HERPESUL GENITAL

CUPRINS 1. Definiție

2. Etiologie
3. Transmiterea
herpesului genital

4. Simptome

5. Tratament

6. Profilaxie
 HERPESUL GENITAL
• Herpesul genital este o boală virală cauzată de virusul Herpes Simplex (HSV)
având manifestări multiple, caracterizată de obicei prin prezența unor vezicule
dureroase, cu aspect grupat, transmisă de obicei prin contact sexual cu o
persoană infectată, care are leziuni ulcerative , dar poate fi transmisă și prin
contactul sexual oral sau anal.
• De multe ori, persoana infectată nici nu știe că a contractat infecția, din cauză
că simptomele nu apar sau trec neobservate. Infecția cu virusul herpes genital
( Herpes simplex II) este contagioasă și se transmite chiar și atunci când
leziunile partenerului afectat nu sunt vizibile.
• Etiologia acestei infecții este reprezentată de virusul herpes simplex hominis:
- Herpes simplex virus 1 (HSV 1) – (bucal sau labial) – care determină leziuni
peribucale, perinazale, în general apare în jumătatea superioară a corpului;
- Herpes simplex virus 2 (HSV 2) – se manifestă sub formă de leziuni genitale,
perigenitale, întâlnit în jumătatea inferioară a corpului.
• De obicei, prima infecție cu herpes genital este mai severă și cu evoluție
prelungită sau poate fi asimptomatică, în funcție de reactivitatea pacientului și
de răspunsul imun individual. Printre factorii care pot reactiva infecția cu
herpes genital se numără traumatismele locale (mai ales actul sexual), alte boli
 ETIOLOGIA
Virusurile herpes simplex I și II fac parte din
Familia Herpesviridae, care cuprinde peste 100 de
virusuri. De interes medical este Subfamilia
Alphaherpesvirinae care conține aceste 2 tipuri de
virusuri. Ele sunt înrudite cu virusul varicelei,
citomegalovirus sau virusul Epstein-Barr.
Virusul herpes simplex – este constituit dintr-un
centru dens, de natură proteică în jurul căruia este
înfășurat acidul nucleic. Genomul viral este format
din ADN dublu-catenar constituit din 80 până la 100
de gene. Capsida virusului (învelișul său interior)
este icosaedrică și prezintă 162 de capsomere.
Peplosul (sau anvelopa virusului) este un dublu strat
lipidic pe suprafața căruia proemină spiculi scurți,
constituiți din 5-8 glicoproteine, responsabile de
adeziunea și fuziunea virusului.
Virusul herpes simplex II, ca și fratele său este un
virus dermo, limfo și neurotrop, adică prezintă o
atracție pentru țesuturile neuronale, epidermale (la
nivelul pielii) și limfoide (ganglioni). Determină infeții
latente, recurente și prezintă un spectru foarte larg
de gazde și o gamă diversă de forme clinice.
 Majoritatea prezintă potențial de malignizare a leziunilor dacă sunt foarte
recurente. Posedă numeroase enzime ce intervin în multiplicarea virală, dar
sunt virusuri fragile și se transmit numai prin contact direct cu leziunile care
le generează.
Deși sunt virusuri foarte sensibile în stare liofilizată, la 4º C, virusurile
herpetice se mențin ani. Pot fi relativ instabile la temperaturi ambientale
(+22º C), dar sunt inactivate de solvenți lipidici, detergenți, dezinfectant
uzual sau orice modificare a pH-ului până la extreme. Prezintă sensibilitate la
acțiunea inhibitorilor sintezei ADN (precum aciclovir, care este și principalul
medicament implicat în tratamentul acestei infecții).
Mecanismul infecției în herpes genital este următorul:
 se absoarbe virusul la suprafața celulei-țintă și se penetrează nucleul
celulei prin fuziunea supercapsidei (peplos sau anvelopă) cu membrana
celulară;
 după pătrunderea ADN-ului viral în nucleul celulei, sinteza celulară
normală se oprește;
 ulterior se transcrie ARN mesager în 3 runde cu sinteza a 3 tipuri de
proteine;
 în final se ajunge la replicarea ADN-ului viral în nucleu, iar noile virusuri
părăsesc celula prin exocitoză;
 TRANSMITEREA HERPESULUI GENITAL
•Herpesul genital poate fi transmis nou-născutului la naștere, la trecerea prin canalul pelvian, de la
mama care are infecție activă.

•Femeile au un risc mai mare de a face herpes genital decât bărbații, deoarece se transmite sexual
mai ușor de la bărbați la femei, decât de la femei la bărbați. De asemenea, cu cât există mai mulți
parteneri sexuali, cu atât crește riscul de a fi expus la virusul care cauzează herpesul genital.

•Perioada de incubație a virusului care cauzează herpesul genital este de 2-12 zile, astfel că o
persoană infectată poate avea simptome care să se manifeste în primele două săptămâni de la
dobândirea virusului. Se poate, însă, și ca simptomele să nu apară, iar persoana să aibă infecția fără
să știe. În cele mai multe situații, manifestările bolii fie lipsesc, fie sunt ușoare.

•De obicei, simptomele herpesului genital apar în două episoade, însă nu în cazul tuturor
persoanelor infectate. Unele dintre acestea au perioade recurente, când prezintă simptomele, în
decursul mai multor ani, iar altele pot trece doar prin primul episod de simptome, care este și cel
mai sever. Printre factorii care pot reactiva infecția cu herpes genital se numără traumatismele
locale (mai ales actul sexual), alte boli infecțioase, febra, menstruația, stresul emoțional, etc.
 Cele mai multe persoane cu herpes genital sunt asimptomatice sau au simptome și semne minore.

Apariția leziunilor herpetice are următoarea succesiune:

- pielea din jurul sau de pe organul genital se inflamează;

- pielea poate fi caldă, dureroasă sau poate fi pruriginoasă (mâncărimi);
- apar vezicule în jurul sau pe organele genitale;
- veziculele se sparg, fac crustă după care se vindecă;
SIMPTOMELE HERPESULUI GENITAL CARE ALTEREAZĂ CALITATEA VIEȚII

Atunci când există, simptomele herpesului genital includ:

 mici bubițe roșii care conțin un lichid incolor la nivelul organelor genitale sau rectului – acestea
se pot sparge și pot provoca leziuni dureroase;
 dureri sau mâncărimi în zona genitală sau în interiorul coapselor;
 secreții genitale neobișnuite cu miros neplăcut;
 înroșirea pielii în zona genitală;

Femeile care suferă de herpes genital pot resimți și senzația de arsură în timpul urinării sau pot
avea sângerări în afara menstruației. În cazul acestora, rănile pot apărea în zona vaginului, în cea
genitală externă, pe fese, anus sau pe colul uterin. Simptomele sunt similare cu cele ale infecțiilor
vaginale sau ale vezicii urinare, motiv pentru care vizitarea medicului este cea mai bună soluție
pentru o diagnosticare corectă.

În cazul bărbaților, leziunile pot fi prezente în zona penisului, scrotului, anusului sau a coapselor,
dar și la suprafața uretrei.

Primul episod simptomatic poate cuprinde și anumite manifestări asemănătoare cu cele ale
gripei, precum oboseala, febra sau dureri musculare și de cap.
•Virusul rămâne pentru toata viața în organism, dar se
reactivează periodic, momente în care persoana afectată
prezintă simptomele specifice. Recurența episoadelor
simptomatice este favorizată de:

 un sistem imunitar slăbit;

 oboseală;
 o intervenție chirurgicală;
 contactul sexual;
 stres emoțional sau trecerea printr-o traumă;
 TRATAMENT

Herpesul genital nu beneficiază de un tratament care să elimine virusul din

organism, acesta rămânând pentru totdeauna în corpul persoanei infectate.
Totuși, persoana în cauză trebuie să urmeze un tratament pentru a evita
apariția complicațiilor, precum răspândirea infecției în alte zone ale corpului.
Există medicamente care previn recurența episoadelor simptomatice și care
pot scurta perioada acestora, precum și tratamente pentru ca persoana infectată
să nu transmită boala partenerului.
La primul episod de herpes genital se recomandă tratament antiviral pentru
a reduce durata manifestărilor clinice și diseminarea virusurilor.
La episoadele recurente (ulterioare) de herpes genital se recomandă
tratament antiviral în perioada prodromală (simptomele dinaintea apariției
leziunilor) sau când apar leziunile de herpes genital.
În cazul episoadelor frecvente se recomandă terapie antivirală.
 PROFILAXIE
Metodele de prevenire a infecției cu HSV 2 includ:
 evitarea contactului sexual cu o persoană cu herpes genital;
 folosirea prezervativelor în timpul contactului sexual (sexul
protejat);
 folosirea prezervativelor trebuie făcută împreună cu un
spermicid care conține nonoxinol-9;
 limitarea numărului de parteneri sexuali;
 urmarea unui tratament cu medicamente antivirale (ca de
exemplu Aciclovir) de către persoana cu herpes genital poate
reduce riscul de transmitere a infecției, dar nu îl elimină
complet;
 prin folosirea concomitentă a medicamentelor antivirale și a
măsurilor enumerate mai sus, riscul de transmitere este de
asemenea scăzut;
 BIBLIOGRAFIE

1. Cernescu C., - „Virusologie Medicală”, Ed. Medicală, 2008.

2. Maier N., - „Patologie cutanată”, vol. 3, Ed. Casa Cărții de
Știință”, 1998.
3. Bucur G., -„Boli Dermatologice Enciclopedie”, Ed. Medicală
Națională, 2002.
4. Gheucă-Solovăstru L., - „Dermatologie clinică și venerologie”,
Ed. Junimea, 2003.

5. Herpes Simplex Virus, Structure,Pathogenesis, Clinical Feature

and Lab Diagnosis, link: 
http://microbeonline.com/herpes-simplex-virus-structurepathoge
HERPESUL GENITAL
GUZ SIMONA
ANUL I, GRUPA A
„OCROTIREA”