BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA (BTS)

Bolile cu transmitere sexuala (BTS) sunt infectii care pot fi contactate prin raport sexual cu cineva care are o astfel de infectie. Aceste infectii sunt de obicei transmise de la o persoana la alta prin raport sexual. Dup cum se poate observa din nume, bolile cu transmitere sexuala sunt transmise prin anumite activitati sexuale si nu sunt cauzate de catre acestea.

SIFILIS
Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate: - latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive - forme de trecere intre secundar si tertiar, etc. Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor. Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele . Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.

SIFILISUL CONGENITAL
Sifilisul congenital este determinat de transmiterea infectiei de la mama la copil, tatal putand si el juca un rol, si anume unul indirect daca el a fost acela care a transmis infectia mamei. Daca mama a fost infectata in ultimile 2 luni ale sarcinii (deci copilul se va naste inainte ca Treponema palidum, microorganismul ce produce boala sa ajunga in sangele mamei) se poate ca nou-nascutul sa nu prezinte manifestari de boala si el va face un sifilis congenital tardiv (apare dupa doi ani de viata). Pana in luna a 5-a de sarcina se considera ca agentul infectios care produce sifilisul (Treponema palidum) nu poate trece prin placenta, de la mama la fat. De fapt contaminarea fatului este posibila incepand cu a 8-a luna de sarcina. Transmiterea infectiei sifilitice de la tata direct la produsul de conceptie (la viitorul copil) este doar o presupunere teoretica. In momentul in care agentul infectios a ajuns la fat, posibilitatile sunt urmatoarele: sa aiba loc un avort spontan (neprovocat), sa aiba loc moartea fatului in uter, sa se produca o nastere prematura, a unui copil cu sifilis congenital sau sa se nasca un copil sanatos care tardiv va dezvolta sifilis congenital. Sifilisul congenital precoce este caracterizat prin manifestari de tipul corizei luetice (secretie nazala purulenta sau sangvinolenta ce apare de obicei in saptamanile 2-3 de viata), leziuni osoase si articulare care frecvent nu dau manifestari si care uneori se pot vindeca si fara tratament, si manifestari cutanate si ale mucoaselor-(exanteme localizate mai ales la nivelul mainilor si la nivelul picioarelor si de asemenea in regiunea perigenitala- in jurul organelor sexuale externe) si prezenta ganglionilor fermi, nedurerosi, mobili.

GONOREEA
Gonoreea este o boala cu transmitere sexuala. Este o infectie bacteorologica a uretrei la barbati sau a uretrei sau cervixlui la femei. Gonoreea poate afecta de asemenea si rectul, anusul, gatul, organele pelviene si conunctiva oculara si poate cauza probleme de sanatate serioase. La femei: gonoreea netratata se poate muta in uter, trompe uterine si ovare. Aceasta poate cauza cicatrici, rani si inflamatii cum este boala inflamarii pelviene care la randulei poate cauza infertilitate si nastere extrauternina. La barbati gonoreea poate cauza cancer al vezicii urinare. Gonoreea este cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae. De folosesti prezervativul in relatiile cu o persoana infectata, riscul infectiei cu gonoree este foarte crescut. O femeie insarcinata poate transmite boala copilului in timpul nasterii. Este ceva obisnuit ca gonoreea sa nu se manifesta sub nicio forma, mai ales la femei. Gatul, anusul, uretra sunt cele mai comune zone care sunt afectate. Simtomele infectiei cu gonoree sunt: dureri in timpul urinarii, mancarime si sangerare anala sau scurgeri anormale din penis sau vagin. Cand infectia se transmite la organele pelviene, simptomele sunt: durere in partea de jos a abdomenului, sangerare vaginala, durere in timpul actului sexual, sangerari vaginale. Infectia gatului cu gonoree nu cauzeaza niciun simptom. La barbati, simptomele evidente ce apar in mod normal ii determina pe acestia sa consulte un medic. Perioada de incubatie a bacteriei este de la 2 pana la 5 zile si in unele cazuri simptomele nu sunt observate decat dupa 30 de zile. Gonoreea se trateaza cu antibiotice. Daca tratamentul cu antibiotice nu este facut asa cum trebuie atunci infectia nu va disparea. Un tratament corespunzator nu numai ca e va vindeca de boala dar va scadea riscul de a te imbonavi cu alte infectii cum este boala pelvisului inflamat. Fiindca majoritatea persoanelor care au gonoree au si chlamidia, tratamentul cu antibiotice ese menit de a rezolva ambele probleme.

SIDA
SIDA - Sindromul de Imunodeficienta Dobandita - a fost raportata pentru prima data n SUA n 1981 n Los Angeles si New York, la un grup de barbati la care s-a produs o epidemie de Pneumonie cu Pneumocystis Carinii si sarcom Kaposi n conditiile unei aparente stari de sanatate. Ulterior SIDA a luat proportiile unei epidemii mondiale majore. SIDA este provocata de virusul imunodeficientei umane (HIV). Prin distrugerea celulelor de baza ale sistemului imun, HIV anihileaza progresiv capacitatea organismului de a se apara mpotriva infectiilor si anumitor forme de cancer. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt susceptibile la aparitia unor infectii amenintatoare de viata, numite infectii oportuniste, provocate de agenti microbieni care de obicei nu produc mbolnaviri la omul sanatos. n prezent, exista n ntreaga lume peste 30 milioane de persoane infectate cu HIV. Cifrele reale este posibil sa fie nsa mai mari, avand n vedere ca n multe tari sistemele de supraveghere lasa mult de dorit. Incubatia bolii este foarte lunga si poate varia de la cateva luni la mai multi ani. Unele persoane infectate cu HIV au ramas asimptomatice mai mult de 10 ani. La ora actuala nu exista nici un vaccin care sa ofere protectie mpotriva HIV. Desi nu exista un tratament care sa vindece SIDA, exista o serie de agenti terapeutici care ncetinesc evolutia bolii si permit controlul si prevenirea majoritatii infectiilor oportuniste.

Termenul "SIDA" se aplica la stadiile cele mai avansate de infectie HIV. Criteriile oficiale de definire a SIDA au fost puse la punct de Centrul de control al bolilor (CDC) din SUA. Pe scurt, boala SIDA se poate diagnostica n situatia n care numarul limfocitelor CD4 la un pacient HIV pozitiv a scazut sub 200/mm3. (n mod normal numarul lor la adult depaseste 1000/mm3). Pe langa aceasta, definitia de SIDA include 26 de boli care i afecteaza pe cei cu infectie HIV avansata. Majoritatea sunt infectii oportuniste, care afecteaza foarte rar persoanele sanatoase. La cei cu boala SIDA nsa, aceste infectii sunt severe si uneori fatale pentru ca sistemul imun este n asa masura distrus de HIV ncat organismul nu se mai poate apara de bacterii, virusuri sau alti microbi. Infectiile oportuniste la persoanele cu SIDA produc simptome cum sunt tuse, dispnee, accese convulsive, dementa, diaree severa si persistenta, febra, pierderea vederii, cefalee severa, casexie, oboseala extrema, greata, voma, tulburari de coordonare, coma, crampe abdominale, dificultati sau dureri la nghitit. Desi copiii cu SIDA sunt susceptibili la aceleasi infectii oportuniste ca si adultii, ei sufera si de alte forme de infectii bacteriene severe la care copiii n general sunt mai susceptibili, cum sunt conjunctivita, infectiile otice si amigdaliene. Persoanele care sufera de SIDA au un risc mare de a dezvolta diferite forme de cancer, cum ar fi sarcomul Kaposi sau cancere ale sistemului imun numite limfoame. Acestea sunt de obicei mai agresive si mai dificil de tratat la bolnavii cu SIDA. Sarcomul Kaposi este anuntat la pacientii cu ten deschis de aparitia unor pete rotunde, maronii, violacei sau rosiatice care apar la nivelul pielii sau pe mucoasa bucala. La pacientii de culoare, petele sunt mai colorate.

DIAGNOSTIC
Dat fiind faptul ca infectia cu HIV nu produce adesea nici un simptom imediat, infectia se depisteaza n principal prin testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor mpotriva HIV. Acesti anticorpi nu ating niveluri detectabile n general decat dupa 13 luni de la infectie, si se poate ntampla sa dureze chiar sase luni pana ce nivelul lor poate fi detectat prin testele standard. Persoanele expuse la HIV trebuie testate imediat ce se considera ca au avut timp sa produca anticorpi. Aceasta va permite administrarea tratamentului corespunzator la un moment n care organismul lor se afla n cea mai buna stare de lupta contra HIV, ceea ce permite prevenirea aparitiei anumitor infectii oportuniste. Testarea precoce permite de asemenea avertizarea persoanelor HIV pozitive cu privire la evitarea implicarii n comportamente de risc care favorizeaza transmiterea infectiei. Nou-nascutii din mame infectate cu HIV pot fi sau nu infectati cu acest virus, dar toti au n sange anticorpi anti-HIV proveniti de la mama, care persista cateva luni. Daca sugarul nu prezinta nici un simptom, diagnosticul definitiv folosind numai testele de detectare a anticorpilor nu se poate face decat dupa mplinirea varstei de 15 luni. Exista unele teste speciale, costisitoare, care permit depistarea infectiei cu HIV sub varsta de 3 luni.

CANCERUL DE COL UTERIN SI DISPLAZIA

Cancerul de col uterin este o afectiune maligna a celulelor ce captusesc suprafata colului. Colul este partea inferioara de deschidere, ingusta a uterului. Se deschide in vagin si face conexiunea intre uter si vagin. Simptome Cancerele precoce sunt adeseori asimptomatice, dar pot determina sangerari sau secretii neobisnuite (scurgeri). Ulterior, apar simptome precum durerea pelviana, durerea de spate si tumefierea (umflarea) membrelor inferioare. Displazia Celulele ce tapeteaza colul, sufera, de obicei, modificari usoare spre severe pana devin canceroase. Aceste modificari precanceroase reprezinta displazia. Displazia nu duce intotdeauna la aparitia cancerului, dar trebuie urmarita si tratata pentru a se evita dezvoltarea cancerului. Apare cel mai frecvent la femeile cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani, dar se poate dezvolta si la adolescente sau la femeile de 20 ani.

Factori de risc Femeile cu risc crescut de a dezvolta cancer de col uterin includ: - femeile care au inceput viata sexuala la o varsta precoce - femeile cu parteneri sexuali multipli- femeile cu mai mult de 5 sarcini. Un risc crescut prezinta si fumatoarele si tinerele femei ale caror mame au luat dietilstilbestrol in timpul sarcinii. Cancerul de col poate aparea la orice varsta, dar cancerul in situ (limitat la locul de origine) are un varf de incidenta intre 30 si 40 de ani. Varful incidentei pentru cancerul invaziv este intre 40-50 ani. Testul Papanicolau - In timpul unui test Papanicolau, celulele sunt razuite sau periate de la nivelul colului si preparate pe o lamela care va fi examinata microscopic. Scopul testului Papanicolau este detectarea modificarilor care pot indica un cancer de col. Eficienta - Testul Papanicolau este foarte precis in detectarea cancerului de col uterin. El este mult mai putin precis in detectarea cancerului de corp uterin (endometru), a trompelor uterine sau a ovarelor. In cazurile in care aceste tipuri de cancer sunt descoperite cu ajutorul unui test Papanicolau, se explica prin faptul ca celulele canceroase au traversat trompele uterine si au ajuns in cavitatea uterina, apoi in colul uterin si in secretia vaginala. Tratament Displazia cervicala (a colului uterin) poate fi tratata prin metoda de inghetare (crioterapie), vaporizare cu laser, indepartarea cu ajutorul unei sarme (LEEP) sau folosind un bisturiu. Tipul de tratament al cancerului de col depinde de un numar de factori pe care medicul trebuie ii explice pacientului. Cancerul de col care este invaziv va fi tratat chirurgical (histerectomie) si/sau radioterapie (iradiere). Unele paciente pot necesita chimioterapie.

CANDIDOZA VAGINALA

Candidoza vaginala este o infectie a organelor genitale (mucoasa vulvo-genitala) provocata de o ciuperca numita Candida albicans. Este extrem de frecventa,in special in randul femeilor(este prezenta cel putin o data in viata fiecarei femei). Candidoza este o infectie fungica care are doua forme evolutive diferite: - infectii fungice acute : sunt cele mai frecvente,apar ca urmare a unor factori locali si sunt relativ usor de tratat - infectii fungice cronice: sunt mai rare,tratamentul este mai dificil si, uneori,sunt cauzate de o deficienta a sistemului imunitar. Candida albicans este prezenta in mod normal in cantitate mica in tubul digestiv si tractul genital. Infectia candidozica apare datorita perturbarii echilibrului dintre bacteriile ce traiesc in mod normal la nivelul tractului genital (flora autologa) si cantitatea de Candida.

FACTORI DE RISC

Cu toate ca orice femeie poate contacta o infectie candidozica,unele femei au un risc mai mare, in special in urmatoarele situatii: Nivel crescut de estrogen in organism (utilizarea pastilelor contraceptive sau in timpul sarcinii). Diabetul zaharat (cresterea glucozei in sange la diabetici predispuse la infectii). Sistemul imunitar nu functineaza bine (HIV / SIDA, cancer sau medicamente impotriva cancerului, medicamente antireject folosite dupa transplant, oboseala, dieta saraca,anemia). Utilizarea anumitor medicamente ( steroizi, unele antibiotice). Purtarea de imbracaminte prea stransa (pantaloni),tricotaje, lenjerie sintetica sau costum de baie umed poate oferi un mediu care sa conduca la dezvoltarea ciupercilor responsabile de infectie. Actul sexual neprotejat (avand in vedere ca aceasta boala poate sa apara si la barbati, prin intermediul unui act sexual neprotejat femeile pot lua candidoza). Utilizarea tampoanelor interne (vaginale) si protej-slip.

SIMPTOME

Femeia cu candidoza vaginala acuza: Prurit(mancarime) in zona genitala,senzatie de arsura sau edem la nivelul vaginului si a tesuturilor inconjuratoare Durere sau disconfort vaginal in timpul actului sexual(dispareunie) Senzatie de arsura in timpul urinarii (asocierea infectie vezicii urinare) Scurgeri vaginale abundente,albicioase,groase, cu miros intepator.Aceste secretii sunt tipice pentru candidoza. Inflamatie sau roseata la nivelul vulvei Aceste simptome sunt mai evidente cu cateva zile inainte de menstruatie.Exista si cazuri cand candidoza nu provoaca niciun simptom si este depistata intamplator in urma unui control ginecologic.

HERPESUL GENITAL
Herpesul genital este o infectie cauzata de virusul herpes simplex VHS. Exista doua tipuri de VHS si ambele pot cauza herpesul genital (cel mai frecvent VHS 2). Orice persoana care prezinta acest tip de herpes poate cu usurinta sa transmita virusul unei persoane sanatoase. Atat tipul 1, cat si tipul 2 de VHS pot produce leziuni in zona vaginala, peniana, anala, pe fese si pe coapse. Ocazional, leziunile apar si pe alte parti ale corpului unde virusul a patruns prin intermediul unei deschizaturi (rana, zgarietura) la nivelul pielii. Cei mai multi contacteaza herpesul genital prin contactul sexual cu o persoana ce are HVS activ. Cand este activ, virusul produce leziuni vizibile in zona genitala. Se intalnesc si cazuri de primoinfectie fara a prezenta leziuni vizibile in zona genitala (forme inaparente de primoinfectie). Oamenii contacteaza herpesul prin contactul sexual cu persoanele infectate care prezinta leziuni sau cu persoanele care nu mai au leziuni dar care continua sa elimine virusul.

GRANULOMUL INGHINAL
Granulomul inghinal sau donovanoza este o boala cu transmitere sexuala majora, specifica unor zone tropicale si subtropicale. Agentul etiologic este Calymmatobacterium granulomatosis (Donovania granulomatosis). Simptome Boala se manifesta, dupa o incubatie de 9-50 zile, sub forma unui nodul ulcerat, situat genital, neinsotit de inflamare ganglionara si care evolueaza cronic, marindu-se progresiv sau multiplicandu-se prin autoinfectare. Localizarea extragenitala este posibila (in jurul anusului, buze , cavitatea bucala , faringe, fata, membre). Tratament Eficiente in terapia donovanozei: trimetoprimsulfametoxazol, tetraciclina, eritromicina, chinolonele, gentamicina, cloramfenicolul si triamfenicolul (similar cloramfenicolului).

PREVENIRE

Evitarea relatiilor sexuale cu persoane necunoscute sau cu persoane care la randul lor au relatii sexuale cu mai multi parteneri. Folosirea prezervativului. Utilizarea seringilor si a acelor de unica folosinta. Respectarea normelor de igiena prin folosirea corecta a WC-urilor. Intretinerea unei igiene corespunzatoare a organelor aparatului reproducator.