Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FARINGIENE
TUMORILE FARINGELUI
l.TUMORI BENIGNE
Tumorile benigne ale rinofaringelui
Tumorile benigne ale bucofaringelui
ll.TUMORI MALIGNE
Cancerul de rinofaringe
Cancerul faringelui bucal
Cancerul hipofaringelui
TUMORILE BENIGNE ALE RINOFARINGELUI
ANGIOFIBROMUL NAZOFARINGIAN JUVENIL
Este cea mai importantă tumoră benignă cu
localizare faringiană;
Se întîlneşte aproape exclusiv la băieţi în
perioada de pubertate fiind numită şi tumora
pubertăţii masculine.
Se dezvoltă din ţesutul fibro-cartilaginos ce
acope-ră vertebra cervicală sup. de unde
protuberează în rinofaringe şi uneori în nas.
Se extinde în fosele nazale , fosa pterigo-
palatină , fosa temporală şi endocraniu.
Dezvoltarea tumorii este în legătură cu
tulburări endocrine ale pubertăţii şi
adolescenţei(scăderea 17-cetosteroizilor în
urină).
Este o tumoră fibroasă , bine vascularizată
(prezin-tă canale venoase , veritabile lacuri
vasculare, căp-tuşite cu un endoteliu aplatizat
ceea ce îi conferă un caracter foarte hemoragic
motiv pentru care a fost a denumita ,,tumora
sîngerîndă a pubertăţii masculine”.
Din punct de vedere histologic este benignă
dar prin evoluţia clinică este malignă.
Diagnosticul pozitiv se sprijină pe
simptomatologie semne obiective şi examene
Debutul este insidios cu obstrucţie nazală
unilate-rală însoţită de epistaxis repetat ,
hipoacuzie , rino-lalie închisă , tulburări de
gust şi de miros.
Insuficienţa respiratorie nazală nu cedează la
tratamentele obişnuite ci se accentuează
treptat şi devine bilaterală.
Simultan , apare rinoree purulentă , cefalee şi
ane-mie marcată datorată sîngerărilor nazale
repetate.
Prin invadarea organelor vecine se produc de-
plasarea globului ocular , exoftalmia , lărgirea
rădăcinii nasului şi deformări faciale
impresionan-te (,,faţă de broască”).
La rinoscopia ant. şi post. se pun în evidenţă în fosa
nazală şi în cavum mase tumorale roşietice-violacee ,
bine delimitate , care nu aderă la structurile vecine
(sept , cornete) pe care le împinge şi deformează.
Aprecierea gradului de extensie tumorală se face prin
examen radiologic care precizează starea cavităţilor
anexe şi în special a sinusului sfenoidal care este
frecvent invadat de prelungirile tumorale.
Pentru aceasta ,se practică
radiografii de faţă şi profil ,
politomografii ,
CT , RMN
Arteriografia urmată de embolizare este utilă
în scop diagnostic dar şi terapeutic preliminar.
Netratat , invadează organele din jur şi
expune la complicaţii.
Unicul tratament de care beneficiază este cel
chirurgical – ablaţia tumorii în totalitate.
CANCERUL DE RINOFARINGE
Este în creştere continuă din punct de vedere al
incidenţei şi afectează în special adulţii şi vîrstnicii.
Poate avea structură diferită : epiteliom epidermoid ,
adenocarcinom , liom.
Etiologia este multifactorială şi sînt discutaţi în
special
-factorii genetici
virali - virusul Epstein Barr care produce
limfomul Burkitt.
Cancerele nediferenţiate se însoţesc de creşterea
numărului de atc. direcţionaţi împotriva virusului
Epstein-Barr , număr ce scade după iradierea tumorii
şi creşte din nou în caz de recidivă.
Simptomatologia diferă funcţie de stadiul bolii.
Perioada de debut este mult timp lipsită de
simptome
Ulterior apar:
-tulburări auriculare(obstrucţie tubară şi otită
seroasă),
-respiratorii (criză prelungită cu secreţii ce conţin
striuri sanguinolente) ,
-neurologice (cefalee în cască,nevralgie de trigemen) ,
- ganglionare (adenopatie subangulomandibulară).
În perioada de stare obstrucţia nazală se
accentuează şi tulburările auriculare se amplifică.
La rinoscopia posterioară se observă tumefacţia tumorală
în spatele orificiului faringian al trompei lui Eustachio sau
pe bolta rino-faringelui.
În perioada invazivă tumora se extinde în mai multe
direcţii :
spre fosele nazale ,
orbită sau oro-faringe ,
baza craniului invadînd stînca temporală şi cuprinzînd
aripa mare a sfenoidului cu atingerea nervilor lX , X ,XI,
Xll (sindromul de gaură ruptă posterioară).