Sunteți pe pagina 1din 12

Paun Georgiana Marilena

Profil: A.M.G, grupa C


Anul II

SIDA - Infectia cu Virusul Imunodeficientei


UMANE (HIV)
Generalitati
Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, si
ingreuneaza lupta organismului cu infectiile si cu bolile. HIV este virusul care
produceSindromul Imunodeficientei Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat cu virusul HIV
nu inseamna a avea SIDA. SIDA , este ultimul si cel mai sever stadiu al infectiei cu
virusul HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virusul HIV multi ani, chiar zeci de ani
pana la a avea SIDA.
Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de celule
albe din sange, celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o
parte importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin
infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV, sistemul imunitar devine mai
putin capabil sa lupte impotriva infectiilor si a bolilor.
Cauze
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV).
Odata ajuns in organism, HIV ataca si distruge limfocitele CD4+, celule componente
ale sistemului imunitar. Prin distrugerea acestor celule de catre virus, este favorizata
aparitia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvolta mai usor intrun organism al carui sistem imunitar este slabit. Aceste stari patologice sunt semne ca
infectia cu virusul HIV evolueaza nspre SIDA.
Virusul HIV se transmite, de obicei prin contact sexual sau prin folosirea aceluiasi ac la
injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate transmite prin transfuzii.
Simptome
Infectia cu virusul HIV evolueaza in mai multe stadii. Stadializarea este facuta pe baza
unor simptome si pe incarcatura virala (cantitatea de virus din sange).

1. Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia
primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim
stadiu al infectiei, sunt comune simptomele asemanatoare gripei,simptome grupate in
asa-numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit
catalogate ca simptome ale altor infectii virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza.
Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:
- colici (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;
- diaree;
- marirea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- febra;
- cefalee (durere de cap);
- dureri musculare si articulare;
- eruptii cutanate;
- dureri de gat;
- scadere in greutate.
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 23 saptamani.
2. Perioada de stare
Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala
sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca
simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor (cum ar fi
gripa).
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simptome:
- stari confuzionale;
- diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree);
- dificultate de concentrare;
- tuse uscata;
- oboseala (fatigabilitate);
- febra;
- lipsa poftei de mancare;
- rani (ulceratii) la nivelul mucoasei bucale;
- modificari ale unghiilor;
- transpiratii nocturne;
- cresterea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- durere la inghitit;
- tulburari de personalitate;
- infectii repetate cu virusul Herpes Simplex;
- respiratie dificila;
- furnicaturi, amorteala, slabiciune la nivelul membrelor;
- scadere inexplicabila in greutate;
- afte.
In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta
2

cel putin unul dintre urmatoarele simptome:


- mai mult de trei episoade de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au
legatura cu folosirea de antibiotice;
- boala inflamatorie pelvina recurenta;
- test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical.
Copii cu HIV prezinta adesea simptome diferite fata de adolescenti sau adulti (de
exemplu, intarzieri in crestere si dezvoltare sau cresterea in volum a splinei).
3. Stadiul final
In stadiul final al infectiei HIV, boala progreseaza spre sindromul imunodeficientei
dobandite (SIDA). Simptomatologia SIDA include oboseala, scadere in
greutate, diaree, febra, transpiratii nocturne, afte bucale. In acest stadiu bolnavul va fi
mai predispus la infectii oportuniste, cum ar fii pneumonia. La majoritatea oamenilor,
infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA in 12-13 ani de la contactul infectant.
Cu tratament, progresia spre SIDA poate fii incetinita sau prevenita.
La un numar mic de infectati HIV, boala este rapid progresiva, acestia fac SIDA in
aproximativ 3 ani in cazul in care nu primesc tratament. La aceste cazuri progresia
infectiei este mai rapida, deoarece acesti oameni au avut, anterior infectiei HIV, alte
probleme ale sistemului imunitar.
Mecanism fiziopatogenetic
Se cunosc doua tipuri ale virusului imunodeficientei umane (HIV):
- HIV-1, cauza majoritatii cazurilor de SIDA din lume;
- HIV-2, care produce o boala asemanatoare cu SIDA.
Mod de transmitere
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau
secretiile vaginale ale unei persoane infectate. Calea de transmitere este de obicei:
- contactul sexual: virusul poate intra in organism printr-o discontinuitate a peretelui
rectului, vaginului, uretrei sau a cavitatii bucale; 75-80% din totalul cazurilor de HIV au
ca mod de transmitere contactul sexual;
- sangele infectat: HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:
- foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau
anabolizante (steroizi)
- se inteapa accidental cu un ac sau cu un obiect ascutit contaminat cu HIV.
Mai rar HIV poate fii transmis prin transfuzii; la toti donatorii de sange li se fac analize
pentru anticorpii HIV si sunt monitorizati pentru factorii de risc.Personalul sanitar nu mai
este considerat a fi la mare risc pentru infectia HIV, deoarece exista masuri de protectie
impotriva expunerii accidentale. Protectia se face prin depozitarea in siguranta a
obiectelor ascutite, a manusilor, a halatelor, a ochelarilor si a mastilor de protectie.
Aceste masuri s-au dovedit utile in protejarea personalului medical de infectia HIV.

Mod de transmitere a HIV la copii


Femeia infectata cu HIV poate transmite virusul la fat in timpul sarcinii, a nasterii sau in
timpul alaptatului la san.Majoritatea copiilor sub 13 ani infectati cu HIV au primit virusul
de la mama.Riscul ca o femeie sa transmita HIV la copilul ei, poate fi semnificativ redus,
daca ea este tratata in timpul sarcinii cu Zidovudina (ZDV, cunoscut si ca AZT) si daca
nu va alapta la san. Dupa nastere se poate trata si copilul cu ZDV.
Cai prin care HIV nu se transmite
Virusul HIV nu supravietuieste in afara organismului, deci HIV nu se transmite prin
contact intamplator cu o persoana infectata (cum ar fii folosirea in comun a veselei sau
prin sarut). HIV nu se transmite prin contactul cu saliva, transpiratia, lacrimile, urina sau
materiile fecale ale unei persoane infectate; de asemenea, HIV nu se transmite
prinintepaturi de insecte.
Contagiozitatea si perioada de incubatie
Perioada de incubatie (timpul scurs de la infectia cu HIV pana la aparitia primelor
simptome) poate fi de la cateva zile la cateva saptamani.Timpul scurs de la contactul
infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate sa dureze intre 2 saptamani si
6 luni. Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau perioada
"fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite
virusul. Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut un
nou test la 6 luni de la contact. Odata cu infectia cu HIV, sangele, sperma sau secretiile
vaginale devin intotdeauna infectate, chiar daca persoana in cauza se afla sub
tratament pentru infectia HIV.
Stadiile infectiei cu virusul HIV
Majoriatea celor infectati HIV trec prin urmatoarele stadii:
- sindromul retroviral acut: care se manifesta ca si gripa; acest sindrom apare intr-un
interval de timp care poate varia intre cateva zile si cateva saptamani de la infectare;
- infectia HIV asimptomatica: exista cazuri in care pot trece mai multi ani fara simptome
de infectie HIV; totusi, desi nu exista simptome, virusul se multiplica in organism in toata
aceasta perioada; aceasta multiplicare se produce cu atat de rapid, incat sistemul
imunitar al gazdei nu poate sa distruga virusul; dupa mai multi ani de lupta impotriva
HIV, sistemul imunitar va incepe sa slabeasca;
- infectia HIV simptomatica: odata cu primele semne de slabire a sistemului imunitar,
apare susceptibilitatea la anumite infectii sau boli, cum ar fii pneumonia sau cancerul,
boli mult mai frecvente la persoane cu un sistem imunitar slabit;
- SIDA, boala care apare in ultimul stadiu al infectiei HIV; majoritatea persoanelor cu
HIV netratate dezvolta SIDA dupa 12-13 ani de la infectie; cu tratamentul pentru infectia
HIV, evolutia spre SIDA poate fi intarziata sau chiar prevenita.
Exista un numar mic de persoane infectate cu HIV la care infectia este rapid progresiva.

Acestia vor face SIDA in aproximativ 3 ani de la infectie, daca nu urmeaza tratament.
Cauza evolutiei atat de rapide a bolii la aceste persoane nu este cunoscuta.
Persoane HIV- rezistente si cazuri cu boala neevolutiva
La un numar mic de persoane cu HIV, infectia nu evolueaza cu simptome severe sau
spre boala. Aceste cazuri sunt numite neevolutive.Exista putini oameni care nu s-au
infectat cu HIV, chiar daca au fost expusi la virus; de exemplu, persoane care au avut
rapoarte sexuale neprotejate, repetate, cu infectati HIV. Aceste cazuri sunt cunoscute ca
HIV-rezistente.
Factori de risc

Majoritatea infectiilor HIV se produc prin contact sexual cu o persoana care are HIV. Un
alt mod de infectare intalnit frecvent, este folosirea de ace in comun cu o persoana
infectata, atunci cand se injecteaza droguri.
Exista risc crescut de a lua virusul HIV prin contact sexual, in urmatoarele cazuri:
- in urma unui contact sexual neprotejat (cand nu se foloseste prezervativul);
- mai multi parteneri sexuali (parteneri sexuali multipli);
- homosexualitate masculina;
- persoane cu partener(i) care prezinta risc crescut (parteneri multipli, homosexuali,
consumatori de droguri injectabile);
- persoane care au avut de curand o boala cu transmitere sexuala (BTS), cum ar fi
sifilisul.
Persoanele care folosesc droguri sau steroizi injectabili, in special cei care folosesc in
comun ace, seringi, sau alte materiale folosite la injectare, prezinta risc crescut de
infectie HIV.
Copiii nascuti din mame infectate HIV au de asemenea risc de infectie.
De retinut!
HIV se poate transmite mai usor in primul stadiu al infectiei, cand sunt prezente primele
simptome HIV (sindromul retroviral acut), si apoi mai tarziu, cand apare
simptomatologia bolilor corelate cu infectia HIV.
Riscul de a lua HIV in urma unei transfuzii este extreme de redus, deoarece donatorii
de sange sunt supusi testarii pentru anticorpi HIV.
Consultul de specialitate
Persoane HIV pozitive Daca sunteti infectat cu HIV, trebuie apelat serviciul de urgenta
imediat ce apare una din urmatoarele:
- atac de apoplexie;
- pierderea constientei;

- slabiciune in brat, membrul inferior sau in vreo parte a corpului;


- paralizie (imposibilitatea de a misca o parte a corpului) recent aparuta;
- imposibilitatea de a sta in picioare sau de a merge.
Prezentarea la medic este necesara daca apare una din urmatoarele:
- febra mai mare de 39.4 grade;
- febra mai mare de 38.3 grade timp de 24 h;
- respiratie dificila;
- tuse productiva, cu expectoratie mucoasa (un fluid gros produs in plamani si in caile
aeriene pulmonare);
- modificari de echilibru sau tulburari ale simturilor (amorteli, insensibilitate, tiuituri in
urechi, dureri) recent aparute;
- diaree permanenta;
- sangerari neobisnuite din nas sau din gingii, sange in urina sau in scaun;
- dureri de cap permanente;
- tulburari de vedere;
- pierdere in greutate rapida si inexplicabila;
- transpiratii nocturne;
- fatigabilitate (oboseala);
- marire in volum a ganglionilor de la gat, din axila sau cei abdominali;
- rani (ulceratii) neobisnuite pe piele sau in gura;
- amorteli sau durere in maini sau picioare;
- tulburari de personalitate sau declin a facultatilor mentale, cum ar
fi confuzie,dezorientare;
- rani, umflaturi, eruptii cutanate, pustule (basici), verucozitati (negi) aparute la nivel
genital sau in zona anala.
Suspectii sau contactii HIV simptomatici
Multe persoane fac o boala care seamana cu gripa, dupa 3-6 saptamani de la infectia
HIV, dar simptomele pot aparea la cateva zile de la infectie. Simptomele sindromului
retroviral acut (greata si durerea de cap), care sunt primele semne de infectie HIV, sunt
adesea gresit considerate ca apartinand unei alte infectii virale.
Trebuie consultat medicul pentru a hotara daca e necesara testarea HIV, daca se
suspecteaza expunerea la HIV, in special daca persoana respectiva are un
comportament (regim de viata) care prezinta risc crescut, si daca apare unul dintre
urmatoarele simptome:
- dureri (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;
- diaree;
- cresterea in voulm a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor sau a celor abdominali;
- febra;
- dureri de cap;
- dureri musculare sau articulare;
- eruptii cutanate;
- scadere in greutate;
- afte bucale (infectii micotice ale cavitatii bucale).
Simptomele initiale ale infectiei HIV pot fi de la usoare la severe, si de obicei dispar de
la sine dupa 2-3 saptamani.
6

Suspectii sau contactii HIV asimptomatici


Daca nu ati fost testat pentru HIV, este necesara contactarea medicului daca:
- suspectati expunerea la HIV;
- ati avut un comportament corelat cu risc crescut de infectie HIV;
- ati avut contact sexual cu un partener cu comportament cu risc crescut;
- partenerul sexual ar putea fi expus la HIV;
- partenerul sexual are infectie HIV;
- apare oricare dintre simptomele descrise mai sus.
Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare
daca se suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru HIV.
Descoperirea in stadiu incipient si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta
medicul in a determina daca boala progreseaza si, de asemenea, in a incepe
tratamentul.

Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este perioada de timp in care pacientul impreuna cu medicul
urmaresc simptomele in lipsa tratamentului. Expectativa vigilenta nu este potrivita in
cazul in care se suspecteaza sau se cunoaste expunerea la HIV sau la alta boala cu
transmitere sexuala, cum ar fi sifilisul. In cazul in care se suspecteaza expunerea la
HIV, trebuie vorbit cu medicul pentru a fi testat pentru HIV.
Pana la cunoasterea rezultatului testului HIV, trebuie evitate:
- contactele sexuale cu alte persoane; daca totusi are loc un contact sexual, trebuie
practicat sex protejat (safe sex);
- folosirea in comun de ace, seringi, materiale pentru injectarea drogurilor, picuratoare
pentru ochi.
Medici specialisti recomandati
Personalul medical care poate diagnostica sau chiar trata HIV include:
- medicii de familie;
- medicii specialisti de medicina interna;
- medicii specialisti de boli infectioase;
- asistentii medicali.
Infectia HIV poate fi de asemenea diagnosticata si tratata in centre specializate pentru
HIV.

Complicatiile infectiei HIV pot necesita tratament specializat in urmatoarele


servicii:
- cardiologie;
- dermatologie;
- gastroenterologie;
- oncologie;
- boli infectioase;
- oftalmologie;
- ortopedie;
- pneumologie.
Investigatii
Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare
daca se suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru HIV.
Descoperirea in stadiu incipient si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta
medicul in a determina daca boala progreseaza si de asemenea, in a incepe
tratamentul. Medicul poate recomanda consiliere inaintea si dupa testarea HIV, cosiliere
care este de obicei disponibila in spitalul sau in clinica unde se face testarea.
Consilierea ofera urmatoarele posibilitati:
- de a dicuta despre temerile pe care le ridica testarea;
- se poate invata cum se reduce riscul de infectie, in cazul unui test negativ;
- invatarea modului in care se poate impiedica transmiterea HIV, in cazul unui test
pozitiv;
- discutii personalizate pe teme, cum ar fi felul in care influenteaza infectia HIV viata
socio-economica, profesionala si emotionala;
- se poate invata ce trebuie facut pentru a avea o stare de sanatate buna cat mai mult
timp.
Diagnosticul HIV este pozitiv atunci cand sunt detectati in sange anticorpi anti-HIV. Cele
doua teste primare folosite in detectarea anticorpilor anti-HIV in sange sunt:
- testul ELISA (testul enzimatic imunologic);
- testul Western Blot, folosit pentru confirmarea unui rezultat pozitiv al testului ELISA.
Diagnosticul de infectie HIV este pus doar dupa doua sau mai multe teste ELISA
pozitive, confirmate de un test Western Blot pozitiv.Timpul scurs de la contactul
infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate varia intre 2 saptamani si 6 luni.
Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau perioada "fereastra". In
tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite virusul. Daca
exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut un nou test la 6
luni de la contact.
Testul HIV pozitiv
Testul HIV pozitiv poate aduce anxietate si temeri legate de viitor. Vestea buna este ca
8

bolnavii care urmeaza tratament pentru HIV, supravietuiesc mai mult decat pana acum,
cu ajutorul medicamentelor care incetinesc viteza de progresiune a infectiei HIV spre
SIDA. Medicul poate ajuta pacientul in intelegerea starii sale si in alegerea schemei cele
mai bune de tratament.
In cazul unui test HIV pozitiv, medicul va completa foaia de observatie a bolnavului, cu
toate bolile anterioare sau actuale, si o examinare fizica a pacientului (antecedentele si
examenul obiectiv). Se vor indica anumite examinari de laborator pentru a evalua starea
de sanatate in asamblu si pentru a identifica eventualele infectii anterioare sau actuale,
care ar putea evolua cu complicatii din cauza infectiei HIV.
Aceste teste de laborator sunt:
- hemoleucograma (numaratoarea completa a celulelor sanguine), pentru a afla tipul
si numarul celulelor din sange;
- determinari ale anumitor substante din sange (electroliti, glucoza) si evaluarea
functionarii ficatului si a rinichilor;
- test pentru sifilis;
- testarea pentru hepatita A, hepatita B si hepatita C;
- testare pentru tuberculoza (detectarea bacilului Koch);
- radiografie toracica, pentru evidentierea problemelor pulmonare asociate cu HIV;
- test pentru toxoplasmoza, pentru a detecta parazitul care produce toxoplasmoza
(infectie cauzata de ingerarea de carne insuficient preparata termic sau de contactul cu
animale, cum ar fi pisicile); aceasta boala este grava la persoanele cu sistemul imunitar
slabit.
Unele tulpini ale virusului HIV pot fi rezistente la anumite medicamente. In cazul unui
test HIV pozitiv, in acest stadiu al infectiei, medicul poate testa daca tulpina virala este
sau nu rezistenta la medicatie. Aceasta testare il va ajuta in alegerea tratamentului
adecvat.Medicul va folosi rezultatele examinarii fizice si de laborator, pentru a determina
modul de evolutie al infectiei la examinarile ulterioare.
De retinut!
Testul HIV nu poate fi facut fara permisiunea (consimtamantul) persoanei in
cauza.Producatorii testului HIV pentru autotestare, ofera si un serviciu de consiliere prin
telefon. Cele mai multe unitati medicale de testare ofera rezultatele testului ELISA in 2-4
zile. Rezultatele testului Western Blot sunt disponibile doar dupa 1-2 saptamani. Testul
OraQuick Rapid HIV-1 Antibody ofera rezultate cu o acuratete de 99.6% in doar 20
minute.
Dupa testarea initiala, medicul trebuie sa contacteze pacientul pentru a-i da rezultatul
testului; daca in 1-2 saptamani de la testare nu se primeste rezultatul, pacientul trebuie
sa solicite acest rezultat.Negarea, teama si depresia, sunt reactii comune atunci cand
pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul
emotional necesar. Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si
anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul adecvat.

Monitorizarea infectiei HIV diagnosticata


Se vor efectua in mod regulat doua teste pentru a monitoriza cat virus HIV exista in
sange (incarcatura virala), si in ce mod virusul afecteaza sistemul imunitar. Rezultatele
acestor teste vor ajuta la luarea deciziei de a incepe terapia antiretrovirala cu actiune
marita (highly active antiretroviral therapy-HAART) sau de a schimba tratamentul
medicamentos cu alte medicamente, daca cele folosite in acel moment nu sunt
eficiente.
Testele acestea sunt:
- numararea celulelor CD4+: ofera informatii despre starea sistemului imunitar;
- incarcatura virala: masoara cantitatea de virus din sange.
Determinarea rezistentei la medicamente
Adeseori HIV sufera schimbari si mutatii in organismul gazda. Uneori aceste schimbari
fac virusul rezistent la anumite medicamente sau clase de medicamente. Aceasta
inseamna ca medicamentul respectiv nu mai poate incetini sau preveni multiplicarea
(inmultirea) virusului sau nu mai poate proteja sistemul imunitar.

Pentru a determina rezistenta virusului la medicamente, sunt disponibile doua


teste sanguine:
- testul de genotipare (determinarea genotipului): care detecteaza mutatiile din genomul
viral; rezultatul acestui test este disponibil in 1-2 saptamani;
- testul de fenotipare (determinarea fenotipului): care masoara capacitatea virusului de
a se dezvolta in celulele tratate cu medicamente antiretrovirale; rezultatele acestui test
sunt disponibile in 2-3 saptamani.
Se poate face testul de rezistenta a virusului la medicament in urmatoarele
cazuri:
- la primul rezultat HIV pozitiv;
- cand simptomele reapar;
- cand nu scade incarcatura virala;
- cand incarcatura virala devine detectabila.
Rezistenta virusului la medicamente apare atunci cand:
- se produce o modificare in felul in care organismul absoarbe medicamentul;
- sunt interactiuni medicamentoase cu alte medicamente ce se administreaza
concomitent;
- se produc modificari in structura virusului si acesta nu mai raspunde la medicamentul
administrat;
- tulpina virala este rezistenta la medicament;
- nu se respecta modul de administrare prescris de medic.

10

Exista medicamente care sunt capabile sa trateze infectia cu anumite tulpini HIV
rezistente la terapia medicamentoasa obisnuita.
Diagnosticul SIDA
SIDA este ultimul si ce mai sever stadiu al infectiei HIV. Diagnosticul SIDA este pozitiv
atunci cand rezultatele testelor arata:
- numarul celulelor CD4+ mai mic de 200 celule/L sange;
- sarcomul Kaposi (afectiune maligna proliferativa angiofibroblastica multifocala, cu
atingere predominant cutanata, caracterizata clinic prin placi infiltrative si noduli rosiiviolacei);
- pneumonia cu Pneumocistis.
Acestea din urma sunt boli frecvente la imunosupresati (pacienti cu sistemul imunitar
slabit) si reprezinta un fel de 'indicatori' ai SIDA).
Diagnostic precoce (al infectiei HIV)
Daca unul din partenerii sexuali are un mod de viata de inalt risc, este recomandata
testarea screening HIV de rutina.Screening-ul (testarea subiectilor fara simptome dar
care au risc crescut de infectie) este recomandata femeilor insarcinate si celor care au
fost expuse la HIV. Tratamentul timpuriu cu medicatia antiretrovirala cu actiune marita
(HAART) poate scadea riscul trecerii HIV la fat.
Tratament - Generalitati
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune
marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de
medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din
organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea unui bun sistem imunitar, prin folosirea
medicatiei prescrise si prin monitorizarea numarului de celule CD4+ din sange, toate
acestea in scopul incetinirii multiplicarii virusului in organism.
Infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu HIV. Bolnavii
SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta anumite boli intalnite mai ales la imunosupresati,
boli infectioase (cum ar fii tuberculoza) si anumite forme de cancer.

Tratament initial
Odata pus diagnosticul de infectie HIV, in timpul primelor simptome (sindromul retroviral
acut) trebuie luata in discutie terapia antiretrovirala cu actiune marita (HAART). Trialurile
(studiile) clinice despre tratamentul in perioada de debut a infectiei, ne ofera putine
informatii, dar sugereaza ca tratamentul in acest stadiu cu medicamente cu actiune
antiretrovirala, poate scadea incarcatura virala si poate creste numarul celulelor CD4+.

11

Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:


- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi
Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea
administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau
Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir,
Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea
HIV.
Alte medicamente care pot fi folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA,
includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.Decizia de a
incepe tratamentul HAART inaintea declinului starii de sanatate este dificila. Inainte de
inceperea HAART, trebuie discutate toate aspectele cu medicul curant, luand in
considerare toate beneficiile si riscurile potentiale ale tratamentului timpuriu.

12