Manolache Alexandra Cerasela

Infectia cu herpes simplex

Virusul herpes simplex, cunoscut si sub denumirea de HSV, este un agent infectios ce
provoaca herpes. Herpesul poate sa apara in diferite parti ale corpului, cel mai frecvent la
nivelul gurii sau a organelor genitale.
Exista doua tulpini ale acestui virus, fiecare avand caracteristici proprii. Astfel, HSV-1
cauzeaza in principal herpes oral si este, in general, responsabil pentru eruptii cutanate la
nivelul gurii si al fetei, in timp ce HSV-2 cauzeaza de cele mai multe ori herpes genital
sau chiar focare ale afectiunii.

Virusul herpes simplex este un virus contagios care poate fi transmis de la o persoana la

alta prin contact direct. Copiii vor contracta adesea HSV-1 in urma unui contact timpuriu
cu un adult infectat, iar apoi vor fi purtatori ai virusului pentru tot restul vietii.
Manolache Alexandra Cerasela

HSV-1 poate fi contractat in urma unor interactiuni generale, cum ar fi sarutul, mancatul
cu ustensile folosite anterior si de alte persoane sau prin utilizarea la comun a rujurilor
sau balsamurilor de buze.

De asemenea, acest tip de virus poate fi transmis si in timpul contactului sexual oral. In
ceea ce priveste virusul HSV-2, acesta este contractat prin forme de contact sexual cu o
persoana care il are. Virusul HSV-2 se raspandeste prin contactul cu herpesul, comparativ
cu HSV-1 care poate fi transmis si de persoane asimptomatice sau care nu au leziuni
cutanate.

Infectia cu virusul herpes simplex poate sa apara la orice persoana, indiferent de sex, rasa
sau varsta. Totusi, se estimeaza ca HSV-1 apare mai frecvent la copii, in timp ce HSV-2
afecteaza mai des adultii.

Riscul de infectare al fiecarei persoane se bazeaza aproape in totalitate pe expunerea la

infectie, asa ca un simplu exemplu ce poate fi dat face referire la transmiterea pe cale
sexuala. In acest caz persoanele sunt mai expuse riscului de infectare atunci cand au
contact sexual, mai ales neprotejat cu prezervative.

Factorii de risc pentru infectia cu HSV-2 sunt reprezentati si de:

• Contactul sexual cu mai multi parteneri sexuali;

• Initierea la varste fragede a activitatii sexuale;
• Sexul feminin;
• Existenta unei alte infectii cu transmitere sexuala;
• Existenta unui sistem imunitar slabit;
• Existenta unui focar de herpes genital in momentul nasterii (risc pentru fat).

Pe langa aceste lucruri, trebuie stiut ca infectia se poate reactiva, iar acest lucru poate fi
cauzat de diversi factori, precum hipertermia, expunerea la radiatii ultraviolete,
traumatismele locale si expunerea la niveluri ridicate de stres.

Simptome

Manifestarile clinice ale infectiei cu herpes simplex depind foarte mult de starea pe care o
are sistemul imunitar al gazdei. Astfel, infectia herpetica poate imbraca diverse forme, de
la cele inaparente si pana la cele grave. In general, perioada de incubatie a virusului este
de la trei zile pana la aproape doua saptamani, urmata de o evolutie de pana la trei
saptamani.
Manolache Alexandra Cerasela

Virusul herpetic poate produce forme asimptomatice, ceea ce duce la un numar relativ
mare de purtatori sanatosi. Totusi, exista si multe cazuri in care simptomele sunt prezente
si variaza in functie de tulpina virusului contractat.

Asadar, HSV-1 va produce gingivostomatita herpetica, aceasta putand fi caracterizata

prin vezicule bucale, febra, astenie, sialoree si tulburari de deglutitie.

HSV-2 poate produce herpes genital dupa inceputul vietii sexuale. Totusi, acest lucru
poate avea loc si in urma infectiei cu HSV-1. Veziculele caracteristice apar la nivelul
organelor genitale si pot fi insotite de febra, durere, edem si stare generala alterata.

Herpes simplex poate provoca si alte forme, cum ar fi forma cutanata de la nivelul
buzelor, nasului si pleoapelor, dar si forma oculara (keratoconjunctivita). Aceasta din
urma implica vezicule in jurul ochilor, conjunctivita purulenta acuta si edem al
pleoapelor. In plus, pot surveni si complicatii, de la ulceratii si pana la cecitate, meningita
si encefalita.

Diagnostic si tratament

Infectia cu virusul herpes simplex este diagnosticata, de obicei, prin examinarea fizica a

pacientului. Medicul va analiza corpul in intregime pentru a detecta existenta unor leziuni
caracteristice si ii va adresa pacientului un set de intrebari ce au ca scop orientarea catre
diagnostic si catre cel mai bun tratament. De asemenea, medicul poate solicita testari mai
amanuntite, inclusiv recoltari de probe de sange sau biopsii cutanate.

Dupa punerea diagnosticului, medicul va incerca sa faca cele mai bune recomandari
pentru a gestiona situatia existenta. Trebuie stiut ca in prezent nu exista niciun remediu
pentru acest virus, iar tratamentul se axeaza pe eliminarea leziunilor cutanate, limitarea
focarelor si inlaturarea simptomelor neplacute.

Este posibil ca herpesul sa dispara chiar si fara tratament, dar exista posibilitatea ca
medicul sa recomande tratament medicamentos pentru a ajuta persoanele infectate sa
reduca riscul transmiterii catre cei din jur. Medicamentele ajuta, de asemenea, la
reducerea intensitatii si a frecventei episoadelor recurente. Tratamentul poate veni sub
diferite forme, inclusiv injectabil, oral sau topic.

Din pacate, persoanele care se infecteaza cu virusul herpes simplex vor avea infectia
pentru tot restul vietii. Chiar daca nu produce simptome, virusul va continua sa traiasca in
celulele nervoase ale unei persoane infectate. Astfel, unele persoane pot experimenta
focare regulate, in timp ce altele vor avea un singur focar dupa infectare, ulterior virusul
devenind inactiv. Chiar si cu virusul inactiv, anumiti stimuli pot declansa un focar, iar cel
mai frecvent este vorba despre factori, precum stresul, menstruatia, febra sau expunerea
la soare.
Manolache Alexandra Cerasela

Desi nu exista un tratament curativ pentru HSV, oamenii pot lua masuri pentru a preveni
infectarea cu virusul sau pentru a preveni transmiterea sa catre alte persoane. Asadar,
oamenii ar trebui sa evite contactul fizic direct si nu ar trebui sa imparta obiectele
personale ce pot fi contaminate, de exemplu prosoape, cani, periute de dinti, machiaje,
linguri etc.

De asemenea, activitatea sexuala trebuie evitata in timpul focarelor, iar atunci cand are
loc trebuie folosite prezervative. La fel de importanta este si igiena personala, alaturi de
acoperirea ranilor cu tampoane din bumbac. In acest fel se minimizeaza sansele de
contact direct cu leziunile herpetice.

Este important de inteles faptul ca este posibil ca o persoana sa nu aiba leziuni cutanate
sau alte simptome, dar sa fie purtator al virusului herpes simplex Astfel, virusul poate fi
transmis chiar daca nu sunt prezente simptome, cum ar fi veziculele, pruritul, febra sau
durerile. Astfel, vizita la medic este foarte importanta atunci cand se suspecteaza infectia
cu oricare din tulpinile herpes simplex, deoarece in acest mod poate fi oferit un
diagnostic corect, dar si tratament corespunzator.
Manolache Alexandra Cerasela

Bibliografie 

 Compendiu de boli infectioase « V.Pokrovski ;C. Loban Editura Lumina Chisinau-1993

 Herpes testing. (2018). labtestsonline.org/understanding/analytes/herpes/tab/test
 Herpes simplex. (n.d.). aad.org/skin-conditions/dermatology-a-to-z/herpes-simplex