Referat viroze

1.GRIPA
Gripa este o boala acuta, infectioasa, foarte contagioasa, produsa de virusul gripal (exista mai multe
tipuri de virusuri notate cu A si B).
Se manifesta prin simptome respiratorii si fenomene toxice generale, putand evolua uneori spre forme
grave. Gripa nu trebuie confundata cu virozele respiratorii, care sunt afectiuni produse de alte virusuri si
au o evolutie mai usoara.
Gripa debuteaza cu nas infundat sau secretii apoase, dureri de gat, dureri de cap si cresterea usoara a
temperaturii (37.2 -37.5)
Sezonul rece favorizeaza imbolnavirile si epidemiile de gripa (iarna, inceputul primaverii), dar boala
poate sa apara si in alte anotimpuri.
De-a lungul evolutiei, specia umana s-a confruntat cu focare de epidemii gripale care, atunci cand
cuprind intreg mapamondul, se numesc pandemii.
In pandemia de gripa din 1918 au murit 50 de milioane de oameni. Ulterior au mai fost pandemii in anul
1957 si 1968.

Transmiterea gripei
Gripa se transmite pe cale aeriana, de la omul bolnav la omul sanatos:
Direct prin tuse sau stranut;
Indirect, prin obiecte proaspat contaminate (batista, prosop, vesela, etc.)
Contagiozitatea gripei este mare, dar de scurta durata (2-4 zile dela debutul bolii).

Simptomele gripei sunt:

Febra 39-40 grade Celsius;

Frisoane;
Cefalee (dureri de cap);
Dureri musculare;
Astenie fizica ( slabiciune);
Congestionarea faringelui (rosu in gat);
Raguseala pana la afonie (pierderea vocii);
Tuse frecventa, uscata, obositoare;
Inapetenta (lipsa poftei de mancare);
Greturi si varsaturi.

Tratamentul gripei
Formele de gripa comune se trateaza la domiciliu, cu repaus la pat si antitermice (paracetamol).
Nu se va administra acid acetil salicilic (ASPIRINA), aceasta putand favoriza aparitia unei complicatii
severe – sindromul Reye.
Gripa severa si cea complicata se trateaza in spital. Antibioticele se recomanda numai in caz de
suprainfectii bacteriene.
Prevenirea gripei

Recomandari generale pentru prevenirea imbolnavirilor prin gripa:

evitarea aglomentarile umane;
evitarea, pe cat posibil, a contactului cu persoanele bolnave;
spalarea mainilor cat mai des, in special dupa suflarea nasului si venirea in contact cu persoane bolnave;
omul bolnav se izoleaza de restul familiei intr-o camera corespunzatoare din punct de vedere igienic
(luminoasa, aerisita, suficient de incalzita – 24-26 grade Celsius);
bolnavul va folosi batiste igienice in caz de tuse sau stranut;
aerisirea incaperilor sau a birourilor cu mentinerea unei temperaturi de 18-20 grade Celsius;
mentinerea la domiciliu a copiilor bolnavi pentru evitarea transmiterii bolii in comunitate;
vaccinarea antigripala.
Cea mai eficienta metoda de prevenire a imbolnavirilor de gripa este vaccinarea antigripala.

Aceasta vaccinare protejeaza persoana vaccinata numai fata de virusurile gripale circulante in sezonul
respectiv, cuprinse in vaccin si nu fata de toate tipurile de virusuri care dau simptomatologie
asemanatoare gripei, dar au evolutie mai usoara. Vaccinarea antigripala este recomandata tuturor
persoanelor incepand cu varsta de un an.

Aceasta trebuie sa fie efectuata in stare buna de sanatate, singura contradictie la vaccinare fiind alergia
la proteine de ou.

Perioada in care este bine sa fie administrat vaccinul este in presezon, adica lunile octombrie-decembrie
ale fiecarui an. Vaccinul utilizat este diferit de la un sezon la altul, iar compozitia acestuia este stabilita
de Organizatia Mondiala a Sanatatii, care transmite tuturor producatorilor formula vaccinala.

1.Herpes genital si oral

Herpes oral și genital reprezintă infecția cu virusului Herpes Simplex 1 sau 2.
Ce este herpes oral și genital?
Virusurile Herpes Simplex fac parte din familia Herpesvirusurilor şi sunt de 2 tipuri: Herpes
Simplex 1 (HSV-1) şi Herpes Simplex 2 (HSV-2). Aceste virusuri infectează omul şi sunt
responsabile de apariţia unor leziuni la nivel oral sau al organelor genitale. Cel mai frecvent
HSV-1 produce leziuni orale iar HSV-2 leziuni genitale. Leziunile sunt reprezentate de vezicule
dureroase şi pruriginoase pline cu un lichid incolor.
Aproximativ 80% din infecţiile cu HSV sunt simptomatice, iar virusul odată pătruns în organism
se va cantona în ganglioni nervoşi păstrând capacitatea de reactivare periodică.
Ce trebuie să ştim despre herpes oral și genital?
Reactivarea infecţiei poate fi declanşată de febră, traumatisme, stres, menstruaţie, arsuri
solare, condiţii de imunosupresie.
Principalele complicaţii ale infecţiei cu HSV-1 şi 2 sunt:
Encefalita sau keratita herpetică – ce apar la persoanele imuno-compromise
Herpesul neonatal ce apare prin transmiterea în timpul naşterii de la mama cu herpes genital –
poate avea consecinţe neurologice severe, putând cauza chiar decesul nou-născutului
Extinderea virusului în alte organe precum plămâni, sistem digestiv, etc. (la persoanele imuno-
compromise)
Factori de risc pentru infecţia cu Herpes Simplex:
Virusurile Herpes Simplex 1 şi 2 se transmit prin contactul direct cu leziunile active. Aceste
virusuri nu se transmit prin lenjerie, veselă, capac de toaletă datorită fragilităţii virusurilor ce se
inactivează fără substrat biologic (precum pielea).

Importanţa testării genetice în infecţia cu Herpes Simplex

Testarea genetică identifică tipul de virus Herpes Simplex infectant şi este o testare mult mai
sensibilă decât tehnica bazată pe culturi celulare. Testarea genetică este indicată în special
atunci când încărcătura virală este mică (spre exemplu în encefalitele virale).

3.Encefalita
Encefalita este o inflamatie acuta a creierului. Cele mai multe cazuri sunt cauzate fie de o
infectie virala, fie de faptul ca sistemul imunitar ataca, in mod eronat, tesutul cerebral.

Ce este encefalita?
Encefalita este o inflamatie acuta (umflare) a creierului, care rezulta, de obicei, fie de pe urma
unei infectii virale, fie pentru ca sistemul imunitar al organismului ataca, in mod gresit, tesutul
creierului. "Acuta" inseamna, in medicina, ca inflamatia vine subit si ca se dezvolta rapid. De
obicei, encefalita necesita ingrijire medicala de urgenta.

Simptomele encefalitei
Pacientul, de obicei, are febra, cefalee (durere de cap) si fotofobie (adica o sensibilitate
excesiva la lumina). De asemenea, este posibil sa apara si o slabiciune generala si
convulsii.
Simptomele usoare ale encefalitei:

 febra

 durere de cap

 varsaturi

 gat intepenit

 letargie (epuizare)

Simptome mai putin frecvente

Indivizii cu encefalita pot sa prezinte rigiditate la nivelul gatului (senzatia ca gatul

intepeneste), care poate duce la o diagnosticare gresita, in unele cazuri punandu-se
diagnosticul de meningita. Poate sa apara si o rigiditate a membrelor, pacientul avand
miscari lente si o stangacie aparte, este neindemanatic. Pacientul, totodata, poate fi
somnolent, letargic, si poate sa tuseasca.

Cazuri mai grave

In cazurile mai grave, persoana cu encefalita poate sa se confrunte cu dureri de cap

foarte severe, greata, varsaturi, confuzie, dezorientare, pierderi de memorie, tulburari
de vorbire, tulburari legate de auz, halucinatii precum si convulsii si, eventual, intra in
coma. In unele cazuri, pacientul poate deveni agresiv.

Simptomele severe includ:

 febra de peste 39,4 °C;

 confuzie

 somnolenta

 halucinatii

 miscari lente

 coma

 convulsii
 iritabilitae

 sensibilitate la lumina

 stare de inconstienta.

Semne si simptome: encefalita la copii

Initial, encefalita este mai greu de detectat la copiii mici si la bebelusi. Parintii si tutorii ar
trebui sa fie atenti la urmatoarele semne si simptome: varsaturi, fontanela bombata
(acea suprafata moale de pe partea de sus a capului), plansul continuu (mai ales daca
copilul nu inceteaza sa planga cand este luat in brate si alinat) si rigiditatea corpului, dar
si lipsa apetitului.

Cauzele encefalitei

Encefalita se poate dezvolta ca rezultat al unei infectii directe la creier, cauzate de

un virus, o bacterie sau o ciuperca microscopica (encefalita infectioasa sau encefalita
primara) sau atunci cand sistemul imunitar raspunde la o infectie anterioara; sistemul
imunitar ataca in mod gresit tesutul cerebral (encefalita secundara sau encefalita post-
infectioasa).

Encefalita primara (infectioasa) poate fi impartita in trei mari categorii de virusuri:

1. virusuri comune - inclusiv virusul herpes simplex (HSV) si EBV (virusul Epstein-Barr)
2. virusuri ale copilariei, inclusiv rujeola (pojar) si oreionul.
3. arbovirusuri (cele raspandite de tantari, capuse si de alte insecte), cum ar fi encefalita
japoneza, encefalita determinata de virusul West Nile si encefalita de capuse (tick borne
encephalitis).

Encefalita secundara (post-infectioasa) ar putea fi cauzata de o complicatie a unei

infectii virale.Simptomele incep sa apara la cateva zile sau chiar la saptamani bune
dupa infectia initiala. Sistemul imunitar al pacientului trateaza celulele sanatoase ale
creierului ca pe o amenintare, ca pe organisme straine, si le ataca. Inca nu se stie de ce
sistemul imunitar are aceasta "defectiune".In peste 50% din cazurile de encefalita,
cauza exacta a bolii nu este identificata. Encefalita are o probabilitate mai mare sa
afecteze copiii, varstnicii sau indivizii cu un sistem imunitar slabit, precum si persoanele
care locuiesc in zonele in care tantarii si capusele raspandesc virusuri specifice.
Tratamentul encefalitei
Tratamentul pentru encefalita se axeaza pe atenuarea simptomelor. Exista un numar
limitat de agenti antivirali specifici si testati, care pot ajuta pacientii, dintre care unul
este aciclovirul. Rata de succes este limitata in cazul celor mai multe infectii, cu
exceptia cazului in care boala se datoreaza virusului herpes simplex.

Corticosteroizii pot fi administrati pentru a reduce inflamatia creierului, in special in

cazurile de encefalita post-infectioasa (secundara).
Uneori, sunt administrate medicamente din clasa anticonvulsivantelor acelor pacienti
care au convulsii.
-0:07
Sedativele pot fi eficiente pentru pacientii cu convulsii, cu stare de agitatie si de
iritabilitate. Pentru pacientii cu simptome mai usoare, cel mai bun tratament este
odihna, sa consume multe lichide si sa ia paracetamol pentru febra si dureri de cap.

4.Varicela
Varicela, cunoscuta in popor si sub denumirea de varsat de vant, este o infectie virala care se
manifesta prin febra si eruptii cutanate pe tot corpul. Este o afectiune intalnita mai ales la copiii
mai mici de 12 ani.

Ce este varicela
Varicela este o afectiune extrem de contagioasa, diagnosticata in general la copii, insa poate
aparea si la adulti. Aceasta este cauzata de infectia cu virusul varicelo-zosterian. Cu toate ca
este o boala care provoaca disconfort puternic, de cele mai multe ori se vindeca in cel mult 2
saptamani.

Cum apare varicela

Varicela este caracterizata de o eruptie cutanata care apare in prima faza pe fata si pe trunchi,
iar apoi se extinde pe tot corpul. Cu toate ca nu pune in pericol viata pacientului, poate cauza o
serie de complicatii.

Cauze varicela
Varicela este cauzata de infectia cu virusul varicelo-zosterian, ce se transmite prin contactul cu
o persoana infectata. Virusul este transmisibil cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate si
pacientul ramane contagios pana cand veziculele capata o crusta. Orice contact cu un pacient
care sufera de varicela creste riscul individului de a contracta virusul varicelo-zosterian.
Perioada de incubatie varicela
Virusul are o perioada de incubatie de 7-21 de zile. Pacientul care contracteaza virusul devine,
insa, contagios la randul lui abia cu 24 de ore inainte de aparitia eruptiei cutanate.

Metode de transmitere varicela

Virusul varicelo-zosterian, care cauzeaza varsatul de vant, se transmite de la o persoana la alta
prin saliva sau prin contact cu fluidele din veziculele de la nivelul pielii. Asadar, tusea, stranutul
si folosirea la comun a tacamurilor sau a altor ustensile pot fi mijloace prin care virusul se
transmite de la o persoana la alta, precum si prosoapele, hainele si asternuturile.

Factori de risc varicela

Persoanele care nu au fost expuse virusului varicelo-zosterian sunt predispuse imbolnavirii de
varicela.

Riscul este, insa, mai mare la urmatoarele categorii de oameni:

• Persoanele care au avut contact recent cu un bolnav de varicela
• Copiii mai mici de 12 ani
• Adultii care locuiesc cu copii
• Persoanele care lucreaza in gradinite sau scoli
• Persoanele cu imunitatea slabita din cauza unor boli sau a unui tratament medicamentos.

Simptome varicela

Cel mai comun simptom al varicelei consta in iritatia cutanata care provoaca mancarime. In
prima faza, apar la nivelul pielii mici umflaturi de culoare roz. Apoi, acestea capata aspectul
unor basici pline cu lichid. Pe masura ce boala evolueaza, veziculele capata o crusta si incep sa
se vindece.
Alte simptome ale varicelei, care pot insoti iritatia, si care apar cu 1-2 zile inainte de eruptia
cutanata, sunt:
• Febra
• Dureri de cap
• Pierderea apetitului
• Stare generala de rau.
Dupa 5-10 zile de la aparitia eruptiei cutanate, simptomele incep sa dispara.
Evolutie varicela
In prima faza, apar simptomele precum starea de rau general, febra si pierderea apetitului.
Apoi, apare eruptia cutanata, care are 3 stadii de evolutie:
• Aparitia unor papule (n.r. mici bubite rosii sau roz).
• Transformarea bubitelor in vezicule pline cu lichid.
• Spargerea veziculelor si formarea unei cruste la suprafata acestora, care se vindeca in cateva
zile.
Complicatii varicela
Adultii sunt mai predispusi complicatiilor aparute din cauza varicelei, insa chiar si in randul
acestora sunt destul de rare. Daca veziculele de la nivelul pielii sunt infectate cu o bacterie,
atunci riscul de complicatii creste considerabil. Femeile insarcinate, nou-nascutii si bebelusii mai
mici de 4 saptamani sunt predispusi complicatiilor in cazul varicelei. Pneumonia, encefalita,
deshidratarea, septicemia sau sindromul Reye sunt complicatii ce pot aparea in urma infectiei
cu virusul varicelo-zosterian.

Pacientul care prezinta urmatoarele simptome pe fondul varicelei trebuie sa se prezinte la

medic si sa urmeze recomandarile acestuia:
• Eruptia cutanata se raspandeste catre zona ochilor.
• Eruptia cutanata devine foarte rosie, provoaca dureri si este calda la atingere (poate fi vorba
despre o infectie la nivelul veziculelor).
• Apar simptome asociate, precum ametelile sau problemele respiratorii.

Varicela la copii vs varicela la adulti

Varicela este considerata o boala a copilariei, insa adultii care nu au avut aceasta afectiune in
copilarie sunt expusi riscului de a o face la maturitate. Daca la copii varicela este o boala
blanda, care se vindeca de cele mai multe ori fara tratament, in 1-2 saptamani, la adulti lucrurile
se complica.Adultii sunt mai expusi riscului de a avea complicatii decat copiii. Pneumonia este o
complicatie care adesea apare la adultii cu varsat de vant. Cei care au sistemul imunitar slabit
(din cauza unui tratament pe baza de imunosupresoare ori a unei infectii precum cea cu virusul
HIV) ar trebui sa se vaccineze impotriva acestui virus, pentru a evita complicatiile.

Varicela la femeile insarcinate

Varicela la femeile insarcinate este periculoasa atat pentru fat, cat si pentru mama. Riscul de
complicatii precum pneumonia este mai mare la femeile insarcinate. In ceea ce priveste fatul,
daca varicela apare in primele 20 de saptramani de sarcina, copilul va fi expus riscului de
defecte din nastere. Daca, insa, varicela apare inainte de nastere sau la 48 de ore dupa venirea
pe lume a bebelusului, copilul se poate naste cu o infectie ce ii poate pune viata in pericol –
varicela neonatala.Femeile insarcinate care au intrat in contact cu un pacient bolnav de varicela
trebuie sa mearga la medic de urgenta. Medicul poate prescrie o injectie care contine anticorpi
la virusul varicelo-zosterian si care poate reduce riscul femeii de a dezvolta boala, daca este
administrata la maximum 10 zile dupa infectare.

Varicela si zona zoster – care este legatura dintre cele 2 afectiuni

Zona zoster este cauzata de acelasi virus care declanseaza si varicela. Dupa vindecarea
varicelei, virusul varicelo-zosterian ramane in organism, insa in forma inactiva. La unii pacienti
insa, la un moment dat, din motive necunoascute, virusul se poate reactiva, cauzand de
aceasta data aparitia zonei zoster. Virusul varicelo-zosterian nu mai este atat de contagios la
pacientul cu zona zoster si se transmite foarte rar prin contact cu saliva sau secretiile nazale ale
unei persoane infectate.

Cum se trateaza varicela

In general, medicii sfatuiesc pacientii cu varicela sa astepte ca virusul sa fie eliminat de
organism, iar in acest timp sa foloseasca tratament simptomatic pentru a ameliora simptomele
resimtite. In perioada aceasta, pacientul intra in carantina pentru a preveni infectarea altor
persoane cu virusul varicelo-zosterian.

Diagnosticare varicela
Medicul va identifica rapid varicela, prin simpla examinare a eruptiilor cutanate si prin
anamneza. Daca acesta are dubii cu privire la diagnostic, poate cere teste de laborator care sa
confirme diagnosticul.

Teste si analize varicela

Analizele de sange, precum si analiza lichidului din vezicule pot confirma diagnosticul de
varicela.

Cand si cum se trateaza medicamentos varicela

La pacientii sanatosi, medicamentele antihistaminice, unguentele pentru eruptiile cutanate sau
medicamentele care reduc febra pot fi folosite pentru a ameliora simptomele specifice varicelei.
Insa in cazul acestora, boala se va vindeca de la sine, fara sa necesite prea multe
medicamente.
In unele cazuri, pentru evitarea complicatiilor, medicul poate prescrie si tratament antiviral. Cei
care sufera de afectiuni cronice, copiii foarte mici si batranii se afla in categoria de risc crescut
pentru complicatii, iar acest lucru se poate aplica in cazul lor. Tratamentul antiviral nu va
vindeca varicela, insa va incetini activitatea virala, ameliorand astfel simptomele si accelerand
vindecarea.Consumul de lichide este recomandat in special pacientilor cu varicela, intrucat
deshidratarea reprezinta un pericol, mai ales in cazul copiilor. Niciun pacient cu varicela, fie el
copil sau adult, nu trebuie sa ia aspirina sub nicio forma, intrucat se poate declansa sindromul
Reye. Complicatiile vor fi tratate medicamentos. De pilda, pneumonia va fi tratata cu antibiotice,
la fel si infectiile bacteriene ale veziculelor de la nivelul pielii.

Ingrijire pacient cu varicela

Pacientul cu varicela (care nu are de-a face cu complicatii) poate fi tratat la domiciliu. Exista o
serie de lucruri pe care acesta le poate face pentru a accelera vindecarea, pentru a ameliora
simptomele si pentru a reduce riscul de complicatii. Hidratarea si odihna sunt esentiale in
aceasta perioada. Deshidratarea este un pericol la care pacientul cu varsat de vant este expus,
iar odihna este importanta pentru a oferi sistemului imunitar prilejul de a lupta cu boala.Este
important, de asemenea, ca pacientul sa nu se scarpine pentru ca riscul de infectie sa fie redus,
dar si pentru a evita cicatricele. De aceea se recomanda taierea unghiilor copiilor care sufera de
varicela ori punerea in mainile acestora a unor manusi din bumbac pe timpul noptii.

Remedii naturale pentru varicela

Iata ce remedii naturale pot ameliora simptomele cauzate de varicela:
• Baia cu apa calduta si putin bicarbonat de sodiu sau tarate de ovaz – o asemenea baie
calmeaza mancarimile.
• Purtarea unor haine largi – hainele largi, din materiale cat mai usoare si naturale, sunt
recomandate in aceasta perioada pentru ca eruptiile sa nu fie deranjate, iar astfel mancarimile
accentuate.
Cand e cazul sa apelezi de urgenta la medic in caz de varicela
In cazul in care copilul a primit diagnosticul de varicela, e indicat sa apelezi la medicul pediatru
in urmatoarele situatii:
• Pielea din jurul veziculelor se inroseste mai tare, se incalzeste si devine dureroasa.
• Copilul prezinta semne de deshidratare.

E necesar sa apelezi de urgenta la ajutor de specialitate in urmatoarele situatii:

• Varicela apare la un adult cu sistem imunitar slabit.
• Esti insarcinata si intri in contact cu un bolnav de varicela.
• Nou-nascutul are varicela.

Prevenire varicela
Varicela este o boala infectioasa foarte contagioasa, care se transmite de la o persoana la alta
pe cale aeriana. Aceasta poate fi prevenita fie prin evitarea contactului cu persoanele bolnave
de varicela (ceea ce nu este posibil mereu), fie prin vaccinare.
Persoanele care au avut deja varicela sunt imunizate in mod natural, aceasta boala fiind una
care apare o singura data. Este adevarat, insa, ca virusul varicelo-zosterian ramane in organism
in forma latenta si se poate reactiva oricand, cauzand zona zoster.

Imunizarea prin vaccin impotriva varicelei

Vaccinarea impotriva varicelei ofera imunitate pe perioada indelungata. Vaccinul se face in
doua doze, indiferent de varsta pacientului. Decizia de a face sau nu acest vaccin apartine
pacientului sau familiei acestuia.

Exista si situatii in care vaccinarea este contraindicata:

• La pacientii bolnavi,
• La femeile insarcinate,
• La pacientii care au primit recent transfuzii.

Limitarea contactului cu pacientii bolnavi de varicela

Intrucat persoanele infectate cu virusul varicelo-zosterian sunt contagioase cu 2 zile inainte de
aparitia simptomelor, e posibil sa intri in contact cu acestea si sa te expui virusului fara sa stii.
Daca ai in familie sau in cercul de cunoscuti pe cineva cu varicela, limiteaza contactul cu
aceasta pentru cateva zile. Nu folosi ustensile, tacamuri si alte obiecte la comun cu pacientul cu
varicela. Dezinfecteaza suprafetele cu care aceasta persoana intra in contact, inainte de a le
atinge. Nu atinge eruptia cutanata a unui bolnav de varicela.

5.SIDA
SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o afectiune provocata de virusul
imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul imunitar al
organismului. Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei,
declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane (SIDA). Este important de retinut ca nu toate
persoanele infectate cu virusul HIV manifesta si SIDA. Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor
infectate cu HIV si conduce la o expunere marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer. 

Cauzele infectiei cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o  persoana seropozitiva
la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si
deci susceptibila sa il transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: 

 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid
prostatic sau de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea
de seringi infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in
cursul alaptarii materne. 

Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin
muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor
bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.

Calea sangvina  - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie
ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa.
Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria
de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care
justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin
cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic.

Calea sexuala  - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi
contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele
mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale,
prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva)
si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport
sexual ca sa se produca contaminarea.

SIDA - transmiterea de la mama la fat 

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta anticorpii
mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate incerca totusi sa se
verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare
a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid
(in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele
matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii
estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15% dintre infectile cu HIV ar
putea fi ocazionate de alaptare.
Simptomele infectiei cu SIDA 
Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la perioade lungi
asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul infectarii exista o serie de etape
evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la contactul
infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada. Aceasta primo-infectie ia
aspectul unei mononucleoze infectioase:

 febra care poate dura si o luna;

 tumefactie a ganglionilor limfatici;
 curbaturi, dureri articulare;
 eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
 disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. 

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si
ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie
faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in
aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului.

Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun simptom. In 20% pana la 50% din cazuri

aceasta se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente.

Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara,

submaxilara si occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.

Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau de aparitia unei

patologii definitorii SIDA.

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului pot aparea

frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

 Senzatie de oboseala cronica;

  Inflamarea nodulilor limfatici;
 Probleme de respiratie;
 Febra si frisoane;
 Scadere in greutate;
 Tuse uscata.

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:

 Diaree cronica;
 Aparitia de limfoame si infectii recurente;
 Iritatii ale pielii;
 Aparitia herpesurilor genitale;
 Dureri de cap constante;
 Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
 Paloare;
 Transpiratii nocturne.

SIDA - TRATAMENT

Diagnosticarea infectiei cu SIDA

Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza un test Western Blot de
confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista suspiciune clinica sau epidemiologica de infectie HIV
recenta, fie se efectueaza incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA.Testele ELISA si Western Blot
pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni), cat timp organismul nu a inceput sa produca anticorpi
(fereastra serologica), motiv pentru care o serologie negativa trebuie repetata la 6
luni.Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament inainte de
instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza in diferite etape
ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna combinat (bazat pe asocieri
medicamentoase), administrandu-se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai
multor mecanisme de replicare virala.
Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea   tratamentului duce la
pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea sau mentinerea celulelor CD4) si este
asociat cu un risc crescut de dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate.
In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa, mortalitatea fiind in
principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor oportuniste. Sub tratament eficace
speranta de viata creste, ajungand la valori similare cu ale populatiei fara HIV.