AFECŢIUNILE LARINGELUI

1
INTRODUCERE

Laringele în cursul copilăriei poate fi sediul unei patologii

variate determinată de procese:
 malformative,
 inflamatorii,
 spastice,
 mecanice şi chiar
 tumorale.

Sindrom obstructiv uneori un caracter dramatic ce

impune un tratament de urgenţă.

2
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA
Afecţiune benignă prezentă de la vârsta de nou
născut sau sugar mic
Clinic:
 zgomot inspirator muzical care în anumite
momente (efort, plâns, agitaţie) devine mai intens,
 tiraj intercostal şi subcostal,
 cianoză generalizată.
 stare generală este bună,
 voce nemodificată,
 căile aeriene superioare sunt permeabile,
 copilul se dezvoltă normal.
3
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA

Forme clinice:
 Uşoare: în care zgomotul caracteristic se
percepe doar în somn
 Severe care evoluează cu:
- dispnee inspiratorie marcată şi
- manifestări de IRA necesitând un tratament
de urgenţă.

4
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA
Cauza: laringomalacia şi instabilitatea cartilajelor aritenoide şi
epiglotice care în momentul inspirului provoacă ocluzia
parţială a laringelui prin aspiraţie.

Prognosticul: bun (laringele îşi recapătă treptat tonusul),

stridorul se atenuează până la sfârşitul primului an de viaţă,
pentru a dispare până la vârsta de 2 ani.
Prezenţa stridorului laringian poate determina agravarea
afecţiunilor respiratorii intercurente.

Tratament : nu necesită.

5
 B. LARINGOSPASMUL
(Spasmul laringian idiopatic)
Formă clinică a tetaniei manifeste întâlnită mai
frecvent la sugar (4-12 luni)
Clinic :
 Debut brusc în cursul zilei sau al nopţii în plină stare
de sănătate, neprecedat de manifestările unui catar
rinofaringian.
 De obicei se anunţă prin 2-3 inspiraţii prelungite sau
de un inspir şuierător, asemănător unui «cloncănit
de găină ».
 Se instalează apoi apnee, privire fixă, copilul devine
imobil, se cianozează.
 Durata accesului = 2 - 3 minute fiind urmat de câteva
inspiraţii sacadate, după care copilul respiră normal.

6
 B. LARINGOSPASMUL
(Spasmul laringian idiopatic)

Evoluţia:
Frecvenţa crizelor este variabilă de la 2-3 până la
20 / zi (se impune supravegherea permanenta a
acestor sugari).
Se poate produce decesul prin prelungirea apneei şi
stop cardio-respirator.

Diagnostic pozitiv:
 manifestările clinice +
 semne clinice de rahitism.

7
 C. CORPII STRĂINI LARINGIENI

Sunt relativ frecvenţi la vârsta copilăriei şi deosebit

de variaţi (bile, ace, cuie, fragmente de jucării, miez
de nucă, semniţe, fragmente de os etc)

Clinic: simptomatologie diferită, adeseori dramatică şi

necesită terapie de urgenţă.
Orice corp străin determină o inflamaţie locală a
mucoasei realizând un sindrom obstructiv laringian,
prin prezenţa leziunilor inflamatorii asociate decât
prin prezenţa corpului străin.

Debut brusc în plină stare de sănătate (în momentul

aspirării) cu tuse + dispnee inspiratorie + tiraj.
8
 C. CORPII STRĂINI LARINGIENI
Diagnostic pozitiv :
Anamneză revelatoare prin instalarea bruscă în timpul
jocului sau a alimentaţiei a unui sindrom laringian cu
dispnee inspiratorie, tuse, disfonie.
Ex radiologic: Laringoscopia directă (sub anestezie
generală) relevă prezenţa corpului străin şi permite
extragerea lui.
Evoluţie
În cadrul unui acces de tuse corpul străin poate fi
eliminat spontan.
În cazul în care este bine tolerat, după un interval liber
de câteva ore sau zile se instalează:
 disfonia (răguşeala), care alături de
 tulburări respiratorii sau
 infecţiile descendente traheo-bronşice constituie
un semn evocator important.
9
 D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Definiţie
 Laringita acută este o inflamaţie a mucoasei
laringiene, de etiologie cel mai adesea virală, cu
potenţial sever datorită obstrucţiei laringiene
realizată prin: edem, hipersecreţie şi spasm
laringian,

 Clinic se manifestă prin:

 dispnee inspiratorie,
 cornaj,
 tiraj,
 modificări ale tusei şi vocii şi care poate duce la
 (±) insuficienţă respiratorie.

10
 D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Factori determinaţi:
 Infecţii virale (v. gripale, paragripale, mixovirusuri,
adenovirusuri),
 Infecţii bacteriene (streptococ, H.Influenzae, stafilococ),
 Boli infecto-contagioase (la debut sau în perioada de
stare: gripă, varicelă, rujeolă);

Factori favorizanţi:
 Locali (teren): lumenului laringian relativ îngust la copil şi
bogăţia de ţesut limfatic ceea ce explică tulburările
respiratorii în inflamaţiile laringelui.
 Comuni oricărei IACRS
 Vârsta copilului – afecţiunile laringelui sunt mai frecvente
după vârsta de 1 an.

11
 D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Tabloul clinic:
 Debut precedat de un catar rinofaringian + febră (38-390 C)
 Perioada de stare:
 tuse,
 disfonie,
 dispnee inspiratorie,
 tiraj suprasternal şi supraclavicular,
 cornaj,
 manifestări generale (cianoză perioronazală, transpiraţii,
agitaţie, anxietate).

12
 D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)

Forme clinice:
 LARINGITA ACUTĂ CATARALĂ
 LARINGITA STRIDULOASĂ (CRUPUL
SPASMODIC)
 LARINGITA ACUTĂ SUBGLOTICĂ (CRUPUL
GRIPAL sau PSEUDOCRUPUL)
 LARINGOTRAHEOBRONŞITA ACUTĂ MALIGNĂ

13
 D.1. LARINGITA ACUTĂ CATARALĂ

 Incidenţă crescută în anotimpul rece.

 Frecvent la copii adenoidieni.
 Poate evolua ca o boală de sine stătătoare sau
survine în acelaşi timp cu un catar acut
rinofaringian.
 Evoluţia = favorabilă cu vindecare în câteva zile.

14
 D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)    
 Incidenţă crescută în anotimpul rece.
 Frecvent la copii adenoidieni.
 Boală de sine stătătoare sau survine în acelaşi timp cu
un catar acut rinofaringian.
 Evoluţia = favorabilă cu vindecare în câteva zile.
 Se caracterizează printr-o inflamaţie a submucoasei
(frecvent de etiologie virală) căreia i se adaugă o
componentă spastică, vasomotorie.
Factori favorizanţi:
infecţia este mai frecventă la copilul:
 adenoidian,
 spasmofilic sau
 alergic.
Vârsta afectată = 3 - 7 ani
15
 D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)    
Tabloul clinic
Debut = brusc (în primele ore ale nopţii), sub forma unui acces de
sufocare însoţit de:
 anxietate,
 tuse lătrătoare,
 cornaj,
 dispnee inspiratorie cu tiraj,
 voce clară nemodificată,
 cianoză,
 febră (până la 380 C)
Ex obiectiv: faringe difuz congestionat,
Laringoscopia directă: aspectul caracteristic „în bulă” al laringelui,
cu edem discret al mucoasei.
Evoluţia:
 favorabilă cu dispariţia manifestărilor clinice în decurs de 15
minute până la 1-2 ore, spontan sau sub tratament.
 Accesul se poate repeta în aceeaşi noapte sau în nopţile
următoare.
16
 D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)    
Examenul obiectiv al ap respirator relevă
-  la percuţie: hipersonoritate pulmonară marcată
- la ascultaţie: perceperea redusă a m. v. şi a ralurilor datorită
hipoventilaţiei pulmonare.
Ex obiectiv al faringelui şi laringoscopia directă: hiperemia şi
edemul faringian cu prezenţa în regiunea subglotică a unei
proeminenţe inelare sau a unor burelete de mucoasă intens
congestionate şi edemaţiate.
Evoluţia: imprevizibilă.
Caracterul de mare gravitate este determinat de insuficienţa
respiratorie obstructivă.
Permanent există riscul agravării stării generale şi
necesitând supraveghere atentă şi tratament
corespunzător.

17
 D.3. LARINGITA ACUTĂ SUBGLOTICĂ
(CRUPUL GRIPAL sau PSEUDOCRUPUL)
Factori favorizanţi: copii adenoidieni, paratrofici şi rahitici.
Vârsta afectată = 6 luni – 3 ani.
Etiologie: H. Influenzae survenind după o IACRS, v. sinciţial
respirator, v. gripal, v. rujeolei.
Tabloul clinic = triadă simptomică:
 Stridor inspirator acut;
 Tuse lătrătoare sau cu timbru metalic;
 Disfonie (răguşeală).
Se întâlneşte mai frecvent în cadrul
laringotraheobronşitei acute sau ca pseudocrup, ceea ce
face ca în practică aceste noţiuni să se confunde.
O simptomatologie asemănătoare poate da şi un corp
străin inclavat sub corzile vocale !
18
Evoluţia = progresivă (în mai multe faze):

Faza I - Semne şi simptome respiratorii: coriză, disfonie,

tuse lătrătoare, stridor inspirator, „ascensiunea” laringelui
în inspiraţie.
Faza II-a - Stridorul devine şi expirator; apar dispnee
intensă inspiratorie cu iminenţă de asfixie şi tiraj
supracostal şi intercostal.
Faza III-a - Se accentuează insuficienţa respiratorie, apare
cianoza (în funcţie de gradul hipoxiei);
 se notează, semne generale (febră, anxietate, agitaţie) şi
 circulatorii (tahicardie şi alte manifestări de insuficienţă
circulatorie),
 ± transpiraţii profuze mai ales la nivelul feţei (semn de
hipercapnee)
Faza a IV-a - Asfixie; apatie şi somnolenţă, până la comă.

19
   D.4.EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)

Este un edem inflamator acut al

epiglotei şi hipofaringelui. Practic,
este o celulită bacteriană rapid
progresivă, care cuprinde regiunea
de deasupra corzilor vocale,
putându-se ajunge până la
obstrucţie totală a căilor respiratorii
(de aceea este considerată o
urgenţă medicală !)

20
   D.4.EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)

Etiologie :
 Haemophilus influenzae tip B (cel mai frecevnt),
 streptococ beta hemolitic,
 stafilococ auriu,
 pneumococ.
Vârsta frecvent afectată = 3 - 6 ani.

21
 D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)

Debut = brusc, cu
 febră şi stridor la sugar şi copilul mic;
 dureri de gât (disfagie) la copilul mai mare.
Evoluţia simptomelor este rapidă,
În 4-12 ore se poate ajunge la obstrucţie laringiană
aproape totală (în formele fulminante, în 6 ore se
ajunge la deces).

22
   D. 4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
a. Perioada de stare:
 febră înaltă, stare generală alterată (letargie), aspect toxic.
 Capul în hiperextensie (fără semne de iritaţie meningeană),
 Copilul mare stă rezemat în mâini cu gâtul extins şi gura deschisă.
 stridor inspirator (dispnee inspiratorie, cu respiraţie aspră,
zgomotoasă, ce se aude de la distanţă, numită şi cornaj),
 tiraj supra– şi substernal, supraclavicular şi intercostal),
 tuse, răguşeală (voce înăbuşită ce pare că „vine” de la distanţă)
 disfagie (Prezenţa disfagiei într-o laringită este sugestivă pentru
epiglotită - lipseşte în crup). În epiglotită, disfagia poate sugera şi
prezenţa unui corp străin inclavat în hipofaringe şi agitaţie.
 Adenopatie laterocervicală moderată.
 Treptat copilul devine tot mai obosit, mai tahicardic şi hipoxic,
ajungându-se la o stare deosebit de gravă, cu paloare, cianoză şi
tulburări ale conştienţei.
 Datorită obstrucţiei, la auscultaţie murmurul vezicular este
diminuat.

23
   D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
Examenul local al faringelui: la baza limbii epiglota
edemaţiată, roşie zmeurie (aspect de „carne vie”) = semn
patognomonic (Spre deosebire de epiglotită, în
laringotraheobronşita obstructivă corzile vocale au aspect
normal).
Examenul cu spatula ca şi larigoscopia se recomandă a se
efectua într-un serviciu de specialitate, deoarece, la copilul
hipoxic, manipulările în faringe, inclusiv folosirea spatulei,
pot produce un reflex vagal, cu stop cardiorespirator.
Atingerea epiglotei sau a peretelui faringelui poate duce la
instalarea unui reflex faringian cu constricţie bronşică.
!! Ori de câte ori diagnosticul se poate preciza fără aceste
examinări, este bine să renunţăm la ele.

24
   D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)

Examinări paraclinice.
Ex. de laborator:
 Leucocitoză : 15-25.000 / mm3, cu o neutrofilie marcată.
 Bacteriemia este prezentă în peste 90% din cazuri.

Radiografia gâtului, în incidenţă laterală,

delimitează bine epiglota şi zonele
aritenoepiglotice (semnul „degetului mare”).
Examinarea se va face în condiţii de „controlare”,
(personal şi echipament necesare atât pentru
aprecierea ventilaţiei, cât şi pentru efectuarea
intubaţiei).
25
   D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
Tratament:
1. În cazurile foarte severe - iniţial intubaţie nazotraheală pentru a
preveni un deces brusc.
2. Tratamentul antibiotic vizează H. influenzae
 ampicilină 200mg/kg/zi + aminoglicozid,
 Augmentin, suspensie orală 457 mg/5 ml
Vârstă Suspensie orală
2 luni - 2 ani  0,15 ml/kg corp de două ori pe zi
2-6 ani (13 - 21 kg)  2,5 ml de două ori pe zi
7-12 ani (22 - 40 kg)  5 ml de două ori pe zi
 cefotaxim 100mg/kg, ceftriaxin 100-150mg/kg.
 Durata tratamentului 7-10 zile;
În colectivităţi, purtătorii de H. influenzae vor fi sterilizaţi prin
administrarea de rifampicină (Sinerdol) într-o doză unică de
10mg/kg.
Vaccinarea specifică HI b previne eficient infecţia. În ultimii ani
vaccinul a devenit disponibil şi în ţara noastră.
26
E. LARINGOTRAHEOBRONŞITA ACUTĂ MALIGNĂ
Este rară.
Formă evolutiv descendentă a unei laringite subglotice de
etiologie iniţial virală (v. gripal, mixovirus) suprainfectată
(streptococ, stafilococ) cu prezenţa la nivelul laringelui, traheei şi
bronşiilor a secreţiilor mucoase, vâscoase aderente, cu formare
de cruste şi ulceraţii.
Tabloul clinic :
Debut printr-o IACRS care se agravează progresiv.
In perioada de stare: stare generală profund aletrată, febră 400 C,
tuse frecventă cu caracter de crup, stridor inspirator şi expirator,
dispnee inspiratorie apoi mixtă însoţită de tiraj intercostal şi
suprasternal, stare asfixică ± convulsii.
Ex obiectiv: raluri de diferite tonalităţi
Laringoscopia directă: edem laringian cu secreţii purulent-
sanguinolente, membrane şi cruste care pot cuprinde laringele,
traheea şi bronşiile.
Prognostic = rezervat
27
 TRATAMENTUL LARINGITELOR

Diferenţiat în funcţie de forma clinică şi de gravitate.

Formele comune de boală :
-  Umidiferea aerului din cameră,
-  Inhalaţii cu ceai de muşeţel sau de tei,
-  Comprese calde şi umede în jurul gâtului,
-  Sedative : FENOBARBITAL 5-7 mg / kg c / zi,
-  Antibiotice:
 PENICILINĂ G 3 x 400.000 ui / zi sau
 AMPICILINĂ 200 mg / kg c / zi.
-   Tratmentul terenului:
 adenoidectomie,
 trat rahitismulu

28
 TRATAMENTUL LARINGITELOR
Formele severe de boală
Corticoterapie intensivă:
 HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON 20 mg / kg c / zi
CU REALIZARE TRAHEOSTOMIEI ALBE, continuând
apoi cu
 PREDNISON 1-2 mg / kg c / zi (2-3 zile).
Adrenalină soluţie 0,1% ( f = 1mg / 1 ml) prin nebulizare
 Doza = 0,3 mg / kg / doză la 2-6 ore interval
 Doze precalculate
 Sugari cu vârsta 6-12 luni 2 ml sol 0,1%
 Copii cu vârsta 1-5 ani 4 ml sol 0,1%
 Monitorizare – frecvenţa cardiacă înainte de
administrare
 AV > 200 b / min la sugar şi > 180 b / min la copilul
peste 1 an se sistează administrarea

29
 TRATAMENTUL LARINGITELOR (II)
Formele severe de boală
Antibiotice i.m sau i.v. şi după caz în asociere
 (PENICILINĂ G 200.000 u.i / kg c / zi sau
 AMPICILINĂ 200 mg/ kg c/zi + GENTAMICINĂ 5 mg/kg c/zi);
Secretolitice:
 Bromhexin,
 Copii sub 6 ani = 3 x 12 picături (12 pic = 4 mg
bromhexin-HCI) 36 picături = 12 mg bromhexin-HCI
 Mucosolvan (fl = 100 ml cu 30 mg ambroxol / 5 ml).
 Doza: 6 - 12 ani: 5 ml (1 linguriţă) de 2 - 3 ori pe zi;
2 - 6 ani: 2,5 ml (1/2 l-ţă) de 3 ori pe zi;
1 - 2 ani: 2,5 ml (1/2 l-ţă) de 2 ori pe zi
Sedative:
 FENOBARBITAL 5-7 mg / kg c / zi
Aspirarea secreţiilor şi îndepărtarea membranelor prin laringoscopie
sau bronhoscopie;
Oxigenoterapie (oxigen umidificat sub izoletă) 4 – 6 L / min;
Intubaţie sau traheostomie;
30
 TRAHEITA ACUTĂ
 
Definiţie: afecţiune frecvent secundară unor IACRS de
etiologie bacteriană sau virală
Tabloul clinic: diferit în funcţie de vârstă
-   La copilul mare: stare generală bună, subfebrilităţi, tuse
uscată chinuitoare obositoare.
În evoluţie tusea devine productivă asociindu-se vărsături,
dureri abdominale, anorexie.
-    La sugar simptomatologia este mai accentuată fiind prezente
manifestări de insuficienţă respiratorie (dispnee, tiraj,
stetacustic raluri bronşice sibilante şi ronflante diseminate.
Complicaţii: La sugar: bronhopneumonie, otite medii catarale sau
purulente sau poate evolua spre bronşiectazie, bronşită
cronică.
Tratament: antibioterapie : PENICILINĂ G 3 x 400.000 ui / zi sau
AMPICILINĂ 200 mg / kg c / zi.
-    Fluidificant ale secreţiilor BROMHEXIN , MUCOSOLVAN
31
 BRONŞITA ACUTĂ
Definiţie: inflamaţie acută a mucoasei bronşice
determinată de agresiuni: infecţioase, alergice,
chimice şi mecanice.
Adesea bronşita ac este rezultatul unei infecţii
descendente consecutiv unei infecţii acute de căi
respiratorii inferioare cu afectarea consecutivă a
traheei (după unii autori termenul mai corect este
cel de traheobronşită).
Incidenţa mai crescută la copilul preşcolar şi şcolar.
Boala este mai frecventă în anotimpul rece şi umed,
în cursul episoadelor epidemice virale.

32
 BRONŞITA ACUTĂ
Etiologie
a. Infecţioasă
 infecţii virale (v. gripale şi paragripale, v. sinciţial respirator,
adenovirusuri)
 bacteriene streptococ, stafilococ, pneumococ, H. Influenzae)
 micotice (mai ales la copii cu deficite imunologice)
 în evoluţia unor boli infecto-contagioase: rujeolă, tuse
convulsivă, mononucleoză infecţioasă, febră tifoidă.
b. Mecanism alergic – pneumoalergenele fiind răspunzătoare de
instalarea tusei spasmodice, deseori emetizante, frecvent însoţită
de manifestări determinate de atingere laringiană / bronşiolară.
c.  Inhalare accidentală: lichid, corpi străini, vapori toxici iritanţi
d. După manevre traumatice: endoscopie, intubaţie traheală.
Factori favorizanţi: climatul rece şi umed, factori poluanţi ai
mediului, particularităţi constituţionale şi handicapurile biologice
(distrofia, rahitismul, diateze exudative, infecţii adenoidiene).
33
 BRONŞITA ACUTĂ
Simptomatologia clinică
a. manifestări clinice generale infecţioase
b. manifestări proprii traheo-bronşice.
Debut = catar rinofaringian (febră, rinoree, tuse seacă iritativă mai
intensă în cursul nopţii şi al dimineţii).
În evoluţie se instalează manifestările determinate de
hipersecreţia bronşică care determină un sindrom obstructiv de
intensitate variabilă.
 Tusea devine productivă însoţită de expectoraţie
 Efortul de tuse se poate însoţi de dureri abdominale localizate
periombilical.
 Dispneea lipseşte sau este moderată.
 Stetacustic pulmonar: raluri bronşice şi ronflante diseminate.
Radiologic: imagini necaracteristice.
În formele de boală însoţite de obstrucţie bronşică prin dopuri de
mucus vîscos, radiologic se evidenţiază imagini atelectatice
corespunzătoare teritoriului respectiv.
34
 BRONŞITA ACUTĂ
Evoluţia = de obicei benignă (durata = 5-6 zile). Uneori tusea
poate persista încă 1-2 săptămâni
Complicaţii : pneumopatii acute, otite, bronşiectazie.
Diagnosticul diferenţial: rinofaringita acută, laringita catarală,
aspiraţia de corp străin, TBC, astmul bronşic, boli infecto-
contagioase (rujeolă, tuse convulsivă etc)
Tratamentul formelor comune
 simptomatic, asemănător cu cel al IACRS:
- repaus la pat, camere aerisite şi încălzite
- alimentaţie corespunzătoare vârstei cu aport
lichidian corespunzător
 Tratament medicamentos
- Dezobstrucţia căilor respiratorii superioare prin:
inhalaţii, instilaţii nazale (ser efedrinat, Bixtonim, Olynth etc)

35
Tratamentul
o Calmante ale tusei
Paxeladine - antitusiv eupneic: 1 dozã/10 kg/24 ore
(pânã la 4 ani: 1-2 doze/zi, între 4-15 ani: 2-3 doze/zi).
Codeină (inhibitor al centrului tusei, cu o duratã de 3-6 ore).
Doza: - copii între 7-15 ani: 1-2 comprimate pe zi;
- copii între 3-6 ani: 1/2 - 1 comprimat pe zi.
Durata tratamentului = dependentã de gravitatea afecţiunii tratate.
o    Fluidifiante ale secreţiei bronşice
   Ambroxol (agent mucolitic cu instalare rapidă a acţiunii).
Doza: - Copii sub 2 ani: 5 -10 pic. de 3 x / zi;
- între 2 şi 5 ani: 10 pânã la 20 pic. de 3 x / zi;
- peste 5 ani: 20 pânã la 30 pic. de 3 x / zi
Bisolvon (acţiune mucolitică şi expectorantã), faciliteazã
expectoraţia, amelioreazã tusea şi reduce degradarea
funcţionalã pulmonarã.
o Antibiotice cu spectru larg – când febra persistă mai mult de 3
zile.
36
 BRONŞITELE CRONICE RECIDIVANTE
Definiţie: se caracterizează prin prezenţa de repetate pusee de
bronşită care apar mai ales la copiii care frecventează
colectivitatea (grădiniţa, şcoala)
Tabloul clinic: tuse, febră, ascultaţie: raluri sibilante şi
ronflante – persistă mai mult de 3 luni. Între puseele acute
starea generală este bună, fără manifestări clinice, sau
poate fi prezentă tusea la efort sau tusea matinală.
Bronşitele recidivante =
- afecţiuni de „însoţire” secundare bolii de bază.
- boală de sine stătătoare.
Cauze:
 Infecţii trenante ale căilor respiratorii superioare (adenoidite,
sinusite)
 TBC, Corpi străini intrabronşici
 Compresiune la nivelul traheei sau bronşiei realizată prin
prezenţa unor procese tumorale;
 Bronşiectazie, Mucoviscidoza, deficit de 1-antitripsină
 Deficit imunitar, Tulburări ale funcţiei ciliare
 Iritaţii ale arborelui respirator de natură chimică
37
 BRONŞITELE CRONICE RECIDIVANTE
Tratamentul
a. Profilactic
- antibioterapie sistematică în special în sezonul rece
- asanarea concomitentă a focarelor rinoamigdaliene
b. Curativ al bolii de bază la care se asociază antibiotice şi
mucolitice.
Antibioticele trebuie să întrunească următoarele calităţi:
 Sensibilitatea florei patogene la preparatul respectiv (conform
antibiogramei)
 Penetrare bronşică suficientă (inclusiv în secreţia bronşică)
 Efecte secundare minime
 În alegerea antibioticului se va ţine cont şi de :
 ultimul tratament prescris
 spitalizare recentă (floră selectată rezistentă la antibiotice)
 Antibiotice folosite: Ampicilina, Oxa, Genta, Netromicina,
Cefalosporine
 În puseele acute se utilizează asocieri de antibiotice.
Evoluţia
Ameliorare clinică = reducerea febrei, scăderea frecvenţei tusei,
reducerea expectoraţiei

38
39