei in 8-12 zile de la expunerea la virus. Cu toate acestea, perioada de incubatie (perioada de timp scursa intre momentul infectarii si momentul aparitiei primelor simptome) se poate intinde pe un interval cuprins intre 7 si 18 zile. Simptomele initiale includ: - febra (38C sau mai mare) - rinoree (scurgerea de secretii de la nivelul nasului), stranut - senzatia de gat uscat, tuse persistenta - cresterea in volum a ganglionilor latero-cervicali - diaree - oboseala, inapetenta (pierderea poftei de mancare) - uneori poate apare si o lacrimare discreta. Aceasta simptomatologie se intinde pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 zile. Spre sfarsitul acestei faze, apare o eruptie sub forma unor puncte rosii cu un centru mic de culoare gri, denumita si semnul Koplik, si care apare pe mucoasa bucala. Eruptia dispare in aproximativ 18 ore si in locul ei apare eruptia tipica de rujeola: - apare mai intai la nivelul fetei si in spatele urechilor, pentru a se raspandi apoi pe intreg corpul - este insotita de obicei de febra pana la 40C sau mai mult, dar care scade in urmatoarele 2 zile - eruptia dureaza aproximativ 5 zile si poate fi insotita de o senzatie usoara de mancarime - eruptia dispare in aceeasi ordine in care a aparut - dupa disparitia eruptiei, pe locul respectiv, pielea poate avea o tenta maronie, decolorata care dispare treptat. Bolnavul este contagios cu 4 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate tipice si inca 4 zile dupa aceea. Rujeola este cel mai frecvent diagnosticata prin istoricul de expunere la virus, prezenta eruptiei caracteristice, a febrei peste 38 grade C pentru mai mult de 3 zile, la care se adauga si alte semne cum ar fi inflamatia la nivelul ochilor sau congestia toracica. La nevoie, se pot

efectua teste sangvine (testul cu anticorpi imunofluorescenti sau testul ELISA) pentru a confirma diagnosticul si a elimina alte boli care pot da simptomatologie asemanatoare. Se pot face teste si din secretiile nazale sau din gat (culturi virale) pentru a demonstra existenta virusului. Radiografiile toracice se pot efectua daca medicul suspecteaza o pneumonie. Vaccinarea impotriva rujeolei este o metoda eficienta de prevenire a bolii. De obicei se foloseste un vaccin triplu (vaccinul ROR rujeola, oreion, rubeola) care confera protectie pentru rujeola, oreon (parotidita epidemica) si rubeola. Studii recente au aratat ca vaccinul nu produce reactii alergice la copiii care sunt alergici la proteinele din ou. Vaccinul are efect asupra bolii daca se administreaza in primele 72 de ore de la contactul initial cu virusul. Alta metoda profilactica este reprezentata de administrarea de imunoglobuline (IG). O astfel de injectie cu imunoglobuline poate preveni sau scurta boala. Copiii sub un an, femeile insarcinate si persoanele cu sistem imun deficitar, au indicatia cea mai mare de administrare de imunoglobuline specifice, daca sunt expusi la virusul rujeolei. In cazurile fara complicatii, rujeola este tratata prin repaus la pat si ingrijire la domiciliu. Tratamentul la domiciliu include medicamente ce nu au nevoie de prescriptie medicala si care au efect antipiretic (scad febra) si antialgic (scad durerea), asa cum este ibuprofenul sau alte medicamente din aceeasi clasa, precum acetaminofenul (paracetamol). Aspirina este contraindicata la persoanele sub 20 de ani datorita legaturii sale cu aparitia unei afectiuni mai rare dar foarte grava, denumita sindromul Reye (afectare cerebrala si hepatica grava, ce are ca si cauza consumului de aspirina). Nu se folosesc antibiotice in tratamentul rujeolei decat daca apar complicatii bacteriene, cum ar fi pneumonia sau infectii ale urechii. In timpul bolii poate scadea concentratia de vitamina A din organism, ceea ce duce la aparitia sindromului de uscaciune a ochilor (xeroftalmie) si uneori orbire. Deficitul de vitamina A creste si riscul decesului datorita complicatiilor, mai ales la copiii sub 2 ani. Suplimente de vitamina A se recomanda pentru: - copii intre 6 luni si 2 ani, care sunt spitalizati datorita aparitiei complicatiilor - copii cu rujeola, care au un sistem imunitar deficitar sau carente de vitamina A - toti copiii cu rujeola care provin din comunitati sau zone in care deficitul de vitamina A este recunoscut a fi o problema de sanatate, mai ales in tarile in curs de dezvoltare sau zonele izolate.