LARINGITE

 Laringele este organul esenţial al fonaţiei; este situat in regiu-

nea cervicală mijlocie – anterior, corespunzator ultimelor
patru vertebre cervicale.
 Din punct de vedere topografic, laringele prezinta 3 etaje:
 1.Etajul supraglotic, situat deasupra unui plan orizontal
care trece prin corzile vocale.
 2.Etajul glotic este delimitat de planul orizontal superior,
care trece prin corzile vocale, şi un plan orizontal inferior,
care trece prin benzile ventriculare. Spaţiul glotic prezintă
un aspect diferit in fonaţie şi in respiraţie, adică prezintă
conformaţie triunghiulara – in inspiraţie fortată, şi aspectul
de fantă in fonaţie.
+3.Etajul subglotic este situat sub nivelul unui plan orizontal
care trece prin corzile vocale; prezintă un calibru mai mic
decît etajele anterioare. La copii preşcolari (6-7 ani) acest
etaj are un ţesut celular lax bogat, situat submucos, şi cu o
mare tendinţă la edemaţiere, in cadrul virozelor
respiratorii, sau la alergie.
STRUCTURA LARINGELUI
 Elementele anatomice ale laringelui sunt reprezentate
de cartilage cu tendinţa la osificare începand de la
vârsta a-dolescenţei, muşchi intrinseci şi extrinseci,
membrane şi ligamente şi mucoasa de tip respirator.
 Cartilajele:
 Cricoidul – asemănător cu un inel cu perete mai înalt
posterior. Este apreciat ca un inel traheal modificat pentru
faringe, având un lumen esenţial pentru respiraţie.
 Tiroidul – are aspectul de carte deschisă posterior.
 Epiglota este un cartilagiu fibros inserat in unghiul intern
al tiroidului şi are aspectul de frunză rotunjită.
 Cartilagele aritenoide –cu aspect de piramidă
triunghiulară.
 Membranele şi ligamentele laringelui au rolul de a
lega cartilajele amintite şi de a asigura o anumită
flexibilitate. Mai importante sunt membrana
hioidiana şi membrana cricotiroidiana.
FUNCTIA LARINGELUI
 FUNCŢIA RESPIRATORIE este vitală şi se realizează prin
îndepartarea (abducţie) şi apropierea corzilor vocale
(aducţie) reglând automat debitul de aer inspirat sau
expirat. Orificiul glotic este deschis parţial in condiţii de
repaus şi are forma unui triunghi isoscel situat cu baza
interaritenoidian. Gradul de deschidere al orificiului glotic
sete dependent de cantitatea de bioxid de carbon din sânge,
care influenţează centrii respiratorii bulbari. Glota se
lărgeşte mult in inspiraţie şi se îngustează in expiraţie.

 FUNCŢIA DE PROTECŢIE sau sfincteriană, impiedică

pătrunderea alimentelor in laringe in timpul deglutiţiei,
printr-o contracţie a vestibulului laringian. In acelaşi timp
contracţia muschilor faringieni derivează alimentele spre
sinusurile piriforme şi esofag. In situaţia in care un corp
străin pătrunde in laringe se produce o închidere bruscă a
glotei, se declanşează un reflex de tuse şi expulzarea lui.
LARINGITA ACUTA CATARALA
 Apare in cadrul diferitelor viroze respiratorii, prezentand
un tablou clinic dominat de febra, frisoane,
mialgii,mucoasei faringiene, tuse. Disfonia poate avea
un caracter permanent timp de 10-14 zile. Factorii
favorizanţi sunt reprezentaţi de clima rece şi umeda,
condţii submediocre de locuit, fumatul excesiv, igiena
personala.
 Examenul obiectiv evidenţiaza congestia a mucoasei
laringiene mai accentuata la nivelui corzilor vocale.
Accentuarea leziunilor prin suprainfecţie bacteriana
favorizeaza apariţia complicaţiilor.
 Tratamentul impune repaus la domiciliu, repaus vocal
absolut, tratament antiinflamator, anti, sedativ al tusei,
iar in situaţia apariţiei complicaţiilor se instituie
antibioterapie.
LARINGITA ACUTA EDEMATOASA SUBLOTICĂ A
COPILULUI
 Este caracteristică copilului mic, sub varsta de 5-6 ani;
este de natura virotică (gripala, rujeolică) cu o evoluţie
rapida nefavorabila in lipsa tratamentului adecvat.
 Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de adenoidita
acuta, spasmofilia, frigul şi umezeala, condiţiile
necorespunzatoare de locuit.
 Simptomatologia este la debut aceea a unei viroze
respiratorii (febra, tuse, alternarea progresiva a starii
generale, dispnee rapid progresiva, agitaţie).
 Examenul obiectiv laringoscopic evidenţiaza prezenta
edemului subglotic şi o reducere a lumenului laringian.
Laringoscopia directa nu se recomanda deoarece poate
sa contribuie la accentuarea simptomatologiei locale.
LARINGITA STRIDULOASA
 este o laringita spastică care apare pe un fond de
inflamaţie usoara sau moderata laringiana. Bolnavul
prezinta şi un spasm laringiana aparut brusc, in plina
noapte, insoţit de senzaţie de sufocare, respiraţie
dificila, tiraj suprasternal şi supraclavicular. Prelungirea
spasmului determina cianoza buzelor, cianoza faciala,
pierderea cunostinţei bolnavului. In acest moment apare
spontan o relaxare a muschilor aductori laringieni şi
redeschiderea glotei şi cu o revenirea treptata la o
respiraţie normala.
 aceasta forma de laringita apare mai frecvent la copii cu
spasmofilie, cu adeoidite cronice sau muco – purulente,
care prin determina o iritaţie permanenta laringiana.
LARINGITELE ACUTE SPECIFICE

 Aceste tipuri de laringite apar in cadrul unor

boli infecto-contagioase, agravand tabloul
clinic.
LARINGITELE ACUTE SPECIFICE
 LARINGITA DIFTERICĂ
 LARINGITA RUJEOLICĂ
 LARINGITA GRIPALÃ
 LARINGITA VARICELICĂ
 LARINGITA DIN TUSEA CONVULSIVÃ
 LARINGITA FEBREI TIFOIDE
 LARINGITA REUMATISMALA
 LARINGITA HERPETICĂ
LARINGITELE EDEMATOASE
 Formele clinice mai frecvent intalnite sunt:
 1.EPIGLOŢITA ACUTA, numita şi flegmonul laringelui,
prezinta o simptomatologie dominata de febra 39-40
grade, disfagie sau senzaţii de corp strain hipofaringian,
odinofagie, otalgie reflexa, disfonie moderata, dispnee
progresiva şi prezinta adenopatie
 2.PERICONDRITA ŞI CONDRITA LARINGIANA sunt
determinate de inflamaţia acuta a pericondrului şi a
cartilagelor laringiene aparute postoperator,
posttraumatic, dupa radioterapie, dupa intubaţii
prelungite sau dupa manevre endoscopice incorecte.
 3.ALTE EDEME LARINGIENE
 EDEMUL ANGIO-NEUROTIC a lui QUINCKE, care afecteaza
tesutul celular lax submucos şi subcutanat, determinand edeme
cu evoluţie rapida faringo-laringiene, linguale, faciale, buze.
 EDEMELE LARINGIENE MEDICAMENTOASE
LARINGITELE CRONICE BANALE

 Sunt reprezentate de inflamaţii cronice secundare

unor leziuni acute laringiene incorect tratate.
 Simptomatologia acestor laringite este comuna, avand
ca element dominant disfonia cu caracter permanent
şi evoluţie progresiva, tuse iritativa, sero-mucoasa,
hipersecreţie.
 Tratamentul laringitelor cronice se face diferenţiat in
funcţie de tipul de laringita, de gradul leziunilor care
intereseaza corzile vocale. Se urmareste in primul
rand eliminarea cauzelor favorizante, evitarea
efortului vocal şi repaus vocal prelungit.
LARINGITELE CRONICE SPECIFICE

 A. LARINGITELE CRONICE TBC

 B. LARINGITELE SIFILITICE

 C. SCLEROMUL LARINGIAL (bacilul Frisch )

 D. LEPRA LARINGIANĂ (bacilul Hansen)

 E. LEZIUNILE LARINGIENE DIN DERMATOZELE

BULOASE –